DIMENSIONAREA SUPRAFEȚEI ÎN PLAN A FUNDAȚIILOR

I. Predimensionare

1. Calculul lăţimii B a tălpii fundaţiei.

• Din condiţii tehnologice:
- dacă H>400mm→B>500mm
• Calculul se face pe un metru liniar de fundaţie.
Vd
p ef = ≤ p acc
BxL
p acc ≅ p conv
V d = P d + Q d + Gf ≅ 1 . 2 ( P d + Q d )
1 . 2 ( Pd + Q d )
⇒ ≤ p conv
BxL
1 . 2 ( Pd + Q d )
⇒ BxL =
p conv
Detreminarea p conv se face conform STAS 3300/2-85 sau NP 112 – 04
Presiunea convenţională de calcul este stabilită în funcţie de granulozitate, umiditate şi gradul
de îndesare în cazul pământurilor necoezive şi în funcţie de plasticitate, porozitate şi consistenţă în
cazul pământurilor coezive. Tabelul prezintă valorile de bază ale presiunii convenţionale:

Tabel. Valorile de bază ale presiunii convenţionale

a - pământuri necoezive
Denumirea pământului îndesate îndesare medie
p conv (kPa)
Nisip mare 700 600
Nisip mijlociu 600 500
Nisip uscat sau umed 500 350
fin foarte umed sau saturat 350 250
Nisip uscat 350 300
fin umed 250 200
prăfos foarte umed sau saturat 200 150
b - pământuri coezive
p conv (kPa)
Denumirea pământului indicele consistenţa
porilor, e IC = 0,5 IC = 1,0
Cu plasticitate redusă (IP≤10%) 0,5 300 350
nisip argilos, praf nisipos, praf 0,7 275 300
Cu plasticitate mijlocie ( 10% < IP ≤ 0,5 300 350
20%): nisip argilos, praf nisipos argilos, 0,7 275 300
praf argilos, argilă prăfoasă nisipoasă, argilă 1,0 200 250
nisipoasă, argilă prăfoasă
Cu plasticitate mare şi foarte mare 0,5 550 650
(IP>20%): argilă nisipoasă, argilă 0,6 450 525
prăfoasă, argilă, argilă grasă 0,8 300 350
1,1 225 300
Obs: După precizarea adâncimii de fundare, Df, şi respectiv a stratului de fundare, valoarea de bază a presiunii
convenţionale pentru acel strat se determină prin interpolări liniare între valorile tabelului.

1
 Valorile de bază corespund cu presiunile convenţionale pentru fundaţii având adâncimea de
fundare faţă de nivelul terenului Df = 2.0 m şi o lăţime a tălpii B = 1.0 m. Pentru alte adâncimi de
fundare sau alte lăţimi ale tălpii, presiunea convenţională de bază va fi corectată.

II. Verificare – conform EC 7 : SR EN 1997-1

La dimensionarea suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei se folosesc 3 metode:

1. Metoda directă (analitică),în cadrul căreia calculul terenului de fundare se face la:
-starea limită de capacitate portantă (ULS);
-starea limită de deformaţie(SLS).
2. Metoda semiempirică bazată pe folosirea unor încercări in-situ (încercarea presiometrică), (SR EN
1997-1 Anexa E).
3. Metoda prescriptivă bazată pe folosirea unor valori tabelare pentru evaluarea valorii presiunii
acceptabile pentru terenul de fundare , care să satisfacă atât condiţiile (ULS) cât şi (SLS). În
accepţiunea normativului NP 112-04, sunt considerate ca presiuni acceptabile atât valorile
p p
presiunilor convenţionale ( conv ) cât şi presiunea plastică ( pl ). Pentru determinarea presiunii
acceptabile la fundaţii situate pe rocă se poate folosi tabelul din SR EN 1997-1 Anexa G.

Ca metode de proiectare, funcţie de categoria geotehnică se recomandă:

Categoria geotehnică 1: Metode de proiectare bazate pe măsuri prescriptive şi proceduri
simplificate, de exemplu, utilizarea tabelelor cu presiuni convenţionale la fundarea directă. Calculele
de stabilitate şi de deformaţii să nu fie necesare.
Categoria geotehnică 2: Calcule de rutină pentru stabilitate/capacitate portantă şi deformaţii
folosind metode uzuale recomandate în normele în vigoare (SR EN 1997-1-2006).
Categoria geotehnică 3: Calcule mai complexe care pot să NU facă parte din normele în
vigoare( MEF,MDF etc.).

ETAPELE pe care le vom parcurge la verificarea dimensiunilor în plan a fundaţiilor:

1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd) ce

actionează asupra fundaţiilor
− Determinarea excentricităţiilor eforturilor verticale(eb ; el) şi a dimensiunilor reduse a
tălpii fundaţiei (B’ si L’) – daca este cazul
2. Calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă
a. Determinarea coeficienţilor
1. Determinarea coeficienţilor de capacitate portantă funcţie de valorile de
proiectare a caracteristiciilor geotehnice ale terenului, determinate conform tabel
6 pentru cazul de proiectare adoptat.
2. Determinarea coeficienţilor de înclinare i, funcţie de valorile de proiectare
exterioare rezultate (Vd şi Hd)
3. Determinarea coeficienţilor de tip s şi b (SR EN 1997-1)
b. Determinarea capacităţii portante de calcul a terenului de fundare cu relaţia:
Rd
Rd
p=
Rd
, = A'
A' A' γ R
c. Verificarea rezistenţei pentru stări limită ale terenului de fundare şi a elementelor
structurale (STR+GEO) se face după relaţia:
2
 Ed≤Rd (1)
În care:
Ed – efectul acţiunilor de proiectare (Vd, Hd, Md, etc.)
Rd – rezistenţa de calcul a terenului de fundare.

1. Determinarea valorilor de proiectare a rezulantelor verticale (Vd) şi a celor orizontale (Hd)

• Determinarea acţiunilor din structură

Combinarea acţiunilor pentru starea limită de serviciu se face conform relaţiei:
Pentru Gruparea Fundamentală:
Vsd = ∑ γ G ⋅ Gk ,i + γ Q ⋅ Qk ,i + ∑ψ 0,1 ⋅ Qk ,i (2)
Pentru Gruparea Specială:
Vsd = ∑ γ G ⋅ Gk ,i + γ l ⋅ AEk + ∑ψ 2,i ⋅ Qk ,i (3)
Unde:
Gk,i –efortul pe fundaţie al acţiunii permanente, luat cu valoarea sa caracteristică : greutatea proprie a
construcţiei a echipamentelor fixate pe construcţie şi actiuni indirecte: contracţia betonului, tasări
diferenţiale, precomprimare, etc.
Qk,i –efectul pe structură al acţiunii variabile i: acţiuni pe plansee şi acoperisuri (acţiunea zăpezii acţiunea
vântului împingerea pământului , a fluidelor a materialelor pulverulente) luate cu valoarea lor
caracteristică.
AEk –valoarea caracteristică a acţiunii accidentale (seism conform P100-2006; acţiunea din explozii, impactul
vehiculelor)
Tabelul 1. Valorile coeficientului ψ.
Acţiuni ψ0 ψ1 ψ2
Încărcări utile (EN 1991-1-1)
Locuinţe şi birouri: 0.7 0.5 0.3
Săli de adunare şi spaţii comerciale 0.7 0.7 0.6
Depozite 1.0 0.9 0.8
Circulaţia vehiculelor vehicol≤30kN 0.7 0.7 0.6
30kN≤vehicol≤160kN 0.7 0.5 0.3
Acoperişuri: 0 0 0
Încărcări din zapadă(EN 1991-1-3)
Pentru amplasamente situate la altitudini H>1000m peste nivelul mării 0.7 0.5 0.2
Pentru amplasamente situate la altitudini H≤1000m peste nivelul mării 0.5 0.2 0
Încărcări din Vant 0.6 0.2 0
Acţiuni din variaţii de temperatura (EN 1991-1-5) 0.6 0.5 0

Cazurile de proiectare luate în considerare pentru verificarea terenului de fundare şi a elementelor

structurale la stările limită sunt date în Tabelul 2:

Tabelul 2. Coeficenţii parţiali de siguranţă pentru cazurile de proiectare.

Caz de proiectare Încărcări Parametrii terenului Rezistenţe
UNU
Combinaţia 1 A1 + M1 + R1
Combinaţia 2 A2 + M2 + R1
DOI A1 + M1 + R2
TREI A1/A2 + M2 + R3
SEISM A3 + M3 + R4
simbolul”+” implică „a fi combinat cu”
Caz 3 – A1 – pentru încărcări structurale, A2 – pentru încărcări geotehnice.
Seturile A, M şi R reprezintă valori ale factorilor parţiali de siguranţă care acţionează asupra valorilor
acţiunilor sau reacţiunilor dupa cum urmează:
3
 A-pentru încarcări şi efectele încărcărilor
M- pentru caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare;
R- pentru rezistenţe.

Pentru verificarea trenului de fundare se vor efectua calcule in toate cazurile de proiectare;
conform calculelor facute s-a constatat ca.
Stările limită la care se fac verificările sunt: GEO – pentru terenul de fundare și STR – pentru
elementele structurale.

Valorile factorilor parţiali de siguranţă pentru fiecare acţiune se dau în Tabelul 3:

Tabelul 3. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru acţiuni.

STR+GEO
Acţiune Notaţie EQU
Notaţie A1 A2 SEISM
Permanente
-nefavorabile γ G,d 1,10 γG 1,35 1,00 1,00
-favorabile γ G ,d 0,90 γG 1,00 1,00 0,90
Variabile
-nefavorabile γ Q ,d 1,50 γQ 1,50 1,30 1,00
-favorabile γ Q ,d 1,00 γQ 0 0 0

Valorile coeficientilor parţiali de siguranţă pentru parametrii pământului( γ M ) se dau in Tabelul 4:

Tabelul 4. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru parametrii geotehnici.

STR+GEO
Parametrii pământului Simbol EQU
M1 M2 SEISM
*
Unghi de frecare internă γϕ 1,25 1,00 1,25 1,25
Coeziunea efectivă γ c' 1,25 1,00 1,25 1,25
Rezistenţa la forfecare nedrenată γ cu 1,40 1,00 1,40 1,40
Rezistenţa la compresiune
γ qu 1,40 1,00 1,40 1,40
(monoaxială)
Greutatea volumică γγ 1,00 1,00 1,00 1,00
Se aplică la valoarea tgφ’

Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe( γ R ) se dau în Tabelul 5.

Tabelul 5. Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru rezistenţe – pentru fundaţii.

GRUPARE
Rezistenţe Simbol
R1 R2 R3 SEISM
Capacitate portantă γ R ,v 1,00 1,40 1,00 1,00

Alunecare γ R,h 1,00 1,10 1,00 1,00

Valorile acţiunilor de calcul în secţiunea de încastrare a stâlpului în fundaţie se iau conform

combinaţiei date în SR EN 1990:2004/NA 2006 (relaţia 6.10; 6.11 şi 6.12)

4
 • Determinarea acţiunilor la talpa fundaţiei
Vd = Vsd + G f
G f = B ⋅1m ⋅ ( H + h1) ⋅ γ k ⋅ γ γ

2. Calculul terenurilor de fundare la starea limită de capacitate portantă - GEO

Se impune să se asigure respectarea condiţiei

Vd Rd
≤ (4)
A A
În care:
Vd – este solicitarea de proiectare verticală asupra terenului de fundare calculată la starea
limită ultimă cu una din combinaţiile din Tabelul 1. Aceasta poate fi de natura unei
presiuni efective, forţă de alunecare, moment de rasturnare.
Rd – capacitatea portantă de proiectare a terenului de fundare ; aceasta poate fi de natura
unei presiunui critice, rezistenţă la forfecare, moment de stabilitate.

Valoarea capacităţii portante de calcul a terenului este dată de relaţia

Rd
Rd
p=
Rd
, = A' (5)
A' A' γ R
A' = B'⋅L' , - în cazul fundaţiilor continue, încărcate centric A’ = A
B' = B − 2 ⋅ e B ; L' = L − 2 ⋅ e L (6)
Pentru excentricităţiile caracteristice se pune de asemeni condiţia ca:
ekB < B / 6 ; ekL < L / 6
În care:
A’ – este aria redusă a suprafeţei în plan a fundaţiei ( L'⋅B ' ), determinată conform figurii şi
se calculează cu valorile reduse ale dimensiunii suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei.
Pacc – presiunea acceptată cu valoare de calcul , determinată conform SR EN 1997-1 (STAS
3300/2-85 sau NP 112-04, EC7)

Valoarea presiunii calcul se determină funcţie de condiţiile de amplasament, pentru condiţii

drenate sau nedrenate. Se limitează excentricităţiile la maxim 1/6 din dimensiunile tălpii fundaţiei
dreptunghiulare sau la 0,20 din raza fundaţiei circulare. O prevedere importantă a eurocodului este
aceea conform căreia dacă nu se iau măsuri speciale pe parcursul execuţiei lucrării, se va lua în
considerare o excentricitate de până la 0,1 m.

Valoarea presiunii critice a terenului de fundare se determină diferit pentru :

- condiţii nedrenate:
Rd / A' = (π + 2) ⋅ cud ⋅ bc ⋅ sc ⋅ ic + q 'd (10)
în care: b- factor funcţie de înclinarea bazei fundaţiei;
s- factor funcţie de forma suprafeţei tălpii fundaţiei;
i- factor funcţie de înclinarea încărcării produse de o încarcare orizontală H;
- condiţii drenate:
Rd / A' = c'd ⋅c ⋅ bc ⋅ sc ⋅ ic + qd '⋅q ⋅ bq ⋅ sq ⋅ iq + 0.5 ⋅ γ d '⋅B'⋅γ ⋅ bγ ⋅ sγ ⋅ iγ (11)

5
 Figura 4.
Calculul caracteristicilor terenului de fundare și a factorilor adimensionali pentru calculul presiunii:
γ ' c' ϕ'
-condiţii drenate: γ d ' = k ; c 'd = k ; ϕ 'd = k
γγ γ c' γϕ
γk c
-condiţii nedrenate: γ d = ; cUd = U k , qd ' = γ d ,med ⋅ D f
γγ γ cu
Tabelul 6. Factori adimensionali pentru calculul presiunii terenului de fundare.
Condiţii nedrenate:
relaţie de calcul
Factor adimensional Notaţie
Forma rectangulară Forma circulară
înclinaţia bazei fundaţiei bc 1 − 2α /(π + 2)
forma fundaţiei sc 1 + 0,2( B ' / L' ) 1,2
înclinaţia încărcării produse
de o încarcare orizontală
ic
1
2
[
⋅ 1 + 1 − H /( A'⋅cud ) ]
Condiţii drenate:
Nq eπ ⋅tan ϕ ' ⋅ tan 2 (45° + ϕ d ' / 2 )
1
Capacitate portantă Nc ( q − 1)⋅
tan ϕ ' d
Nγ 2 ⋅ (  q − 1) ⋅ tan ϕ d ' si δ ≥ ϕ d ' / 2

bq=bγ (1 − α ⋅ tan ϕ d ' ) 2

Înclinarea bazei fundaţiei
bc bq − (1 − bq ) /(  c ⋅ tan ϕ d ' )
sq 1 + ( B' / L' ) ⋅ sin ϕ d ' 1 + sin ϕ 'd
Forma fundaţiei sγ 1 − 0,3 ⋅ ( B ' / L' ) 0,7
sc ( s q ⋅  q − 1) /(  q − 1)
iq [1 − H /(V + A'⋅cd '⋅ cot ϕ d ' )]m
Înclinarea încărcării iγ [1 − H /(V + A'⋅cd '⋅ cot ϕ d ' )]m+1
ic iq − (1 − iq ) /(  c ⋅ tan ϕ d ' )
m = m B = [2 + ( B' / L' )] /[1 + ( B' / L' )] daca H acţionează pe direcţia B’
m = m L = [2 + ( L' / B' )] /[1 + ( L' / B' )] daca H actionează pe direcţia L’
2 2
m = mθ = m L ⋅ cos θ + m B ⋅ sin θ H acţionează pe o direcţie care formează unghiul θ cu direcţia L’

Verificare:
Vd R
• ,
≤ ,d
A A

6
 Calculul tasării probabile

Calculul tasării prin metoda însumării pe straturi elementare

N pnet
Df

h1
1 B
h2
2
z i-1
zi 3

zona
zi-1
activa hi
i
zi
zi-1 zi
zi,med

z gz

Efortul unitar net mediu pnet pe talpa fundaţiei se calculează cu relaţia:

Q
p net = p ef − γ ⋅ D f , în care: p ef =
A
Q - este suma incarcarilor de calcul provenite din constructie inclusiv greutatea fundaţiei şi a
umpluturii de pământ care stă pe fundaţie, în cazurile de proiectare (cazul de proiectare 2) [kN];
A - suprafaţa în plan a tălpii fundaţiei [m2],
γ - greutatea volumică medie a pământului situat deasupra nivelului tălpii fundaţiei [kN/m³],
Df - adâncimea de fundare [m].
Observaţie - în cazul gropilor de fundare cu lătimi mari (B > 10 m) executate în terenuri coezive,
când există posibilitatea ca fundul săpăturii să se umfle după excavare, efortul unitar net mediu pe talpa
fundaţiei se acceptă ca fiind : p net = p fară a considera efectul de descarcare al greutătii pământului excavat.
În acest caz, pentru calculul tasărilor în domeniul de presiuni p < γ ⋅ D f , se pot utiliza valorile
modulului de deformatie liniară la descarcare E , determinate conform SR EN 1997-2.
Pământul situat sub nivelul tălpii de fundare se împarte în straturi elementare, până la
adancimea corespunzatoare limitei inferioare a zonei active; fiecare strat elementar se constituie din
pământ omogen şi trebuie să aibă grosimea mai mică decât 0,4B.
Pe verticala centrului fundaţiei, la limitele de separaţie ale straturilor elementare, se
calculează eforturile unitare verticale datorate presiunii nete transmise de talpa fundaţiei, cu relaţia:
σ z = α 0 ⋅ pnet
în care:
α 0 - coeficientul de distributie al eforturilor verticale, in centrul fundaţiei, pentru presiuni
uniform distribuite pe talpa, dat în tabele, în funcţie de rapoartele L/B şi z/B
L - lungimea fundaţiei dreptunghiulare [m];
B - lăţimea fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare [m];
7
 z - adâncimea planului de separaţie al stratului elementar faţă de nivelul tălpii fundaţiei [m];
pnet -efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei) ,[kPa]

Zona activă în cuprinsul căreia se calculează tasarea straturilor se limitează la adâncimea z sub
talpa fundaţiei, la care valoarea efortului unitar vertical σ z datorat încărcării fundaţiei devine mai mic
decat 20% din presiunea geologică σ gz la adâncimea respectivă:
σ z < 0.2 ⋅ σ gz
În situaţia in care limita inferioara a zonei active rezultă în cuprinsul unui strat având modulul
de deformaţie liniară mult mai redus decât al straturilor superioare, sau având E<5000kPa,
adancimea Z0 se majoreaza prin includerea acestui strat, sau pana la indeplinirea conditiei:
σ z < 0.1 ⋅ σ gz
În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil (E >
100.000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acestuia, pana la adancimea corespunzatoare atingerii
conditiei de presiuni nu apar orizonturi mai compresibile, adancimea zonei active se limitează la
suprafaţa acestui strat.
Note: Această adâncime poate fi estimată aproximativ ca fiind egală cu 1 sau 2 ori lătimea fundaţiei.
Metoda nu se aplică în cazul pământurilor foarte moi.
Tasarea absolută probabilă se calculează cu relaţia:
n
σ zimed ⋅ hi
s = 10 ⋅ β ⋅ ∑
2
, [cm]
i =1 E si
în care:
β - coeficient de corectie egal cu 0,8;
σ zisup + σ ziinf
σ zimed - efortul vertical mediu in stratul elementar i, calculat cu relatia: σ zimed = [kPa]
2
σ zisup , σ ziinf - este efortul unitar la limita superioara / limita inferioara a stratului elementar i [kPa].
hi - grosimea stratului elementar i , [m];
Ei - modulul de deformatie liniara al stratului elementar i;
n - numărul de straturi elementare în limita zonei active.
Observaţii:
1. Pentru distribuţii de presiuni pe talpă, diferite de cea uniformă, calculul eforturilor σz se
efectuează cu metode corespunzatoare.
2. Pentru terenuri omogene poate fi folosită şi metoda de calcul a tasării bazată pe teoria
elasticitaţii.
3. Tasarea totală a unei fundaţii pe pământ coeziv sau necoeziv poate fi calculată utilizând o ecuaţie
stabilită în teoria elasticităţii (SR EN 1997-1:2006) de forma:
p⋅B⋅ f
s=
Em
în care:
p- este efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei determinat în cazul pămturilor coezive normal
consolidate prin scăderea greutăţii pamantului excavat de deasupra tăpii; trebuie luat in considerare
si efectul subpresiunii;
E m - valoarea de calcul a modulului de deformatie liniara al stratului deformabil in conditii drenate.
El poate fi determinat prin calcul invers din lucrari similare invecinate sau poate fi estimat pe baza
rezultatelor incercarilor in laborator si pe teren
f - coeficientul tasării;
B - lăţimea fundaţiei.
Metoda trebuie folosită doar atunci cand eforturile în teren produc plastifieri semnificative şi daca se
poate admite o comportare liniară în relaţia efort deformaţie (pef<ppl).