P. 1
puiul- al bratescu

puiul- al bratescu

|Views: 79|Likes:
Published by alina-stefania

More info:

Published by: alina-stefania on Mar 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/06/2011

pdf

text

original

PUIUL de Ion Alexandru Bratescu Voinesti

Sandi, sa asculti pe mamica! Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de griu, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo citeva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fin si si-a facut un cuib pe un musuroi de pamint, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma sapte zile de-a rindul a ouat cite un ou, in tot sapte oua mici, ca niste cofeturi, si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in griu; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunda o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamini i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin griu dupa mancare. Prepelita prindea cite o furnica, ori cite o lacusta, le-o firimita in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul rnamei lor si cand ii striga: „Pitpalac!" repede veneau langa ea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere griul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea raa-sii si, cum au stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau in caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strins in palma flacaului, numai el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un taran bajtrin, care s-a rugat pentru el. x6y1323xb71gex — Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de-abia e cit luleaua?! Cind s-a vazut scapat, fugi speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mingiiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul griului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. Ziua, cand era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub cort, sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si pene si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare.
1

N-a picat. cand o trece vara. zile si nopti. cand se ingina ziua cu noaptea. Era cam departe. care intelesese ca e un vinator. se intoarce si trage. Vai! curo le bate inima! Dupa citeva clipe prepelita zboara ras cu pamintul. „Nero! inapoi!" s-a auzit un glas strigand. de miscarea aripii.Si o sa zburam pe sus de tot. si seara in amurg. Mama lor ii aseza la rind si ii intreba: „Gata?" „Da". zboara. dar tocmai dintr-acolo venea vinatorul. si marea . de bine ca e ranita incit ciinele vrea cu orice pret s-o prinda. dupa cum le poruncise ma-sa. _— Eu o sa zbor. incit vad cum i se urca o furnica pe carimbul cizmei. doua. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptind in tacere. care o urmareste. le-a poruncit sa se pituleasca jos lipiti cu pamintul si cu nici un pret sa nu miste. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot si puiul a cazut cu o aripa moarta. 2 . trei!" Si cand zicea „trei" frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo. Se apropie grabit si vinatorul. dar mama lor. care dadeau tircoale pe deasupra miristii. si tot asa. cu ochii tinta spre ei. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si riuri. vinatorul ii aude piriitul zborului. dar acolo." Intr-o dupa-amiaza pe la sfirsitul lui august.sor mai departe. In vremea asta puiul al mai mare. Se auzea fisiitul unui ciine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui. Au ridicat toti capetele in sus cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. Ciinele paseste incet dupa ea.Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. indarat. langa cantonul ele pe sosea.. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii zboara repede in lastar. la doi pasi de la botul ciinelui. Nero! Fisiitul se apropie — uite dinele: a ramas impietrit cu o laba in sus. Scaparea lor era lastarul. caci ziua era primejdios din pricina heretilor. raspundeau ei. Dupa o clipa de socoteala. pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. . care zboara e pierdut. vinatorul se departeaza strigand: „inapoi! inapoi!" Nu poate trage. „Una. a putut zbura pana in lastar. a ramas incremenita.. de frica sa nu-si impuste ciinele.. — Nu va miscati. voi sa ramineti nemiscati. O singura alica l-a ajuns la aripa. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. Puii nau priceput. dar prepelita se preface asa. pe care trebuia s-o faca in curind. le sopteste prepelita si se strecoara bini.

Ea i-a numarat: lipsea unul.Vinatorul cunoscind desimea lastarului. iar jumatate sa ramiie cu puiul schilod. a. Ar fi vrut sa se rupa in doua. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb alaturi. pornita fara veste intr-o zi. au auzit deslusit glasul mamei lor chemindu-i din capul miristei: „Pitpalac! pitpalac!" Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. s-au stins si. urmarindu-i 3 . Atunci prepelita desperata a inceput sa-l strige tare. au taiat cocenii si au intors locul.. si vazind ca trasese intr-un pui. catre miazazi. Si a trecut vara. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. se uita cu ochii plinsi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. Cind l-a gasit. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. decat sa-i piara toti puii. De-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. atunci s-a mutat in niste pirloage din marginea lastarului. mai bine numai unul! — si fara sa se mai uite inapoi. nu se mai auzea decat cintecul greierilor.. ca sa nu-i slabeasca hotarirea. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorite. jumatate sa plece cu copiii sanatosi. — Unde e nenea? — Nu stiu. care se agata de ea cu desperare. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vinatorului strigand: „Apporte!" Mai tirziu caruta s-a departat inspre vinator pe drumeagul lastarului. Suflarea dusmanoasa a crivatului. Din lastar i-a raspuns un glas stins: „Piu! piu" . care sufereau de frigul toamnei. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel.. dar si-a ascuns durerea ca sa-nu-l deznadajduiasca pe el. mama. cand i-a vazut aripa rupta. dar peste citava vreme au venit oamenii de au cules porumbul.te pasari calatoare. silindu-se sa nu planga. mai tare. Pe inserate se vedeau rindunici intirziate zburind in rasul pamintului. mergand toate in aceeasi parte. ascultind din toate partile. a hotarit-o. Au venit taranii de au arat miristea. dar n-a putut si a ramas in loc. Ascultau in tacere. iar noaptea. in tacerea serii care se lasa. In inima bietei prepelite era o lupta sfisietoare. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Inteles ca era pierdut. raspundea prepelita. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tirasca dupa ei. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului.. el a intreba cu spaima: — Mama. a zburat cu puii zdraveni. nu sa luat dupa dinsul. ori pilcuri de al. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si riuri si marea? — Da. a zburat.

Peste trei zile toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. . sta zgribulit de frig. un pui de prepelita. miriste .cu ochii pana ce au pierit in zarea dinspre miazazi. urmeaza o piro-teala placuta. aducind cu dinsul un ger aprig. La marginea lastarului. Dupa durerile grozave de pana adineauri.. Dupa o ninsoare cu viscol. . un carimb de cizma pe care urca o furnica . aripa calda a mamei. urma un senin ca sticla.. Prin mintea lui fulgera crimpeie de vedenii. . 4 . cu aripa rupta. Se clatina intr-o parte si intr-alta si pica mort cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->