Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi Republica Moldova

Francofonia
Termenul de “Francofonie” a fost utilizat, pentru prima dată, la sfârşitul
secolului al XIX-lea, pentru a desemna spaţiile geografice unde limba franceză era
folosită în mod curent. În anii 1950-1970, s-a promovat ideea unei comunităţi
francofone, fapt care a condus la crearea primelor organizaţii şi instituţii francofone.
La 20 martie 1970, s-a înfiinţat Agenţia de Cooperare Culturala şi Tehnică (ACCT),
cu sediul la Paris, unica organizaţie interguvernamentală şi principalul operator al
Mişcării Francofone. Începînd de la această dată, ziua de 20 martie marchează “Ziua
Internaţională a Francofoniei”.

Structura
• Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF) este o instituţie înfiinţată pe
baza limbii franceze şi a valorilor comune. OIF reuneşte 53 de state şi de guverne
membre, 2 membri asociaţi, alături de 13 observatori. Aceasta gestionează acţiunile
în domeniul politicii internaţionale şi a cooperării multilaterale. Organizaţia
Internaţională a Francofoniei este condusă de un Secretar general şi cuprinde un
Administrator, o Delegaţie a Drepturilor Omului, a păcii şi a democraţiei, direcţii de
programe şi sprijinire, servicii şi, de asemenea, filiale permanente şi birouri
regionale.
• Secretarul general conduce acţiunea politică a Francofoniei, este purtătorul de
cuvânt şi reprezentantul oficial la nivel internaţional. Secretarul general este
responsabil de susţinerea cooperării francofone multilaterale. Acesta conduce
Consiliul de cooperare. Este reprezentat în instanţele operatorilor. Secretarul general
numeşte un Administrator pentru patru ani, care îşi exercită funcţiile prin delegarea
Secretarului general. Administratorul are ca principale funcţii de a executa şi gestiona
cooperarea interguvernamentală multilaterală, astfel încât să asigure, sub autoritatea
Secretarului general, gestionarea problemelor administrative şi financiare.
• Înaltul Consiliu al Francofoniei are acelaşi statut ca şi Secretarul general. Acesta
are o funcţie de analiză a tendinţelor majore ale evoluţiei actualităţii. Acesta reuneşte
38 de personalităţi reprezentative ale Francofoniei, la nivel înalt în lume.
• Comisiile naţionale. Fiecare ţară membră poate crea Comisii naţionale cu scopul
de a participa la sensibilizarea, analizarea şi la concentrarea asupra acţiunii
Francofoniei pe teritoriul său.
• Cei 4 operatori ai Francofoniei pun în practică deciziile luate la Sommet în
funcţie de domeniul lor de competenţă. OIF ii sprijină pe cei patru operatori ai săi:
Agenţia Universitară a Francofoniei, TV5 Monde, Universitatea Senghor din
Alexandria, Asociaţia Internaţională a Primarilor Francofoni (AIMF).

1
Misiunea
Organizaţia Internaţională a Francofoniei promovează o acţiune în favoarea
păcii, democraţiei şi a drepturilor omului, şi animă în toate domeniile o unitate între
membrii săi. Aceasta aduce, în caz de necesitate, statelor şi guvernelor membre un
sprijin în elaborarea sau consolidarea propriilor politici sectoriale. OIF acţionează
pentru ţările din Sud şi în tranziţie, dobândind mijloacele de stăpânire a proceselor
pentru propria dezvoltare şi care să genereze o dinamică proprie pentru o dezvoltare
umană şi socială durabilă şi echitabilă. În noiembrie 2004, comunitatea francofonă şi-
a elaborat, cu ocazia celui de-al X-lea Sommet al Francofoniei, un plan de acţiuni
multilaterale clar şi inedit, fixat pe o perioada de zece ani:
• Limba franceză şi diversitatea culturală şi lingvistică. Francofonia a vegheat
asupra renaşterii limbii franceze ca un instrument de comunicare şi un vector cultural
şi, prin extensie, ca o limbă de comunicare internaţională, de învăţământ şi de suport
al unui dinamism intelectual ştiinţific şi cultural inovator.
• Pace, democraţie şi drepturile omului. Francofonia intenţionează să contribue
semnificativ la promovarea păcii, democraţiei şi la susţinerea statului de drept şi
drepturilor omului, punând accent pe prevenire. O viata politică calmă şi satisfacţia
cetăţenilor de a se bucura de toate drepturile lor, obiective ale Declaraţiei de la
Bamako, sunt într-adevăr considerate ca elemente indispenabile ale dezvoltării
durabile.
• Educaţie, formare, învăţământ superior şi cercetare. Educaţia înţeleasă în sensul
larg, ca acces la autonomie şi informare pentru toţi, începe prin accesul tuturor
copiilor la studiile primare fără distincţie între sexe. Aceasta implică, într-o abordare
integrată de la studii primare la studii superioare, o educaţie şi o formare permiţând
accesul la muncă.
• Dezvoltare durabilă şi solidaritate. Angajată să acţioneze pentru o dezvoltare
durabilă, Francofonia susţine îmbunătăţirea guvernării economice, dezvoltarea
capacităţilor, concentrarea şi identificarea de strategii comune în cadrul marilor
negocieri internaţionale. Această misiune este strâns legată de capacitatea statelor de
a se integra în economia mondială şi de lupta eficace contra sărăciei, element al
strategiei lor naţionale de dezvoltare durabilă.

Instanţele
OIF este plasată sub autoritatea unor instanţe politice care intervin la diferite niveluri
de decizie: Sommet, Conferinţa ministerială a Francofoniei şi Consiliul Permanent
al Francofoniei.
• Sommet-ul Francofoniei. Conferinţa şefilor de state şi de guverne a ţărilor
francofone, numită în mod comun Sommet, este instanţa supremă a Francofoniei.
Sommet-ul se organizează la fiecare doi ani şi este prezidat de un şef de stat sau de
guvern al ţărilor invitate la conferinţa următoare. Sommet-ul decide primirea noilor
membri cu drepturi depline, de membri asociaţi şi membri observatori la Organizaţia
Internaţională a Francofoniei. În cadrul Sommet-ului se stabilesc orientările
Francofoniei şi manierele care îi asigură renumele la nivel mondial. Tot în cadrul

2
acestei conferinţe se alege Secretarul general şi se adoptă toate rezoluţiile necesare
pentru buna funcţionare a Francofoniei şi pentru realizarea obiectivelor sale.
• Conferinţa Ministerială a Francofoniei (CMF) se reuneşte între Sommet-uri cu
scopul de a asigura continuitatea politica. Membrii Sommet-ului sunt reprezentaţi de
miniştrii afacerilor externe sau de miniştrii însărcinaţi cu păstrarea legăturilor cu
Francofonia. Această conferinţă are ca misiune supravegherea executării deciziilor
administrative adoptate în cadrul Sommet-ului şi pregătirea următoarei conferinţe a
şefilor de state. Conferinţa ministerială se pronunţă asupra liniilor principale de
acţiune multilaterală francofonă. În afara de acestea, CMF recomandă Sommet-ului
admiterea de noi membri cu drepturi depline şi de noi membri asociaţi.
• Consiliul Permanent al Francofoniei (CPF) este instanţa abilitată cu pregătirea şi
desfăşurarea Sommet-ului. Este prezidat de Secretarul general al Francofoniei şi
compus din reprezentanţi oficiali acreditaţi de şefi de state sau de guverne membre
ale Sommet-ului. În caz de necesitate, Secretarul general poate convoca oricând
această întrunire. Consiliul permanent are, în special, misiunea de a supraveghea
executarea deciziilor luate la Conferinţa ministerială. De asemenea, trebuie să
examineze propunerile de repartizare a Fondului Multilateral Unic (FMU) şi să-şi
exercite rolul moderator, coordonator şi de arbitru. Consiliul prezintă rezultatele sale
următoarelor comisii de: politică, economie, cooperare şi programare precum şi
comisiei administrative şi financiare.

Membrii Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

OIF grupează 53 de state şi guverne, 2 membri asociaţi şi 13 membri observatori,
amplasaţi pe cinci continente, unite prin folosirea în comun a limbii franceze. Vorbită
de 175 de milioane de persoane, limba franceză are statut de limbă oficială, singura
sau cu alte limbi, în 32 de state şi guverne membre OIF.
AFRICA CENTRALA: Burundi, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Congo
RD, Gabon, Guineea Ecuatoriala, Ruanda, Sao Tomé şi Principe, Ciad.

AFRICA DE EST şi OCEANUL INDIAN: Insulele Comore, Djibouti, Madagascar,

Insulele Mauritius şi Seychelles, Mozambic**.

AFRICA DE VEST: Benin, Burkina Faso, Capul Verde, Coasta de Fildeş, Ghana*,
Guineea, Guineea Bissau, Mali, Niger, Senegal, Togo.

AFRICA DE NORD şi ORIENTUL MIJLOCIU: Egipt, Liban, Maroc, Mauritania,

Tunisia.

AMERICA-CARAIBE: Canada, Canada (Nouveau-Brunswick), Canada (Québec),

Republica Dominicană, Haiti, Sainte-Lucie.

ASIA-PACIFIC: Armenia**, Cambodgia, Georgia**, Laos, Vanuatu, Vietnam.

EUROPA: Albania, Andorra, Austria**, Belgia, Bulgaria, Cipru*, Comunitatea

franceză a Belgiei, Croaţia**, Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei, Franţa,
3
Grecia, Ungaria**, Lituania**, Luxemburg, Moldova (Republica Moldova a aderat
la Organizaţia Internaţională a Francofoniei în februarie 1996, deţinând statutul
de stat membru), Monaco, Polonia**, Republica Cehă**, România, Serbia,
Slovacia**, Slovenia**, Elveţia, Ucraina.

• Ţări cu franceza ca singura limbă oficială: Franţa, Benin, Burkina Faso, Congo,
Coasta de Fildeş, Gabon, Guineea, Mali, Monaco, Niger, Republica Democrata
Congo, Senegal, Togo.
• Ţări în care limba franceză este una dintre limbile oficiale: Belgia (Valonia,
Bruxelles), Burundi, Camerun, Canada (Québec, New Brunswick, Saskatchewan),
Comore, Djibouti, Haiti, Luxemburg, Madagascar, Republica Centrafricana, Rwanda,
Seychelles, Elveţia, Ciad, Vanuatu.
• Ţări în care limba franceza este folosită în mod curent: Algeria, Andorra, Maroc,
Tunisia.

Colaborarea dintre OIF şi R. Moldova s-a manifestat recent prin organizarea unui
seminar regional de formare în cadrul proiectului “AMADE”.

Seminarul regional de instruire în cadrul

proiectului “ AMADE”

Astfel, Organizaţia Internaţională a Francofoniei în colaborare cu Ministerul

Finanţelor a organizat un seminar regional de formare în cadrul proiectului „ACCES
AUX MARCHES DE L'AIDE PUBLIQUE AU DEVELOPPEMENT (AMADE)” –
ACCESUL LA PIEŢELE DE AJUTOR PUBLIC PENTRU DEZVOLTARE.

Seminarul s-a desfăşurat la Chişinău în perioada 30 octombrie-04 noiembrie

2006 şi s-a concentrat asupra particularităţilor Mécanismes de financement et
procédures de marchés de l'aide publique au developpement – Mecanismele de
finanţare şi procedurile de acces la pieţele de ajutor public pentru dezvoltare. La
seminar au participat, de asemenea, reprezentanţi din România, Albania, Bulgaria şi
Macedonia, precum şi reprezentanţii BERD, BEI, Băncii Mondiale, GTZ, USAID,
Comisiei Europene şi Organizaţiei Olandeze pentru Cooperare.

* Membru asociat
** Observator

4
 „AMADE”
Mecanismele de finanţare şi procedurile de acces la pieţele
de ajutor public pentru dezvoltare

Obiectivele seminarului
· informarea – prezentarea sistemului electronic de informare şi alertare asupra
oportunităţilor de afaceri, elaborarea proiectelor şi a programelor finanţate de
gestionarii fondurilor internaţionale. Studiu privind o schemă de difuzare a
informaţiei către întreprinderi.
· formarea – consolidarea capacităţilor în ce priveşte logica gestionarilor de fonduri,
aprofundarea cunoştinţelor asupra procedurilor de finanţare şi de desfăşurare ale
tenderului. Prezentarea instrumentelor de finanţare pentru sectorul privat şi a
experienţei cu succes în domeniul susţinerii sectorului privat.
· constituirea reţelei – constituirea reţelei de « puncte focale », administrată de
structuri ce susţin sectorul privat, asistă şi consultă potenţialele întreprinderi ce ar
putea beneficia de pieţile de ajutor public pentru dezvoltare. Validarea schemei
propuse pentru funcţionarea punctelor focale, studiul modalităţilor de funcţionare a
reţelei şi oportunitatea de implementare a unei reţele mai vaste ce ar regrupa
ansamblul de actori ai proiectului.

Subiectele seminarului
Seminarul a abordat în mod general următoarele subiecte:
· evoluţia cadrului ajutorului public pentru dezvoltare şi a oportunităţilor ce reies
pentru întreprinderile statelor ţărilor beneficiare;
· mecanismele şi instrumentele interne de finanţare a principalilor gestionari de
fonduri, oportunităţile pieţilor şi procedurile de obţinere ;
· posibilităţile de acţiune ale autorităţilor publice în favoarea unui acces mai bun al
operatorilor locali privaţi la pieţile ajutorului public pentru dezvoltare şi la
programele de susţinere a sectorului privat;
· instrumentele, strategiile şi metodele de reacţionare la apelurile de oferte din cadrul
ajutorului public pentru dezvoltare;
· aspectele informării şi comunicării electronice pentru atragerea întreprinderilor
naţionale în esenţa pieţilor ajutorului public pentru dezvoltare.

Participanţii
· funcţionari la nivel înalt (şefi sau şefi adjuncţi ai administraţiei centrale)
responsabili de elaborarea politicilor întru susţinerea sectorului privat;
· funcţionari la nivel înalt (şefi sau şefi adjuncţi ai administraţiei centrale)
responsabili de gestionarea şi implementarea ajutorului public pentru dezvoltare ;
· lideri ai reprezentanţelor structurilor profesionale din sectorul privat la nivel
naţional sau sub-regional;
· responsabili de punctele focale.

5
 PUNCTUL FOCAL

În cadrul implementării proiectului « Accesul la pieţile ajutorului public

pentru dezvoltarea (AMADE) », OIF (Organizaţia Internaţională a Francofoniei)
prevede crearea unui « punct focal EEF » în fiecare stat beneficiar. În ceea ce
priveşte Republica Moldova, OIF a propus Camerei de Comerţ şi Industrie să preia
sarcinile punctului focal. Administrat, stimulat şi preluat în responsabilitate de către o
structură naţională de suport pentru întreprinderi, punctul focal are drept sarcină de a
oferi asistenţă şi consiliere operatorilor privaţi în demersurile lor de identificare a
oportunităţilor pieţelor şi de a reacţiona la propunerile de ofertă corelate la finanţările
internaţionale. Implementarea proiectului presupune crearea punctului focal în
fiecare stat beneficiar, ce va desfăşura activităţi de asistenţă tehnică, informare şi de
supraveghere economică.

Dotat cu un sistem de monitorizare şi alertare electronică asupra oportunităţilor

pieţilor ajutorului public pentru dezvoltare şi format în cadrul Proiectului el va
asigura îndeplinirea următoarelor funcţii:
• monitorizarea economică asupra oportunităţilor pieţei pentru cointeresarea
întreprinderilor naţionale ;
• suportul în ce priveşte identificarea pieţelor comisionare pentru întreprinderile
naţionale ;
• suportul în ce priveşte constituirea parteneriatelor şi elaborarea actelor la
ofertele identificate în prealabil ;
• difuzarea informaţiei disponibile privind oportunităţile de desfăşurare a
afacerilor în ansamblu ţării şi către ansamblul domeniilor interesate de
activitate;
• instituirea unei reţele naţionale de agenţi publici şi privaţi interesată în
împărtăşirea informaţiei privind oportunităţile pieţei pentru întreprinderile
naţionale;
• participarea în cadrul reţelei de puncte focale;
• promovarea şi comunicarea naţională.
Proiectul prevede consolidarea competenţelor de suport şi consiliere
structurilor instuţionalizatoare ale unui punct focal.