Arta greaca

cele mai cunoscute monumente ale artei grecesti sunt templele din piatra,
statuile cu figuri umane si vasele pictate.
Templele Arta si arhitectura greaca, picturile, cladirile si artele decorative s-
au dezvoltat in Grecia antica intre1050 si 31 IH. Printre
Templele din piatra construite in cinstea unor zei sau zeite erau cladirile cele
mai reprezentative ale arhitecturii grecesti. Construite in perioadele arhaica si clasica,
elementele unui templu grecesc erau remarcabil de simple. Ele prezentau o structura
interioara in forma de dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de "cella", inconjurata
de coloane si impodobite cu un acoperis inaltat, in panta. Statuile de cult stateau de
obicei in spatele acestei sali. Majoritatea templelor aveau fata indreptata spre est.
Templul lui Hephaistos este un exemplu de templu care a rezistat pana in zilele
noastre.
Marile realizari ale arhitecturii grecesti nu s-au datorat doar cunostintelor
tehnice ci ele au rezultat dintr-un simt deosebit al proportiilor si o constientizare
acuta, vizuala; un exemplu caracteristic era obiceiul grecesc de a-si decora coloanele
astfel incat sa fie usor bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de
concavitate(curbura spre interior) data de o coloana perfect verticala atunci cand era
privita de la distanta.
Grecii antici au dezvoltat trei stiluri (ordine) majore de arhitectura, stiluri care
au influentat aspectele fatadelor templelor.
Diferentele de detalii de pe coloane si ariile de deasupra lor defineau stilul
arhitectural din care proveneau .
Stilul doric era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu aveau baza
sprijinindu-se direct pe ultima treapta. Capitelurile dorice erau alcatuite dintr-un
element numit echinus (de forma unei pernute) si un dreptunghi orizontal numit
abacus care sustinea incarcarea cladirii de deasupra.
Cel mai vechi templu doric este templul lui Hera din OlympiaParthenonul
Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis
(citadela), in Atena. Toate aceste temple au fost inaltate in a doua jumatate a
secolului al V-lea i.Hr - culme a perioadei clasice - pentru a inlocui cladirile distruse
din timpul razboaielor medice.
Stilul ionic aduce cu el coloanele ionice care erau mai inalte si mai frumoase
decat cele dorice.
Coloanele ionice nu mai stateau direct pe ultima treapta ci pe o baza iar
capitelurile coloanelor ionice aveau forma a doua spirale, element care semana cu un
sul partial desfacut. Acesta statea pe o mica banda decorata aflata in capatul
stalpului. Coloanele ionice aratau diferit privite din fata sau din spate si din lateral.
Concluzia a fost ca desi stilul ionic este mai decorativ si gratios decat cel doric, nu
prezinta robustetea acestuia.
Templul lui Hera din Samos si templul lui Artemis din Ephesus sunt exemple
de temple construite in stilul ionic.
Stilul corintian a fost cel mai sofisticat si s-a utilizat in principal pentru coloane
de interior. Coloanele corintiene aveau capiteluri inalte in forma de clopot rasturnat
acoperite cu frunze sculptate. Prima coloana corintiana se afla in templul lui Apollo
Epicurius din Bassae.