Femeile, pe zi ce trece mai dependente de sex

Numarul persoanelor dependente de sex este in continua crestere, iar 30% din ele sunt femei. Potrivit
medicilor, dependenta de sex este tratata similar adictiei de droguri sau de alcool.

Expertii americani au spus ca cele mai multe femei nu vor sa recunoasca dependenta pe care o au si
astfel tratamentul este ingreunat, informeaza Times in editia online.

Un studiu realizat in Statele Unite a aratat ca trei din zece femei care consulta medicul pentru cazurile
de adictie sunt dependente de sex.

"Ele vin in general pentru a-si trata dependenta de alcool, droguri sau pentru inlaturarea depresiei. Pe
parcursul tratamentului descoperim ca de fapt ele sunt dependente de sex", a spus directorul Centrului
de Tratament impotriva dependentei sexuale, Don Serratt.

Cele mai multe femei care sunt dependente de sex au putina incredere in ele si adictia este un efect al
fricii de a se implica intr-o relatie serioasa.

"Sunt seducatoare si se folosesc de toate mijloacele pentru a atrage un barbat. Problema este ca, odata
inceputa relatia, femeile sunt infricosate de posibilitatea de a se implica intr-o relatie. Tocmai de aceea
trec la urmatorul barbat", a mai spus Serratt.

Specialistii au declarat ca terapia phihologica reprezinta cea mai eficienta metoda pentru tratarea
dependentei de sex. Ei incadreaza aceasta adictie in categoria dependentelor de alcool, medicamente
sau droguri, iar terapia este similara.

Povestea poveştii : Paula Izquierdo – Dependente de sex sau amante

O carte-mărturie despre obiceiurile şi îndeletnicirile unor femei îndrăzneţe, hotărâte şi inteligente care
şi-au urmat propriul drum: fără complexe, fără pudoare.

Elisabeta I a Marii Britanii, Erzsébet Báthory, Ecaterina cea Mare, Pauline Bonaparte, George Sand, Lola Montes,
Contesa de Castiglione, Sarah Bernhardt, Colette, Natalie Barney, Mata Hari, Isadora Duncan, Alma Mahler, Virginia
Woolf, Simone de Beauvoir, Anaïs Nin, Joan Crawford, Josephine Baker, Edith Piaf sau Janis Joplin, femei care au
trăit pentru şi prin PLĂCERE.
Sexualitatea a fost fundamentală în vieţile lor. Aveau o personalitate puternică pe care şi-au impus-o în faţa
uzanţelor şi a codului vremii. Nu au pretins altceva decât să fie ele însele. Paula Izquierdo pătrunde în aspectele
vieţii lor sexuale, în cotloanele şi hăţişurile existenţei genului feminin. O carte-mărturie despre obiceiurile şi
îndeletnicirile unor femei îndrăzneţe, hotărâte şi inteligente care şi-au urmat propriul drum: fără complexe, fără
pudoare.

Dependenta de sex apare de cele mai multe ori asociata cu barbatii, care ne-au obisnuit cu inclinatiile
catre pornografie si cu neputinta de a fi credinciosi unei singure femei. Insa nici femeile nu se lasa mai
prejos, realitatea fiind ca din ce in ce mai multe isi recunosc dependenta.
Expertii sutin ca aproape o treime dintre cei care calca pragul sexologilor sunt femei. In America, femeile
reprezinta circa 30% dintre pacientii care primesc tratament pentru dependenta de sex.

Publicatia Times din Marea Britanie atragea la un moment dat atentia ca pacientii cer de multe ori sfatul
specialistului sa se trateze de alcoolism, depresii sau dependenta de droguri, insa adevarata cauza este
dependenta  de sex.

Femeile aluneca pe panta degradarii pentru ca ajung in anumite momente sa nu mai poata face
diferenta intre sentimentul de dragoste si poftele trupesti. Unii specialistii nu sunt insa de aceeasi
parere.

Susan Cheever, autoarea lucrarii "Desire: Where Sex Meets Addiction" si dependenta de sex declarata,
sustine ca afectiunea ar putea foarte bine numita “dependenta  de dragoste” - termen mai putin agresiv
decat primul.

Altfel in ce categorie ar intra persoanele care se indragostesc in medie de cateva ori pe zi? Oare aceste
persoane nu isi doresc sa faca sex cu persoanele de care se indragostesc?

Yvonne Fulbright, sexolog al Fox News, are o alta explicatie: adultii dependenti de alcool sau tutun
prezinta manifestari fiziologie atunci cand sunt privati de obiectul dependentei: rata batailor de inima
creste sau apare transpiratia.

Un dependent de sex, in schimb, nu prezinta acest tip de manifestari atunci cand nu are parte de
suficiente partide amoroase. El este afectat, mai degraba, la nivel psihic, deci toate aceste dependente
nu pot fi bagate in aceeasi categorie.

Adictia sexuala ia numeroase forme, suferindul putand fi dependent de masturbare, pornografie,

exhibitionism, prostitutie, relatii sexuale heterosexuale sau homosexuale etc. El poate deveni pedofil sau
violator, dar uneori chiar relatiile sexuale catalogate drept normale pot fi duse la extrem.

Cel mai adesea, dependentii de sex simt ca nu pot avea controlul asupra vietii lor, isi pierd respectul de
sine si pot savarsi acte criminale. Adictia sexuala este asemanatoare altor forme de dependenta. Bolnavii
pur si simplu nu pot rezista tentatiei, desi sunt constienti ca aceasta le va face rau. Mai mult, adictia
creste gradual, exact ca in cazul altor adictii. La inceput se pot controla ocazional, apoi pierd controlul si
apoi au nevoie de experiente sexuale cat mai picante pentru a spori placerea. Facand o paralela, si
dependentii de droguri incep prin a consuma droguri usoare. Se pot controla la inceput, dar in timp,
placerea ezita sa mai apara, asa ca este nevoie fie sa mareasca doza, fie sa diversifice. Dependentii de
sex doresc din ce in ce mai mult si pentru a isi spori placerea adauga tot felul de elemente ciudate
actelor sexuale.

Se avanta din aventura in aventura, uitand adeseori de consecinte, sacrificand sanatatea in numele unei
placeri cat mai mari. Ei isi pot sacrifica relatiile romantice, relatiile de familie si de amicitie din cauza
dependentei. Au deseori depresii si incearca sa se sinucida, crezand ca sunt intr-o situatie fara iesire.

Desi aceste cazuri par a fi izolate, fenomenul afecteaza intre 3 si 6 procente din populatia lumii. Sunt
putini cei care cauta ajutor, cel mai des invocat motiv fiind rusinea.

hipersexualitate. Pacienţii suferind de această afecţiune îşi manifestă în practică şi în mod repetat
fanteziile sexuale, fără să se gândească niciun moment la faptul că acţiunile lor ar putea să rănească alte
persoane.

Ce inseamna dependenta de sex?

Pentru cei care sufera de acesta dependenta, sexul devine prioritatea principala. Dependentul nu
mai are controlul asupra optiunilor sale sexuale. Astfel ca, in afara de dependenta de masturbare,
pornografie, exhibitionism ori prostitutie, chiar si relatiile heterosexuale, considerate normale,
duse la extrem, prin implicarea in contacte dese si neplanificate, cu persoane diferite, reprezinta
un simptom al dependentei. Cei atinsi se avanta din aventura in aventura, sacrificand cu usurinta
relatiile romantice, pe cele de familie ori prieteniile. Unii pacienti descriu o nevoie mai mare de a
trece la actiune sau pur si simplu de a flirta, aproape cu oricine, in perioade de stres, atunci cand
se simt mai deprimati, anxiosi, colerici, disforici. Dependenta merge netratata pana la un punct
de criza, cum ar fi divortul. Dependentii au deseori depresii, cand realizeaza ruina, si incearca sa
se sinucida, crezand ca sunt intr-o situatie fara iesire.

Cum se manifesta dependenta sexuala?

O persoana este dependentă de sex atunci cand comportamentul ei scapa de sub control si ii
afecteaza viata in mod negativ. Cei care au aceasta boala se confrunta cu sentimente de rusine si
frustrare, pentru ca se simt neputinciosi in fata nevoii de a-si satisface poftele fizice. Dependentii
de sex au o viata dubla, adica au o amanta sau se intalnesc in acelasi timp cu doua sau mai multe
femei, cei care isi insala frecvent partenerii de viata si simt nevoia sa minta cand vine vorba
despre viata lor sexuala.

Un alt fel de dependenta: adictia sexuala

"Dependenta este un termen care ne sugereaza ca nu se poate "fara", ca exista o modalitate aparte de a
folosi o substanta sau un comportament, fara oprire, fara variatii, intr-un mod repetat si stereotip", ne
spune Anca Munteanu. "Desi activitatea sexuala este una esentiala, la om ia forma psiho-sexualitatii in
sensul in care este mediata de ganduri, dorinte, amintiri. Poate fi amanata sau interzisa in anumite
circumstante, iar satisfacerea acestei pulsiuni tine seama de exigentele societatii in care traim", continua
specialistul.

Dependenta sexuala afecteaza intre 3 si 6 % din populatia globului, dar foarte putine persoane cer
ajutorul pentru ca celor mai multi le este rusine sa vorbeasca deschis despre acest subiect. Adictia
sexuala poate lua diverse forme: dependenta de masturbare, de pornografie, prostitutie, relatii sexuale
heterosexuale sau homosexuale. In cazurile extreme, dependentul poate deveni pedofil sau violator, iar
relatiile sexuale pe care le intretine pot fi duse la extrem.

De ce apare si cum se manifesta?

Nu exista studii clare care sa arate daca dependenta sexuala are o cauza fizica. Unii autori sunt de parere
ca poate apare si din cauza unei anomalii hormonale sau a patologiei lobilor temporali. Pentru altii,
comportamentul sexual deviant se poate datora si dezechilibrului serotoninei - hormonul care intervine
in producerea somnului, in anumite procese afective, in functii hormonale sau motorii.

Dependenta sexuala se caracterizeaza printr-o cautare obsesiva si repetata a raportului sexual.

Persoana care are o astfel de dependenta nu se ataseaza sentimental de partenerul sexual. Fiind
preocupat doar de sex, isi schimba des partenerii sau se implica in mai multe aventuri. De regula, adictia
sexuala nu este cunoscuta de ceilalti. Dependenta sexuala se aseamana cu toxicodependenta: cel care
se confrunta cu ea, desi e constient ca trebuie sa puna o bariera, nu se poate opri. Si de aici frustrarile,
nefericirea, sentimentele de vinovatie. Adesea, adictia sexuala influenteaza negativ viata de cuplu,
relatiile de familie si sociale, dar si starea de sanatate si capacitatea de lucru a persoanei in cauza. Toate
acestea devin inevitabil secundare sexualitatii.  

"Foarte important este conflictul dintre dorinta si realitate. Pe de o parte este dorinta de contact sexual,
pe de alta parte este realitatea care stabileste ca nu intotdeauna cand se manifesta dorinta, realizarea
ei sa fie si posibila", este de parere Claudiu Ganciu, psiholog. "In mod obisnuit, oamenii accepta
frustrarea oferita de realitate. Vorbim de dependenta atunci cand aceasta frustrare nu poate sa fie
tolerata, iar limitele realitatii par sa fie incalcate", continua specialistul.

Psihologul Anca Munteanu ne vorbeste despre doua aspecte diferite: "dependenta de pornografie" si
incapacitatea de satisfacere sexuala. In primul caz este vorba despre un deficit de excitatie, in care unul
dintre parteneri, adesea barbatul, nu reuseste sa ajunga la o stare de excitatie decat privind materiale
pornografice. Partenera este profund lezata de aceste materiale si sesizeaza o problema de cuplu: "Eu
nu-l atrag suficient?". Asta inseamna ca partenerul real nu are mare importanta in comparatie cu
personajele din materialele pornografice sau ca relatia practic nu exista din punct de vedere sexual.
Astfel, se poate vorbi despre masturbare, un proces solitar de satisfacere sexuala fara a tine seama de
partener, fara o relatie in adevaratul sens al cuvantului.

Al doilea aspect se refera la cautarea obsesiva a satisfactiei sexuale, care nu este gasita in niciun fel.
Asta face ca persoana sa caute neincetat parteneri, tehnici sau substitute in speranta ca va gasi o
modalitate de descarcare a tensiunii sexuale, de satisfactie sexuala.

Cum se trateaza?
 
Psihologul Claudiu Ganciu recomanda psihoterapia. Aceasta are rolul de a analiza cele doua
componente: dorinta (care este mecanismul prin care apare, pe care se bazeaza, cum se manifesta
compulsia, etc.) si realitatea in aspectele ei de legatura cu persoana in cauza. Cum aceasta stare nu a
aparut azi, ci este consecinta unor procese care au o istorie, vom vedea ca aceasta situatie este
rezultatul unui aparat care a transformat diferite componente in ceea ce putem numi "dependenta".

Spre exemplu, sexul poate sa semnifice dorinta de afectiune, este singura modalitate a unei persoane de
a fi in relatie emotionala cu altcineva. Cand vorbim de istorie, vorbim despre o carenta afectiva inca din
cadrul legaturilor familiale, iar cautarea afectiunii a luat aceasta forma. Nu este o suferinta actuala, ci
una veche. Pe masura ce persoana se prinde de aceste transformari intr-un mod autentic, in cadrul unei
relatii, putem vorbi despre "vindecare".

De cealalta parte, psihologul Anca Munteanu afirma ca "este dificil sa discutam despre o vindecare, ca in
cazul oricarei dependente". In spatele comportamentului actual sunt multe lucruri constiente si
inconstiente, angrenate prin diferite legaturi care formeaza un ansamblu de care ne apropiem cu
dificultate. Primul obstacol este insa altul si anume ca aceste persoane nu cer ajutor. Sexul nu este
daunator precum tutunul sau alcoolul, iar persoana respectiva ajunge foarte rar sa o considere o
problema. Uneori partenerul sau este cel care cere ajutor. Esential intr-un proces terapeutic este sa
intelegem impreuna cu cei care cer ajutor ce se intampla cu ei, ce semnificatie au pentru ei diferite
lucruri, cum si-ar dori sa fie de fapt, care sunt temerile etc.

 Ideea cf careia barbatii au dorinta sexuala mai mare ca a femeii - e un MIT. Femeia are dorinta sexuala
mult mai mare si capacitate mult mai mare a avea orgasme multiple si complexe, insa datorita sociatetii
patriarhale i s-a indus ideea ca ea nu are un libidou asa de inalt....si ca trebuie sa se multumeasca cu
putin...cu cit mai putin...Din pacate - astfel multe femei si-au ignorat sexualitatea in detrimentul
barbatilor care au exaltat-o insa nu calitativ ci mai ales cantitativ. Dependenta de sex - e o dependenta
ca oricare alta si poate ascunde : o depresie (sau alta tulburare), o incapacitate de a trai iubirea, o
incapacitate de a trai intimitatea, o fuga de durere (emotionala) obsedanta si neeficienta.

In ultimii ani, au devenit tot mai numeroase facilitatile si modalitatile de tratament pentru adictii
sexuale. Multi psihiatri prescriu antidepresive, care pot ameliora sentimentele de devalorizare si pot
reduce nevoia sexuala.

Dependenta de sex
Majoritatea specialistilor care folosesc programele de 12 pasi in recuprerarea persoanelor cu
diverse adictii, recunosc ca dependenta de sex este cea mai dificila de tinut sub control. Chiar
daca unele persoane zambesc atunci cand vine vorba de aceasta adictie, din prisma faptului ca
toata lumea considera ca sexul produce placere si deci nu exista notiunea de "prea mult sex",
persoanele care se lupta cu aceasta adictie sufera foarte mult, impulsurile sexuale si
comportamentul compulsiv fiind atat de puternice, incat persoanele nu reusesc sa isi mentina un
comportament sexual normal, iar despre abstinenta, nici nu poate fi vorba!
 Ce deosebeste dependenta de sex de alte tipuri de adictie?

Ceea ce ii deosebeste pe dependentei de sex de de alte tipuri de dependenti, este insasi

natura adictiei. Persoanele care au dependente sexuale recurg de foarte putine ori la ajutor
profesionist (cum ar fi inscrierea in programele de 12 pasi), majoritatea traind izolati, inconjurati
doar de rusinea pe care o resimt. Aceasta rusine ii indeparteaza incet de cei dragi, le schimba
sistemele de valori, astfel incat lumea unui dependent de sex, viata sa sociala si lumea interioara,
devin foarte limitate.

In ceea ce priveste reteaua sociala, aceasta se reduce, deoarece adictia si satisfacerea ei necesita
acordarea de timp si sacrificii financiare, astfel ca persoana dependenta nu mai are timpul,
energia si banii necesari pentru a iesi cu prietenii sau pentru a avea o viata sociala normala.

Cum arata deci viata unui dependent de sex? Fie sta tot timpul pe internet in cautarea
altor persoane care sa se angajeze in acte sexuale "virtuale", fie ca isi cheltuie toti bani pentru a
suna la liniile telefonice erotice, fie ca abuzeaza de viata de noapte din baruri si cluburi pentru a-
si gasi parteneri care sa ii indeplineasca cerintele de a avea un anumit comportament sexual,
anumite fetisuri sau practici sexuale. Fiind atat de implicat in satisfacerea nevoilor sexuale, este
invitabil sa nu isi piarda prietenii, sa renunte la activitatile si hobby-uriile cu care se ocupa in
trecut.

In majoritatea cazurilor, cei care sunt angajati intr-o relatie la debutul adictiei ajung sa isi
piarda partenerii, deoarece perspectiva unei vieti sexuale normale, cu un singur partener, paleste
in comparatie cu intensitatea relatiilor sexuale pasionale, cu persoane necunoscute, care practica
deiverse perversiuni sau tehnici noi etc.

Ce este un dependent de sex?

Dependentul de sex vede in actul sexual singura sursa de siguranta, placere, acceptanta si
liniste sufelteasca, indeparteaza singuratatea, umple toate lipsurile si alunga depresia.
Dependenta sexuala a fost numita "calcaiul lui Ahile" al creierului, o dorinta foarte puternica,
care trebuie satisfacuta, dar cu toate acestea, satisfacerea ei nu ii diminueaza intensitatea.

Dependenta de sex nu are nimic de-a face cu sexul, asa cum il percepem majoritatea dintre
noi, ca pe manifestarea fizica a sentimentelor pe care le avem pentru partenerul nostru sau ca pe
acel ceva care leaga doua persoane; un element definitoriu al acestei adictii este faptul ca
obiectul ei - sexul - atinge dorintele si fricile cele mai ascunse ale fiecaruia dintre noi, ne atinge
toate simturile si insasi identitatea fiecaruia.

Numita nimfomanie in cazul femeilor si satiriazis in cazul barbatilor, dependenta sau adictia sexuala
consta in dorinta necontrolata a unei persoane de a face sex.
Ea a reprezentat o problema delicata in cazul cercetarilor, specialistilor luandu-le aproximativ
200 de ani sa demonstreze ca aceasta nu este o boala genetica.

Se spune ca regina Isabel a II-a Spaniei era nimfomana. Eticheta i s-a pus si datorita faptului ca
avea multi amanti. Cei care au diagnosticat-o astfel s-au bazat pe faptele sale, spunand ca Isabel
nu si-ar fi astamparat setea sexuala nici la batranete.

In secolul 18, una dintre modalitatile de a estompa nimfomania in randul femeilor consta in
extirparea ovarelor acestora sau prin amputarea clitorsului, in zilele noastre tratamentul de baza
fiind terapia de grup, psihoterapia individuala si farmacoterapia.

In cartea sa “Nimfomania, viciu sau boala”, Carol Groneman, evidentiaza modul in care
dependenta sexuala a fost privita de-a lungul timpului ca o afectiune organica, tulburare psihica,
problema juridica si subiect de gluma. Astazi, imaginea celor disponibili din punct de vedere
sexual a devenit pentru multi o obsesie, inclusiv in plan cultural. Curiozitatea trezita de
dependenta sexuala pare la fel de insatiabila ca insasi dependenta  tipica. Medicii din secolul
XIX tratau dependenta sexuala ca pe o afectiune organica, pe cind psihologii si psihanalistii din
secolul XX au invocat respectul de sine scazut sau complexul Oedip pentru a o explica. Despre
dependenta sexuala s-a vorbit si in salile de judecata, cind avocatii apararii au prezentat victimele
unui viol drept persoane cu comportament deviant ce urmareau sa fie agresate sexual sau erau
atit de nesatioase incit il provocau. Cultura populara contemporana considera dorintele sexuale 
atit de normale, incat etichetarea ca dependent sexual constituie o remarca rautacioasa.

Prof. dr. Andrew Axilrod, de la Universitatea de Medicina din Pennsylvania, sustine ca pentru
barbati este mult mai usor sa-si satisfaca apetitul sexual, acestia fiind incurajati sa-si schimbe cat
mai des partenerele de viata, asta dandu-le o nota de virilitate. Barbatii nu au o reputatie proasta
daca au multe relatii sexuale, ei  vor sa fie cuceritori, sa fie macho, ba chiar sa aiba un caracter
animalic.

Cei atinsi se avanta din aventura in aventura, sacrificand cu usurinta relatiile romantice, pe cele
de familie ori prieteniile. In unele cazuri primeaza o nevoie mai mare de a trece la actiune sau
pur si simplu de a flirta, aproape cu oricine, in perioade de stres, atunci cand se simt mai
deprimati, anxiosi, colerici, disforici. Persoanele dependente de sex au o stare de frustrare data de
incapacitatea acestora de a-si satisface placerile fizice. Ei duc o viata duplictara, pe langa viata
de cuplu obisnuita avand si o amanta/amant sau dupa caz doi sau mai multi parteneri.

In unele cazuri, persoanele dependente de sex isi creaza o lume a lor, plina de fantezii erotice , in
care masturbarea primeaza, respingand astfel realitatea de teama unui refuz.

Dependentii sexual devin obsedati de implinirea nevoilor lor pe seama celor din jur.

ADICTIA SEXUALA
     media: 2.00 din 1 vot
Adictia sexuala Termenul de adictie sexuala pune accentul pe pierderea controlului asupra
comportamentului, asemanator cu ce se intampla in dependenta de substante, incadrand aceste cazuri
in marele capitol al adictiilor. O problema aparte de incadrare diagnostica o pune dependenta de sex sau
adictia sexuala. Este vorba despre pacienti cu o afectare importanta a functionarii lor sociofamiliale si
profesionale, din cauza unei compulsiuni sexuale exprimata prin cautarea repetata si necontrolata a
activitatii sexuale. Se incadreaza aceasta categorie la parafilii sau nu? Raspunsul clinicienilor nu este
unanim. Atunci cand comportamentul compulsiv cuprinde practici perverse, inscrierea in cadrul
parafiliilor este evidenta. Dar numerosi pacienti prezinta aceasta compulsiune sexuala pentru un
comportament sexual normal, care nu poate fi definit in sine ca pervers. ELEMENTE DEFINITORII ALE
ADICTIEI (dupa Brown,1991) Este compulsiva. Conduce la cresterea preocuparilor despre sex. Continua
in ciuda problemelor asociate. Este caracterizata prin asumarea riscurilor si a necesitatii de a depasi sau
de a se elibera de sentimentele dureroase, asigurandu-se acele mijloace vitale inlaturarii nevoii adictive.
Nu este incurajat de atasamentul emotional pentru un partener sexual. Este necunoscuta de catre
ceilalti, conduce la cresterea fisurilor din personalitatea adictiva. Adesea, conduce la implicarea in
numeroase aventuri. Este o sursa de sentimente de vinovatie si rusine in sexualitatea adictiva. Adesea
merge netratata pana la un punct de criza, cum ar fi divortul sau expunerea publica a comportamentului
adictiv. Este ciclica, cu obsesionalitate si rationalizari care conduc catre episoade de acting out, urmate
de sentimente de teama, rusine, care tind sa opreasca acest comportament, continuat de
obsesionalitate si rationalitate. Fara indoiala ca orientarea teoretica a fiecarui sexolog influenteaza
incadrarea diagnostica a acestui tip de comportament. Curentul psihofarmacologic, de exemplu, tinde sa
considere aceste cazuri ca fiind inrudite cu parafiliile (paraphilia related disorders), din cauza
consecintelor similare, comorbiditatii similare si, mai ales, a raspunsului asemanator la medicatie.
Psihanalistii considera ca la aceste persoane exista fantezii parafiliace inconstiente, care ies la suprafata
in cadrul unei cure psihanalitice, vorbind despre "afectiuni apropiate parafiliilor" (nearparaphilia). In
termeni clinici, se considera ca sapte sau mai multe orgasme pe saptamana ar fi o definitie rezonabila a
compulsiunii sexuale, de cea mai mare importanta pentru diagnostic ramanand totusi mai putin numarul
de orgasme, cat absenta controlului asupra comportamentului. Cu toate ca "normale" in sine, ca act
sexual distinct, repetarea lor necontrolata poate fi daunatoare atat subiectului, cat si partenerului,
acesta fiind un argument in sprijinul apropierii adictiei sexuale de parafilii. Un punct de vedere pe care il
impartasim foloseste termenul de adictie sexuala atunci cand intentiile constiente ale subiectului sunt
conventionale, neparafile, ramanand sa se incadreze ca parafilii cazurile cu intentii constiente si punere
in practica parafile. 20 de ani este varsta de debut a afectiunii, evolutia fiind cronica sau episodica.
Conceptul de dependenta de sex s-a dezvoltat in ultimele doua decenii, o data cu aparitia modelului
adictiilor. Esenta adictiei este reprezentata de lipsa controlului asupra comportamentului respectiv, care
se repeta si persista in mod inadaptat. Subiectul nu poate rezista impulsului de a adopta acel
comportament, traind o perioada prodromala de tensiune, urmata de un sentiment de eliberare o data
cu realizarea actului. Comportamentul poate fi mediat de administrarea unei substante (dependenta la
alcool si alte substante psihoactive), caz in care, de cele mai multe ori, la dependenta psihologica se
adauga si cea fizica. In alte cazuri este vorba despre un comportament repetitiv in sine (jocul patologic,
cumparaturile patologice, bulimia etc.). CARACTERISTICILE ADICTIEI SEXUALE (dupa Carnes,1991)
Pierderea controlului asupra comportamentului respectiv Consecinte adverse severe (medicale, legale,
interpersonale) Persistenta unor comportamente sexuale autodistructive sau de risc Incercari repetate
de a limita sau stopa comportamentul Obsesia sexuala sau fantezia sexuala ca mecanism primar de
coping Nevoia unei activitati sexuale crescande Schimbari severe de dispozitie legate de activitatea
sexuala (de exemplu: depresie, euforie) Un timp neobisnuit de mare pentru a obtine, a desfasura si a-si
reveni din activitatea sexuala Interferenta comportamentului sexual cu activitatile sociale, ocupationale
sau recreationale In aceasta a doua categorie se inscrie adictia sexuala, in care pacientul se implica in
mod compulsiv in activitati sexuale, tentativa de a stopa comportamentulproblema soldandu-se cu o
marcata stare de frustrare si disconfort. Individul intra astfel sub semnul repetitiei incontrolabile a
aceluiasi comportament, ajungand la o afectare a functionarii sale socioprofesionale si familiale. In
secolul al XIX-lea, psihiatrul vienez Krafft-Ebing, in a sa "Psychopathia sexualis", a descris mai multe
cazuri de dorinta sexuala anormal crescuta, sub numele de "hiperestezie sexuala", diagnostic relativ
superpozabil pe cel actual de adictie sexuala. In prezent, acest diagnostic ramane unul controversat. Cu
toate ca nu se regaseste in clasificarea DSM IV, el acopera o realitate clinica greu contestabila. Tablouri
clinice care pot trimite la adictia sexuala se intalnesc in donjuanism si nimfomanie. In donjuanism (sau
satiriazis), barbatul respectiv isi multiplica intalnirile si cuceririle, aparand ca hipersexual. De obicei, nu
se mai arata interesat de o femeie o data cucerita. Spre deosebire de adictia sexuala pura, in donjuanism
accentul este pus pe a avea o relatie sexuala cu o noua cucerire si nu pe relatia sexuala in sine. Se
presupune ca la baza acestui comportament ar sta sentimente marcate de inferioritate, compensate in
acest fel, sau impulsiuni homosexuale latente. In nimfomanie, pacienta prezinta o dorinta excesiva sau
patologica de a avea relatii sexuale. Adesea, in nimfomanie exista o nevoie marcata de dependenta si
teama de a pierde dragostea, mai mult decat o simpla nevoie de a satisface un impuls sexual.
Nimfomania "autentica" este mai mult un exhibitionism (obtinerea satisfactiei sexuale prin expunerea
nuditatii corporale, a zonelor erogene sau a organelor genitale). Sunt femei care obtin adevarata placere
doar in acest mod, pentru ele actul sexual in sine neavand o valoare deosebita. Este vorba despre
persoane a caror viata este sub semnul cautarii permanente a sexului si activitatilor legate de el,
petrecand un timp excesiv in aceste activitati si facand tentative nereusite de a stopa acest
comportament, a carui oprire declanseaza importante simptome de distres (Kaplan and Saddock, 2000).
In clasificarea internationala a maladiilor (ICD-10) se intalneste diagnosticul de "Activitate sexuala
excesiva" - F52.7, definita prin prezenta unor pulsiuni sexuale excesive. Din pacate, acest diagnostic
trece cu vederea nucleul sau adictiv, care are implicatii majore in terapia acestui tip de comportament.
In mod paradoxal, dependentii de sex sufera adesea de tulburari erectile sau de inhibitie orgasmica.
Relatia adictiei sexuale cu alte tulburari psihice trebuie investigata cu atentie pentru fiecare pacient,
pentru ca adesea ea poate fi asociata unei alte patologii, fie ca o manifestare a acesteia, fie ca o
comorbiditate. Dupa G. Abraham, exista depresii care se insotesc de la inceput in mod paradoxal de o
crestere a libidoului si nu de o scadere a lui ca in depresia clasica. La randul ei, adictia sexuala, prin
dificultatile relationale si functionale pe care le genereaza, poate favoriza aparitia depresiei, a anxietatii.
5% este frecventa adictiei sexuale in Statele Unite ale Americii, 80-90% dintre pacienti fiind barbatii(D.
Black 1998). Dupa alti autori raportul de frecventa barbati/femei ar fi de 4/1(S. Levine,2000) In adictia
sexuala, de obicei, anamneza revela un lung istoric al tulburarii, cu repetate incercari esuate de a opri
comportamentul. Cu toate ca subiectul poate traversa sentimente de culpabilitate dupa ce trece la act,
acestea nu previn recurentele. Frecvent intalnita in practica este si asocierea adictiei sexuale cu adictia
la substante, ele fiind inalt corelate statistic, mergand pana la 80% in unele studii. Alte comportamente
adictive intalnite sunt cele legate de tulburarile alimentare, aproape 40% din pacienti, compulsiunea
pentru cheltuieli si cumparaturi, aproape 30%, iar 5% sunt gambleri (jucatori compulsivi). Unii pacienti
descriu o nevoie mai mare de a trece la act in perioade de stres ale vietii, atunci cand se simt mai
deprimati, anxiosi, colerici, disforici. Exista autori care afirma ca in loturile de adictivi sexuali exista
tulburari de timp compulsiv (altele decat adictia) in 100% din cazuri. In alte studii se evidentiaza, pe
langa o comorbiditate importanta a celor doua tipuri de adictii, faptul ca existenta unei adictii sexuale
este adesea o cauza prea putin cunoscuta de recadere la pacientii cu farmacodependente (J.P.
Schneider, R.R. Irons, 2001). Manifestari de adictie sexuala se pot intalni in depresie, tulburari anxioase,
tulburarea bipolara, schizofrenie. Din cauza caracterului de "urgenta" a compulsiunii sexuale, pacientii
cu adictie sexuala sunt mai inclinati sa adopte conduite sexuale de risc pentru boli cu transmitere
sexuala, astfel incat o atentie speciala ar trebui acordata acestor pacienti pentru prevenirea, depistarea
si tratarea acestor maladii, in special a infectiei cu HIV. Terapia in adictia sexuala In terapia adictiei
sexuale se folosesc cu succes grupuri de tip "Sexaholics Anonymus" (SA), "Sex Addicts Anonymus" (SAA),
care urmeaza un program in 12 etape, asemanator cu cel al alcoolicilor anonimi, axat pe un grad de
abstinenta fie de la comportamentul adictiv, fie de la sex in general. In terapia adictiei sexuale se mai
foloseste psihoterapia individuala orientata pe insight, psihoterapie suportiva, psihoterapie
cognitivcomportamentala. Psihoterapia maritala sau de cuplu, la randul ei, ajuta cuplul sa-si
restabileasca modul de comunicare, de obicei profund afectata cand unul dintre membrii cuplului
prezinta o adictie sexuala. In ceea ce priveste farmacoterapia, exista un beneficiu al antidepresivelor tip
inhibitor selectiv de recaptura a serotoninei in adictia sexuala, folosindu-se de fapt un efect secundar de
scadere a libidoului pe care il au aceste medicamente. De exemplu, s-au obtinut rezultate pozitive cu
Fluoxetin in masturbarea compulsiva. Medicatia hormonala, de tipul Medroxiprogesteron acetat (Depo-
Provera), are la randul ei un efect de scadere a libidoului la barbat, dar ramane o medicatie rar utilizata.
S-a incercat folosirea antiandrogenilor pentru a controla hipersexualitatea la femei, cu unele rezultate
pozitive. Dezavantajul farmacoterapiei actuale in adictia sexuala este scaderea globala a libidoului,
inclusiv a celui necesar unei relatii monogame normale, fara sa se atinga nucleul adictiv al acestei
patologii. Prof. univ. dr. Florin TUDOSE, Departamentul de Psihiatrie de Legatura, Spitalul Universitar de
Urgenta Bucuresti

Sexul nu poate fi considerat “bun” sau “rau”, ci comportamentele asociate sexului sunt cele care indica
prezenta unei adictii. Relatii nereciproce, exclusiv carnale, nesatisfacatoare, bazate pe rusine sau teama,
sunt indicii ale adictiei sexuale. Studiile, prezinta originile adictiei sexuale la dependentii de sex ca fiind
persoane care au suferit in copilarie abuzuri emotionale, abuzuri sexuale, abuzuri fizice. Traumele traite
la varste fragede genereaza credinte profunde care devin la adult, principii de organizare a relatiilor
umane. Dependentul de sex trebuie mai intai sa-si vindece ranile, sa-si recapete increderea in oameni,
pentru a trai experienta iubirii si sexualitatii sanatoase.

Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc si este resimtita ca o conditie necesara
supravietuirii. Pentru cel dependent de iubire, chiar si o relatie patologica poate parea normala si
necesara. Cand incepem sa intelegem temerile noastre si modul in care folosim iubirea adictiva, ele isi
pierd adesea din putere. Intensitatea iubirii adictive este direct proportionala cu intensitatea
sentimentului nevoilor nesatisfacute in copilarie. Iar iubirea adictiva intensa se asociaza frecvent cu
stima de sine scazuta.
Iubirea adictiva este egocentrica si egoista. Tendinta de a renunta la controlul asupra propriei vieti se
naste din teama de durere, de deprivare, teama de a-i dezamagi pe altii, teama de esec, teama de vina,
furie sau respingere, teama de a fi singur, teama de imbolnavire sau nebunie si nu in ultimul rand, teama
de moarte. Dependentii de dragoste traiesc cu iluzia ca relatia lor activa ii va elibera de temerile lor.
Germenii iubirii adictive sunt ingropati in biologia umana, in sistemul nostru educational, in cautarile
noastre spirituale si in convingerile noastre psihologice. Ea este atat de comuna, incat n-o recunoastem
decat atunci cand ne-a distrus viata amoroasa.

Dependenta
Conform studiilor, dependenta de sex e un termen relativ nou care inca isi cauta definirea, dar expertii
spun ca e ceva cat se poate de adevarat. Printre semnele dependentei se numara impulsivitatea,
minciuna, secretomania si lipsa de interes atunci cand vine vorba de sex cu partenerul stabil. Un motiv
important pentru cresterea numarului de dependenti de sex este pornografia pe Internet. Dependenta
de sex se manifesta la nivel cerebral si este considerata o afectiune psihica. O persoana care are o
„afectiune hipersexuala“ ar trebui sa fie caracterizata de urmatoarele aspecte:- Isi petrece mult timp
gandindu-se la fantezii sexuale si orgii;
- In viata de zi cu zi foloseste un comportament sexual pentru a se descurca atunci cand apar probleme
cotidiene ca anxietatea, depresia sau iritabilitatea;
- Desconsidera raul emotional si fizic al celorlalti implicati.

Cum se manifesta

O persoana este dependenta de sex atunci cand comportamentul ei scapa de sub control si ii afecteaza
viata in mod negativ. Cei care au aceasta boala se confrunta cu sentimente de rusine si frustrare, pentru
ca se simt neputinciosi in fata nevoii de a-si satisface poftele fizice. Dependentii de sex au o viata dubla,
adica au amant sau se intalnesc in acelasi timp cu doua sau mai multe persoane. Sexul devine prioritatea
numarul 1, dependentul lasand pe plan secundar familia, relatiile sale, serviciul, normele etc. De cele
mai multe ori el se trage din familii in care cel putin unul dintre membri are o dependenta fie ea de
droguri, de alcool, sau alte substante. Mai mult, dependentul a fost cel mai adesea abuzat sexual in
copilarie. Dependentii de sex simt ca nu pot avea controlul asupra vietii lor, isi pierd respectul de sine si
pot savarsi acte criminale. Adictia sexuala este asemanatoare altor forme de dependenta. Bolnavii pur si
simplu nu pot rezista tentatiei, desi sunt constienti ca aceasta le va face rau. Mai mult, adictia creste
gradual, exact ca in cazul altor adictii. La inceput se pot controla ocazional, apoi pierd controlul si
ulterior au nevoie de experiente sexuale cat mai picante pentru a spori placerea.

Periculoasa fara tratament

Dependenta sexuala afecteaza intre 3 si 6 % din populatia globului, dar foarte putine persoane cer
ajutorul pentru ca celor mai multi le este rusine sa vorbeasca deschis despre acest subiect. Adictia
sexuala poate lua diverse forme: dependenta de masturbare, de pornografie, prostitutie, relatii sexuale
heterosexuale sau homosexuale. In cazurile extreme, dependentul poate deveni pedofil sau violator, iar
relatiile sexuale pe care le intretine pot fi duse la extrem.
Comportamentele asociate cu dependenta de sex includ:- Masturbare compulsiva- Multiple aventuri-
Parteneri sexuali multiplii sau anonimi sau aventuri de o noapte- Uz permanent de pornografie- Sex
neprotejat- Sex prin telefon sau la computer - Prostitutie sau „consumul” de prostitutie- Exhibitionism-
Hartuire sexuala- Molestare- Viol

Adictia de sex sau cum mai este cunoscuta ea ca nimfomania, se resimte printr-o nevoie
perpetuua de sex, de atingere, de plecere. Pentru dependentul de sex nu mai exista emotii,
sentimente, teama de a nu-l rani pe celalalt. Exista numai SEX. Sexul devine prioritatea lui
numarul 1, restul, loc de munca, prieteni, familie fiind lasati pe planul secund.

Din cercetarile specialistilor a reiesit ca dependentii de sex au suferit traumatisme in copilarie,

fiind ori abuzat sexual ori fiild lipsit de orice fel de afectiune.

Adictia sexuala ia numeroase forme, suferindul putand fi dependent de masturbare, pornografie,

exhibitionism, prostitutie, relatii sexuale heterosexuale sau homosexuale. El se poate transforma
intr-un pedofil sau violator, poate constitui un pericol pentru cei din jur.
Adictii de sex au adesea sentimentul ca nu pot avea controlul asupra vietii lor, isi pierd respectul
de sine si, condusi de o excitare peste margini pot ajunge sa comita acte criminale. Ca si alte
forme de dependenta, dependentii de sex pur si simplu nu pot rezista tentatiei, desi sunt
constienti ca aceasta le va face rau. Mai mult, adictia creste gradual pana nu mai poate fi oprita.
Bolnavii incep sa necesite experiente sexuale cat mai variate pentru a spori placerea.Dependentii
de sex doresc din ce in ce mai mult si pentru a isi spori placerea adauga tot felul de elemente
ciudate actelor sexuale.
Ceea ce conteaza pentru acestie este placerea din ce in ce mai mare, se avanta in orice tip de
aventura sexuala, nepasandu-le de boli. In cazul unor astfel de bolnavi depresia se manifesta
adesea. Au accese de a se sinucide, se simt rusinati si se autoizoleaza.

Nimfomania - intre prejudecata si afectiune

Calificativul de nimfomana se atribuie, mai ales pe plaiurile mioritice, in contexte peiorative, ca insulta.
Cel care-l utilizeaza o face atunci cand se refera la o femeie cu un apetit sexual mare. Prea putini
constientizeaza ca nimfomania este o boala, o tulburare psihica greu de definit, insa resimtita ca o mare
suferinta. De asta putem fi siguri.

Termenul vine din greaca, de la "nimfa" (divinitate feminina)) si "manie". In DEX, cuvantul este definit ca
"stare patologica la femei si la animalele femele, manifestata printr-o excitatie sexuala exagerata", iar
sinonimele oferite sunt "estromania" si "metromania". Dincolo insa de definitii, notiunea de nimfomanie
ramane una vaga din simplul motiv ca este greu de masurat un apetit sexual, este greu de precizat care
sunt parametrii normali.

Ceea ce inseamna "normalitate" in domeniul sexualitatii este un element destul de alunecos, el variind
de la o epoca la alta, in functie de conventiile sociale si de prejudecati. Din acesta cauza, este extrem
de dificil de dat un diagnostic de nimfomanie, daca specialistul se bazeaza numai pe cuantificarea
apetitului sexual.

Dincolo de acesta insa, mai semnificativ ni se pare altceva: nimfomania este legata de o stare de
insatisfactie continua, in ciuda numarului mare de parteneri si a contactelor sexuale repetate. Asadar,
simptomatologia nimfomaniei nu se centreaza in jurul ideii de numar mare de raporturi sexuale, ci in
jurul insatisfactiei, suferintei, frustrarii. Actul sexual nu aduce cu sine usurarea simptomelor, ci doar
nervozitate si nevoia

de a-l repeta. S-a incercat, de altfel, in unele cazuri, inlocuirea termenului de "nimfomanie" cu cel de
"dependenta de sex" sau "hipersexualitate".

In viata unei nimfomane, toate celelalte capitole (familie, viata

profesionala, hobby-uri etc) sunt prejudiciate. Cel mai adesea, se instaleaza depresia, iar ameliorarea
trebuie cautata la psihoterapeut, medicamentatia neavand decat rolul de a usura simptomele. Se
practica atat psihoterapia de grup, cat si cea individuala. Specialistul poate determina, impreuna cu
pacienta, cauza adictiei sexuale, originea comportamentului sau si o poate ajuta sa se "deculpabilizeze".
De multe ori, cauza este un complex de tip oedipian, teama de a nu fi abandonata, un respect de sine
scazut, un complex de inferioritate.

In general, publicul este prost informat asupra a ceea ce presupune nimfomania. Exista barbati care
sustin, in mod stupid, ca si-ar dori o nimfomana in viata lor. Ceea ce ei ignora este suferinta acestor
femei, insatisfactia lor totala. Sexul este total golit de emotii, impersonal. Nimfomania este o afectiune
psihica si trebuie tratata ca atare. Ea nu are legatura cu numarul de orgasme (de fapt, in cele mai multe
cazuri, climaxul este extrem de greu de atins), placerea nu intra in ecuatia nimfomaniei, ci doar cautarea
ei perpetua, obsesiva. In niciun caz, o femeie cu un apetit sexual ridicat nu trebuie catalogata ca fiind
nimfomana. Problema acestei afectiuni se pune in momentul in care femeia nu-si poate controla

dorinta sexuala, cand devine agresiva, cand pentru a si-o satisface, poate deveni periculoasa pentru ea
sau pentru altii, cand apetitul ii afecteaza viata sociala, ducand la izolare si marginalizare. Exista femei
care si-au pus casnicia in pericol, care si-au pierdut locul de munca, ba chiar si cazuri in care au fost
aduse in fata unui tribunal. Credem ca, in acest punct, este clar ca o femeie care are pur si simplu o viata
sexuala activa, o imaginatie erotica debordanta si o lipsa de inhibitii corespunzatoare nu poate fi
catalogata ca suferind de nimfomania. Hipersexualitatea se refera, mai degraba, la modul in care sexul
ne afecteaza celelalte zone ale vietii noastre, in mod negativ. Nimfomania este, daca vreti, un fel de
bulimie a sexului. Or, este vreodata o bulimica fericita? Sau se bucura ea, cu adevarat, de arta culinara?

In trecut, nimfomania era considerata ca fiind o afectiune organica, nu psihica. Iar modul in care
"medicii" acelor timpuri intelegeau s-o trateze era dintre cele mai crude, mai inumane. Astfel se proceda
la internari fortate, la mutilarea organelor genitale ale femeii, la extirparea clitorisului sau a ovarelor, la
indepartarea si izolarea sociala a femeii suferinde. De exemplu, baronul Richard Von Kraftt Ebing,
psihiatru austro-ungar, o considera o boala grava, fatala.
Unii specialisti refuza sa catalogheze nimfomania ca fiind o boala, definind-o mai degraba ca un sindrom.
Societatea de multe ori catalogheaza cu prea multa usurinta. Astfel, citim in presa mondena ca o vedeta
precum Lindsay Lohan este nimfomana. Cine o califica astfel? Fostul ei prieten

. Acelasi lucru s-a spus si despre regina Isabel a II-a a Spaniei sau despre sotia lui Claudiu, imparatul
roman. Cine poate afirma insa astazi cu certitudine ca asa au stat lucrurile? Aceste femei au fost
calificate drept "nimfomane" luandu-se in considerare numai faptul ca au avut un numar mare de
parteneri. Prejudecatile ne fac sa privim o femeie care are relatii pasagere, de scurta durata, sau care are
mai multi parteneri, drept "nimfomana", drept o persoana care incalca legile firii, drept o deviere, in
timp ce un barbat care face acelasi lucru este mai degraba incurajat, el fiind considerat ca viril, potent,
Don Juan etc.

Se pare insa, fapt mai putin cunoscut, ca exista si un echivalent masculin al nimfomaniei, numit satiriazis,
caracterizat prin aceeasi hipersexualitate copulativa. Termenul vine de la cuvantul grecesc "satiros",
"satir", un semizeu al mitologiei grecesti. Satirul era infatisat ca avand un corp uman, dar acoperit de
par, cu coarne si picioare de tap. Era simbolul instinctelor, a ceea ce este primar in noi, brutal, de
controlat.