P. 1
Curs master -ISTORIA MATEMATICII I-

Curs master -ISTORIA MATEMATICII I-

|Views: 653|Likes:
Published by peano1974

More info:

Published by: peano1974 on Apr 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/10/2013

pdf

text

original

Sections

  • Cursul numărul 1 ___
  • Cursul numărul 2 ___
  • Cursul numărul 3 ___
  • Cursul numărul 4 ___
  • Cursul numărul 5 ___
  • Cursul numărul 6 ___
  • Cursul numărul 7 ___

3

Cursul numărul 1 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N E EG GI IP PT T

1. Mărturii implicite asupra matematicii egiptene
Opinia curentă este că nu vom şti niciodată cât de mult datorăm antichităŃii
egiptene. În Egipt, încă de timpuriu, societatea a făcut mari progrese deoarece a
cunoscut lungi perioade de pace, Ńara fiind uşor de apărat (datorită barierelor
naturale: mare, deşert) şi deoarece Ńara era fertilă, graŃie Nilului şi a climei plăcute.
Complexitatea treburilor administrative, negoŃul înfloritor, sistemul de irigaŃii,
inundaŃiile au avut nevoie de scriere şi de numere.
Grecii recunoşteau că matematica, alias geometria, venea din Egipt. Herodot
spunea că egiptenii au inventat geometria, necesară lor din cauza inundaŃiilor
anuale ale Nilului, pentru a şti când vin inundaŃiile şi pentru refacerea loturilor de
pământ. De fapt, cum spunea Plutarh, cei mai înŃelepŃi greci (Pythagoras, Platon,
Thales din Milet) s-au format în Egipt, învăŃând de la preoŃi, între altele, secretele
matematicii.
Însă, egiptenii credeau că matematica le-a fost dăruită de zeul Toth (sau
Teuth), cel care i-a învăŃat şi scrierea. Există două idei asupra originii matematicii,
grecii împărŃindu-se în cei care cred că matematica este: operă a omului
(Aristoteles) sau inspirată de divinitate (Platon).
Una dintre sursele istoriei matematicii la capitolul referitor la Egiptul antic,
Aristotel s-a interesat de civilizaŃia egipteană, remarcând că “ştiinŃa matematică s-
a înfiripat mai întâi în Egipt, căci acolo era îngăduit castei preoŃilor să aibă răgaz
îndeajuns”.
Monumentalele construcŃii ale piramidelor, palatele somptuoase, templele
minunate, Sfinxul, toate acestea nu ar fi putut fi concepute şi ridicate dacă egiptenii
nu ar fi avut cunoştinŃe avansate de matematică, deoarece, aşa cum spune Francis
Bacon: “ştim atât cât putem”, iar grecii “puteau”! Au construit încă în 2778 – 2723
î.Chr. marea piramidă în trepte de la Saqqara(h), care avea baza 109m × 125m,
înălŃimea 61m, 6 trepte, un zid de incintă înalt de 10m şi lung de 1600m. În
4
perioada 2723 – 2563 î. Chr. a fost construită o piramidă romboidală, putând cita,
pe lângă, aproximativ, 150 de piramide mai mici, marea piramidă de la Gizeh,
anume, piramida lui Kheops, una dintre cele şapte minuni ale lumii, singura rămasă
până azi. Această piramidă înaltă de 147m, are panta de 51

52’, feŃele orientate
spre cele patru puncte cardinale. Singura sa intrare, la Nord, are axul culoarului de
acces orientat spre Steaua Polară. SuprafaŃa feŃelor este egală cu pătratul înălŃimii
piramidei. Raportul dintre baza şi înălŃimea triunghiurilor isoscele care sunt feŃele
este chiar numărul de aur, şi lista “coincidenŃelor” ar putea continua. Există şi
păreri contrare, printre acestea este şi cea a lui C. C. D. Shute, care cred că toate
aceste coincidenŃe pot fi explicate simplu, şi anume, piramida era altfel când a fost
construită, egiptenii au mai luat pietre din ea pentru a-şi construi casele, iar vântul
a contribuit şi el la şlefuirea piramidei.
Calendarul egiptean, creat în mileniul al IV – lea î. Chr., este un calendar
solar şi este cel mai bun calendar din antichitate, fiind preluat de Iulius Cesar în
calendarul iulian. Lunile şi zilele se “numărau”, nu se numeau: anul 2, luna a 3 – a
etc. După ocuparea Egiptului de către persani (525 î. Chr.), lunile capătă nume. În
1937, la Liga NaŃiunilor a fost prezentat un proiect de calendar universal bazat pe
calendarul egiptean.
Tot de la egipteni s-a moştenit împărŃirea zilei în 24 de ore, dar acest lucru
era acceptat şi de asirieni şi babilonieni, contemporani cu egiptenii.
CunoştinŃele de astronomie ale Egiptului antic sunt mărturisite de surse
indirecte, cum ar fi: reprezentările de evenimente astronomice de pe morminte,
“calendarele în diagonală” de pe sarcofage, calendarul egiptean, orientarea
piramidelor, cunoaşterea anuală a începutului inundaŃiilor.
Egiptenii făceau distincŃia între planete şi stele. Ei cunoşteau Steaua
dimineŃii (planera Venus), Astrul strălucitor (Jupiter) ş.a. Cupola cerului era
împărŃită în 36 de sectoarea, fiecare fiind dominat de un astru sau o constelaŃie.
Orele erau indicate prin instrumente de observare astronomică noaptea şi era
necesară cunoaşterea lor pentru evenimente religioase; pentru zi, se utilizau
clepsidre cu apă.
5
2. Surse scrise pentru cunoaşterea matematicii egiptene
După ce Champollion a reuşit să descifreze scrierea egipteană, mărturiile
scrise, mai întâi cele săpate în piatră, au devenit utile. În piramide şi siturile
arheologice s-au găsit texte scrise pe papirusuri, acestea parvenind de acum
aproape 4000 de ani, enorme cantităŃi de documente fiind nimicite de clima umedă
şi de depunerile anuale de mâl.
Textele egiptene de înŃelepciune propun modele de existenŃă, persoane vii ca
exemple de urmat şi nu expun virtuŃi abstracte şi calităŃi ce trebuie admirate,
învăŃământul egiptean desfăşurându-se mai degrabă prin prezentarea de exemple
concrete, decât prin expunerea unor teorii generale. În mulŃimea papirusurilor ce
conŃin hieroglife reprezentând numere, puŃine sunt interesante din punctul de
vedere al unui matematician, majoritatea conŃinând date comerciale. Dintre
papirusurile interesante se disting “papirusul de la Moscova” şi “papirusul Rhind”
din care aflăm probleme de matematică care se învăŃau într-o şcoală de scribi.
În muzeele lumii se mai află texte matematice de pe cele două tăbliŃe din
lemn de la Cairo şi papirusurile demotice Carlsberg 1 şi 9 (sec. al II – lea î. Chr.).
În continuare vom face câteva observaŃii asupra sistemului de numeraŃie
egiptean (care a fost de la început în baza 10) şi asupra notării numerelor. Egiptenii
aveau şapte hieroglife care reprezentau numere:

Astfel, pe o piatră găsită la Karnak, au fost săpate numerele 276 şi 4622 în
hieroglife, pe la 1500 î. Chr. Piatra se află la Muzeul Louvre în Paris.

6
Este clar că adunarea numerelor se face uşor, înlocuind zece simboluri de
acelaşi fel cu un simbol de valoare superioară.
FracŃiile la egipteni erau fracŃiile cu numărător 1 (singura excepŃie,
3
2
).
Simbolul reprezenta hieroglifa pentru “parte” (o gură).

Hieroglifele nu au rămas neschimbate de milenii, ci se schimbă mai mult sau
mai puŃin, se trece la alt tip de scriere, după cum istoria Egiptului antic se separă în
trei perioade distincte.
Egiptenii au avut şi un alt sistem de scriere a numerelor, aşa – zisa scriere
hieratică, cu simboluri distincte pentru: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 20, 30, 40, 50,
60, 70, 80, 90, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900, 1000, 2000, 3000,
4000, 5000, 6000, 7000, 8000, 9000. Cele două scrieri au fost utilizate simultan.
Papirusurile Rhind şi Moscova sunt scrise cu simboluri hieratice, în vreme
ce numerele săpate în piatră (pe temple, morminte, monumente, vase) sunt scrise
cu hieroglife.
Papirusul Rhind, numit astfel după
numele egiptologului scoŃian Alexander
Henry Rhind care l-a cumpărat la Luxor în
1858, are o lungime de 6m pe o lăŃime de
3
1

dintr-un metru; a fost scris de scribul Ahmes
pe la 1650 î. Chr. Acesta afirmă că el copiază
un document de data de 200 de ani. Acest
papirul conŃine 87 de probleme, fiind o
colecŃie de probleme rezolvate care promite
cititorului “un studiu adânc al tuturor
7
lucrurilor, o privire asupra a tot ceea ce există, cunoaşterea tuturor secretelor
obscure”.
Papirusul de la Moscova, achiziŃionat de
V. S. Golenişcev, adus la Muzeul de Artă din
Moscova, a fost scris tot pe la 1850 î. Chr. şi
conŃine 25 de probleme.
Dintre operaŃiile aritmetice (înmulŃire şi
împărŃire) aflăm din papirusul Rhind, fiind
ilustrată înmulŃirea a două numere: 59 41× ; ea se
face utilizând dublarea unuia dintre ele şi scrierea
celuilalt ca sumă de puteri ale lui 2, începând cu 1 2
0
= .
41 59
1 59 V
2 118
4 236
8 472 V
16 944
32 1888 V
2419

41 = 1 + 8 + 32

2419
1888 472 59 59 41
=
+ + = ×

Papirusul lui Rhind dă un tabel pentru scrierea fracŃiilor
n
2
pentru n între 5 şi
101, ca sumă de fracŃii cu numărător 1.
Celelalte fracŃii se pot exprima utilizând tabelul în felul următor:
.
1 2
2 2
9
;
2
2 2
8
;
1 2 2
2
7
;
2 2
2
6
;
1 2
2
5
;
2
2
4
;
1 2 3
n n n n n n n n n
n n n n n n
n n n n n
+ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = + + ⋅ =
+ ⋅ = + ⋅ =
⋅ = + =


8
Iată tabelul pentru 17 5 ≤ ≤ n :
FracŃia unitară FracŃia dublă
5
1

15
1
3
1
+
7
1

28
1
4
1
+
9
1

18
1
6
1
+
11
1

66
1
6
1
+
13
1

91
1
7
1
+
15
1

30
1
10
1
+
17
1

68
1
51
1
12
1
+ +

Tabelul este utilizat în probleme. Iată un exemplu:
Problema 21. Completează
3
2
şi
15
1
la 1.
Azi am scrie 1
15
1
3
2
= + + x . Metoda din papirus este să scape de fracŃii prin
înmulŃirea cu 15 (ceea ce facem şi noi azi) şi să scrie cu roşu (“ecuaŃia în roşu”):
10 + 1 + y = 15
(de fapt, Completează 10 şi 1 la 15).
Răspunsul este 4 = y , adică
|
¹
|

\
|
× ×
15
1
2 2 ; din tabel,
15
2
este
30
1
10
1
+ , pe
care dublând-o, găsim:
15
1
5
1
+ , care este soluŃia problemei.
Vom da acum o problemă de geometrie din papirusul lui Rhind.
Aria triunghiului se calculează încadrându-l într-un dreptunghi, care are o
latură egală cu baza şi alta egală cu înălŃimea triunghiului.

A
B C
9
Se află aria dreptunghiului (produsul laturilor) şi se împarte la doi. Pe cazuri
concrete se calculează volume de piramide, cuburi, paralelipipede, cilindri
circulari.
În papirusul de la Moscova, Problema 14 cere volumul unui trunchi de
piramidă cu baza un pătrat de latură 4 cubiŃi, cu latura pătratului de sus de 2 cubiŃi
şi cu înălŃimea de 6 cubiŃi.
De fapt se cere “piramida trunchiată”, subînŃelegându-se volumul ei.
Calculul este făcut astfel: aria bazei este 16 4 4 = × ; aria bazei mici este
4 2 2 = × ; produsul laturilor bazelor: 8 2 4 = × . Adunate dau: 28 8 4 16 = + + .
3
1

din înălŃime este 2.
Se face produsul 28 2 × .
Răspunsul este 58.
După cum se vede se aplică binecunoscuta formulă:
) (
3
2 2
b ab a
h
V + + = .
Problemele din papirusul de la Moscova se termină cu observaŃia: “aşa este”
(“ai socotit bine”).
Alte cunoştinŃe matematice neaşteptate relevate de papirusuri sunt: progresii
aritmetice; rezolvarea ecuaŃiilor liniare, chiar mai complicate; extragerea rădăcinii
pătrate; rezolvarea unor sisteme de tipul
¦
¹
¦
´
¦
=
= +
x y
y x
4
3
100
2 2
; aria sferei (“Socoteşte un
coş, când Ńi se spune că are lărgimea la gură
2
1
4 + . Fă-mă să cunosc aria lui”).
Deoarece scrierile matematice găsite sunt “caiete de teme” dintr-o şcoală de
scribi, şi nu manuale sau tratate de matematică, putem să ne întrebăm retoric: Dacă
Biblioteca din Alexandria nu ar fi fost mistuită de flăcări, ce ne-ar fi “povestit” ea
despre matematica egipteană?



10
Cursul numărul 2 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N M ME ES SO OP PO OT TA AM MI IA A

Acum aproape şase milenii, în câmpia dintre râurile Tigru şi Eufrat, înflorea
civilizaŃia sumeriană; era o civilizaŃie avansată, sumerienii construind oraşe şi un
sistem ingenios de irigaŃii, o administraŃie eficientă, un sistem de legi care a rămas
exemplar (codul lui Hammurabi), un serviciu poştal organizat, un comerŃ activ.
De aceea, sumerienii au simŃit nevoia scrierii şi aritmeticii şi drept urmare,
le-au inventat şi pe acestea. Din argila existentă din belşug au modelat tăbliŃe, pe
care, umede fiind, scriau cu calam de trestie. Au inventat scrierea cuneiformă şi au
utilizat sistemul de numeraŃie cu baza 60.
Între 2300 şi 2100 î. Chr, Mesopotamia a fost invadată de akkadieni. Aceştia
au adoptat cultura avansată sumeriană cu care şi-a amestecat cunoştinŃele,
inventând abacul.
Pe la 2000 î. Chr., babilonienii semitici i-au absorbit pe sumerieni şi
akkadieni, invadând Mesopotamia şi stabilindu-şi capitala la Babilon (pe la 1900 î.
Chr.). Au adoptat scrierea cuneiformă pe tăbliŃe de lut umede, coapte apoi la soare.
Printre sutele de mii de tăbliŃe conŃinând calcule de tot felul, acte comerciale, acte
de administraŃie, câteva vorbesc despre viaŃa unui “elev” în casa tăbliŃelor. Scribii
babilonieni trebuiau să socotească numărul de muncitori şi numărul de zile
necesare săpării unui canal, hrana şi cheltuielile aferente (canalele fiind utilizate la
irigaŃii, dar şi la transport, de aceea săparea şi întreŃinerea canalelor a fost o
activitate prioritară). Multe astfel de tăbliŃe chiar rezolvă astfel de probleme.
Precizăm câteva alte surse de cunoaştere a matematicii babiloniene. Mai
întâi, construcŃiile babiloniene, masive, formate din prisme dreptunghiulare
suprapuse, tot mai mici, cu scări de acces, cu drumuri exterioare, cu mari
posibilităŃi de apărare. Astronomia sumero – babiloniană era, de fapt, astrologie.
PreoŃii observau şi notau eclipsele. Calendarul sumero – babilonian avea ani cu 12
luni lunare de 29 şi 30 zile, luna lunară având 29 zile, 12 ore şi 44 minute. Un an
avea 354 zile şi o treime de zi. Pentru concordanŃele necesare, se introducea a 13 –
11
a lună, intercalată. Cifra 7 era sacră; a şaptea zi era nelucrătoare (la egipteni, a
zecea). Babilonienii cunoşteau Pleiadele, cele douăsprezece constelaŃii ale
zodiacului. Se utilizau ceasuri cu apă, inventate de babilonieni şi numite de greci
“clepsidre” (hoŃi de apă). Deoarece mulŃi împăraŃi şi prooroci evrei au avut legături
cu Babilonul, aflăm mai multe informaŃii din Biblie. Pe lângă alte mărturii, Biblia
vorbeşte de încercarea păcătoasă de a construi un ziggurat “care să ajungă la cer”
(Turnul Babel), încercare pedepsită de Dumnezeu.
Numerele babiloniene sunt scrise poziŃional, baza fiind 60, dar păstrând
reminiscenŃe de bază 10.
O problemă mai dificilă o constituie scrierea fracŃiilor. Numărul
3 2
2
60
30
60
52
60
1
5 60 12 60 10 + + + + × + ×
s-ar putea scrie 10, 12, 5; 1, 52, 30, dar babilonienii nu aveau separarea părŃii
întregi 10, 12, 5 de partea fracŃionară 1, 52, 30.
Cât despre cifra zero, pe tăbliŃele de lut din jurul anului 1700 î. Chr. nu se
face deosebirea între
132 şi 1302.
Pe la 700 – 400 î. Chr., apare în tăbliŃe, pentru 0 aflat în interiorul numărului,
o notaŃie:
2 ' ' 13 sau 2 ' ' ' 13 sau 2 ' 13 ,
dar nu se scrie " 132 pentru 1320.
De la babilonieni provine împărŃirea orei în 60 minute, a minutului în 60
secunde.
Există tăbliŃe utilizate în rezolvarea problemelor ce conŃin
3
3 2
, , , a a a a şi
1 −
a , scrise, desigur, în baza 60:
4 , 1 8
2
= (adică 64), 1 , 58 59
2
= , etc.
ÎnmulŃirea a două numere se făcea după formula:
2
) (
2 2 2
y x y x
y x
− − +
= ⋅
12
sau
4
) ( ) (
2 2
y x y x
y x
− − +
= ⋅ ,
uşor de calculat utilizând tăbliŃa cu pătrate.
ÎmpărŃirea
y
x
se făcea prin înmulŃirea lui x cu
y
1
; existau tăbliŃe cu
1 −
y
pentru y de la 2 la câteva milioane.
Pentru rezolvarea ecuaŃiilor algebrice, scribii utilizau tabele. Spre exemplu, o
tăbliŃă conŃine numerele
2 3
x x + şi ea ajută la rezolvarea ecuaŃiilor a x x = +
2 3
.
EcuaŃii mai complicate, de forma C Bx Ax = +
2 3
, se reduc la aceasta prin
transformări:
3
2 2 3
B
C A
B
Ax
B
Ax
=
|
¹
|

\
|
+
|
¹
|

\
|
.
Se aflau
B
Ax
y = şi apoi
A
By
x = .
Pentru ecuaŃia b ax = , având soluŃia
1 −
⋅ = a b x , se consulta tăbliŃa cu
1 −
a şi
se făcea înmulŃirea cu b.
O problemă ce apare pe tăbliŃă este următoarea:
“Aria dreptunghiului este 0 , 1 (adică 60), iar lungimea este întrece lăŃimea
cu 7” (Se cere lungimea). EcuaŃia, nescrisă de scris, este: 0 , 1 7
7
= + x x . El
calculează astfel: se ia jumătate din 7, adică ' 30 ; 3 , apoi pătratul acesteia, anume
' 15 ; 12 . Se adaugă 0 , 1 şi se obŃine: ' 15 ; 12 , 1 . Din tabel, se ia rădăcina pătrată: ' 30 ; 8
şi se obŃine 5, lungimea.
Problemele de volum (de pământ excavat) conduc la ecuaŃii cubice; astfel,
pe o tăbliŃă apar 36 de probleme de acest tip. Pe o tăbliŃă de 8cm pe 4cm, deci
32cm
2
, puteau fi scrise şi 200 probleme, cărora li se dădea numai rezultatul.
Extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr a, a , se face cu tabele şi cu
aproximare, utilizând formula
13
2
1
n
n
n
a
a
a
a
+
=
+
,
cu
1
a numărul întreg cel mai mare inferior lui a sau cel mai mic superior lui
a .
Pentru 2 , de exemplu, se obŃin 2
1
= a ,
) 60 ( 2
' 30 ; 1
2
3
= = a , ' 25 ; 1
12
17
3
= = a
adică ... 4166 , 1 , iar ' ' ' ' 35 , ' ' ' 10 , " 51 , ' 24 ; 1
4
= a , adică ...) 4142 , 1 (
408
577
= , aproximând
surprinzător de bine 2 .
Acest procedeu este ştiut din descrierea dată de Heron, in “Metrica”, prin
anul 60 d. Chr. Totuşi, pe o tăbliŃă aflată acum la Universitatea Yale, se află
următoarea diagramă


care pare a conŃine următoarea problemă:
“Pătratul cu latura 30; se cere diagonala”.
Se ia ' ' ' 10 , ' ' 51 , ' 24 ; 1 2 = şi înmulŃindu-l cu 30, găsim ' ' 35 , ' 25 ; 42 .
Această valoare este
19
a , dacă interpretarea tăbliŃei este corectă. Se deduce
de aici că babilonienii făceau calcule lungi, cu numere mari, dacă era nevoie.
Pe tăbliŃe s-au găsit rezolvate sisteme de ecuaŃii cu două necunoscute:
¦
¹
¦
´
¦
= +
= +
¹
´
¦
=
= +
b y x
a y x
b xy
a y x
2 2


30
1,24,51,10
42,25,35
14
17100
) ( ) (
2
3
) (
2
1
13
1
) 2 3 (
50
2
2
2
=
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
+ +

− − + ⋅ + +
= +
y x y x y x y x
y x

(cu soluŃia ) 20 , 30 = = y x ,
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
=
+ = +
x z
x y
xy xyz
12
3
2
6
1
1

(cu soluŃia 6 ,
3
1
,
2
1
= = = z y x ).
Babilonienii utilizau formulele:
. 2 ) (
), )( (
2 2 2
2 2
ab b a b a
b a b a b a
+ + = +
+ − = −

Metoda de rezolvare a sistemului
¹
´
¦
=
= +
b xy
a y x
, echivalent cu ecuaŃia de gradul
al doilea ax b x = +
2
, cea aplicată, nu explicată sau demonstrată, era următoarea:
◙ formează
2
y x +

2
a

◙ formează
2
2
|
¹
|

\
|
+ y x

4
2
a

◙ formează xy
y x

|
¹
|

\
|
+
2
2

b
a
− 4
2

◙ formează
2 2
2
y x
xy
y x −
= −
|
¹
|

\
|
+

b
a
− 4
2

Se găsesc x, y din
2 2
a y x
=
+
şi
b
a y x

=

4 2
2
.
15
Deci, b
a a
y x −
|
¹
|

\
|
± =
2
2 2
, , formulă bine ştiută astăzi.
Din tăbliŃe se deduce că geometria babiloniană avea anumite achiziŃii
incontestabile, cum ar fi:
► teorema lui Pitagora şi triunghiuri pitagoreice (4 este lungimea şi 5
diagonala. Cât este lăŃimea? cu rezolvarea
25 5 5
16 4 4
= ×
= ×

Scade 16 din 25, rămâne 9. 3 este lăŃimea);
► lungimea şi aria cercului.
Pe o tăbliŃă găsită în 1936, π este luat egal cu " 30 , ' 7 ; 3 , adică 3,125, în baza
10.
Pe o tăbliŃă găsită în 1939, descifrată în 1950, se calculează raza cercului
circumscris triunghiului isoscel cu baza 60 şi laturile egale cu 50; aceasta este
' 15 ; 31 . Apoi, se calculează raza cercului înscris în hexagonul regulat, folosind
' 45 ; 1 3 ≈ (adică 1,75).
Iată care este soluŃia dată pe o tăbliŃă pentru triunghiurile “pitagoreice”, în
limbaj actual: Dacă u, v sunt numere întregi relativ prime cu v u > şi se iau
2 2 2 2
, , 2 v u c v u b uv a + = − = = , atunci a, b, c sunt relativ prime şi
2 2 2
c b a = +
(o veritabilă teoremă).
Triunghiurile babiloniene au u şi v numere cu singurii factori primi 2, 3, 5.
Se exemplifică pentru 125 = u , 54 = v ; triunghiul dat în tăbliŃă este
) 18541 , 12709 , 13500 ( . Triunghiul ) 106 , 60 , 59 ( este babilonian, cu 9 = u , 5 = v , dar
) 53 , 45 , 28 ( nu ( 2 , 7 = = v u ).
Să observăm că reciproca teoremei de mai sus este valabilă, ceea ce nu apare
în tăbliŃele găsite şi, probabil, nici nu se ştia.
Ştiind câte ceva despre matematica din Egipt şi din Mesopotamia, miracolul
matematicii greceşti este mai uşor de înŃeles.

16
Cursul numărul 3 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N I IN ND DI IA A Ş ŞI I C CH HI IN NA A

Matematica în India antică
În antichitate, la est de Mesopotamia, între valea Indului şi valea Gangeului
se afla India. CivilizaŃia descoperită acolo s-a dezvoltat pe la 2500 î. Chr. şi a
supravieŃuit peste 800 ani (1700 î. Chr.). În scriere se utilizau vreo 500 de
caractere, unele încă nedescifrate. CivilizaŃia de pe Ind este rivală civilizaŃiilor
contemporane ei de pe Nil, Tigru şi Eufrat. ComerŃul înfloritor cerea un sistem
uniform de măsuri şi greutăŃi. Aceste măsuri utilizau multipli zecimali şi diviziuni
zecimale: 0, 05; 0, 1; 0,2; 0, 5; 1; 2; 5; 10; 20; 50; 100; 200; 500. S-a descoperit o
scală de lungimi cu unitatea de 3,35 cm foarte corect marcată; 10 unităŃi de acest
fel dădeau următoarea măsură de lungime.
O anexă la Vedele religioase aduse de indo – arienii veniŃi spre India dintre
Iran pe la 1500 î. Chr., anume “Sulbasutras” conŃine toate texte matematice cu
geometria necesară construirii altarelor. Aceste cărŃi au fost compuse de preoŃi; ele
nu conŃin demonstraŃii ale regulilor pe care le descriu: construirea unui pătrat cu
aria egală cu aria unui cerc dat (construcŃie aproximativă); construcŃia unui unghi
drept. Aici găsim dependenŃa latură – diagonală în pătrat, cazuri particulare ale
teoremei lui Pitagora ( ) 37 , 35 , 12 ( ), 25 , 20 , 15 ( ), 17 , 15 , 8 ( ), 20 , 16 , 12 ( ), 13 , 12 , 5 ( ,
|
¹
|

\
|
|
¹
|

\
|
2
25
, 10 ,
2
15
,
2
13
, 6 ,
2
5
), 39 , 26 , 15 ( ), aproximarea lui 2 şi π cu fracŃii ordinare:
( ). ... 088 , 3
) 2 2 3 ( 18
8 6 29 8
1
6 29 8
1
29 8
1
8
1
1 4
), 4142516 , 1 (
34 4 3
1
4 3
1
3
1
1 2
2

− ≈
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ ⋅
+
⋅ ⋅


+ − = π

⋅ ⋅


+ + =

Tot în aceste cărŃi se construieşte un pătrat a cărui arie este egală cu suma
ariilor a altor două pătrate, deci se obŃine teorema lui Pitagora.
17

găsită, în altă carte, sub forma:

Pe la 250 î. Chr. au apărut numeralele Brahmanice, care conŃineau semne
pentru numerele 1 – 9.
Mai înainte, existau simboluri pentru numerele 1 – 9, 10, 20, …, 100, 200,
…, 1000, 2000, ..., etc.; scrierea era nepoziŃională, dar baza de numeraŃie era 10,
apoi trecându-se la scrierea poziŃională.
Indienii vechi erau fascinaŃi de numerele mari; Gautama Budha era
examinat, pe când era tânăr, la matematică; el listează puterile lui 10 până la
53
10
şi, la a doua întrebare, ajunge până la
421
10 .
În “Sulbasutras” apare metoda de cuadrare a cercului care constă în
construirea unui pătrat cu latura
15
13
din diametrul cercului. Se ia, deci,
... 00444 , 3
15
13
4
2
=
|
¹
|

\
|
⋅ = π . Problema inversă a “circularizării pătratului” apare şi
ea în cărŃi.
A B
C D
P Q
R S
X
Y
Z
A
B
C
D
X
Y
E
F
P Q
18
Între 400 – 300 î. Chr. apar idei legate de teoria numerelor, operaŃiile
aritmetice, geometrie, operaŃii cu fracŃii, ecuaŃii simple, ecuaŃii cubice şi cuartice,
permutări şi combinări. Se studiază, din motive religioase, împărŃirea cercului prin
drepte paralele în regiuni de grosimi prescrise, ale căror arii se calculează pe baza
unor formule. Cosmologia Jaina (jainismul fiind religia apărută în 500 î. Chr. şi
existentă şi azi) cuprinde o perioadă de
588
2 de ani (
588
2 , în sistemul zecimal,
este un număr de 178 cifre). Şi aici, ca şi în religia vedică, se observă o pasiune
pentru numerele mari: se calculează numărul seminŃelor de muştar alb ce pot fi
plasate într-un container cilindric de rază foarte mare,
q
r (raza Pământului). În
matematica Jaina apar formule de tipul:
( )
( ) .
,
3
3
|
¹
|

\
|
=
|
¹
|

\
|

= ⋅
a a a
a a a

Într-un manuscris matematic indian, aflat la Biblioteca Bodleiană de la
Oxford, găsim amănunte asupra modului de rezolvare a problemelor şi asupra
operaŃiilor cu fracŃii ordinare. Apar acolo şi ecuaŃii cu numere întregi:
“O persoană are 7 cai asaya, alta 9 cai haya şi alta 10 cămile. Fiecare dă câte
un animal celorlalŃi doi şi, după ce vând animalele cu preŃuri ce trebuie
determinate, au aceiaşi bani”
sau
“Doi paji ai regelui primesc
6
13
dinari pe zi şi, respectiv,
2
3
dinari. Dacă
primul datorează celui de al doilea 10 dinari, calculează şi spune-mi când au pajii
aceeaşi sumă de bani”.

Matematica în China antică
Chinei antice îi datorăm inventarea cifrelor utilizate apoi de indieni şi de
arabi. Se ştie că, pe la 475 î. Chr., în China se utiliza un sistem de şapte beŃişoare
de bambus pe care fiecare chinez interesat (comerciant, înŃelept, călugăr,
19
funcŃionar) le avea asupra lui, într-o mică legătură, înşirându-le la nevoie pe table
sau pe pământ. Numerele erau notate poziŃional şi se puteau face uşor operaŃiile
aritmetice, în mod ce aminteşte de maniera noastră de lucru, atunci când nu
utilizăm calculatorul.
Texte matematice apar în “Cartea schimbării” apărută în secolele al VIII-lea
şi al VII-lea î. Chr. Aici este semnalată existenŃa pătratului magic
4 9 2
3 5 7
8 1 6
şi regăsirea unor nu, mere scrise zecimal. De altfel, se ştie că astfel de numere apar
în China în jurul anului 2000 î. Chr.
Primele cărŃi matematice supravieŃuind până azi, scrise pe hârtie de bambus
sau pe scoarŃă de copac, datează, cel mai devreme, din perioada 200 î. Chr. –
220 d. Chr., unele reproducând, probabil, experienŃe mai vechi. În aceste cărŃi sunt
descrise una dintre teoriile despre cercuri, teorema lui Pitagora utilizată în
astronomie şi o demonstrează, calcule cu fracŃii ordinare. Aceste cărŃi au influenŃat
matematica timp de mii de ani. ConŃinutul unei asemenea cărŃi, scrisă pe la 100 î.
Chr. – 50 d. Chr., denumită “Nouă capitole ale artei matematice” este următorul.
Capitolul 1 se consacră măsurării loturilor de pământ, dar discută sistematic
algoritmi de găsire a celui mai mare divizor comun şi a celui mai mic multiplu
comun, operaŃii cu fracŃii ordinare, arii ale figurilor plane (pătrat, dreptunghi,
triunghi, trapezoid, cerc, segment de cerc), aria segmentului de sferă, coroana
circulară, ultimele cu aproximaŃii foarte bune. Capitolele 2, 3, 6 prezintă proporŃii
şi distribuŃii proporŃionale, aplicate la taxe şi la cereale. Capitolul 4 pune
următoarea problemă: care este mărimea (latura) dacă se dă aria / volumul unui
corp geometric, descriind algoritmi pentru rădăcinile pătrate şi cubice. Capitolul 5
dă sfaturi asupra construcŃiilor şi apar în acest capitol volumele cubului,
paralelipipedului dreptunghic, prismei, piramidei, piramidei triunghiulare,
tetraedrului, cilindrului, conului, sferei, pentru π luându-se valoarea 3. În capitolul
7, despre exces şi defect, este prezentată metoda falsei ipoteze şi aceea a dublei
20
false ipoteze. Capitolul 8, despre matrice dreptunghiulare, dă algoritmul eliminării
pentru rezolvarea unui sistem cu trei sau mai multe ecuaŃii liniare. Apar aici şi
numere negative, funcŃionând regula semnelor. Capitolul 9 se referă la triunghiuri
dreptunghice: teorema lui Pitagora şi aplicaŃii, triunghiuri asemenea; sunt rezolvate
ecuaŃii pătratice de forma b ax x = +
2
, b a, pozitive, cu aplicarea algoritmului de
extragere a rădăcinii.
În jurul anului 250 d. Chr. apare lema chinezească a resturilor:
“Să se determine n care la împărŃirea cu 3 dă restul 2, la împărŃirea cu 5 dă
restul 3 şi la împărŃirea cu 7 dă restul 2”.
SoluŃia dată este: la 140, 63, 30, adună-le (233), scade 210 şi ai 23.
În alte cărŃi, din 263 d. Chr. până în 450 d. Chr. este enunŃat pentru cerc
principiul exhaustive, sugerându-se principiul lui Cavalieri pentru găsirea
volumului cilindrului; apare suma progresiei geometrice şi rezolvarea sistemelor
liniare cu două ecuaŃii şi trei necunoscute; π este utilizat cu valoarea 14 , 3 ; apare o
formulă mai buna pentru volumul sferei. Matematica următoarelor cinci secole,
până în anul 1000, aduce, interpolarea pătratică şi rezolvarea ecuaŃiilor cubice.
Recapitulând, contribuŃiile majore ale matematicii Chinei antice, avem:
▓ Teoreme: Pitagora, triunghiul lui Pascal (numere triunghiulare), lema
chinezească a resturilor;
▓ EcuaŃii rezolvate: regula de trei, metoda falsei ipoteze, sisteme de
ecuaŃii liniare;
▓ Combinatorică: permutări şi combinări, serii şi progresii;
▓ Numere: numere negative, fracŃii;
▓ Jocuri: pătrate magice, probleme şi jocuri.










21
Cursul numărul 4 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A E EB BR RA AI IC CĂ Ă Î ÎN N P PE ER RI IO OA AD DA A A AN NT TI IC CĂ Ă

Mărturii despre matematica poporului evreu în perioada antică se găsesc în
Biblie (Vechiul Testament), precum şi de cărŃile de înŃelepciune ale sale.
Talmudul, cartea de bază, conŃine cunoştinŃe acumulate de-a lungul mileniilor prin
studiile întreprinse de învăŃaŃii evrei. Talmudul are două părŃi: Mishna şi Gemara.
ÎnvăŃăturile din Mishna au fost editate abia la sfârşitul secolului al doilea, până
atunci fiind transmise din generaŃie în generaŃie, prin grai viu. Gemara constă din
discuŃii şi dispute despre Mishna. Există două şcoli principale, babiloniană şi
palestiniană, cărora le corespund Talmudul Babilonian (TB) şi Talmudul
palestinian (TP).
O ediŃie completă a TB a fost publicată la VeneŃia, între 1520 – 1523, prin
Daniel Bomberg. Cea mai cunoscută ediŃie a Talmudului a fost tipărită de fraŃii
Romm, în 1880, la Vilna.
TP, în afara problemelor de ordin religios, tratează ştiinŃa intercalării lunilor
şi matematica, conŃinând învăŃăturile lui Rabbi Yohanan Ben Nappaha (180 – 279),
cel mai mare comentator al Mishnei.
În TB se tratează, de exemplu, aproximarea rabbinică a lui π. Mishna enunŃă
regula: “Oricare (cerc), a cărui circumferinŃă este trei coŃi, are distanŃa (diametrul)
de un cot”. Urmează 3
0
= π .
Gemara întreabă: “De unde se ştie aceasta?”. Rabbi Yohanan citează
autoritatea biblică unde, “distanŃa de la o margine la alta a bazinului circular de
aramă este de 10 coŃi, iar circumferinŃa este de 30 de coŃi”. Gemara argumentează:
“Dar el (bazinul) are o grosime”, adică diametrul poate fi măsurat din afară, iar
circumferinŃa din interior. Rabbi Yohanan sugerează că grosimea este neglijabilă.
Gemara obiectează: “Dar există o grosime!”, astfel că 3 nu este raportul
căutat între circumferinŃă şi diametru.
22
Concluzia este că trebuie luată drept buna valoarea dată de Talmud pentru
π, adică 3. În aceeaşi perioadă, egiptenii şi babilonienii aveau aproximări mai
bune pentru π.
Alte reguli din Talmud atestă aceeaşi valoare pentru π. În Talmud se spune:
“Cât de mare este pătratul faŃă de cercul înscris în el? Un sfert!” (adică, lungimea
cercului înscris în pătrat este
4
3
din perimetrul pătratului), “Un cerc într-un pătrat,
un sfert” (din aria pătratului, pentru diferenŃa ariilor).
Autorii preocupaŃi de această temă au observat că dacă s-ar Ńine seama de
valorile numerice ale literelor cuvintelor care apar în textul Bibliei, atunci valoarea
lui
H
π , faŃă de 3
0
= π este:
106
111
0
=
π
π
H
, de unde ... 1415094 , 3 = π
H
.
Maimonides vorbeşte de iraŃionalitatea lui π: “Raportul diametrului la
circumferinŃa cercului nu se ştie şi nu poate fi exact exprimat”, precizând că acest
număr se cunoaşte numai aproximativ. Oamenii educaŃi iar
7
1
3 , dar, cum acesta nu
se poate preciza exact, evreii iau raportul egal cu cel mai apropiat întreg, adică 3.
De fapt, dacă se utilizează în loc de cerc hexagonal regulat înscris în cerc, raportul
perimetrului acestuia cu diametrul cercului este 3.
Pentru arii, în locul cercului, se ia dodecagonul înscris în cerc.
Rabbi Yohanan ştia aproximările
5
2
1 2 ≈ şi
7
1
3 ≈ π .
Revenim la mistica şi utilizarea numerelor în Biblie. Se spune că mare parte
din Vechiul Testament este un lung şir de numere, ca şi cum ar fi un cod trimis de
Dumnezeu. Astfel, Geneza, prima carte, începe cu numărarea zilelor creaŃiei. În
Biblie există o evidenŃă de necontestat a unei proporŃii numerice şi a unei simetrii
uimitoare. Apare o adevărată “preferinŃă” pentru unele numere, de exemplu, 7, 12,
40.
Astfel, şapte sunt zilele creaŃiei şi ale săptămânii, Cain va fi răzbunat de
şapte ori, Lameh de şaptezeci de ori câte şapte. Între Paşti şi Rusalii sunt şapte
săptămâni. Două dintre sărbătorile evreieşti Ńin şapte zile. Pâmântul trebuie lăsat să
23
se odihnească la fiecare al şaptelea an. Poporul din Israel a mărşăluit timp de şapte
zile în jurul cetăŃii Ierihonului, înainte ca zidurile acesteia să se prăbuşească.
Nabat, bolnavul de lepră este trimis de Elisei să se scalde de şapte ori în Iordan şi
exemplele pot continua.
Numărul 12, însemnând “fundament”, “temelie”, apare ca număr al triburilor
lui Israel. Există 12 apostoli ai lui Christos.
Măsurarea este o acŃiune permanentă în Biblie; se numără: anii vieŃii unui
om, oştenii, banii (aurul, argintul etc.) ş.a.
Numărul 40 are multiple semnificaŃii: patruzeci de ani a trăit Moise în
palatal Faraonului, alŃi patruzeci la socrul său, în deşert, patruzeci de ani au rătăcit
evreii în pustie până a ajunge la Ńara promisă lor de Dumnezeu. Patruzeci de zile şi
de nopŃi a Ńinut potopul. La patruzeci de zile de la învierea sa Christos s-a înălŃat la
ceruri.
Biblia conŃine şi informaŃii “geometrice” multiple asupra construcŃiilor
făcute de evrei: cortul, templul, palate, altare, sfeşnice, mese, etc. au dimensiuni
(lungimi, lăŃimi (grosimi), înălŃimi şi greutăŃi) precizate alături de informaŃii asupra
materialelor folosite.
Calendarul evreiesc este un calendar lunar cu 12 luni. Anul solar conŃine
12,4 luni lunare motiv pentru care, pentru compensare, din când în când, trebuie
adăugată a treisprezecea lună. În secolul al IV – lea, Hillel II a stabilit un calendar
fix, utilizat şi azi, care standardizează lungimea lunilor şi adăugarea celei de a
treisprezecea luni la 19 ani.












24
Cursul numărul 5 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N G GR RE EC CI IA A A AN NT TI IC CĂ Ă ( (I I) )

Matematica prezentată până acum era o colecŃie de formule, reŃete aplicabile
pentru rezolvarea unor probleme, fără a fi demonstrate, necesitatea demonstrării
acestor formule şi necesitatea analizării cazului general nefiind simŃită de nimeni.
Ideea demonstraŃiei matematice a fost introdusă şi menŃinută de matematica
Greciei antice.
În continuare vor fi prezentaŃi cei şapte înŃelepŃi ai Greciei,
Thales din Milet (640 – 546 î. Chr.) este primul
matematician grec cunoscut. Thales a învăŃat matematica în
Egipt şi Mesopotamia. “Thales a adus în Ellada această
doctrină (matematica) şi multe a descoperit el însuşi, pentru
multe a arătat principiile, având când un caracter mai general,
când unul mai practic”, aşa cum spune Eudemos.
Potrivit lui Proclus, importantă pentru Thales a fost vizita sa la preoŃii
egipteni, de la care a luat cunoştinŃele de geometrie.
Utilizând table de observaŃii babiloniene, Thales prezice eclipsa de soare din
28 mai 585 î. Chr.
Thales a rămas în matematică prin mai multe teoreme de geometrie,
demonstrate şi enunŃate pentru prima dată de el:
╠ Un cerc este împărŃit în două de un diametru.
╠ Unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt egale.
╠ Unghiurile opuse la vârf sunt egale.
╠ Două triunghiuri sunt congruente dacă au o latură şi
unghiurile alăturate ei respectiv egale.
╠ Un unghi înscris într-un semicerc este drept.
╠ Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte.
Thales a fost şi un mare filosof, cunoscut prin afirmaŃia că orice lucru este
făcut din apă, apa fiind un principiu fundamental al vieŃii.
25
Cu privire la viaŃa lui Thales există câteva anectode reproduse de alŃii.
Platon povesteşte cum Thales, cufundat în gânduri pe când se plimba, a cazut într-o
fântână.
Plutarch povesteşte cum Thales măsoară o piramidă, fără a se urca pe ea,
utilizând lungimea umbrei acesteia comparată cu umbra unui băŃ a cărui înălŃime o
ştia.

1
1
h
u
u
h ⋅ =
Astăzi, orice elev de clasa a VII – a ştie să facă acest lucru, utilizând teorema
lui Thales.
În mod analog, Thales a descris posibilitatea de a afla distanŃa de Ńărm, la
care se află o corabie, ştiind înălŃimea catargului său.
Anaximandru (601 – 540 î. Chr.) a fost elev al lui Thales. El
susŃinea că există o infinitate de lumi, toate făcute dintr-o
substanŃă nedeterminată. Pământul, aerul, focul nu sunt forme ale
apei, ci forme ale acestui “infinit”. Durata universului este
“infinită”. Un oponent al ideilor lui Anaximandru despre infinitul
actual a lui Aristotel.
Pitagora, născut pe insula Samos pe la 569 î. Chr., a învăŃat
mai întâi cu Pherekydes, apoi cu Thales şi Anaximandru. Thales
era pe atunci bătrân, dar cu siguranŃă l-a impresionat foarte mult
pe tânărul de 18 ani.
Pitagora, întors la Samos din călătoria din Egipt şi Babilon
1
u (umbra băŃului)
u (umbra piramidei)
1
h
h
băŃ
piramidă
26
de unde a luat alte învăŃături, a creat o şcoală, numită “semicercul” lui Pitagora. Pe
la 518 î. Chr. (sau 530 î. Chr. după alte surse), Pitagora s-a stabilit la Crotona
(colonie grecească din sudul Italiei), unde a fondat o şcoală având moto – ul “Totul
este număr”. A încercat să fundamenteze prin numere ştiinŃa, religia şi filosofia. Ca
şi Democrit, Pitagora crede că universal este discret.
Pitagora este primul care o folosit numele “mathematica” ( = ceea ce se
învaŃă), pentru cunoştinŃele de matematică.
Şcoala lui Pitagora funcŃiona în secret. Descoperirile individuale era
proprietatea şcolii, descoperitorii rămânând în umbră. Pythagoreii erau vegetarieni
şi credeau în reîncarnare. Încercând să influenŃeze politica, pythagoreii întâmpină
rezistenŃă şi însuşi Pitagora se exilează şi moare la Metapont, în 475 î. Chr.
Pentru Pitagora cea mai frumoasă figură solidă era sfera, dintre figurile plane
– cercul, iar ca număr – zece este numărul perfect ( 10 4 3 2 1 = + + + ; scris cu
puncte, se obŃine un triunghi).
Lui Pitagora îi sunt atribuite descoperirile:
■ numerele pătrate (
2
n ), numerele triunghiulare ) 2 / ) 1 ( ( + n n şi
reprezentarea acestora;
■ proporŃiile de bază: media aritmetică, media geometrică, media
armonică şi relaŃiile dintre ele:
b ac
c a
b c a b
c a
1
2
,
2 1 1
,
1
2
1 1
=
+
= + =
+
;
■ seria naturală a armonicelor (exprimarea sunetelor cu numere:
1
1

unison,
1
2
octavă,
2
3
cvintă,
3
4
cvartă,
4
5
terŃa majoră,
3
6
terŃa
majoră,
5
8
sexta majoră);
■ teorema lui Pitagora, pe la 500 î. Chr.;
■ construcŃia pentagonului şi decagonului regulat înscrise în cerc.
Aristotel spunea că “pythagoreicul, fiind educat în studiul matematicii,
gândeşte că lucrurile sunt numere şi că întregul cosmos este o scală şi un număr”.
27
Iamblicos povesteşte că Hippasos, unui dintre pythagorei, a divulgat
problema construcŃiei dodecaedrului înscris în sferă, iar doi matematicieni dintre
cei mai vestiŃi la acea vreme, Theodoros din Cirene şi Hippocrates din Chios, au
dezvoltat această învăŃătură matematică în cel mai înalt grad, şi drept urmare
Hippasos şi-a găsit pieirea în mare.
În continuare prezentăm o listă cu teoremele atribuite lui Pitagora sau şcolii
sale:
□ Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte. Mai mult,
un poligon cu n laturi are suma unghiurilor interioare egală cu 4 2 − n
unghiuri drepte, iar a celor exterioare cu 4 unghiuri drepte.
□ Teorema lui Pitagora.
□ Construirea unor figuri geometrice de arie dată (rezolvarea unor
ecuaŃii algebrice prin geometrie, de exemplu,
2
) ( x x a a = − ).
□ Descoperirea iraŃionalelor.
□ Cele cinci solide (poliedre) regulate (se spune că Pitagora ştia să
construiască trei dintre ele).
□ În astronomie, Pitagora considera Pământul sferic şi centru al
Universului.
Hippias din Elis (425 î. Chr.) este cel care a descoperit curba numită
cuadratice, ce poate fi folosită la trisecŃia unghiului. Această curbă se construieşte
în felul următor: se consideră pătratul unitate ABCD, cu AB latura superioară şi cu
DC latura de jos. Se mişcă, cu o unitate pe secundă, AB către DC, iar AD se roteşte
în jurul lui D către DC cu
o
90 pe secundă, astfel că AD şi AB coincid, după o
secundă, cu DC. La un moment t, 1 0 ≤ ≤ t , cele două laturi în mişcare se
intersectează într-un punct P, ce descrie cuadraticea. EcuaŃie sa este:
|
¹
|

\
|
π
= y xtg y
2
, cu 1 0 ≤ ≤ y .
Pentru a trisecta un unghi, să spunem de
o
60 , îl plasăm aşa ca vârful
unghiului să fie în D, o latură pe DC şi alta să întâlnească cuadraticea într-un punct
28
Q. Dacă d este distanŃa de la Q la DC, construim o paralelă la DC la distanŃa de
3
d

de BC. Dacă paralela construită întâlneşte cuadraticea în punctul R, atunci
o
20
ˆ
= C D R . Mai mult, cum
π
=
|
¹
|

\
|
π

2
2
lim
0
y tg
y
y
şi cum cuadraticea întâlneşte DC în
punctul S la distanŃa de
π
2
unităŃi de D, cuadraticea se poate utiliza la construirea
unui pătrat de arie egală cu a cercului de rază 1.
Antiphon (425 î. Chr.) sugerează că aria cercului poate fi calculată prin arii
ale poligoanelor regulate cu tot mai multe laturi înscrise în el, observând că:
pătratul este mai mare ca
2
1
din cerc, aria octogonului este mai mare ca
4
3
din aria
cercului şi aşa mai departe. Cum aria poligonului regulat cu
n
2 laturi este
proporŃională cu pătratul diagonalei celei mai lungi, rezultă că aria cercului este
proporŃională cu
2
) 2 ( r .
Hippocrates din Chios (425 î. Chr.) este responsabil pentru materialul despre
cerc şi poligoane regulate din CărŃile III şi IV ale lui Euclid.
Hippocrates construieşte semicercuri pe cele trei laturi ale unui triunghi
dreptunghic astfel ca acest triunghi să fie înscris în semicercul construit pe
ipotenuză. IntersecŃia semicercurilor dă “lunulele” lui Hippocrate, iar suma ariilor
lor este egală cu aria triunghiului. Lui Hippocrate I se atribuie teorema lui Pitagora
generalizată pentru un triunghi oarecare. Legenda spune că la 430 î. Chr. Atena a
suferit din cauza unei epidemii de febră tifoidă. Oracolul de la Delos, consultat de
atenieni, le-a spus că trebuie să dubleze volumul altarului cubic al lui Apollo, adică
să rezolve problema duplicării cubului cu rigla şi compasul, problemă rămasă
nerezolvată de-a lungul secolelor. Hippocrate observă că ar trebui construite
lungimile y şi z astfel ca
2
1 z
z
y
y
= = . Atunci y ar fi
3
2 .
29
Textele fundamentale greceşti s-au păstrat parŃial sau total, dar prin copii
mult mai târzii decât timpul în care au fost scrise originalele.
“Elementele” lui Euclid constituie cea mai veche carte grecească, care a
supravieŃuit în întregime prin frecvente copieri şi apoi traduceri. Primele copii,
până pe la 800 î. Chr., era scrise cu litere de tipar, fără spaŃii între cuvinte. După
acest an, copiile, cu litere mici şi spaŃiate, se citeau mai uşor şi ocupau mai puŃin
loc. Cea mai veche copie în litere mici existentă datează din 888, la 1200 de ani de
la scrierea “Elementelor”, iar pentru scrierea ei s-au plătit 14 monede de aur, o
sumă imensă pentru acel timp. Acest manuscris din 888 conŃine adnotări existente
pe copia precedentă utilizată de copist, dar şi adnotări ulterioare, făcute de
utilizatorii lui. Primele versiuni ale “Elementelor”, apărute în Europa medievală, au
folosit traduceri în arabă ale acestora, deoarece nu se cunoşteau copii greceşti sau
latineşti.
Arhimede este un alt autor elen ale cărui opere s-au
păstrat prin traduceri. În 1458, Jacobus Cremonensis, însărcinat
de papa Nicolae al V – lea, termină de tradus în latină
“Operele” lui Arhimede, carte cu frumoase şi curioase
ornamente. “ColecŃia astronomico – matematică”, cel mai vechi
şi mai frumos manuscris al unei colecŃii de opere de astronomie
aparŃinând, între alŃii, lui Euclid, Aristarchus, Theodosius, datează din secolul al
X – lea. Cel mai elegant manuscris grecesc a fost făcut pentru papa Paul al
III – lea, în 1536, şi este copia lui Appolonius despre conice. “ColecŃia” lui Pappus
este un supliment, în greacă, la tratatele sale de geometrie, astronomie, mecanică,
datând din secolul al X – lea, când s-a efectuat copia. “Aritmetica” lui Diophantes
apare la Paris, în 1621, în cea mai cunoscută ediŃie tipărită. Cartea lui Boetius, “De
institutione arithmeticae”, manual didactic din secolul al V – lea, comentând
cuceririle anterioare ale aritmeticii greceşti, utilizat în toate universităŃile europene
medievale, apare tipărită la Leipzig, în 1867.
30
Am amintit aceste texte matematice deoarece în ele, prin note şi comentarii,
se amintesc contribuŃiile anterioare, cu atribuirea descoperirilor celor care le-au
făcut.
Sistemul de numeraŃie utilizat de grecii antici era zecimal, iar scrierea a fost
acrofonică, adică se utiliza pentru număr prima literă a numelui său, cu combinarea
numeralelor pentru scrierea numerelor mari.
O altă scriere utilizată este aceea alfabetică:
Α Β Γ ∆ Ε

Ζ Η Θ
α
β γ
δ ε

ξ η
θ
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Numărul 6 este scris cu litera digamma, ieşită acum din uz.
Grecii nu s-au gândit la numărul şi cifra zero, probabil pentru că ei
considerau numerele din punct de vedere geometric, ca lungimi de segmente, arii,
volume. Se pare că astronomii greci, în speŃă Ptolemeu pe la 130 d. Chr., au utilizat
un simbol pentru zero, neacceptat unanim.
Platon (427 – 349 î. Chr.) a fost discipol al lui Socrate
(469 – 399 î. Chr.). După executarea lui Socrate la 399 î. Chr.,
Platon vizitează Heliopolis şi Cyrene. Studiază cu Theodorus din
Cyrene (care demonstrase iraŃionalitatea numerelor
15 , 14 , 13 , 11 , 10 , 7 , 5 , 3 şi 17 ), cunoaşte şcoala lui
Pitagora, petrecând un timp lângă Archytas, care conducea pe atunci confreria
pythagoreică. Călătoria în Italia era să-i fie fatală, deoarece guvernatorul Syracusei,
Dionysius I, l-a vândut ca sclav, însă a fost răscumpărat de prietenii săi. Astfel,
Platon revine la Atena, unde, pe la 380 î. Chr. fondează şcoala sa, numită
Academia, în grădinile lui Academos. La intrarea în Academie este scris: “Să nu
intre aici cel care nu ştie geometrie!”, deoarece Platon considera că primele ştiinŃe
care “deşteaptă gândirea” sunt ştiinŃele numărului şi măsurii (calculul, aritmetica şi
geometria). ŞtiinŃa numărului scoate pe om la lumină, fără această ştiinŃă,
31
cunoştinŃele învăŃate ar fi simple aplicări practice, care au în vedere acŃiunea, nu şi
cauza ei.
În dialogul “Timaeus” Platon vorbeşte despre construcŃiile cu rigla şi
compasul, spunând că sunt singurele permise, şi despre poliedrele regulate, numite
mai târziu corpuri platonice.

tetraedru cub octaedru icosaedru dodecaedru

Platon atribuise acestor poliedre regulate semnificaŃii mistice, care au
rămas valabile în tot Evul Mediu european. El asociază cubului pământul,
tetraedrului – focul, octaedrului – aerul, icosaedrului – apa şi dodecaedrului –
cosmosul.
Lui Platon îi este atribuită găsirea unei soluŃii de dublare a cubului,
construind un trapez dreptunghic cu diagonalele perpendiculare şi a OC = ,
a OD 2 = .


Acesta are proprietatea că
OD
OA
OA
OB
OB
OC
= = . Notând y OA x OB = = , , găsim
3
2 a x = , deci
3 3
2a x = . Mai târziu, Eratostene (275 – 195 î. Chr.) a construit un
aparat, numit mesolab, format din două drepte paralele, care se mişcă pe două
perpendiculare formând trapezul cerut.
ImportanŃa lui Platon pentru matematică nu constă în contribuŃia matematică
directă, ci în influenŃa pe care a avut-o, în timpul vieŃii sale şi după, asupra altora,
32
în influenŃa cu care cere definiŃii clare şi postulate, în credinŃa că studiul
matematicii este un mijloc de a deveni virtuos.
În continuare, vom reproduce pentru frumuseŃea ei, replica regelui egiptean
Thamos către zeul Theut, care-i cere regelui să răspândească semnele scrise: “…
acest meşteşug va aduce în sufletele celor care îl învaŃă, din pricina nepăsării lor
faŃă de memorie, tocmai contrariul ei, uitarea. Oamenii se vor bizui pe scris, îşi vor
aminti pe dinafară, pe semne străine, nu dinăuntru, prin lucrarea minŃii lor”. Apoi,
vorbind despre “ştiutorii închipuiŃi”, spune: “După ce vor fi citit multe, fără să fi
trecut printr-o autentică învăŃătură, îşi vor închipui că şi pricep multe lucruri …”.
Eudoxus din Cnidos (408 – 355 î. Chr.) studiază cu Architas, apoi cu tânărul
Platon. Lui îi sunt atribuite cărŃile X şi XII din “Elementele” lui Euclid, tratând
despre proporŃii şi despre cerc. Eudoxus demonstrează că aria cercului este
proporŃională cu pătratul diametrului său.
Menaechmus (375 – 325 î. Chr.), alt discipol al lui Platon şi elev al lui
Eudoxus, este cel care a descoperit conicele – elipsa, hiperbola, parabola – şi le
utilizează la dublarea cubului. Despre Menaechmus se spune că ar fi răspuns la
cererea lui Alexandru cel Mare de a-i indica o cale mai scurtă de a învăŃa
geometria că “în matematică nu există căi speciale pentru regi”.
Aristotel din Stagira (384 – 322 î. Chr.) a fost elev, timp de
20 de ani, al lui Platon, deşi nu era de acord cu acesta asupra
naturii matematicii. Fiu al lui Nicomach, medicul lui Filip, regele
Macedoniei, Aristotel a fost profesorul lui Alexandru cel Mare.
Aristotel fundamentează logica în cărŃile sale adunate sub titlul
“Organon” (Instrument). Aici el defineşte silogismul, formulează metoda
deductivă, precizează că un silogism este adevărat sau fals. Pentru Aristotel,
axiomele matematice sunt adevărate, deci tot adevărate sunt şi teoremele deduse
din ele. La Atena, Aristotel a întemeiat o şcoală proprie, “Şcoala peripatetică” sau
“Lykeion” (Liceul), frecventată de circa 2000 de elevi. Aristotel a respins ideea de
infinit, pentru el existând segmente oricât de lungi, dar nu există o dreaptă care
“merge la infinit”. După Aristotel, infinitul este prea mare, pentru a fi frumos. El
33
spune că liniile infinite contrazic cinematica; pretinde că mulŃimile infinite conduc
la contradicŃie deoarece au o submulŃime proprie infinită. Aristotel îşi imaginează
o lampă care se aprinde la momentul
n
n
t
2
1
1− = , pentru n par, şi se stinge la
momentul
n
t pentru n impar. Divizând un interval de timp în număr infinit de
momente, fie acest interval ] 1 ; 0 [ , la momentul 1 lampa nu poate fi nici aprinsă, nici
stinsă, ceea ce este imposibil. Pentru a înlocui infinitul, Aristotel foloseşte noŃiunea
de “infinit potenŃial”.
În aceeaşi perioadă, unii filosofi greci şi-au pus probleme legate de existenŃa
infinitului.
Pe la 480 î. Chr., Parmenide din Elea spune că mişcarea nu există, deoarece
universul constă dintr-un singur obiect, iar mişcarea ar avea nevoie de două locuri
de plecare şi de sosire.
Pe la 450 î. Chr., discipolul lui Parmenide, Zenon din Elea, dă patru
argumente care arată că nu există mişcare:
i. Un obiect în mişcare parcurge întâi jumătate din distanŃă, apoi jumătate
din jumătate şi tot aşa mereu. În momentul n, pentru intervalul ] 1 ; 0 [ , obiectul se
află în poziŃia
n
2
1
1− şi nu există n, astfel încât 1
2
1
1 = −
n
.
Evident, Zenon nu acceptă infinitul.
ii. Achilles cel iute de picior, plecând din punctul 0, nu poate să prindă din
urmă o broască Ńestoasă, care pleacă din punctul 1, deşi aleargă de două ori mai
repede ca ea, deoarece, atunci când Achilles ajunge în poziŃia 1, broasca este în
2
1
1+ , când Achilles este în
2
1
1+ , broasca ajunge în
4
1
2
1
1 + + , şi tot aşa.
Dacă infinitul nu se acceptă, atunci broasca rămâne în frunte.
iii. O săgeată în zbor se află, în fiecare moment, într-un punct fixat, deci nu
se mişcă. Mai precis, distanŃa parcursă într-un moment fiind 0, aceasta înseamnă că
distanŃa parcursă în ∞ momente este 0, pentru că Zenon nu acceptă infinitul.

34
iv. Există trei linii de oameni:
AAAA
BBBB →
→ CCCC
Presupunem oamenii A staŃionari, oamenii B mişcându-se la dreapta cu
viteza maximă posibilă, iar oamenii C la stânga cu viteza maximă posibilă. Atunci
B se mişcă relativ la C cu viteza dublă faŃă de viteza maximă posibilă, ceea ce este
fals.
Evident, se poate combate Zenon prin eliminarea ideii de viteză maximă
posibilă sau prin recurs la teoria specială a relativităŃii.
Filosoful Democrit din Abdera (460 – 370 î. Chr.) are o
contribuŃie matematică: “Volumul piramidei este o treime din volumul
prismei cu aceeaşi înălŃime”. Democrit, pe la 420 î. Chr., susŃine că
există o infinitate de atomi indestructibili şi că spaŃiul care îi conŃine este la rându-i
infinit.


























35
Cursul numărul 6 __________________________________________________
M MA AT TE EM MA AT TI IC CA A Î ÎN N G GR RE EC CI IA A A AN NT TI IC CĂ Ă ( (I II I) )

În articolul “FormaŃia matematică”, Dan Barbilian spunea: “Totuşi gândirea
greacă se exprimă nu numai mitic, în fabulă, dar şi direct, în teoreme. Poarta prin
care poŃi aborda lumea greacă – fără a cărei cunoaştere, după părerea mea, cultura
cuiva nu poate fi socotită completă – nu este obligatoriu Homer. Geometria greacă
e o poartă mai largă, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster, dar esenŃial”.
Alexandru cel Mare, după supunerea Egiptului, impresionat de construcŃiile
acestuia, a întemeiat acolo un oraş grecesc, oraş care să fie şi port la Mediterană.
Astfel, între 332 şi 331 î. Chr. este întemeiat oraşul Alexandria, care devine
capitala regatului Ptolemeilor pe la 305 î. Chr. Ptolemeu I şi Alexandru cel Mare,
foşti elevi ai lui Aristotel, înfiinŃează o “universitate” numită Museum, cu o
bibliotecă în care, în timp, s-au adunat peste 600000 de manuscrise pe papirus.
Timp de 600 de ani Alexandria a fost centrul de matematică şi de ştiinŃă al lumii.
În 549 d. Chr. împăratul Justinian a închis şcoala de filosofie şi “anii întunecaŃi” se
abat asupra Europei, iar declinul intelectual al Alexandriei este grăbit. După ce
faimoasa bibliotecă a fost cucerită de arabi, ea a fost incendiată în 641, când
probabil nu mai rămăsese nimic din ea. Arabii şi-au justificat actul astfel: “dacă
manuscrisele din bibliotecă ar confirma ceea ce este scris în Coran, ele sunt inutile,
iar dacă ele ar contrazice zisele Coranului, sunt primejdioase”.
Strălucirea intelectuală a Alexandriei era dată de profesorii invitaŃi la şcoala
de la Museum. Prima catedră de matematică a fost ocupată de Euclid, care a scris
cărŃi despre optică, muzică, astronomie şi cele 13 cărŃi grupate sub numele “Stihia”
(Elemente), care conŃineau toată matematica studiată în şcoala alexandrină.
Nici una dintre aceste 13 cărŃi nu-i poate atribuită direct lui Euclid.
Pythagoreicii sunt cei care au conceput cărŃile I, II, VI, VII, VIII; IX şi XI,
Hippocrates stă în spatele cărŃilor III şi IV, Eudoxius a conceput cărŃile V şi XII,
iar Theaetetus, cărŃile X şi XIII, lui Euclid aparŃinându-i concepŃia logică şi
organizarea cărŃilor, bazarea acestora pe un grup minim de axiome şi definiŃii
36
expuse şi utilizate în demonstrarea teoremelor. Forma acestor cărŃi a fost imitată de
Newton în “Principia”, de Spinoza în “Etica” sa, chiar de grupul Bourbaki în
elaborarea celebrelor “CărŃi” care îşi propuneau să fundamenteze toată matematica.
În şcolile europene, geometria s-a învăŃat după cărŃile lui Euclid vreme de
sute de ani, până în secolul al XX – lea, chiar şi după ce Hilbert a construit un
sistem de axiome, căruia i-a discutat minimalitatea şi necontradicŃia.
După cum spunea Dan Barbilian, în cultura greacă se poate intra foarte bine
prin poarta impresionantă constituită de opera lui Euclid. Fondarea matematicii
actuale începe cu teoria mulŃimilor şi teoria numerelor. Euclid porneşte de la
puncte şi linii, adică de la geometrie. Un sinopsis al “Elementelor” este de neocolit.
Cartea I începe cu 23 de definiŃii, urmate de 5 postulate, care precizează
modul de construcŃie şi existenŃa unor obiecte geometrice.
Primul postulat afirmă: “Se poate construi o dreaptă de la un punct la alt
punct”, deci, date două puncte distincte, există o dreaptă trecând prin ele.
Al cincilea postulat, Postulatul paralelelor, a rămas faimos în istoria
matematicii: “Dacă o dreaptă care taie alte două drepte face unghiuri interioare de
aceeaşi parte mai mici decât două unghiuri drepte, liniile, prelungite indefinit, se
intersectează pe partea pe care se află unghiurile a căror sumă este mai mică decât
două unghiuri drepte.”

Urmează cinci adevăruri logice, primul afirmând că “cele egale cu acelaşi
lucru sunt egale între ele”, iar ultimul spunând că “întregul este mai mare decât
partea”.
Urmează 48 de propoziŃii. Prima propoziŃie este: “Să se construiască un
triunghi echilateral”. Acesta se construieşte plecând de la un segment AB şi
37
folosind cercurile cu centrul în capetele segmentului şi raze egale cu segmentul.
Ele se intersectează în C, iar ABC este triunghi căutat. În celelalte propoziŃii apar
cazurile de congruenŃă ale triunghiurile, proprietăŃi ale triunghiurilor isoscele,
egalitatea unghiurilor opuse la vârf, proprietăŃi ale paralelelor. PropoziŃiile 27 şi
28, deşi sunt despre paralele, se pot deduce fără postulatul 5, PropoziŃia 29 fiind
prima care apelează în demonstraŃie la acest postulat. PropoziŃia 47 este teorema
lui Pitagora, iar următoarea, şi ultima, este reciproca ei.
Cartea a II – a demonstrează geometric unele identităŃi algebrice, printre care
şi legea cosinusurilor.
Cartea a III – a este dedicată studierii cercului.
Cartea a IV – a oferă construcŃiile pentru pentagonului regular, ale
decagonului regulat şi ale poligonului regulat cu 15 laturi. Abia în 1796 Gauss
găseşte construcŃia cu rigla şi compasul a poligonului regulat cu 17 laturi.
Cartea a V – a prezintă proprietăŃile operaŃiilor aritmetice cu segmente,
utilizându-se definiŃia proporŃiilor dată de Eudoxus şi axioma lui Arhimede. Apar
aici numerele iraŃionale, cu demonstrarea iraŃionalităŃii lor.
Cartea a VI – a studiază triunghiuri şi alte figuri asemenea, precum şi
proporŃii în geometrie. Între altele se arată că lungimea arcului de cerc este
proporŃională cu unghiul la centru subîntins de acesta. Se construiesc figuri
asemenea, sunt date cazurile de asemănare, se demonstrează teorema bisectoarei,
tranzitivitatea asemănării şi se studiază figuri echivalente.
Cartea a VII – a, în 22 definiŃii şi 39 propoziŃii, fundamentează teoria
numerelor. PropoziŃia a doua este Algoritmul lui Euclid de aflare a celui mai mare
divizor comun, iar faptul că orice număr natural mai mare ca 1 este divizibil cu un
număr prim apare ca PropoziŃia 31.
În cartea a VIII – a se aplică proporŃii în teoria numerelor, cartea conŃinând
27 de propoziŃii.
Cartea a IX – a prezintă în continuare, în 36 de propoziŃii, proprietăŃile
numerelor naturale: factorizarea unică a numerelor libere de pătrate adică Teorema
38
fundamentală a aritmeticii, infinitatea numerelor prime, formula pentru numere
pare perfecte.
Cartea a X – a investighează radicalii compuşi şi reducerea lor, dacă este
posibil, la expresii ce conŃin mai puŃini radicali.
În Cartea a XI – a se studiază geometria în spaŃiu. Euclid dă aici construcŃia
conului prin rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul unei catete, construcŃie care
depăşeşte construcŃiile cu rigla şi compasul.
Cartea a XII – a prezintă riguros volumele piramidei, conului, sferei şi
wsdffrfr5ryhyhgtre44eeeeeeeeeeeefrfccfrbgthy77ui0.k;/metoda pentru aflarea
volumului lor.
În Cartea a XIII – a sunt studiate cele cinci poliedre regulate, pentru care
Euclid dă raportul între latura lor şi raza sferei în care sunt înscrise. El
demonstrează că există numai 5 poliedre regulate.
Continuăm incursiunea în istoria matematicii în Grecia antică prin
prezentarea contribuŃiei lui Arhimede la dezvoltarea matematicii. Născut la
Siracuza (Sicilia), în anul 287 î. Chr., ca fiu al astronomului Phidias (despre care
vorbeşte în cartea sa asupra numărului firelor de nisip), Arhimede a studiat la
Alexandria, cu succesorii lui Euclid. Arhimede a inventat o pompă, bazată pe
şurubul lui Arhimede, care este utilizată şi astăzi. În prefaŃa cărŃii sale “Despre
spirale” Arhimede povesteşte că unii dintre prietenii săi din Alexandria, cărora le
trimisese teoreme descoperite de el fără demonstraŃie, le-au răspândit ca fiind ale
lor, motiv pentru care le-a trimis un nou set de rezultate, printre care a inclus şi
două teoreme false “astfel încât cel ce pretinde că a descoperit ceva, dar nu
produce demonstraŃii, poate fi considerat ca pretinzând că a descoperit
imposibilul”.
Fără îndoială, Arhimede a fost un geniu al matematicii, fiind considerat unui
dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor, englezii comparându-l cu
Newton.
Pagini întregi despre Arhimede au scris Plutarh (în “VieŃi paralele”) şi Titus
Livius. De la aceştia ştim că Arhimede era prieten apropiat al regelui Hieron II al
39
Siracuzei. Arhimede l-a sprijinit efectiv pe Hieron în diverse ocazii. Se spune că
Arhimede a descoperit legea sa asupra corpurilor scufundate (moment rămas în
istorie pentru strigătul lui Arhimede: “Evrika!” – “am descoperit!”) în lichid
gândindu-se cum să afle dacă giuvaergiul care făcuse regelui o coroană de aur,
utilizase într-adevăr acest metal la fabricarea coroanei. Aşa a observat că
giuvaergiul folosise nu numai aur, ci şi argint pentru coroana regelui Hieron al
II – lea. Iată procedeul prin care Arhimede a cercetat compoziŃia coroanei care
avea m kilograme: Ştiind că densitatea aurului este a şi aceea a argintului este b,
Arhimede măsoară (cu volumul de apă dislocuit prin scufundare) volumul v al
coroanei. Notând cu x greutatea aurului şi cu m – x pe aceea a argintului, el obŃine:
b
x m
a
x
v

+ = , de unde
a b
m bv a
x


=
) (
.
Arhimede este vestit pentru o serie de aplicaŃii ale geometrie în mecanică.
Matematicianul proiecta tot felul de maşini, pentru a se amuza, dar la cererea
regelui, în timpul asedierii Siracuzei, a construit o catapultă care a ajutat la
apărarea cetăŃii. Cu un sistem de oglinzi, Arhimede a dat foc unor corăbii care
încercau să atace cetatea. Pentru Arhimede, inventivitatea şi încrederea în forŃa
matematicii erau fără sfârşit. Plutarch povesteşte că Arhimede i-a arătat regelui
puterea invenŃiilor sale, ducând la apă o corabie încărcată cu oameni şi mărfuri,
numai cu forŃa mâinilor sale, moment în care matematicianul i-a spus regelui:
“DaŃi-mi un punct de sprijin şi ridic universul!”.
O versiune a morŃii sale este redată în versiunea: “Pe când Arhimede,
adâncit în gânduri matematice, privind cercurile desenate de el pe nisip, un soldat
roman a venit să-l conducă la Marcellus. Umbra soldatului îi deranja studiul şi
savantul i-a spus: “Nu-mi strica cercurile!”, la care romanul, enervate, l-a ucis cu o
lovitură de sabie”.
Arhimede a inventat metode ce folosesc un procedeu apropiat de integralele
definite (simple, duble, triple), pentru calculul volumelor şi ariilor corpurilor solide
şi calculul ariilor figurilor olane. Dă o bună aproximare buna a lui π, ca şi a
rădăcinii pătrate a lui 2. În mecanică, Arhimede descoperă teoreme fundamentale
40
asupra centrelor de greutate ale figurilor plane sau spaŃiale. Aşa cum am spus,
Arhimede a descoperit faimoasa sa teoremă care dă greutatea unui corp scufundat
în lichid, numită Principiul lui Arhimede, precum şi axioma sa care are atâtea
implicaŃii în analiză şi algebră.
Operele lui Arhimede care au supravieŃuit sunt următoarele: “Asupra
echilibrului în plan” (2 cărŃi), “Cuadratura parabolei”, “Asupra sferei şi cilindrului”
(2 cărŃi), “Despre spirale”, “Asupra conoizilor şi sferoizilor”, “Despre corpurile
plutitoare” (2 cărŃi), “Măsurarea cercului”, “Despre numărarea firelor de nisip”,
“Metoda”.
Dintre contribuŃiile inestimabile ale lui Arhimede la dezvoltarea ideilor
matematice enumerăm:
۩ În “Asupra echilibrului în plan”, folosind geometria, enunŃă
principiile fundamentale ale mecanicii, descoperă teoremele asupra
centrelor de greutate, în particular găseşte aceste centre în
paralelogram, triunghi, trapez, segmentul de parabolă.
۩ În “Despre sferă şi cilindru” Arhimede arată că suprafaŃa sferei este de
patru ori suprafaŃa cercului mare, găseşte aria segmentului de sferă,
demonstrează că volumul sferei este
3
2
din volumul cilindrului
circumscris, iar suprafaŃa sferei este
3
2
din suprafaŃa totală a
cilindrului circumscris ei. El demonstrează că o calotă este echivalentă
cu un cerc a cărui rază este distanŃa dintre centrul calotei şi un punct
de pe cercul sferic de bază: rh A π = π = 2
2
l .

41
۩ Arhimede consideră sfera, cilindrul circumscris ei şi un con cu două
pânze, cu vârful în centrul sferei şi cu bazele tocmai bazele
cilindrului. El arată că un plan paralel cu bazele determină pe sferă un
cerc a cărui arie este diferenŃa ariilor cercurilor determinate în cilindru
şi con, iar două plane paralele cu bazele, determină în sferă un volum
egal cu diferenŃa dintre volumele solidelor determinate de ele în
cilindru şi con, un rezultat a cărui frumuseŃe rezistă şi astăzi.
۩ Arhimede observă că dacă planele de secŃiune sunt la distanŃa maximă
( r 2 ) se obŃine că volumul sferei este diferenŃa volumelor cilindrului şi
conului cu două pânze.
۩ În aceeaşi carte despre sferă şi cilindru este rezolvată problema găsirii
unui plan care secŃionează sfera în două părŃi ale căror volume să fie
într-un raport dat.
۩ În cartea “Despre spirale” Arhimede defineşte spirala, îi dă
proprietăŃile fundamentale, dă unele rezultate asupra tangentelor la
spirală şi asupra ariilor porŃiunilor din spirală.
۩ În cartea “Asupra conoizilor şi sferoizilor” Arhimede examinează
paraboloidul şi hiperboloidul de rotaŃie, precum şi elipsoidul, obŃinute
prin rotirea unor figuri în jurul unei axe.
۩ Principiile de bază ale hidrostaticii au fost date de Arhimede în cartea
“Despre corpurile care plutesc”, iar calculul lui π cu mare acurateŃe
este făcut în “Măsurarea cercului”. El a obŃinut
|
¹
|

\
|
∈ π
7
1
3 ,
71
10
3 prin
înscrierea şi circumscrierea cercului în poligoane regulate cu 96 laturi.
۩ “Numărarea firelor de nisip” este o capodoperă a lui Arhimede, care
propune un sistem numeric capabil să exprime numere până la
numărul
16
10 8⋅ , în notaŃia de azi. Arhimede a dat dimensiunea
universului, pentru a calcula numărul firelor de nisip care încap în el.
Deşi Arhimede a trimis cărŃile sale la Alexandria, unde ele au fost utilizate,
totuşi operele lui Arhimede nu au cunoscut o răspândire mare în antichitate, poate
42
şi pentru că multe dintre ideile matematice din ele nu puteau fi înŃelese atunci. Cu
toate acestea, pentru că Arhimede a demonstrat gândire originală, abilitate de
calcul şi rigoare în demonstraŃie, el a rămas în istoria matematicii greceşti şi nu
numai ca unul dintre cei mai mari matematicieni.





43
Cursul numărul 7 __________________________________________________
I IS ST TO OR RI IA A M MA AT TE EM MA AT TI IC CI II I
Ş ŞI I A A Î ÎN NV VĂ Ăł łĂ ĂM M ÂN NT TU UL LU UI I M MA AT TE EM MA AT TI IC C Î ÎN N R RO OM M ÂN NI IA A
Î ÎN N S SE EC CO OL LE EL LE E X XV VI II I – – X XI IX X

7.1. I Is st to or ri ia a m ma at te em ma at ti ic ci ii i ş şi i a a î în nv vă ăŃ Ńă ăm mâ ân nt tu ul lu ui i m ma at te em ma at ti ic c î în n R Ro om mâ ân ni ia a î în n s se ec co ol le el le e
X XV VI II I – – X XI IX X
În România, matematica a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariŃia
învăŃământului organizat, a şcolii.
Un început de învăŃământ matematic se semnalează în secolul al XVI – lea,
prin înfiinŃarea primei Şcoli de la Cotnari, unde s-a predat matematica. Această
şcoală a avut grad de gimnaziu, nu de academie care e sinonim cu universitate.
În secolul al XVII – lea apar şi primele academii greceşti la Iaşi şi Bucureşti
înfiinŃate de Vasile Lupu şi respectiv Constantin Brâncoveanu. Ambele academii
au durat până în 1821 când turcii şi-au dat seama că în ele se făcea propagandă
împotriva imperiului lor. În aceste academii, în ultimii trei ani de studiu (10, 11,
12) se predau în limba greacă: aritmetică practică şi raŃională, algebră, teoria şi
practica algoritmilor, trigonometrie plană şi sferică, astronomia şi aplicarea
matematicilor la arta militară. Trebuie precizat că pe lângă aceste academii, atât în
Muntenia cât şi în Moldova existau şi alte şcoli (în care se predau cunoştinŃe
elementare: citit, scris şi socotit), în general pe lângă mânăstiri şi biserici.
O dezvoltare importantă a învăŃământului matematic a avut loc la începutul
secolului al XIX – lea odată cu întemeierea în august 1818 a Şcolii de inginerie a
lui Gheorghe Lazăr (1779 – 1823) de la Sf. Sava (Bucureşti) şi la Iaşi a Şcolii de
inginerie întemeiată de Gheorghe Asachi (1788 – 1869) cu predare în limba
franceză la început. Atât Lazăr, cât şi Asachi au scris cărŃi de: aritmetică,
geometrie, trigonometrie, în limba română, după care s-a învăŃat mulŃi ani în şcoli
în prima jumătate a secolului al XIX – lea. S-a ajuns la convingerea că se poate
învăŃa şi în limba maternă, oricât de înalte ar fi studiile de făcut, fapt cu urmări
44
pozitive asupra învăŃământului în general şi a celui matematic, în particular, iar
mai târziu asupra creaŃiei matematice.
Prima contribuŃie originală românească în matematică a fost a lui Dimitrie
Asachi (1820 – 1868), fiul lui Gheorghe Asachi, ofiŃer şi inginer. Această lucrare a
fost publicată la München în 1841 şi se referă la inversiunea seriilor.
După Unirea Principatelor române în 1859, Alexandru Ioan Cuza înfiinŃează
universităŃi la Iaşi în 1860 şi la Bucureşti în 1864, cu mai multe facultăŃi, printre
care şi Facultatea de ştiinŃe fizice, matematice şi naturale.
Printre profesorii de matematică de la universităŃile nou înfiinŃate care au
produs şi publicat lucrări originale amintim pe Emanoil Bacaloglu (1830 – 1891)
de la Universitatea din Bucureşti care a introdus o curbură ce-i poartă numele în
teoria suprafeŃelor, şi pe Neculai Şt. Botez (1843 – 1920) de la Universitatea din
Iaşi cu o lucrare asupra seriei armonice.
ToŃi profesorii de matematici de la ambele universităŃi au avut importante
contribuŃii la aşezarea învăŃământului matematic pe baze solide şi pentru formarea
de specialişti în căi ferate, poduri, clădiri, industrie chimică ş.a.
Majoritatea acestor profesori au publicat manuale didactice atât pentru
învăŃământul secundar cât şi pentru învăŃământul superior. Astfel, prima lucrare
pentru studenŃii în matematici a fost “Calcul diferenŃial şi integral” a lui Neculai
Culianu (Iaşi, 1870), urmată de “Curs de geometrie analitică” a lui C. Climescu
(Iaşi, 1898). Profesorii universitari au editat reviste de matematică pentru ridicarea
nivelului învăŃământului matematic secundar şi superior. Astfel, au apărut în 1883
“RecreaŃii ştiinŃifice” la Iaşi şi “Gazeta matematică” în 1895 la Bucureşti.
Din pleiada de iluştri profesori matematică de la Universitatea din Bucureşti
ne vom opri asupra a doi, care au influenŃat pentru multă vreme învăŃământul în
Ńara noastră şi care au adus şi contribuŃii originale în matematică:
Spiru C. Haret (1851 – 1912). S-a născut la 15 februarie 1851
în localitatea Hanul Conachi din Dorohoi.
A urmat cursurile primare în casa părintească, apoi la o şcoală
din Dorohoi iar în septembrie 1862 intră ca bursier (era copil sărac,
45
dar foarte dotat pentru studiu) la liceul Sf. Sava. În 1869, după absolvirea liceului,
se înscrie la Universitatea din Bucureşti la Facultatea de ştiinŃe, secŃia fizico –
matematică. În decembrie 1870, deşi student în anul II, obŃine prin concurs catedra
de matematică la Seminarul central. După un an renunŃă la catedră şi îşi continuă
studiile la Universitate. Îşi ia licenŃa în 1874, la 23 de ani. Titu Maiorescu,
ministrul InstrucŃiunii Publice, îi acordă o bursă, pe baza unui concurs, pentru a
studia matematica la Paris. Aici, dându-şi seama de lacunele sale în domeniul
matematicii, în special deprinderile de a rezolva probleme, şi-a trecut din nou ani
licenŃa în matematică şi apoi în 1878 îşi susŃine teza de doctorat “Despre
invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”, ducând mai departe şi
corectând cercetările lui Laplace, Lagrange şi Poisson asupra varietăŃii axelor
orbitelor planetare. Haret pune în evidenŃă “termenii seculari puri” şi pentru
“gradul al treilea”, ceea ce înfăŃişa într-o altă lumină stabilitatea sistemului
planetar. Eruditul matematician şi astronom Jules Henri Poincaré observa: “În
1878 Spiru Haret a dovedit existenŃa termenilor seculari de gradul III şi acest
rezultat a provocat o mare uimire”. În 1885 teza de doctorat a lui Haret e
republicată în “Analele Observatorului Astronomic” din Paris. Facultatea de ŞtiinŃe
din Paris trimite o adresa Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii Publice felicitând
România, Ńara care a produs şi posedă asemenea talente. Târziu, în 1976 cu prilejul
împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Spiru Haret, un crater de pe harta Lunii, pe
coordonatele: latitudine 59 de grade sud şi longitudine 176 grade vest, în partea
lunară invizibilă, a primit numele lui Haret. Era primul roman care anunŃa
valoarea, confirmată mai apoi, a scolii romaneşti de matematică, devenind primul
român doctor în matematică la Paris. Spiru Haret putea să rămână în FranŃa
profesor universitar. A preferat însă Facultatea de ŞtiinŃe din Bucureşti, unde
devine profesor încă din 1878 în urma unui strălucit concurs (din 1882 profesor de
geometrie analitică la Şcoala de Poduri şi Şosele). Profesează până în 1910, când
se pensionează, ba şi după aceea, până la moarte, Ńinând prelegeri de popularizare
la Universitatea populară. În 1910 publică “Mecanica socială, la Paris şi Bucureşti,
utilizând pentru prima oara, matematica în explicarea şi înŃelegerea fenomenelor
46
sociale. Haret a avut o activitate prodigioasă pentru ridicarea nivelului
învăŃământului românesc pe toate treptele sale: primar, secundar şi universitar. A
fost sufletul necontestat al şcolii româneşti între 1880 şi 1910 şi de aceea a fost
numit “omul şcolii”. Principiul după care se ghida în materie de învăŃământ era
“primatul şcolii” şi a reuşit să ridice nivelul şcolii româneşti, mai ales în ce priveşte
programele de matematică, la nivelul celor mai avansate Ńări.
Ca profesor Spiru Haret avea darul expunerii, cu demonstraŃii simple,
intuitive, ilustrate cu diverse aplicaŃii practice. ExplicaŃiile lui erau clare,
curgătoare, sistematice şi logice.
Ca om era modest, tăcut, cinstit, drept şi hotărât. A fost printre puŃinii care
l-au ajutat pe inventatorul Aurel Vlaicu. A murit pe 17 decembrie 1912, de cancer,
după ce ca membru al Academiei Romane, în şedinŃa din 18 Mai 1912 a prezentat
comunicarea “Pata cea mare roşie de pe planeta Jupiter”.
În ştiinŃă Spiru Haret a rămas prin două lucrări originale: teza de doctorat şi
“Mecanica socială”, apărută în 1910 în limba franceză şi tradusă în limba română
în 1969, dar în istoria culturii şi învăŃământului este considerat ctitorul şcolii
moderne româneşti.
Se poate spune că pe Spiru Haret ca matematician l-a preocupat “problema
stabilităŃii planetare”, iar ca om al şcolii, l-a preocupat progresul ei.
David Emmanuel (1854 – 1941). S-a născut pe 31 ianuarie
1854 în Bucureşti, din părinŃi foarte săraci, tatăl său, Manole
Emmanuel, fiind tâmplar.
Şcoala primară a urmat-o la Ploieşti, între 1861 – 1864, unde
locuiau părinŃii săi. Primele patru clase secundare le-a făcut la
Gimnaziul Şincai din Bucureşti, între anii 1865 – 1869; pe urmă trece la liceul Gh.
Lazăr, unde face tot cursul superior între anii 1869 – 1873. Cu banii pe care îi
strânge din meditaŃii, în cursul superior pleacă la Paris să studieze la Sorbona fără
bursă. La Paris îşi dă licenŃa în ştiinŃele matematicii, iar mai apoi în fizică. Îşi
susŃine teza de doctorat în matematică “Etude des intégrales abéliennes des
troisième espèce”. Este al doilea cetăŃean român doctor în matematici de la Paris.
47
Întors în Ńară în toamna anului 1879 este angajat ca profesor de matematici la un
liceu, iar în 1880 profesor la Facultatea de ştiinŃe a UniversităŃii Bucureşti şi la
Şcoala de poduri şi şosele, iar din 1882 profesor şi la Şcoala normală superioară
unde a predat pentru prima dată în Ńara noastră teoria grupurilor şi teoria lui Galois.
La cursul de la universitate, în teoria generală a funcŃiilor analitice, David
Emmanuel s-a arătat adept al lui Weierstrass, cu tendinŃă de aritmetizare în analiză.
Cursul introducea noŃiunea de funcŃii analitice prin seriile de puteri ale lui
Weierstrass. La cursul din anul III, Emmanuel trata funcŃiile eliptice ca rezultat al
inversiunii integralelor eliptice, iar în partea finală a cursului trata ultimele noutăŃi
din acel timp (de exemplu cele două teoreme celebre ale lui Emile Picard privind
funcŃiile analitice întregi).
Cursurile pe care le făcea David Emmanuel – “moş David” sau “tata David”
cum îi spuneau studenŃii – la universitate sau la politehnică erau metodice, precise,
clare, pline de ordine şi bogăŃie de fapte, pline de armonie şi continuu la curent
ultimele noutăŃi în materie. Din pricină că urmărea evoluŃia continuă a disciplinelor
pe care le preda, cursurile, în special de teoria funcŃiilor, erau mereu reînnoite.
În 1907, împreună cu Spiru Haret, D. Emmanuel a fost sărbatorit la
universitate şi la Şcoala de poduri şi şosele pentru împlinirea a 25 de ani de
profesorat universitar. La 15 septembrie 1929 a fost sărbătorit pentru 50 de ani de
la susŃinerea tezei şi 48 de ani de profesorat universitar, de toŃi matematicienii
romani. La 25 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.
Senin şi modest ca şi filozofii antici (avea de altfel o cultură clasică
splendidă, care se trăda adeseori în expunerile sale de matematică cele mai
dificile), clar şi precis în expunere, scotea totdeauna în evidenŃă esenŃialul dintr-o
problemă pusă sau dintr-o demonstraŃie riguroasă. A fost un om de prestigiu ca şi
S. Haret, stimat pentru ştiinŃă şi caracter.
A decedat în Bucureşti, la vârsta de 87 de ani, la 4 februarie 1941.
D. Emmanuel va rămâne în istoria matematicii ca unul dintre cei care,
profesând matematica la nivel înalt timp de 48 de ani, a realizat premise pentru
apariŃia şcolii matematice româneşti. ToŃi matematicienii noştri de frunte de mai
48
târziu, precum łiŃeica, Pompei, Lalescu ş.a., au recunoscut că dacă ai ajuns la
creaŃii importante în matematică se datorează temeliei de granit pusă acestui
învăŃământ de marele pedagog David Emmanuel.
Opera matematică a lui D. Emmanuel este redusă cantitativ, dar calitativ este
de certă valoare. Din lucrările didactice se remarcă: “Curs de analiză
infinitezimală” (1925) şi “LecŃiuni de teoria funcŃiunilor”, în două părŃi apărute la
Editura Casa şcoalelor, 1924 şi 1927.
Aşa cum l-a caracterizat Pangrati la o sărbătorire, David Emmanuel, dascăl
fermecător, departe de frământări deşarte şi indiferent de glorie, rămâne “un
înŃelept”.

7 7. .2 2. . I Is st to or ri ia a m ma at te em ma at ti ic ci ii i ş şi i a a î în nv vă ăŃ Ńă ăm mâ ân nt tu ul lu ui i m ma at te em ma at ti ic c î în n R Ro om mâ ân ni ia a î în n s se ec co ol lu ul l a al l
X XX X – – l le ea a
La începutul secolului al XX – lea, în urma legii Haret de reformare a
învăŃământului din 1898, cu numeroşi doctori în matematici (din apus): Haret,
Emmanuel, łiŃeica, Constantin Gogu, Nicolae Coculescu, Anton Davidoglu, D.
Pompeiu, Traian Lalescu ş.a. şi cu o revistă de mare prestigiu “Gazeta
matematică”, era normal să ajungem şi noi să creăm în matematică, iar după 1920
să se poată vorbi chiar de o “şcoală matematică românească” recunoscută peste
graniŃe. Se ajunsese la un moment dat ca în “Comptes rendus de l’ Académie
française des sciences” să apară într-un singur număr câte şase memorii scrise de
matematicieni români.
ApariŃia şcolilor şi a universităŃilor în a doua jumătate a secolului al
XIX – lea au impulsionat şi la noi învăŃământul matematic şi chiar creaŃia
matematică, însă decalajul faŃă de multe Ńări europene fiind enorm. UniversităŃile
cu trecut de peste 800 de ani (Bologna creată în 1088) din străinătate au influenŃat
dezvoltarea învăŃământului din acele Ńări, pe când la noi abia în a doua jumătate a
secolului al XIX – lea apar, iar în al treilea sfert al secolului al XIX – lea începem
să fim consemnaŃi cu lucrări originale de matematici (lucrările lui Em. Bacaloglu şi
N. Şt. Botez). În cel de-al patrulea sfert al secolului al XIX – lea apar primii
49
doctori în matematică la Sorbona şi cele două publicaŃii: RecreaŃii ştiinŃifice la Iaşi
şi Gazeta matematică la Bucureşti, toate acestea creând premisele unei
impulsionări a învăŃământului matematic, apt să ajungă din urmă pe cel din Ńările
avansate.
În sfârşit, odată cu începutul secolului al XX – lea se conturează o epocă de
creaŃie matematică propriu – zisă, în care se formează o şcoală matematică
românească cunoscută ca atare peste hotare. Într-un timp atât de scurt au apărut
creatori ca łiŃeica, Pompeiu şi Lalescu. Ei au fost cunoscuŃi şi în străinătate,
łiŃeica şi Pompeiu Ńinând cursuri la Sorbona, fiind citaŃi în multe tratate de
specialitate, iar în anumite domenii matematice au fost deschizători de drumuri. În
jurul lor s-au format matematicienii noştri din prima jumătate a secolului al
XX – lea şi care şi-au continuat opera de creaŃie şi în a doua jumătate a secolului.
De exemplu, în jurul lui łiŃeica s-au format geometrii: Gh. Vrănceanu, Dan
Barbilian, N. Mihăileanu ş.a., la seminarul de analiză a lui Pompeiu: Simion
Stoilow, Miron Nicolescu, Alexandru Froda, Octav Onicescu ş.a., iar în jurul lui
Lalescu, care din păcate a avut o viaŃă scurtă, au roit o serie de matematicieni cu
preocupări de algebră şi teoria ecuaŃiilor integrale.
În continuare consemnăm câteva date despre viaŃa şi opera acestor trei
părinŃi ai matematicii româneşti.
Gheorghe łiŃeica (1873 – 1939) s-a născut la 14 / 16 octombrie 1873 în
Turnu Severin. După absolvirea în 1895 a secŃiei matematici, Facultatea de ŞtiinŃe,
Universitatea din Bucureşti, pleacă în 1896 la Paris să studieze matematica la
şcoala normală superioară (Sorbona), unde susŃine în 1899 teza de doctorat în faŃa
unei comisii care-l avea ca preşedinte pe Gaston Darboux. Opera ştiinŃifică a lui
łiŃeica cuprinde 96 de memorii ştiinŃifice, majoritatea de geometrie diferenŃială
proiectivă şi afină.
Dimitrie Pompeiu (1873 – 1954) s-a născut în 22 septembrie / 4 octombrie
1873 în satul Dimăcheni (din Dorohoi), ca fiu al învăŃătorului Dimitrie Pompeiu,
fost coleg de clasă la liceul din Botoşani cu Eminescu. Între 1889 şi 1893 urmează
Şcoala de institutori din Bucureşti. În 1898 pleacă la Paris pentru a-şi perfecŃiona
50
studiile de matematică. După un an de studiu îşi trece bacalaureatul francez, iar în
1899 se înscrie la Sorbona, unde, în 1903 obŃine licenŃa în matematici. În 1905 îşi
susŃine teza de doctorat în faŃa unei comisii al cărei preşedinte era Poincaré.
Activitatea ştiinŃifică a lui Pompeiu s-a desfăşurat în patru domenii: teoria
funcŃiilor şi calcul funcŃional, teoria mulŃimilor, mecanica raŃională şi calcul
diferenŃial şi integral. Opera lui matematică cuprinde 129 de memorii în
periodicele de prestigiu matematic din FranŃa, Belgia, Germania, Italia, Statele
Unite, Japonia, Portugalia, Olanda etc. O predilecŃie deosebită a avut pentru teoria
funcŃiilor, introducând mai multe noŃiuni noi de mare valoare, dintre care amintim:
funcŃiile Pompeiu, derivata areolară, teorema creşterilor finite în domeniul
complex, diverse ecuaŃii funcŃionale, fundamentele mecanicii. Dar Pompeiu se
oprea de multe ori şi asupra problemelor de matematici elementare, în special de
geometrie. Un caz tipic este celebra teoremă: “distanŃele de la un punct din planul
unui triunghi echilateral la laturile sale sunt laturile unui triunghi”, teoremă care-i
poartă numele.
Traian Lalescu (1882 – 1929) s-a născut la 24 iulie 1882 în Bucureşti. În
clasa a VI – a de liceu ajunge corespondent la Gazeta matematică cu o activitate
extrem de prodigioasă. După terminarea liceului în 1900 intră primul la Şcoala de
poduri şi şosele din Bucureşti, urmând cursurile acesteia până în 1903 când se
retrage şi trece definitiv la Facultatea de ştiinŃe, secŃia matematică a UniversităŃii
din Bucureşti. În iunie 1903 îşi ia licenŃa în matematică şi obŃine o bursă de studii
la Sorbona. În 1908 susŃine teza de doctorat în matematici sub preşedinŃia lui E.
Picard. Rezultatele din teza de doctorat au impresionat atât de mulŃi încât au fost
citate în marile cursuri de analiză matematică. La Congresul mondial de
matematică de la Roma din 23 – 30 martie 1908 îl cunoaşte pe celebrul
matematician Vito Voltera (1860 – 1940) cu care stabileşte o adevărată colaborare
ştiinŃifică. În creaŃia matematică a lui Lalescu se disting preocupări privind teoria
numerelor şi algebra, geometria, calculul vectorial şi tensorial, analiza matematică,
mecanica, electricitate. A publicat peste 100 de articole şi memorii în diverse
reviste de prestigiu din Ńară şi străinătate, în special FranŃa. Traian Lalescu a fost
51
matematicianul român de o forŃă e concepŃie, spontaneitate şi originalitate rar
întâlnite. Era matematicianul generalizărilor, al soluŃiilor elegante şi simple.
Aceşti trei mari ctitori ai şcolii matematice româneşti au format prin lecŃiile
lor, prin lucrările lor de cercetare ştiinŃifică cât şi prin dăruirea lor de a sprijini
dezvoltarea învăŃământului matematic în Ńara noastră o serie de matematicii care
s-a transformat într-un adevărat fenomen matematic românesc.
A. Analiză şi teoria funcŃiilor
1. Anton Davidoglu (1873 – 1958), născut la Bârlad, a făcut studiile superioare
şi doctoratul la Sorbona în 1900. A publicat 12 memorii şi două lucrări didactice.
2. Theodor AngheluŃă (1882 – 1964), născut într-un sat din fostul judeŃ Tutova,
a făcut studiile superioare la Bucureşti şi Sorbona, iar doctoratul la Bucureşti în
1922. A publicat peste 70 de lucrări ştiinŃifice, precum şi o serie de cursuri
universitare de o deosebită claritate.
3. Aurel Angelescu (1886 – 1938), născut la Ploieşti, a făcut studiile superioare
şi doctoratul la Sorbona în 1916. A publicat peste 50 de lucrări ştiinŃifice.
4. Simion Stoilow (1887 – 1961), născut la Bucureşti, a făcut studiile superioare
şi doctoratul la Sorbona în 1916. Opera matematică a lui a fost publicată în limba
franceză de către Editura Academiei române în 1964.
5. Florin Vasilescu (1897 – 1958), născut la Călăraşi, îşi face doctoratul la
Sorbona în 1925. A publicat 45 de memorii şi monografii în diverse reviste din Ńară
şi în special din FranŃa.
6. Mihail Ghermănescu (1899 – 1962), născut în Bucureşti, îşi face studiile
universitare la Bucureşti şi doctoratul la Cluj în 1933.
7. Alexandru Ghika (1902 – 1964), născut în Bucureşti, îşi face studiile la
Bucureşti şi Paris şi doctoratul la Sorbona în 1927. Activitatea sa ştiinŃifică
priveşte în special analiza funcŃională în care a publicat peste 100 de memorii şi
lucrări didactice.
8. Miron Nicolescu (1903 – 1975), născut la Giurgiu, îşi face studiile
universitare la Bucureşti şi doctoratul la Sorbona în 1928. Activitatea ştiinŃifică
52
priveşte este imensă şi cuprinde peste 150 de memorii publicate în cele mai
prestigioase reviste de matematică din Ńară şi străinătate.
9. Adolf Haimovici (1912 – ?), născut la Iaşi, îşi face studiile primare, liceale şi
universitare şi doctorale la Iaşi în 1934. A publicat peste 80 de memorii şi o serie
de lucrări didactice utile şi azi studenŃilor.
B. Geometrie şi topologie
1. Alexandru Myller (1879 – 1965), născut la Bucureşti, îşi face studiile
primare, liceale şi universitare la Bucureşti, unde îşi ia licenŃa în 1900. În 1902
pleacă pentru studii de doctorat în Germania, mai întâi la Berlin şi apoi la
Göttingen, unde susŃine în 1906 teza de doctorat în faŃa unei comisii din care făcea
parte şi David Hilbert. Opera sa matematică cuprinde peste 120 de articole şi
memorii publicate în Ńară şi străinătate.
2. Octav Mayer (1895 – 1966), născut la Mizil, îşi face studiile liceale şi
universitare la Iaşi, unde îşi ia licenŃa în 1919, după o întrerupere de trei ani
datorită războiului. În 1920 susŃine la Iaşi teza de doctorat, fiind primul doctor în
matematică la Universitatea din Iaşi şi primul doctor în matematici pure luat în
Ńară. Opera lui matematică cuprinde peste 50 de lucrări publicate în Ńară şi
străinătate.
3. Gheorghe Vrănceanu (1900 – 1979), născut în comuna Doagele, judeŃul
Vasului, îşi face studiile primare în satul natal, liceale la Vaslui şi universitare la
Iaşi, unde îşi ia licenŃa în 1922. În 1924 susŃine la Roma teza de doctorat. Opera
ştiinŃifică este imensă, publicând peste 200 de memorii în cele mai prestigioase
publicaŃii de matematică din lume.
4. Gheorghe Gheorghiev (1907 – ), născut în oraşul Cetatea Albă (Basarabia),
a făcut studiile universitare la Iaşi. În 1946 susŃine la Iaşi teza de doctorat. Opera
lui matematică cuprinde peste 70 de memorii de geometrie diferenŃială şi o serie de
lucrări didactice printre care se remarcă “Curs de geometrie analitică”, “Geometrie
diferenŃială” etc..
5. Nicolae N. Mihăileanu (1912 – 1997), născut la ConstanŃa, urmează
cursurile primar şi liceal la ConstanŃa, iar cele universitare la Bucureşti. În 1949 îşi
53
susŃine teza de doctorat la Bucureşti în faŃa unei comisii care-l avea ca preşedinte
pe Gh. Vrănceanu. A publicat peste 120 de memorii şi lucrări didactice.
C. Algebră şi teoria numerelor
1. Dan Barbilian (1895 – 1961), născut la Câmpulung – Muscel. În 1929 îşi
susŃine teza de doctorat la Bucureşti. A publicat peste 120 de lucrări în cele mai
prestigioase publicaŃii matematice din Ńară şi străinătate, precum şi unele
monografii (cursuri) care sunt şi azi actuale.
2. Ion Creangă (1911 – ?), născut în localitatea Adâncata, fostul judeŃ Dorohoi.
În 1913 obŃine licenŃa în matematică la Iaşi iar în 1939 îşi ia doctoratul la Roma. A
publicat peste 50 de lucrări şi a scris mai multe lucrări didactice consultate şi azi de
studenŃi.
3. Alexandru Froda (1894 – 1973), născut la Bucureşti, îşi face studiile
primare şi liceale în Bucureşti, în 1912 intră la Şcoala naŃională de poduri şi şosele
pe care o absolvă în 1918, după 3 ani de întrerupere datorată războiului. Se înscrie
apoi la Facultatea de ştiinŃe, secŃia matematici, a UniversităŃii din Bucureşti, pe
care o absolvă în 1927. În 1929 pleacă la Paris, unde, la finele aceluiaşi an îşi ia
doctoratul în matematici la Sorbona. A publicat peste 60 de lucrări ştiinŃifice şi
didactice.
D. Matematici pure şi aplicate
1. Victor Vâlcovici (1885 – 1970), născut la GalaŃi, a urmat şcoala primară şi
liceul la Brăila, apoi Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o
absolvă în 1907. În 1909 obŃine o bursă de studii pentru doctorat la Göttingen, iar
în 1913 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanică. A publicat 169 de memorii.
2. Caius Iacob (1912 – 1992), născut la Arad, a urmat şcoala primară şi cursul
inferior al liceului la Arad, iar cursul superior al liceului la Oradea. Urmează
Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o absolvă în 1931. În
1935 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanica fluidelor la Sorbona. A publicat
peste 120 de lucrări ştiinŃifice.
54
3. Mendel Haimovici (1908 – 1973), născut la Iaşi şi a făcut toată gama de
studii la Iaşi. În 1932 pleacă la Roma şi se întoarce în 1933 cu doctoratul. A
publicat peste 70 de lucrări în reviste de mare prestigiu.
4. Octav Onicescu (1892 – 1983), născut la Botoşani, urmează şcoala primară
şi liceul la Botoşani, iar în 1915, la Bucureşti, absolvă în paralel Facultatea de
ştiinŃe şi Facultatea de filosofie. A publicat peste 200 de lucrări ştiinŃifice, lucrări
de sinteză şi lucrări didactice.
5. Gheorghe Mihoc (1906 – 1981), născut la Brăila, face toate studiile la
Bucureşti. Îşi ia licenŃa în matematică în 1928, după care pleacă la Roma, obŃinând
în 1930 titlul de doctor în ştiinŃele statistice şi actuariale. În 1934 susŃine şi o teză
de doctorat în Ńară. A publicat peste 100 de lucrări ştiinŃifice şi tratate.
6. Grigore Moisil (1906 – 1973), născut la Tulcea, urmează studiile în
Bucureşti, şi în paralel cu Facultatea de ştiinŃe, urmează între 1924 – 1929 şi
Politehnica, secŃia construcŃii. În 1929 îşi susŃine la Bucureşti teza de doctorat, iar
în 1931 îşi susŃine docenŃa. A publicat peste 250 de lucrări, din care 198 sunt
memorii.

perioada 2723 – 2563 î. Chr. a fost construită o piramidă romboidală, putând cita, pe lângă, aproximativ, 150 de piramide mai mici, marea piramidă de la Gizeh, anume, piramida lui Kheops, una dintre cele şapte minuni ale lumii, singura rămasă până azi. Această piramidă înaltă de 147m, are panta de 51○52’, feŃele orientate spre cele patru puncte cardinale. Singura sa intrare, la Nord, are axul culoarului de acces orientat spre Steaua Polară. SuprafaŃa feŃelor este egală cu pătratul înălŃimii piramidei. Raportul dintre baza şi înălŃimea triunghiurilor isoscele care sunt feŃele este chiar numărul de aur, şi lista “coincidenŃelor” ar putea continua. Există şi păreri contrare, printre acestea este şi cea a lui C. C. D. Shute, care cred că toate aceste coincidenŃe pot fi explicate simplu, şi anume, piramida era altfel când a fost construită, egiptenii au mai luat pietre din ea pentru a-şi construi casele, iar vântul a contribuit şi el la şlefuirea piramidei. Calendarul egiptean, creat în mileniul al IV – lea î. Chr., este un calendar solar şi este cel mai bun calendar din antichitate, fiind preluat de Iulius Cesar în calendarul iulian. Lunile şi zilele se “numărau”, nu se numeau: anul 2, luna a 3 – a etc. După ocuparea Egiptului de către persani (525 î. Chr.), lunile capătă nume. În 1937, la Liga NaŃiunilor a fost prezentat un proiect de calendar universal bazat pe calendarul egiptean. Tot de la egipteni s-a moştenit împărŃirea zilei în 24 de ore, dar acest lucru era acceptat şi de asirieni şi babilonieni, contemporani cu egiptenii. CunoştinŃele de astronomie ale Egiptului antic sunt mărturisite de surse indirecte, cum ar fi: reprezentările de evenimente astronomice de pe morminte, “calendarele în diagonală” de pe sarcofage, calendarul egiptean, orientarea piramidelor, cunoaşterea anuală a începutului inundaŃiilor. Egiptenii făceau distincŃia între planete şi stele. Ei cunoşteau Steaua dimineŃii (planera Venus), Astrul strălucitor (Jupiter) ş.a. Cupola cerului era împărŃită în 36 de sectoarea, fiecare fiind dominat de un astru sau o constelaŃie. Orele erau indicate prin instrumente de observare astronomică noaptea şi era necesară cunoaşterea lor pentru evenimente religioase; pentru zi, se utilizau clepsidre cu apă.
4

2.

Surse scrise pentru cunoaşterea matematicii egiptene După ce Champollion a reuşit să descifreze scrierea egipteană, mărturiile

scrise, mai întâi cele săpate în piatră, au devenit utile. În piramide şi siturile arheologice s-au găsit texte scrise pe papirusuri, acestea parvenind de acum aproape 4000 de ani, enorme cantităŃi de documente fiind nimicite de clima umedă şi de depunerile anuale de mâl. Textele egiptene de înŃelepciune propun modele de existenŃă, persoane vii ca exemple de urmat şi nu expun virtuŃi abstracte şi calităŃi ce trebuie admirate, învăŃământul egiptean desfăşurându-se mai degrabă prin prezentarea de exemple concrete, decât prin expunerea unor teorii generale. În mulŃimea papirusurilor ce conŃin hieroglife reprezentând numere, puŃine sunt interesante din punctul de vedere al unui matematician, majoritatea conŃinând date comerciale. Dintre papirusurile interesante se disting “papirusul de la Moscova” şi “papirusul Rhind” din care aflăm probleme de matematică care se învăŃau într-o şcoală de scribi. În muzeele lumii se mai află texte matematice de pe cele două tăbliŃe din lemn de la Cairo şi papirusurile demotice Carlsberg 1 şi 9 (sec. al II – lea î. Chr.). În continuare vom face câteva observaŃii asupra sistemului de numeraŃie egiptean (care a fost de la început în baza 10) şi asupra notării numerelor. Egiptenii aveau şapte hieroglife care reprezentau numere:

Astfel, pe o piatră găsită la Karnak, au fost săpate numerele 276 şi 4622 în hieroglife, pe la 1500 î. Chr. Piatra se află la Muzeul Louvre în Paris.

5

Este clar că adunarea numerelor se face uşor, înlocuind zece simboluri de acelaşi fel cu un simbol de valoare superioară. FracŃiile la egipteni erau fracŃiile cu numărător 1 (singura excepŃie,
Simbolul reprezenta hieroglifa pentru “parte” (o gură). 2 ). 3

Hieroglifele nu au rămas neschimbate de milenii, ci se schimbă mai mult sau mai puŃin, se trece la alt tip de scriere, după cum istoria Egiptului antic se separă în trei perioade distincte. Egiptenii au avut şi un alt sistem de scriere a numerelor, aşa – zisa scriere

hieratică, cu simboluri distincte pentru: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 20, 30, 40, 50,
60, 70, 80, 90, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900, 1000, 2000, 3000, 4000, 5000, 6000, 7000, 8000, 9000. Cele două scrieri au fost utilizate simultan. Papirusurile Rhind şi Moscova sunt scrise cu simboluri hieratice, în vreme ce numerele săpate în piatră (pe temple, morminte, monumente, vase) sunt scrise cu hieroglife.

Papirusul Rhind, numit astfel după
numele egiptologului scoŃian Alexander 1 3 Henry Rhind care l-a cumpărat la Luxor în 1858, are o lungime de 6m pe o lăŃime de

dintr-un metru; a fost scris de scribul Ahmes pe la 1650 î. Chr. Acesta afirmă că el copiază un document de data de 200 de ani. Acest papirul conŃine 87 de probleme, fiind o colecŃie de probleme rezolvate care promite cititorului “un studiu adânc al tuturor

6

lucrurilor, o privire asupra a tot ceea ce există, cunoaşterea tuturor secretelor obscure”.

Papirusul de la Moscova, achiziŃionat de
V. S. Golenişcev, adus la Muzeul de Artă din Moscova, a fost scris tot pe la 1850 î. Chr. şi conŃine 25 de probleme. Dintre operaŃiile aritmetice (înmulŃire şi împărŃire) aflăm din papirusul Rhind, fiind ilustrată înmulŃirea a două numere: 41× 59 ; ea se face utilizând dublarea unuia dintre ele şi scrierea celuilalt ca sumă de puteri ale lui 2, începând cu 2 = 1 .
0

41 1 2 4 8 16 32

59 59 118 236 472 944 1888 2419

V V V

41 = 1 + 8 + 32 41 × 59 = 59 + 472 + 1888 = 2419 Papirusul lui Rhind dă un tabel pentru scrierea fracŃiilor 101, ca sumă de fracŃii cu numărător 1. Celelalte fracŃii se pot exprima utilizând tabelul în felul următor:
3 2 1 4 2 = + ; = 2⋅ ; n n n n n 5 2 1 6 2 2 = 2⋅ + ; = 2⋅ + ; n n n n n n 7 2 2 1 8 2 9 2 1 = 2⋅ + + ; = 2⋅2⋅ ; = 2⋅2⋅ + . n n n n n n n n n

2 pentru n între 5 şi n

7

Aria triunghiului se calculează încadrându-l într-un dreptunghi. 1 2 1 1  este + . Iată un exemplu: 2 1 şi la 1. care are o latură egală cu baza şi alta egală cu înălŃimea triunghiului. 5 15 Vom da acum o problemă de geometrie din papirusul lui Rhind. A B 8 C . Completează 10 şi 1 la 15). 15 10 30  15  care dublând-o. 3 15 Problema 21.Iată tabelul pentru 5 ≤ n ≤ 17 : FracŃia unitară FracŃia dublă 1 1 1 + 5 3 15 1 1 1 + 7 4 28 1 1 1 + 9 6 18 1 1 1 + 11 6 66 1 1 1 + 13 7 91 1 1 1 + 15 10 30 1 1 1 1 + + 17 12 51 68 Tabelul este utilizat în probleme. găsim: 1 1 + . pe Răspunsul este y = 4 . Azi am scrie Completează 2 1 + + x = 1 . care este soluŃia problemei. adică 2 ×  2 ×  . din tabel. Metoda din papirus este să scape de fracŃii prin 3 15 10 + 1 + y = 15 înmulŃirea cu 15 (ceea ce facem şi noi azi) şi să scrie cu roşu (“ecuaŃia în roşu”): (de fapt.

cuburi. Adunate dau: 16 + 4 + 8 = 28 . Alte cunoştinŃe matematice neaşteptate relevate de papirusuri sunt: progresii aritmetice. 2 Deoarece scrierile matematice găsite sunt “caiete de teme” dintr-o şcoală de scribi. paralelipipede. putem să ne întrebăm retoric: Dacă Biblioteca din Alexandria nu ar fi fost mistuită de flăcări. ce ne-ar fi “povestit” ea despre matematica egipteană? 9 . aria sferei (“Socoteşte un 3 y = x  4 1 coş. subînŃelegându-se volumul ei. chiar mai complicate. 1 3 din înălŃime este 2. Se face produsul 2 × 28 . 3 Problemele din papirusul de la Moscova se termină cu observaŃia: “aşa este” (“ai socotit bine”). extragerea rădăcinii  x 2 + y 2 = 100  pătrate. De fapt se cere “piramida trunchiată”. După cum se vede se aplică binecunoscuta formulă: h V = (a 2 + ab + b 2 ) . cu latura pătratului de sus de 2 cubiŃi şi cu înălŃimea de 6 cubiŃi. Răspunsul este 58. Calculul este făcut astfel: aria bazei este 4 × 4 = 16 .Se află aria dreptunghiului (produsul laturilor) şi se împarte la doi. şi nu manuale sau tratate de matematică. cilindri circulari. Problema 14 cere volumul unui trunchi de piramidă cu baza un pătrat de latură 4 cubiŃi. Pe cazuri concrete se calculează volume de piramide. În papirusul de la Moscova. când Ńi se spune că are lărgimea la gură 4 + . Fă-mă să cunosc aria lui”). rezolvarea unor sisteme de tipul  . aria bazei mici este 2 × 2 = 4 . produsul laturilor bazelor: 4 × 2 = 8 . rezolvarea ecuaŃiilor liniare.

coapte apoi la soare. dar şi la transport. astrologie. un serviciu poştal organizat. Mai întâi. înflorea civilizaŃia sumeriană. era o civilizaŃie avansată. umede fiind. Un an avea 354 zile şi o treime de zi. pe care. formate din prisme dreptunghiulare suprapuse. acte de administraŃie. Pe la 2000 î. 12 ore şi 44 minute. Pentru concordanŃele necesare. de fapt. Chr. Mesopotamia a fost invadată de akkadieni.). se introducea a 13 – 10 . sumerienii au simŃit nevoia scrierii şi aritmeticii şi drept urmare. hrana şi cheltuielile aferente (canalele fiind utilizate la irigaŃii. inventând abacul. în câmpia dintre râurile Tigru şi Eufrat. tot mai mici. babilonienii semitici i-au absorbit pe sumerieni şi akkadieni. Astronomia sumero – babiloniană era. Au inventat scrierea cuneiformă şi au utilizat sistemul de numeraŃie cu baza 60. masive. Din argila existentă din belşug au modelat tăbliŃe. cu mari posibilităŃi de apărare. luna lunară având 29 zile. o administraŃie eficientă. Aceştia au adoptat cultura avansată sumeriană cu care şi-a amestecat cunoştinŃele. Printre sutele de mii de tăbliŃe conŃinând calcule de tot felul. scriau cu calam de trestie.. De aceea. sumerienii construind oraşe şi un sistem ingenios de irigaŃii. PreoŃii observau şi notau eclipsele. un sistem de legi care a rămas exemplar (codul lui Hammurabi). construcŃiile babiloniene. invadând Mesopotamia şi stabilindu-şi capitala la Babilon (pe la 1900 î.Cursul numărul 2 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN MESOPOTAMIA Acum aproape şase milenii. Precizăm câteva alte surse de cunoaştere a matematicii babiloniene. le-au inventat şi pe acestea. câteva vorbesc despre viaŃa unui “elev” în casa tăbliŃelor. Multe astfel de tăbliŃe chiar rezolvă astfel de probleme. de aceea săparea şi întreŃinerea canalelor a fost o activitate prioritară). Au adoptat scrierea cuneiformă pe tăbliŃe de lut umede. acte comerciale. Între 2300 şi 2100 î. Scribii babilonieni trebuiau să socotească numărul de muncitori şi numărul de zile necesare săpării unui canal. Chr. cu drumuri exterioare. un comerŃ activ. Chr. Calendarul sumero – babilonian avea ani cu 12 luni lunare de 29 şi 30 zile. cu scări de acces.

Pe la 700 – 400 î. 30..4 (adică 64). Cifra 7 era sacră. a zecea). dar nu se scrie 132" pentru 1320. baza fiind 60. a 3 . 30. intercalată. scrise. a minutului în 60 secunde. Chr. 12. 1. aflăm mai multe informaŃii din Biblie. Numărul 10 × 60 + 12 × 60 + 5 + 2 1 52 30 + + 60 60 2 603 s-ar putea scrie 10. cele douăsprezece constelaŃii ale zodiacului. 52. a şaptea zi era nelucrătoare (la egipteni. 59 = 58. dar păstrând reminiscenŃe de bază 10. pe tăbliŃele de lut din jurul anului 1700 î. Biblia vorbeşte de încercarea păcătoasă de a construi un ziggurat “care să ajungă la cer” (Turnul Babel). Există tăbliŃe utilizate în rezolvarea problemelor ce conŃin a 2 . desigur. Se utilizau ceasuri cu apă.1. De la babilonieni provine împărŃirea orei în 60 minute. apare în tăbliŃe. nu se face deosebirea între 132 şi 1302. 5. Chr. 12. etc. inventate de babilonieni şi numite de greci “clepsidre” (hoŃi de apă). în baza 60: 2 2 8 = 1. o notaŃie: 13' '2 sau 13' ' '2 sau 13'2 . Deoarece mulŃi împăraŃi şi prooroci evrei au avut legături cu Babilonul. dar babilonienii nu aveau separarea părŃii întregi 10. ÎnmulŃirea a două numere se făcea după formula: ( x + y) − x − y x⋅ y= 2 11 2 2 2 . 5 de partea fracŃionară 1. Pe lângă alte mărturii. încercare pedepsită de Dumnezeu. O problemă mai dificilă o constituie scrierea fracŃiilor. 52. pentru 0 aflat în interiorul numărului. Numerele babiloniene sunt scrise poziŃional.a lună. a . Babilonienii cunoşteau Pleiadele. Cât despre cifra zero. 3 a şi a −1 .

apoi pătratul acesteia. O problemă ce apare pe tăbliŃă este următoarea: “Aria dreptunghiului este 1. se face cu tabele şi cu 12 .15' . o tăbliŃă conŃine numerele x 3 + x 2 şi ea ajută la rezolvarea ecuaŃiilor x 3 + x 2 = a . aproximare. Extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr a. ÎmpărŃirea 2 2 x 1 −1 se făcea prin înmulŃirea lui x cu . Problemele de volum (de pământ excavat) conduc la ecuaŃii cubice. adică 3. nescrisă de scris. El calculează astfel: se ia jumătate din 7. scribii utilizau tabele. anume 12. Pentru rezolvarea ecuaŃiilor algebrice. se ia rădăcina pătrată: 8.sau ( x + y) − ( x − y) x⋅ y= . iar lungimea este întrece lăŃimea cu 7” (Se cere lungimea). de forma Ax 3 + Bx 2 = C . EcuaŃia.30' şi se obŃine 5. lungimea. pe o tăbliŃă apar 36 de probleme de acest tip. puteau fi scrise şi 200 probleme. B A Pentru ecuaŃia ax = b . Se adaugă 1.0 (adică 60). Din tabel. se consulta tăbliŃa cu a −1 şi se făcea înmulŃirea cu b.30' . EcuaŃii mai complicate.12. existau tăbliŃe cu y y y pentru y de la 2 la câteva milioane. având soluŃia x = b ⋅ a −1 . cărora li se dădea numai rezultatul. astfel. deci 32cm2. Pe o tăbliŃă de 8cm pe 4cm. se reduc la aceasta prin transformări: 3 2 2 A C  Ax   Ax    +  = 3 . este: x 7 + 7 x = 1. 4 uşor de calculat utilizând tăbliŃa cu pătrate. Spre exemplu.0 şi se obŃine: 1. utilizând formula a .0 .15' .  B   B  B Se aflau y = Ax By şi apoi x = .

adică surprinzător de bine 2. iar a4 = 1.35' ' ' ' . dacă interpretarea tăbliŃei este corectă.10 42.25' .an + an +1 = 2 a an .10' ' ' . 577 (= 1. Pe tăbliŃe s-au găsit rezolvate sisteme de ecuaŃii cu două necunoscute: x + y = a   xy = b x + y = a   2 x + y 2 = b  13 .30'(60) .24' . cu numere mari. prin anul 60 d. a2 = 3 17 = 1.10' ' ' şi înmulŃindu-l cu 30.. găsim 42. Această valoare este a19 . Chr.25' 2 12 adică 1.4166. a3 = = 1. Se ia 2 = 1.4142. a sau cel mai mic superior lui cu a1 numărul întreg cel mai mare inferior lui a.24' . de exemplu. dacă era nevoie.. in “Metrica”..51". se obŃin a1 = 2 . Totuşi.. aproximând 408 Acest procedeu este ştiut din descrierea dată de Heron.25.51' ' . Se deduce de aici că babilonienii făceau calcule lungi.24.51.35' ' . Pentru 2 . se cere diagonala”.) .35 care pare a conŃine următoarea problemă: “Pătratul cu latura 30. se află următoarea diagramă 30 1. pe o tăbliŃă aflată acum la Universitatea Yale. .

era următoarea: ◙ formează 2 x+ y 2 2 a 2 a 4 2 x+ y ◙ formează    2  x+ y ◙ formează   − xy  2  ◙ formează 2 a 4−b 2 x− y x+ y  − xy =  2  2  2 2 a 4−b 2 x− y a x+ y a = şi . cea aplicată. z = 6 ). 2 3 Babilonienii utilizau formulele: 2 2 a − b = ( a − b)(a + b). Se găsesc x. 1   xyz + xy = 1 + 6  y = 2 x  3    z = 12 x  1 1 (cu soluŃia x = . y = 20) . nu explicată sau demonstrată. y = . y din = 2 2 2 4−b 14 . ( a + b) 2 = a 2 + b 2 + 2ab. x + y = 50   2  1  1 3    2 2  = 17100 (3x + 2 y ) + ⋅  ( x + y ) − ( x − y ) + ( x + y )   13  2 2       (cu soluŃia x = 30. x + y = a . echivalent cu ecuaŃia de gradul Metoda de rezolvare a sistemului   xy = b al doilea x + b = ax .

x. c = u + v .60.15' . nici nu se ştia. Să observăm că reciproca teoremei de mai sus este valabilă. în limbaj actual: Dacă u.125. adică 3. triunghiul dat în tăbliŃă este (13500. cu u = 9 . se calculează raza cercului înscris în hexagonul regulat. Pe o tăbliŃă găsită în 1936.106) este babilonian. Cât este lăŃimea? cu rezolvarea 4 × 4 = 16 5 × 5 = 25 Scade 16 din 25. v = 5 .75). y = ±   − b . descifrată în 1950. v sunt numere întregi relativ prime cu u > v şi se iau a = 2uv. rămâne 9. Iată care este soluŃia dată pe o tăbliŃă pentru triunghiurile “pitagoreice”. aceasta este 31. miracolul matematicii greceşti este mai uşor de înŃeles.53) nu ( u = 7. π este luat egal cu 3.30" .7' . 15 . 3. 3 este lăŃimea). v = 54 . ceea ce nu apare în tăbliŃele găsite şi. 2 2 Din tăbliŃe se deduce că geometria babiloniană avea anumite achiziŃii incontestabile.45. 5. v = 2 ).12709. Ştiind câte ceva despre matematica din Egipt şi din Mesopotamia. b = u − v .18541) . folosind 3 ≈ 1. Triunghiurile babiloniene au u şi v numere cu singurii factori primi 2. probabil. Triunghiul (59.a a Deci. Se exemplifică pentru u = 125 .45' (adică 1. se calculează raza cercului circumscris triunghiului isoscel cu baza 60 şi laturile egale cu 50. Pe o tăbliŃă găsită în 1939. atunci a. formulă bine ştiută astăzi. b. c sunt relativ prime şi a + b = c 2 2 2 2 2 2 2 (o veritabilă teoremă). dar ( 28. ► lungimea şi aria cercului. Apoi. în baza 10. cum ar fi: ► teorema lui Pitagora şi triunghiuri pitagoreice (4 este lungimea şi 5 2 diagonala.

088. şi a supravieŃuit peste 800 ani (1700 î. În scriere se utilizau vreo 500 de caractere. (12. 500.  . (8. Chr.  . 50. 05. .17). CivilizaŃia de pe Ind este rivală civilizaŃiilor contemporane ei de pe Nil.Cursul numărul 3 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN INDIA ŞI CHINA Matematica în India antică În antichitate. 0. 5.15. 2 şi π cu fracŃii ordinare: 25   5 13   15 (15. între valea Indului şi valea Gangeului se afla India.13).. la est de Mesopotamia. Aceste măsuri utilizau multipli zecimali şi diviziuni zecimale: 0.37) . (15.26. 2.39).). 1.20).). 10 unităŃi de acest fel dădeau următoarea măsură de lungime. cazuri particulare ale teoremei lui Pitagora ( (5.12. 16 2 .6. 5. ComerŃul înfloritor cerea un sistem uniform de măsuri şi greutăŃi. Chr.4142516). 200. 0. deci se obŃine teorema lui Pitagora. 10. anume “Sulbasutras” conŃine toate texte matematice cu geometria necesară construirii altarelor.35 cm foarte corect marcată. Chr. O anexă la Vedele religioase aduse de indo – arienii veniŃi spre India dintre Iran pe la 1500 î. construcŃia unui unghi drept. 0. S-a descoperit o scală de lungimi cu unitatea de 3. Tigru şi Eufrat. 20. Aceste cărŃi au fost compuse de preoŃi.35. 1.25). 100.. Tot în aceste cărŃi se construieşte un pătrat a cărui arie este egală cu suma ariilor a altor două pătrate.20.10. 1 1 1  1  π = 41 − + − +  ≈ 18(3 − 2 2 )  8 8 ⋅ 29 8 ⋅ 29 ⋅ 6 8 ⋅ 29 ⋅ 6 ⋅ 8  (≈ 3. (12.2..16. aproximarea lui 2 2 2   2 2 =1+ 1 1 1 + − 3 3 ⋅ 4 3 ⋅ 4 ⋅ 34 (≈ 1. ele nu conŃin demonstraŃii ale regulilor pe care le descriu: construirea unui pătrat cu aria egală cu aria unui cerc dat (construcŃie aproximativă).  ). Aici găsim dependenŃa latură – diagonală în pătrat. unele încă nedescifrate. CivilizaŃia descoperită acolo s-a dezvoltat pe la 2500 î.

.. care conŃineau semne pentru numerele 1 – 9. la matematică. existau simboluri pentru numerele 1 – 9. la a doua întrebare. etc. în altă carte. apoi trecându-se la scrierea poziŃională. au apărut numeralele Brahmanice. ajunge până la 10 421 53 .00444.. Chr. 1000. 10.. pe când era tânăr. 20.. Problema inversă a “circularizării pătratului” apare şi  15  ea în cărŃi. scrierea era nepoziŃională. 2000. 200. 100. . Mai înainte. …. 17 . sub forma: F E Y D C B X A P Q Pe la 250 î. În “Sulbasutras” apare metoda de cuadrare a cercului care constă în construirea unui pătrat cu latura 2 13 din diametrul cercului. Indienii vechi erau fascinaŃi de numerele mari. 15  13  π = 4 ⋅   = 3. Gautama Budha era examinat. deci. dar baza de numeraŃie era 10. Se ia.. . el listează puterile lui 10 până la 10 şi.Z S D C R Y P X Q A B găsită. ….

Fiecare dă câte un animal celorlalŃi doi şi. ca şi în religia vedică. 18 . Apar acolo şi ecuaŃii cu numere întregi: “O persoană are 7 cai asaya. Se ştie că. respectiv. Chr. aflat la Biblioteca Bodleiană de la Oxford. Şi aici. operaŃii cu fracŃii.. au aceiaşi bani” sau “Doi paji ai regelui primesc 3 13 dinari pe zi şi. a . ecuaŃii simple. găsim amănunte asupra modului de rezolvare a problemelor şi asupra operaŃiilor cu fracŃii ordinare. în sistemul zecimal. înŃelept. după ce vând animalele cu preŃuri ce trebuie determinate. Matematica în China antică Chinei antice îi datorăm inventarea cifrelor utilizate apoi de indieni şi de arabi. se observă o pasiune pentru numerele mari: se calculează numărul seminŃelor de muştar alb ce pot fi plasate într-un container cilindric de rază foarte mare. Dacă 2 6 primul datorează celui de al doilea 10 dinari.   3 ( ) a ⋅   a =     Într-un manuscris matematic indian. Cosmologia Jaina (jainismul fiind religia apărută în 500 î. călugăr. alta 9 cai haya şi alta 10 cămile. Chr. este un număr de 178 cifre). În matematica Jaina apar formule de tipul: a⋅ a= ( a )3 . ecuaŃii cubice şi cuartice. Chr. r q (raza Pământului).Între 400 – 300 î. calculează şi spune-mi când au pajii aceeaşi sumă de bani”. ale căror arii se calculează pe baza unor formule. operaŃiile aritmetice. împărŃirea cercului prin drepte paralele în regiuni de grosimi prescrise. permutări şi combinări. geometrie. Se studiază. apar idei legate de teoria numerelor. dinari. din motive religioase. pe la 475 î. şi existentă şi azi) cuprinde o perioadă de 2588 de ani ( 2588 . în China se utiliza un sistem de şapte beŃişoare de bambus pe care fiecare chinez interesat (comerciant.

datează. sferei. este prezentată metoda falsei ipoteze şi aceea a dublei 19 . 3. în mod ce aminteşte de maniera noastră de lucru. aria segmentului de sferă. Texte matematice apar în “Cartea schimbării” apărută în secolele al VIII-lea şi al VII-lea î. piramidei. operaŃii cu fracŃii ordinare. unele reproducând. Primele cărŃi matematice supravieŃuind până azi. cerc. prismei. înşirându-le la nevoie pe table sau pe pământ. coroana circulară. – 50 d. segment de cerc). În capitolul 7. ConŃinutul unei asemenea cărŃi. denumită “Nouă capitole ale artei matematice” este următorul. Capitolul 1 se consacră măsurării loturilor de pământ. piramidei triunghiulare. cilindrului. De altfel. Capitolul 4 pune următoarea problemă: care este mărimea (latura) dacă se dă aria / volumul unui corp geometric. calcule cu fracŃii ordinare. Aici este semnalată existenŃa pătratului magic 4 9 2 3 5 7 8 1 6 şi regăsirea unor nu. descriind algoritmi pentru rădăcinile pătrate şi cubice. ultimele cu aproximaŃii foarte bune. dar discută sistematic algoritmi de găsire a celui mai mare divizor comun şi a celui mai mic multiplu comun. 6 prezintă proporŃii şi distribuŃii proporŃionale. atunci când nu utilizăm calculatorul. Numerele erau notate poziŃional şi se puteau face uşor operaŃiile aritmetice. Chr. paralelipipedului dreptunghic. Aceste cărŃi au influenŃat matematica timp de mii de ani. dreptunghi. Chr. scrise pe hârtie de bambus sau pe scoarŃă de copac. Chr. aplicate la taxe şi la cereale.. Chr. pentru π luându-se valoarea 3. tetraedrului. scrisă pe la 100 î. se ştie că astfel de numere apar în China în jurul anului 2000 î. Chr. triunghi. În aceste cărŃi sunt descrise una dintre teoriile despre cercuri.funcŃionar) le avea asupra lui. despre exces şi defect. trapezoid. Capitolele 2. conului. – 220 d. din perioada 200 î. Capitolul 5 dă sfaturi asupra construcŃiilor şi apar în acest capitol volumele cubului.. mere scrise zecimal. într-o mică legătură. experienŃe mai vechi. probabil. Chr. cel mai devreme. teorema lui Pitagora utilizată în astronomie şi o demonstrează. arii ale figurilor plane (pătrat.

până în anul 1000. probleme şi jocuri. EcuaŃii rezolvate: regula de trei. fracŃii. triunghiul lui Pascal (numere triunghiulare). În jurul anului 250 d. până în 450 d. metoda falsei ipoteze. cu aplicarea algoritmului de extragere a rădăcinii. lema chinezească a resturilor. Numere: numere negative. apare suma progresiei geometrice şi rezolvarea sistemelor liniare cu două ecuaŃii şi trei necunoscute.14 . SoluŃia dată este: la 140. sunt rezolvate ecuaŃii pătratice de forma x 2 + ax = b . Recapitulând. Chr. Capitolul 9 se referă la triunghiuri dreptunghice: teorema lui Pitagora şi aplicaŃii. din 263 d. apare lema chinezească a resturilor: “Să se determine n care la împărŃirea cu 3 dă restul 2. aduce. Jocuri: pătrate magice. Chr. despre matrice dreptunghiulare. sisteme de ecuaŃii liniare. Capitolul 8. a. ▓ ▓ ▓ ▓ 20 . Chr. b pozitive. avem: ▓ Teoreme: Pitagora. În alte cărŃi. dă algoritmul eliminării pentru rezolvarea unui sistem cu trei sau mai multe ecuaŃii liniare. adună-le (233). este enunŃat pentru cerc principiul exhaustive. scade 210 şi ai 23. triunghiuri asemenea. Matematica următoarelor cinci secole. π este utilizat cu valoarea 3.false ipoteze. contribuŃiile majore ale matematicii Chinei antice. 63. interpolarea pătratică şi rezolvarea ecuaŃiilor cubice. Combinatorică: permutări şi combinări. Apar aici şi numere negative. serii şi progresii. la împărŃirea cu 5 dă restul 3 şi la împărŃirea cu 7 dă restul 2”. 30. apare o formulă mai buna pentru volumul sferei. sugerându-se principiul lui Cavalieri pentru găsirea volumului cilindrului. funcŃionând regula semnelor.

Există două şcoli principale. precum şi de cărŃile de înŃelepciune ale sale. cărora le corespund Talmudul Babilonian (TB) şi Talmudul palestinian (TP). aproximarea rabbinică a lui π . Talmudul are două părŃi: Mishna şi Gemara. iar circumferinŃa este de 30 de coŃi”. a cărui circumferinŃă este trei coŃi. cel mai mare comentator al Mishnei. tratează ştiinŃa intercalării lunilor şi matematica. babiloniană şi palestiniană. în afara problemelor de ordin religios. În TB se tratează. conŃine cunoştinŃe acumulate de-a lungul mileniilor prin studiile întreprinse de învăŃaŃii evrei. adică diametrul poate fi măsurat din afară. are distanŃa (diametrul) de un cot”. de exemplu. Mishna enunŃă regula: “Oricare (cerc). în 1880. Rabbi Yohanan citează autoritatea biblică unde. Cea mai cunoscută ediŃie a Talmudului a fost tipărită de fraŃii Romm. la Vilna. Gemara întreabă: “De unde se ştie aceasta?”. astfel că 3 nu este raportul căutat între circumferinŃă şi diametru. Gemara constă din discuŃii şi dispute despre Mishna. conŃinând învăŃăturile lui Rabbi Yohanan Ben Nappaha (180 – 279). Talmudul. Gemara obiectează: “Dar există o grosime!”. prin Daniel Bomberg. până atunci fiind transmise din generaŃie în generaŃie. TP.Cursul numărul 4 __________________________________________________ MATEMATICA EBRAICĂ ÎN PERIOADA ANTICĂ Mărturii despre matematica poporului evreu în perioada antică se găsesc în Biblie (Vechiul Testament). ÎnvăŃăturile din Mishna au fost editate abia la sfârşitul secolului al doilea. Gemara argumentează: “Dar el (bazinul) are o grosime”. O ediŃie completă a TB a fost publicată la VeneŃia. 21 . Rabbi Yohanan sugerează că grosimea este neglijabilă. între 1520 – 1523. iar circumferinŃa din interior. prin grai viu. cartea de bază. Urmează π 0 = 3 . “distanŃa de la o margine la alta a bazinului circular de aramă este de 10 coŃi.

12. egiptenii şi babilonienii aveau aproximări mai bune pentru π . De fapt. 7. Apare o adevărată “preferinŃă” pentru unele numere. În Talmud se spune: “Cât de mare este pătratul faŃă de cercul înscris în el? Un sfert!” (adică. în locul cercului.1415094..Concluzia este că trebuie luată drept buna valoarea dată de Talmud pentru π . raportul perimetrului acestuia cu diametrul cercului este 3. se ia dodecagonul înscris în cerc. Între Paşti şi Rusalii sunt şapte săptămâni. Cain va fi răzbunat de şapte ori. Oamenii educaŃi iar 3 . Astfel. faŃă de π 0 = 3 este: π H 111 = . dacă se utilizează în loc de cerc hexagonal regulat înscris în cerc. . pentru diferenŃa ariilor). În Biblie există o evidenŃă de necontestat a unei proporŃii numerice şi a unei simetrii uimitoare. şapte sunt zilele creaŃiei şi ale săptămânii. de exemplu. 5 7 Revenim la mistica şi utilizarea numerelor în Biblie. prima carte. π0 106 Maimonides vorbeşte de iraŃionalitatea lui π : “Raportul diametrului la circumferinŃa cercului nu se ştie şi nu poate fi exact exprimat”. Rabbi Yohanan ştia aproximările 2 ≈1 2 1 şi π ≈ 3 . lungimea cercului înscris în pătrat este 3 din perimetrul pătratului). Geneza. Alte reguli din Talmud atestă aceeaşi valoare pentru π . 4 un sfert” (din aria pătratului. Astfel. Două dintre sărbătorile evreieşti Ńin şapte zile. atunci valoarea lui π H .. În aceeaşi perioadă. ca şi cum ar fi un cod trimis de Dumnezeu. cum acesta nu 7 se poate preciza exact. începe cu numărarea zilelor creaŃiei. de unde π H = 3. Autorii preocupaŃi de această temă au observat că dacă s-ar Ńine seama de valorile numerice ale literelor cuvintelor care apar în textul Bibliei. evreii iau raportul egal cu cel mai apropiat întreg. Se spune că mare parte din Vechiul Testament este un lung şir de numere. 40. precizând că acest 1 număr se cunoaşte numai aproximativ. Pâmântul trebuie lăsat să 22 . adică 3. adică 3. “Un cerc într-un pătrat. dar. Lameh de şaptezeci de ori câte şapte. Pentru arii.

utilizat şi azi. La patruzeci de zile de la învierea sa Christos s-a înălŃat la ceruri. mese. Numărul 40 are multiple semnificaŃii: patruzeci de ani a trăit Moise în palatal Faraonului. care standardizează lungimea lunilor şi adăugarea celei de a treisprezecea luni la 19 ani. lăŃimi (grosimi). patruzeci de ani au rătăcit evreii în pustie până a ajunge la Ńara promisă lor de Dumnezeu. apare ca număr al triburilor lui Israel.) ş. Biblia conŃine şi informaŃii “geometrice” multiple asupra construcŃiilor făcute de evrei: cortul. Măsurarea este o acŃiune permanentă în Biblie. pentru compensare. palate. înainte ca zidurile acesteia să se prăbuşească. oştenii.4 luni lunare motiv pentru care. trebuie adăugată a treisprezecea lună. etc. Patruzeci de zile şi de nopŃi a Ńinut potopul. 23 .a. Nabat. sfeşnice. bolnavul de lepră este trimis de Elisei să se scalde de şapte ori în Iordan şi exemplele pot continua. alŃi patruzeci la socrul său. în deşert. din când în când. Numărul 12. însemnând “fundament”. se numără: anii vieŃii unui om. “temelie”. banii (aurul. Anul solar conŃine 12. templul. Calendarul evreiesc este un calendar lunar cu 12 luni. Există 12 apostoli ai lui Christos. În secolul al IV – lea. Hillel II a stabilit un calendar fix. Poporul din Israel a mărşăluit timp de şapte zile în jurul cetăŃii Ierihonului. au dimensiuni (lungimi. înălŃimi şi greutăŃi) precizate alături de informaŃii asupra materialelor folosite.se odihnească la fiecare al şaptelea an. altare. argintul etc.

fără a fi demonstrate. Unghiurile opuse la vârf sunt egale. aşa cum spune Eudemos. când unul mai practic”. necesitatea demonstrării acestor formule şi necesitatea analizării cazului general nefiind simŃită de nimeni. reŃete aplicabile pentru rezolvarea unor probleme. demonstrate şi enunŃate pentru prima dată de el: ╠ ╠ ╠ ╠ Un cerc este împărŃit în două de un diametru. Thales a învăŃat matematica în Egipt şi Mesopotamia. apa fiind un principiu fundamental al vieŃii. Potrivit lui Proclus. Ideea demonstraŃiei matematice a fost introdusă şi menŃinută de matematica Greciei antice. Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte. Unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt egale. Un unghi înscris într-un semicerc este drept. pentru multe a arătat principiile.) este primul matematician grec cunoscut. În continuare vor fi prezentaŃi cei şapte înŃelepŃi ai Greciei. Thales prezice eclipsa de soare din 28 mai 585 î. Chr. ╠ ╠ Thales a fost şi un mare filosof. importantă pentru Thales a fost vizita sa la preoŃii egipteni. cunoscut prin afirmaŃia că orice lucru este făcut din apă. Thales din Milet (640 – 546 î. Utilizând table de observaŃii babiloniene. de la care a luat cunoştinŃele de geometrie. “Thales a adus în Ellada această doctrină (matematica) şi multe a descoperit el însuşi. Thales a rămas în matematică prin mai multe teoreme de geometrie. Chr.Cursul numărul 5 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN GRECIA ANTICĂ (I) Matematica prezentată până acum era o colecŃie de formule. 24 . Două triunghiuri sunt congruente dacă au o latură şi unghiurile alăturate ei respectiv egale. având când un caracter mai general.

dar cu siguranŃă l-a impresionat foarte mult pe tânărul de 18 ani. Plutarch povesteşte cum Thales măsoară o piramidă. El susŃinea că există o infinitate de lumi. piramidă băŃ h h1 u1 (umbra băŃului) u (umbra piramidei) h= u ⋅ h1 u1 Astăzi. a învăŃat mai întâi cu Pherekydes.) a fost elev al lui Thales. Chr. utilizând lungimea umbrei acesteia comparată cu umbra unui băŃ a cărui înălŃime o ştia. Anaximandru (601 – 540 î. fără a se urca pe ea. Thales a descris posibilitatea de a afla distanŃa de Ńărm. cufundat în gânduri pe când se plimba.. ci forme ale acestui “infinit”. Chr. orice elev de clasa a VII – a ştie să facă acest lucru. a cazut într-o fântână.Cu privire la viaŃa lui Thales există câteva anectode reproduse de alŃii. Platon povesteşte cum Thales. întors la Samos din călătoria din Egipt şi Babilon 25 . la care se află o corabie. Pitagora. utilizând teorema lui Thales. Thales era pe atunci bătrân. Pitagora. toate făcute dintr-o substanŃă nedeterminată. apoi cu Thales şi Anaximandru. Un oponent al ideilor lui Anaximandru despre infinitul actual a lui Aristotel. Durata universului este “infinită”. În mod analog. născut pe insula Samos pe la 569 î. focul nu sunt forme ale apei. aerul. Pământul. ştiind înălŃimea catargului său.

Şcoala lui Pitagora funcŃiona în secret. pythagoreii întâmpină rezistenŃă şi însuşi Pitagora se exilează şi moare la Metapont. A încercat să fundamenteze prin numere ştiinŃa. Pitagora este primul care o folosit numele “mathematica” ( = ceea ce se învaŃă). Încercând să influenŃeze politica. religia şi filosofia. terŃa majoră. Pentru Pitagora cea mai frumoasă figură solidă era sfera. unison. pe la 500 î. Aristotel spunea că “pythagoreicul. scris cu puncte. Ca şi Democrit. dintre figurile plane – cercul. a c b a+c 2 =1. Chr. numită “semicercul” lui Pitagora. Chr. media geometrică. gândeşte că lucrurile sunt numere şi că întregul cosmos este o scală şi un număr”. cvartă. 26 . după alte surse). ■ construcŃia pentagonului şi decagonului regulat înscrise în cerc. Pythagoreii erau vegetarieni şi credeau în reîncarnare. sexta majoră). numerele triunghiulare ( n( n + 1) / 2) şi reprezentarea acestora. terŃa 1 2 4 3 3 8 majoră.de unde a luat alte învăŃături. ac b 1 1 ■ seria naturală a armonicelor (exprimarea sunetelor cu numere: 2 3 4 5 6 octavă. Chr. în 475 î. descoperitorii rămânând în umbră. Pitagora crede că universal este discret. pentru cunoştinŃele de matematică. unde a fondat o şcoală având moto – ul “Totul este număr”. a creat o şcoală. 5 ■ teorema lui Pitagora. 2 b 1 1 2 + = . Chr. cvintă. Pitagora s-a stabilit la Crotona (colonie grecească din sudul Italiei). iar ca număr – zece este numărul perfect (1 + 2 + 3 + 4 = 10 . Lui Pitagora îi sunt atribuite descoperirile: 2 ■ numerele pătrate ( n ). fiind educat în studiul matematicii. se obŃine un triunghi). Pe la 518 î. ■ proporŃiile de bază: media aritmetică. Descoperirile individuale era proprietatea şcolii.. media armonică şi relaŃiile dintre ele: 1 1 + a c = 1. (sau 530 î.

cu AB latura superioară şi cu DC latura de jos. iar doi matematicieni dintre cei mai vestiŃi la acea vreme. a ( a − x) = x 2 ). iar AD se roteşte în jurul lui D către DC cu 90o pe secundă. cu 0 ≤ y ≤ 1 . În continuare prezentăm o listă cu teoremele atribuite lui Pitagora sau şcolii sale: □ Suma unghiurilor unui triunghi este două unghiuri drepte. ce descrie cuadraticea. cu DC. ce poate fi folosită la trisecŃia unghiului. Se mişcă. o latură pe DC şi alta să întâlnească cuadraticea într-un punct 27 o . □ Descoperirea iraŃionalelor. Pitagora considera Pământul sferic şi centru al Universului. de exemplu. îl plasăm aşa ca vârful unghiului să fie în D. Chr. unui dintre pythagorei. iar a celor exterioare cu 4 unghiuri drepte. □ Cele cinci solide (poliedre) regulate (se spune că Pitagora ştia să construiască trei dintre ele). La un moment t. □ În astronomie. a divulgat problema construcŃiei dodecaedrului înscris în sferă. şi drept urmare Hippasos şi-a găsit pieirea în mare. AB către DC. □ Construirea unor figuri geometrice de arie dată (rezolvarea unor ecuaŃii algebrice prin geometrie. cu o unitate pe secundă. EcuaŃie sa este: π  y = xtg  y  . Această curbă se construieşte în felul următor: se consideră pătratul unitate ABCD.) este cel care a descoperit curba numită cuadratice. astfel că AD şi AB coincid. □ Teorema lui Pitagora. au dezvoltat această învăŃătură matematică în cel mai înalt grad. cele două laturi în mişcare se intersectează într-un punct P. Mai mult. după o secundă.Iamblicos povesteşte că Hippasos. 0 ≤ t ≤ 1 . Hippias din Elis (425 î. Theodoros din Cirene şi Hippocrates din Chios. să spunem de 60 . 2  Pentru a trisecta un unghi. un poligon cu n laturi are suma unghiurilor interioare egală cu 2n − 4 unghiuri drepte.

Lui Hippocrate I se atribuie teorema lui Pitagora generalizată pentru un triunghi oarecare. Oracolul de la Delos. Chr. Atunci y ar fi 3 2 . construim o paralelă la DC la distanŃa de d 3 de BC. Dacă d este distanŃa de la Q la DC. le-a spus că trebuie să dubleze volumul altarului cubic al lui Apollo. Atena a suferit din cauza unei epidemii de febră tifoidă. atunci ˆ RDC = 20 .) este responsabil pentru materialul despre cerc şi poligoane regulate din CărŃile III şi IV ale lui Euclid. Mai mult. consultat de atenieni. aria octogonului este mai mare ca din aria 2 4 cercului şi aşa mai departe.Q. y z 2 2 28 . cuadraticea se poate utiliza la construirea π unui pătrat de arie egală cu a cercului de rază 1. adică să rezolve problema duplicării cubului cu rigla şi compasul. problemă rămasă nerezolvată de-a lungul secolelor. Hippocrates construieşte semicercuri pe cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic astfel ca acest triunghi să fie înscris în semicercul construit pe ipotenuză. Legenda spune că la 430 î. IntersecŃia semicercurilor dă “lunulele” lui Hippocrate. Dacă paralela construită întâlneşte cuadraticea în punctul R. rezultă că aria cercului este proporŃională cu ( 2r ) . cum lim o y 2 = şi cum cuadraticea întâlneşte DC în y →0  π  π tg  y  2  punctul S la distanŃa de 2 unităŃi de D. Hippocrates din Chios (425 î.) sugerează că aria cercului poate fi calculată prin arii ale poligoanelor regulate cu tot mai multe laturi înscrise în el. iar suma ariilor lor este egală cu aria triunghiului. Chr. Cum aria poligonului regulat cu 2 n laturi este proporŃională cu pătratul diagonalei celei mai lungi. Chr. Antiphon (425 î. Hippocrate observă că ar trebui construite lungimile y şi z astfel ca 1 y z = = . observând că: pătratul este mai mare ca 1 3 din cerc.

. iar pentru scrierea ei s-au plătit 14 monede de aur. Cartea lui Boetius. Arhimede este un alt autor elen ale cărui opere s-au păstrat prin traduceri. Primele copii. lui Euclid. copiile. se citeau mai uşor şi ocupau mai puŃin loc. când s-a efectuat copia. la 1200 de ani de la scrierea “Elementelor”. cu litere mici şi spaŃiate. “Elementele” lui Euclid constituie cea mai veche carte grecească. Aristarchus. deoarece nu se cunoşteau copii greceşti sau latineşti. o sumă imensă pentru acel timp. apare tipărită la Leipzig. După acest an. Acest manuscris din 888 conŃine adnotări existente pe copia precedentă utilizată de copist. în 1621. Cea mai veche copie în litere mici existentă datează din 888. dar prin copii mult mai târzii decât timpul în care au fost scrise originalele. datând din secolul al X – lea. În 1458. datează din secolul al X – lea. în 1867. “Aritmetica” lui Diophantes apare la Paris. apărute în Europa medievală. dar şi adnotări ulterioare. însărcinat de papa Nicolae al V – lea. Jacobus Cremonensis. “ColecŃia astronomico – matematică”. comentând cuceririle anterioare ale aritmeticii greceşti. Primele versiuni ale “Elementelor”. la tratatele sale de geometrie. 29 . Theodosius. cel mai vechi şi mai frumos manuscris al unei colecŃii de opere de astronomie aparŃinând. care a supravieŃuit în întregime prin frecvente copieri şi apoi traduceri. manual didactic din secolul al V – lea. carte cu frumoase şi curioase ornamente.Textele fundamentale greceşti s-au păstrat parŃial sau total. Chr. termină de tradus în latină “Operele” lui Arhimede. utilizat în toate universităŃile europene medievale. fără spaŃii între cuvinte. mecanică. era scrise cu litere de tipar. “De institutione arithmeticae”. între alŃii. făcute de utilizatorii lui. în cea mai cunoscută ediŃie tipărită. până pe la 800 î. şi este copia lui Appolonius despre conice. Cel mai elegant manuscris grecesc a fost făcut pentru papa Paul al III – lea. în 1536. au folosit traduceri în arabă ale acestora. în greacă. astronomie. “ColecŃia” lui Pappus este un supliment.

neacceptat unanim. cu combinarea numeralelor pentru scrierea numerelor mari. în speŃă Ptolemeu pe la 130 d. La intrarea în Academie este scris: “Să nu intre aici cel care nu ştie geometrie!”. Studiază cu Theodorus din Cyrene (care demonstrase iraŃionalitatea numerelor 3. arii. l-a vândut ca sclav. au utilizat un simbol pentru zero. se amintesc contribuŃiile anterioare. Dionysius I. Chr. însă a fost răscumpărat de prietenii săi. volume. care conducea pe atunci confreria pythagoreică. unde. Chr. 11. 15 şi 17 ). probabil pentru că ei considerau numerele din punct de vedere geometric. Chr..) a fost discipol al lui Socrate (469 – 399 î. 10 . 13.. Astfel. Platon vizitează Heliopolis şi Cyrene. deoarece Platon considera că primele ştiinŃe care “deşteaptă gândirea” sunt ştiinŃele numărului şi măsurii (calculul. Se pare că astronomii greci. 7 . fără această ştiinŃă. aritmetica şi geometria). ieşită acum din uz. O altă scriere utilizată este aceea alfabetică: Α Β Γ γ ∆ Ε Ζ Η η Θ α β δ 4 ε ξ θ 9 1 2 3 5 6 7 8 Numărul 6 este scris cu litera digamma. deoarece guvernatorul Syracusei. 5 . iar scrierea a fost acrofonică. numită Academia. prin note şi comentarii. ŞtiinŃa numărului scoate pe om la lumină. 30 . Sistemul de numeraŃie utilizat de grecii antici era zecimal. pe la 380 î.Am amintit aceste texte matematice deoarece în ele.). în grădinile lui Academos. După executarea lui Socrate la 399 î. Grecii nu s-au gândit la numărul şi cifra zero. Platon revine la Atena. Chr. Platon (427 – 349 î. cu atribuirea descoperirilor celor care le-au făcut. fondează şcoala sa. adică se utiliza pentru număr prima literă a numelui său. cunoaşte şcoala lui Pitagora. 14 . Chr. Călătoria în Italia era să-i fie fatală. ca lungimi de segmente. petrecând un timp lângă Archytas.

deci x 3 = 2a 3 .cunoştinŃele învăŃate ar fi simple aplicări practice. care au rămas valabile în tot Evul Mediu european. ci în influenŃa pe care a avut-o. găsim = = OB OA OD x = a3 2 . Lui Platon îi este atribuită găsirea unei soluŃii de dublare a cubului. nu şi cauza ei. Eratostene (275 – 195 î. asupra altora. format din două drepte paralele. ImportanŃa lui Platon pentru matematică nu constă în contribuŃia matematică directă. 31 . tetraedru cub octaedru icosaedru dodecaedru Platon atribuise acestor poliedre regulate semnificaŃii mistice. spunând că sunt singurele permise. Notând OB = x. Chr.) a construit un aparat. care se mişcă pe două perpendiculare formând trapezul cerut. Acesta are proprietatea că OC OB OA . OD = 2a . În dialogul “Timaeus” Platon vorbeşte despre construcŃiile cu rigla şi compasul. octaedrului – aerul. icosaedrului – apa şi dodecaedrului – cosmosul. El asociază cubului pământul. în timpul vieŃii sale şi după. tetraedrului – focul. care au în vedere acŃiunea. şi despre poliedrele regulate. Mai târziu. numite mai târziu corpuri platonice. construind un trapez dreptunghic cu diagonalele perpendiculare şi OC = a . numit mesolab. OA = y .

Chr. vorbind despre “ştiutorii închipuiŃi”. formulează metoda deductivă. uitarea. medicul lui Filip. infinitul este prea mare. Despre Menaechmus se spune că ar fi răspuns la cererea lui Alexandru cel Mare de a-i indica o cale mai scurtă de a învăŃa geometria că “în matematică nu există căi speciale pentru regi”. Eudoxus demonstrează că aria cercului este proporŃională cu pătratul diametrului său. Apoi. deşi nu era de acord cu acesta asupra naturii matematicii. al lui Platon. dar nu există o dreaptă care “merge la infinit”. axiomele matematice sunt adevărate. Menaechmus (375 – 325 î. hiperbola. Pentru Aristotel.). nu dinăuntru. din pricina nepăsării lor faŃă de memorie. Aristotel din Stagira (384 – 322 î. El 32 .) studiază cu Architas. frecventată de circa 2000 de elevi. prin lucrarea minŃii lor”. fără să fi trecut printr-o autentică învăŃătură. timp de 20 de ani. precizează că un silogism este adevărat sau fals. Aici el defineşte silogismul. Lui îi sunt atribuite cărŃile X şi XII din “Elementele” lui Euclid. tratând despre proporŃii şi despre cerc. Aristotel a întemeiat o şcoală proprie. Oamenii se vor bizui pe scris. La Atena. alt discipol al lui Platon şi elev al lui Eudoxus. pentru a fi frumos. deci tot adevărate sunt şi teoremele deduse din ele. Aristotel a respins ideea de infinit. regele Macedoniei. îşi vor aminti pe dinafară. apoi cu tânărul Platon. “Şcoala peripatetică” sau “Lykeion” (Liceul). este cel care a descoperit conicele – elipsa. Fiu al lui Nicomach. replica regelui egiptean Thamos către zeul Theut. pentru el existând segmente oricât de lungi.) a fost elev. vom reproduce pentru frumuseŃea ei.în influenŃa cu care cere definiŃii clare şi postulate. îşi vor închipui că şi pricep multe lucruri …”. pe semne străine. În continuare. Eudoxus din Cnidos (408 – 355 î. care-i cere regelui să răspândească semnele scrise: “… acest meşteşug va aduce în sufletele celor care îl învaŃă. în credinŃa că studiul matematicii este un mijloc de a deveni virtuos. Chr. tocmai contrariul ei. Aristotel fundamentează logica în cărŃile sale adunate sub titlul “Organon” (Instrument). parabola – şi le utilizează la dublarea cubului. Aristotel a fost profesorul lui Alexandru cel Mare. spune: “După ce vor fi citit multe. Chr. După Aristotel.

dă patru argumente care arată că nu există mişcare: i. discipolul lui Parmenide. astfel încât 1 − 1 2 n = 1.. deoarece universul constă dintr-un singur obiect. aceasta înseamnă că distanŃa parcursă în ∞ momente este 0. atunci când Achilles ajunge în poziŃia 1. deci nu se mişcă. ii. care pleacă din punctul 1. atunci broasca rămâne în frunte. când Achilles este în 1 + . Achilles cel iute de picior. Aristotel îşi imaginează 1 . Zenon nu acceptă infinitul. distanŃa parcursă într-un moment fiind 0. şi se stinge la o lampă care se aprinde la momentul t n = 1 − n 2 momentul t n pentru n impar. plecând din punctul 0. pentru intervalul [0. 2 2 2 4 Dacă infinitul nu se acceptă. deoarece. pentru că Zenon nu acceptă infinitul. Pentru a înlocui infinitul. În momentul n. broasca ajunge în 1 + + . Evident. nici stinsă. iar mişcarea ar avea nevoie de două locuri de plecare şi de sosire. nu poate să prindă din urmă o broască Ńestoasă.1] .spune că liniile infinite contrazic cinematica. şi tot aşa. apoi jumătate 1 2 n din jumătate şi tot aşa mereu. Pe la 480 î. unii filosofi greci şi-au pus probleme legate de existenŃa infinitului. la momentul 1 lampa nu poate fi nici aprinsă. în fiecare moment.1] . Pe la 450 î. Divizând un interval de timp în număr infinit de momente. deşi aleargă de două ori mai repede ca ea.. Aristotel foloseşte noŃiunea de “infinit potenŃial”. Chr. Chr. O săgeată în zbor se află. Mai precis. iii. În aceeaşi perioadă. pentru n par. Zenon din Elea. fie acest interval [0. broasca este în 1+ 1 1 1 1 . obiectul se află în poziŃia 1 − şi nu există n. pretinde că mulŃimile infinite conduc la contradicŃie deoarece au o submulŃime proprie infinită. Parmenide din Elea spune că mişcarea nu există. 33 . într-un punct fixat. Un obiect în mişcare parcurge întâi jumătate din distanŃă. ceea ce este imposibil.

ceea ce este fals. Există trei linii de oameni: AAAA BBBB → → CCCC Presupunem oamenii A staŃionari. iar oamenii C la stânga cu viteza maximă posibilă. susŃine că există o infinitate de atomi indestructibili şi că spaŃiul care îi conŃine este la rându-i infinit. 34 . se poate combate Zenon prin eliminarea ideii de viteză maximă posibilă sau prin recurs la teoria specială a relativităŃii. Chr.iv. oamenii B mişcându-se la dreapta cu viteza maximă posibilă. pe la 420 î. Evident.) are o contribuŃie matematică: “Volumul piramidei este o treime din volumul prismei cu aceeaşi înălŃime”.. Democrit. Chr. Atunci B se mişcă relativ la C cu viteza dublă faŃă de viteza maximă posibilă. Filosoful Democrit din Abdera (460 – 370 î.

VIII. lui Euclid aparŃinându-i concepŃia logică şi organizarea cărŃilor. între 332 şi 331 î. Hippocrates stă în spatele cărŃilor III şi IV. din care ochiul cuprinde un peisagiu auster. II. impresionat de construcŃiile acestuia. Chr. a întemeiat acolo un oraş grecesc. Eudoxius a conceput cărŃile V şi XII. cu o bibliotecă în care. iar declinul intelectual al Alexandriei este grăbit. care conŃineau toată matematica studiată în şcoala alexandrină. sunt primejdioase”. VII. împăratul Justinian a închis şcoala de filosofie şi “anii întunecaŃi” se abat asupra Europei. dar şi direct. Dan Barbilian spunea: “Totuşi gândirea greacă se exprimă nu numai mitic. este întemeiat oraşul Alexandria. oraş care să fie şi port la Mediterană. înfiinŃează o “universitate” numită Museum. când probabil nu mai rămăsese nimic din ea. în fabulă. astronomie şi cele 13 cărŃi grupate sub numele “Stihia” (Elemente). iar Theaetetus. care devine capitala regatului Ptolemeilor pe la 305 î. În 549 d. Ptolemeu I şi Alexandru cel Mare. După ce faimoasa bibliotecă a fost cucerită de arabi. VI. în teoreme. care a scris cărŃi despre optică. Alexandru cel Mare. cărŃile X şi XIII. Astfel. muzică. dar esenŃial”. iar dacă ele ar contrazice zisele Coranului. Chr. ea a fost incendiată în 641. după supunerea Egiptului. Nici una dintre aceste 13 cărŃi nu-i poate atribuită direct lui Euclid. în timp. bazarea acestora pe un grup minim de axiome şi definiŃii 35 . Prima catedră de matematică a fost ocupată de Euclid. Pythagoreicii sunt cei care au conceput cărŃile I. Poarta prin care poŃi aborda lumea greacă – fără a cărei cunoaştere. Arabii şi-au justificat actul astfel: “dacă manuscrisele din bibliotecă ar confirma ceea ce este scris în Coran. după părerea mea. IX şi XI. Geometria greacă e o poartă mai largă. Timp de 600 de ani Alexandria a fost centrul de matematică şi de ştiinŃă al lumii. s-au adunat peste 600000 de manuscrise pe papirus. foşti elevi ai lui Aristotel. ele sunt inutile. Strălucirea intelectuală a Alexandriei era dată de profesorii invitaŃi la şcoala de la Museum. Chr. cultura cuiva nu poate fi socotită completă – nu este obligatoriu Homer.Cursul numărul 6 __________________________________________________ MATEMATICA ÎN GRECIA ANTICĂ (II) În articolul “FormaŃia matematică”.

date două puncte distincte. După cum spunea Dan Barbilian. Prima propoziŃie este: “Să se construiască un triunghi echilateral”. în cultura greacă se poate intra foarte bine prin poarta impresionantă constituită de opera lui Euclid. Acesta se construieşte plecând de la un segment AB şi 36 . există o dreaptă trecând prin ele. Fondarea matematicii actuale începe cu teoria mulŃimilor şi teoria numerelor. de Spinoza în “Etica” sa. Postulatul paralelelor. chiar de grupul Bourbaki în elaborarea celebrelor “CărŃi” care îşi propuneau să fundamenteze toată matematica. Primul postulat afirmă: “Se poate construi o dreaptă de la un punct la alt punct”. căruia i-a discutat minimalitatea şi necontradicŃia. prelungite indefinit.expuse şi utilizate în demonstrarea teoremelor. Forma acestor cărŃi a fost imitată de Newton în “Principia”. primul afirmând că “cele egale cu acelaşi lucru sunt egale între ele”. Euclid porneşte de la puncte şi linii. deci. până în secolul al XX – lea. chiar şi după ce Hilbert a construit un sistem de axiome. liniile. se intersectează pe partea pe care se află unghiurile a căror sumă este mai mică decât două unghiuri drepte.” Urmează cinci adevăruri logice. În şcolile europene. Un sinopsis al “Elementelor” este de neocolit. iar ultimul spunând că “întregul este mai mare decât partea”. a rămas faimos în istoria matematicii: “Dacă o dreaptă care taie alte două drepte face unghiuri interioare de aceeaşi parte mai mici decât două unghiuri drepte. adică de la geometrie. urmate de 5 postulate. Al cincilea postulat. care precizează modul de construcŃie şi existenŃa unor obiecte geometrice. geometria s-a învăŃat după cărŃile lui Euclid vreme de sute de ani. Urmează 48 de propoziŃii. Cartea I începe cu 23 de definiŃii.

proprietăŃile numerelor naturale: factorizarea unică a numerelor libere de pătrate adică Teorema 37 . se pot deduce fără postulatul 5. în 36 de propoziŃii. PropoziŃia a doua este Algoritmul lui Euclid de aflare a celui mai mare divizor comun. Cartea a VII – a. PropoziŃia 29 fiind prima care apelează în demonstraŃie la acest postulat. fundamentează teoria numerelor. sunt date cazurile de asemănare. Cartea a II – a demonstrează geometric unele identităŃi algebrice. PropoziŃia 47 este teorema lui Pitagora. PropoziŃiile 27 şi 28. Ele se intersectează în C. Cartea a IV – a oferă construcŃiile pentru pentagonului regular. utilizându-se definiŃia proporŃiilor dată de Eudoxus şi axioma lui Arhimede.folosind cercurile cu centrul în capetele segmentului şi raze egale cu segmentul. Se construiesc figuri asemenea. printre care şi legea cosinusurilor. Abia în 1796 Gauss găseşte construcŃia cu rigla şi compasul a poligonului regulat cu 17 laturi. În celelalte propoziŃii apar cazurile de congruenŃă ale triunghiurile. iar faptul că orice număr natural mai mare ca 1 este divizibil cu un număr prim apare ca PropoziŃia 31. deşi sunt despre paralele. proprietăŃi ale triunghiurilor isoscele. ale decagonului regulat şi ale poligonului regulat cu 15 laturi. şi ultima. este reciproca ei. se demonstrează teorema bisectoarei. Cartea a III – a este dedicată studierii cercului. Cartea a IX – a prezintă în continuare. proprietăŃi ale paralelelor. iar ABC este triunghi căutat. în 22 definiŃii şi 39 propoziŃii. Între altele se arată că lungimea arcului de cerc este proporŃională cu unghiul la centru subîntins de acesta. egalitatea unghiurilor opuse la vârf. tranzitivitatea asemănării şi se studiază figuri echivalente. cu demonstrarea iraŃionalităŃii lor. iar următoarea. cartea conŃinând 27 de propoziŃii. precum şi proporŃii în geometrie. În cartea a VIII – a se aplică proporŃii în teoria numerelor. Cartea a VI – a studiază triunghiuri şi alte figuri asemenea. Apar aici numerele iraŃionale. Cartea a V – a prezintă proprietăŃile operaŃiilor aritmetice cu segmente.

în anul 287 î. construcŃie care depăşeşte construcŃiile cu rigla şi compasul. Cartea a X – a investighează radicalii compuşi şi reducerea lor.. poate fi considerat ca pretinzând că a descoperit imposibilul”. englezii comparându-l cu Newton.fundamentală a aritmeticii. formula pentru numere pare perfecte. infinitatea numerelor prime. În prefaŃa cărŃii sale “Despre spirale” Arhimede povesteşte că unii dintre prietenii săi din Alexandria. conului. El demonstrează că există numai 5 poliedre regulate. dar nu produce demonstraŃii. Arhimede a studiat la Alexandria. De la aceştia ştim că Arhimede era prieten apropiat al regelui Hieron II al 38 pentru aflarea . Născut la Siracuza (Sicilia). Chr. la expresii ce conŃin mai puŃini radicali. ca fiu al astronomului Phidias (despre care vorbeşte în cartea sa asupra numărului firelor de nisip). printre care a inclus şi două teoreme false “astfel încât cel ce pretinde că a descoperit ceva. Arhimede a fost un geniu al matematicii. cu succesorii lui Euclid. Euclid dă aici construcŃia conului prin rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul unei catete. pentru care Euclid dă raportul între latura lor şi raza sferei în care sunt înscrise. Cartea a XII – a prezintă riguros volumele piramidei. bazată pe şurubul lui Arhimede. Arhimede a inventat o pompă. Pagini întregi despre Arhimede au scris Plutarh (în “VieŃi paralele”) şi Titus Livius. motiv pentru care le-a trimis un nou set de rezultate./metoda volumului lor. care este utilizată şi astăzi. Continuăm incursiunea în istoria matematicii în Grecia antică prin prezentarea contribuŃiei lui Arhimede la dezvoltarea matematicii. cărora le trimisese teoreme descoperite de el fără demonstraŃie. Fără îndoială. fiind considerat unui dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor. În Cartea a XI – a se studiază geometria în spaŃiu. În Cartea a XIII – a sunt studiate cele cinci poliedre regulate. sferei şi wsdffrfr5ryhyhgtre44eeeeeeeeeeeefrfccfrbgthy77ui0.k. le-au răspândit ca fiind ale lor. dacă este posibil.

la care romanul. Se spune că Arhimede a descoperit legea sa asupra corpurilor scufundate (moment rămas în istorie pentru strigătul lui Arhimede: “Evrika!” – “am descoperit!”) în lichid gândindu-se cum să afle dacă giuvaergiul care făcuse regelui o coroană de aur. Aşa a observat că giuvaergiul folosise nu numai aur. pentru a se amuza. numai cu forŃa mâinilor sale. Plutarch povesteşte că Arhimede i-a arătat regelui puterea invenŃiilor sale.Siracuzei. O versiune a morŃii sale este redată în versiunea: “Pe când Arhimede. pentru calculul volumelor şi ariilor corpurilor solide şi calculul ariilor figurilor olane. ca şi a rădăcinii pătrate a lui 2. a construit o catapultă care a ajutat la apărarea cetăŃii. l-a ucis cu o lovitură de sabie”. ci şi argint pentru coroana regelui Hieron al II – lea. Arhimede l-a sprijinit efectiv pe Hieron în diverse ocazii. Arhimede descoperă teoreme fundamentale 39 . utilizase într-adevăr acest metal la fabricarea coroanei. în timpul asedierii Siracuzei. Umbra soldatului îi deranja studiul şi savantul i-a spus: “Nu-mi strica cercurile!”. de unde x = . triple). Arhimede a dat foc unor corăbii care încercau să atace cetatea. Cu un sistem de oglinzi. el obŃine: v= x m−x a (bv − m) + . ducând la apă o corabie încărcată cu oameni şi mărfuri. privind cercurile desenate de el pe nisip. duble. Arhimede măsoară (cu volumul de apă dislocuit prin scufundare) volumul v al coroanei. dar la cererea regelui. adâncit în gânduri matematice. În mecanică. inventivitatea şi încrederea în forŃa matematicii erau fără sfârşit. enervate. Arhimede a inventat metode ce folosesc un procedeu apropiat de integralele definite (simple. Dă o bună aproximare buna a lui π . Matematicianul proiecta tot felul de maşini. Notând cu x greutatea aurului şi cu m – x pe aceea a argintului. Pentru Arhimede. Iată procedeul prin care Arhimede a cercetat compoziŃia coroanei care avea m kilograme: Ştiind că densitatea aurului este a şi aceea a argintului este b. un soldat roman a venit să-l conducă la Marcellus. b−a a b Arhimede este vestit pentru o serie de aplicaŃii ale geometrie în mecanică. moment în care matematicianul i-a spus regelui: “DaŃi-mi un punct de sprijin şi ridic universul!”.

“Despre corpurile plutitoare” (2 cărŃi). trapez. Dintre contribuŃiile inestimabile ale lui Arhimede la dezvoltarea ideilor matematice enumerăm: ۩ În “Asupra echilibrului în plan”. “Cuadratura parabolei”. ۩ În “Despre sferă şi cilindru” Arhimede arată că suprafaŃa sferei este de patru ori suprafaŃa cercului mare. “Metoda”. triunghi. demonstrează că volumul sferei este circumscris. găseşte aria segmentului de sferă. “Asupra sferei şi cilindrului” (2 cărŃi). precum şi axioma sa care are atâtea implicaŃii în analiză şi algebră. iar suprafaŃa sferei este 2 din volumul cilindrului 3 2 din suprafaŃa totală a 3 cilindrului circumscris ei. “Despre spirale”. Arhimede a descoperit faimoasa sa teoremă care dă greutatea unui corp scufundat în lichid. numită Principiul lui Arhimede. 40 . segmentul de parabolă. “Măsurarea cercului”.asupra centrelor de greutate ale figurilor plane sau spaŃiale. Operele lui Arhimede care au supravieŃuit sunt următoarele: “Asupra echilibrului în plan” (2 cărŃi). descoperă teoremele asupra centrelor de greutate. folosind geometria. “Despre numărarea firelor de nisip”. în particular găseşte aceste centre în paralelogram. “Asupra conoizilor şi sferoizilor”. Aşa cum am spus. enunŃă principiile fundamentale ale mecanicii. El demonstrează că o calotă este echivalentă cu un cerc a cărui rază este distanŃa dintre centrul calotei şi un punct de pe cercul sferic de bază: A = πl 2 = 2πrh .

۩ Arhimede consideră sfera. ۩ Arhimede observă că dacă planele de secŃiune sunt la distanŃa maximă ( 2r ) se obŃine că volumul sferei este diferenŃa volumelor cilindrului şi conului cu două pânze. poate 41 . ۩ Principiile de bază ale hidrostaticii au fost date de Arhimede în cartea “Despre corpurile care plutesc”. în notaŃia de azi. pentru a calcula numărul firelor de nisip care încap în el. unde ele au fost utilizate. El arată că un plan paralel cu bazele determină pe sferă un cerc a cărui arie este diferenŃa ariilor cercurilor determinate în cilindru şi con. ۩ În cartea “Despre spirale” Arhimede defineşte spirala. ۩ În aceeaşi carte despre sferă şi cilindru este rezolvată problema găsirii unui plan care secŃionează sfera în două părŃi ale căror volume să fie într-un raport dat. precum şi elipsoidul.3  prin  71 7  înscrierea şi circumscrierea cercului în poligoane regulate cu 96 laturi. El a obŃinut π ∈  3 . care propune un sistem numeric capabil să exprime numere până la numărul 8 ⋅ 1016 . ۩ “Numărarea firelor de nisip” este o capodoperă a lui Arhimede. ۩ În cartea “Asupra conoizilor şi sferoizilor” Arhimede examinează paraboloidul şi hiperboloidul de rotaŃie. iar calculul lui π cu mare acurateŃe  10 1  este făcut în “Măsurarea cercului”. îi dă proprietăŃile fundamentale. un rezultat a cărui frumuseŃe rezistă şi astăzi. cilindrul circumscris ei şi un con cu două pânze. dă unele rezultate asupra tangentelor la spirală şi asupra ariilor porŃiunilor din spirală. Arhimede a dat dimensiunea universului. cu vârful în centrul sferei şi cu bazele tocmai bazele cilindrului. determină în sferă un volum egal cu diferenŃa dintre volumele solidelor determinate de ele în cilindru şi con. iar două plane paralele cu bazele. totuşi operele lui Arhimede nu au cunoscut o răspândire mare în antichitate. Deşi Arhimede a trimis cărŃile sale la Alexandria. obŃinute prin rotirea unor figuri în jurul unei axe.

42 . el a rămas în istoria matematicii greceşti şi nu numai ca unul dintre cei mai mari matematicieni.şi pentru că multe dintre ideile matematice din ele nu puteau fi înŃelese atunci. pentru că Arhimede a demonstrat gândire originală. Cu toate acestea. abilitate de calcul şi rigoare în demonstraŃie.

trigonometrie. după care s-a învăŃat mulŃi ani în şcoli în prima jumătate a secolului al XIX – lea. geometrie. teoria şi practica algoritmilor. nu de academie care e sinonim cu universitate. În secolul al XVII – lea apar şi primele academii greceşti la Iaşi şi Bucureşti înfiinŃate de Vasile Lupu şi respectiv Constantin Brâncoveanu. 12) se predau în limba greacă: aritmetică practică şi raŃională. oricât de înalte ar fi studiile de făcut. Istoria matematicii şi a învăŃământului matematic în România în secolele XVII – XIX În România. prin înfiinŃarea primei Şcoli de la Cotnari. Această şcoală a avut grad de gimnaziu. Trebuie precizat că pe lângă aceste academii. trigonometrie plană şi sferică. matematica a apărut şi s-a dezvoltat odată cu apariŃia învăŃământului organizat.1. fapt cu urmări 43 . S-a ajuns la convingerea că se poate învăŃa şi în limba maternă. atât în Muntenia cât şi în Moldova existau şi alte şcoli (în care se predau cunoştinŃe elementare: citit.Cursul numărul 7 __________________________________________________ ISTORIA MATEMATICII ŞI A ÎNVĂłĂMÂNTULUI MATEMATIC ÎN ROMÂNIA ÎN SECOLELE XVII – XIX 7. Un început de învăŃământ matematic se semnalează în secolul al XVI – lea. Sava (Bucureşti) şi la Iaşi a Şcolii de inginerie întemeiată de Gheorghe Asachi (1788 – 1869) cu predare în limba franceză la început. Atât Lazăr. cât şi Asachi au scris cărŃi de: aritmetică. algebră. 11. unde s-a predat matematica. în ultimii trei ani de studiu (10. În aceste academii. scris şi socotit). în general pe lângă mânăstiri şi biserici. O dezvoltare importantă a învăŃământului matematic a avut loc la începutul secolului al XIX – lea odată cu întemeierea în august 1818 a Şcolii de inginerie a lui Gheorghe Lazăr (1779 – 1823) de la Sf. a şcolii. astronomia şi aplicarea matematicilor la arta militară. în limba română. Ambele academii au durat până în 1821 când turcii şi-au dat seama că în ele se făcea propagandă împotriva imperiului lor.

44 . După Unirea Principatelor române în 1859. printre care şi Facultatea de ştiinŃe fizice. Această lucrare a fost publicată la München în 1841 şi se referă la inversiunea seriilor. clădiri. Alexandru Ioan Cuza înfiinŃează universităŃi la Iaşi în 1860 şi la Bucureşti în 1864. iar mai târziu asupra creaŃiei matematice. prima lucrare pentru studenŃii în matematici a fost “Calcul diferenŃial şi integral” a lui Neculai Culianu (Iaşi.pozitive asupra învăŃământului în general şi a celui matematic. Astfel. Printre profesorii de matematică de la universităŃile nou înfiinŃate care au produs şi publicat lucrări originale amintim pe Emanoil Bacaloglu (1830 – 1891) de la Universitatea din Bucureşti care a introdus o curbură ce-i poartă numele în teoria suprafeŃelor.a. S-a născut la 15 februarie 1851 în localitatea Hanul Conachi din Dorohoi. Astfel. Majoritatea acestor profesori au publicat manuale didactice atât pentru învăŃământul secundar cât şi pentru învăŃământul superior. poduri. Haret (1851 – 1912). Din pleiada de iluştri profesori matematică de la Universitatea din Bucureşti ne vom opri asupra a doi. ofiŃer şi inginer. fiul lui Gheorghe Asachi. şi pe Neculai Şt. apoi la o şcoală din Dorohoi iar în septembrie 1862 intră ca bursier (era copil sărac. industrie chimică ş. ToŃi profesorii de matematici de la ambele universităŃi au avut importante contribuŃii la aşezarea învăŃământului matematic pe baze solide şi pentru formarea de specialişti în căi ferate. au apărut în 1883 “RecreaŃii ştiinŃifice” la Iaşi şi “Gazeta matematică” în 1895 la Bucureşti. care au influenŃat pentru multă vreme învăŃământul în Ńara noastră şi care au adus şi contribuŃii originale în matematică: Spiru C. Botez (1843 – 1920) de la Universitatea din Iaşi cu o lucrare asupra seriei armonice. A urmat cursurile primare în casa părintească. Profesorii universitari au editat reviste de matematică pentru ridicarea nivelului învăŃământului matematic secundar şi superior. Climescu (Iaşi. urmată de “Curs de geometrie analitică” a lui C. cu mai multe facultăŃi. în particular. 1870). Prima contribuŃie originală românească în matematică a fost a lui Dimitrie Asachi (1820 – 1868). matematice şi naturale. 1898).

În 1910 publică “Mecanica socială. Ńara care a produs şi posedă asemenea talente. până la moarte. când se pensionează. secŃia fizico – matematică. matematica în explicarea şi înŃelegerea fenomenelor 45 . ba şi după aceea. deşi student în anul II. Facultatea de ŞtiinŃe din Paris trimite o adresa Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii Publice felicitând România. unde devine profesor încă din 1878 în urma unui strălucit concurs (din 1882 profesor de geometrie analitică la Şcoala de Poduri şi Şosele). Sava. Titu Maiorescu. a scolii romaneşti de matematică. un crater de pe harta Lunii. A preferat însă Facultatea de ŞtiinŃe din Bucureşti. Târziu. şi-a trecut din nou ani licenŃa în matematică şi apoi în 1878 îşi susŃine teza de doctorat “Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”. Profesează până în 1910. Ńinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară. în special deprinderile de a rezolva probleme. după absolvirea liceului. obŃine prin concurs catedra de matematică la Seminarul central. Eruditul matematician şi astronom Jules Henri Poincaré observa: “În 1878 Spiru Haret a dovedit existenŃa termenilor seculari de gradul III şi acest rezultat a provocat o mare uimire”. dându-şi seama de lacunele sale în domeniul matematicii. După un an renunŃă la catedră şi îşi continuă studiile la Universitate. devenind primul român doctor în matematică la Paris. În decembrie 1870. pe baza unui concurs. Haret pune în evidenŃă “termenii seculari puri” şi pentru “gradul al treilea”. Aici. Era primul roman care anunŃa valoarea. ducând mai departe şi corectând cercetările lui Laplace.dar foarte dotat pentru studiu) la liceul Sf. pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud şi longitudine 176 grade vest. În 1885 teza de doctorat a lui Haret e republicată în “Analele Observatorului Astronomic” din Paris. îi acordă o bursă. ceea ce înfăŃişa într-o altă lumină stabilitatea sistemului planetar. pentru a studia matematica la Paris. Spiru Haret putea să rămână în FranŃa profesor universitar. în partea lunară invizibilă. Lagrange şi Poisson asupra varietăŃii axelor orbitelor planetare. În 1869. în 1976 cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la naşterea lui Spiru Haret. confirmată mai apoi. utilizând pentru prima oara. la 23 de ani. la Paris şi Bucureşti. Îşi ia licenŃa în 1874. ministrul InstrucŃiunii Publice. a primit numele lui Haret. se înscrie la Universitatea din Bucureşti la Facultatea de ştiinŃe.

intuitive. iar mai apoi în fizică. sistematice şi logice. curgătoare. ExplicaŃiile lui erau clare.sociale. cu demonstraŃii simple. Lazăr. Ca om era modest. La Paris îşi dă licenŃa în ştiinŃele matematicii. cinstit. pe urmă trece la liceul Gh. drept şi hotărât. A murit pe 17 decembrie 1912. S-a născut pe 31 ianuarie 1854 în Bucureşti. între 1861 – 1864. l-a preocupat progresul ei. mai ales în ce priveşte programele de matematică. secundar şi universitar. din părinŃi foarte săraci. Şcoala primară a urmat-o la Ploieşti. de cancer. Manole Emmanuel. Îşi susŃine teza de doctorat în matematică “Etude des intégrales abéliennes des troisième espèce”. unde face tot cursul superior între anii 1869 – 1873. A fost sufletul necontestat al şcolii româneşti între 1880 şi 1910 şi de aceea a fost numit “omul şcolii”. Ca profesor Spiru Haret avea darul expunerii. David Emmanuel (1854 – 1941). după ce ca membru al Academiei Romane. apărută în 1910 în limba franceză şi tradusă în limba română în 1969. tăcut. iar ca om al şcolii. Se poate spune că pe Spiru Haret ca matematician l-a preocupat “problema stabilităŃii planetare”. Primele patru clase secundare le-a făcut la Gimnaziul Şincai din Bucureşti. unde locuiau părinŃii săi. Haret a avut o activitate prodigioasă pentru ridicarea nivelului învăŃământului românesc pe toate treptele sale: primar. dar în istoria culturii şi învăŃământului este considerat ctitorul şcolii moderne româneşti. A fost printre puŃinii care l-au ajutat pe inventatorul Aurel Vlaicu. ilustrate cu diverse aplicaŃii practice. la nivelul celor mai avansate Ńări. în şedinŃa din 18 Mai 1912 a prezentat comunicarea “Pata cea mare roşie de pe planeta Jupiter”. Este al doilea cetăŃean român doctor în matematici de la Paris. între anii 1865 – 1869. Principiul după care se ghida în materie de învăŃământ era “primatul şcolii” şi a reuşit să ridice nivelul şcolii româneşti. în cursul superior pleacă la Paris să studieze la Sorbona fără bursă. Cu banii pe care îi strânge din meditaŃii. În ştiinŃă Spiru Haret a rămas prin două lucrări originale: teza de doctorat şi “Mecanica socială”. fiind tâmplar. 46 . tatăl său.

iar în partea finală a cursului trata ultimele noutăŃi din acel timp (de exemplu cele două teoreme celebre ale lui Emile Picard privind funcŃiile analitice întregi). la vârsta de 87 de ani. În 1907. clar şi precis în expunere. cu tendinŃă de aritmetizare în analiză. Emmanuel trata funcŃiile eliptice ca rezultat al inversiunii integralelor eliptice. precise. Senin şi modest ca şi filozofii antici (avea de altfel o cultură clasică splendidă. scotea totdeauna în evidenŃă esenŃialul dintr-o problemă pusă sau dintr-o demonstraŃie riguroasă. clare. iar în 1880 profesor la Facultatea de ştiinŃe a UniversităŃii Bucureşti şi la Şcoala de poduri şi şosele. pline de armonie şi continuu la curent ultimele noutăŃi în materie. cursurile. în special de teoria funcŃiilor. La 25 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. profesând matematica la nivel înalt timp de 48 de ani. în teoria generală a funcŃiilor analitice. care se trăda adeseori în expunerile sale de matematică cele mai dificile). ToŃi matematicienii noştri de frunte de mai 47 . Cursurile pe care le făcea David Emmanuel – “moş David” sau “tata David” cum îi spuneau studenŃii – la universitate sau la politehnică erau metodice. pline de ordine şi bogăŃie de fapte. D. de toŃi matematicienii romani. a realizat premise pentru apariŃia şcolii matematice româneşti. erau mereu reînnoite. D.Întors în Ńară în toamna anului 1879 este angajat ca profesor de matematici la un liceu. David Emmanuel s-a arătat adept al lui Weierstrass. Cursul introducea noŃiunea de funcŃii analitice prin seriile de puteri ale lui Weierstrass. Emmanuel a fost sărbatorit la universitate şi la Şcoala de poduri şi şosele pentru împlinirea a 25 de ani de profesorat universitar. A decedat în Bucureşti. la 4 februarie 1941. Haret. iar din 1882 profesor şi la Şcoala normală superioară unde a predat pentru prima dată în Ńara noastră teoria grupurilor şi teoria lui Galois. Din pricină că urmărea evoluŃia continuă a disciplinelor pe care le preda. stimat pentru ştiinŃă şi caracter. La cursul din anul III. La cursul de la universitate. Emmanuel va rămâne în istoria matematicii ca unul dintre cei care. La 15 septembrie 1929 a fost sărbătorit pentru 50 de ani de la susŃinerea tezei şi 48 de ani de profesorat universitar. A fost un om de prestigiu ca şi S. împreună cu Spiru Haret.

precum łiŃeica. dascăl fermecător. 7. În cel de-al patrulea sfert al secolului al XIX – lea apar primii 48 . departe de frământări deşarte şi indiferent de glorie. 1924 şi 1927. Constantin Gogu. Istoria matematicii şi a învăŃământului matematic în România în secolul al XX – lea La începutul secolului al XX – lea. Emmanuel este redusă cantitativ. D. Din lucrările didactice se remarcă: “Curs de analiză infinitezimală” (1925) şi “LecŃiuni de teoria funcŃiunilor”. Pompeiu. au recunoscut că dacă ai ajuns la creaŃii importante în matematică se datorează temeliei de granit pusă acestui învăŃământ de marele pedagog David Emmanuel. Aşa cum l-a caracterizat Pangrati la o sărbătorire. łiŃeica. Pompei. dar calitativ este de certă valoare. UniversităŃile cu trecut de peste 800 de ani (Bologna creată în 1088) din străinătate au influenŃat dezvoltarea învăŃământului din acele Ńări. şi cu o revistă de mare prestigiu “Gazeta matematică”. Bacaloglu şi N. ApariŃia şcolilor şi a universităŃilor în a doua jumătate a secolului al XIX – lea au impulsionat şi la noi învăŃământul matematic şi chiar creaŃia matematică. Lalescu ş.a. cu numeroşi doctori în matematici (din apus): Haret.târziu.a. Botez). Opera matematică a lui D.. Se ajunsese la un moment dat ca în “Comptes rendus de l’ Académie française des sciences” să apară într-un singur număr câte şase memorii scrise de matematicieni români. Şt. Traian Lalescu ş. rămâne “un înŃelept”. iar după 1920 să se poată vorbi chiar de o “şcoală matematică românească” recunoscută peste graniŃe. însă decalajul faŃă de multe Ńări europene fiind enorm. Nicolae Coculescu. Emmanuel. David Emmanuel. era normal să ajungem şi noi să creăm în matematică. iar în al treilea sfert al secolului al XIX – lea începem să fim consemnaŃi cu lucrări originale de matematici (lucrările lui Em.2. în urma legii Haret de reformare a învăŃământului din 1898. Anton Davidoglu. în două părŃi apărute la Editura Casa şcoalelor. pe când la noi abia în a doua jumătate a secolului al XIX – lea apar.

fiind citaŃi în multe tratate de specialitate. în care se formează o şcoală matematică românească cunoscută ca atare peste hotare. Mihăileanu ş. ca fiu al învăŃătorului Dimitrie Pompeiu. majoritatea de geometrie diferenŃială proiectivă şi afină.. au roit o serie de matematicieni cu preocupări de algebră şi teoria ecuaŃiilor integrale. Universitatea din Bucureşti. Dimitrie Pompeiu (1873 – 1954) s-a născut în 22 septembrie / 4 octombrie 1873 în satul Dimăcheni (din Dorohoi). N. în jurul lui łiŃeica s-au format geometrii: Gh. care din păcate a avut o viaŃă scurtă. Opera ştiinŃifică a lui łiŃeica cuprinde 96 de memorii ştiinŃifice. pleacă în 1896 la Paris să studieze matematica la şcoala normală superioară (Sorbona). Vrănceanu.doctori în matematică la Sorbona şi cele două publicaŃii: RecreaŃii ştiinŃifice la Iaşi şi Gazeta matematică la Bucureşti. Alexandru Froda. Ei au fost cunoscuŃi şi în străinătate.. toate acestea creând premisele unei impulsionări a învăŃământului matematic. De exemplu. Într-un timp atât de scurt au apărut creatori ca łiŃeica. Dan Barbilian.a. Pompeiu şi Lalescu. În 1898 pleacă la Paris pentru a-şi perfecŃiona 49 . Octav Onicescu ş. Miron Nicolescu. łiŃeica şi Pompeiu Ńinând cursuri la Sorbona. odată cu începutul secolului al XX – lea se conturează o epocă de creaŃie matematică propriu – zisă. În jurul lor s-au format matematicienii noştri din prima jumătate a secolului al XX – lea şi care şi-au continuat opera de creaŃie şi în a doua jumătate a secolului. După absolvirea în 1895 a secŃiei matematici. În continuare consemnăm câteva date despre viaŃa şi opera acestor trei părinŃi ai matematicii româneşti. În sfârşit. Facultatea de ŞtiinŃe. iar în anumite domenii matematice au fost deschizători de drumuri. la seminarul de analiză a lui Pompeiu: Simion Stoilow.a. iar în jurul lui Lalescu. fost coleg de clasă la liceul din Botoşani cu Eminescu. apt să ajungă din urmă pe cel din Ńările avansate. Între 1889 şi 1893 urmează Şcoala de institutori din Bucureşti. unde susŃine în 1899 teza de doctorat în faŃa unei comisii care-l avea ca preşedinte pe Gaston Darboux. Gheorghe łiŃeica (1873 – 1939) s-a născut la 14 / 16 octombrie 1873 în Turnu Severin.

În 1905 îşi susŃine teza de doctorat în faŃa unei comisii al cărei preşedinte era Poincaré. În iunie 1903 îşi ia licenŃa în matematică şi obŃine o bursă de studii la Sorbona. urmând cursurile acesteia până în 1903 când se retrage şi trece definitiv la Facultatea de ştiinŃe. teoremă care-i poartă numele. Picard. Traian Lalescu a fost 50 . O predilecŃie deosebită a avut pentru teoria funcŃiilor. Statele Unite. A publicat peste 100 de articole şi memorii în diverse reviste de prestigiu din Ńară şi străinătate. fundamentele mecanicii. diverse ecuaŃii funcŃionale.studiile de matematică. în special de geometrie. unde. teorema creşterilor finite în domeniul complex. În 1908 susŃine teza de doctorat în matematici sub preşedinŃia lui E. Activitatea ştiinŃifică a lui Pompeiu s-a desfăşurat în patru domenii: teoria funcŃiilor şi calcul funcŃional. Rezultatele din teza de doctorat au impresionat atât de mulŃi încât au fost citate în marile cursuri de analiză matematică. teoria mulŃimilor. Dar Pompeiu se oprea de multe ori şi asupra problemelor de matematici elementare. mecanica raŃională şi calcul diferenŃial şi integral. secŃia matematică a UniversităŃii din Bucureşti. analiza matematică. geometria. Un caz tipic este celebra teoremă: “distanŃele de la un punct din planul unui triunghi echilateral la laturile sale sunt laturile unui triunghi”. Opera lui matematică cuprinde 129 de memorii în periodicele de prestigiu matematic din FranŃa. dintre care amintim: funcŃiile Pompeiu. Japonia. Germania. Olanda etc. derivata areolară. Portugalia. Italia. În creaŃia matematică a lui Lalescu se disting preocupări privind teoria numerelor şi algebra. în 1903 obŃine licenŃa în matematici. electricitate. introducând mai multe noŃiuni noi de mare valoare. După un an de studiu îşi trece bacalaureatul francez. La Congresul mondial de matematică de la Roma din 23 – 30 martie 1908 îl cunoaşte pe celebrul matematician Vito Voltera (1860 – 1940) cu care stabileşte o adevărată colaborare ştiinŃifică. mecanica. iar în 1899 se înscrie la Sorbona. Traian Lalescu (1882 – 1929) s-a născut la 24 iulie 1882 în Bucureşti. Belgia. După terminarea liceului în 1900 intră primul la Şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti. în special FranŃa. calculul vectorial şi tensorial. În clasa a VI – a de liceu ajunge corespondent la Gazeta matematică cu o activitate extrem de prodigioasă.

Era matematicianul generalizărilor. născut la Bucureşti. 6. născut într-un sat din fostul judeŃ Tutova. a făcut studiile superioare şi doctoratul la Sorbona în 1900. îşi face studiile la Bucureşti şi Paris şi doctoratul la Sorbona în 1927. Miron Nicolescu (1903 – 1975). 7. precum şi o serie de cursuri universitare de o deosebită claritate. îşi face doctoratul la Sorbona în 1925. a făcut studiile superioare şi doctoratul la Sorbona în 1916. prin lucrările lor de cercetare ştiinŃifică cât şi prin dăruirea lor de a sprijini dezvoltarea învăŃământului matematic în Ńara noastră o serie de matematicii care s-a transformat într-un adevărat fenomen matematic românesc. Theodor AngheluŃă (1882 – 1964). 8. Alexandru Ghika (1902 – 1964). spontaneitate şi originalitate rar întâlnite. A publicat 12 memorii şi două lucrări didactice.matematicianul român de o forŃă e concepŃie. 3. Opera matematică a lui a fost publicată în limba franceză de către Editura Academiei române în 1964. a făcut studiile superioare la Bucureşti şi Sorbona. A publicat peste 50 de lucrări ştiinŃifice. 2. născut în Bucureşti. Mihail Ghermănescu (1899 – 1962). iar doctoratul la Bucureşti în 1922. Anton Davidoglu (1873 – 1958). Analiză şi teoria funcŃiilor 1. Activitatea ştiinŃifică 51 . născut în Bucureşti. îşi face studiile universitare la Bucureşti şi doctoratul la Sorbona în 1928. născut la Giurgiu. Florin Vasilescu (1897 – 1958). îşi face studiile universitare la Bucureşti şi doctoratul la Cluj în 1933. a făcut studiile superioare şi doctoratul la Sorbona în 1916. Activitatea sa ştiinŃifică priveşte în special analiza funcŃională în care a publicat peste 100 de memorii şi lucrări didactice. născut la Ploieşti. Simion Stoilow (1887 – 1961). Aurel Angelescu (1886 – 1938). A publicat peste 70 de lucrări ştiinŃifice. al soluŃiilor elegante şi simple. A publicat 45 de memorii şi monografii în diverse reviste din Ńară şi în special din FranŃa. 4. născut la Bârlad. 5. născut la Călăraşi. Aceşti trei mari ctitori ai şcolii matematice româneşti au format prin lecŃiile lor. A.

iar cele universitare la Bucureşti. născut la Bucureşti. Nicolae N. fiind primul doctor în matematică la Universitatea din Iaşi şi primul doctor în matematici pure luat în Ńară. îşi face studiile liceale şi universitare la Iaşi. liceale şi universitare la Bucureşti. Gheorghe Gheorghiev (1907 – ). “Geometrie diferenŃială” etc. Opera lui matematică cuprinde peste 50 de lucrări publicate în Ńară şi străinătate. Opera ştiinŃifică este imensă. a făcut studiile universitare la Iaşi. născut în oraşul Cetatea Albă (Basarabia). Octav Mayer (1895 – 1966). În 1920 susŃine la Iaşi teza de doctorat. născut la Iaşi. B. Opera lui matematică cuprinde peste 70 de memorii de geometrie diferenŃială şi o serie de lucrări didactice printre care se remarcă “Curs de geometrie analitică”. unde îşi ia licenŃa în 1900. Adolf Haimovici (1912 – ?). Geometrie şi topologie 1. 9. judeŃul Vasului. îşi face studiile primare.priveşte este imensă şi cuprinde peste 150 de memorii publicate în cele mai prestigioase reviste de matematică din Ńară şi străinătate. 5. urmează cursurile primar şi liceal la ConstanŃa. În 1902 pleacă pentru studii de doctorat în Germania. unde îşi ia licenŃa în 1922. 2. unde îşi ia licenŃa în 1919. 3. îşi face studiile primare. unde susŃine în 1906 teza de doctorat în faŃa unei comisii din care făcea parte şi David Hilbert. publicând peste 200 de memorii în cele mai prestigioase publicaŃii de matematică din lume. În 1924 susŃine la Roma teza de doctorat. mai întâi la Berlin şi apoi la Göttingen.. Opera sa matematică cuprinde peste 120 de articole şi memorii publicate în Ńară şi străinătate. liceale la Vaslui şi universitare la Iaşi. liceale şi universitare şi doctorale la Iaşi în 1934. născut la ConstanŃa. după o întrerupere de trei ani datorită războiului. Alexandru Myller (1879 – 1965). A publicat peste 80 de memorii şi o serie de lucrări didactice utile şi azi studenŃilor. Gheorghe Vrănceanu (1900 – 1979). născut la Mizil. Mihăileanu (1912 – 1997). În 1949 îşi 52 . născut în comuna Doagele. În 1946 susŃine la Iaşi teza de doctorat. îşi face studiile primare în satul natal. 4.

2. A publicat peste 120 de memorii şi lucrări didactice. îşi face studiile primare şi liceale în Bucureşti. născut la Câmpulung – Muscel. a UniversităŃii din Bucureşti. 2. după 3 ani de întrerupere datorată războiului. Alexandru Froda (1894 – 1973). C. născut în localitatea Adâncata. A publicat peste 120 de lucrări în cele mai prestigioase publicaŃii matematice din Ńară şi străinătate. Matematici pure şi aplicate 1. fostul judeŃ Dorohoi. Caius Iacob (1912 – 1992). Urmează Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o absolvă în 1931. născut la Bucureşti. unde. În 1929 îşi susŃine teza de doctorat la Bucureşti. Dan Barbilian (1895 – 1961). 3. născut la GalaŃi. 53 . la finele aceluiaşi an îşi ia doctoratul în matematici la Sorbona. apoi Facultatea de ştiinŃe la Universitatea din Bucureşti pe care o absolvă în 1907. A publicat 169 de memorii. iar în 1913 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanică. Algebră şi teoria numerelor 1. A publicat peste 120 de lucrări ştiinŃifice. pe care o absolvă în 1927. Vrănceanu. Victor Vâlcovici (1885 – 1970). În 1913 obŃine licenŃa în matematică la Iaşi iar în 1939 îşi ia doctoratul la Roma. secŃia matematici. precum şi unele monografii (cursuri) care sunt şi azi actuale. a urmat şcoala primară şi liceul la Brăila. A publicat peste 60 de lucrări ştiinŃifice şi didactice. în 1912 intră la Şcoala naŃională de poduri şi şosele pe care o absolvă în 1918. născut la Arad. În 1929 pleacă la Paris. Ion Creangă (1911 – ?). iar cursul superior al liceului la Oradea. În 1909 obŃine o bursă de studii pentru doctorat la Göttingen. A publicat peste 50 de lucrări şi a scris mai multe lucrări didactice consultate şi azi de studenŃi. În 1935 obŃine doctoratul cu un subiect de mecanica fluidelor la Sorbona. Se înscrie apoi la Facultatea de ştiinŃe. a urmat şcoala primară şi cursul inferior al liceului la Arad. D.susŃine teza de doctorat la Bucureşti în faŃa unei comisii care-l avea ca preşedinte pe Gh.

născut la Botoşani. lucrări de sinteză şi lucrări didactice. face toate studiile la Bucureşti. iar în 1931 îşi susŃine docenŃa. urmează studiile în Bucureşti. la Bucureşti. urmează între 1924 – 1929 şi Politehnica. În 1932 pleacă la Roma şi se întoarce în 1933 cu doctoratul. şi în paralel cu Facultatea de ştiinŃe. născut la Tulcea. după care pleacă la Roma. Gheorghe Mihoc (1906 – 1981). Îşi ia licenŃa în matematică în 1928. 5. În 1929 îşi susŃine la Bucureşti teza de doctorat. În 1934 susŃine şi o teză de doctorat în Ńară. din care 198 sunt memorii.3. Grigore Moisil (1906 – 1973). 6. A publicat peste 100 de lucrări ştiinŃifice şi tratate. Octav Onicescu (1892 – 1983). A publicat peste 250 de lucrări. 4. Mendel Haimovici (1908 – 1973). obŃinând în 1930 titlul de doctor în ştiinŃele statistice şi actuariale. A publicat peste 70 de lucrări în reviste de mare prestigiu. urmează şcoala primară şi liceul la Botoşani. secŃia construcŃii. născut la Brăila. A publicat peste 200 de lucrări ştiinŃifice. absolvă în paralel Facultatea de ştiinŃe şi Facultatea de filosofie. născut la Iaşi şi a făcut toată gama de studii la Iaşi. 54 . iar în 1915.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->