Sunteți pe pagina 1din 104

INSTRUCTAJ

P.S.I.
NORME GENERALE
de prevenire şi stingere
a incendiilor
Căi de acces, evacuare şi
intervenţie
Art. 23. - (1) Căile de acces şi de
circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor
de orice categorie trebuie astfel stabilite,
dimensionate, realizate, dispuse,
alcătuite şi marcate, încât să asigure
evacuarea persoanelor, precum şi
circulaţia şi orientarea rapidă a forţelor
de intervenţie.
(2) Traseele destinate forţelor de
intervenţie trebuie să asigure circulaţia
personalului de intervenţie şi să fie
prevăzute cu iluminat de siguranţă
corespunzător.
Art. 24. - (3) Căile de evacuare a persoanelor în
caz de incendiu se marchează cu indicatoare de
securitate şi se prevăd cu mijloace de iluminat,
conform reglementărilor tehnice, astfel încât să
se asigure vizibilitatea şi să fie uşor
recunoscute.

Art. 26. - (2) Pentru accesul şi evacuarea


copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor si
a altor categorii de persoane care nu se pot
evacua singure în caz de incendiu, se adopta
soluţii şi măsuri adecvate.
Echiparea şi dotarea cu
mijloace de prevenire şi
stingere a incendiilor
Art. 34. - (1) Dotarea agenţilor economici, a
instituţiilor şi localităţilor cu autospeciale şi cu alte
mijloace mobile de intervenţie la incendii se face,
după caz, pe baza scenariilor de siguranţă la foc sau
a analizei capacităţii de apărare împotriva incendiilor,
respectându-se criteriile minime de performanţă
privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de
pompieri civili, stabilite de autorităţile abilitate prin
lege.
(2) Personalului de intervenţie pentru stingerea
incendiilor i se prevede şi i se asigură echipamentul
şi mijloacele de protecţie adecvate, potrivit
reglementărilor în vigoare.
(3) Echipamentul şi mijloacele prevăzute la
alin. (1) si (2) trebuie să asigure protecţia
personalului de intervenţie la efectele
negative ale agenţilor care intervin în caz
de incendiu (anexa nr. 2), precum şi
posibilităţi de iluminat, de comunicare şi de
lucru în condiţii de siguranţă.
Norme de prevenire şi
stingere a incendiilor la
exploatarea construcţiilor,
instalaţiilor şi a altor
amenajări

Art. 37. - (1) Exploatarea sistemelor,
instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor,
aparatelor, maşinilor şi utilajelor, de orice
categorie, cu defecţiuni, improvizaţii sau fără
protecţia corespunzătoare faţă de materialele
sau substanţele combustibile din spaţiul în care
sunt utilizate este interzisă.
(2) La utilizarea mijloacelor prevăzute la alin. (1)
este obligatorie respectarea instrucţiunilor de
funcţionare, folosire si întreţinere, precum şi a
normelor şi măsurilor specifice de prevenire şi
stingere a incendiilor, emise şi aprobate potrivit
legii.
 (3) Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente
construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice prevăzute
la art. 28 alin. (1) se interzice:
a) utilizarea necorespunzătoare a sistemelor,
instalaţiilor, aparatelor şi echipamentelor sau
solicitarea acestora peste limita admisă;
b) funcţionarea peste programul stabilit sau
neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor
de funcţionare;
c) funcţionarea fără sisteme, aparate şi
echipamente, necesare pentru controlul şi
menţinerea parametrilor privind siguranţa în
funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele
supradimensionate;
d) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor
prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori
pentru separare;
e) depăşirea termenelor stabilite pentru
efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau
executarea necorespunzătoare a acestora;
f) executarea lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii sau a unor modificări de către
personal neautorizat şi necalificat.
 Art. 40. - (1) Fumatul în locuri
cu pericol (risc) de incendiu,
stabilite ca atare prin
reglementări specifice
sau prin dispoziţii ale
persoanelor fizice ori
juridice abilitate,
este interzis.
(2) Locurile
(zonele) în care
este interzis
fumatul se
marchează conform
reglementărilor
specifice.
(3) Locurile în care
este permis fumatul
se dotează şi, după
caz, se marchează.
 Art. 45. - (1) Produsele, materialele şi
substanţele combustibile se amplasează la
distanţa de siguranţă faţă de sursele de căldură
ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea lor.
 Art. 52. - Sunt obligatorii următoarele activităţi:
a) instruirea la angajare şi instruirea periodică a
salariaţilor privind normele, regulile şi măsurile
specifice de prevenire şi stingere a incendiilor,
precum şi asupra sarcinilor ce le revin din
planurile de intervenţie;
b) participarea salariaţilor la instruirile şi
exerciţiile privind prevenirea şi stingerea
incendiilor;
c) participarea personalului serviciilor de
pompieri civili la activităţile de pregătire
profesională, stabilite şi aprobate potrivit
competenţelor legale;
d) asigurarea îndeplinirii la termen a măsurilor
de apărare împotriva incendiilor, stabilite
potrivit legii.
 Art. 53. - În ceea ce priveşte documentele
principale de organizare a apărării împotriva
incendiilor pe durata exploatării construcţiilor şi
instalaţiilor tehnologice, se stabilesc următoarele:
 a) instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor,
schemele de prevenire şi stingere a incendiilor,
planurile de evacuare în caz de incendiu şi
planurile de depozitare a materialelor periculoase
se actualizează, se utilizează şi se afişează
conform reglementărilor specifice;
 b) scenariile de siguranţă la foc se pot elabora şi
pentru construcţiile şi instalaţiile tehnologice
aflate în exploatare, în vederea utilizării
concluziilor desprinse la stabilirea măsurilor de
îmbunătăţire a capacităţii de apărare împotriva
incendiilor. Se recomandă ca aceste scenarii să fie
întocmite îndeosebi pentru construcţiile şi
instalaţiile tehnologice cu risc ridicat (mare) de
incendiu;
 c) planurile de intervenţie se întocmesc ori
se actualizează, după caz, şi la schimbarea
profilului de activitate (destinaţiei)
agenţilor economici şi instituţiilor sau la
dezvoltarea acestora, la evaluarea
nivelurilor (criteriilor) de mediu ale
agenţilor economici, precum şi în alte
situaţii reglementate ori impuse de
condiţiile concrete privind apărarea
împotriva incendiilor;
 d) punerea în aplicare a planurilor de
evacuare şi a planurilor de intervenţie este
obligatorie în situaţiile de urgenţă publică
de incendiu, precum şi la exerciţiile şi
aplicaţiile tactice de intervenţie, organizate
pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Dispoziţii finale
 Art. 54. - (1) Pe baza prezentelor norme generale şi cu
respectarea celorlalte prevederi legale se vor elabora
reglementări tehnice şi specifice privind prevenirea şi
stingerea incendiilor, cum sunt: norme, normative,
regulamente, instrucţiuni, dispoziţii, standarde. De
asemenea, se vor întocmi planuri de intervenţie si se
vor emite agremente tehnice, avize şi autorizaţii de
prevenire şi stingere a incendiilor.
(2) În vederea asigurării aplicării în condiţii optime a
prevederilor reglementărilor tehnice şi specifice,
precum şi a celorlalte acte prevăzute la alin. (1), se vor
elabora proceduri, metodologii, ghiduri îndrumătoare,
manuale, studii şi alte lucrări de specialitate, care vor fi
avizate şi aprobate de organele abilitate conform legii.
 Art. 55. - Măsurile de apărare şi de
intervenţie în cazul incendiilor în masa se
stabilesc şi se realizează conform
dispoziţiilor legale speciale pentru astfel
de dezastre.
ORDONANTA nr. 60
din 28 august 1997
privind apărarea
împotriva
incendiilor
Obligaţii privind apărarea
împotriva incendiilor
 ART. 6
(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate
să respecte în orice împrejurare normele de
prevenire şi stingere a incendiilor şi să nu
primejduiască, prin deciziile şi faptele lor,
viaţa, bunurile şi mediul.
(2) Orice persoană care observă un incendiu
are obligaţia de a anunţa prin orice mijloc
pompierii, primarul sau poliţia, după caz, şi
să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru
limitarea şi stingerea incendiului.
 ART. 7
(1) In caz de incendiu, orice persoană are
obligaţia de a acorda ajutor, când şi cât
este raţional posibil, semenilor aflaţi în
pericol sau în dificultate, din proprie
iniţiativă ori la solicitarea victimei, a
autorităţilor administraţiei publice sau a
reprezentanţilor acestora, precum şi a
pompierilor.

112
Obligaţiile patronului,
utilizatorului şi salariaţilor
 ART. 19
(1) In sensul prezentei ordonanţe, prin patron se
înţelege persoana fizică cu atribuţii de conducere, care
angajează salariaţi cu contract individual de muncă în
numele persoanei juridice pe care o reprezintă.
(2) Patronul are următoarele obligaţii principale:
 a) să stabilească, prin dispoziţii scrise,
responsabilităţile şi modul de organizare privind
apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le
actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă
la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi oricărei
persoane interesate;
 b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor
de incendiu din unitatea sa şi să justifice
autorităţilor competente că măsurile de apărare
împotriva incendiilor sunt corelate cu natura şi
nivelul riscurilor;
 c) să obţină avizele şi autorizaţiile de prevenire
şi stingere a incendiilor, prevăzute de lege;
 d) să întocmească şi să actualizeze permanent
lista cu substanţele periculoase, clasificate
astfel potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub
orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile
fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile
pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu,
mijloacele de protecţie recomandate, metode de
prim-ajutor, substanţe pentru stingere,
neutralizare sau decontaminare;
 e) să elaboreze instrucţiunile de apărare
împotriva incendiilor şi să stabilească sarcinile
ce revin salariaţilor, pentru fiecare loc de
muncă;
 f) să verifice ca, atât salariaţii, cât şi
persoanele din exterior, care au acces în
unitatea sa, primesc, cunosc şi respectă
instrucţiunile necesare privind măsurile de
apărare împotriva incendiilor;
 g) să stabilească un număr de persoane cu
atribuţii privind punerea în aplicare, controlul
şi supravegherea măsurilor de apărare
împotriva incendiilor;
 h) să asigure mijloacele tehnice
corespunzătoare şi personalul necesar
intervenţiei în caz de incendiu, precum şi
condiţiile de pregătire a acestora, corelat cu
natura riscurilor de incendiu, profilul activităţii
şi mărimea unităţii;

i) să asigure întocmirea planurilor de


intervenţie şi condiţiile pentru ca acestea să
fie operaţionale în orice moment;
 j) să asigure contractele, înţelegerile,
angajamentele, convenţiile şi planurile
necesare corelării, în caz de incendiu, a
acţiunii forţelor şi mijloacelor proprii cu cele
ale unităţilor de pompieri militari şi cu ale
serviciilor de urgenţă ce pot fi solicitate în
ajutor; să permită accesul acestora în
unitatea sa în scop de recunoaştere, de
instruire sau de antrenament şi să participe
la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de
intervenţie organizate;
 k) să asigure şi să pună în mod gratuit la
dispoziţia forţelor chemate în ajutor
mijloacele tehnice, echipamentele de
protecţie individuală, substanţele chimice de
stingere care sunt specifice riscurilor care
decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii
sale, precum şi medicamentele şi antidotul
necesare acordării primului ajutor;
 l) să prevadă fondurile necesare realizării
măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi
să asigure, la cerere, plata cheltuielilor
efectuate de alte persoane fizice sau
juridice care au intervenit pentru stingerea
incendiilor în unitatea sa;
 m) să stabilească şi să transmită, către
utilizatorii produselor rezultate din
activitatea unităţii sale, precum şi către
terţii interesaţi, regulile şi măsurile de
apărare împotriva incendiilor, specifice
acestora, corelate cu riscurile previzibile la
utilizarea, manipularea, transportul,
depozitarea şi conservarea produselor
respective.
 ART. 20
(1) Dacă patronul nu-şi poate îndeplini, cu
mijloacele şi personalul propriu, obligaţiile
prevăzute la art. 19 alin. (2) lit. b), e) si h), el
este obligat să încheie contracte cu persoane
fizice sau juridice din exteriorul unităţii sale,
în care caz va asigura acestora toate
informaţiile şi condiţiile necesare realizării
scopurilor propuse.
(2) Patronii care deţin părţi din aceeaşi
construcţie trebuie să conlucreze pentru
îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din
prezenta ordonanţă, în vederea asigurării
măsurilor de apărare împotriva incendiilor
pentru ansamblul construcţiei.
 ART. 21
(1) In toate cazurile, salariaţii desemnaţi
potrivit art. 19 alin. (2) lit. g) si h) ori
persoanele sau serviciile angajate conform
art. 20 alin. (1) trebuie să aibă competenţa
profesională şi, după caz, mijloacele tehnice
de intervenţie, la nivelul de performanţă
prevăzut de reglementările specifice.
(2) Pentru salariaţii desemnaţi potrivit art. 19
alin. (2), lit. g) si h), patronul este obligat să le
acorde timpul necesar executării atribuţiilor
stabilite.
 ART. 22
(1) In sensul prezentei ordonanţe, prin utilizator
se înţelege orice persoană care foloseşte un bun
aflat în proprietatea altei persoane, în baza unei
convenţii ori prin punerea acestuia la dispoziţie
pentru utilitate publică, în mod gratuit.
(2) Utilizatorul are următoarele obligaţii
principale:
a) să cunoască şi să respecte măsurile de
apărare împotriva incendiilor, stabilite şi date,
sub orice formă, de patron, proprietar,
producător sau furnizor, după caz;
b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru
care au fost realizate, dotările pentru apărarea
împotriva incendiilor, asigurate de patron,
proprietar sau de producător.
c) să respecte normele de apărare împotriva
incendiilor, specifice activităţilor pe care le
organizează sau desfăşoară, în care caz
utilizatorului îi revin, în mod corespunzător, şi
obligaţiile prevăzute la art. 24.
 ART. 23
Fiecare salariat, indiferent de natura angajării,
are în procesul muncii următoarele obligaţii
principale:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare
împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub
orice formă, de patron sau de persoanele
desemnate de acesta;
b) să utilizeze, potrivit instrucţiunilor date de
patron sau de persoanele desemnate de acesta,
substanţele periculoase, utilajele, maşinile,
aparatura şi echipamentele de lucru;
c) să nu efectueze manevre şi modificări
nepermise ale mijloacelor tehnice de protecţie
sau de intervenţie pentru stingerea incendiilor;
d) să comunice, imediat, patronului ori
persoanelor împuternicite de acesta orice
situaţie pe care este îndreptăţit să o considere
un pericol de incendiu, precum şi orice
defecţiune sesizată la sistemele de protecţie
sau de intervenţie pentru stingerea incendiilor;
e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de
patron, atât cât îi permit cunoştinţele şi
sarcinile sale, în vederea realizării măsurilor de
apărare împotriva incendiilor;
f) să acorde ajutor, atât cât este raţional
posibil, oricărui alt salariat aflat într-o situaţie
de pericol.
GENERALE DE
ORDINE
INTERIOARĂ
pentru prevenirea
şi stingerea
incendiilor - DG
P.S.I.-001
Fumatul
 Art. 62. - Fumatul este interzis, de regulă,
în toate locurile în care nu se admite
folosirea focului deschis, prevăzute de
prezentele dispoziţii generale, precum şi
în:
a) spaţiile de cazare comună;
b) încăperile cu echipament electronic de
calcul, măsura, control şi automatizare;
c) încăperile centralelor termice;
d) locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje,
realizate din materiale combustibile;
 Art. 64. - Locurile pentru fumat stabilite în
exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o
distanţă mai mică de 40 m faţă de locurile în
care există pericol de explozie (gaze şi lichide
combustibile, explozivi, vapori inflamabili
etc.), 10 m faţă de locurile în care există
materiale solide combustibile (lemn, textile,
hârtie, carton asfaltat, bitum) .
 Art. 65. - La locurile stabilite pentru fumat se
vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip
sau pământ, gropi şi se vor instala inscripţii
"LOC PENTRU FUMAT".
 Art. 66. - Scrumierele şi vasele din interiorul
clădirilor (coridoare, holuri etc.) se
amplasează astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea materialelor combustibile din
apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.).
 Art. 67. - In locurile de muncă unde este
permis fumatul se vor asigura scrumiere.
Acestea se amplasează astfel încât să nu facă
posibilă aprinderea materialelor combustibile
din apropiere, cum sunt cele de birotică şi
altele.
 Art. 68. - Depunerea în scrumiere, vase sau
gropi a altor deşeuri de materiale combustibile
(hârtie, carton, textile etc.) este interzisă.
 Art. 69. - Golirea scrumierelor şi a vaselor în
coşurile de hârtie sau în alte locuri în care
există materiale combustibile este interzisă.
 Art. 70. - Aruncarea la întâmplare a resturilor
de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.
Asigurarea căilor de acces,
de evacuare şi de
intervenţie
 Art. 79. - (1) Căile de acces, de evacuare şi de
intervenţie se vor marca cu indicatoare de
securitate, conform reglementărilor legale în
vigoare, astfel încât traseele acestora să poată
fi recunoscute cu uşurinţă, atât ziua, cât şi
noaptea, de persoanele care le utilizează în caz
de incendiu.
(2) Se vor monta indicatoare corespunzătoare
la rampele scărilor care duc la demisol sau la
subsol ori la uşile de acces către spaţii şi
încăperi din care evacuarea nu poate fi
continuată.
Marcaje
GENERALE
privind instruirea
în domeniul
prevenirii şi
stingerii incendiilor
-
D.G.P.S.I.-002
Categorii de instructaje şi
cerinţe specifice
 Art. 6. - Categoriile de instructaje în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor,
prin care se realizează instruirea la angajare
ăi instruirea periodică, sunt:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia
o impune;
e) instructajul special pentru lucrări
periculoase;
f) instructajul la conversia profesională;
g) instructajul pentru personalul din afara
agentului economic sau a instituţiei.
 Art. 12. - Nu vor fi admise la locurile de muncă
persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim
de cunoştinţe prezentate în cadrul instructajului
introductiv general.
 Art. 18. - Instructajul periodic se execută cu
toate categoriile de salariaţi şi are o durată de
cel puţin două ore, având drept scop
reîmprospătarea, completarea şi detalierea
cunoştinţelor dobândite prin instructajul
introductiv general şi prin instructajul specific
locului de muncă.
 Art. 19. - Instructajul periodic se execută pe
baza tematicii anuale şi a graficului de instruire,
aprobate de patron.
 Art. 20. - Tematica orientativă anuală de
instruire, adaptată fiecărei categorii de
salariaţi, se structurează de regulă astfel:
a) actele normative care reglementează
activitatea de apărare împotriva incendiilor;
b) obligaţiile generale şi specifice care revin
categoriilor de salariaţi;
c) riscul de incendiu, cauzele potenţiale de
incendiu prezentate de instalaţiile utilitare
ale construcţiilor şi de procesele de muncă
desfăşurate, normele, regulile şi măsurile de
prevenire şi înlăturare a acestora;
d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi
modul de utilizare a tuturor sistemelor de
protecţie împotriva incendiilor, aflate în
dotare;
e) acţiunea salariaţilor în cadrul echipelor de
intervenţie (răspuns) în caz de incendiu la
antrenamente şi exerciţii practice.
 Art. 23. - Intervalul dintre două instructaje
periodice se stabileşte de către patron, ţinând
seama de următoarele:
- cel mult o lună (30 de zile) pentru personalul
muncitor cu funcţii de execuţie sau operative;
- 1-3 luni pentru personalul care lucrează direct şi
nemijlocit la aparate, maşini, utilaje şi instalaţii
tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri,
ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi
personalul din laboratoare;
- 3-6 luni pentru personalul TESA din secţiile şi
sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare,
proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii,
transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în
instituţii publice;
- 1-6 luni pentru personalul TESA care are atribuţii
de organizare, conducere şi control (şefi de secţii,
ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din
conducerea agentului economic sau a instituţiei,
precum şi pentru cel din structura autorităţilor
publice locale şi a administraţiei
publice centrale de specialitate şi a
instituţiilor statului;
- cel mult 6 luni pentru personalul didactic,
personalul didactic auxiliar şi elevi;
- 12 luni pentru personalul tehnico-
administrativ.
Înregistrarea şi confirmarea
instructajului
 Art. 42. - Instruirea în domeniul
prevenirii şi stingerii incendiilor se
certifică prin înscrisuri realizate, după
caz, în fişa individuală de instructaj
P.S.I., registrul de predare-primire a
schimbului sau procesele-verbale de
instruire.
 Art. 43. - Fişele individuale de instructaj
P.S.I. se întocmesc pentru toate
persoanele angajate, conform modelului
prevăzut în anexa care face parte
integrantă din prezentele dispoziţii
generale.
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

NORME DE
PREVENIRE ŞI
STINGERE A
INCENDIILOR
Organizarea şi desfăşurarea
activităţii de
apărare împotriva incendiilor

 Art.1.11. Organizarea apărării împotriva incendiilor în


unităţile de educaţie naţională se realizează printr-un
ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, constând
în principal din:
 a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu
atribuţii de coordonare, control şi constatare a
încălcării legii în domeniul apărării împotriva
incendiilor şi stabilirea sarcinilor concrete ce le revin
astfel încât să fie îndeplinite obligaţiile prevăzute de
lege pentru organele de conducere, privind
organizarea, dotarea, încadrarea şi instruirea
specifică;
 b. instruirea periodică a salariaţilor privind
cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor de lucru, a
regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a
incendiilor specifice activităţilor curente, precum şi a
celor care trebuie respectate pe timpul executării
lucrărilor periculoase;
 c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de
incendiu, pe toată durata desfăşurării activităţilor
didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce
revin membrilor acestora în legătură cu:
 alarmarea şi anunţarea incendiilor;
 alertarea forţelor de intervenţie proprii;
 alertarea forţelor cu care cooperează;
 alertarea pompierilor militari;
 efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare
a funcţionării sau întreruperii, după caz, a
alimentării cu electricitate, gaze sau energie
termică aferente şi de punere în funcţiune
a instalaţiilor de prevenire şi stingere a
incendiilor;
 evacuarea şi salvarea persoanelor şi a
bunurilor materiale;
 executarea intervenţiei de stingere;
 d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă
cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere
a incendiilor şi menţinerea acestora în
stare de funcţionare la parametrii
proiectaţi;
 e. asigurarea mijloacelor financiare
necesare desfăşurării activităţii.
Obligaţii şi răspunderi

Cadre didactice, studenţi si elevi


 Art. 1.39. Elevii, studenţii şi cadrele didactice
sunt obligaţi să cunoască şi să respecte regulile şi
măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor din
unitatea respectivă (de învăţământ şi după caz,
cămin).
 Art. 1.40. În cazul în care iau cunoştinţă de
nereguli privind apărarea împotriva incendiilor în
unitate, vor anunţa imediat conducerea.
 Art. 1.41. Să cunoască semnalul de incendiu şi
modul de evacuare în condiţii de ordine în caz de
incendiu sau calamităţi naturale.
Alarmarea şi alertarea în caz de
incendiu
 Art. 2.115. Pentru alarmarea în caz de incendiu se vor
asigura mijloace corespunzătoare de semnalizare
( acustice şi optice) care să asigure anunţarea
(alarmarea) personalului şi alertarea serviciului de
pompieri civili (atunci când există).
 Totodată, se va asigura posibilitatea de alertare în
cel mai scurt timp şi a forţelor de intervenţie prevăzute
în planurile de intervenţie (prin telefon, radiotelefon,
curier etc.).
 Art. 2.116. Personalul va fi instruit pentru a cunoaşte
mijloacele de alarmare şi alertare în caz de incendiu,
precum şi codul de semnale stabilit.
Instalaţii de stingere a incendiilor

 Art. 2.133. Se va asigura în permanenţă


accesul la sursele de alimentare cu apă
( rezervoare, bazine, hidranţi interiori şi
exteriori, staţii de pompe, rampe de
alimentare etc.), precum şi la celelalte
instalaţii şi mijloace pentru stingerea
incendiilor. Locul acestora va fi marcat cu
indicatoare corespunzătoare.
marcaje
Instalaţii utilitare aferente
 Art. 2.177. Sistemele, instalaţiile, dispozitivele,
echipamentele, aparatele, maşinile şi utilajele se
exploatează (utilizează) în condiţiile prevăzute în
instrucţiunile puse la dispoziţie de producători ori
furnizori sau în instrucţiunile specifice de prevenire şi
stingere a incendiilor, astfel încât că nu creeze riscuri
de incendiu.
 Se interzice folosirea acestora în următoarele
împrejurări:
 cu improvizaţii care să prezinte risc de incendiu
şi/sau explozie;
 fără asigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă
de materialele şi substanţele combustibile existente
în spaţiul în care sunt utilizate;
 lăsarea lor în funcţiune peste programul stabilit sau
fără supraveghere, în cazurile în care instrucţiunile
specifice interzic acest lucru.
Instalaţii electrice
 Art. 2.181. Se interzice, în principal;
 înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a
întreruptoarelor automate cu altele necalibrate;
 racordarea unor consumatori care depăşesc
puterea nominală a circuitelor;
 încărcarea instalaţiei electrice ( conductoare,
cabluri, întreruptoare, comutatoare, prize,
transformatoare etc.) peste sarcina admisă;
 nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu
rezistenţă de trecere comparabilă cu rezistenţa
ohmică a conductoarelor legate, sigure în timp şi
uşor de verificat:
 neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al
conductoarelor la legăturile electrice;
 supunerea legăturilor electrice la eforturi de
tracţiune care nu fac parte din liniile de contact
ce alimentează receptoare mobile şi conductele
electrice izolate liber, pe suporturi
corespunzător alcătuite şi dimensionate;
 nepregătirea suprafeţelor de contact ale
conductorilor înainte de execuţia legăturilor
electrice prin mijloace adecvate;
 nelegarea corespunzătoare a conductoarelor la
aparate, echipamente, maşini, elemente
metalice etc. Legarea corectă se face prin
strângere mecanică cu şuruburi, în cazul
conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale
cu 10 mm² şi direct sau prin intermediul
papucilor sau a clemelor speciale în cazul
conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari
de 16 mm2.La conductoarele care se leagă cu
elemente mobile, legăturile se prevăd cu
elemente elastice cu suprafaţă striată;
 lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor
electrice, în cazul demontării parţiale a unei
instalaţii;
 folosirea legăturilor provizorii prin
introducerea conductoarelor electrice, fără
ştecher, direct în prize;
 utilizarea prizelor, neprevăzute cu dispozitiv
de protecţie diferenţială şi de limitare a
puterii, amplasate la distanţă mai mică de
1,00 m de materiale combustibile (în
depozitele şi magaziile cu materiale
combustibile);
 utilizarea receptorilor de energie electrică
( radiatoare, reşouri, fiare de călcat,
ciocane de lipit etc.) fără luarea măsurilor
de izolare faţă de materialele şi elementele
combustibile din spaţiul sau încăperea
respectivă;
 utilizarea lămpilor mobile (portative ),
alimentate prin cordoane improvizate şi/sau
uzate;
 folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor
de lumină (abajururilor) improvizate, din
carton, hârtie sau alte materiale
combustibile;
 aşezarea pe motoarele electrice, a unor
materiale combustibile (cârpe, hârtii, folii de
mase plastice, lemne etc);
 utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor
electrice neomologate sau în alte locuri
decât cele stabilite prin instrucţiuni sau
agremente tehnice;
 folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu
improvizaţii, a instalaţiei electrice şi/sau a
receptorilor electrici;
 suspendarea corpurilor de iluminat direct de
conductoarele de alimentare, dacă aceasta
nu este prevăzută din fabricaţie;
 agăţarea de, sau introducerea în interiorul
panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau a
tunelelor electrice, a obiectelor de orice fel;
 Art. 2.183. Aparatele electrice portative (mobile )
se folosesc numai cu ştecher şi conductoare
corespunzător izolate şi în bună stare de
funcţionare, iar pe timpul cât sunt sub tensiune
se va asigura supravegherea lor.
 Art. 2.185. La terminarea programului de lucru,
instalaţia electrică va fi scoasă de sub tensiune
cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a
instalaţiei de alimentare a receptoarelor cu rol
de siguranţă la foc.
 Art. 2.187. Tablourile electrice generale de
distribuţie vor fi închise în permanenţă cu
cheia, accesul la ele fiind permis numai
electricianului de serviciu, precum şi
organelor de control şi verificare. Încăperea
şi elementele tabloului vor fi în perfectă
stare de curăţenie ( fără praf, scame etc.).
Pe partea interioară a tabloului general de
distribuţie se afişează schema cu circuitele
electrice pentru ca în caz de necesitate să
poată fi identificată şi întreruptă operativ
alimentarea.
MĂSURI SPECIFICE DE PREVENIRE
ŞI STINGERE A INCENDIILOR
 Art. 3.1. În sălile de cursuri, biblioteci, ateliere de
proiectare, cluburi şi săli de spectacole, expoziţii nu
se admite accesul unui număr mai mare de
utilizatori (persoane) decât cel stabilit prin proiect,
în funcţie de destinaţia construcţiilor în care
acestea sunt amplasate (grădiniţe, şcoli primare,
şcoli gimnaziale, licee, şcoli profesionale şi
postliceale, instituţii de învăţământ superior ori
alte categorii de clădiri publice).
 Art. 3.2. Se interzice fumatul şi utilizarea focului
deschis în astfel de încăperi, precum şi iluminarea
cu flacără deschisă
 Art.3.5. Covoarele, mochetele, preşurile etc
utilizate în aceste încăperi, pe holuri, coridoare,
culoare şi scări se fixează în pardoseală, pentru
a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de
incendiu.
 Art.3.6. La amplasarea mobilierului în aceste
categorii de săli şi încăperi se vor asigura
culoare de circulaţie corespunzător direcţionate
şi se va ţine seama de recomandările
normativului de proiectare şi cele ale prezentei
norme.
 Art. 3.9. Cărţile, cataloagele, manuscrisele,
fişele etc. se depozitează în rafturi sau după caz
în stive, în încăperi cu parametrii de mediu şi
nivele de performanţă adecvate, astfel încât să
fie ferite de foc.
 Art. 3.10. Între rafturile sau stivele de
depozitare se asigură spaţii libere pentru
accesul şi evacuarea uşoară în caz de
necesitate.
 Art. 3.11. Pentru exemplarele şi/sau colecţiile
cu valoare deosebită (unicate, cărţi rare, cărţi
de patrimoniu etc.) se va asigura o protecţie
deosebită, iar în caz de incendiu se va organiza
salvarea cu prioritate a acestora.
 Art. 3.15. Se interzice amplasarea meselor,
scaunelor, băncilor, fişetelor sau a altui mobilier
în apropierea uşilor de evacuare sau pe
circulaţiile, holurile, culoarele care constituie
căi de evacuare în caz de incendiu.
 Art.3.33. Se interzice folosirea aparatelor
electrocasnice (radiatoare, reşouri, fiare de
călcat etc) în birouri, spaţii de depozitare,
ateliere, laboratoare, arhive şi alte încăperi din
aceste clădiri, precum şi aruncarea la
întâmplare a resturilor de ţigări, chibrituri, sau
golirea scrumierelor în coşuri pentru colectat
deşeuri de hârtie.
 Art. 3.57. Elevii şi studenţii, precum şi personalul
nou angajat, transferat ori detaşat din alte unităţi,
înainte de începerea activităţii în atelierele şi
laboratoarele de lucrări practice vor fi instruiţi în
scopul însuşirii, respectării şi aplicării regulilor şi
măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor
specifice acestor locuri de muncă.
Şeful de laborator sau atelier răspunde de
însuşirea, respectarea şi aplicarea măsurilor de
prevenire şi stingere a incendiilor în aceste
sectoare de activitate.
 Art. 3.61. La locurile de activitate din aceste
încăperi se afişează instrucţiuni şi reguli specifice
de prevenire şi stingere a incendiilor şi după caz,
la intrarea în ateliere şi laboratoare precum şi în
interiorul acestora se vor inscripţiona şi monta
indicatoare avertizoare de pericol.
 Art. 3.64. După terminarea lucrului
responsabilul fiecărei încăperi (atelier,
laborator) va controla dacă :
 sunt închise robinetele de pe conductele
de gaze;
 sunt închise bine buteliile de gaze;
 aparatele electrice sunt scoase din priză;
 ventilaţia este în bună stare de funcţionare;
 focurile şi alte surse de căldură sunt închise;
 deşeurile, resturile de materiale
combustibile, eventualele scurgeri de ulei
sunt înlăturate şi curăţate;
 sunt stinse becurile de gaze, de lumină şi
întrerupte alte aparate care funcţionează cu
gaze naturale sau GPL.
 Art. 3.68. Se interzice blocarea ferestrelor
laboratoarelor şi atelierelor cu mobilă, rafturi,
diferite aparate, materiale,cărţi etc. care să
împiedice posibilitatea deschiderii rapide a
ferestrelor pentru aerisire.
 Art. 3.79. Depozitarea substanţelor chimice se
face în funcţie de caracteristicile fizico-
chimice ale acestora, astfel încât dacă
accidental intră în contact să nu producă
reacţii care pot determina izbucnirea unor
incendii.
 Art. 3.80. Se va asigura menţinerea în bună
stare a etichetelor pe toate vasele şi sticlele
în care sunt păstrate substanţele şi produsele
chimice.
 Art. 3.83. Se interzice blocarea cu aparate,
mobilier, haine, halate etc a surselor de apă,
a duşurilor din laboratoare, precum şi a
mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a
incendiilor.
 Art. 3.84. Se interzice lăsarea instalaţiilor,
aparatelor, utilajelor în funcţiune, fără
supraveghere.
 Art. 3.89. La terminarea programului de lucru se
deconectează de la reţea toate echipamentele de
calcul electronic.
 Art. 3.92. În încăperile depozitelor, magaziilor şi
arhivelor pe lângă regulile şi măsurile de
prevenire şi stingere a incendiilor precizate la
cap.2 se vor respecta următoarele:
 depozitarea produselor, materialelor şi bunurilor
se face în funcţie de caracteristicile fizico-chimice
şi reacţia acestora cu produsele de stingere,
evitându-se pericolul apariţiei şi propagării
incendiului;
 la introducerea în depozite sau magazii a
diverselor produse se va stabili clasa de
periculozitate în care se încadrează pentru
a se depozita corespunzător;
 hârtia, cărţile, documentele de arhivă se
depozitează în stive sau rafturi, asigurându-
se spaţii, culoare pentru intervenţie în caz
de incendiu;
 la depozitarea hârtiei, documentelor de
arhivă în rafturi sau stive se vor asigura
distanţe faţă de corpurile de iluminat şi alte
instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;
 Art. 3.100. Se interzice fumatul in depozite,
magazii, arhive.
Instalaţii de stingere a
incendiilor:

 Hidranţi exteriori

 Hidranţi interiori
 Instalaţii de
stingere fixe sau
mobile
Mijloace de primă
intervenţie:

Găleţi
Stingătoare
Pături antifoc
STINGĂTOARE
Fiecare profesor trebuie să ştie, unde se găsesc
stingătoarele,cum se utilizează acestea,ce tip de
stingător este propriu fiecărui tip de incendiu, ce
tactică de stingere trebuie utilizată.

 De aceea informaţi-vă unde sunt amplasate


stingătoarele în şcoala dumneavoastră ! Citiţi
indicaţiile de folosire – pe cât posibil chiar acum şi
nu abia atunci când s-a produs incendiul !
 Solicitaţi directorului şcolii realizarea în şcoala
dumneavoastră a unui exerciţiu practic în caz de
incendiu pentru profesori, la care să participe şi
directorul şcolii, responsabilul cu P.S.I., pompierii
militari şi pompierii civili din localitate.
UTILIZAREA STINGĂTOARELOR
Incendiul trebuie atacat pe
direcţia vântului.
Incendiul se stinge
începând din faţa focarului.
Dar: incendiile de materiale
care se topesc sau curg se
sting atacând de sus şi spre
spatele focarului.
Intervenţia se face
utilizând în acelaşi timp
stingătoare suficiente şi nu
unul după altul.
După stingerea incendiului
controlaţi ca acesta să nu
se reaprindă.
Stingătoarele utilizate nu
vor fi reamplasate la locul
lor, stingătoarele utilizate
vor fi reîncărcate.
RISC DE INCENDIU
 Riscul de incendiu la clădiri civile (publice )
este determinat, în principal, de densitatea
sarcinii termice (q) stabilită prin calculul şi de
destinaţia spaţiului, încăperii,
compartimentului de incendiu şi clădirii.
 În funcţie de destinaţia (funcţiunea) unor
spaţii şi încăperi din clădirile civile (publice),
acestea se încadrează în următoarele riscuri
de incendiu ( indiferent de densitatea sarcinii
termice):
 mare: spaţii în care se utilizează sau
depozitează materiale ori substanţe
combustibile (arhive, biblioteci, multiplicare,
parcaje autoturisme, etc.);
 mijlociu: spaţii în care se utilizează foc
deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu
preparări calde, etc.)
 mic: celelalte încăperi şi spaţii.
 În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii
automate de stingere a incendiilor, riscurile mari
de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile
mijlocii pot fi considerate mici.
 Pentru întregul compartiment de incendiu sau
clădire civilă (publică), riscul de incendiu
considerat va fi cel mai mare care reprezintă
minimum 30% din volumul acestora.
 La construcţii de producţie şi/sau depozitare,
riscul de incendiu are în vedere natura activităţilor
desfăşurate, caracteristicile de ardere ale
materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate,
manipulate sau depozitate şi densitatea sarcinii
termice.
 La aceste construcţii (de producţie şi/sau
depozitare) riscul de incendiu este definit prin
categorii de pericol de incendiu, astfel:
 categorii A şi B de pericol de incendiu, respectiv
posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică
(risc foarte mare de incendiu);
 categoria C de pericol de incendiu, respectiv
posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de
incendiu);
 categoria D de pericol de incendiu, respectiv
existenţa focului deschis sub orice formă în
absenţa substanţelor combustibile ( risc mediu
de incendiu);
 categoria E de pericol de incendiu, respectiv
existenţa unor materiale sau substanţe
incombustibile în stare rece sau a substanţelor
combustibile în stare de umiditate înaintată,
peste 80% (risc mic de incendiu).
CLASIFICAREA
MATERIALELOR ŞI
SUBSTANŢELOR
DEPOZITATE
( DUPĂ CLASA DE
PERICULOZITATE )
Fără periculozitate
 Minereuri, produse şi piese metalice
(inerte) ciment, nisip, beton, materiale
de construcţii refractare, azbest; fructe,
legume, carne; conserve în cutii
metalice sau borcane; lichide
incombustibile (inerte) etc., fără
ambalaje (în vrac) sau
în ambalaje incombustibile.
Cu periculozitate redusă
 A. Materiale din clasa P1:
 minereuri şi alte materiale inerte în
saci sau butoaie combustibile;
 piese metalice, elemente din beton,
azbociment, pe palete din lemn;
 lichide incombustibile sau conserve în
ambalaje incombustibile în navete
sau lădiţe combustibile ori pe palete
de lemn, etc.
 B. Materiale care se aprind greu, au
o viteză redusă de ardere şi nu au o
putere calorică mare:
 aparate electrice;
 obiecte executate din bachelită şi
răşini fenolice;
 melamină; piei brute;
 baloţi de lână (spălată şi uscată);
 zahăr brut şi cereale în vrac sau în
saci; produse de panificaţie; tutun în
butoaie.
 C. Lichide incombustibile inerte:
 lapte;
 apă minerală în butelii din plastic,
cutii carton, etc.
Cu periculozitate medie
 A. Materialele din clasele P1 şi P2,
ambalate în cutii de carton
 B. Materiale cu combustibilitate medie
(care nu se încadrează în clasele P4 şi P5)
şi cu putere calorifică cel mult 27.3 Mj/kg,
în orice fel de ambalaje, cu excepţia celor
din materiale plastice spongioase:
 mobilă (fără garnituri din buret de cauciuc
sau plastic) şi obiecte masive din lemn;
 bambus;
 butoaie din lemn goale (fără reziduuri
periculoase);
 panouri din fibre de lemn;
 produse din ebonită;
 fibre animale (lână, mătase naturală, păr,
etc.) şi fibre artificiale cu
combustibilitate redusă (poliamidice,
poliesterice, poliacrilice şi polivinilice);
 ţesături şi confecţii executate din
asemenea fibre, fibre vegetale, toarse
gros; saltele şi perne (fără buret
 de cauciuc sau materiale plastice);
 articole din piele; cărţi; papetărie;
 negru de fum (ambalat în saci sau
granulat);
 amidon, făină de cereale, zahăr
cristalizat, paste făinoase şi alte articole
de băcănie, ambalate în pungi;
 tutun;
 ceai;
 legume uscate; grăsimi, etc
 C. Lichide combustibile cu temperatura
de inflamabilitate mai mare de 100 grade
Celsius, în ambalaje incombustibile
care pot fi introduse în cutii de
carton:
 vopsele de ulei in cutii, borcane,
butoaie şi similare;
 produse farmaceutice combustibile în
cutii, bidoane, damigene, sticle etc.;
 lubrifianţi şi glicoli în butoaie sau
bidoane;
 uleiuri vegetale în butoaie, sau sticle
etc.
Cu periculozitate mare
 A. Materiale şi produse din clasele P1
- P3, în ambalaje din materiale
plastice spongioase;
 B. Materiale combustibile cu viteză
mare de ardere cu putere calorifică
mai mare de 27.3 MJ/kg, Indiferent de
forma de ambalare:
 lemn în formă de tocătură şi talaş;
 fibre vegetale ( în, cânepă,bumbac);
 fibre artificiale cu putere calorifica
mai mare de 27,3 MJ/kg;
 confecţii executate din asemenea fibre;
 saltele şi plăpumi cu umpluturi din buret,
cauciuc sau materiale plastice;
 lemn în formă de tocătură şi talaş;
 fibre vegetale ( în, cânepă,bumbac);
 fibre artificiale cu putere calorifica mai mare
de 27,3 MJ/kg;
 confecţii executate din asemenea fibre;
 saltele şi plăpumi cu umpluturi din buret,
cauciuc sau materiale plastice spongioase;
 fibre textile;
 vată;
 celuloză, carton;
 hârtie;
 cauciuc brut sau prelucrat;
 materiale plastice şi obiecte confecţionate din
acestea (alt fel decât sub formă de fibre) care
nu sunt menţionate la clasa P3.
 C. Materiale şi produse incombustibile care
pot suferi deteriorări importante în urma
acţiunii temperaturilor înalte, a apei sau
gazelor corozive, indiferent de natura
ambalajelor:
 aparatura electrică şi electronică având relee
şi contacte sensibile necapsulate ;
 tuburi electronice;
 utilaje şi aparate de înaltă precizie;
 bijuterii;
 medicamente şi produse cosmetice.
 D. Materiale şi produse care sub
efectul temperaturii degajă cantităţi
importante de gaze corozive,
indiferent de natura ambalajelor:
 policlorură de vinil;
 teflon şi răşini epoxidixe;
 acid clorhidric;
 clorură de var, etc.
 E. Lichide combustibile din clasa P3, în
ambalaje combustibile: lichide ambalate în
bidoane de carton sau în bidoane sau
canistre din materiale plastice.
 F. Lichide combustibile cu temperaturi de
inflamabilitate între 50 –100oC, în ambalaje
incombustibile care pot fi introduse în cutii
de carton:
 carburanţi Diesel, motorină, păcură,
smoală, uleiuri pentru acţionări hidraulice
şi de ungere;
 uleiuri minerale;
 cerneală tipografică, etc.
Cu periculozitate deosebit
de mare
 A. Materiale instabile care se pot
descompune exploziv la temperatură
naturală; materiale care pot exploda
sub efectul încălzirii, frecării, loviturii
sau al şocurilor de detonaţie; obiecte
pirotehnice, indiferent de modul de
ambalare:
 acid acrilic;
 acid cianhidric nestabilizat; acid
percloric anhidru;
 apă oxigenată concentrată;
 clorat de amoniu;
 hidrazină anhidră;
 acetilenă;
 acetiluri (de argint, cupru etc.);
 anhidră cromică;
 azotat de amoniu sau potasiu;
 azoturi;
 bicromat de amoniu sau potasiu;
 bioxid de clor;hiroxilamină;
 nitroetan;
 nitroceluloză uscată;
 peroxizi (de acetil, benoil, zinc);
 chibrituri de fosfor alb;
 corpuri pentru artificii.
 B. Materiale care la contactul cu alte
materiale pot da naştere la reacţii
explozive sau se pot aprinde:
 acetonă;
 acid acetic;
 acid fluorhidric anhidru;
 amoniac;
 etilendiamină;
 peroxizi de potasiu sau sodiu, etc.
 C. Materiale susceptibile să se
autoaprindă:
 carton asfaltat în roluri (suluri);
 deşeuri de cauciuc sau lână;
 fosfor alb;
 etc.
 D. Substanţe oxidante capabile să
iniţieze aprinderea materialelor
combustibile la contactul cu acestea:
 acid azotic;
 acid clorhidric;
 acid sulfuric;
 brom;
 clor;
 iod;
 salpetru (azotat de potasiu),
 etc.
 E. Materiale care sub efectul căldurii
degajă cantităţi mari de gaze
combustibile sau toxice:
 acrilonitril;
 alcaloizi;
 amine;
 acetonă;
 anilină;
 cloroform;
 clorură de metil;
 esteri;
 iod;
 iodaţi;
 sulfat de metil.
 F. Materiale care în contact cu apa se
aprind, degajă temperaturi capabile
să aprindă materialele combustibile
din imediata vecinătate sau degajă
gaze combustibile.
 G. Recipienţi cu gaze comprimate:
 recipienţi ficşi sau transportabili cu
gaze sub presiune;
 recipienţi de tip “Spray” .
 H. Substanţe sau materiale solide
care au o putere calorifică mai mare
de 33.6 MJ/kg sau caracterizate
printr-o ardere deosebit de intensă.
Realizare şi tehnoredactare:
prof. Ioana-Mihaela Popescu
C.N.Unirea Focşani

Documentare:
Prof. Ioana-Mihaela Popescu
Ing. Dan Roşioru
SFÂRŞIT