„…cerul era negru si cu foarte multe stele mari, galbene, rotunde, care nu le vedeam niciodata din

avion...” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag. 24]

„Era un rosu cu mult albastru in el, si asa se intampla numai cand ziua avea sa fie foarte senina.”
[ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag. 35]

„Asa cum zbura avea sa treaca exact verticala radiofarului de la Bod, fara sa se abata de la axul
culoarului cu cei plus-minus 10 kilometrii la care oricum avea dreptul...” [ Doru Davidovici, Ridica-te si
mergi, pag. 51]

„Toata lumea stie ca avioanele cad, dar nimeni nu crede ca tocmai el o sa pateasca asta. Intotdauna
cad avioanele altora.” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag. 55]

„...ne-a salutat prin plexiglasul zgariat cu degetul mare ridicat, ca intre aviatori.” [ Doru Davidovici,
Ridica-te si mergi, pag. 55]

„- Nu e numai in filme, am spus. Cand pleaca un avion si suntem acolo, asa salutam, cu degetul mare
ridicat. Cand ne aducem aminte.” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag. 60]

„...spre stanga, la un unghi de 10-15°, [...] pentru ca asa te uiti cand vii la aterizare” [ Doru Davidovici,
Ridica-te si mergi, pag. 66]

„...ca atunci cand decolezi si avionul e acelasi, si pista de beton e aceeasi, si vocea conducatorului de
zbor in casti e cea binecunoscuta pana la obsesie, si uite, nicio decolare nu seamana cu cealalta.”
[ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag. 102]

„Hartile noastre de aviatie aveau scare de 1 : 1 000 000 sau 1 : 5 000 000, si fiecare centimetru
insemna 10 sau 50 de kilometrii. Depinde cat de departe trebuie sa zbori. Cand zburam foarte
departe, atunci foloseam hartile in care fiecare centimetru pe hartie insemna 50 de kilometrii pe
paman; pentru ca, atunci cand zburam foarte departe nu era prea important ce ai sub tine. Cand
zburam foarte departe aveam alte griji. Ne uitam mai mult la debitmetru si socoteam cat puteam
zbura cu gazul ramas, si atunci nu ne prea interesa ce e sub noi. Ne interesau doar aerodromurile de
rezerva, si astea erau trecute pe hartile 1 : 5 000 000, si erau mazgalite cu creion portocaliu, si se
vedeau foarte bine cand te uitai pe harta. Era nevoie, pentru ca in cabina avionului de vanatoare nu
prea e loc sa intinzi o harta si chiar daca ai reusi sa o intinzi cat de cat, nu este prea mult timp sa te
uiti la ea.” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag. 106]

„Era un loc unde puteau ateriza in liniste douazeci de elicoptere din cele mari; si eu puteam ateriza
fortat acolo, dar numai daca veneam in lungul vaii, si in limita de viteza, si chiar pe deasupra
copacilor inalti care inconjurau strans pajistea aceea, si bineinteles cu trenul escamontat; atunci, cu
putin noroc, aveam sanse sa opresc avionul chiar daca ajungeam pana la copacii din cealalta parte.
Trebuia sa larghez cupola cabinei, sa blochez chingile si sa ma imping puternic in paloniere, pentru ca
franarea era foarte puternica si scrasnetul metalului intrat in pamantul afanat, sau poate vara aici era
iarba, iar franarea nu era atat de puternica, dar atunci ajungeam sigur in copacii de dincolo. Sau erau
randurile de sezlonguri si atunci nu se mai punea problema sa aterizez , atunci important era cum sa
trec peste locul acesta neted si pe urma sa pun avionul cat mai placat undeva in padure.” [ Doru
Davidovici, Ridica-te si mergi, pag.135]
„Si a mai fost primul zbor din anul acela, in care am repezit dubla intr-o sandela de 45 de grade
imediat dupa decolare, dupa ce am facut un palier, si aerul era dens de frig, si presiune mare, si vand
de fata, si nu zburasem d doua luni, si am tras dubla-comanda in ziua aceea senina, si Dorel a strigat
in casti: ce faci, pentru ca noi decolam si bagam trenul si urcam cu zece grade de giroorizont pana la
doua-trei sute de metri, dupa asta escamontam flapsul si decuplam fortajul, dar eu am bagat trenul si
am lasat dubla intr-un palier lung, si in aerul ighetat aveam 600 de km pe ora inainte de capul pistei,
si am tras in sandela aceea, si atunci a strigat de la zebra Dorel, si eu am ras in avion, si am repezit
dubla in doua tonouri, unul pe stanga pentru mine, si celalalt tot pe stanga, pentru soare, si daca vrei
sa stii de cepe stanga spune oricarui pilot: fa un tonou, si o sa vezi ca o sa-l faca pe stanga. Si Marin a
icnit din cabina a doua, si pe urma a ras si el, si urcam mai departe si am virat cu botul in soare, si
dupa ce am decuplat fortajul am spus la radio: decuplat normal,pentru ca ce era mai normal dupa
doua luni de neurcat in avion?” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag.185]

„-E un AN-2, am spus. [...] e un motor in stea, racit cu aer, de 1000 cai-putere. Si avionul e biplan, si
are trei oameni in echipaj, si elice cu patru pale si pas variabil. E un avion robust [...]. Are 12 metrii
lungime si 18 metrii anvergura, si sarcina utila maxima o tona, adica zece parasutisti echipati de asalt.
E un avion bun...” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag.201]

„Zborul e cu totul altceva, si cei ce spun ca atunci cand chiezi prin pu e ca un zbor, cred ca n-au
zburat in viata lor.Nu cu un avion de vanatoare. Nu la rasul norilor, atunci cand deasupra norii sunt
abli, si bia valuriti, si din ei se ridica cerul incredibil de albastru, si cum e soarele intre nori si cerul
acela albastru, si pe urma ce se intampla in avion, cand iesi deasupra norilor. Goana aceea plutita, si
crestele de abur ridicate brusc si pleznind sec pexiglasulupolei in explozii mute e intuneric alb si
lumina aceea orbitore e clara si nu loveste ochiie doar calda se furiseaza rosie sub ploape, cand
clipesti. Cum se lasa sub tine abia simti platoul acela de nori,si pe urma se ridica din nou si zbori cu
cabina la rasul norilor ca intr-o mare de lumina.” [ Doru Davidovici, Ridica-te si mergi, pag.220]