EXAMEN DE ACAR

de Ion Pribeagu

Sala de mişcare-i plină

Că nici n-ai loc să te mişti.
Revizori de la uzină,
Şefi de tren şi maşinişti
Şi mecanici şi fochişti
Şi casieri vreo duzină

În comisie-i un inspector
Şi un înalt funcţionar
Şi-alte grade ceferiste,
Din Ploieşti şi din Satmar,
Ce-au venit ca să asiste
La examenul de-acar.

Domnu’ Şef, cu voie bună,

Trece, sobru, la tribună,
Apoi, până să înceapă,
Bea dintr-un pahar cu apă.
Mai tuşeste
Şi degrabă
Pe Marin Păun l-ntreabă
Părinteşte:

-Ia să-mi spui ce faci, Marine

Când în halta din Satmar,
Pe aceeaşi linie vine
Pufăind grozav pe şine,
Şi expresul
Şi-un marfar ?
Ce faci, fără-a-ţi pierde firea,
Să zădărniceşti ciocnirea ?

-Apăi, domnule inspector,

Dacă acul se smuceşte
Şi m-anunţă că soseşte,
Sar ca un turbat peronul,
Ce mai vorbă, tura-vura,
Fac semnal cu fanionul
Şi mecanicu-l zăreşte
Şi deodată, brusc, opreşte
Garnitura.
- Pân-aici e foarte bine !
Zice şeful monoton
Însă, ce te faci, Marine,
Că se-ntâmplă un ghinion,
Şi în timp ce trenul vine,
Ca un fulger pe coline,
N-ai la tine fanion ?

-Domn’ inspector, bune-s toate,

Dar aiasta nu se poate !
Fără fanion, apoi,
Sunt ca mortu-n păpuşoi.
Păi, mai stau eu la canton,
Dar să nu am fanion ?
Pentru asta iau simbrie ?
…Mama ei de meserie !

-Măi Marine, unde eşti,

Nu mai ai timp să gândeşti
Ce unelte să-ţi ajute,
Că vin două trenuri, iute,
Pe aceiaşi linie puse,
Dar din direcţiuni opuse.
Vine-ncet marfarul, unul,
Dar expresu-i ca nebunul,
Varsă foc şi fum, colaci,
Tu atunci, Marin, ce faci ?

-Iau gazolniţa, grăbit,

Îi dau foc cu un chibrit
Sau aprind c-o lumânare
Nişte paie, nişte ziare,
Scot ţignalu’, fluier, sun,
Trag de clopot, ca nebun,
Fiindcă-aicea în cătun,
Unul e Marin Păun.

-Măi, tu nu-nţelegi ce-ţi zic,

N-ai nici clopot, n-ai nimic,
Nici chibrit, nici lumânare,
Nici ziare,
Nici gazolniţă cu foc
Şi nici fluier n-ai deloc.
Ce te faci ne spune nouă,
Cu aceste trenuri –două ??

-Ce să fac, domnu’ inspector ?

Mă reped, netam-nesam,
Fără nici un fel de vină,
Şi nevesti-i strig prin geam:

-Fă, Gherghină !
Dulce floare de sulfină,
Scoala fă, că-mi ies din fire,
Dă-te jos din aşternut,
Şi-ai să vezi, fă, o ciocnire,
E-le-lei, cum n-ai văzut
De când mă-ta te-a făcut !