Bangul sonic.

Avioane
supersonice
Proiect realizat de:
Bratosin Nicoleta
Necula Livia
 Ce este bangul sonic?
Cum se formeaza bangul sonic?
• Sa incepem cu o piatra aruncata intr-o balta:
observati undele circulare formate si viteza lor
tipica mediului de propagare. Acum imaginati-va
ca piatra incepe sa se miste lent, ca o barca: in
continuare sunt produse unde (de catre prora
barcii) dar mai mult, exista o viteza la care barca (si
undele emise curent) prind din urma undele emise
initial. La aceasta viteza, undele nu mai au timp sa
se propage pe directia de inaintare si in fata prorei
se formeaza un FRONT DE UNDA unic.
• La o viteza mai mare a “barcii”, frontul de unda
este depasit si situatia devine cam asa:
• In deplasare, avionul compreseaza aerul inaintea sa
formand unde.El genereaza aceste unde in mod
continuu, atat la viteze subsonice cat si la viteze
supersonice, semnificativa fiind unda de presiune
maxima generata de prora avionului la viteza
sunetului .
• Viteza sunetului in aer masoara 1.220
km/h(331,29 m/s), la o temperatură de 00C şi
poartă numele de Mach 1. La temperatura de 200C
viteza sunetului are o valoare de 343,14
metri/secundă.
• In medii mai dense, de pilda in apa, viteza este
mai mare.
• In celelalte situatii, undele succesive emise sunt
defazate si se limiteaza una pe alta, dar la viteza
sunetului undele succesive generate sunt
concentrate intr-una singura – de unde si
maximizarea efectului .
• Atunci cand aceasta unda ajunge la un
observator, acesta resimte efectele ei – fie doar
“o pala de vant” ,in cazul vitezelor subsonice
(daca este mai departat nici macar atat) fie
“bangul” sonic in cazul vitezelor supersonice
(acesta fiind auzit de la distante considerabile).
 Dar de unde provine acel zgomot ?

• Unda de presiune maximizata se detensioneaza

brusc la nivelul timpanelor noastre. In functie de
volumul si forma obiectului care a produs unda,
zgomotul poate sa fie mai slab sau asurzitor. Este de
stiut ca avioanele produc deseori un “bang” dublu –
unul provenit de la prora (“botul” avionului) si unul
provenit de la pupa (“coada” avionului).
• Cu cat obiectul are dimensiuni mai mari, cu atat bang-ul
sonic e mai puternic.
• Avionul nu produce un singur “bang” sonic strict
la depasirea vitezei sunetului .
El produce continuu aceasta unda de presiune
ridicata care loveste observatorul o singura data
– de aceea nu auziti bubuituri continue. De
asemenea, cu exceptia rezistentei/frecarii
aerodinamice curente – avionul nu resimte niciun
alt efect, nu simte vreun soc la depasirea
“barierei sunetului/zidului sonic”.
Acest zgomot il intalnim curent:
• cand apasam/relaxam capacul unui borcan;
• cand ne trosnim degetele;
• cand pocnim din bici etc.
Toate obiectele care pot depăşi viteza sunetului
pot da naştere unui boom sonic. De exemplu,
proiectilele şi gloanţele, care ating viteze
supersonice, produc boomuri sonice în timpul
deplasării lor prin atmosferă. De asemenea,
tunetul este un fenomen de boom sonic produs pe
cale naturală, creat de încălzirea şi expansiunea
rapidă a aerului în timpul unei descărcări electrice.
Dacă deplasarea avioanelor, proiectilelor sau
gloanţelor ar avea loc în spaţiul cosmic, fenomenul
de boom sonic nu s-ar produce, pentru că undele
sonore au nevoie de aer sau de un alt mediu
pentru a se propaga.
• Bariera sunetului a fost depăşită pentru
prima dată în 1947 de pilotul în vârstă de
doar 24 de ani pe nume Chuck Yeager, la
bordul unui aparat de zbor de tip Bell X-1.
Avionul a fost lansat de la bordul unui alt
aparat de zbor aflat în aer la mare înălţime
şi a atins viteza de 1229 de km/h, fiind
propulsat de un motor-rachetă. Deşi la
vremea respectivă bariera sunetului era
considerată de netrecut, în zilele noastre
foarte multe aparate de zbor dezvoltă
viteze supersonice.
Bell X-1
• Lockheed SR-71 a fost un avion strategic de
recunoaștere avansat, cu rază lungă de acțiune,
capabil de Mach 3, dezvoltat din avioanele YF-
12A și A-12 Oxcart, de către Lockheed Skunk
Works.
• Introdus -1966, retras- 1998.
• Beneficiar principal Forțele Aeriene ale SUA.
• Alți beneficiari NASA.
Concorde- primul avion supersonic de
pasageri
• In urma unui tratat semnat pe 29 noiembrie
1962 intre industria aerospatiala britanica si
cea franceza a luat nastere proiectul
Concorde, care avea sa fie prima aeronava
supersonica destinata transportului de
pasageri. In scurt timp, marile companii
aeriene s-au aratat interesate sa cumpere noul
tip de avion.
• In februarie 1965 au fost construite doua
prototipuri: Concorde 001 si sovieticul Tupolev Tu-
144 ( prima aeronava comerciala care a depasit
Mach 2).

Concorde 001
• Pentru construirea unui avion Concorde erau
necesare 23 de milioane de lire sterline.
• Consumul de combustibil era foarte mare, astfel
incat si un bilet ajungea sa fie foarte scump.
• In total au fost construite numai 20 de aeronave,
care includeau 2 prototipuri, 2 pentru pre-productie
si 16 scoase la vanzare (10 pentru transportul de
pasageri si 6 pentru proiecte de cercetare).
• Concorde atingea viteza maxima de 2.179 km/h
(Mach 2,04);
• capacitate: intre 92-120 pasageri.
• Altitudinea la care zbura Concorde era de 18.300 de
metri, fata de 10.000 in cazul unui avion obisnuit.
• Daca in mod normal un avion de pasageri are
nevoie de 8 ore sa zboare de la Paris la New York, o
aeronava supersonica parcurgea aceasta distanta in
doar 3,5 ore.
• Momentul in care se depasea viteza sunetului era
anuntat de pilot si apoi afisat pe un ecran, astfel
pasagerii nu simteau nimic deosebit,deci experienta
zborului supersonic nu era memorabila, asa cum se
asteptau calatorii.
• Existau insa detalii care compensau aceste
aspecte nedorite. Serviciul la bord era impecabil,
iar altitudinea de croaziera permitea sa fie
observata usor curbura Pamantului. Nici
turbulentele nu erau o problema la acea inaltime.
• In timpul vitezei supersonice, din cauza fortei de
frecare a aerului, invelisul exterior al avionului se
incalzea la peste 100 de grade Celsius, iar
geamurile erau caldute la atingere, desi afara
aerul avea -60 de grade.
• Concorde a fost cel mai sigur avion din lume pana
la tragedia din 25 iulie 2000, cand toti cei 100 de
pasageri si-au pierdut viata dupa prabusirea
zborului Air France 4590 in Gonesse, Franta. In
timpul decolarii, o piesa metalica, pierduta de la
un alt avion, a taiat o roata, aceasta a luat foc, iar
incendiul a dus la explozia in flacari a aeronavei.
• Accidentul a fost pentru Concorde inceputul
sfarsitului.
• Ultimul zbor a avut loc la data 24 Octombrie
2003, motivul oficial al retragerii fiind nivelul
crescut de poluare fonică, mult mai mare decat
al altor avioane.
• In ciuda esecului Concorde, proiectul unui avion
supersonic nu a fost abandonat. In 2003, EADS,
compania care detine Airbus, a anuntat ca vrea sa
realizeze un urmas al Concorde, mai mare si mai
rapid.
• Doi ani mai tarziu, agentia japoneza de explorari
spatiale a spus ca testeaza deja un avion
supersonic cu o capacitate de 300 de pasageri.
Proiectul ar putea sa devina realitate in jurul
anului 2020.
• In 2008, compania Aerion a primit deja pre-
comenzi ale avionului supersonic Aerion SBJ, in
valoare totala de 3 miliarde de dolari.
• In anul 2011 a fost prezentat proiectul ZEHST, o
aeronava hipersonica, realizata de Japonia in
colaborare cu EADS. Aceasta poate atinge viteza
de 4.800 km/h.
Alte avioane supersonice existente:
• Eurofighter Typhoon este unul dintre
cele mai performante avioane supersonice
existente la ora actuală, poate ajunge la o
altitudine de 20.000 Km şi atinge viteza de
Mach 2 (aprox. 2450Km/h).
•Panavia Tornado- proiectat ca avion de atac şi
poate zbura şi la viteze mici, la altitudini joase,
atunci când bombardează un obiectiv.
• Nimrod R1- folosit în misiuni de recunoaştere.
• Sentinel R1 este un avion de recunoaştere
folosit de Royal Air Force (RAF)-forta
aeriana a Fortelor Armate Britanice.
• Dassault Rafale- este un avion supersonic
francez, poate să detecteze şi să urmărească
până la opt ţinte simultan şi poate genera hărţi
3D pentru navigare şi ţintire.
• Dassault Mirage 2000 este tot un avion
supersonic francez, are o viteză maximă
de 2,2 Mach (2695 de Km/h), ceea ce îl
face cel mai rapid avion folosit în atacul
aerian asupra Libiei.