1.

Exploatatiile agricole in Romania,intre cele doua razboaie

mondiale

Dupa primul razboi mondial, cu toate ca a sporit potentialul economic al

Romaniei, situatia economica a tarii nu s-a imbunatatit simtitor. Uriasele
distrugeri si jaful la care fusese supusa economia tarii de catre ocupantii
germani, starea instabila atransporturilor, dezorganizarea intregii economii
au accentuat si mai mult dificultatile eha.conomice ale Romaniei.
In urmatorii ani, cu toate incercarile pe care le-au facut guvernele ce s-au
perindat in aceasta perioaa de a intensifica dezvoltarea unor ramuri
industriale, recurgand si la mari imprumuturi de capital strain, Romania
continua sa se comporte in intreaga perioada dintre cele doua razboaie
mondiale ca “o tara cu industrie in care monopolurile imperialiste detineau
pozitii dominante, cu agricultura in care mai continuau sa existe ramasite ale
relatiilor feudale…”
Mentinerea ramasitelor feudale in agricultura Romaniei in perioada
interbelica se datoreaza I principal felului in care a fost aplicata reforma
agrara din 1921.
Reforma agrara din 1918-1921 a fost realizata in asemenea conditii, incat
marea majoritate mosiereasca a fost mentinuta, majoritatea taranilor fara
pamant sau cu pamant putin nu au fost improprietariti, iar celor
improprietariti li s-au impus asemenea conditii, incat intr-un timp mai mult
sau mai putin scurt o buna parteau pierdut pamanturile.
Infaptuirea reformei agare din 1921 a constituit un moment insemnat pe
calea formarii fortelor si relatiilor de productie in agricultura. Fara indoiala
ca trecerea de la proprietate feudala la mica gospodarie taraneasca
stimuleaza interesul taranului de a folosi mai bine pamantul si pentru a-si
imbunatati mijloacele si metodele de lucru. Efectul stimulator al acestei
reforme putea fi mult mai mare , dak tinem cont ca urma imediat dupa
distrugerile provocate de primul razboi mondial care au provocat mari
pagube agriculturii.
Terenul expropriat , in suprafata de 6.008.100 ha, a redus latifundiile
romanesti de la 8.109.000 ha in anul 1918, la 2.100.000 ha in anul 1930.

1
 Din supafata expropriata au fost improprietariti 1.393.383 tarani cu
suprafata de 5.067.922 ha, revenind pe o familie o suprafata medie de 2,9
ha .
In perioada 1930-1941 numarul taranilor cu gosodarii intre 0,4-1.8 ha a
crescut cu 6,3%, iar suprafata medie a cazut cu aproape 0,2 . In aceeasi
perioada a crescut si suprafata medie a gospodariilor mai mari de 5 ha.
Dupa unele estimari, inca din anul 1990 existau cca. 10 milioane de tarani
saraci cu gaspodarii sub 5 ha, 3 milioane de tarani mijlocasi cu gospodarii
intre 5-10 ha si 1 milioan de tarani bogati (chiaburi) cu gospodarii intre 50-
100 ha si chiar mai mari.
P4e baza recensamantului agricol din anul 1941 putem spune ca sistemul de
exploatare folosit impune gruparea exploatatilor astfel:
 Exploatatii agricole cu timp partial, in care numai o parte din
membri familiei lucrau in gospodaria poprie , cea mai mare parte isi
completau veniturile din fara gospodariilor. Ponderea acestora era de
24,9% din total si detineau o suprafata medie de 3,54 ha ,
reprezentand 15,6% din suprafata totala.
 Exploatatii agricole cu timp complet, care foloseau numai munca
membrilor de familie, acest tip de exploatatie detinea majoritatea
(58,3%) si detineau 47,5% din suprafata totala , media suprafetei pe
o exploatatie fiid de 4,63 ha.
 Exploatatii agricole cu timp complet , care foloseau partial si munca
salariata temporar , exploatatii care reprezentau 15,5% din totalul
exploatatiilor , detinand 124,8% din terenuri si aveau o suprafata
medie pe gospodarie de 9,17 ha
 Exploatatii agricole care foloseau integral munca salariata avand
character capitalist. Acest tip de exploatatii aveau o pondere redusa
in totalul exploatatiilor , detinand 12,1% din terenuri , iar suprafata
medie pe exploatatie fiid de 46,7 ha.

2.Exploatatiile agricole in perioada postbelica

Imediat dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, s-a accentuat
si mai mult presiunea demografica, populatia agricola reprezentand 71,4%
din populatia totala si 94,4% din populatia rurala. Reajustarea structurilor
agrare devenise o necesitate organica. Reforma agrara din martie 1945 atat
de dorita de taranime a avut o puternica tenta politica si ideologica, a fost

2
in fond, dupa cum timpul avea sa confirme, o deturnare a acesteia de la
scopurile ei adevarate. Obiectivele declarate ale reformei agrare au fost
acelea de a desfiinta marea proprietate mosiereasca si a-i improprietari pe
tarani in mod gratuit. Totodata s-a pus si problema dezvoltarii
concomitente a unui important sector public.
Ca urmare a reformei agrare din 1945, au fost improprietariti 918 000
de tarani fara pamant sau cu pamant putin, intemeindu-se astfel 400 000 de
noi gospodarii, iar alte 500 000 gospodarii si-au sporit suprafata de teren
pe care o detineau.

2.1.Colectivizarea agriculturii

Reforma agrara din 1945, examinatain fond prin semnificatii si

consecinte , nu a fost decat o detunare si o diversiune politica care a
pregatit intr-o forma mascata “democratica” colectivizarea agriculturii si
deposedarea taranimii de pamant.
Ca atare, colectivizarea agriculturii, efectuata dupa metodele cele mai
brutale staliniste, a insemnat o imensa greseala istorica: o metamorfoza si o
mistificare a relatiilor agrare, in fapt desfiintarea proprietatii taranimii, a
statutului sau social , profesioal si moral si inglobarea acesteia in forme
feudale de munca, dirijate de “marele mosier” care era statul.
Obiectivul official declarat al “necesitatii colectiviizarii agriculturii” ,
sustinut pe plan economic , era ca mica productie de marfuri nu poate
folosi tehnica inaintata, cuceririle stiintei si tehnicii pentru a utiliza in mod
rational forta de munca si pamantul pe baza concentrarilor erenurilor
agricole. Pe plan social era motivata de necesitatea lichidarii “exploatarii
omuli de catre om”, deoarece, potrivit tezei leniniste , “productia de
marfuri genereaza capitalism ceas de ceas in mod spontan si in proportie
de masa”. Ca tactica declarata a fost aceea a “atragerii” gospodariei
taranesti mici si mijlocii, spre marea gospodarie socialista si ingradirea
economica si apoi lichidarea treptata a puterii economice a taranimii
instarite in vederea lichidarii acesteia ca clasa.
In documentele vremii se arata ca , dupa reforma agrara din 1945,
structura de clasa la sate era compusa din 2,5% proletari agricoli,57%
tarani saraci, 34% tarani mijlocasi si 5,5% chiaburi.
Astfel, pe baza metodelor de constrangere administrativa, a presiunii si
a represiunii, pamantul a fost smuls din proprietatea taranimii si trecut in
proprietatea colectivista. La inceputul anului1962, procesul de expropriere
a taranimii a fost incheiat, forma de proprietate zisa colectivista deveni
dominanta. Astfel, din suprafata agricola a tarii, de 14 594 mii de ha,

3
ramasesera in proprietate individuala doar 954 mii ha (6,6%) si 400 mii
suprafata arabila (4,0%), sectorul cooperatist era predominant detinand
63,5% din suprafata agricola si 77,9% din suprafata arabila.in acelasi timp,
sectorul de stat detinea 29,9% din suprafata agricola si 18% din suprafata
arabila.

2.2.Noi forme de exploatatii agricole

In urma incheieriiprocesului de colectivizare a agriculturii, s-au

constituit trei tipuri de exploatatii agricole: intreprinderile agricole de
stat, de productie si de deservire tehnica , gospodarii agricole colective,
avand la dispozitie terenurile si animalele, dar fara mijloace tehnice proprii
pentru lucrarea pamantului si gospodarii ale populatiei, relative
independente, formate din gospodariile personale ale membrilor
cooperatori (ajutatoare) precum si gospodarii agricole individuale ale
taranulor din zonele de munte necolectivizate.
Sectorul de stat se compunea, in principal, din mari unitati de productie si
de deservire tehnica:
a) Intreprinderile agricole de stat (IAS): se caracterizau print-un grad de
concentrre ridicat si o intensificare puternica a productiei, avand o
pondere insemnata in aprovizionarea pietei cu produse alimentare.
b) Intreprinderile de mecanizare a agriculturii (IMA): aveau menirea
de a asigura desrvirea tehnica pentru sectorul cooperatist si gospodariile
populatiei. Trebuie retinut faptul ca aceste unitati de mecanizare erau,
de fapt, instrumentul de baza in mana statului pentru dirijarea si
spolierea sectorului cooperatist si al agriculturii si al taranimii.
c) Unitati agricole cooperatiste
In anul 1989 existau 3776 unitati cooperatiste din care 3172 de
cooperative agricole de productie (CAP). Aceste unitati se caracterizau
printr-o eficienta si productivitate scazute, in speial din cauza lipsei de
cointeresare a membrilor cooperatori, iar sectorul zootehnic era de-a
dreptul falimentar. Interzicandu-se utilizarea mijloacelor tehnice de
productie proprii, statul totalitar detinea monopolul absolut asupra acestor
unitati, nu numai in ceea ce priveste mecanizarea lucrarilor agricole, dar si
in ceea ce priveste profilul acestora, elaborarea planului de productie,
stabilirea preturilor, distributia productiei, etc. In aceste conditii, a lipsei de
autonomie elementara si a lipsei de cointeresare materiala, cele mai multe
CAP-uri erau neperformante, devenisera chiar falimentare, fiind sustinute
de stat prin credite “nerambursabile” sau “scutire” de datorii care insemna,

4
 de fapt, subventionarea mascata a acestora, in scopuri doctrinaire si
ideologice.
d) Gospodariile populatiei aveau un statut oarecum diferit, reglementat
prin acte juridice pentru gospodariile personale ale membrilor CAP si
pentru celedin zona de munte necooperativizata:
d.1.Gospodariile personale ajutatoare foloseau 10% din suprafata totala
a cooperativelor (946,0 mii ha teren agricol din care 765,0 miiha teren
arabil) si mai utilizau 596 mii de ha teren de pasuni si fanete care
apartineau sectorului public (izlazurile comunale). Acestea detineau o
pondere importanta in distributia septelului tarii. Desii gospodarii pitice, cu
o suprafata medie pe gospodarii de numai 0,20 ha, acestea erau de regula
mai intensive chiar decat unitatile de stat, datorita unor conditii specifice
cum ar fi rezervele de timp de munca, aproprierea terenurilor de
case,precum si rezervelor menajere existente in aceste gospodarii.

Aceste detineau:

16% din efectivul de bovine;

8% din efectivul de porcine;
14% din numarul ovinelor;
25% din numarul caprinelor;
12% din numarul pasarilor;
1/3 din numarul stupilor de
albine.

In unele publicatii din trecut si chiar din perioade mai recente se

supraestimeaza gradul acestora din punctual de vedere al intensificarii,
exprimata ca productie si venit pe unitatea de suprafata. A raporta astfel
intreaga productie obtinuta sau intregul venit realizat la suprafata pe care o
detin in folosinta, pentru a stabili rolul lor de intensificare, e :gresit din doua
puncte de vedere: in primul rand aceste gospodarii, prin sistemele de
repartitie primeau o serie de produse pe zile-munca de la cooperative, pe
care le foloseau de regula ca furaje in propria gospodarie; in al doilea rand,
gospodariile personale foloseau principala baza furajera nu din propria
gospodarie ci din cele 600 000 ha izlazuri comunale pe care le foloseau in
mod current si care trebuie, de asemenea, luatein calcul.
2.Gospodariile individuale din zona de munte necooperativizata, in numar
de circa 600 mii bazate pe munca proprie, de regula cu timp partial,
dispuneau de 1,4 milioane ha teren agricol, adica 2,34ha in medie pe

5
gospodarie. Din suprafata agricola, 46,3 ha cu vii. De asemenea, aceste
gospodarii detineau o pondere insemnata in cadrul efectivelor de animale.
In mod sistematic, gradul de concentrare a suprafetelor si structura agrara a Romaniei
in anul 1989 se prezenta astfel:
 5000 hectare intreprinderile agricole de stat( IAS)
 2825 hectare cooperative agricole productie (CAP)
 2,34 hectare gospodariileindividuale

Examinarea dupa statutul juridic al formelor de proprietate, terenurile

agricole ale Romaniei aveau urmatoarea distributie:

▪ sectorul public detinea 29,7% din suprafata agricola a tarii

▪ sectorul cooperatist detinea 60,8%
▪ sectorul individual detinea 9,45%.

3. Formarea sistemului agrar compatibil cu economia de piata

concurentiala

Nucleul dur al sistemului agrar il reprezinta cadrul legislativ si

institutional, drepturile si raporturile de proprietate din agricultura, formele
de organizare sociala a productieie agricole si de management care se
dezvolta sub influenta acestor drepturi, mijloacele, parghiile si mecanismele
prin care se asigura antrenarea agentilor economici in realizarea obiectivelor
dezirabile.
Tranzitia de la economia de comanda la economia de piata presupune
schimbarea unui sistem agrar cu altul, complet diferit, capabil sa asigure
dezvoltarea agriculturii pe trmen lung, paticiparea acestei ramuri la
progresul economiei nationale si la ridicarea standardului de viata al
populatiei.
Pentru agricultura, principalul process care a avut loc dupa 1989 il
constituie trecerea de la decolectivizarea si dezetatizarea agriculturii, la
privatizare, conditie esentiala pentru schimbarea tipurilor si frmelor de
proprietate si de organizare a productiei agricole si a intregului sistem agrar.

3.1. Decolectivizarea

6
 Inceputul acestui process a fost declansat de Decretul-Lege nr.42/1990
care a permis majorarea loturilor in folosinta personala de la 30 de ari, cat
revenea pe familie, la 50 de ari pentru fiecare cooperatori. Ca urmare,
ponderea sectorului privat in total suprafata cultivate s-a majorat la 2,7
milioane ha, reprezentand 28,6% din total.
In februarie1991 a intrat in vigoare Legea Fondului Funciar nr.18/1991,
una dintre primele legi ale tranzitiei si una dintre cele mai importante prin
amploarea schimbarilor pe care le genera. Timpul scurt in care a fost
elaborate aceasta lege cu character de coloana vertebrala a restructurarii
agriculturii noastre arata urgenta schimbarilor care se impuneau in
agricultura si dorinta puterii intalate dupa 1989 de a trece la infaptuirea lor.
Legea Fondului Funciar a urmarit reconstituirea dreptului de proprietate a
membrilor cooperatori care au adus pamant in cooperative sau carora li s-a
preluat in orice mod teren de catre acestea, pecum si mostenitorilor lor si
altor personae anume stabilite. De prevederile legii au beneficiat si: membrii
cooperatori care, dupa caz, au parasit cooperative, nu au muncit in
cooperative sau nu mai locuiau in localitatea respective, precum si
mostenitorilor acestora; proprietarii particulari ale caror terenuri au fost
comasate in pamantul unor cooperative agricole de productie fara a fi primit
in compensatie alte terenuri; cetateni romani apartinad minoritatii germane
sau alte persoane care au fost deportate sau stramutate.
Reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept s-a
stabilit sa se faca in limita unei suprafete minimede 0,5 ha pentru fiecare
persoana indreptatita si de maximum 10 ha de familie, in echivalent arabil.
Legea a urmarit, in principal, sa inlature nedreptatea cari li s-a facut
taranilor prin etatizarea si colectivizarea agriculturi si prin sistemul de
munca si de repartitie al rezultatelor acesteia. Cu toate acestea a generat si
unele inechitati si dificultati, cel putin pentru perioada imediat urmatoare,
care se reflecta atat in domeniul productiei si productivitatii muncii, cat si in
cel al relatiilor agrare, cu urmari asupra intregii economii nationale.
La 10 ani de la demasarea procesului de decolectivizare a agriculturii,
prevederile Legii nr.18/1991 nu au fost integral realizate.

7
 Stadiul aplicarii Legii Fondului Funciar nr.18/1991
(la 31 decembrie 2000)

Suprafata totala ce trebuie pusa in posesie – ha 9 425 248

Suprafata totala care a fost pusa in posesie – ha 8 231 712
% 87,3
Numar total de persoane de pus in posesie 4 716 062
Numar total de persoane puse in posesie 3 958 428
% 83,9
Titluri de proprietate de eliberat 4 341 057
Titluri de proprietate eliberate 3 462 751
% 79,8
Suprafata solicitata pde actionari pentru validare – ha 701 088
Numar de actionari 260 678
Suprafata aprobata dupa validarea actionarilor – ha 633 656
Numar de actionari 247 910
Decizii eliberate actionarilor 217 406
Suprafata – ha 590 564

Sursa: Buletinul informative al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor,

nr.1/2001

Legea nr. 1/2000 prevede atribuirea catre persoanele care au formulat

cereri de reconstituire a dreptului de proprietate a diferentei dintre suprafata
de 10 ha de familie dobandita pe baza Legii 18/1991 si cea adusa in
cooperative agricola sau preluata in orice mod de aceasta, darn u mai mult
de 50 de ha de proprietar deposedat. Reconstituirea dreptului de proprietate
se face:
 Pe vechile amplasamente, daca acestea sunt libere;
 Din suprafetele de teren constituie ca rezerve la dispozitia comisiilor
comunale;
 Din suprafetele de teren agricol trecute in proprietatea comunei, a
orasului sau a municipiului;
 Din terenurile agricole care trec in proprietatea privata a statului, in
baza unor hotarari judecatoresti care constata nulitatea absoluta a unor
titluri de proprietate.
In cazul in care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate
integral din sursele mentionate, se vor acorda despagubiri pentru diferenta de

8
teren neretrocedata, incepand cu suprafetele cele mai mici care nu pot fi
retrocedate.
3.2. Formarea noii structuri de organizare a productiei agricole

Organizarea productiei si formarea agentilor economici interesati si

capabili sa obtina performante, a “actorilor” care trebuie sa puna in opera
transformarile pe care le impune tranzitia la economia de piata, la societatea
cultural-informationala si la integrarea in Uniunea Europeana reprezinta una
din cele mai “fierbinti” probleme ale schimbarii sistemului agrar din tara
noastra. Care vor fi formele de organizare a productiei si dimensiunea lor
dezirabila, in ce masura acestea vor fi rezultatul desfasurarii nedirijate a
tranzitiei sau vor fi influentate de actiuni guvernamentale, care va fi eficienta
economica, sociala, ecologic ape care o genereaza sunt intrebari de ale caror
raspunsuri depend in mare masura mersul si reusita tranzitiei.
Raspunsurile trebuie sa porneasca de la situatia create prin aplicarea Legii
fondului funciar si a altor reglementari si de la imperativele tranzitiei in cele
trei ipostaze. La sfarsitul anului 1990 in agricultura noastra coexista:
gospodaria agricola individuala, preponderent taraneasca, exploatatia
bazata pe munca membrilor asociati si exploatatia bazata pe munca
angajata, salariata, care poate fi cu capital privat, de stat, majoritar de stat
sau cu capital mixt (respectiv cu participarea capitalului strain).

Forme de organizarea productiei agricole

la finele anului 1999

Forme Numar % din total Suprafata % din Suprafata

agricola suprafata medie(ha)
(mii ha) agricola a
Romaniei
Gospodarii agricole
individuale 4 119 613 99,75 9 377 299 63,4 2,28
Societati agricole cu
personalitate juridica 3 573 0,09 1 415 539 9,6 396
Asociatii familiale 6 264 0,15 868 809 5,9
Sociatii agricole
comerciale pe
actiuni(fostele IAS) 490 0,01 1 658 338 11,2 139
Total 4 129 958 100,00 13 319985 90,1 3,23

Sursa : Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor

9
Gospodariile agricole individuale au forme de organizare reconstituite dupa
“modelele” din trecutul indepartat. Acestea reprezinta principalul rezultat al
reconstituirii si constituirii dreptului d proprietate asupra pamantului pe baza
Legii 18/1991 si forma dominanta a productiei agricole. Locul primordial in
utilizarea suprafetei agricole este ocupat de gospodariile agricole
individuale, dar au o suprafata medie redusa. Din categoria gospodariilor
individuale fac parte gospodariile taranesti, exploatatiile familiale cu
character comercial, precum si exploatatiile comerciale de tip capitalist. Cele
mai multe din aceste gospodarii sunt de autoconsum, au o pondere redusa in
productia marfa si posibilitati de investire insuficiente.

Situatia gospodariilor agricole individuale, a societatilor agricole

cu personalitate juridical si a asociatiilor familiale,
pe regiuni, la 31.12.2000

Regiunea Gospodarii Societati agricole Asociatii familiale

individuale
nr. supraf.(ha) nr. supraf.(ha) nr. supraf.(ha)
Nord-Est 896 025 1 625 525 312 84 915 605 73 985
Sud-Vest 473 416 1 047978 672 365 625 2 038 305 115
Sud 718 261 1 179 446 1 152 608 364 1 351 147 264
Sud-Vest 599 871 1 306 124 498 175 916 1 929 57 671
Vest 372 657 1 386 647 149 152 229 508 42 572
Nord-Vest 622 034 170 922 306 98 943 149 9 013
Centru 522 659 1 640 860 371 80 693 205 7 531
Mun.Bucuresti 3 098 2 665 3 614 1 50
Total 4 259933 10 054 348 3 724 1 592 256 6 836 647 908

Sursa : Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor

Gospodariile agricole individuale sunt dominante in toate regiunile si

judetele, dar au o pondere mai mare in judetele de deal si de munte.
Societatile agricole s-au creat si exista in principal in judetele de ses in care
au existat cooperativele agricole si detin o pondere relative mare din
suprafata agricola a judetelor respective.

3.2.1.Exploatatia familiala – componenta principala a agriculturii

Romaniei

10
 Gospodaria agricola indiviuala nu este sinonima cu exploatatia( ferma)
familiala. Ea are un continut mai larg, reprezentand o unitate agricola bazata
pe proprietatea privata, ai carei membri lucreaza impreuna pamantul propriu
sau detinut sub orice forma, unelte, masini sau animale de tractiune proprii
sau inchiriate , cu forte de munca proprii sau angajate, salariate. Gospodaria
agricola individuala cuprinde: exploatatia familiala si exploatatia care
foloseste forta de munca angajata.
La randul ei, exploatatia familiala este de tiptaranesc sau de tip
commercial. Acestea au elemente comune, dar si caracteristici proprii. In
ambele entitati se desfasoara activitate gospodareascasi activitate agricola.
Managementul si munca, integral sau in cea mai mar parte, se exercita de
familie si , ca urmare, rezultatee ii apartin. Ceea ce le deosebeste sunt
obiectivele dominante. In timp ce in gospodaria taraneasca este dominanta
productia pentru autoconsum, in exploatatia familiala cu character
commercial este dominanta productia pentru piata.
Gospodaria taraneasca pune accent pe valoarea de intrebuintare, pe
utilitatea produselor pentru consumul propriu; preturile si piata joaca un rol
minor; putini producatoi fac calcule in termeni de costuri si randamente si,
chiar daca fac acest lucru, nu sunt principalii determinanti ai
comportamentului lor. Exploatatia familiala cu character comercial
urmareste cu deosebire valoarea de intrebuintare pentru altii, in vederea
obtinerii unei valori de schimb, a unui pret si a unui venit net cat mai mare.
Pentru asemenea producatori, pietele si preturile joaca un rol hotarator ;
calcularea costurilor si randamentelor este o conditie esentiala pentru
evitarea riscului, pentru supravietuire si dezvoltare. Asemenea imprejurari le
determina un comportament economic distinct, subordonat obtinerii de venit
care se manifesta in preocuparea pentru alocarea cat mai rationala a
resurselor si in utilizarea lor, in valorificarea produselor, in dorinta de a face
fata concurentei.
Spre deosebire de exploatatia familiala, gospodaria individuala
nefamiliala are ca trasaturi caracteristice principale: desfasurarea activitatii
agricole cu forta de munca angajata, exercitarea managementului de catre
proprietar sau de personae distincte, specializate in acest domeniu, orientarea
productie pentru piata, scopul urmarit fiind obtinerea de profit.

3.2.2.Starea actuala a exploatatiilor familiale. Caracteristici

dominanate.

11
 Explotatiile familiale poarta amprenta modului in care s-au realizat
decolectivizarea si dezetatizarea in agricultura si a mersului reformei
economiei nationale.
Trasaturile principale si tipurile dominante ale exploatatiilor familiale
rezulta din analiza fortei de munca si a suprafetei de teren de care dispun,
profilul si caracterul productiei, destinata productiei si insertia in economia
de piata.
In majoritatea exploatatiilor familiale, profilul productiei este mixt, cu
unele diferentieri zonale: culturile cerealiere, plantele tehnice si horticultura
detin o pondere mai mare in zonele de campie, iar cresterea animalelor si
cultura cartofilor in cele colinare. Productia (si reproductia) este
predominant extensiva. Principalele forme de manifestare ale caracterului
extensive al productiei sunt:
 Volumul ridicat al muncii productive: populatia ocupata in agricultura
reprezinta peste 35% din populatia ocupata in economia nationala;
 Intensitatea relative redusa a capitalului, amplificata de tendinta de
diminuare a folosirii unorfactori de roductie cu rol decisive, cum sunt
irigatiile, substantele chimice, materialul biologic cu valoare ridicata;
 Diminuarea numaruli de animale la toate speciile si a densitatii lor la
unitatea de suprafata. Fata de 1992, efectivele de animale la 100 de ha
in sectorul privat au scazut la bovine de la 32,2 capete la 29,0 in anul
2000, la porcine de la 73,8 capete la 64,7, iar la ovine de la 115,2
capete la 69,4;
 Nivelul scazut al productiilor mediiatat in productia vegetala, cat si la
cea animala, care ne plaseaza pe unul din ultimele locuri in Europa;
 Reducerea ponderei productiei animale in totalul productiei agricole si
situarea constanta a acesteia sub 40% in ultimii ani.

Statutul juridic al Numar Numar Suprafata Suprafata

exploatatiilor exploatatii exploatatii agricola medie utilizata
agricole agricole agricole care utilizata pe o exploatatie
utilizeaza (hectare) care utilizeaza
suprafeta teren agricol
agricole
Exploatatii 4462221 4277315 7708757,61 1,731,80
agricole
individuale

12
 Unitati cu 22672 22046 6221952,49 274,43282,23
personalitate
juridica
Societati/asociatii 2261 2224 975564,26 431,47438,65
agricole
Societati 6138 5706 2168792,03 353,34380,09
comerciale
Unitati ale 5698 5618 2867368,41 503,22510,39
administratiei
publice
Unitati 87 77 2365,14 27,1930,72
cooperatiste
Alte tipuri 8488 8421 207862,65 24,4924,68
TOTAL 4484893 4299361 13930710,10 3,113,24

Exploatatii agricole, suprafata agricola utilizata si suprafata agricola utilizata ce revine,

in medie, pe o exploatatie agricola, dupa statutul juridic al exploatatiil agricole

Sursa:INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA-Diseminarea Rezultatelor

Recensamantului General Agricol 2002

Reconstituirea proprietatii particulare asupra pamantului a avut ca

rezultat o imbunatatire a situatiei economice a producatorilor agricoli
individuali comparativ cu perioada anterioara, subaspectul cresterii cantitatii
de produse de care dispun pentru consumul propriu si pentru vanzari. Cu
toate acestea, din cauza preponderentei gospodariilor familiale foarte mici si
mici, care practica o agricultura extensiva, folosesc partial timpul de munca
si au un grad redus de integrare in economia de piata, nivelul veniturilor,
cheltuielilorsi consumului este inca scazut.
Veniturile gosodariilor de tarani sunt mai reduse decat ale celor neagricole
din mediul urban si rural. Veniturile gospodariilor de tarani reprezentau in
1999 numai 65% din veniturile gospodariilor de salariati. In acelasi an,
veniturile banesti ala gospodariilor de tarani au reprezentat 73% din
veniturile gospodariilor de someri si 78% din veniturile gospodariilor de
pensionari, situatie care reflecta starea precara a acestor gospodarii,
capacitatea lor redusa de investitii, lipsa surselor proprii de dezvoltare.

4.Posibilitati de transformare a gospodariilor taranesti in

exploatatii agricole de tip comercial

13
 Situatia actuala a exploatatiilor familiale nu este favorabila realizarii
unei productii agricole performante si competitive pe piata interna si
externa si asigurarii unui nivel decent de trai producatorilor agricoli.
Depasirea acestei situatii presupune conversia exploatatiilor agricole de tip
taranesc in exploatatii agricole de tip comercial, moderne, capabile, sa
induca progres tehnologic sis a puna in valoare bogatele resurse naturale,
de munca si materiale de care dispune tara noastra.
Continutul activitatii pentru formarea unor astfel de exploatatii il
constituie ridicarea capacitatii lor economice si a puterii de competitionale
in concordanta cu cerintlele agriculturii viitoarei societati cultural-
informationale si ale integrariiin Uniunea Europeana. Realizarea unui
asemenea obiectiv necesita actiuni si masuri de politica agricole corelate
intre ele si persistente in timp, care sa combine interesul privat economic cu
cel national economic.
In primul rand, avem in vedere ajustarea dimensiunii si marimii
economice a exploatatiilor, in sensul cresterii acestora. Vom lua acum in
vedere suprafata agricola. Tinand seama de situatia existenta in agricultura
noastra, consideram sporirea acestei suprafete in exploatatiile familiale o
conditie esentiala pentru ca acestea sa fie viabile. Intinderea minima din
punct de vedere economic a suprafetei agricole a exploatatiei familiale
viabile ar putea fi considerata cea care asigura o activitate rentabila si
venituri acceptabile pentru fermiei si membri active ai familiei sale ocupati
in agricultura, iar limita maxima – cea care poate fi lucrata cu munca
familiala si, ocazional, in completare, cu munca salariata, dar care san nu
depasesca 50% din totalul de munca prestata in exploatatie. Limitele
minima si maxima ale suprafetei de teren variaza in functie de relief,
calitatea solului, profilul productiei, dotarea tehnica, gradul de intensificare
s. a.
Principalele cai prin care se poate realiza cresterea dimensiunii
exploatatiilor sunt liberalizarea pietei funciare, asocierea producatorilor
agricoli, acordarea de rente viagere proprietarilor varstnici sau celor care
accepta sa paraseasca agricultura.
In al doilea rand, se impugn actiuni ferme pentru deplasarea centrului de
greutate de la factorii traditionali, extensivi, si la cei calitativi ai cresterii
economice, in randul carora un rol hotarator il au cunostintele, pregatirea
manageriala, noile tehnologii, informatizarea, asigurandu-se pe aceasta
baza un avantaj cocurential durabil.

14
 In al treilea rand, progresul exploatatiilor familiale este conditionat de
amplifiarea surselor proprii de dezvoltare, de capacitatea de a atrage surse
exogene, precum si de posibilitatile de sustinere de catre puterea publica.
In al patrulea rand, o directie de actiune o constituie formarea polilor de
antrenare a exploatatiilor agricole, integrarea verticala si orizontala a
acestora.
In al cincilea rand, tinand seama de dimensiunile pe care le are
agricultura cu timp partial in tara noastra, se cer create alternative pentru
ocuparea timpului disponibil, cresterea productivitatii muncii si a
veniturilor agricultorilor.
In al saselea rand, o atentie deosebita se cere acordata formarii mediului
concurential si al concurentei loiale, imbinarii fortelor pietei cu interventiile
rationale ale puterii publice.

Cuprins

15
1.Exploatatii agricole in Romania, intre cele
doua razboaie mondiale………………………………………1
2.Exploatatii agricole in perioada postbelica………………….2
2.1.Colectivizarea agriculturii………………………………3
2.2.Noi forme de exploatare agricola……………………....4
3.Formarea sistemului agrar compatibil cu
economia de pe piata concurentiala…………………………...6
3.1.Decolectivizarea………………………………………..6
3.2.Formarea noii structuri de organizare
a productiei agricole……………………………………………9
3.2.1.Exploatatia familiala – componenta
principala a agriculturii……………………………………….10
3.2.2.Starea actuala a exploatatiilor familiale …………11
4.Posibilitati de transformare a gospodariilor
taranesti in exploatatie agricola de tip comercial………………14

Bibliografie

16
 Bold, I.,Craciun, A. – “Exploatatia agricola, organizare,
dezvoltare, exploatare”, Editura Mirton, Timisoara, 1995
 Bulgaru, Mircea – “Dreptul de a manca”, Editura Economica,
Bucuresti, 1996
 Nastase, Mircea – “Dimensiune optima a exploatatiilor
agricole”, Editura Charter B, Bucuresti, 1999
 Popescu, Gabriel – “Probleme de politica agrara”,Editura
ASE,Bucuresti,1995
 Popescu, Marin – “Lectiile tranzitiei – Agricultura 1990-
2000” , Editura Expert, Bucuresti,1999
 Legea nr.18/1991, Legea fondului funciar, M.O. nr.
37/20.02.1991
 Legea nr.1/2000, privind reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991

Academia de studii economice

Facultatea Economia agroalimentara si a mediului

17
 Referat la Economie si Politica agrara

Structuri de exploatare in regie proprie

18