Descoperă lumea 1

Skanderbeg – In spiritul razboinic al Balcanilor

26 septembrie 2008
autor: Adrian Nicolae

Foto (1)
Niciodata Balcanii nu s-au cutremurat mai tare decat in secolul al XV-lea, o epoca in
care, in fata amenintarii otomane, batrana provincie a dat nastere unor eroi demni de
legendele homerice. Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes sau Stefan cel Mare sunt doar
cateva dintre numele care au scris istoria civilizatiei crestine la nord de Dunare. In
aceeasi perioada, in sudul si mai framantat de conflicte, un barbat din vechea stirpe a
macedonenilor reinvia inca o data spiritul darz al natiilor balcanice, un barbat al carui
nume intra in eternitate drept Skanderbeg Vulturul.
Privita in contextul istoric al mijlocului de veac XV, ascensiunea liderului albanez
Skanderbeg – Giorgi Kastrioti, pe numele sau adevarat – ar putea parea una atipica.
Imperiul Otoman, aflat aproape de apogeu, ocupase o mare parte a Balcanilor iar caderea
Constantinopolului reprezenta doar o problema de timp. Mai mult, intentia sultanilor
turci de a cuceri al doilea mare centru al crestinatatii, Roma, nu mai era deloc privita ca o
intentie nebuneasca ci ca o realitate cutremuratoare. Armatele Europei se aratau
neputincioase in fata colosului otoman.

O dovedise Batalia de la Nicopole din anul 1396, o batalie in care elita cavalerilor
unguri, francezi, englezi, scotieni, germani, polonezi, elvetieni, venetieni, genovezi,
bulgari sau valahi, dar si cea a teutonilor si a razboinicilor din ordinul Sf. Ioan se
dovedise incapabila sa opreasca iuresul turcesc. Fusese ultimul semnal de alarma pentru
monarhii crestini. In fapt, intre puterile europene si Imperiul Otoman parea sa nu mai
stea nimic, iar Vechiul Continent se pregatea de o infruntare cum nu mai vazuse de pe
vremea hunului Attila. Era momentul in care, din muntii Albaniei de azi, se ridica un
barbat fara de tara, un barbat care, in fruntea a numai 300 de razboinici, pornea un razboi
de proportii epice impotriva celui mai mare imperiu al vremii. Skanderbeg, caci despre
el este vorba, avea sa ii infrunte pe turci, de-a lungul a peste doua decenii si jumatate, in
peste 25 de batalii, fara a fi invins niciodata si, mai mult, sadea in chiar inima cuceririlor
turcesti ideea crearii unui nou stat, Albania.
 
Acolo unde se nasc vulturii 
Fostul regat al Epirului, strajuit de coastele dure al muntilor Pirului si de valurile Marii
Adriatice, nu este altul decat locul in care vedea lumina, odinioara, cel mai mare general
din istoria omenirii, Alexandru Macedon. Secole mai tarziu, in acelasi loc, un alt mare
general se nastea pentru a aminti si purta mai departe mostenitea ilustrului sau
predecesor.

Giorgi Kastrioti s-a nascut in Castelul Kruja, la 5 mai 1405, in familia nobililului Ioan
Kastrioti, lider local aflat sub suzeranitatea directa a sultanului. Povestea sa nu difera de
cea a altor lideri balcanici. Inca de la o varsta frageda, Giorgi a fost incredintat Curtii
Otomane, alaturi de alti trei frati ai sai, drept garantie pentru eventualele acte de
nesupunere ale tatalui, deja recunoscut pentru tentativele sale de eliberare de sub
dominatia turca. Circumcis, educat in legile Islamului si trecut prin durele antrenamente
ale elitei ienicerilor, tanarul Kastrioti se remarca rapid in ochii sultanului Murad al II-
lea, cel care il ridica la rangul de general, la mai putin de 30 de ani. Alura sa
impunatoare, cu mult peste media acelor vremuri, curajul nebunesc de pe campul de lupta
dar si victoriile sale neintrerupte ii determinau pe turci sa il asemene cu Alexandru
Macedon si chiar sa ii acorde numele acestuia. Astfel, aparea pe scena istoriei
Skanderbeg – Aleksander Beg sau Lordul Alexandru, asa cum suna cognomenul sau  la
Curtea Otomana. Nimeni nu se astepta la schimbarea sa radicala, cu atat mai mult cu cat
Kastrioti fusese desemnat, in 1443, sa conduca un regiment important in lupta impotriva
noii amenintari din Transilvania, nimeni altul decat Iancu de Hunedoara. Mai mult,
Giorgi primise si titlul de guvernator, iar cariera sa parea sa il duca pe un loc de cinste in
anturajul sultanului si catre o viata lipsa de neajunsuri..

Skanderbeg nu isi uitase, insa, originile, in ciuda anilor indelungati petrecuti in tabara
turcilor. Indurerat de moartea tatalui sau, dar si de decizia monarhului otoman de a-si
extinde dominatia asupra cetatii in care se nascuse, albanezul schimba taberele si se
indrepta, in cea mai mare graba, catre Castelul Kruja. Lupta impotriva generalului de
origine valaha nu mai era lupta sa. De acum, Giorgi Kastrioti si cei 300 de razboinici care
il urmasera aveau sa aprinda scanteia unui razboi pe care Imperiul Otoman nu il va mai
uita niciodata.
Folosinu-se de un tertip si silindu-l pe secretarul sau, Reis Efendi, sa redacteze un
document fals prin care Murad al II-lea i-ar fi incredintat comanda Castelului Kruja,
Skanderbeg intra nestingherit in cetatea in care se afla deja guvernatorul legal, Hasan
Beg. Nebanuind absolut nimic si convins de loialitatea albanezului, Hasan ii incredinta
acestuia fraiele micului tinut. Avea sa fie un gest pe care toti turcii il vor regreta amarnic.
Autoproclamat conducator al Krujei, Kastrioti depunea un juramant teribil. Atat el cat si
sustinatorii sai jurau sa nu se opreasca pana cand ultimul turc nu va fi parasit stravechiul
teritoriu al Epirului si pana cand vechea credinta ortodoxa nu isi recastiga locul de
odinioara. Toti cei care au refuzat in acel moment convertirea la crestinism erau trasi in
teapa, iar Hasan Beg, loialul sustinator al sultanului, fusese ridicat in cea mai inalta dintre
ele.
 
Scutul Europei 
Putini se asteptau ca Skanderbeg sa supravietuiasca unei asemenea incercari nebunesti
de a sfida cea mai mare putere a lumii. In fond, niciun alt european nu reusise sa obtina
vreo victorie in fata turcilor, cu exceptia lui Mircea cel Batran,  in legendara Batalie de
la Rovine din 1395. Atunci, in fruntea a mai putin de 10.000 de razboinici, voievodul
valah reusise sa administreze o infrangere zdrobitoare celor 40.000 de turci condusi de
insusi Baiazid I si celor aproape 10.000 de sarbi veniti in ajutorul otomanilor. A fost un
exemplu pe care Giorgi Kastrioti, in comparatie cu marile puteri europene, avea sa il
aplice cu succes pentru tot restul vietii.

Skanderbeg era constient de faptul ca ofensa adusa sultanului de tradarea sa nu putea

ramane trecuta cu vederea. Astfel, la numai cateva luni de la ocuparea Krujei, liderul
albanez organiza Liga de la Lezha, intalnire in care ii invita pe toti liderii regionali din
fosta provincie a Epirului pentru a i se alatura in lupta. Surprinzator, nimeni nu ii refuza
cererea si, mai mult, noul lider primea sprijinul total, uman si financiar, din partea
populatie locale, unita pentru prima oara sub un singur steag. In fapt, Kastrioti alegea sa
dea inca o palma otomanilor alegandu-si drept simboluri, steagul rosu cu insemnul
vulturului bicefal, stindardul de lupta al Bizantului, si coiful impodobit cu capul unui tap
aurit, trimitere la vechile simboluri razboinice ale grecilor antici.

Riposta Imperiului Otoman nu s-a lasat prea mult asteptata. In acelasi an 1444, an in care
Skanderbeg reusea sa uneasca triburile albaneze, o armata numarand 25.000 de luptatori
turci se indrepta catre noul stat din sud-estul Europei, pentru a oferi o lectie rebelilor si
tuturor celor care ar fi intentionat sa le urmeze exemplul. Condusi de Ali Pasa, unul
dintre cei mai renumiti generali turci ai momentului, otomanii erau convinsi ca victoria
va fi una rapida si exemplara. Nu se asteptau ca, intr-un timp atat de scurt, rebelul
Skanderbeg sa poata organiza o rezistenta pe masura neintrecutilor ieniceri. Si totusi, in
vara anului 1444, Kastrioti dadea un prim semn Europei, aratand ca turcii pot fi infranti.
Folosind tactici de gherila inaintea confruntarii finale, albanezul reusea sa demoralizeze
trupele adverse si sa le administreze o infrangere zdrobitoare, cu o armata ce nu depasea
15.000 de luptatori. In fond, armata lui Skanderbeg nu avea sa depaseasca niciodata un
numar mai mare de 20.000 de combatanti.
Ajutorul pe care Kastrioti spera sa il primeasca din partea monarhilor europeni nu avea,
insa, sa mai vina. Invinsi in Batalia de la Varna, acestia preferasera sa se retraga in
propriile tari pentru a-si reface fortele. Singuri in fata otomanilor, albanezii lui Kastrioti
reuseau, totusi, sa obtina alte doua victorii in urmatorii doi ani. Cu toate acestea, greul de
abia urma sa vina. In vara anului 1450, satul de sfidarea fostului sau supus, sultanul
Murad al II-lea pornea catre Albania cu o forta imensa de aproximativ 150.000 de
razboinici. Primul pas al monarhului turc urma sa fie chiar cucerirea Castelului Kruja,
simbolul rezistentei lui Skanderbeg, o lovitura care ar fi distrus moralul rebelilor si i-ar fi
transformat pe acestia in simpli proscrisi. Geniul militar al albanezului isi spunea, insa,
din nou, cuvantul. Cu o garnizoana in Kruja de numai 1500 de oameni si cu grosul
armatei implicat in nesfarsitele actiuni de gherila, Kastrioti reusea un an mai tarziu sa
puna pe fuga intreaga ostire otomana. Umilit, Murad al II-lea se stingea in acelasi an in
timpul retragerii, fiind urmat la tron de fiul sau, Mahomed al II-lea.

Urmau cinci ani de liniste pentru Skanderbeg si pentru ostenii sai, dar toti constientizau
ca nu era vorba decat de linistea premergatoare furtunii. Dezlantuit, Mahomed al II-lea
dadea lovitura de gratie, in 1453, ultimelor ramasite ale Imperiului Bizantin. La numai
21 de ani, noul monarh reusea ceea ce nimeni inaintea sa nu mai reusise, cucerirea
Constantinopolului. Lumea intreaga era ingrozita de caderea celei mai mari cetati a
lumii medievale iar Roma era cu totul indreptatita sa se simta urmatoarea tinta a
sultanului. Ramanea, insa, o zona careia nimeni nu parea sa ii dea o importanta prea
mare, Balcanii. Statul rebel al lui Giorgi Kastrioti si ascensiunea verilor valahi, Vlad
Tepes si Stefan cel Mare aveau, totusi, sa se dovedeasca o nuca prea tare chiar si pentru
Mahomed al II-lea Cuceritorul.

Dornic sa stearga rusinea infrangerii tatalui sau in fata mult mai putin numeroasei armate
a lui Skanderbeg, Mahomed trimitea in Albania, in fruntea a 90.000 de luptatori de elita,
pe Isa Beg Evrenoz,  singurul general turc ce reusise sa se doveasca superior liderului
albanez, in perioada uceniciei acestuia in armata turca, si chiar pe nepotul acestuia,
Hamza Kastrioti. Lipsit, iarasi, de sprijinul puterilor europene, din partea carora primise
cu doi ani inainte doar 500 de soldati (majoritatea cazuti in Asediul de la Berat, din
1455), Skanderbeg reusea imposibilul si invingea mult mai numeroasa armata otomana
in confruntarea ramasa in istorie sub numele de Batalia de la Ujerbardha (Apa alba).

Suprinzator, Mahomed al II-lea propune pacea invincibilului liber albanez, lasandu-i

acestuia timp sa isi refaca fortele si sa caute ajutor la curtile Europei. Profitand de linistea
neasteptata, Skanderbeg se implica activ, in acelasi an, in lupta de sprijinire a Regatului
Neapolelui si reuseste sa infranga fortele beligerante ale nobililor angevini ce amenintau
stabilitatea, si asa subreda, a statelor italiene. Gestul sau ramanea, si de aceasta data, fara
urmari notabile din partea liderilor europeni, ajutoarele oferite de acestia constand, de
cele mai multe ori, in titluri de noblete si promisiuni desarte. Poate cel mai bun exemplu
in acest sens ramane gestul Papei Pius al II-lea, cel care il numea pe Skanderbeg drep
Capitan General al Sfantului Scaun si ii acorda titlul de Athleta Christi, titlu pe care il
mai primeau si Iancu de Huneadoara si Stefan cel Mare. In schimb, ajutoarele solicitate
de albanez in vederea iminentului atac al lui Mohamed nu se mai materializau.
Din nou singur in fata eternului sau dusman, Imperiul Otoman, Skanderbeg se vede
nevoit sa lupte in fata noii armate a sultanului ce nu isi putuse ascunde frustrarea de a nu
fi putut cuceri Castelul Kruja. Avea sa fie ultima lupta a albanezului, cel care, lovit de o
boala necrutatoare, se stingea un an mai tarziu, in 1468, in Cetatea Lezha. Cu ultimele
suflari, Skanderbeg afla ca locotenentul sau, Leka Dukadjini, ii invinsese pe turci.

Impulsionati de geniul Kastriotului, albanezii continuau sa lupte cu succes in fata

otomanilor pentru inca 12 ani. Lipsiti, insa, de aportul marelui lider militar, acestia se
recunosteau vasali ai Imperiului si ramaneau astfel pana la inceputul secolului XX.
Inmormantat in Biserica Sf. Nicolae din Lezha, Skanderbeg nu avea parte de liniste nici
macar in locul de veci. In anul 1480, turcii devastau lacasul sfant si sfartecau ramasitele
fostului general pentru a le purta asupra lor in chip de amulete sacre. Visul lui Mahomed
de a cuceri Roma nu se indeplinea nici el. La nordul Dunarii, in mica Tara a Moldovei,
un alt lider de geniu avea sa ii tina pe turci la portile Europei pana la inceputul secolului
al XVI-lea. Era vorba de nimeni altul decat Stefan cel Mare.
Gurkha – Commando-ul cutitarilor
autor: Nicu Parlog

Foto (12)
Intr-o seara de mai din anul 1940, feldwebel-ul Siegfred Woerner statea in postul sau de
paza din incinta portului Dunkirk. Afara, Atlanticul adia o briza binefacatoare. Gandurile
soldatului german au alunecat pentru o clipa la casa-i natala. Reveria a fost fatala.
Aparuta de nicaieri, o mana mica si negricioasa i-a cuprins gura si nasul intr-un cleste de
fier. Lama ciudata a unui cutit necunoscut i-a fulgerat gatul. Un suvoi rosu a tasnit odata
cu viata care parasea un trup deja inert. Cutitul s-a reintors in teaca unui razboinic marunt
pe a carui figura se ghicesc trasaturi indo-tibetane, inainte ca acesta sa dispara fara
zgomot. Era un Gurkha. Istoria moderna tocmai intrase in contact cu unii dintre cei mai
teribili luptatori ai Asiei…
Rasele martiale 
India este un adevarat mozaic de rase si popoare. In triunghiul de pamant marginit la nord
de lantul semet al Himalayei si inconjurat de Oceanul Indian, traiesc sute de triburi, multe
dintre acestea avand limba si cultura proprie. Pe de alta parte, inceputul secolului XIX
surprindea Imperiul Britanic intr-o perioada de maxima expansiune. Bancile si comertul
englezilor prosperau din plin cu ajutorul materiilor prime jefuite din coloniile intinse in
intreaga lume. La acea data, India mogulilor era un urias muribund. Vechile tinuturi ale
Bharatilor erau macinate de lupte interne, conflicte intre rajahii locali si lipsa de
autoritate. In ciuda acestor aspecte, subcontinentul indian adapostea pe atunci cea mai
bogata civilizatie a lumii .

Averile imense stranse de dinastia mogula se suprapuneau peste bogatiile incalculabile

adunate timp de peste 6.000 de ani de stapanitorii hindusi. Comorile Indiei i-au atras ca
un magnet irezistibil pe britanici, care au profitat din plin de situatia interna
tulbure si de superioritatea armelor lor de foc pe campul de batalie. Istoria acelei
perioade se cunoaste prea bine. Dupa zeci de ani de conflicte sangeroase toate regatele
indiene sunt cucerite de trupele Majestatii Sale. Subjugarea Indiei incepuse, iar jaful
bogatiilor naturale si exodul aurului si pietrelor pretioase spre Londra avea sa dureze
pana cand India avea sa se ridice din genunchi, sub indrumarea inteleapta si blanda a lui
Ghandi.
Pentru a controla si a mentine ordinea in ceea ce britanicii numeau cu emfaza “Perla
Coroanei”, Compania Indiilor de Est a venit cu o idee nemaivazuta pana atunci:
inrolarea sub standard britanic a asa-numitelor “rase martiale”, o denumire data de
englezi triburilor razboinice si dure din noua colonie. Ideea era cum nu se poate mai
stralucita, dupa cum a dovedit-o de nenumarate ori insasi cursul imperturbabil al
Istoriei…
 
Supusii Coroanei si Rasele Martiale 
Teoria raselor martiale este o ideologie rasista creata de britanicii care au ajuns in
India, teorie bazata pe presupunerea ca unele grupari etnice sunt in mod natural
mai inclinate pentru lupta si razboi decat altele. Termenul era folosit la inceputuri de
englezii care observasera ca triburile de scotieni erau mai combative si mai agresive in
lupta decat alte comunitati galice din insulele britanice. Odata ajunsi in India, englezii au
extins aceasta denumire si asupra oamenilor intalniti pe acele meleaguri, clasificandu-i
pur si simplu in “martiali” si “non-martiali”, in functie de obiceiurile si modul de viata al
acestora. Pe masura ce englezii patrundeau in India, observau ca unele regiuni erau
cucerite foarte usor, aproape cazand de la sine, in timp ce locuitorii altor tinuturi si regate
opuneau o darza rezistenta. Acest fapt natural i-a dus pe britanici la concluzia ca acesti
locuitori duri faceau parte din rase umane razboinice care posedau in mod natural calitati
precum, curaj, loialitate, forta fizica, incredere in sine, tenacitate si inclinatie catre
tacticile de lupta. Toate asa-zisele rase martiale traiau preponderent in zonele de deal
si de munte.
Britanicii au inceput sa recruteze masiv membrii acestor triburi pentru serviciul militar in
armata coloniala. Sesizand diferentele culturale si dispretul afisat de popoarele din
vechiul Hindustan, britanicii s-au folosit la maximum de proverbul antic “Divide et
Impera” pentru a-si crea o armata de indigeni duri si necrutatori cu celelalte triburi ale
Indiei. Englezii au identificat un numar de circa 20 de triburi razboinice, dintre
acestea, castele Nairilor, Sikh-silor si Gurkha-silor s-au remarcat in mod deosebit pe
teatrele de operatiuni militare. Istoria si bravura celor din urma au dus la crearea a
doua companii legendare, faimoasele British Army’s Brigade of Gurkhas si Indian
Army’s Gorka.
 
Razboinicii Sfantului Gorkhanath 
“Mai bine sa mor in lupta decat sa traiesc ca un las” - Motto-ul gurkha-silor de la
inceputuri pana in prezent
Termenul de gorka sau gurkha are conotatii stravechi, lingvistii indieni afirmand ca
se trage din sanskritul gau-rakka, adica protectorii vitelor. Cuvantul a fost folosit si
de un personaj mistic, Gorkhanath, liderul spiritual al luptatorilor Gurkha, pentru a-
si denumi discipolii. Acesti soldati de sorginte himalayana isi afirma descendenta de la
rajputii hindusi si brahmanii din nordul Indiei care au emigrat in regatul nepalez. Istoria
lor incepe odata cu legenda lui Bappa Rawal, printul Khalboj. In timpul adolescentei sale
Bappa Rawal era un tanar care obisnuia sa haladuiasca prin padurile Himalayei. Intr-una
dintre peregrinarile sale a dat peste un misterios sfant-razboinic aflat intr-o stare de
meditatie profunda. Impresionat de aura degajata de straniul personaj, Bappa a decis sa
stea de paza si sa-l ingrijeasca pe batranul sfant care era nimeni altul decat Gorkhanath,
un mare guru tantric, considerat o incarnare a zeului Shiva. Cand Gorkhanath a revenit
din meditatie a fost impresionat de devotamentul tanarului, daruindu-i acestuia gratia sa
protectoare impreuna cu faimosul cutit Kukri, care va deveni apoi simbolul de temut al
trupelor gurkha.

Liderul spiritual i-a dezvalui mai apoi lui Bappa ca el si tribul sau vor avea o karma de
adevarati kshatria (luptatori), viitorul rezervandu-le glorie si respect. Gorkhanath i-a mai
instruit si sfatuit sa lupte cu succes in fata invaziei musulmane care ameninta nordul
Indiei si Nepalul. In acele timpuri, hoardele de calareti din Asia Centrala invadau
Afganistanul (pe atunci teritoriu budisto-hinduist). Bappa Rawal, devenit intre timp
mare capetenie razboinica a gurkah-silor a eliberat Afganistanul a carui denumire
originala era Ghandara, de unde a derivat numele orasului Khandahar din prezent.
De fapt istoricii considera ca miscarea anti-islamica condusa de Bappa Rawal si
gurkha-sii sai a fost atat de mare incat au stopat invazia Islamului in nordul Insiei
pe parcursul intregului secol VIII.
Furios pe apologetii unei religii violente si intolerante pe care nu o intelegea, Bappa a
avansat in lupta contra musulmanilor pana pe teriotoriul Irakului de astazi. Spre sfarsitul
vietii, Bappa se retrage pe muntele Kailasa din Tibet unde isi petrece zilele in rugaciuni,
meditatii si asceza. Clanurile de gurkha sunt unificate in anul 1769 de Sri Panch,
pentru ca sub conducerea lui Maharaj Dhiraj Pritivi Narayan Shahdev, sa ia
nastere o dinastie gurkha in estul Nepalului, dinastie care a facut din Hinduism
religia nationala in Taramul Sfant (traducerea termenului Nepal).
 
India, Razboaiele Mondiale, Irak, Afganistan 
“Cei mai viteji dintre cei viteji, cei mai generosi dintre generosi, niciodata nu a avut
tara asta prieteni mai fideli decat voi” - Sir Ralph Turner, 3rd Queen Alexandra’s own
Gurkha Rifles, 1931

In decursul Razboiului Gurkha(1814-1816) purtat de aprigii himalayeni impotriva

armatei Companiei Britanice a Indiilor de Est, comandantii militari scoliti in
prestigioasele academii militare ale imperiului britanic nu au ramas insensibili in fata
calitatilor razboinice ale clanurilor gurkha. De fapt, la sfarsitul razboiului, Imperiul
Britanic a fost fortat sa semneze o pace dezavantajoasa in fata soldatilor munteni. Imediat
dupa incetarea ostiltitatilor, englezii au angajat atat de multi gurkha drept mercenari de
elita, incat au fost nevoiti sa creeze adevarate corpuri de armata care sa-i incadreze pe
toti. Traditional, soldatii gurkha erau recrutati din comunitatile nepaleze Magar,
Gurung, Ri si Limbu pentru ca mai apoi sa apeleze si la bastinasi din provinciile
indiene Gharwal, Kumaon si Assam.

Strigatul lor de lupta pe care il folosesc si astazi in fiecare dimineata la apel, are conotatii
mistico-religioase, “Jai Mahakali, Ayo Gorkhali”, insemnad : -Slava zeitei
razboiului, Kali, iata, vin gurkha-sii”. Initial a exista o companie gurkha in armata
Companiei Indiilor de Est, pentru ca in cadrul faimoasei British Indian Army (1857-
1947) sa existe o serie de regimente de elita grupate in Brigada Gurkha. Din acele timpuri
si pana in zilele noastre, trupele gurkha au excelat in toate razboiele si conflictele majore
ale istoriei. Putem vorbi fara sa exageram de prototipul trupelor de commando. De fapt,
specialistii considera ca gurkhas, prin natura antrenamentului si misiunilor
efectuate, au deschis o cale de pionierat in stiinta razboiului.

Chiar daca initial au servit in regimente de infanterie, abilitatile lor naturale in lupta corp
la corp, agresivitatea si violenta native, siguranta de sine, stapanirea si singele lor rece,
alaturi de inclinatia lor naturala catre folosirea cutitului, i-a recomandat pentru crearea
primelor unitati de commando. Loialitatea lor deosebita a dus la castigarea unui numar de
13 Cruci Victoria, cea mai mare distinctie militara britanica. Nu mai putin de 200.000
de ghurka-si au luptat in cele doua Razboaie Mondiale, precum si in conflictele
locale din Hong-Kong, Borneo, Cipru, Burma, Insuelele Malvine, Kosovo, Irak si
Afganistan. Cel de al doilea Razboi Mondial a secerat vietile a peste 43.000 dintre ei,
fara ca aceste pierderi sa le stirbeasca curajul si dorinta de lupta.
In decursul celei de a doua Conflagratii Mondiale, gurkha si-au dovedit calitatile
martiale, devenind un cosmar pentru soldatii germani nevoiti sa pazeasca obiective
militare, depozite de arme si alimente sau lagare de concentrare. Conform estimarilor
facute de istorici, cele mai multe victime decedate prin injunghiere din al doilea
Razboi Mondial, sunt “opera”sangeroasa a gurkha-silor din trupele de commando
britanice. Cu ocazia declararii independentei Indiei, o parte din razboinicii gurkha au
ales sa servesca mai departe in cadrul Armatei Majestatii Sale, pe cand ceilalti au fost
incadrati in unitatile de elita ale nou infiintatei Armate Nationale Indiene.
In prezent, gurkhasii din trupele de commando britanice sunt cantonati in baza
militara Shorncliffe din comitatul Kent. Soldatii sunt inca selectati din comunitatile
din Nepal, circa 28.000 de tineri gurka trebuind sa treaca de selectia dura, pentru a
ocupa cele 200 de locuri puse la dispozitie in fiecare an. Procedeele de selectie sunt
considerate printre cele mai grele din lume, fiecare candidat trebuind sa urce alergand un
munte timp de 40 de minute, incarcat cu o ranita grea de 35 kilograme. Pentru siguranta
Printului Harry, curtea regala britanica a decis ca acesta sa-si execute cele 10
saptamani de stagiu militar din Afganistan in cadrul unei unitati de elita gurkha
dislocata in teatrul de operatiuni militare.
 
Cutitul Kukri - de la Alexandru Macedon la trupele de commando 
“Sunt duri, sunt bravi, sunt rezistenti si disciplinati. In cadrul fiecărui regiment sunt
foarte atasati unii de altii. De fapt, putem spune ca lupta pentru camarazii lor si
familiile ramase acasa. Dar ce-i face unici si de temut este indemanarea in folosirea
acelui cutit cumplit pe nume Kukri” - Tony Gould- Istoric si cercetator militar

Cutitul Kukri a fost conceput de gurkha drept o arma alba de mici dimensiuni care
sa poate fi ascunsa si transportata usor in timpul unei misiuni de lupta si sa fie
capabila sa reteze mana sau capul unui inamic atunci cand situatia o cere. Lama sa
are o lungime intre 30-38 centimetri, iar manerul este facut in mod traditional
numai din corn de bivol. Kukri este probabil cel mai eficient cutit de lupta creat
vreodata. In ciuda formei sale asemanatoare cu a unui bumerang, acesta arma nu a fost
conceputa pentru aruncat. Kukri are un design al lamei care-i permite sa efectueze cele
mai adanci taieturi de care este capabil un cutit. Forma sa este unica in toata Asia, nicio
alta arma alba din India, Tibet sau China nu are lama asemanatoare cu cea de kukri.

Stramosul sau a venit in vechime din Europa sub forma sabiilor kopis si machaira purtate
de soldatii greci ai lui Alexandru Macedon. Kukri a supravietuit timpurilor fiind
astazi reprezentantul asa numitelor “pumnale ariene”, un gen de arme albe cu lama
curbata in jos si cu taisul pe partea concava, caracteristice populatiilor indo-
europene din Dacia, Grecia, Persia si India. Acest cutit cu infatisare infricosatoare este
folosit in special in miscari de taiere si retezare, mult amplificate de forma si greutatea
lamei. Cu toate acestea, soldatii gurkha au dezvoltat si o serie de miscari eficiente de
impungere, folosite in special in cadrul luptei corp la corp, in momentele in care distanta
este prea mica incat sa se poata efectua teribilele retezari.
Cu toate ca un obicei al gurkha-silor cerea ca nici un kukri sa nu-si paraseasca teaca fara
a gusta sange, cutitul nepalezilor este o unealta folositoare si la sapat gropi, jupuit
animale, deschis conserve, taiat lemne, croit drum prin jungla, taiat carnea si legumele
pentru masa, etc. In cadrul festivalului religios hindus Dasain, kukri este binecuvantat de
preot inainte de a fi folosit la sacrificarea rituala a unei capre sau oi.
Cea mai buna descriere a a modului in care este folosit in misiunile de lupta vine din
partea coloneluli Gian Singh, comandant al diviziei 7 Gurkha din Armata Nationala
Indiana :
“ Un gurkha din regimentul meu mi-a aratat odata cea mai eficenta cale de a folosi un
kukri. Pentru inceput s-a furisat incet in spatele inamicului si l-a injughiat in rinichi.
In urma acestei tehnici, corpul celui injunghiat se apleaca intotdeauna inainte
deoarece, invariabil, sunt retezati unii nervi. In acel moment, gurkha i-a retezat capul
nefericitului aplecat in fata, dintr-o singura lovitura. Nu mi-a venit sa cred cat de
repede s-a intamplat totul. Evenimentele urmatoare din timpul razboaielor indo-
pakistaneze, mi-au dovedit insa cat de eficienti sunt gurkha-sii inarmati cu kukri…”
Viata unui gurkha din trupele speciale a fost si va ramane dura si sangeroasa. Nu poate fi
altfel. Acesta este pretul de sange pe care trebuie sa-l plateasca muntenii din Himalaya.
Asa cum a profetit acum multe sute de ani Gorkhanath, gurul razboinic si protectorul
fiecarui gurkha.
Cecenii, ultimii rebeli
autor: Nicu Parlog
Foto (1)
In urma cu nici 20 de ani, nu se cunostea mai nimic despre acest popor. A aparut de
niciunde pe ecranele televizoarelor, in cadrul buletinelor de stiri si in editiiile tiparite ale
publicatiilor de pretutindeni. Un popor fascinant, dur, mandru si stravechi precum vantul
care musca iarna din piscurile Muntelui Darial… Fratii lupilor si vulturilor din Caucaz,
cecenii si-au facut din dorinta lor nestavilita de libertate crezul suprem care i-a ajutat
intotdeauna sa supravietuiasca!
Istorie multa, violenta pe masura… 
In monumentala lucrare “Arhipelagul Gulag”, fostul dizident rus Alexandr Soljenitan
(1918-2008) face apologia unuia dintre nenumaratele popoare incluse fortat in Uniunea
Sovietica a acelor timpuri, cecenii. Un popor alcatuit din oameni darzi, care au ramas
neinfranti de duritatea si asprimea inumana a conditiilor din lagarele din Siberia si
Kazahstan. Nimeni si nimic nu i-a putut infrange sau umili vreodata. Conform
marturiilor lui Soljenitan, dintre toate natiile tinute in lagar, autoritatile se temeau doar
de ceceni. Erau singurii ocoliti chiar de catre neinduratoarele cadre ale KGB-ului,
singurii care nu acceptau si dispretuiau fatis ideologia aberanta si valorile gaunoase
impuse zilnic in fata oricarui cetatean al URSS-ului de catre demonul rosu al
comunismului. Multi erau executati, dar forta lor ca popor dinstinct nu slabea deloc. Cu
incapatanare surda, cecenii continuau sa sfideze deschis puterea sovietelor. Ce anume era
in fiinta oricarui cecen de il facea atat de dur si neinduplecat in fata imensei masini de
exterminare reprezentata cu brio de structurile de control ale puterii Sovietelor? De ce
pana si in zilele noastre nu se lasa umiliti si asimilati, in ciuda recentelor conflicte armate
devastatoare? De ce in fostul spatiu ex-sovietic exista inca zicala “Un caucazian face cat
10 oameni normali, iar un gruzin sau un cecen fac cat 10 caucazieni”? O scurta dar
interesanta incursiune in istoria si cultura acestui popor, ne va oferi unele raspunsuri
edificatoare…
Marele caucazolog francez Georges Dumézil (1898-1986) spunea despre ceceni ca,
alaturi de georgieni, sunt cei mai vechi locuitori ai Caucazului. Nu fara temei. Pe
teritoriul actual al Ceceniei s-au descoperit urme ale unor asezari umane vechi de peste
10.000 de ani. Limba cecena, alaturi de ingusa, este inclusa in grupul Nord-Estic al
familiei ligvistice caucaziene, grup care mai cuprinde alte 26 de limbi distincte. Cecena
prezinta similitudini cu unele limbi antice, precum limba vorbita in regatul mesopotamian
Urartu, etrusca si limba bascilor din Muntii Pirinei. Impreuna cu ingusii, cecenii fac parte
din stravechiul grup paleocaucazian Vainakh (Poporul nostru), component la randu-i al
ansambului Nakh care, pe langa ceceni, mai cuprinde populatiile Bat si Kist din Georgia,
Akkhia din Dagestan si Orskhoi, disparuta ca entitate culturala dupa emigrarea populatiei
respective in Turcia. Stramosii cecenilor si ingusilor au fost Gargarii, care au facut parte
din puternicul regat caucazian Albania (fara nicio legatura cu albanezii din Balcani).
Gargarii s-au facut apoi remarcati in istorie prin luptele cu romanii. Impotriva lor,
Pompei a intreprins o campanie militara in  Muntii Caucaz soldata cu numeroase
esecuri. Prezenta femeilor inarmate in randul gargarilor aduce noi date asupra formei de
democratie militara in care traiau stramosii cecenilor de azi. Ingusii, cei mai apropiati
etnic de ceceni se autodenumesc si in prezent Galghai, in onoarea stramosilor care au pus
pe fuga legiunile romane.
Inca de pe atunci, urmasii razboinicilor gargari au opus o rezistenta muta si darza in fata
valurilor de invadatori care s-au revarsat spre tinuturile de la poalele Caucazului de Nord.
Au facut fata invaziilor hunilor, avarilor, arabilor, khazarilor, mongolilor, tatarilor,
persanilor si turcilor cu aceeasi inversunare tipica popoarelor din Caucaz. Au luptat in
trecut si cu vecinii lor, georgienii si cazacii crestini, precum si cu kalmucii budisti. Au
strabatut astfel veacurile fara a fi supusi niciodata in adevaratul sens al cuvantului. Aici s-
a nascut lupta de gherila. Cecenii atacau si hartuiau armatele celor care le calcau tara,
refugiindu-se in muntii lor inaccesibili, atunci cand erau coplesiti de multimea
dusmanilor. De multe ori dispareau in stepa, intorcandu-se in satele lor cand primejdia
trecuse. Si-au exercitat astfel extraordinara capacitate de rezistenta in special impotriva
Imperiilor Otoman si Tarist, dand dovada de  dragostea absoluta de libertate, care a
ajuns sa reprezinte cea mai importanta trasatura de caracter a acestui popor. Intre ei,
cecenii se numesc Nohci; denumirea de “ceceni” le-a fost data de rusi, care s-au inspirat
de la satul Cecen-Aul, unde aveau loc intalnirile anuale intre conducatorii tuturor
clanurilor.
 
Musulmani si nu prea… 
Cecenii au practicat la inceput o forma de religie naiva bazata pe politeism si samanism
caucazian. Paganismul cecen a ramas prezent si astazi in cadrul unei societati
traditionale unde islamul, in ciuda imaginii date de stirile de la televizor, nu a reusit sa se
impuna total. In prezent, cecenii inca se jura pe Soare, apa, pamant, foc sau diversi
arbori, ca o reminiscenta vie a stravechiului paganism caucazian. O alta marturie a
acestuia ramane cultul zeitatilor pagane tribale, Dela, Tusholi, Myatzil, Sieli, Yerdy,
Gurmet-Tsuu, Erdzeli, Tamyz Yerdy. Apoi, pentru o perioada de cateva secole, s-au
considerat crestini, crestinismul ortodox intrand in Cecenia din regatele georgiene.
Abundenta de morminte crestine, precum si prezenta numelui de Zhaar (cruce) certifica
din plin acest lucru. La mijlocul Evului Mediu, inexplicabil, cecenii au abandonat
crestinismul, intorcandu-se la vechile practice pagane si la slavirea stramosilor sau
divinitatilor tutelare ale familiei, vetrei, razboiului.
Pe acest fond spiritual, Islamul isi face aparitia tarziu, in pragul anului 1500, facilitat de
schimburile economice si comerciale, precum si de legaturile politice cu Imperiul
Otoman, Hanatul Crimeei si Persia. Tipul de Islam imbratisat de ceceni a fost
Sufismul, cea mai blanda doctrina a Islamului, care propavaduieste cautarea continua a
lui Dumenzeu, bunavointa si toleranta fata de alte religii.  Vechile moschei de aici au
peretii pictati cu imagini de calareti, arme, cai, lupi si pasari. Dupa cum se stie, in Islam
este interzisa reprezentarea de fiinte vii. Conform analistilor politici ai situatiei prezente
din Cecenia, majoritatea cecenilor au urmarit doar sa lupte pentru libertate si identitate
culturala, iar de acest lucru au profitat gruparile islamiste radicale, adepte ale
introducerii Wahhabismului, cea mai represiva forma de islam, originara din Arabia
Saudita. Acestia au incercat deseori discreditarea Sufismului.
Cecenii traiesc si in zilele noastre impartiti in 131 de clanuri, denumite Teipe. Puterea
traditionala era tripartita, fiind impartita in mod egal intre inteleptii clanurilor, sefii de
Teipe si liderii religiosi. Dar, la fel ca ingusii, cecenii traiesc intr-o societate foarte
egalitarista. Analistii militari au constatat pe acesta cale ca popoarele caucaziene cu
sistem social putin ierarhizat au opus cea mai indarjita rezistenta invadatorilor. Legislatia
sovietica nu a inlocuit aici niciodata adevaratele legi nescrise ale locurilor, asa zisele
Adat. Legile rusilor nu au putut sterge nici traditiile razboinice pe baza carora este cladita
acesta societate originala, care imbina rafinamentul cu violenta codificata. Principala
virtute cultivata in inimile cecenilor, de cand sunt mici copii, este Yakh. Folclorul cecen
a pastrat conceptul de Yakh in baladele, cantecele si legendele sale. “Fie ca nici o mama
sa nu aiba un copil fara de Yakh”, clameaza cea mai des uzitata urare cecena. Yakh
inglobeaza in sine calitati precum decenta, curaj, modestie si dispret afisat fata de moarte
sau pericole.
Viata dura intr-un mediu ostil si saracacios, precum si atacurile neostoite a numeroaselor
populatii dusmane, i-au facut pe ceceni sa dezvolte un respect deosebit fata de conceptul
de munca grea. Acesta este descris de catre Khianal, idealul de munca obsteasca si
intrajutorare a clanurilor de ceceni. Cat de puternic este inca Khianal in inimile asprilor
munteni din Darial s-a vazut in timpul alunecarilor de teren din anii 1991-1993 din
localitatea Nozhai Yurt. Atunci toti cecenii din intreaga lume si-au donat jumatate din
avere conform codului nescris Adat pentru ajutorare celor afectati.
 
Nokhchallah sau barbatul perfect 
Intelepciunea populara din Cecenia afirma ca nu trebuie decat sa te uiti la maniera in care
paseste un barbat pentru a-ti da seama de intensitatea spiritului sau masculin. Sensul
termenului de Nokhchallah nu se poate traduce complet in nici o alta limba. La o prima
interpretare, ar semnifica adevaratul caracter al barbatilor luptatori din Cecenia. Aici sunt
incluse o serie de norme comportamentale si calitati masculine fara de care orice barbat
in floarea varstei nu se poate numi cu adevarat cecen. Curaj, respect, cavalerism,
sfidare a pericolului, loialitate si diplomatie sunt printre principalele calitati ala acestui
Cod de Onoare cecen ale carui origini se pierd in negura vremurilor. Mai presus de toate,
Nokhchallah este o traditie orala transmisa din tata in fiu. Rusii spun deseori ca este mai
usor sa faci un cecen sa incalce perceptele legii musulmane Sharia, decat sa-l obligi sa
treaca peste idealul sau de Nokhchallah. Asta au invatat pe pielea lor primii misionari
musulmani care au incercat sa-i oblige cu forta pe ceceni sa se islamizeze. Cecenii au
adoptat in final tipul de Islam care se potrivea cel mai bine cu riturile lor ancestrale.
Limba cecena este singurul limbaj din lume care nu are cuvinte pentru umilinta,
nehotarare, cersetorie sau adulatie...

Nokhchallah stipuleaza ca niciun cecen sa nu aiba conflicte cu un nemusulman.

Conform acestei reguli, este de preferat sa ramai certat cu un musulman, deoarece la
Judecata de Apoi, cand vor fi judecate toate neamurile in functie de religia lor, este mai
usor sa te intalnesti cu el in locul de adunare al sufletelor musulmane, decat sa cauti
sufletul unui crestin sau budist pentru a-ti cere iertare...
Copiii cecenilor invatau manuirea pumnalului caucazian Kindjal si a sabiei Sashka, inca
din momentul in care invatau sa mearga. Respectul fata de batrani si femei este probabil
cea mai izbitoare trasatura de caracter a cecenilor. Nokhchallah este prezent si astazi in
randul copiilor ceceni. In mica tara din Caucaz, 80 % dintre tinerii ceceni frecventeaza o
sala de box, lupte sau arte martiale.
 
Lupi si oaspeti 
Lupul a ramas animalul favorit al oricarui cecen, datorita dorintei nestavilita de libertate
a acestui pradator. Intregul etos cecen se bazeaza pe admiratia fata de acest animal.
Totem al  primelor Teipe, lupul figureaza astazi in imnul si pe steagul cecen. Sa fii
oaspete printre ceceni este unul dintre cele mai extraordinare lucruri, cugeta in memoriile
sale batranul Tolstoi. Pentru acest popor care in decursul intregii sale existente a stat
izolat in fortareata de stanci a muntilor sai, aparitia unui calator venit de departe dadea
nastere celor mai intense sentimente de ospitalitate. Traditia Adat spune ca niciun oaspete
nu apare intamplator, el fiind trimis de Dumnezeu care vrea astfel sa incerce sufletul si
darnicia cecenilor. Din respect fata de oaspeti, acestora nu li se adreseaza nici o intrebare
personala in perioada primelor trei zile de popas in casa unui cecen.
O intamplare din Caucaz 
In timpul primului razboi cecen, un reporter francez era detasat in Cecenia pentru a
transmite stiri despre evolutia conflictului. La un moment dat, traversa cu masina un
drum laturalnic intre doua sate. Brusc, in fata sa apare silueta unei batrane pe care din
nefericire nu o poate evita. Socat, coboara  si urca in masina trupul inert al batranei, dupa
care demareaza in forta spre primul spital. Dupa cativa kilometri, ramane in pana de
benzina, in dreptul unui sat cecen. Coboara si merge in prima casa unde cere putina
benzina si explica situatie. Cecenul, un barbat masiv il ajuta si impreuna merg spre
spital. Ajunsi acolo, o coboara pe batrana lovita care cu toate eforturile medicilor nu mai
poate fi salvata. Ancheta ulterioara a stabilit clar ca accidentul se petrecuse doar din vina
batranei femei. La sfarsitul anchetei, reporterul francez este interpelat de cecenul caruia-i
ceruse ajutorul pentru salvarea batranei: “Francezule, ai mare noroc...femeia pe care ai
ucis-o cu masina era mama mea. Fusese in acea seara la niste rude. Acesta a fost soarta
ei... Dar pentru ca ai oprit masina si ai facut totul pentru a o salva, te iert... In plus, ai
intrat in casa mea, cerandu-mi ajutorul, iar la noi oaspetii sunt trimisi de Allah... Dar daca
nu ai fi oprit masina sa o ajuti... Ei bine, francezule, atunci mi-as fi petrecut restul vietii
cautandu-te sa te omor”, i-a raspuns cecenul pe un ton calm, fara ca nici un muschi sa-i fi
tresarit pe fata...
Copiii soldati – Razboiul, inocenta si nebunia
autor: Nicu Parlog

Foto (1)
Intr-o lume normala, copilaria este varsta marilor descoperiri, a bucuriilor pure si a
clipelor de neuitat petrecute in curtea bunicilor. Varsta cand invatam sa citim, timpul
amintirilor frumoase si al clipelor fara griji pe care le dorim infinite. In zilele noastre,
copilaria inseamna varsta la care copiii traumatizati de razboaiele celor mari, invata sa
apese pe tragaci si sa semene moarte. Povestea lor este reala si face parte din acea
realitate de care ne ascundem instinctual...
 
Are cu putin peste 12 ani. Pe deasupra unui tricou mult prea mare, care atarna
smechereste pe trupusorul sau plapand, poarta un poster cu David Beckham lipit cu
scotch. Mesteca plictisit o frunza de coca rezemat de pistolul automat Kalashnikov care
are aproape inaltimea sa. Privirea-i cade in gol, inexpresiva si grea, improprie totusi
pentru un pui de om. Ceva ciudat ii transpare din infatisare. Pare copil si nu prea. In ciuda
varstei si a siluetei plapande, intregita de statura unui copil evident subnutrit, transpare un
fior rece, cumplit. Oricat ar parea de incredibil, pustiul imprastie in jurul aurei sale o
senzatie de moarte...de groaza si durere in exces. Pustiul pipernicit a invatat deja sa bea
si sa se drogheze, ba chiar in urma cu cateva zile a incercat, stangace si grotesc, sa
violeze la randu-i o fetita dintr-un sat incendiat, incurajat de rasetele bolnave si strigatele
demente ale rebelilor guerilleros care duc un razboi fara sfarsit cu armata nationala a
unei tari din America de Sud.

Cat despre arta de a ucide un om, pustiul este deja un expert. Cu glontul, cu cutitul, cu
sticla incediara, cu grenada, chiar si cu un par de lemn, niciun mijloc de suprimare a
unei vieti omenesti nu-i este strain copilului imbracat cu un tricou pe care a lipit cu scotch
o pagina de revista cu fotografia fotbalistului preferat. Despre numarul de morti, el nu
mai stie cati a ucis. Copilul stie sa numere doar pana la 20. Nonsalant, declara ca a
omorat mai mult de 20 de oameni. Sateni, politisti, soldati guvernamentali, copii, femei,
batrani, indieni din selva, rebeli din factiunile dusmane, el a uitat deja numarul celor
trimisi nonsalant si natural pe lumea cealalta cu ajutorul manutelor sale slabanoage, care
poarta urmele acelor cu care s-a drogat.

Miguel este, din nefericire, doar unul dintre cei peste 300 000 de copii soldati din
intreaga lume. Sarmani copii care au ajuns sa intruchipeze una din abominatiile noastre
ca specie, undeva in pragul mileniului 3. In ciuda nivelului la care a ajuns stiinta si
tehnologia civilizatiei umane, in pofida faptului ca am ajuns sau nu pe Luna, sau ca
specia umana a dat posteritatii un Shakespeare, Bach, Bethoven sau Eminescu, cele
peste 300 000 de copii identice cu a lui Miguel ne aduc aminte ca mai avem mult de tras
pana sa ne putem numi linistiti “Oameni”. Nu de alta, dar nici cele mai primitive specii
de animale nu-si trimit puii sa ucida in locul adultilor...
 
Un obicei foarte vechi... 
Ideea hidoasa si totalmente imorala de a tranforma puii de om, aflati la varsta inocentei,
in soldati ucigasi, a incoltit in mintea unor comandanti militari fara urma de scrupule
inca de pe vremea Antichitatii. Astfel, primele dovezi arheologice spun povestea copiilor
soldati din zona bazinului Marii Mediterane. In acele vremuri, era un obicei des intalnit in
cadrul fortelor armate, ca fiecare grup de soldati sa aiba in preajma sa copii care-i ajutau
la imbracatul armurii, curatarea si intretinerea armelor, sau se ocupau de aproviziona cu
alimente. Cei mai destoinici erau promovati la rangul de copil de trupa, urmand sa
primeasca instruire in manuirea armelor alaturi de intretinerea carelor de lupta. Exemple
ale copiilor soldati ne sunt aduse de imaginile din arta hitita sau egipteana sau de
capitolele din Vechiul Testament in care se povesteste despre ucenicia militara a tanarului
David in serviciul regelui Saul. Mitologia greaca ne ofera exemplul lui Hylas, cel care a
fost ucenicul personal al lui Heracles, invatand de la eroul mitic toate tainele manuirii
armelor. Mai apoi, filozofia si literatura greaca aduc multe alte exemple de copii
tranformati de mici in soldati neinduratori, cel mai cunoscut caz fiind cel al taberelor de
antrenament ale baietilor spartani.

Pracatica copiilor soldati a fost mostenita fara rezerve in negurosul Ev Mediu european,
moment in care copiii erau luati de tati in razboaie, facand parte, la propriu, din bagajele
acestora. In aceasta situatie, copiii erau plasati in cadrul ariergardei armatei, fiind
deseori tinta predilecta a atacurilor inamice. Asa s-a intamplat si in ajunul bataliei de la
Agincourt cand, pe data de 25 octombrie 1415, copiii din ariergarda armatei engleze au
fost masacrati in totalitate de soldatii francezi care nu le-au aratat nici un semn de
mila...O soarta mai cruda decat a acestora au avut-o copiii care au participat la asa numita
“Cruciada a Copiilor” din anul 1212, cand un tanar cioban francez, pe numele sau
Etienne, a inceput sa predice multimilor cum ca el a primit de la Dumnezeu insusi
misiunea divina de a elibera Sfantul Mormant din Ierusalim, cu ajutorul unei armate
formata din copii neprihaniti. Datorita puterii sale de convingere iesita din comun, cat si
faptului ca se adresa unora de aceeasi varsta cu el, Etienne a reusit in scurt timp sa
stranga o ostire care numara nu mai putin de 30 000 de copii si adolescenti.

Filip, rege al Frantei din acea perioada si cunoscator personal al situatiei din Palestina,
si-a dat seama de viitorul unei astfel de aventuri exaltate si a interzis cruciada copiilor in
mod oficial. Credulitatea si exaltarea copiilor nu putea fi insa oprita, astfel incat zeci de
mii de copii din intreaga Franta si-au urmat drumul spre Marsilia. Acolo au fost imbarcati
pe corabile unor armatori care i-au pacalit in mod tragic. Dornici de castig, acestia i-au
dus direct in Egipt pe micii cruciati neprihaniti care doreau in credulitatea lor specifica,
sa ucida toti musulmanii din Palestina. O parte din corabii au fost scufundate de furtuni,
restul supravietuitorilor fiind dusi in Cairo unde au fost vanduti ca sclavi negustorilor
arabi de catre aceiasi armatori francezi care le promisesera o moarte mantuitoare in lupta
care va elibera Ierusalimul...

In perioada moderna, ne parvin ecourile luptei de la Waterloo, unde contingentul de

tobosari francezi in varsta de 13 ani, a fost lichidat fara crutare intr-un moment de
inclestare intre taberele inamice. In timpul revoltei ghetourilor evreiesti din Varsovia,
desfasurate in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, copiii evrei, printre care si
Shalom Yoram, s-au constituit intr-o miscare militara intitulata Hashomer Hatzair. In
timpul asaltului final asupra Varsoviei din anul 1943, copiii evrei au intrat primii in lupta,
iar rezistenta lor in fata trupelor gerrmane a fost eroica dar scurta. Membrii temutelor
unitati de elita ale SS-ului, i-au ucis fara mila pe copiii metamorfozati in soldati.

De partea cealalta a baricadei, armatele gemane beneficiau la randul lor de serviciile

unitatilor Hitlerjugend. Copiii din astfel de unitati erau selectionati pe criterii
antropometrice, strict rasiale, supusi unor antrenamente dure si indoctrinati cu ideologia
nazista pana la nivelul fanatismului. Asa se explica spiritul de sacrificiu cu care au
luptat tinerii din Hitlerjugend in timpul bataliei Berlinului din anul 1945. Nici trupele
Armatei Rosii nu erau straine de aceste obiceiuri. Stalin dadea ordin personal ca toti
copiii orfani, indiferent de varsta, sa fie inrolati in randul soldatilor Uniunii Sovietice.
Copiii respectivi urmau sa fie indoctrinati cu ideologia comunista, fanatizati si trimisi in
linia intai dupa un instructaj elementar in care erau invatati cum sa ia viata unui om in cel
mai scurt timp. Denumiti “Fii ai regimentului” numiti in mod oficialo-patriotard si
“Vrabiute”, acesti copii erau trimisi, in mod obisnuit, in misiuni de recunoastere si
sabotaj. Durata lor de viata era de circa 2 luni de zile.
 
Grenada, mitraliera, cutitul – jucarii pentru copii? 
Articolul 38 din cadrul Drepturilor Internationale ale Copilului stipulat de Natiunile
Unite in anul 1989 proclama : “Statele lumii se vor angaja pe acesta cale, sa nu
foloseasca in razboaie sau confruntari civile, copii sub varsta de 15 ani, pe post de
soldati combatanti”. Aceasta directiva are la baza Protocoalele Aditionale ale Conventiei
din Geneva, adoptate la nivel international pe data de 12 august 1949 si ratificate, mai
apoi, in anul 1977. Evident, nu toti s-au sinchisit de aceste legi internationale, dupa cum
o demonstreaza realitatile dure ale confruntarilor militare de dupa cel de al doilea Razboi
Mondial.

Comandanti militari ai sutelor de armate rebele din lumea intreaga rapesc copii si-i
arunca in mijlocul razboaielor de gherila din cadrul conflictelor interetnice, religioase
sau economice care infloresc la ora actuala pe meridianele Terrei. Toti copiii sunt
victimele nefericite si lipsite de aparare ale nebuniei, urii, intolerantei si lacomiei celor
mari. Nascuti in tari unde razboiul face parte din realitatea zilnica, acesti copii sunt
obisnuiti cu durerea, crima, moartea, foametea, drogurile, violenta. Cei mai multi nu trec
de varsta de 16 ani, fiind considerati, in batjocura, de comandantii factiunilor rebele ale
micilor armate particulare ale vreunui sef de trib sau traficant de droguri, drept “Trupe
cu termen redus de garantie”.

Copiii nu au vrut niciodata sa ucida, sa se drogheze sau sa violeze. Mintea lor inca zbura
in lumea de vis a imaginarului copilariei, cand sefii militari i-au smuls brutal din
paturile in care dormeau, de langa parinti sau de pe bancile scolii, pentru a-i transforma
in ucigasi in pantaloni scurti. Unii sunt inrolati dupa ce si-au vazut tatii ucisi si mamele
violate sub ochii lor, in timp ce pe fundal ardea satul natal incendiat de soldati. Altii au
ales de bunavoie sa urmeze una dintre militiile locale, sperand ca astfel sa nu moara de
foame sau de sete, dupa cum se intampla in fiecare zi in Columbia, in unele tari africane,
in Orientul Mijlociu sau sud-estul Asiei. Odata recrutati, ei sunt supusi unui tratament de
spalare a creierului, antrenati sa ucida si drogati. Sunt drogati pentru a fi fortati astfel sa
fie dependenti de armata respectiva. Un copil drogat devine instantaneu dependent. Nici
vorba de fuga sau dezertare...Dupa aceasta “Initiere a mortii si durerii” copii sunt trimisi
sa ucida. Deseori, armele sunt mai inalte decat ei, dar acesti copii alienati sunt ucigasi
reci, eficienti si infricosatori, dupa cum certifica toate rapoartele cercetatorilor O.N.U.

Pentru cei aproximativ 300 000 de copii soldati nu mai exista scapare. Cu exceptia unor
cazuri fericite in care unii dintre ei reusesc sa scape iadului provocat de lumea celor mari,
cei mai multi ajung sa fie soldati, spioni, sclavi sexuali sau, dupa cum se intampla
deseori, scuturi umane in cazuri limita. Vulnerabilitatea face ca micile fiinte umane
nevinovate sa fie extrem de cautate de liderii militiilor locale din teatrele de conflict,
conform socio-psihologilor O.N.U. care au intervievat sute de copii soldati din Sri Lanka,
Nepal, Pakistan, Uganda, Myanmar Palestina, Irak, Cambodgia, Laos, Cecenia. Copiii
sunt cautati si rapiti, in primul rand, pentru ca sunt usor de manipulat si indoctrinat. Apoi,
un astfel de copil poate realiza fapte de o cruzime incredibila, convins find ca totul este o
joaca. Poate indeplini cele mai barbare sau absurde ordine fara a protesta in vreun fel,
datorita faptului ca sistemul moral si codul sau de valori nu este inca format. “Copiii
soldati sunt ideali pentru scopurile noastre, pentru ca nu se plang, nu cer nici un ban si
daca le ordonam sa ucida, ucid pe loc fara sa puna intrebari”, declara nonsalant un ofiter
superior din cadrul Armatei Nationale a Ciadului... Baieteii se autodenumesc deseori
“Colonelul Rambo” sau “Capitanul Rupe Tot”. Daca ei mai au o “sansa” si ajung mini-
soldati, soarta fetelor este mult mai cruda. Fiind prea mici ca sa ajunga sclave sexuale si
prea slabe pentru a deveni soldati eficienti, fetitele sunt folosite deseori drept scuturi
umane sau trimise sa se plimbe pe campurile minate...

Miguel adoarme in fiecare noapte intrand intr-o lume a viselor in care nici un copil din
Europa sau America nu are acces. Daca ar avea, s-ar trezi tipand din cosmaruri de negrait
pentru un suflet de copil. Cand este treaz, viseaza cu ochii deschisi. Cand va fi mare isi
doreste sa ajunga sef al unei trupe de guerilleros sau, de ce nu, comandat al unui Ejercito
Militar. Dorinte ale unui pui de om de a carui copilarie s-a ales praful. Praful de pusca,
mai exact...
 
Razboaiele de sub cearceaf
autor: Cecilia Stroe

Foto (8)
Logic ar fi sa stim o gramada de lucruri despre sex si sexualitate. Suntem bombardati de
reviste, de carti si de emisiuni de televiziune care ne lumineaza constant asupra fiecarui
aspect al relatiilor sexuale. Nu acelasi lucru se poate spune si despre informatiile cu
privire la originile istorice ale sexului, desi este evident ca planeta a devenit atat de
aglomerata pentru ca generatie de generatie, de aproximativ o suta de mii de ani, barbatii
si femeile intretin raporturi sexuale.
Amintiri din zona gri 
Desi, de la Suetonius pana la William Gibbon si Michel Foucault, istoricii s-au bucurat
intotdeauna de un apetit sanatos pentru detalii cu privire la ceea ce stramosii nostri au
facut sau n-au facut de-a lungul veacurilor in pestera, in iarba sau in dormitor,
istoriografia sexualitatii s-a dovedit pana la urma un demers foarte spinos.

A scrie despre istoria sexului nu este deloc usor, nota un om de stiinta. Dincolo de
pericolul de a suna prea pompos sau prea pueril, prea pudibond sau dimpotriva, cel mai
mare risc al unui asemenea demers este ca prejudecatile morale ale autorului sa
denatureze adevarul istoric. Ca sa nu mai spunem ca, prin natura sa, acest tip de activitate
s-a desfasurat mai mereu in spatele usilor inchise, fara alti martori decat cei implicati
direct. Ca atare, desi gratie tehnologiei actuale cercetatorii pot determina cu acuratete nu
numai cauza mortii unui egiptean mumificat, ci si ce obisnuia el sa manance,
reconstruirea vietii acestuia nu ofera nici o informatie cu privire la calitatea activitatii
sexuale a stramosilor nostri.

Dupa cum comenta profesorul Lawrence Stone de la Universitatea Princeton, Statele

Unite, in 1987, chiar si atunci cand anumite date concrete cu privire la amorul dintr-o
perioada istorica determinata supravietuiesc, nu se poate face abstractie de faptul ca ele
sunt extrem de subiective. Mare parte dintre scrisorile si jurnalele de pe vremea anticilor
nu contin nici o referire la sex, iar atunci cand apar totusi astfel de informatii, se
dovedeste ca, de cele mai multe ori, autorii lor erau barbati si ca, mai mult, apartineau in
exclusivitate clasei celor bogati, deci sunt nereprezentativi pentru un intreg popor sau
pentru o intreaga epoca. In plus, a existat intotdeauna o cultura sexuala „oficiala“ care a
mers brat la brat cu cea ilicita, expusa la persecutii si pedepse, iar in mijlocul celor doua a
functionat mereu o zona gri, adeseori destul de intinsa.
 
Banchetul 
Si totusi, este sigur ca omul a dat atentie sexului inca de la inceputul lumii. Magia,
vrajitoria si medicina au abordat in egala masura subiectele fertilitatii, contraceptiei,
avortului si potentei sexuale. Foarte putine lucruri se cunosc insa cu privire la vremurile
de dinaintea aparitiei scrierii. Doar incepand cu anul 3.000 i.Hr. putem urmari acel fir
rosu ce leaga cunostintele si civilizatiile anticului Orient Mijlociu (sumerienii,
asirienii), prin intermediul evreilor si al egiptenilor, de greci si de romani, asadar de
civilizatia occidentala. In Grecia veche, problematicile legate de sexualitate s-au
dezvoltat in paralel cu progresul culturii si civilizatiei. Puterile divine nu le-au livrat
grecilor coduri de legi menite a le regla comportamentul sexual: raporturile sexuale cu
femei sau cu barbati, vinul si mancarea erau privite drept fatete diferite ale aceleiasi
chestiuni: fortele placerii, aflate la cheremul fortelor naturii.

Pe vremea cand crestinismul inca nu exista, relatiile sexuale nu reprezentau un pacat

pentru greci, scrie Reinhold Dorrzapf in cartea sa Satana din nadragi. O istorie a culturii
raporturilor dintre barbati si femei, tradusa in Romania in urma cu cativa ani. „Aceste
relatii si practici sexuale sunt, in acest veac al V-lea inainte de Hristos, un consum
savuros precum mancarea si bautura, facut in graba si de scurta durata, dar profund
satisfacator; o placere lipsita de urmari, pe care elita Atenei o gusta dupa seratele de
discutii cu distributia poate cea mai selecta pe care a cunoscut-o vreodata istoria
Occidentului.“ Paradoxal, tocmai filosofii si medicii care ii insoteau pe acesti practicanti
ai amorului liber aveau sa fie si cei dintai promotori ai necesitatii de a tine sexul in frau,
punand baza „stiintifica“ pe care mai tarziu se va sustine morala crestina.

In secolele care au urmat, gandirea greco-romana va identifica in raportul conjugal o

legatura privilegiata fata de celelalte, iar scolile clasice de medicina vor sustine efectele
benefice ale abstinentei sexuale.
In ceea ce priveste statul roman, se spune ca acesta ar fi inceput sa se ocupe de
comportamentul din dormitor al cetatenilor sai abia prin secolul I i.Hr. In timpul
principatului lui Augustus (63-14 i.Hr.) s-au promulgat legi ce defineau coitus illicitus
drept impreunarea unui barbat cu o femeie libera, necasatorita si il declarau delict de
stuprum. Ulterior, in Urbe, felul in care a fost perceputa sexualitatea avea insa sa se
schimbe in mod semnificativ. Se spune chiar ca decaderea Imperiului Roman ar fi fost
mai ales consecinta moravurilor sexuale excesiv de libertine ale cetatenilor sai si ca
doar crestinismul, printr-o riguroasa reprimare a acestora, a putut restabili ordinea.
„Inainte ca noua religie si noul sistem de valori sa se impuna definitiv – mai cu seama
aceasta religie care declara un lucru atat de placut cum este sexualitatea ca fiind un pacat,
nevazand in femeie nimic altceva decat unealta seducatoare a Necuratului –, intarziatii
Antichitatii, cuprinsi de panica sfarsitului lumii, se tavalesc inca o data cu infrigurare si
neastampar in scaldatoarea cea mai spurcata a stilului de viata de odinioara“, ne
povesteste Dorrzapf.
 
Placere si durere 
Perioada Renasterii este cea in care, pentru prima oara in istorie, barbatii si femeile
descopera o noua intimitate, cea a vietii in comun. Un avantaj istoric, care va furniza
bazele casniciei moderne, dar pretul platit este mare. Mixtura de sexualitate si agresiune
din vremea lui Shakespeare isi gaseste o buna intruchipare in viata lui Henric al VIII-
lea al Angliei, care a trimis la moarte cel putin doua neveste si nimeni n-a avut nimic de
comentat, in afara persoanelor direct interesate. Vreme de alte cateva secole, pana in
timpuri relativ recente, barbatii si femeile continua sa faca eforturi frenetice de a coexista
unii cu altii, incapabili sa tolereze intimitatea fara a recurge la violenta. Intrucat cei mai
multi dintre oamenii secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea si al XIX-lea au suportat
sanctiuni corporale severe in timpul copilariei, au ajuns la maturitate mustind de o furie
care trebuia cumva defulata, iar cel mai la indemana receptacul era de obicei nevasta.

Desi la suprafata pare ca sexul va fi mereu un teren minat al progresiilor si regresiilor,

dincolo de comentariile cu privire la importanta ca femeile sa recunoasca superioritatea
sotului numai pentru ca acesta este barbat si dincolo de recomandarile medicilor ca ele sa
nu aiba raporturi sexuale decat in vederea procrearii (si niciodata mai des de o data pe
luna), istoricii mai optimisti au detectat totusi in era victoriana (a doua parte a secolului al
XIX-lea) semintele unei firave, dar semnificative capacitati de a tolera diferenta. Aurore
Dupin, mai bine cunoscuta sub numele de George Sand, a putut sa poarte pantaloni fara a
fi pedepsita, Oscar Wilde, desi intemnitat pentru homosexualitatea lui, a putut cel putin
sa traiasca pentru a-si spune povestea. Doar cu un secol mai devreme sa fi trait, ar fi fost
pusi la stalpul infamiei sau arsi pe rug.

In manualul sau de sociologie, Anthony Giddens schiteaza o sinteza a istoriei sexualitatii

in cultura Apusului. Potrivit lui Giddens, „atitudinea occidentala fata de sexualitate este
produsul a aproape doua mii de ani de istorie influentata in principal de crestinism. Desi
cele sapte confesiuni crestine au puncte de vedere destul de diferite asupra rolului
sexualitatii in viata omului, judecata dominanta a Bisericii vede toate activitatile sexuale
ca fiind suspecte si considera ca ele trebuie reduse la minimul indispensabil pentru
asigurarea procrearii. In anumite locuri si perioade, aceasta abordare a produs o societate
extrem de bigota. In alte epoci, insa, multi s-au aratat indiferenti sau au reactionat la
invataturile Bisericii adoptand comportamente (adulterul, de pilda) interzise de
autoritatile religioase.“In secolul al XIX-lea, abordarii religioase a sexualitatii i se
substituie cea medicala, dar, spune Giddens, mare parte dintre primele texte medicale
privitoare la comportamentul sexual au o abordare la fel de rigida precum cea a Bisericii.
 
Antologia cruzimilor 
In 1992, in cartea ei The Literary Companion to Sex: An Anthology of Prose and
Poetry, Fiona Pitt-Kethley a furnizat traducerile a 51 de citate din scrieri grecesti,
evreiesti, hinduse si latine considerate de autoare „cele mai lipsite de prejudecati si mai
nerusinate texte despre sex dintre toate cele care au supravietuit“. Anticele scrieri tratau
teme variate, precum violul, desfraul, santajul, biciuirea, infidelitatea, duplicitatea,
voyeurismul, razbunarea si seductia fatala. Pe langa proliferarea infanticidului si a
altor forme de omorare a copiilor, cei mai vechi stramosi ai nostri practicau sclavia
cruda, tirania monarhica sau oligarhia restrictiva, iar razboaiele exterminatoare
constituiau o rutina, asa ca este usor de presupus ca toata aceasta violenta nu avea cum sa
nu se oglindeasca si in viata lor sexuala. La inceput, pederastia si abuzul sexual asupra
copiilor erau la ordinea zilei. In Egiptul antic, fetelor li se aranja casatoria de la varsta de
6 ani. De altfel, in Antichitate era un fapt obisnuit ca parintii sa colaboreze la pregatirea
initierii sexuale a copiilor lor de catre oameni in varsta, simtindu-se ultragiati atunci
cand conspiratiile in vederea seducerii progeniturilor lor nu dadeau roade.

La Roma, prostituata Quartilla, o preoteasa a lui Priapus, spune: „Sa ma trasneasca

Junona daca-mi mai aduc aminte de vremea cand eram virgina.“ (Petronius, Satyricon).
Asadar, in acele vremuri, copiii erau supusi la cruzimi inimaginabile; la fel si sclavele,
care puteau fi exploatate sexual de stapani si stapane dupa bunul plac al acestora din
urma. In Egipt, in Grecia si in Roma, sotiile nu aveau nici ele o soarta mult mai buna,
fiind privite ca niste animale de prasila. In ceea ce priveste fidelitatea, aceasta pare a fi
un concept de data relativ recenta. In Antichitate, sotii revarsau de departe mult mai
multa afectiune asupra baietilor sau a hetairelor, un fel de prostituate de lux. De altfel,
ei puteau divorta de neveste daca acestea nu puteau face dovada fertilitatii, o strategie ce
si-a dovedit eficienta vreme indelungata (vezi cazul regelui Henric al VIII-lea al Angliei,
secolul al XVI-lea).
 
Cruciada antisex 
Pe parcursul intregului Ev Mediu, lumea crestina a fost cuprinsa de un fel de fobie fata
de sex, ceea ce nu inseamna ca oamenii nu au continuat sa faca amor, dar l-au facut cu
rusine si dezgust. Sfantul Augustin, una dintre cele mai renumite figuri ale vremii sale, a
condamnat sexualitatea, la fel ca multi alti clerici. Infierat de la amvon de catre parintii
Bisericii, actul sexual a devenit ceva murdar, rusinos, lipsit de cuviinta, degradant.
Ingrijorati atat de tare de posibilitatea de a comite acest pacat mortal, unii au mers chiar
pana la se autocastra, pentru a-si asigura abstinenta totala. Stoicii si neoplatonicii au
exercitat o influenta teribila, propovaduind ascetismul si autocontrolul la orice pas,
accentuand ideile lui Platon cu privire la suprematia spiritului asupra trupului. „Placerea
este un lucru vulgar, marunt si nevrednic de respect, specific necuvantatoarelor“, spuneau
ei. In cele din urma, invataturile sfinte i-au convins pe oameni ca sexul este o „ispita a
sarpelui“, iar institutia casatoriei – nimic altceva decat „un mod de viata respingator si
impur“. Ca atare, orice activitate sexuala trebuia practicata conform unui set de reguli si
restrictii draconice. Pana la acea vreme disparuse de mult orice ecou al orgiilor lui
Caligula si Tiberius, iar abilitatea oamenilor de a-si tine in frau libidoul fusese indelung
exersata. Cruciada antisex a Evului Mediu si cultura centurii de castitate si a flagelarii
trebuie insa sa fi coexistat destul de incomod cu raspandirea „endemica“ a prostitutiei,
documentata in aceeasi perioada.
Logic ar fi sa stim o gramada de lucruri despre sex si sexualitate. Suntem bombardati de
reviste, de carti si de emisiuni de televiziune care ne lumineaza constant asupra fiecarui
aspect al relatiilor sexuale. Nu acelasi lucru se poate spune si despre informatiile cu
privire la originile istorice ale sexului, desi este evident ca planeta a devenit atat de
aglomerata pentru ca generatie de generatie, de aproximativ o suta de mii de ani, barbatii
si femeile intretin raporturi sexuale.
Libertate si interdictie 
Pe intreg parcursul secolului al XIX-lea, oamenii s-au zbatut intre conservatorism si
liberalism. Femeile nu se dadeau in laturi de la a-si indeparta chirurgical unele coaste
pentru a intra mai bine in corsete, in timp ce baietii suportau cu stoicism sa le fie aplicate
lipitori in zona organelor genitale, o practica pe care medicii o recomandau pentru a
reduce probabilitatea erectiilor nedorite. Daca „tratamentul“ femeilor isterice
presupunea practici extreme precum clitoridectomia, barbatii victorieni cu sangele
fierbinte erau legati in cearceafuri, cand nu erau pusi de-a binelea in lanturi sau „echipati“
cu inele de metal pentru prevenirea masturbarii – toate acestea spre binele lor, evident,
pentru a-i feri de „ramolismentul“ creierului sau de imbecilizare, efecte scontate ale
activitatii sexuale. De asemenea, un numar nedefinit de barbati au eliminat ceaiul,
cafeaua, alcoolul, ciocolata, stridiile, ouale, branza si carnea din alimentatie, la sfatul
medicului, in speranta ca renuntarea la aceste mancaruri „ostentative“ le va reduce
impulsul „abominabil“ de a-si atinge organele genitale.
 
Pe „aparatul sexualitatii“ 
Nu exista o sexualitate proprie fiecarei epoci. Practicile sexuale sunt intotdeauna
aceleasi, se schimba doar perspectiva, felul in care le privim. O spune o autoritate in
materie, francezul Michel Onfray, „scandalosul“ teoretician al hedonismului, doctor in
filosofie si autorul a zeci de scrieri importante nu numai pe tema erotismului, ci si in
general, despre morala si ateism. In opinia filosofului, sexualitatea este o energie pe care
o civilizatie o inscrie intr-o norma, o reglementeaza prin intermediul casatoriei,
monogamiei, procrearii, sau o reprima atunci cand nu se supune acestui standard.
Sexualitatea este aprioric o forta asociala. Si intrucat ceea ce nu se inscrie in normele
sociale devine automat dezordine sociala, ea „trebuie“ inabusita. Istoria obiceiurilor si a
sexualitatii nu se reduce la cele cateva dovezi consemnate de hartia tiparita, iar in viata
adevarata nu se ajunge la sex prin intermediul scrierilor, declara Onfray intr-un interviu.

Desi numerosi cercetatori si capete luminate au vazut in opera Marchizului de Sade

paradigma eliberarii sexuale moderne, in opinia filosofului aceasta face elogiul unei
brutalitati feudale, devenita de altfel, ulterior, esenta fascismului. Astazi, unul ca Sade ar
fi, pe buna dreptate, la inchisoare pentru viol, sechestrare de persoana, violenta in
grup, tortura, uz de stupefiante si tentativa de omucidere, crede Onfray.Si totusi,
potrivit aceluiasi, pentru un stat erosul este mai putin problematic decat un text politic
subversiv. Anarhia sexuala sfarseste intotdeauna intr-un inocent joc de alcov, fara ca
macar sa atinga „esentialul“: proprietatea privata, banul concentrat in mainile celor
putini, privilegiile puterii. „Daca oamenii sunt ocupati sa faca sex sau sa se uite la filme
pornografice, nu au nici timp si nici chef sa schimbe lumea.“
 
Noptile victoriene 
Multi cercetatori considera secolul al XIX-lea drept apogeul represiunii sexuale. Intre
veacurile al XVIII-lea si al XIX-lea, progresele industrializarii si dezechilibrul social al
Europei mai avansate nu adusesera inca nimic nou pe frontul relatiilor dintre sexe.
Cultura burgheza, mostenitoare a modelului aristocratic, exprima aceeasi inhibitie
profunda ce caracterizase l’ancien regime. Daca pe parcursul secolului al XVII-lea
predominase inca o atitudine de franchete manifesta fata de sex, catre jumatatea aceluiasi
secol situatia se inrautatise deja notabil, pentru a se ajunge in cele din urma la
„monotonele nopti victoriene“ din secolul al XIX-lea, atunci cand sexualitatea a fost
„condamnata la domiciliu fortat“ si bine izolata in dormitor. Se impunea regula tacerii si
incepea domnia cenzurii.Ca atare, puritanismul victorian, corolar logic al ideologiei
burgheze, a devenit purtatorul de cuvant al ascetismului crestin, impunand, prin dreptul
canonic, pastorala crestina si legea civila, un triplu decret de interzicere a relatiilor
sexuale, incompatibile cu constrangerea generalizata la a munci. In acest context, Freud
si miscarea psihanalitica par a reprezenta ruptura fata de represiune, ruptura care nu
priveste doar domeniul stiintific, ci se extinde pana la a acoperi diferitele domenii ale
cunoasterii, antrenand institutii, ideologii politice si constiinte individuale.

In Occident, in secolul al XIX-lea, discutiile asupra sexualitatii s-au intersectat cu temele

stiintelor moderne ale omului. Treptat s-a constituit „o mare arhiva a placerii“, spune
Michel Foucault in a sa Istorie a sexualitatii. Medicina, psihiatria si pedagogia au
transformat dorinta intr-un discurs stiintific sistematic. S-au elaborat diferite sisteme de
clasificare si s-a instaurat o stiinta a confesiunii, adica o disciplina interesata de lucrurile
ascunse si de nepronuntat. S-au dezvoltat adica acele stiinte interpretative „subiectivante“
care, prin examen (medical) si confesiune, cautau in sex semnificatia profunda a
individului. Trebuie sa faci omul sa vorbeasca pentru a-l putea cunoaste si, in consecinta,
a-l controla, spune Foucault. In opinia lui, constituirea acestor stiinte hermeneutice a
traversat doua faze. In prima, subiectul era considerat capabil, prin confesiune, sa-si
exprime propriile dorinte in interiorul unui discurs precis.
Ascultatorul il provoca, il judeca sau il consola, dar logica esentiala a discutiei era inca
accesibila, cel putin in principiu, subiectului intervievat. In cea de-a doua faza, care
coincide cu opera lui Freud, individul nu mai era privit ca unul in masura sa-si inteleaga
propriile dorinte, desi era totusi dator sa le marturiseasca. Semnificatia esentiala a
acestora ii era insa ascunsa, din cauza naturii sale inconstiente si a profundelor „opacitati“
de origine trupeasca, pe care numai un expert le putea descifra. Omul avea acum nevoie
de un interpret, care sa-i asculte jelania si sa-l faca disponibil la a fi dominat. Din aceasta
perspectiva, Freud cu teoria lui de reprimare a instinctelor si mai ales psihanaliza de
dupa el nu ar fi facut altceva decat sa intareasca ideea ca exista o sexualitate si o dorinta
ce trebuie controlate si rationalizate prin intermediul limbajului; iar psihanaliza nu ar fi
altceva decat o rafinata tehnologie de control al comportamentelor sexuale,
continuatoare a discursului lansat de crestinism, prin care fiece persoana trebuie sa-si
disciplineze propriul trup, sa-i controleze miscarile si sa-i justifice excesele.
 
Sexul, o chestiune politieneasca 
Dupa cum spune Michel Foucault in a sa Istorie…, constructia istorica a sexualitatii s-a
format odata cu debutul secolului al XVIII-lea. Demografia si domeniile asociate s-au
constituit in mod gradual in discipline si s-au ocupat de populatie ca de ceva ce trebuia
administrat, cunoscut, controlat: rata natalitatii, varsta casatoriei, nasterile legitime si
nelegitime, precocitatea si frecventa raporturilor sexuale – toate au devenit obiect de
studiu si de interventie. Potrivit lui Foucault, la inceputul secolului al XIX-lea a avut loc
o importanta reformulare a discursului asupra sexualitatii in termeni medicali. Elementul
fundamental al acestei transformari l-a reprezentat separarea dintre medicina specifica a
sexului si medicina corpului, o separare fondata pe „izolarea unui instinct sexual
susceptibil, chiar si fara alterari organice, de a prezenta anumite anomalii constitutionale,
niste devieri dobandite, unele infirmitati sau procese patologice“.

In acest punct, Foucault desparte sexul de sexualitate: pana in secolul al XVIII-lea exista
un „sex“ care era ordonat in mod juridic, prin coduri ce priveau obligatiile religioase sau
legale ale casatoriei, tranzactii de patrimoniu si legaturi de rudenie. Ulterior, oamenii si-
au dat seama ca sexul nu e numai ceva ce poate fi supus judecatii, ci mai trebuie si
administrat, astfel incat acesta a devenit o problema ce nu mai privea doar individul, ci si
statul. Sexul a devenit o chestiune politieneasca. Ansamblul dezbaterilor din jurul
sexului dezvoltate la inceputul secolului al XIX-lea avea insa sa sfarame aceasta alianta
dintre sex, proprietate si putere. Sexualitatea este o chestiune individuala: ea priveste un
tip de placere privata si a inceput sa fie considerata adevarata esenta a individului si
nucleul identitatii sale personale. S-a putut ajunge la o cunoastere a secretelor individului
prin intermediul medicilor, al psihiatrilor si al altor persoane carora individul le
marturisea secretele propriilor ganduri si apucaturi. Aceasta personalizare, aceasta
medicalizare si proliferare a semnificatiilor din jurul sexului, aparute intr-o anumita
perioada istorica, reprezinta, potrivit lui Foucault, „aparatul sexualitatii“.
 
XX SEX 
Intervalul cuprins intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX a fost unul
important pentru cercetarea stiintifica in domeniul sexologiei. In 1886, psihiatrul german
R. Krafft-Ebing a publicat Psihopatologia sexuala, cu un amplu studiu de cazuri si
detaliate descrieri, precedate de o teorie de ordin general care a caracterizat multa vreme
chiar si tehnica tratatelor de medicina legala. In 1897, medicul englez H. Ellis a inceput
publicarea unei serii de Studii asupra psihologiei sexuale (sase volume), finalizata in
1910 si caracterizata de o ampla documentare. In primul deceniu al secolului XX, au
inceput sa apara si in Statele Unite opere cu tematica sexuala, abordari educative si
moralizatoare, precum Culegerea Stall in opt volume. Intre timp, si figura femeii incepea
sa suscite interesul cercetatorilor, inclusiv ca o consecinta a primelor miscari feministe
din Anglia, de la finele secolului al XIX-lea. In 1905, Sigmund Freud publica Trei
eseuri despre sexualitate, iar in operele ulterioare conferea sexualitatii un rol proeminent
in cadrul psihicului uman, utilizand cazuistica provenita din practica psihiatrica si
contribuind in mod relevant la dezvoltarea stiintei sexului.

In 1922, W. Reich a atras atentia asupra fenomenului orgasmului si, delimitandu-se apoi
de psihanaliza freudiana, a deschis calea unei mai explicite fundamentari biologice a
sexualitatii, care a condus in anii ’60 si ’70 la cercetarile biocomportamentale ale lui
Masters si Johnson si la o ulterioara abordare terapeutica (orgasmoterapia). Aceste
lucrari constituie linia de baza a sexologiei moderne, caracterizata de-acum de o
expansiune interdisciplinara. Contributiile unor biologi precum D. Symons (Evolutia
sexualitatii umane,1974), a unor sexologi ca W. Pasini (Corps et sexologie, 1981), a
psihiatrului si sexologului elvetian G. Abraham (Psihoneuroendocrinologia placerii,
1986; G. Abraham, S. Caruso, Sexologia clinica, 1991) ofera o panorama in care
medicina, psihiatria, psihologia, sociologia si antropologia se armonizeaza
fundamentand nivelul de elaborare pe care sexologia l-a atins in clipa de fata.
237 motive bune (sau rele) pentru a face sex 
Un studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea din Texas si dat publicitatii anul
trecut a demonstrat ca, atunci cand vine vorba despre ceea ce-i indeamna pe oameni sa
faca sex, lucrurile nu stau tocmai simplu. Exista o infinitate de motivatii care-i imping
unul catre celalalt si nu toate sunt usor de inteles.

De ce fac oamenii sex? Primele raspunsuri par la mintea cocosului: din dragoste, pentru a
face copii, pentru ca „au chef“. Nu neaparat in aceasta ordine, dar surprinzator este ca,
potrivit studiului (cel mai detaliat de pana in prezent) condus de David Buss si Cindy
Meston, profesori de psihologie la Universitatea din Texas, motivele sunt de fapt
neasteptat de multe. Dintr-o perspectiva istorica, arata studiul, „ratiunile pentru care
persoanele intretin raporturi sexuale au fost dintotdeauna considerate putine si simple,
dar sunt in schimb foarte multe si complexe din punct de vedere psihologic“. Pentru a
ajunge la aceasta concluzie, oamenii de stiinta au realizat doua analize. In prima, un
esantion de 203 barbati si 241 de femei a pus pe hartie, unul cate unul, toate „motivele
bune pentru a...“, in final peste 700! Lista a fost ulterior sintetizata si redusa la 237. In cel
de-al doilea studiu (503 barbati si 1.046 de femei), s-a ajuns la un top in toata regula,
evidentiindu-se patru categorii de raspunsuri (in functie de tipul de impuls aflat la baza:
nevoia fiziologica, dorinta de a urmari un obiectiv, un factor emotional sau nesiguranta)
si 13 motivatii principale.
La acest soi de indicator au fost raportate mai apoi toate cele 237 de motivatii, pentru ca
oamenii de stiinta sa obtina un tablou cat se poate de clar nu numai asupra motivelor cele
mai banale sau cele mai stranii pentru care oamenii se angajeaza in raporturi sexuale, ci si
asupra diferentelor la acest capitol dintre barbati si femei. La cele doua sexe, clasicele
Topuri 5 se aseamana, cu exceptia catorva „detalii“: pe locul 5 femeile pun dragostea fata
de partener, in timp ce, la barbati, acelasi motiv nu se califica decat pe locul 8. O alta
diferenta: pe locul 8 al topului feminin se afla „Fac sex pentru ca e distractiv“, raspuns
situat in topul masculin pe locul 4. Potrivit lui David Buss si Cindy Meston, barbatii dau
dovada de o tendinta clara de a corela sexul unor motivatii cu caracter fizic („avea un
corp frumos“, „era supersexy“) sau pur si simplu unor oportunitati („era disponibila“,
„bause si am profitat de ocazie“). Cand spun „motive neobisnuite“, cercetatorii se refera
la cele mai putin votate din numarul celor 237 cuprinse in top. Avand in vedere procentul
acestora in cadrul raspunsurilor, faptul pare o binecuvantare. Dar asta nu inseamna ca
ele  trebuie subevaluate, avertizeaza oamenii de stiinta.

Asadar, dincolo de motivatiile mai mult sau mai putin atipice pentru care ajungem in pat
cu cineva, ce ne impinge sa facem sex atunci cand nu procreerea este scopul final? Care
este „motorul“ dorintei sexuale? Adeseori, spun psihologii, in spatele unei motivatii
chiar banale sau deconcertante exista un cumul de ratiuni profunde, pe care persoana in
cauza le constientizeaza cu greutate sau, atunci cand se intampla sa o faca, nu prea
vorbeste despre ele. Potrivit psihologiei moderne, dorinta sexuala este o componenta
individuala ce se naste dintr-o alchimie unica in orice individ, dintr-un amestec de
elemente biologice, psihice, educationale si sociale. Pentru sexologi, sexul este inainte de
toate un foarte bun „adeziv“, ce tine unite psihicul si fizicul.

Iar daca pulsiunile care ne imping sa facem sex variaza de-a lungul vietii, si mai evidente
sunt diferentele dintre barbati si femei. De altfel, unele dintre concluziile la care au ajuns
Meston si Buss le confirma: masculii, potrivit cercetatorilor texani, au tendinta de a intra
in actiune impinsi de cauze fizice, in timp ce femeile sunt mai sensibile la emotiile pe
care le incearca. Lasand la o parte stereotipurile exigentelor sexuale diferite ale
femeilor si barbatilor, nivelurile ridicate de testosteron ale celor din urma stau la originea
unei mai mari reactivitati, mai ales la stimulii vizuali. De aceea reactia/raspunsul sexual
masculin este in general mai rapid decat cel feminin. Dimpotriva, excitatia sexuala
feminina – conditionata printre altele si de alternanta hormonala la care e supusa femeia
in decursul unui ciclu menstrual – este mai filtrata de factori relationali, de cuplu, femeia
fiind in mod cultural obisnuita sa asocieze sexualitatea reproducerii si posibilitatii de a
instaura o relatie amoroasa stabila si de durata.
Cele mai insolite motive (dar si mai rare, din fericire)

PENTRU BARBATI
1. mi-a oferit droguri
2. am vrut sa-i dau o boala venerica
3. am vrut sa ma pedepsesc
4. am vrut sa pun capat relatiei pe care o aveam
5. din plictiseala
PENTRU FEMEI
1. am vrut sa-i dau o boala venerica
2. pentru bani
3. pentru o marire de salariu
4. pentru a fi acceptata de grup (initiere)
5. din plictiseala
 
Creierul, organ sexual 
Dorinta poate parea esenta comportamentului sexual uman, dar este doar actul central
intr-o lunga piesa de teatru al carei text e scris in buna parte in gene. Mai multe
descoperiri facute in ultimii zece ani au ridicat creierul la „rang“ de organ sexual cu acte
in regula, scotand in evidenta si o „bizarerie“: cele doua sexe dispun de versiuni profund
diferite ale acestuia. Totul gratie activitatii „desantate“ a testosteronului, hormon capabil
sa masculinizeze creierul la fel cum face cu trupul. Este o opinie falsa ca diferentele
dintre creierul barbatului si cel al femeii sunt mici si insignifiante, afirma cu tarie Larry
Cahill, de la Universitatea Irvine din California. Regiuni intinse ale cortexului, unde au
loc multe dintre cele mai sofisticate procese ale gandirii, sunt mai dense la femei.
Hipocampul, unde se formeaza primele amintiri, ocupa o portiune mult mai mare in
creierul feminin. Ba mai mult, tehnicile de imagistica cerebrala au inceput sa arate ca
barbatii si femeile isi folosesc creierul in moduri diferite chiar si atunci cand fac acelasi
lucru, ca versiunile masculine si feminine ale creierului opereaza dupa scheme diferite, in
pofida puternicei influente culturale.
 
Amorul, ce stres! 
Barbati si femei: universuri indepartate, apropiate nu de dragoste, ci de  hormoni.
Aceasta este concluzia ultimelor cercetari in materie ale psihiatrului Donatella Marazziti,
de la Universitatea din Pisa. Ea a studiat fenomenul indragostirii din punct de vedere
biologic, demonstrand ca, in faza de inceput a unei relatii amoroase, nivelul hormonului
masculin, testosteronul, scade la barbati si creste la femei. Cu alte cuvinte, se asista la un
soi de convergenta hormonala care reduce – cel putin la acest nivel – diferentele dintre
cele doua sexe. Intr-un anumit sens, barbatul devine un pic mai femeie, iar femeia un pic
mai barbat, explica Marazziti, in opinia careia variatiile nivelului de testosteron par a
constitui operatia prin care natura apropie cele doua sexe. Indragostiti si dezechilibrati:
12 femei si tot atatia barbati care au declarat pe propria raspundere ca se simt indragostiti
au fost comparati cu 24 de persoane singure sau implicate in relatii stabile, asadar, fara
„simptomele“ tipice dragostei.

Notabile s-au dovedit a fi diferentele hormonale dintre cele doua grupuri: atat de
evidente, incat Andreas Bartels, de la University College din Londra, a avansat ipoteza ca
dezechilibrele hormonale ar putea fi legate in realitate de ritmurile accelerate ale
activitatii sexuale la debutul pasiunii. Teoria insa nu o convinge pe Marazziti, intrucat
este un fapt dovedit ca, la barbat, intensificarea activitatii sexuale comporta mai degraba
o crestere a nivelului de testosteron, decat o diminuare. Amorul, ce stres! Alaturi de
rezultatele privitoare la nivelurile de testosteron, interesante sunt si cele ce se refera la
hormonul stresului, cortizolul, al carui nivel este foarte ridicat la indragostiti. Studiile
asupra componentei biochimice a indragostirii i-au adus deja psihiatrei din Pisa premiul
alternativ lgNobel pentru chimie in 2000.O recunoastere ironica acordata in fiecare an
celor mai improbabile studii in diferite domenii ale stiintei. Lui Marazziti premiul i-a fost
atribuit pentru descoperirea faptului ca a te indragosti este identic, din punct de vedere
biochimic, cu declansarea unei tulburari compulsiv-obsesive.
 
Oameni si soareci 
Femela de soarece nu da dovada de prea multa fantezie la „asternut“. Atunci cand se
imperecheaza, este prea putin „cooperanta“ si lasa masculul sa faca toata treaba. In
schimb, daca din intamplare este privata de organul lui Jacobson (sau vomeronazal),
chiar si cea mai docila dintre soricioaice devine o fanatica a sexului extrem, in sensul ca
sare la propriu pe alte exemplare, masculi sau femele, ce se nimereste.
Un experiment realizat la Universitatea Harvard (SUA) a tinut sub observatie un grup de
soareci-femele carora le fusese inhibata productia unei proteine – TRPC2– prezenta in
membrana celulelor organului vomeronazal. Aceasta structura nu este altceva decat un
ansamblu de celule olfactive in masura sa perceapa feromonii, substantele chimice
destinate sa activeze atractia sexuala. Lasate o luna intr-un ambient controlat, femelele cu
organul lui Jacobson compromis si-au facut de cap, punand in act strategii si
comportamente tipice masculilor din specia lor. La fel ca masculii, ba chiar mai rau: pe
langa ca au sarit de-a dreptul pe ceilalti soareci mimand miscari pelviene, s-au dovedit si
deosebit de agresive. In plus, cele care au nascut pui i-au neglijat si nu i-au aparat de
agresiunile celorlati. Studiul a evidentiat un fapt necunoscut: nu exista, cel putin in cazul
soarecilor, un creier masculin si unul feminin, cum se credea. „La soareci exista un singur
tip de creier, in interiorul caruia un intrerupator biochimic stabileste comportamentul cel
mai adecvat fata de sexul biologic“, afirma Catherine Dulac, autoarea studiului de la
Harvard. La om, organul vomeronazal este inactiv, asa ca problema este mai complexa.
Totusi, studiul da de gandit asupra posibilitatii ca si la animale, si la oameni acest
comportament sexual sa nu fie corelat atat fiziologiei creierului, cat influentelor
biochimice.
 
Oxitocina, bat-o vina! 
Ronald Glaser, director al Institutului de Medicina Comportamentala din cadrul
Universitatii din Ohio, a analizat compozitia chimica a excitatiei amoroase: pe parcursul
acestei faze, corpul uman incepe sa produca o anumita cantitate de oxitocina, substanta
cu reputatia de „hormon al dragostei“, pentru capacitatea ei de a crea legaturi emotionale
stranse intre indivizi. In timpul unui orgasm, oxitocina, al carei rol mai cunoscut este
acela de a controla contractiile uterului femeii pe parcursul nasterii, ar fi prezenta in
sange intr-o cantitate de cinci ori mai mare fata de cea normala. Si tocmai in acest
moment si-ar descatusa toate efectele benefice: de reglare a temperaturii corporale, a
batailor inimii si a presiunii sanguine, de facilitare a coagularii sangelui si de intarire a
sistemului imunitar.
Tuaregii – poporul care refuza sa piara
autor: Adrian Nicolae

Foto (15)
Strainii i-au numit in deradere „tuaregi”, preluand un stravechi termen arab, twareg, ce
insemna „cei abandonati de zei”, aluzie la traiul lor dur din inima celui mai mare desert al
planetei. Ei si-au spus simplu Imashaghen – oamenii liberi. Si poate ca, in imensitatea de
nisip si in noptile reci ale desertului din care razbateau acordurile cutremuratoare ale
muzicii lor, ei au stiut cel mai bine ceea ce sunt... ultimii rebeli ai Saharei.
 
Astazi exista extrem de putine texte antice care sa vorbeasca despre originile tuaregilor si
despre prima parte a istoriei lor. E ca si cum ei ar fi fost dintotdeauna in inima Saharei.
Primul istoric care ii mentioneaza este Herodot. El ii numeste garamantes, termen
de originea greaca, si ii descrie drept locuitori ai unei natiune marete, o natiune ale
carei granite se intindeau de la limita vestica a Egiptului pana aproape de Oceanul
Atlantic. Tot Herodot ne spune ca acesti garamantes isi construisera complicate sisteme
subterane de irigatii, ca vanau trogloditii din pesteri folosindu-se de care de lupta trase de
cate patru cai, ca avea turme imense de cai si de vite si ca organizau caravane, facilitand
comertul dintre marile orase ale Africii de Nord. Religia lor se asemana cu cea a
egiptenilor iar defunctii erau inmormantati in mici piramide.

Romanii, la randul lor, au intretinut stranse relatii comerciale cu garamantii, cumparand

de la acestia sclavii obtinuti in urma luptelor cu triburile vecine, sare si grau. Roma
oferea, in schimb, vin, ulei si, nu in ultimul rand, influenta ei civilizatoare. Astfel se face
ca vechii tuaregi foloseau baile dupa model roman in fosta lor capitala, Garama. Si
totusi, romanii nu i-au considerat niciodata civilizati, si au adaugat denumirii lor
termenul „barbarus” – cel devenit cu timpul, berber. Razboinici caliti in luptele din
desertul arzator al Saharei, garamantii nu s-au sfiit insa sa atace in secolul I d.Hr. forturile
romane, si sa intre in conflict cu cea mai puternica armata a lumii antice. In fruntea
cetelor de nomazi se afla un luptator pe care Roma nu avea sa il uite multa vreme,
Tacfarinas.
 
Tiqfarin – spiritul darz al tuaregilor 
Primele revolte au izbucnit in anul 5 d.Hr, in randul tribului Musulamii (nomazi
originari din Algeria si Mauretania de azi), si s-au intins pe durata a aproape doi
ani. Roma insa era prea puternica pentru rebelii dezorganizati, si distrugea rapid
incercarile acestora de autonomie . Nu avea de unde sa stie ca in randurile propriei armate
se afla un tanar soldat al carui scop era tocmai acela de a deprinde tacticile de lupta ale
legionarilor si de a le impartasi apoi celor de un sange cu el.

Nu se stiu exact motivele care au dus la revolta ulterioara a musulamiilor. Cel mai
probabil, ocuparea de catre romani a locurilor de pasunat pentru vite precum si intentia
acestora de a-i transforma pe nomazi intr-o populatie sedentara prin interzicerea accesului
pe vechile rute ale caravanelor, eu fost motive suficiente pentru declansarea razboiului.
Iar acesta izbucneste in anul 15 d.Hr, odata cu dezertarea lui Ticfarinas (numele
latinizat al lui Tiqfarin) si cu preluarea de catre acesta a puterii militare in randul
tribului Musulamii. Sub ordinele sale, bandele dezorganizate de rebeli erau de acum o
armata in toata puterea cuvantului. Organizati in batalioane si detasamente, dupa un
model apropiat de cel latin, musulamii lovesc repetat armata romana si izbutesc o serie de
victorii minore. Era momentul in care flacara revoltei incepea sa se aprinda si in randul
altor triburi de garamanti. Maurii condusi de rebelul Mazippa, si Cinithii din sudul
Tunisiei de azi, au fost primii care au raspuns chemarii razboinice a lui Tacfarinas.

Patru consuli l-au infruntat pe liderul nomad timp de 10 ani, fara ca vreuna dintre parti sa
poata pretinde o victorie decisiva. La Roma, in schimb, pretul graului crescuse ametitor
din cauza conflictelor iar imparatul Tiberius se vedea pus in fata unor revolte fara
precedent din partea populatiei. Mai mult, rebelii ii trimit soli prin care cer recunoasterea
libertatii si retragerea armatei romane, facandu-l pe imparat sa exclame in culmea
indignarii: „Nici macar salbaticul de Spartacus nu a indraznit sa isi trimita solii la
imparat!”. De cealalta parte, Tiqfarin reusise sa distruga aproape in toatalitate
legiunea a III-a Augusta si sa sadeasca in randul semenilor sai ideea unui razboi de
eliberare nationala. Astfel, in ciuda pierderilor mari de vieti omenesti, armata rebelului
continua sa creasca si asta impotriva faptului ca musulamii aveau in fruntea lor, mai nou,
un rege pro-roman. Parea ca viteza net superioara a barbarilor, capacitatea acestora de a
se face nevazuti in desert si de a lovi pe neasteptate acolo unde nimeni nu se astepta, nu
va putea fi contracarata niciodata de lentele legiuni ale Romei. Dar poate ca tocmai
aceasta incredere a vechilor tuaregi a fost si cea care le-a adus infrangerea.
In fruntea armatelor romane din provincia Mauretania Caesariensis era numit
Publius Cornelius Dolabella, un barbat pentru care retragerea nu era niciodata o
optiune. In anul 24 d.Hr, dupa respingerea unui asediu al garamantilor, proconsulul
roman decide sa faca ceea ce nimeni nu incercase inaintea sa, urmarirea rebelilor in inima
desertului. Era practic o sabie cu doua taisuri, Dolabella fiind constient ca o mobilizare a
musulamiilor ar fi echivalat cu un dezastru pentru Roma. Intregul succes al operatiunii ar
fi trebuit sa fie dat de elementul surpriza. Iar tactica romanului a functionat.

Impartindu-si armata in patru corpuri expeditionare, pentru a putea acoperi o suprafata

cat mai mare, Publius Cornelius Dolabella s-a indreptat spre ascunzatoarea rebelilor,
Auzea (Sour el-Ghozlane, in Algerul de azi), ascunzatoare a carei locatie o aflase in urma
tradarii unui prizonier. A fost poate mana destinului ca mandrul Tacfarinas sa nu trimita
santinele si garzi in acea noapte fatidica. Fara a fi constienti de pericol, increzatori in
siguranta refugiului lor, rebelii s-au trezit inconjurati de legionarii al caror singur gand
era acela de a razbuna 10 ani de umilinte. Iar ceea ce s-a intamplat atunci avea sa intre in
istorie. Realizand ca nu exista cale de scapare, razboinicii lui Tiqfarin s-au aruncat intr-o
lupta sangeroasa ce a degenerat, la final, intr-un veritabil macel. Garzile de corp ale
liderului rebel au ramas langa acesta pana cand au fost ucise pana la ultima, iar nisipul
desertului incepuse sa musteasca de sangele miilor de morti. Constient ca nu mai
existau sorti de izbanda, Ticfarinas aleagea atunci sa isi ia singur viata, aruncandu-
se asupra unui rastel de sulite. Rezistenta sa fusese infranta... nu insa si cea a
nomazilor desertului. Dupa doar doua decenii,in anul 45 d.Hr, musulamii se ridicau
din nou la lupta.
Incercarile imparatilor romani de a-i sedentariza au esuat lamentabil si nici macar
tentativa imparatului Traian de a le oferi un teritoriu chiar mai mare decat cel pe care il
avusesera in prealabil nu a convins prea multi rebeli sa renunte la stilul lor de viata.
Imensitatea desertului, libertatea si traiul nomad se aflau de prea multe milenii in sangele
vechilor tuaregi.
 
Rebelii desertului 
Sub influenta romana, tuaregii adopta religia crestina, religie pe care o vor pastra insa
doar cateva secole. Este perioada in care ei isi formeaza adevarata identitate nationala,
sub conducerea lui Tin Hinan, eroina legendara venita, se spune, din Muntii Atlas.
Respectul pentru ea este prezent si astazi, nomazii numind-o inca „Mama a
tuturor”. Tin Hinan s-a remarcat prin rezistenta indarjita in fata valului arabo-islamic din
Africa de Nord, reusind o serie de victorii rasunatoare impotriva cuceritorilor arabi. Uniti
initial in jurul primei lor Tamenokalt (regina), tuaregii au refuzat insa planurile acesteia
de distrugere a resurselor de hrana si a oraselor, ca tactica de descurajare a arabilor. Tin
Hinan a fost ucisa in timpul unui asediu (cel mai probabil in secolul al VIII-lea) iar
tuaregii s-au convertit cu timpul la religia islamica.
Chiar si asa, rebelii desertului si-au pastrat vechile obiceiuri si, o recunosc chiar ei, nu
sunt cei mai ferventi practicanti ai islamismului. In fapt, spun tuaregii, ceea ce au
adoptat de la arabi a fost respectul fata de semeni, refuzul de a consuma carne de
porc si rugaciunea, desi aceasta din urma nu are loc in moschei ci in corturi
metamorfozate in lacasuri de cult la purtator. Mai mult, tuaregii continua si azi sa se
inchine zeilor desertului: piatra, apa, focul, muntii, oazele si copacii. Ritualul spalarii
mainilor a fost inlocuit cu spalatul simbolic al mainilor cu nisip, o deviatie usor de inteles
daca ne gandim cat de pretioasa este apa in imensitatea desertului. Tuaregii sunt si azi
convinsi ca in spatele fiecarui om exista un spirit – numit de ei djenun – ce poate
influenta viata acetuia in rau sau in bine.
Drama nomazilor desertului incepe odata cu secolul al XIX-lea si cu tendintele coloniale
ale Frantei. Au avut loc numeroase lupte intre cele doua tabere si, nu de putine ori,
masacrele au inrosit nisipul Saharei cu sangele a mii de oameni nevinovati. Poate cel mai
cunoscut lider tuareg din timpul razboaielor cu Franta a fost Moussa ag Amastan, un
indarjit luptator pentru libertatea neamului sau, silit insa, dupa decenii de razboi,
sa semneze pacea de la Paris. Incepand cu 1917, Franta ocupa in totalitate fostele
teritorii ale tuaregilor iar confederatia de triburi a acestora a fost desfiintata si
reorganizata.
Nici dupa obtinerea independentei fostelor colonii franceze, soarta tuaregilor nu a fost
insa mai fericita. De fapt, teritoriul pe care il stapanisera pana nu demult a fost
impartit intre nu mai putin de cinci state: Mali, Niger, Algeria, Libia si Burkina
Faso. Deportati din Algeria in zone extrem de sarace si lipsite de apa, arestati abuziv doar
pentru a fi siliti sa paraseasca tarile in care traiesc, obligati de noile guverne, in special
cel din Mali, sa renunte la vechile obiceiuri si sa se indrepte catre agricultura sau munca
in marile orase, tuaregii s-au ridicat la lupta in anul 1960, revolta fiind stinsa cu greu, trei
ani mai tarziu, de armata. Dar nu a fost decat inceputul. In 1990, rebelii s-au strans din
nou si au intrat in conflict cu autoritatile din Mali si din Niger, declarand independenta
fostelor lor teritorii. A fost nevoie de interventia Frantei si a Algeriei ca negociatori,
pentru ca partile beligerante sa ajunga la un compromis. Dupa alte lupte sporadice care au
avut loc dupa anul 2000, violentele intre fortele guvernamentale si insurgentii tuaregi ce
militeaza pentru un teritoriu al lor au reinceput in anul 2007.

 
Oamenii albastri 
Istoricii spun ca tuaregii ar putea fi cei mai vechi locuitori ai Africii de Nord, poate
chiar mai vechi decat stramosii egiptenilor, si ca existenta lor se poate intinde pe
mai mult de 10.000 de ani. Este posibil ca ei sa fi fost autorii celebrelor picturi
rupestre din Tassili n’Ajjer (Algeria), vechi de circa 8000 de ani, care infatiseaza o
Sahara ce abunda de viata si care se aseamana cu o savana infloritoare.
Tuaregii, grup al berberilor, au propria limba (tamashek) si propriul alfabet compus din
semne geometrice (tifinagh), descendent direct al stravechilor scrieri pre-romane din
antica Numidie. Mandri, individualisti, razboinici de temut, ei au refuzat cu obstinatie sa
fie asimilati in viata marilor centre urbane. Au preferat sa ramana pana in ziua de azi
stapanii rutelor din desert, si nimeni nu poate spune ca va cunoaste tainele Saharei mai
bine decat o fac tuaregii. Nimeni si nimic nu i-a putut supune in totalitate, iar faptul ca
existenta lor continua neintrerupt si nechimbat de atatea milenii este cea mai buna dovada
in acest sens.
Li se mai spune si oamenii albastri, aluzie la turbanul celebru (tagelmust) pe care
orice adult il poarta si la hainele traditionale din par de camila vopsite, evident, in
albastru. De fapt, tagelmust este unul dintre simbolurile barbatiei, care se ofera tinerilor
la 16 ani, alaturi de o sabie cu doua taisuri, ca semn al intrarii acestora in randul celor
maturi. Dupa casatorie, barbatul este obligat sa poarte turbanul permanent, chiar si atunci
cand doarme. Se crede ca acesta il va apara de spiritele rele. Este cert insa ca in desert el
este un lucru indispensabil. Doar cine nu a fost in Sahara nu poate cunoaste utilitatea unui
tagelmust in timpul unei furtuni de nisip.
Chiar daca sunt musulmani, tuaregii au adaptat religia islamica mai vechilor lor credinte.
Astfel, femeile se bucura de o mare libertate, fiindu-le permise chiar si relatiile cu barbati
inainte de casatorie, un fapt de neacceptat intr-un stat islamic. Ele nu sunt obligate sa isi
acopere fata, iar daca o fac, se intampla numai pentru a se proteja de nisipul care vine de
peste tot. Mai mult, societatea tuarega este una matriliniara, a nu se confunda cu una
matriarhala (puterea se afla totusi in mainile barbatilor). Ca si nomazi, tuaregii refuza sa
cultive plante. Ei prefera sa obtina grau sau alte cereale in urma comertului, oferind la
schimb produse animale: piei, carne, lapte sau branzeturi. Negocierea reprezinta o alta
traditie, orice targ fiind precedat de discutii contradictorii care pot dura chiar si
cateva ore.

Viata tuaregilor se schimba insa. Locul vechilor caravane este luat de automobilele de
teren ale companiilor straine din tarile nord-africane, mult mai rapide si mai rezistente
decat camilele. Incalzirea globala a dus la desertificarea multor zone de pasunat, iar
secetele majore din perioada anilor 1968-1973 si 1981-1985 au facut ca peste 80% dintre
animalele comunitatilor de tuaregi sa piara de sete. Mii de oameni si-au pierdut viata,
multi dintre ei fiind copii. Iar daca tuaregii au acceptat ajutoare internationale
pentru a-si putea hrani copiii, adultii mandri au refuzat, ca intotdeauna, orice mana
intinsa. Este povestea unui neam mandru ce refuza cu obstinatie sa piara sau sa renunte
la modul sau de viata.
Top 10 filme care au picat la lectia de istorie
autor: Adrian Nicolae
Foto (19)
Este un fapt dovedit acela ca expresia „bazat pe o poveste adevarata”, care este afisata pe
genericul unei productii cinematografice, are darul de capta atentia spectatorilor mai mult
decat ar face-o un film de fictiune obisnuit. Istoria cinematografica abunda in astfel de
exemple. Realitatea, insa, este ca multe dintre filmele istorice care au atins un succes
enorm de box-office nu prezinta publicului mai putin informat decat versiuni ale
trecutului care ar face orice istoric sa se ia cu mainile de par. Unele dintre ele le stiti deja,
in vreme ce altele v-au scapat probabil din atentie. In aceasta ordine de idei, redactorii
DESCOPERA.ro au ales sa intocmeasca un top al filmelor care v-au prezentat, in mod
eronat, o istorie care nu a existat niciodata.
10. Pocahontas 
Nimeni nu se poate plange de calitatea filmelor de desene animate realizate de
prestigioasa casa de productie Disney. Chiar daca Disney a fost mai degraba un
producator care si-a inserat propriile versiuni ale basmelor vechi in filmele sale, atunci
cand vine vorba de respectarea adevarului istoric, casa de productie si-a atras critici
severe din partea istoricilor si a dascalilor din scolile primare. Poate cea mai cunoscuta
eroare a celor de la Disney a fost versiunea din 1995 a celebrei povesti a
amerindiencei Pocahontas. In film, intre tanara indianca si colonistul de origine
scotiana, John Smith, se infiripa o frumoasa poveste de dragoste. Apogeul acestei
idile este atins in momentul in care Pocahontas se arunca asupra trupului iubitului
sau pentru a-i salva viata din fata furiei membrilor tribului Powhatan, trib ce isi
luase numele dupa ce al propriului rege.

Istoricii considera astazi ca, in realitate, englezul a fost supus unui ritual bastinas, ritual
prin care nativii se asigurau ca va renaste spiritual devenind unul dintre ei. Cat despre
celebra poveste de dragoste de la inceputul secolului al XVII-lea, dintre Smith si
Pocahontas, nici nu poate fi vorba. Surse istorice exacte demonstreaza ca la
momentul capturarii englezului, fiica regelui Powhatan, nu avea mai mult de... 12
ani. Ea avea sa se marite, in 1614, cu un alt colonist celebru, britanicul John Rolfe,
primul englez ce a dezvoltat o afacere viabila cu tutun si, totodata, fondatorul primei
familii euro-indiene din America de Nord.

Chiar daca filmul se adreseaza atat adultilor, cat si copiilor (care, probabil, nu cunosc
adevarul istoric), criticii au fost extrem de severi, sustinand ca o atare productie nu face
decat sa influenteze negativ educatia tinerilor si sa le impuna acestora o alta versiune a
istoriei decat cea care a fost in realitate.
 
9. Troia 
Daca Homer ar fi trait sa vada grandioasa productie cinematografica din 2004,
„Troia”, probabil ca ar fi izbucnit in ras, au afirmat numerosi istorici si critici de arta
care au vazut in filmul istoric al regizorului Wolfgang Petersen, o deformare grosolana a
informatiilor din Iliada si Eneida. Chiar daca „Troia” este unul dintre cele mai scumpe
filme realizate vreodata (180 de milioane $) si una dintre cele mai bine vandute productii
hollywoodiene (incasarile au atins circa 500 de milioane $), evenimentele care sunt
prezentate in film, cu greu pot fi comparate cu ceea ce se intampla in urma cu aproape
trei milenii si jumatate.

Poate cea mai mare gafa a realizatorilor acestui film este prezentarea unui razboi
care a durat 10 ani intr-o rapida desfasurare a faptelor de circa o saptamana. O
scapare care cu greu poate fi digerata in lumea pasionatilor de istorie. Nu vom face
referire aici la extensiile de par si la bikinii frumoasei Briseis, la armele din material
plastic sau la avionul de pasageri care se vede intr-un plan indepartat in timpul uneia
dintre batalii. Acestea sunt doar scapari de regie si montaj care nu fac obiectul acestui
articol. Important de mentionat este, insa, un fapt care are loc pe tot parcursul filmului.
Absolut toti luptatorii eleni fac referire la ei insisi ca la niste razboinici „greci”, denumire
care nu exista in timpul desfasurarii razboiului troian. In acea perioada, luptatorii lui
Agammemnon se numeau ahei, danaizi sau micenieni si se deosebeau intre ei dupa
denumirile cetatilor in care se nascusera.
O alta scapare a realizatorilor filmului este aceea a practicilor funerare. In film,
razboinicii ucisi sunt incinerati dupa ce, in prealabil, li se asezasera monede de cupru pe
ochi. In realitate, aceasta practica presupunea introducerea unei monede in gura celui
decedat, ca plata pentru luntrasul Charon, cel ce trebuia sa duca sufletele mortilor catre
Infern. In plus, in timpul desfasurarii razboiului din Troia, undeva in secolul al XIII-lea i.
Hr., mondele nu fusesera inventate, cea mai veche mentiune a baterii monedelor in Elada
datand din secolul VII i. Hr. Improprie este si folosirea costumelor armatei elene,
costume care se regasesc in Perioada Clasica (secolele V-IV i. Hr), nicidecum in timpul
razboiului troian.

Memorabila este si scena in care Elena ii sutureaza lui Paris rana obtinuta in duelul
cu Menelau. O astfel de practica medicala nu va fi intalnita decat la peste doua
milenii dupa desfasurarea epicului razboi.
 
8. The Bridge on the River Kwai 
Chiar daca prezinta portretul fascinant al dilemei prizonierilor englezi siliti de catre
armata japoneza sa construiasca un pod peste raul Kwai in Burma, productia
hollywoodiana din anul 1957 a fost considerata o palma pe obrazul veteranilor din cel de
al doilea Razboi Mondial, implicati direct in constructia acelui pod.
Filmul se axeaza pe figura carismatica a locotenent-colonelului Nicholson, un rol
pentru care actorul Alec Guiness a fost recompensat cu un premiu Oscar. Nicholson
este prizonier intr-un lagar japonez, acolo unde detinutii sunt obligati sa construiasca un
pod care sa ajute la transportul efectivelor militare nipone catre teatrul de razboi, un
element de tactica militara extrem de important pentru Japonia celui de al doilea Razboi
Mondial. Tot in film, fiind ofiterul cu gradul cel mai inalt, Nicholson preia controlul
intregii operatiuni. Spre surpriza camarazilor sai, locotenentul incearca sa isi mobilizeze
oamenii pentru construirea unui pod cat mai trainic, asta pana la final, atunci cand
realizeaza ajutorul dat inamicului si decide sa distruga intreaga constructie.

In realitate, numele locotenent colonelului nu este Nicholson, ci Philip Toosey, ofiter

britanic insarcinat cu supervizarea lucrarilor la calea ferata Thai-Burma. Cei care au
cunoscut povestea adevarata sustin ca productia hollywoodiana aduce o atingere
grava imaginii celui care a fost Philip Toosey. Adevarul este, sustin acestia, ca
britanicul nu a facut altceva decat sa isi tina oamenii in viata, neavand nicicand o
obsesie pentru construirea podului. Admiratorii sai sustin ca Toosey a facut tot ce i-a
stat in putinta pentru a intarzia lucrarile, constient fiind de ajutorul pe care il dadea
japonezilor.

Producatorii filmului sugereaza faptul ca japonezii nu erau capabili sa construiasca un

pod trainic avand nevoie de ofiteri aliati pentru finalizarea lucrarilor, idee mai mult decat
hilara daca ne gandim ca Japonia beneficia de unii dintre cei mai buni ingineri si arhitecti
ai acelor vremuri. Mai mult, calea ferata Thai-Burma a fost finalizata in 16 luni, asta dupa
ce estimarile aliatilor prevedeau ca lucrarile nu vor fi terminate decat in maxim 5 ani.

Realitatea este insa si mai departe de ceea ce se intampla in film. Nu un pod, ci doua au
fost construite in acea perioada de catre prizonierii de razboi, ambele functionand
inca doi ani dupa finalizare. Ele au fost distruse de bombardamentele aliate, fiind
reparate ulterior. Ambele poduri sunt functionale si astazi.
 
7. Al 13-lea razboinic 
Desi nu are pretentia de a fi o productie care sa prezinte intocmai realitatea istorica, „Al
13-lea razboinic” este un film ce pleaca de la un fundament real. Actiunea are la baza
Risala, una dintre cele mai vechi si mai detaliate marturii legate de modul de viata al
scandinavilor, jurnal din secolul X apartinand diplomatului arab Ahmad ibn Fadlan ibn
al-Abbas ibn Rasid ibn Hammad. Este de vorba despre o fascinanta calatorie pe care
Ahmad o intreprinde, intre anii 921 si 923, in tinuturile slave din Rusia de astazi, pana in
apropierea fluviului Volga, calatorie pe care o va descrie amanuntit in scrierile sale.
Scenele de la inceputul filmului sunt rupte parca din aceasta scrisoare si respecta
indeaproape manuscrisul carturarului arab.
Problemele apar in momentul in care vikingii din film calatoresc catre tinutul regelui
Hrotgar, rege al Danemarcei care a trait in realitate in perioada anului 500. Nu numai ca
eroii se intorc practic in timp cu peste patru secole dar, in acea perioada, religia
islamica inca nu se nascuse, ceea ce face imposibila prezenta lui Ahmad. Mai mult,
modul in care sunt costumate personajele dovedeste lacune serioase din punct de vedere
al cunoasterii istoriei. Astfel, doar Buliwyf poate emite pretentii ca este imbracat intr-un
mod adecvat. In schimb, unul dintre personaje poarta coiful unui gladiator roman, in timp
ce altul poarta coiful si armura clasice ale conquistadorilor spanioli. In acelasi timp, unul
dintre cei doi actori scotieni folositi in timpul filmarilor este echipat cu traditionalul kilt,
obiect vestimentar a carui origine se regaseste de abia in secolul al XVI-lea. Din Risala
lui Ahmad ibn Fadlan reiese clar ca absolut toti vikingii intalniti in timpul calatoriei sale
erau tatuati din cap pana in picioare, in timp ce in film, un singur personaj prezinta astfel
de decoratiuni corporale. Nu mai mentionam faptul ca limba folosita de unii dintre eroii
filmului este norvegiana moderna, limba care inca nu se nascuse in secolul X.
Este de-a dreptul ilara scurta calatorie prin padure a vikingilor, imediat dupa
debarcare, atunci cand sunt vizibile urmele copacilor taiati cu drujba, o metoda de
defrisare care nu apare decat in secolul XX. In plus, multimea de puieti indica tot o
practica moderna de reimpadurire.

O ultima scapare vine din partea de inceput a filmului, atunci cand Bagdadul este
reprezentat pe harta undeva intre Marea Neagra si Marea Caspica. In realitate, el este
pozitionat in vestul raului Tigru in Irakul de azi.
 
6. Pearl Harbor 
Pornind de la aventurile a doua personaje fictive, capitanii Rafe McCawley si Danny
Walker, producatorii mega-productiei cinematografice din anul 2004, „Pearl Harbor”,
anuntau la acea data aparitia celui mai bine realizat si documentat film istoric cu privire
la atacul japonez asupra bazei americane de la Pearl Harbor, din 7 decembrie 1941.
Povestea ii are in prim plan pe cei doi eroi, Rafe si Danny, cei care, surprinsi fiind
de atacul nipon, reusesc sa se urce in propriile avioane si sa doboare cateva duzini
de avioane de lupta japoneze. Amandoi supravietuiesc atacului pentru ca, ulterior, sa fie
trimisi ca piloti de bombardier in misiuni de bombardare a orasului Tokyo.
Istoricii sustin ca aceasta interpretare este una total diferita de ceea ce s-a intamplat in
realitate. In timpul atacului de la Pearl Harbor, pilotii americani au doborat extrem
de putine avioane japoneze. In plus, nu exista nicio dovada ca pilotii de vanatoare ar
fi fost folositi pentru a pilota uriasele bombardiere americane, acestea necesitand
aviatori specializati in astfel de misiuni.

O scapare, pusa de realizatorii filmului pe seama dificultatii de a folosi replici ale unor
masinarii din 1941, este cea a utilizarii de echipament militar care a fost realizat fie spre
sfarsitul razboiului, fie la ani buni dupa incheierea acestuia. Este cazul jeepurilor Willys
M38, modele aparute dupa 1950, a navelor de asalt americane inventate in anii ’70, sau a
instalatiilor de aer conditionat vizibile in numeroase cadre din film. Daca la acestea
adaugam si bikinii frumoasei Helen si ai celorlalte asistente medicale, articole
vestimentare care nu fusesera inventate inca in 1941, concluzia nu poate fi decat una...
„Pearl Harbor” a picat la lectia de istorie.
5. Braveheart 
Atunci cand „Braveheart” a aparut pe piata, mai precis in anul 1995, filmul s-a dovedit
rapid unul de succes. Regizat de australianul Mel Gibson, cel care il si intruchipeaza
pe legendarul erou scotian Willliam Wallace, Braveheart a reusit sa cucereasca
inimile spectatorilor atat din Scotia, cat si din alte parti ale lumii, acolo unde rebelul
din secolul al XIII-lea era inca necunoscut. Mai mult, filmul si-a adjudect 5 premii
Oscar, dintre care doua pentru Cel mai bun film si pentru Cea mai buna regie. Iar daca
laudele criticilor au curs din abundenta, nu de aceeasi parere au fost si istoricii care au
vazut in film o deformare grava a adevarului istoric.

Actiunea filmului se petrece in secolul al XIII-lea, atunci cand tanarul William Wallace
se intoarce intr-o Scotie ravasita de brutalitatea regelui englez Edward I si a supusilor
acestuia. Silit sa se casatoreasca in secret din cauza edictului intitulat primae noctis (lege
ce permitea nobililor englezi sa petreaca prima noapte alaturi de orice mireasa de conditie
umila), Wallace este ulterior martorul uciderii sotiei sale de catre soldatii englezi. Acesta
este si motivul pentru care eroul porneste o lupta de proportii epice impotriva unui intreg
imperiu. Pe parcursul filmului, scotianul ajunge chiar sa aiba o poveste de dragoste cu
Isabella, sotia de origine franceza a printului Edward al II-lea.
In primul rand, sustin istoricii britanici, nu exista nicio mentiune care sa ateste
instituirea in Anglia a edictului primae noctis de catre Edward I. Mai mult, o idila
intre Isabella si William Wallace era practic imposibila, atata vreme ca aceasta nu avea
mai mult de doi ani in momentul mortii eroului nostru. O alta greseala a lui Mel Gibson
a fost aceea a echiparii tuturor scotienilor cu traditionalele kilturi, obiecte
vestimentaer care au aparut, de fapt, in secolul al XVI-lea si care au fost purtate,
pentru prima data, intr-o lupta in anul 1700, in timpul Bataliei de la Culloden. Este
ca si cum ai imbraca in blue-jeansi intreaga armata napoleoniana in Batalia de la
Waterloo. Eronata este si imaginea razboinicilor scotieni care merg la lupta cu fetele
pictate in culori albastre. Un astfel de obicei se regasea de fapt in Antichitate, la vechii
celti, nicidecum la scotienii secolului al XIII-lea.

Trebuie mentionat si faptul ca in film, William Wallace si regele Edward I mor in aceeasi
zi. Istoria ne spune, insa, ca monarhul englez s-a stins din viata la circa 3 ani dupa
disparitia brutala a rebelului scotian.
 
4. Gladiatorul 
Spre meritul sau, regizorul Ridley Scott a cerut sprijinul unui istoric, atunci cand a
realizat „Gladiatorul”, grandioasa productie din anul 2000, si asta pentru ca filmul sa
prezinte o frantura de istorie cat mai aproape de realitatea de acum doua milenii. Chiar si
asa, Gladiatorul si-a atras critici aspre din partea expertilor, desi eroul filmului, Maximus,
este un personaj fictiv.

In film, imparatul Marc Aurelius il alege pe generalul Maximus drept succesor al sau in
fruntea Romei, in detrimentul propriul fiu, Commodus. Tradat, acesta din urma isi ucide
tatal si ordona executia generalului. Maximus reuseste sa scape din mana calailor, este
capturat si vandut ca sclav, pentru ca in final sa lupte pentru propria viata in postura de
gladiator.
Istoricii sustin, insa, ca scenariul este unul mai degraba fantezist, prezentand fapte,
personaje si evenimente care nu au existat niciodata. In plus, erorile se tin lant, ceea ce nu
face decat sa scada valoarea unui astfel de film in ochii unui cunoscator. Sa analizam,
spre exemplu, prima parte a filmului, aceea in care armata romana invinge undeva in
Germania acelor timpuri o intreaga armata barbara. In primul rand, sustin aceiasi istorici,
modul in care este aliniata si echipata armata legionarilor nu are nimic de a face cu
realitatea istorica. Romanii nu foloseau niciodata catapulte uriase in timpul
bataliilor propriu-zise, cu atat mai putin in paduri. Astfel de arme erau folosite doar
in cazul asediilor, latinii preferand sa utilizeze scorpionii impotriva inamicilor. Mai mult,
tactica de lupta romana prevedea ca soldatii sa arunce celebrele sulite, pillum, catre
adversari, apoi sa avanseze in formatie stransa inspre acestia. In film, desi soldatii poarta
aceste sulite, nu le arunca asupra barbarilor. Romanii luptau cot la cot, fara sa rupa
randurile, aceasta disciplina fiind, de fapt, cea care le-a asigurat suprematia
militara pentru mai multe secole. Pe de alta parte, germanicii, luati individual, erau
unii dintre cei mai eficienti razboinici ai Europei. Intr-o desfasurare a trupelor asa
cum este cea din film, armata romana ar fi fost pur si simplu masacrata.

Uniformele romane nu sunt nici ele unele care sa se potriveasca epocii in care se
desfasoara actiunea filmului. In realitate, armurile soldatilor din „Gladiatorul” existasera
cu circa 80 de ani inaintea lui Marc Aureliu. Ele au fost modificate radical dupa
razboaiele dacice, atunci cand creatorii lor si-au dat seama ca erau ineficiente in fata
temutelor falxuri dacice. O alta scapare grosolana este cea a imaginii barbarilor
germanici care executa un dans razboinic inaintea bataliei. Adevarul este ca atat
dansul, cat si strigatele lor se regasesc in traditiile razboinice ale zulusilor, un bun
exemplu in acest sens fiind productia „Zulu” din 1964. Trebuie adaugat si faptul ca
generalii romani nu participau la luptele propriu-zise, nici macar alaturi de cavalerie. O
cohorta (1/10 dintr-o legiune) ar fi fost condusa de mai multi centurioni. O legiune ar fi
avut in frunte un Legatus, in timp ce doar o intreaga armata (de regula, mai multe legiuni)
ar fi fost condusa de un general. Dupa numarul soldatilor care apar in scena bataliei, nu
poate fi vorba decat de una sau doua cohorte, ceea ce exclude prezenta generalului pe
campul de lupta. Este de-a dreptul ilar si ordinul dat de ofiterii romani arcasilor –
„Fire!!!” –, acesta aparand pe campul de lupta doar odata cu inventarea armelor de foc.
Si asta nu e tot.

Gafele producatorilor continua cu scena asasinarii lui Marc Aureliu de catre propriul sau
fiu, Commodus. In realitate, Marc Aureliu s-a stins din viata la Vindobona (Viena de
astazi), rapus probabil de ciuma. Asasinatul isi gaseste un corespondent in moartea
altui imparat, Tiberius, sufocat din ordinul lui Caligula, dar acest episod s-a
desfasurat cu circa 200 de ani inaintea mortii lui Marc Aureliu. O alta scena il
gaseste pe un politician roman care afirma ca Roma s-a nascut republica. O grava eroare,
atata vreme cat Cetatea Eterna a fost multi ani monarhie, inainte de a deveni republica.
Este adevarat ca imparatul Commodus avea obiceiul de a cobori in arena si de a lupta
alaturi de gladiatori, dar imaginea sa reala se afla la polul opus fata de cea reprezentata in
film. Adevaratul Commodus era un barbat masiv, cu alura de atlet, calit in numeroase
lupte si care fusese deseori asemuit cu Hercule. Mai mult, el era casatorit si nu exista
mentiuni istorice care sa ateste vreo pasiune amoroasa pentru propria sa sora.
Commodus a fost intr-adevar asasinat, dar acest act s-a consumat intr-una dintre
vilele sale si nu in arena, asa cum sugereaza filmul. Asasinul a fost propriul sau
antrenor.
 
3. They Died with Their Boots On 
Chiar daca este cel mai vechi film prezentat in acest top (a fost lansat in 1941), They
Died with Their Boots On reprezinta un exemplu clasic de deformare rau
intentionata a istoriei. Actiunea se invarte in jurul Bataliei de la Little BigHorn, din 25
iunie 1876, cea in care colonelul George Armstrong Custer a fost invins de catre
amerindienii condusi de Sitting Bull si Crazy Horse. Filmul pune totodata un puternic
accent pe viata si personalitatea colonelului american.

La fel ca in toate filmele western sau istorice ale acelor ani, imaginea luptatorilor
americani este una puternic influentata de rigori nationaliste, ei fiind reprezentati
ca niste adevarati eroi, indiferent de tabara in care au luptat sau de motivele care i-
au manat catre razboi. Una dintre cele mai mari mistificari din film, pentru ca gafa nu ii
putem spune, este cea a unui colonel Custer extrem de legat afectiv de cauza
amerindienilor. Producatorii filmului chiar sugereaza faptul ca acesta a redactat o
emotionanta scrisoare catre Congresul American in care pleda pentru ajutorarea nativilor
americani. Lovindu-se de refuzul autoritatilor, acelasi colonel Custer se arunca intr-o
lupta fara sorti de izbanda si alege sa se sacrifice pe sine, in numele unei cauze care nu
era a lui.

Adevarul este, insa, cu totul altul. Este cert ca George Armstrong Custer a manifestat
o ura aproape maladiva fata de amerindieni, fapt ce reiese chiar din propriile sale
scrisori. Intr-una dintre acestea, el ii mentiona sotiei sale ca singura modalitate de
distractie pe care o are in intinsele tinuturi amerindiene este aceea de a impusca
nativi americani. In ceea ce priveste Batalia de la Little Bighorn, filmul denatureaza
iarasi grosolan adevarul. Custer nu a intentionat nicicand sa faca vreun sacrificiu
personal, cu atat mai putin pentru a pleda in favoarea amerindienilor. Sursele istorice
indica faptul ca acesta a intrat in lupta arogant, in ciuda sfaturilor calauzelor si spionilor
sai, decis sa anihileze odata pentru totdeauna elita razboinicilor indieni. Numai datorita
acestei infatuari, Custer si absolut toti soldatii pe care i-a avut in subordine, au fost
masacrati de luptatorii sioux, arapaho si cheyenne.
 
2. 300 
Cu siguranta ca Zack Snyder, regizorul deja celebrului „300”, nu si-a propus
nicicand sa urmeze linia exacta a realitatii istorice in povestea celor 300 de spartani
cazuti eroic la Termopile. Filmul pleaca, in fond, de la benzile desenate cu acelasi
nume, iar personajele, in special cele negative, arata rupte parca din romanele lui Tolkien.
Exista, insa, cateva erori istorice pe care cu greu le putem trece cu vederea, chiar si in
cazul unei productii senzationaliste, asa cum este „300”.

Legenda spartanilor este deja cunoscuta tuturor. E o poveste spusa neintrerupt de mai
bine de 2000 de ani, si continua inca sa ne fascineze prin tragismul ei si prin daruirea
celor care au cazut atunci la Portile de Foc (asta inseamna, de fapt, Termopile). Realitatea
este ca impotriva persilor, care in nici un caz nu au fost 1 milion (mai degraba numarul
lor ar fi fost undeva pe la 200.000), cei 300 de spartani au fost sprijiniti de mii de soldati
greci veniti din toate colturile Eladei. Adevarata forta condusa de Leonidas numara
circa 7.000 de oameni, o veritabila armata pentru acele vremuri.
Nu poate fi trecuta cu vederea nici impozanta armata persana, asa cum este ea prezentata
in film. Spre exemplu, Xerxes nu a ajuns niciodata in Africa, pentru a putea etala pe
campul de lupta unitati specifice acestui continent. Nu exista, iarasi, nicio mentiune a
vechilor cronici in care sa fie atestata prezenta elefantilor de lupta in Batalia de la
Termopile, cu atat mai putin a rinocerilor. In ceea ce ii priveste pe cei 10.000 de
nemuritori, putem trece peste aspectul monstruos al acestora. In fond, filmul exagereaza
voit trasaturile eroilor, tocmai pentru a evidentia ideea binelui care invinge raul. Este de
neiertat, insa, prezentarea acestora in costume care amintesc de luptatorii asiatici din
Japonia, China si Tibet, precum si a cunostintelor lor de kung-fu si alte arte martiale.
Pe de alta parte, cetatenii Spartei sunt infatisati in costume tipic ateniene, nicidecum
spartane, si asta in timp ce razboinicii seamana, mai degraba, cu o adunatura de
barbati fatali, dupa toate standardele secolului XXI. Poate acesta a fost si motivul
pentru care luptatorii spartani nu poarta platosele cu care erau echipati in realitate. Cat
despre motivul pentru care ei sunt incaltati cu sandale tipic romane, acesta nu poate fi
explicat decat de producatorii filmului. Fiti siguri, insa, ca se poate si mai rau. E suficient
sa vizionati productia similara din 1962, „The 300 Spartans”, ca sa puteti admira o
intreaga armata spartana echipata in uniforme... romane.
 
1. Pathfinder 
Dintr-un asemenea top, sub niciun motiv, nu putea lipsi „Pathfinder”, filmul lansat cu
surle si trambite in anul 2007. Daca v-au amuzat erorile comise, cu sau fara voie, in
productiile enumerate mai sus, in Pathfinder o sa va puteti delecta, in schimb, cu o
veritabila comedie a gafelor de orice gen. De altfel, filmul s-a dovedit un esec rasunator
imediat dupa lansare, o consecinta care nu a mai surprins pe nimeni.

Actiunea se petrece in jurul anului 1000, o perioada in care vikingii atingeau pentru
prima data tarmul Americii de Nord. Personajul central, Ghost (interpretat de neo-
zeelandezul Karl Urban), este un copil uitat de razboinicii nordici in mijlocul nativilor
americani. Acesta este crescut de amerindieni si ajunge intr-un final sa isi salveze tribul
din calea vikingilor vanatori de oameni.

Nu vom vorbi aici despre gravele erori de regie, asa cum ar fi cea a eroului care, in
plina iarna, cade intr-un lac inghetat pentru a iesi de acolo complet uscat. Nu vom
vorbi nici despre sincopele evidente ale unui scenariu mediocru. Episodul in care
amerindienii sapa o groapa-capcana in care tot ei aveau sa cada, este de-a dreptul ridicol.
Nu putem, insa, sa nu mentionam gravele scapari de ordin istoric ce se intalnesc la tot
pasul.

Vikingii au atins pentru prima si ultima data tarmul Americii de Nord in anul 1003,
atunci cand Leif Erikson ar fi strabatut oceanul in fruntea unui echipaj format din
35 de razboinici, si ar fi intemeiat o asezare temporara pe tarmul urias al unui
taram pe care l-a numit Vinland – Tara Vinului. Urmele acestei asezari au fost
descoperite in situl arheologic de la L'Anse aux Meadows, in insula Newfoundland,
Canada. Nu se pune problema ca nordicii sa fi organizat expeditii de vanatoare a
oamenilor intr-un tinut atat de indepartat, chiar daca aceasta practica era una curenta in
randul vikingilor. In fond, le era mult mai la indemana ca captureze oameni in insulele
britanice sau in nordul Europei, decat sa strabata mii de kilometri in cautarea lor.
Apoi este vorba despre modul in care luptatorii vikingi sunt prezentati in film. Pe langa
faptul ca uriasii cu fete negre par niste monstri rupti din povestile cu zmei, ei sunt
infatisati (oare a cata oara?) purtand coifuri cu coarne. Este un fapt stiut de multa vreme
ca nordicii nu purtau astfel de coifuri, armura lor avand un cu totul alt aspect. Ce putem
sa mai spunem si despre rottweilerii care ii insotesc? O astfel de rasa canina nu a
aparut decat in secolul XX. Pe langa aceasta gafa, caii vikingilor care sunt dintr-o alta
rasa decat cea nordica, si ratele Pekin care abunda in film, dar care, in realitate, nu au fost
aduse pe continentul nord-american decat in 1873, nu mai par decat niste mici scapari.
Cele mai neobisnuite 5 razboaie din istorie
autor: Adrian Nicolae
Foto (6)
O scurta statistica istorica subliniaza faptul ca in ultimii 3500 de ani, Pamantul nu s-a
bucurat decat de 230 de ani de pace - o cifra care vorbeste de la sine despre natura
belicoasa a speciei umane si despre capacitatea distructiva a acesteia. Fie ca a fost vorba
de razboaie de cucerire a unor teritorii, de exterminare a uneia dintre tabere, de conflicte
cu scop pur economic, politic sau, pur si simplu, din razbunare, motivele care sa justifice
actiunile militare nu au lipsit niciodata. Si totusi, istoria ne arata ca pana si razboaiele au
ciudateniile si recordurile lor, hai sa le spune ilare, si ca granita dintre ratiune si nebunia
celor care le starnesc este adeseori alarmant de scurta.
5. Razboiul Porcului (Statele Unite ale Americii VS autoritatile britanice din
America de Nord) 
Anul 1859 gasea un continent nord american inca framantat de tensiunile politice
nascute, in principal, din ambiguitatea tratatelor teritoriale semnate intre Statele Unite ale
Americii si autoritatile britanice din Columbia britanica, precum si de inexactitatea
hartilor realizate pana in acel moment. Este si cazul Tratatului Oregon, semnat la 15
iunie 1846, prin care se demarca granita dintre cele doua entitati statale. Confuzia s-a
iscat in momentul in care atat autoritatile britanice cat si cele americane si-au sustinut
suveranitatea asupra Insulei San Juan, aflata in apropierea Columbiei Britanice, teritoriu
al carui statut juridic fusese insuficient clarificat pana la acea data.

Daca britanicii au dat mana libera companiei Hudson Bay sa amenajeze o uriasa ferma de
oi pe mica insula, americanii raspunsesera prin trimiterea a circa 30 de colonisti care sa
isi ceara drepturile asupra terenurilor care, sustineau ei, li se cuveneau de drept.
Conflictul a inceput la 15 iunie 1859, la exact 13 ani de la semnarea Tratatului
Oregon, atunci cand Lyman Cutlar, unul dintre fermierii americani, gasea in ograda
proprie un porc domestic ce se hranea cu cartofii sai, si asta in timp de proprietarul
animalului, irlandezul Charles Griffin, asista amuzat la intreaga scena. Iritat, Cutlar a
impuscat porcul, gest pe care ulterior a incercat sa-l repare oferind angajatului Hudson
Bay suma de 10 dolari. Cum Griffin a refuzat compensatia, cerand in schimb o suma
exorbitanta pentru acea vreme, 100 de dolari, disputa a ajuns in fata autoritatilor britanice
care, pentru a-si proteja interesele, au dispus arestarea imediata a fermierului american.

Acesta a fost si momentul in care trupele celor doua state au acostat aproape simultan in
San Juan. Pana la 10 august 1859, 461 de soldati americani si 2140 de britanici ocupasera
pozitii de lupta si asteptau doar un semn pentru a declansa un nou razboi anglo-american.
Din fericire, ambele tabere primisera ordinul de a astepta ca adversarul sa traga primul
foc, eveniment care nu a mai avut loc niciodata. „Razboiul Porcului„ s-a incheiat dupa
numai cateva zile, SUA si Marea Britanie acceptand de comun acord sa imparta
insula. Chiar daca 100 de soldati din fiecare tabara au ramas in San Juan pentru urmatorii
12 ani, pana cand insula a revenit cu totul Statelor Unite ale Americii, conflictul nu a mai
fost escaladat niciodata. In fapt, porcul a fost singura a victima a neobisnuitului razboi.
 
4. Razboiul de 335 de ani (Olanda VS Insulele Scilly) 
Un razboi care sa dureze aproape trei secole si jumatate si care sa nu produca absolut
nicio victima ar putea parea, cel mult, un subiect de roman al unui scriitor cu o
imaginatiei extrem de bogata. Si totusi, acest razboi a avut loc, si nu oriunde ci chiar in
inima Europei.

Conflictul a fost deschis oficial in data de 17 aprilie 1651, atunci cand Anglia se afla in
prin razboi civil intre parlamentarii lui Oliver Cromwell si regalistii sustinatori ai
Printului de Wales. Razboiul mergea vadit catre o victorie a lui Cromwell, cel care
impinsese fortele regaliste pana aproape de Cornwall, ultima reduta a acestora. In acelasi
timp, flota inca puternica a sustinatorilor Casei Regale isi gasise refugiul in Insulele
Scilly, acolo de unde se pregatea sa atace in forta navele oponentilor. In virtutea unei mai
vechi aliante cu Anglia, Olanda decidea atunci sa pastreze bunele relatii cu tara care o
sprijinse in dobandirea independentei fata de Spania, si se alia cu tabara lui Oliver
Cromwell, atata vreme cat era evident ca aceasta va castiga razboiul.

In consecinta, flota olandeza, sub comanda amiralului Maarten Harpertszoon, a blocat

navele regaliste in port, cerand reprezentatilor Casei Regale despagubiri uriase in virtutea
unor mai vechi conflicte. Cum, evident, acestea nu au fost satisfacute, Olanda declara
razboi Insulelor Scilly, asta si ca urmare a faptului ca Anglia, in cea mai mare parte, se
afla deja in mainile parlamentarilor. Lasand la o parte strania declaratie de razboi asupra
unei mici parti a unui alt stat, flota olandeza s-a retras in luna iunie a aceluiasi an, fara sa
traga un singur foc de arma, dupa ce regalistii s-au predat in totalitate amiralului
englez Robert Blake. Nimeni nu s-a gandit ca mai era nevoie si de un acord care sa
parafeze incheierea oficiala a razboiului.

De abia in 1985, un istoric scotian a semnalat bizarul situatiei, anuntand oficial atat
autoritatile Insulelor Scilly cat si guvernul olandez ca se aflau in razboi de peste trei
secole. Un an mai tarziu, la 17 aprilie 1986, la exact 335 de ani de la inceperea
conflictului, cele doua parti au semnat tratatul de incheiere a ostilitatilor. Razboiul dintre
Olanda si Insulele Scilly a fost declarat ulterior drept cel mai lung din istorie si totodata
razboiul cu cele mai putine victime... nici una.

 
3. Razboiul de 38 de minute (Imperiul britanic VS Zanzibar) 
Razboiul care a izbucnit la data de 27 august 1896, la orele 09:02 dimineata, intre
Marea Britanie si micul stat african, Zanzibar, este considerat si astazi drept cel mai
scurt conflict din istorie, el durand nici mai mult nici mai putin decat 38 de minute.
A fost suficient insa pentru ca trupele britanice sa produca aproximativ 500 de victime in
randul oponentilor sai.

Motivul inclestarii l-a reprezentat moartea sultanului pro-britanic, Hamad bin Thuwaini
la 25 august 1896, si inscaunarea succesorului acestuia, Khalid bin Barghas. Guvernul
Marii Britanii prefera insa ca pe tronul Zanzibarului sa urce Hamud bin Muhammed, un
lider mult mai favorabil intereselor Coroanei Britanice. In consecinta, sultanul Khalid a
fost somat sa abdice de urgenta, pretextul oficial pentru aceasta actiune constituindu-l
lipsa permisiunii Consulatului Britanic vis-a-vis de succesiunea la tron a acestuia.
Raspunsul sultanului in functie nu a fost cel pe masura asteptarii britanicilor, acesta
baricadandu-se in palatul regal alaturi de 2800 de sustinatori inarmati, cea mai mare parte
dintre acestia fiind civili. Armata britanica a mobilizat de urgenta150 de marinari si 900
de luptatori originari din Zanzibar, alaturi de trei nave de lupta, forta care sa il inlature pe
liderul rebel.

Razboiul a inceput oficial la ora 09:02 dimineata, cu un puternic bombardament

asupra palatului regal, incheindu-se 38 de minute mai tarziu, la 09:40, odata cu
capitularea lui Khalid bin Barghas. In altercatie, circa 500 de sustinatori ai sultanului au
fost raniti sau ucisi, in timp ce dintre soldatii britanici, doar unul a fost ranit usor.

 
2. Razboiul Fotbalului (Honduras VS El Salvador) 
La o prima vedere, conflictul din 1969 dintre El Salvador si Honduras ar putea parea cel
mai stupid razboi declansat vreodata, atata vreme cat, oficial, totul a plecat de la un
meci de calificare la Cupa Mondiala de Fotbal din 1970.

Primul meci dintre cele doua tari a avut loc la 8 iunie 1969, la Tegucigalpa, meci decis in
favoarea selectionatei statului Honduras cu 1-0. Returul, jucat la San Salvador in 15 iunie
1969, a revenit gazdelor, El Salvador, cu scorul de 3-0. Meciul de baraj pentru calificarea
la Campionatul Mondial din Mexic, 1970, s-a jucat chiar pe teritoriul tarii gazda a
competitiei, la 27 iunie 1969, si s-a incheiat cu un dramatic 3 – 2 dupa prelungiri in
favoarea echipei reprezentative a statului El salvador, si asta dupa ce Honduras condusese
la pauza cu 2-1. Aproximativ doua saptamani mai tarziu, la 14 iulie 1969, armata din El
Salvador invada Honduras, in ceea ce avea sa ramana in istorie drept Razboiul
Fotbalului. Ce se intamplase de fapt?

Tensiunile dintre cele doua tari atinsesera deja punctul culminant inainte de inceperea
campaniei de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal. El Salvador, o tara cu o
suprafata de cinci ori mai mica decat Honduras, dar cu o populatie de cel putin
doua ori mai mare, se confrunta de mai multi ani cu o migratie masiva a propriilor
cetateni catre tara vecina, acolo unde densitatea populatiei era mult mai redusa si unde
oamenii puteau intra mult mai usor in proprietatea unor terenuri. Pana in 1969, peste
300.000 din cei aproximativ 7 milioane de locuitori ai statului El Salvador migrasera
catre Honduras, multi dintre ei in ilegalitate, creand tensiuni intre cele doua state.
Altercatia s-a amplificat in momentul in care marii proprietari de terenuri din Honduras
au solicitat si au primit acordul guvernului pentru desproprietarirea nativilor din El
Salvador si preluarea terenurilor acestora. Pe fondul acestor probleme, nu au intarziat sa
apara conflictele in randul populatiei, sentimentele antinationale ale celor doua etnii
atingand paroxismul in cel mai scurt timp. Masurile abuzive luate de autoritatile din
Honduras au culminat cu expulzarea unei mari parti a imigrantilor salvadorieni,
fapt cu rezultate dezastruoase pentru economia statului El Salvador.

Escaladarea conflictului a avut loc in urma celor trei meciuri de calificare la Campionatul
Mondial din Mexic, ocazie cu care mass-media din cele doua tari nu a precupetit nimic
din a prezenta atrocitatile comise de o parte si de alta, alimentand o stare care putea
degenera in orice moment. Inevitabilul s-a produs la 14 iunie 1969, atunci cand armata
salvadoriana a invadat Hondurasul cerandu-si dreptul asupra terenurilor detinute de
cetatenii sai. Conflictul a durat patru zile, timp suficient pentru ca aproximativ 4000 de
persoane sa fie ucise, cele mai multe victime fiind din randul civililor.

Razboiul Fotbalului s-a incheiat oficial la 18 iulie, pacea intrand complet in vigoare doua
zile mai tarziu. El Salvador a participat la Campionatul Mondial in ciuda conflictului
prin care tocmai trecuse, si a terminat pe ultimul loc grupa din care au mai facut
parte URSS, Mexic si Belgia. Bilantul celor trei meciuri – 0 goluri marcate, 9 goluri
primite, 0 puncte si ultimul loc dintre cele 16 tari participante.
 
1.Marele Razboi Emu (Australia VS pasarile Emu) 
Poate parea incredibil ca un stat civilizat sa declare razboi, in plin secol XX, unor
necuvantatoare, fie ele si vinovate de distrugeri, si sa mobilizeze in acest sens un intreg
corp de artilerie. Si totusi, conflictul s-a consumat in realitate, in 1932, in Australia, iar
ceea ce este de-a dreptul ilar, este faptul ca razboiul, in ciuda bizarei sale autenticitati,
a fost pierdut de oameni in favoarea pasarilor Emu.

Ostilitatile au venit pe fondul unei secete prelungite in vestul Australiei, fapt ce a

determinat o veritabila invazie a pasarilor Emu pe proprietatile fermierilor australieni, in
cautarea unor surse de apa si de hrana. Se estimeaza ca numarul pasarilor depasea 20.000
iar distrugerile provocate de acestea erau de-a dreptul uriase. Exasperati, localnicii au
apelat la ajutorul armatei, iar aceasta a raspuns trimitand o divizie de luptatori din Royal 
Australian Artillery. Acestia, inarmati cu doua mitraliere grele Lewis si aproximativ
10.000 de role de munitie, trebuiau sa rezolve problema intr-un mod radical, rapid si
eficient.

Socoteala de acasa nu s-a potrivit insa cu cea din targ, iar realitatea de pe teren a dovedit
ca incercarea de a trage orbeste intr-un grup de pasari care pot atinge viteze de
pana la 50 de kilometri pe ora este una sortita din start esecului. Pasarile, un adversar
mai mult decat atipic, fugeau de pe „campul de lupta” la cel mai mic zgomot,
determinand artileristii australieni sa schimbe de fiecare data pozitiile in urmarirea lor.
Timp de patru zile acestia au consumat aproape toata munitia, in timp ce victimele in
randul pasarilor numarau putin peste 10 exemplare.
Realizand absurdul situatiei, Ministerul Apararii din Australia a decis incetarea
operatiunilor si retragerea imediata a diviziei de artilerie. Costurile intregii operatiuni au
fost suportate de fermierii pagubiti, si asta in timp ce ziarele vremii publicau cu litere de
o schioapa stirea ca „Australia a pierdut razboiul in fata pasarilor Emu”. A fost cel
mai bizar razboi purtat vreodata in istorie.

IISUS, patimile artistice

autor: Daniel Nicolescu
Foto (5)
Anul acesta, crestinii catolici au serbat SFINTELE PASTI pe data de 23 martie, in vreme
ce lumea ortodoxa va lua lumina Invierii pe 28 aprilie. Aceasta diferenta de agenda
religioasa – care de mult nu mai anunta decat o divergenta formala, fara substrat polemic,
intre cele doua Biserici – vorbeste, fara tagada, despre faptul ca Invierea este, dincolo de
orice si in ciuda oricaror nuante de optica, un eveniment simbolic, actul fondator al
credintei crestine.
Un act Intemeietor caruia crestinii, in functie de optiunea pentru o dogma sau alta, insa in
fagasul aceleiasi credinte fundamentale, ii adauga sau ii rapesc anumite culori de
semnificatie. Taina Invierii este insa una, iar in temeiul ei, al Patimilor Domnului, al
Sacrificiului Sau si al Invataturilor Sale, carora le putem deslusi talcul in cele patru carti
ale Noului Testament, noi, crestinii, putem nadajdui in miracolul Mantuirii.
 
Evangheliile 
Sfanta Scriptura, textul de referinta al crestinatatii, este cartea cu cel mai mare tiraj din
toate timpurile. Editata, reeditata, tradusa in majoritatea limbilor globului, publicata in
variantele amendate ale diferitelor culte ce se revendica din filonul crestin, ea continua sa
fie considerata unul dintre cele mai mari depozite de intelepciune ale lumii. Atat Vechiul,
cat si Noul Testament au hranit imaginatia si au dat nastere nu doar unor studii (care ele
insele pot umple rafturile unei biblioteci colosale), ci si unor variante artistice (literare,
muzicale, cinematografice, teatrale, picturale etc.) care se constituie in tot atatea
lecturi/interpretari ale cartilor si tainelor biblice, de la tabloul Facerii, la Gradina
Edenului, Sacrificiul lui Abraham, fuga triburilor israelite din Egipt sub sceptrul lui
Moise sau Apocalipsa, cea descrisa de Ioan in grota din insula Patmos.
Ramanand la Noul Testament, cele patru Evanghelii (cuvantul „evanghelie“ inseamna
„veste buna“) anunta venirea lui Iisus pe Pamant, descriu felul in care El si-a trait cei 33
de ani de existenta asa-zis istorica si prezinta felul in care a murit si S-a ridicat din moarte
spre a reda omenirii speranta. In randul acestor scrieri, primele trei (Matei, Marcu si
Luca), numite si Evanghelii sinoptice (ale aceluiasi punct de vedere), abordeaza
evenimentele in moduri neglijabil diferite. A patra Evanghelie, cea dupa Ioan, este
supranumita Evanghelia credintei si contine, atat din punct de vedere stilistic, cat si ca
optica asupra evenimentelor, elemente sensibil noi. In decursul veacurilor, s-au ivit si
asa-numitele Evanghelii apocrife, in randul carora s-au bucurat de faima si circulatie cea
dupa Toma si, mai recent, poate cea mai surprinzatoare dintre toate, Evanghelia dupa
Iuda.
 
De la literatura la film – fidelitate, derapaje, erezii 
Joseph Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) tocmai si-a publicat prima carte de cand
s-a suit in scaunul pontifical: Iisus din Nazaret, de la Botezul in apa Iordanului, pana la
Schimbarea la Fata. In deschidere, Sanctitatea-sa ne aminteste: „Prin intermediul lui
Iisus-omul, Dumnezeu a devenit vizibil si, plecand de la Dumnezeu, am putut vedea
imaginea omului drept. Dar ruptura intre un Iisus istoric si Hristosul credintei a devenit in
ultima vreme din ce in ce mai mare.“ Si tot pontiful, mai departe: „In aceasta carte, am
incercat sa-l prezint pe Iisus, cel din Evanghelii, ca pe adevaratul Iisus, ca pe Iisus cel
istoric. (...) Punerea pe cruce si extraordinara ei eficacitate nu se explica decat prin faptul
ca atunci s-a produs ceva cu totul exceptional, ca figura si vorbele lui Iisus au depasit
radical toate sperantele si asteptarile epocii.“

Chiar daca imaginea lui Iisus Hristos si a faptelor sale nu este una negociabila, in sensul
ca ramane fundamental ancorata in coordonatele canonice ale Noului Testament, nu
putini au fost artistii ispititi sa citeasca intr-un mod diferit biografia Mantuitorului. Eric
Emmanuel Schmidt, romancier si dramaturg francez, a imaginat o Evanghelie dupa
Pilat (care descrie convertirea la credinta a prefectului roman), iar José Saramago a scris
o Evanghelie dupa Iisus, cutezatoare si razvratita, care se constituie intr-unul dintre cele
mai tulburatoare documente de constiinta ale veacului XX.

Jacques Duquesne a supus atentiei publicului, in 1994, volumul Iisus, unde a incercat
sa-si elibereze personajul de toate elementele mitice pe care i le-a conferit traditia si sa ne
infatiseze un Iisus istoric, a carui faptura se intalneste cu toate preocuparile si intrebarile
actuale legate de crestinism. In 2003 aparea unul dintre cele mai bine vandute romane ale
ultimului deceniu, Codul lui Da Vinci, care, intr-o intriga de factura politista, se
straduieste sa demonstreze ca Vaticanul a incercat sa pastreze un secret de natura sa
zgaltaie din temelii credinta crestina: Iisus ar fi avut un copil cu Maria Magdalena.

Pe un site dedicat cinematografiei (www.fluctuat.net ), intalnim o fraza care vorbeste

elocvent despre ceea ce s-ar putea numi comertul cu imaginea lui Iisus: „Cu un slogan
beton («Iubiti-va aproapele!»), o popularitate ce l-ar putea face pe Che Guevara sa
paleasca de invidie si o biografie mai trash decat cea a lui Kurt Cobain, Iisus este, fara
indoiala, cea mai sigura valoare a momentului. Intr-o societate din ce in ce mai lipsita de
prezente mesianice (de cand cu disparitia lui John Lennon), Fiul lui Dumnezeu se afla
in top. Dupa 2.000 de ani si dupa nu stiu cate texte apocrife, romancierii si scenaristii nu
inceteaza sa alimenteze controversa: s-a culcat Iisus cu Maria Magdalena? Era el oare fiul
ascuns al lui Pilat din Pont?“
 
De la Cecil B. De Mille, cu un film care nu pacatuia decat prin latura sa kitsch (Regele
regilor, 1927) si pana la superproductia lui Franco Zefirelli Iisus din Nazaret (1984), o
pelicula estetizanta si fidela textului evanghelic, interpretarile cinematografice ale vietii
Mantuitorului au umplut salile si au chemat publicul sa se familiarizeze cu marele mister
al crestinismului. Un singur film major a iesit din acest siaj al traducerilor ad litteram ale
textului Evangheliilor: Patimile dupa Matei (Il Vangelo Secondo Matteo) al lui Pier
Paolo Pasolini (1965), o splendida pelicula alb-negru de un tragism ravasitor. In 1963, ca
sa pregateasca niste cadre de mare autenticitate, Pasolini a calatorit multa vreme de-a
lungul si de-a latul Palestinei. Deceptionat de peisajele de o modernitate prea stridenta,
regizorul a optat in ultima instanta pentru sudul Italiei, nu inainte insa de a realiza un
documentar al calatoriei sale in Orientul Apropiat.

Initial, rolul lui Hristos urma sa fie jucat de un poet, asa incat Pasolini a purtat succesiv
discutii cu Evgheni Evtusenko, Allen Ginsberg, Jack Kerouac si apoi cu Luis
Goytisolo. In cele din urma, dupa refuzurile celor mentionati, l-a ales pe Enrique
Irazoqui, un tanar student spaniol.
Exista insa si „lecturi“ cinematografice radicale, inconfortabile sau chiar ironice: grupul
britanic Monty Python a realizat, in 1973, o parodie muzicala cu accente
demistificatoare, The Life of Brian, iar Martin Scorsese a scandalizat papalitatea, in
1988, cu The Last Temptation of Christ (o opera cinematografica puternica, dar cu
accente violent ireverentioase: ne este infatisat un Iisus sfasiat intre pulsiunile carnii si
spiritualitate, al carui model literar a fost, potrivit declaratiilor regizorului, personajul din
romanul Hristos rastignit a doua oara, al lui Nikos Kazantzakis).
 
In 1970, Andrew Lloyd Webber si Tim Rice, mergand pe urmele succesului operei rock
Tommy a formatiei The Who, au pornit la infaptuirea unui proiect care urma sa se cheme
Superstar. Personajul principal era un tanar al anilor 1960, care se intreba pe sine si pe cei
din jur: „Cine esti Tu? De ce Te-ai sacrificat pentru noi? Chiar esti Cel care spui ca esti?“
Incet-incet, titlul operei va deveni Jesus Christ Superstar si se va transforma intr-un
manifest muzical al epocii flower-power. In 1971, comedia muzicala cu acest titlu se va
juca pe Broadway, cu un senzational succes de public, dar performarea ei e intrerupta de
Webber, care o considera „vulgara“. In 1972 va realiza o versiune simplificata, care va
sta pe afisul de la London Palace vreme de 10 ani. In 1973, Norman Jewison
definitiveaza turnarea filmului muzical cu titlul Jesus Christ Superstar, cu Ted Neeley in
rolul lui Iisus si cu Yvonne Elliman in acela al Mariei Magdalena.

In 2004, Mel Gibson isi va intitula cruciada cinematografica integrista Patimile lui
Hristos. Acuzat de fundamentalism si antisemitism, acest proiect mai degraba
ideologic decat istoric al lui Gibson va zgudui publicul prin cruzime: martiriul hristic este
filmat, timp de aproape o ora, cu toate detaliile lui sangeroase, la limita suportabilului.
Filmul a avut parte de comentarii dintre cele mai lipsite de ingaduinta; iata doar unul
dintre ele, apartinandu-i lui Gérard Mordillat: „Daca nazistii ar fi vrut sa faca un film prin
care sa-i inroleze pe crestini impotriva evreilor, exact pe acesta l-ar fi facut.“

Vom incheia acest scurt istoric al prezentei lui Iisus in spatiul artei contemporane cu o
referire la romanul din 2004 Evanghelia dupa Jimmy al francezului Didier van
Cauwelaert, detinator al Premiului Goncourt. Cartea are un sinopsis cel putin incitant:
„Ma numesc Jimmy, am 32 de ani de ani si repar piscine in Connecticut. Trei trimisi ai
Casei Albe tocmai m-au anuntat ca sunt o clona a lui Iisus Hristos.“ Ne aflam in fata unui
basm modern cu inserturi SF. Cum un incendiu distruge din temelii clinica in care-si
traise copilaria deloc sfanta, Iisus-Jimmy dispare si este recuperat la varsta de 32 de ani,
cand, potrivit FBI si CIA, era deja copt ca sa provoace miracole menite sa schimbe
ordinea geostrategica a lumii.

Chiar daca povestea porneste de la o facatura genetica si este dezvoltata dupa o croiala
politista, mesajul, subtil cat se cuvine, ajunge sa fie: „Nu te nasti Fiul lui Dumnezeu, ci
devii!“ si dezvolta fr¬mantarile profund umane ale unui personaj silit sa-si asume
identitatea hristica. Dupa ce a vindecat un orb, a inviat un accidentat mortal si a creat un
aparat automat de Donuts pentru a oferi gratuit sarmanilor sute de gogosi (toate aceste
„miracole“ fiind puse la cale de CIA), iata-l – pentru ca a ajuns sa se creada purtatorul
amprentei genetice a Mantuitorului – inviind un artar in Central Park:

„La cativa pasi de cos, un artar trage sa moara. Printre frunzisurile luxuriante ale
vecinilor sai, si-a facut toamna doar pentru el. Frunzele uscate ii spanzura brune sau
cenusii, altele se desprind indoite si cad imprejurul meu; crengile cele mai inalte sunt deja
goale. Pe trunchi e tintuita o pancarta:
ACEST COPAC BOLNAV VA FI TAIAT IN CURAND, PENTRU SIGURANTA SI
LINISTEA PERSOANELOR CARE SE PLIMBA. VA MULTUMIM CA RESPECTATI
NATURA.
Ma intorc, cu inima bubuind, verific daca ma vede cineva. La urma urmei, psihiatrul mi-a
spus sa nu mai fac nimic pentru oameni; n-a pomenit nimic de arbori.
Respir adanc, cuprind trunchiul cu mainile si il rog pe artar sa respecte secretul de stat:
voi incerca sa-l salvez. Daca va fi de acord, vom remedia impreuna problema
smochinului fara rod – aceasta nedreptate a lui Iisus care ma urmareste si ma chinuie ca o
remuscare vie. Cu burta lipita de scoarta, incerc sa vizualizez circulatia sevei, s-o pornesc
la loc, sa-mi inchipui niste muguri, niste frunze care cresc, niste flori... Pronunt cu
jumatate de glas:
- Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va
vindeca.

Furnicaturile de sub ceafa mi se raspandesc spre umeri, imi cotropesc venele imprastiind
caldura, coboara de-a lungul bratelor, imi ajung in maini, dupa care simt un fel de reflux
domol si rece, ca o transfuzie de seva... Trupul incepe sa-mi tremure, ai zice ca toata
vlaga ma paraseste ca sa primesc un alt fel de energie, o sprinteneala racoroasa care imi
transmite o bucurie cu totul noua.

Ma dezlipesc deodata de trunchi. Am simtit un soc electric, o descarcare de curent care

ma lasa complet nauc, gafaind, ravasit de despartire, cu o senzatie de smulgere. Ma clatin
zguduit de spasme, imi recapat suflul asezandu-ma in iarba. Sunt ud leoarca, sudoarea imi
picura ca niste lacrimi. Un amestec de tristete desavarsita si de fericire in stare pura...
Apoi tremuraturile se raresc, respiratia imi devine normala. Ma las pe spate, cu capul
printre frunzele uscate care imi trosnesc sub urechi.

Incet-incet exaltarea se transforma intr-un sentiment de singuratate sfasietoare, de scarba,

de dezamagire, intr-un fel de rusine... Cam ce povestesc tipii asezati la tejgheaua de la
Walnut’s cand vorbesc de femei, intre doua beri. Posaceala de dupa coit, pe care toti par
sa o gaseasca normala, dar pe care eu n-am trait-o niciodata; nevoia aceea cetoasa de a fi
altundeva, in vreme ce eu nu simteam decat nevoia s-o iau de la capat. Sa fie oare de vina
schimbul de energie pe care l-am avut cu acest artar cand am vrut sa-l salvez, in timp ce
oamenii pe care i-am vindecat nu mi-au dat nimic? Sa fie oare nerecunostinta lor, care m-
a izbit prin contrast?

Poate ca Iisus a simtit acelasi lucru in fata oamenilor care uita, care se indoiesc, care
resping miracolul dupa ce a fost infaptuit... De-aia era, adesea, atat de tafnos, de agresiv
cu cei care-i erau indatorati, de-aia-i facea
pe ucenicii sai cretini, fatarnici, potentiali tradatori si de aceea se razbuna uneori pe
copaci.“

Top 10: Cele mai ingenioase dispozitive de tortura

autor: Adrian Nicolae
Foto (11)
Daca ne-am imagina care au fost cele mai negre aspecte ale vietii in Evul Mediu, cu
siguranta igiena personala, medicina primitiva, foametea sau bolile contagioase ar ocupa
un loc fruntas printre optiunile noastre. Dar, fara indoiala, nici unul dintre aceste aspecte
nu putea egala ingeniozitatea stramosilor nostri europeni atunci cand era vorba de crearea
dispozitivelor de tortura. Iar daca v-a starnit interesul, Descopera va invita sa aflati mai
multe despre inventivitatea macabra a judecatorilor medievali si a celor care reprezentau
legea in acea perioada.
10. Scaunul de interogare 
Sinistra metoda de tortura numita scaunul de interogare
a cunoscut celebritatea in Europa medievala, atunci cand
era folosita, in special, impotriva femeilor acuzate de
vrajitorie sau de adulter. Scaunul metalic pe care erau
imobilizati acuzatii era prevazut cu sute de ace menite sa
strapunga pielea fara a produce, insa, rani letale. Ca si
cum nu era suficient, sub acesta se aprindea focul, foc ce
era mentinut pana cand scaunul devenea incandescent.
Putinele victime care supravietuiau acestui supliciu sufereau traume ireversibile care, de
cele mai multe ori, duceau la moartea celui torturat in maxim doi ani.
  
9. Purificarea sufletului 
Desi era privita doar ca o metoda preliminara a torturii
propriu-zise, curatarea sufletului avea la baza o credinta larg
raspandita in tarile catolice, aceea ca sufletul vinovatului putea fi
spalat de pacate daca acuzatul era silit sa inghita apa clocotita sau
carbuni incinsi. In situatia in care condamnatul supravietuia
incercarii, judecatorii puteau accede catre urmatoarele etape ale
procesului de acuzare.
 
8. Fecioara de fier 
Celebra printre inchizitorii medievali, Fecioara de fier isi va castiga o trista notorietate
incepand cu anul 1515, atunci cand s-a inregistrat prima folosire a acestui infricosator
instrument de tortura. Cusca de metal, care avea forma unei fecioare, era dotata pe
interior cu un sistem complicat de ace care, odata usa inchisa, patrundeau in corpul celui
condamnat. Dar cum scopul torturii era acela de a smulge marturisile ereticilor inainte de
a-i ucide, acele erau pozitionate astfel incat victima sa nu fie ucisa instantaneu. Acestea
penetrau membrele, abdomenul, pieptul si ochii victimei fara a-i provoca moartea
imediata. Acuzatul putea agoniza chiar si doua zile pana isi gasea sfarsitul.
 
7. Tortura cu apa 
Chiar daca a fost folosita pe scara larga in Evul Mediu, tortura cu
apa a continuat sa fie practicata pana in secolul XX, in special in
lagarele japoneze din timpul celui de al doilea razboi mondial.
Procedeul prevedea ca victimei, imobilizate in prealabil, sa ii fie
introdus in gura sau prin fosele nazale un tub elastic prin care era
eliberata o mare cantitate de apa. Odata operatiunea incheiata,
calaul sarea, practic, cu ambele picioare pe abdomenul umflat al
victimei, fapt ce ducea la sectionarea stomacului si la moartea
aproape instantanee.
 
6.Leaganul lui Iuda 
Imaginatia judecatorilor medievali a atins una dintre cele
mai inalte praguri atunci cand s-a decis construirea
Leaganului lui Iuda. Aparatul, de forma unui scaun inalt
cu trei picioare, era prevazut in varf cu o piramida
metalica, ale carei muchii erau atent ascutite in prealabil.
Victima era ridicata cu ajutorul unui sistem de scripeti si
asezata pe acest ingenios dispozitiv de tortura, in fata
judecatorului. Gravitatia si greutatea condamnatului
duceau la desavarsirea procesului. Existau si cazuri in care
cei acuzati nu erau suficient de corpolenti, situatie in care de picioarele condamnatului
erau atasate diferite greutati.
5. Pantofii de pedeapsa si Furca Ereticilor 
Confectionati din metal si dotati cu mai multi tepi metalici
atasati in interior, in dreptul calcaielor, pantofii de
pedeapsa erau folositi in combinatie cu o alta inventie a
Inchizitiei, Furca Erecticilor. De forma unei furci
minuscule cu doua capete, obiectul era atasat de gatul
condamnatului astfel incat sa ii penetreze acestuia partea
superioara a sternului si barbia. Nevoit sa stea pe varfuri,
pentru a nu-si performa calcaiele, si silit sa isi lase capul
pe spate pentru a nu fi strapuns de dispozitivul atasat la
gat, cel condamnat putea rezista intr-o asemenea pozitie pana la cateva ore. De obicei, o
astfel de tortura era folosita ca preludiu, inaintea caznelor propriu-zise.
 
4. Ghetele 
O alta solutie ingenioasa a judecatorilor medievali, folosita in
lupta cu fortele demonice ale raului, o constituia dispozitivul
numit simbolic „ghetele”. Picioarele victimei, imobilizata in
prealabil, erau plasate intre doua scanduri care, la randul lor, erau
legate intre ele cu mai multe corzi bine stranse. Intre aceste corzi,
acuzatorii fixau mai multe pene de lemn pe care le loveau
sistematic cu un ciocan. Cu fiecare lovitura, mici parti din tibiile
celui torturat se sfaramau, lasand oasele victimei sa iasa la iveala.
Judecatorii puteau folosi pana la 20 de astfel de pene, care
difereau ca marime, in functie de acuzele aduse vinovatului.
Cazurile in care victima supravietuia pana la finalul procesului
erau extrem de rare, iar durata de viata a acesteia nu era mai mare
de cateva zile datorita blocarii arterelor cu resturi de os si maduva osoasa.

De-a lungul istoriei, "ghetele" au cunoscut o larga raspandire capatand forme diferite in
functie de locatia in care erau folosite. Celebre au ramas "ghetele spaniole",
confectionate din metal, si care erau presate cu ciocanul in timp ce picioarele acuzatului
se aflau inauntru. O forma a acestor ghete se regasea acum un mileniu si in insulele
britanice, diferenta fiind ca acestea erau din fier si nu erau folosite pentru presare
membrelor inferioare ale condamnatilor ci pentru fierberea acestora in apa sau ulei.
 
3. Fierastraul 
Una dintre cele mai sinistre inventii ale Evului Mediu a fost, cu
siguranta, taierea condamnatilor de vii cu fierastraul. Mai mult,
victimele erau legate cu capul in jos, ideea torturii fiind ca acestea
sa supravietuiasca si sa fie constiente cat mai mult timp, fapt ce
era posibil datorita sangelui care continua sa oxigeneze creierul
acuzatilor. In ciuda durerilor care trebuie sa fi fost atroce, un condamnat supus unei astfel
de torturi putea rezista pana in momentul in care fierastraul ii atingea toracele.
 
2. Trasul in teapa 
Celebru in Tara Romaneasca datorita domnitorului Vlad
Tepes, trasul in teapa era o metoda preferata de executie
pentru acuzatorii din Turcia, nordul Africii dar si din
Germania si centrul Europei. Teapa de lemn sau metal care
strapungea posteriorul celui condamnat, iesindu-i acestuia
prin gura sau torace, nu insemna intotdeauna o moarte cat de
cat rapida. In situatia in care teapa nu atingea nici un organ
vital, victima putea trai pana la doua zile in aceasta pozitie.
Pedeapsa era acordata, in special, celor invinuiti de inalta
tradare, desi folosirea ei cuprinsese arii mult mai largi de acuzare.
 
1. Trasul pe roata 
Primul loc in topul torturilor medievale il ocupa trasul pe
roata, o inventie aplicata pe scara larga in centrul si
nordul Europei. In fond, doar spanzuratoarea era mai
mult folosita decat trasul pe roata  in acea perioada.

Victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele

larg desfacute si bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor sau picioarelor erau
trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei presandu-le cu o
imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele
mainilor si picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata in
jurul rotii si lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei. Cei care supravietuiau
supliciului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp in care insectele si pasarile se
hraneau in voie din trupul acestora. In general, condamnatii erau expusi in piete publice
sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea si sa le evite exemplul.

Existau si cazuri in care acuzatii se bucurau de clementa judecatorilor. In acest caz se

aplica ceea ce se numea Coupe de grace, zdrobirea toracelui sau a stomacului, fapt ce
ducea la moartea aproape instantanee a victimei. In centrul Europei mai exista o forma de
clementa numita Retentum, ce prevedea strangularea condamnatului in timpul executiei,
uneori chiar inainte de inceperea ei.

Delincventii juvenili si familia nevinovata

autor: Manuela Stoicescu
Foto (1)
Funny Games U.S. este copia fidela a peliculei din 1977 care se bucura de acelasi nume
si acelasi regizor – Michael Haneke. “Preocupat mai degraba in a-si pedepsi publicul
decat in a-l distra”, asa cum au spus criticii, germanul cu sange rece al carui debut in
engleza a speriat publicul din cinematografele de pretutindeni ofera cu prilejul acestui
film un ragaz de aproape doua ore in care sa-ti tii, pur si simplu, respiratia.
Osciland fin intre horror si thriller desi elementele primului gen sunt oarecum absente,
“Funny Games” aduce pe ecrane teroarea in sensul ei originar. Nimic supranatural,
demonic sau inexplicabil de vazut aici. Dimpotriva, autorii “terorii” sunt doi adolescenti
sociopati care cunosc pe de rost manualul bunelor maniere, imbracati elegant si
plictisiti “de moarte”: doi “dandies” cu intentii criminale. 

Povestea filmului nu e in sine nici noua, nici ultra-exploatata: o familie obisnuita care se
retrage pe proprietatea de la malul unui lac este tinuta ostatica timp de 24 de ore, sub
premisa unui pariu potrivit caruia niciun membru nu va mai fi in viata a doua zi
dimineata. Pornind de la un pretext banal, cei doi pustani burghezi care nu par a avea cu
ce anume sa-si umple noptile hotarasc sa se distreze pe seama emotiilor si spaimei
incercate de tata, mama si copil. De-aici incolo, glume macabre, lovituri brutale, mici
distractii psihotice si un ritm lent care se indreapta inevitabil catre bataia finala.

 Exista in “Funny Games U.S.” ceva autentic german: violenta tratata detasat, ca obiect
in sine, avand propriul sau cadru si propriile sale metode. Violenta e distractiva, pare sa
spuna regizorul. N-avem nevoie de sange pe pereti si capete crapate, de masti, topoare,
tipete si fete impiedicate care gonesc prin padure pentru a insufla teama ci doar de o
situatie care are un potential maxim de realitate. O situatie care sa faca publicul sa se
intrebe serios: “Daca as fi fost eu?”
Desi sufera de defecte destul de grave in ceea ce priveste rationalitatea constructiei,
lucru ilustrat cel mai bine prin deciziile aproape stupide care conduc familia cu pricina
catre deznodamantul dezastruos, filmul pare a se si sluji de acestea pentru a demonstra
inevitabilitatea tragediei. Alcatuit pas cu pas, intr-un ritm care ajunge sa para obositor de
lent, Funny Games reuseste sa instaureze o stare de tensiune care creste incet dar sigur.
Mizand parca pe motivul labirintului, care ascunde in fiecare pliu o posbila iesire sau
doar un alt pliu, o alta cotitura, ingredientul care pastreaza unitatea filmului este speranta
intr-un sfarsit in care biruie forta binelui. Aici intervine insa din nou Michael Haneke si
sadismul sau german. Nu exista happy end, n-a existat niciodata si nici nu-si are locul.
Situatiile de acest gen se termina prost si tocmai asta vreau sa vedeti, pare din nou sa ne
spuna clar si raspicat. In fapt, ne-o spun chiar actorii: “Tineti cu ei? Vreti sa-i vedeti ca
scapa? De ce?”

 Privelistea oferita de Funny Games a fost, pentru multi, de nesuportat. In speta publicul
degustator de finaluri de basm a ramas poate, cu un gust amar timp indelungat. Iar
marturiile spectatorilor care au rezistat atesta si ele o indispozitie stranie in urma
vizionarii filmului. Asemanator pe alocuri cu “Portocala mecanica” dar mult mai putin
inteligent si avand un mesaj nici pe departe la fel de sofisticat, “Funny Games” lasa in
urma senzatia a ceva ce ti-ai fi dorit sa nu vezi. Ca merit cinematografic, impactul e
incontestabil. Ca experienta, astfel de “jocuri” raman rezervate doar celor cu stomacul
tare.

Stiinta VS Religie
autor: Adrian Nicolae
Foto (1)
„Ma intrebati daca sunt ateu, dar problema este mult prea vasta pentru mintile noastre
limitate. Ne aflam in pozitia unui copil care intra intr-o biblioteca plina de carti scrise in
mai multe limbi. Copilul stie ca au fost scrise de cineva, dar nu stie cum. El nu intelege
nici macar ce scrie in ele si banuieste ca ordinea in care sunt asezate nu este
intamplatoare. Dar nu are o explicatie pentru asa ceva. Asta mi se pare mie atitudinea
celui mai inteligent om de pe Pamant vis-a-vis de Dumnezeu. Noi vedem astazi Universul
in splendoarea sa, observam legile care il guverneaza, dar intelegem extrem de putin din
aceste legi” – Albert Einstein.
 
Pe tema diferendelor dintre stiinta si religie au curs rauri de cerneala fara a se reusi, insa,
sa se gaseasca o cale de compromis intre cele doua discipline. Conflictul, odinioara
deschis, dintre aceste curente pare sa se fi metamorfozat astazi, in acceptiunea unora, intr-
un veritabil Razboi Rece al ideilor, in timp ce altii considera ca primii pasi spre repararea
unei schisme istorice au fost deja facuti. Daca un asemenea conflict intre religie si stiinta
inca mai exista, va invitam sa descoperiti in cele ce urmeaza.
 
O schisma istorica 
Aristotel definea stiinta, in urma cu aproape doua milenii si jumate, drept o suma de
principii si cunostinte obtinute prin demonstratie, teorie la care a aderat majoritatea
oamenilor de stiinta si chiar a teologilor, vezi cazul Sfantului Toma d’Aquino, care i-au
urmat ilustrului ganditor antic. De altfel, postulatul celui numit, inca din Antichitate,
Filosoful este general acceptat si astazi. Dar daca in perioada vietii lui Aristotel, religia
era mult mai permisiva cu privire la ideile oamenilor de stiinta, nu acest lucru se poate
spune odata cu aparitia pe scena istoriei a doua dintre cele mai mari doctrine religioase
din ziua de astazi, crestinismul si islamismul.

Detinatori, in propriile conceptii, ai adevarului absolut, infailibil, un adevar de natura

divina ,imposibil de contrazis, adeptii ferventi ai celor doua curente religioase au avut,
de-a lungul istoriei, reactii mai mult decat violente la adresa celor care, intr-un fel sau
altul, incercau sa contrazica tocmai aceste precepte. Faptul ca textele religioase, preluate
ad literam, nu erau capabile sa ofere explicatii compatibile cu realitatile stiintifice si
faptul ca stiinta incepea sa aduca, inca de pe atunci, perspectiva unei alte realitati, a dat
nastere unor reactii cel putin ciudate din partea clerului, altminteri tolerant prin definitie.

Ar fi suficient, poate, sa amintim numai cazul lui Giordano Bruno, cel care, pentru
insolenta de a contrazice Biserica, a fost torturat si ars pe rug, nu inainte de ai fi strapunsa
limba cu un piron de fier, spre a fi pilda si altora care ar incerca sa aduca alte teorii decat
cele oficiale, sau cazul lui Galileo Galilei, matematicianul, astronomul si fizicianul
italian care, scapat in extremis de arderea pe rug, era condamnat la inchisoare la
domiciliu pana la finele vietii, pentru obraznicia de a prezenta realitatile sistemului
heliocentric. Galilei a fost reabilitat de abia la 31 octombrie 1992, la aproape 350 de ani
de la moartea sa, de catre Papa Ioan Paul al II-lea. Interdictiile asupra lucrarilor cu privire
la sistemul heliocentric au fost ridicate in 1757 de catre Papa Benedict al XIV-lea, in
timp ce prima lucrare de stiinta cu acest subiect a primit acceptul de a fi publicata de abia
in anul 1822, prin decizia Papei Pius al VII-lea.

Este evident faptul ca reversul medaliei exista si in randul oamenilor de stiinta, nu putini
dintre ei intelegand ca prin experimentele lor sa faca abstractie de orice notiune de
morala. Milioane de oameni nevinovati aveau sa fie ucisi in urma testelor efectuate de
asa-zisi savanti ca Shiro Ishii, Joseph Mengele, Robert Oppenheimer sau Sigmund
Rascher.
 
Stiinta si religia in viziunea actuala 
A fost nevoie de aproape doua milenii pentru a accepta ideea ca stiinta si religia nu
trebuie sa se excluda reciproc. Faptul ca Biserica, in special cea crestina, a adoptat o
pozitie concilianta, restrangandu-si conceptiile, in mare parte, la sistemele de valori si la
morala, pare sa duca la acea cale de compromis necesara evolutiei in toate aspectele ei.

Este evident totusi ca inca mai exista grupari radicale in ambele tabere. Daca, spre
exemplu, in sanul Bisericii exista inca aparatori ferventi ai teoriei creationiste, cel mai
bun exemplu fiind cel din scolile romanesti, care au scos din programa scolara, in
februarie 2008, teoria evolutionista a lui Darwin, acelasi lucru se poate afirma si despre
oamenii de stiinta. Un studiu efectuat in 21 de universitati americane a aratat faptul ca
aproape 62% dintre cercetatori nu sunt adeptii nici unei miscari religioase, procent care se
regaseste, la fel de mare, si in cercurile academice europene. In acelasi timp, procentul
persoanelor care nu au nicio religie creste de la an la an, ajungand in 2005 la aproape
12% din populatia Terrei.

De fapt, nu a trecut inca mult de la caderea regimurilor comuniste in tarile est-

europene, regimuri a caror ideologie marxista intrase intr-un puternic conflict cu
doctrinele religioase de orice natura. Sa ne amintim numai cazul Albaniei, tara care in
1967, sub conducerea presedintelui Enver Hoxha, in numele stiintei si al progresului
tehnologic interzicea orice cult religios, autointitulandu-se primul stat ateu din lume.
Caderea zidului Berlinului a adus insa o reducere drastica a regimurilor politice ostile
miscarilor religioase, permitand poparelor, in special celor din fostul bloc comunist, o
intoarcere la traditiile si obiceiurile seculare.

Revenind la aspectele concilierii dintre Biserica si oamenii de stiinta, trebuie mentionat

ca, in prezent, tot mai multi teologi si cercetatori deopotriva sunt de acord ca preceptele
invechite atat ale religiei cat si ale stiintei trebuie reanalizate. Poate cea mai elocventa
descriere a acestui aspect a adus-o castigatorul Premiului Nobel pentru Medicina in
1974, britanicul Christian Rene de Duve: „Universul nu reprezinta acel cosmos inert
din teoriile fizicienilor sau ale clericilor. Universul inseamna viata, si toata infrastructura
necesara ei este prezenta in jurul nostru. Cu siguranta exista miliarde de biosfere generate
si sustinute de restul Universului”.

O parere asemanatoare impartaseste si fizicianul si astrobiologul american Paul Davies

care, in cadrul unei conferinte de presa la Washington, afirma: „Problema care apare in
momentul in care spui ca Dumnezeu este Creatorul, este aceea ca Dumnezeu nu poate
fi explicat. In felul acesta, facem trimitere catre un Creator inexplicabil si asta nu
demonstreaza nimic. Dar sa spui ca legile fizicii au permis aparitia vietii inteligente asa
cum o cunoastem astazi, ei bine, nici asta nu este o explicatie”.

Faptul ca Biserica Catolica a admis, nu mai tarziu de luna mai a anului 2008, prin
persoana astronomului oficial de la Vatican, reverendul Jose Gabriel Funes,
posibilitatea existentei unor forme de viata extraterestre, denota primii pasi catre o
concesie istorica.

Secolul XXI pare, mai mult decat oricare alt secol, gata sa produca o revolutie in ceea ce
priveste relatiile dintre ideologiile religioase, pe de o parte, si stiinta, de cealalta parte.
Fara a mai fi privite ca domenii concurente, stiinta si religia sunt, mai degraba, aspecte
conexe ale aceluiasi deziderat al umanitatii: aflarea adevarului.
 
Facts 
← Religia cu cei mai multi adepti este crestinismul, cu circa 2,1 miliarde de adepti in
toata lumea, urmata indeaproape de islamism (1,5 miliarde credinciosi), hinduism
(circa 1 miliard de adepti), budism (400 milioane credinciosi), iudaism (14
milioane adepti) si religia Baha’i cu aproape 7 milioane de adepti.
← Religiile tribale aduna, in prezent, circa 100 de milioane de adepti in Africa si
aproape 300 de milioane in Asia
← Numarul persoanelor fara religie ajunge la circa 12% din populatia Pamantului, in
timp ce procentul ateilor este de doar 2,3%.
← Cel mai mare numar de atei in randul oamenilor de stiinta a fost observat in
randul psihologilor, cu un procent de aproape 80% din numarul celor interviati cu
ocazia unui studiu ce a vizat cercetatorii din 21 de universitati americane.

Zeitgeist - comedia erorilor

30 aprilie 2009
Indiscutabil, este cel mai vizionat documentar independent distribuit pe internet,
notorietatea sa in randul tinerilor depasind productii consacrate cu bugete de
milioane de dolari. De cand a fost lansat si pana in prezent si-a castigat un numar
consistent de fani, iar faima sa – in randul populatiei avide de conspiratii si
dezvaluiri senzationale – este in continua crestere. Cu toate acestea, structura pe
care e construit Zeitgeist se poate prabusi in orice moment. Ce ai spune daca ai afla
ca tocmai documentarul care te indeamna sa iesi de sub valul de minciuni cu care
esti sufocat si intoxicat de mass-media, iti ascunde Adevarul, inselandu-te cu buna
stiinta?

Cea mai mare dintre conspiratii

In acest ultim episod al maratonului Descopera Teoria Conspiratiei, am ales sa
abordam tema Zeitgeist pentru ca documentarul din 2007 care isi propune sa curete lumea
de miturile si mistificarile religioase, politice si economice este emblematic pentru
scheletul motivational si non-logica persuasiva pe baza carora sunt construite, in genere,
majoritatea teoriilor conspiratiei. De altfel, la granita sofismului, o ipoteza secundara,
lansata – culmea! – tot de adeptii teoriei conspiratiei, afirma ca intreaga mascarada a
senzationalelor dezvaluiri despre tot ceea ce se petrece in ascuns – de la conjuratiile
in sine ale celor care ne conduc din umbra, la monstruoasele masinatiuni pe care
acestia le alimenteaza pentru a ne subjuga –, totul nu este, de fapt, decat o grosolana
manipulare informationala. Iar cea mai mare conspiratie ar fi insasi teoria conspiratiei,
un subgen al yellow journalism-ului aparut in sec. XIX, curent precursor al presei
tabloide de azi, in care majoritatea stirilor si articolelor erau fie inventate, fie generos
“ajustate” cu un potop de info-podoabe impresionante – falsuri mesterite de ziaristi
talentati (intr-o vreme in care nu existau mijloace de informare alternative precum
internetul si televiziunea, iar radioul era in epoca pionieratului), menite sa tina cititorii cu
sufletul la gura si sa securizeze vanzarea gazetei zi de zi.
O legiune de dracusori pe burtile carora sta scris stiri cu crime, scandal, abuz, mita
etc. ies dintr-o masina de tiparit. Caricatura a aparut pe 21 noiembrie 1888 in revista
americana satirica Puck intr-un numar dedicat demascarii stirilor si articolelor
inventate din presa "galbena" (denumita astfel dupa culoarea hartiei pe care era
tiparita).
Candoarea acestei ipoteze vine tocmai din chestionarea scopurilor unei asemenea
manevre. Atunci, ca si acum, – zice-se –, de la povestile emotionante despre tot felul de
monstri, creaturi fantastice, vrajitori, necromanti si ocultisti (subiectele predilecte ale
presei de scandal in anii 1800) la dezvaluirile socante despre extraterestri, guverne din
umbra, dezastre “naturale” provocate artificial si boli inventare in laborator, intregul
arsenal conspirationist ar fi fost lansat asupra noastra tocmai pentru a ne distrage
atentia de la gravele probleme – de ordin politic, social, economic, juridic sau etic –
pe care, altfel, am fi fost inclinati sa le dezbatem si sa le rezolvam. O asemenea
ipoteza isi are adeptii ei intemeiati – ganditi-va numai la una dintre multele conspiratii
istorice care au fost dovedite si despre care am pomenit si in preambulul acestui
maraton, operatiunea Mockingbird, instrumentata de CIA intre 1948 si 1976, in cadrul
careia cateva sute de agenti sau oameni de influenta ai celebrei agentii de spionaj s-au
infiltrat in redactiile celor mai importante ziare si reviste americane (multi dintre ei
ajungand chiar in functii de conducere), de unde au devenit urechile si, mai ales, vocea
intereselor agentiei, manipuland vreme de aproape 3 decenii politica editoriala a presei de
peste Ocean.

In mod ironic insa, daca imbratisam dintr-o perspectiva conspirationista ipoteza

manipularii generale a mediilor informatice prin lansarea a false teorii ale conspiratiei,
ajungem fix de unde am plecat sau, si mai rau, cum ar zice o veche vorba romaneasca
“cadem din lac in put” – cu alte cuvinte, da!, exista grupuri obscure de interese, da!, se
pregateste o noua ordine mondiala, da!, suntem in mod constant si planificat
intoxicati cu fel de fel de minciuni pentru nu afla Adevarul. Acesta este si controversa
care bantuie celebrului documentar, Zeitgeist, talmacit prin “spiritul timpului”, sau
climatul cultural si politic care defineste o epoca, pentru a ne apropia mai mult de sensul
originar al conceptului, introdus in limba germana de traducerea latinescului genius
seculi (“spiritul gardian al secolului”), realizata de filosoful si poetul german Johann
Gottfried Herder spre sfarsitul secolului XVIII.

Paradoxul Zeitgeist: un succes ignorat

Zeitgeist a avut si inca are un urias succes online. Este unul dintre cele mai bune video-
virale realizate vreodata – inca de la aparitia sa, de pe 18 iunie 2007, s-a raspandit pe
internet folosindu-se cu brio de toate mijloacele posibile – bloguri, twitter, forumuri,
warez, torente, spam, mass pe messenger. Filmul a urmat cu mare atentie distributia
underground, fiind in acest sens bine marketat – peste tot unde l-am intalnit, a fost
prezentat sub forma unei dezvaluiri extraordinare, a unei demistificari cumplite, care
zdruncina din temelii institutiile fundamentale ale omenirii: Biserica si Statul. Pana
in prezent, conform estimarilor regizorului si producatorului Zeitgeist, Peter Joseph,
peste 60 de milioane de oameni de pe tot cuprinsul Globului au urmarit
documentarul. Pentru un film independent, pelicula a avut un succes colosal – cu toate
acestea, cu rare exceptii, cazuri in care a fost ironizat sau criticat sumar in diverse
publicatii, Zeitgeist nu a primit niciun fel de atentie din partea mijloacelor de
informare, fiind ignorat cu desavarsire.
Desigur, o explicatie ar fi aceea ca intr-una dintre paradigmele conspirationiste, mass-
media este total aservita unor interese obscure, motiv pentru care constitutional n-
ar fi lasata sa propage asemenea dezvaluiri. Acest argument se subtiaza insa atunci
cand aducem in discutie cazul altor filme documentare care s-au luat serios la tranta
cu establisment-ul politic, economic sau social, precum Fahrenheit 9/11 (care
radiografiaza America dupa atentatele teroriste din 2001, dezvaluind legaturi
surprinzatoare intre administratia americana si bin Laden), Sicko (care infiereaza sistemul
de sanatate si industria farmaceutica din Statele Unite), SuperSize Me (care chestioneaza
etica marilor lanturi de fast-food), Where the hell in the world is Osama Bin Laden?
(care sugereaza ca, de fapt, americanii nu au intreprins nicio actiune concreta pentru a-l
cauta pe celebrul terorist) sau Who killed the electric car? (in care se dezvaluie cum pe
tot parcursul secolului XX, o conjuratie formata din mai marii producatori de
autoturisme dimpreuna cu marile companii de exploatare a petrolului au conspirat
pentru ca masina electrica sa ramana la stadiul de prototip). Michael Moore, Morgan
Spurlock sau Chris Paine, realizatorii acestor documentare s-au bucurat de o larga
prezenta in mass-media, fiind de multe ori ovationati si au castigat premii la festivaluri de
film prestigioase, in ciuda subiectelor foarte sensibile pe care le-au atins.
In toata presa mainstream, Zeitgeist a fost fie ignorat, fie expediat sumar prin sintagme
precum: “o perversiune suprarealista”, “o fictiune”, “un pastis de paranoia”, “o prostioara
vesela”, “un film de internet lipsit de spirit critic”, “un documentar realizat fara nici cea
mai vaga urma de profesionalism jurnalistic, stiintific sau academic” etc. In fata acestui
val critic devastator, Peter Joseph si-a promovat filmul drept marele castigator al
festivalului Artivist in 2007 (acelasi premiu ducandu-se si la Zeitgeist: Addendum,
continuarea documentarului din 2008 - vezi foto sus). Singura problema este aceea ca
Artivist Film Festival este chiar mai obscur si mai underground decat Zeitgeist in sine,
festivalul fiind infiintat in 2004 de o minuscula organizatie non-profit americana care
premiaza artistii activisti…

Cea mai grozava poveste spusa vreodata

Scriam in acest maraton, in episodul consacrat topului celor mai mari teorii ale
conspiratiei din toate timpurile, cum ca in secolul XX, antisemitismul a fost propulsat
de “un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca
evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla
lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in
randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si
a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditionale cu una bazata pe manipularea in
masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat
lucrarea, au dovedit ca aceasta este un plagiat […] si un fals fabricat. In ciuda acestor
evidente, Protocoalele… au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta
miscarile antisemite”. Studiind o traducere romaneasca a Protocoalelor… am fost
surprins sa constat ca pe coperta-spate a cartii este un lung citat dintr-un articol aparut in
1921 in prestigiosul cotidian britanic Times. Citind extrasul cu pricina, singura concluzie
logica la care ajungi este ca editorii de la Times ar acorda o larga incuvintare lucrarii,
fiind de acord cu toate teoriile expuse in ea. Oarecum contrariat de aceasta constatare,
am cautat sa citesc articolul cu pricina integral, iar cand l-am gasit am fost surprins sa
observ ca, de fapt, aceasta este una dintre primele anchete de presa care
demonstraza ca Protocoalele Inteleptilor Sionului sunt un fals, iar bucata de text care a
aparut si in traducerea romaneasca era, pur si simplu, un rezumat al lucrarii, pentru a
pune cititorii ziarului in tema, urmand apoi ca acesta sa fie desfiintat paragraf cu paragraf.
Acest exemplu de manipulare este paradigmatic pentru “fenomenul” Zeitgeist. Filmul a
fost distribuit si si-a castigat incontestabila autoritate pe internet, un mediu folosit cu
preponderenta de persoane tinere, de copii si adolescenti. Adica, un mediu care iti da
iluzia autosuficientei si in care investigatia amanuntita a unei informatii este pentru un
utilizator obisnuit o pierdere de vreme, in conditiile in care lumea virtuala te supune unui
ritm ametitor, oferindu-ti in cantitati generoase aparent tot ceea ce vrei. Ce rost ar mai
avea sa cauti sa descoperi istoria completa a lui Mithra sau sa investighezi veridicitatea
legaturii dintre Vitelul de Aur si Era Taurului, din moment ce Zeitgeist ti-a asigurat deja
doza zilnica de entertainment, ba mai mult, te-a facut sa te simti partas la un
incredibil adevar secret? Si ce te faci daca aceste informatii nu sunt disponibile pe
Wikipedia sau altundeva, aiurea, in imensitatea Retelei, si ar trebui sa citesti vreo 5-6
carti pentru a avea un punct de vedere informat si cat de cat pertinent asupra problemei?
Nu mai bine, in timpul acesta, scoti un film, un joc, cateva melodii, te uiti la niste clipuri
funny pe YouTube si vezi ce site-uri porno noi au mai aparut, comentand toate acestea cu
amicii, pe messenger?
In Zoroastrismul stravechi, Mithra este creat de Ahura Mazda - Creatorul Suprem -
pentru a judeca sufletele oamenilor la sfarsitul timpurilor. Atributele sale - iubitor de
Adevar si yazata (creatia celesta) a lui Ahura Mazda -, il fac echivalentul unui zeu sau
al unui inger. 
Pentru un public tanar si neinstruit, Zeitgeist are toate atributele unei revelatii
devastatoare – aflat la varsta marilor intrebari, orice adolescent este sedus inca din
primele momente de mesajul percutant si persuasiv al documentarului. Pentru
oricine a cochetat macar sumar cu istoria religiilor sau cu antropologia, revelatiile cu iz
de wow! din documentar sunt fie falsuri grosolane, fie locuri deja comune. Pentru ca
despre sisteme economice,criza mondiala sau atentatele de la 11 septembrie am mai
scris in maratonul Descopera Teoria Conspiratiei, iar, prin comparatie, un cititor-
spectator atent poate lesne observa care sunt exagerarile si plasmuirile din film (de altfel,
de partea a II-a, dedicata World Trade Center, s-a dezis in cele din urma insusi creatorul
documentarului), ne vom ocupa aici numai de prima parte a Zeitgeist, in care prin
expunerea si compararea unor scheme mitologice care simplifica la extrem diverse religii
antice, se pune la indoiala autenticitatea mesajului lui Iisus (si a personajului istoric
in sine).
Zeitgeist, editia revizuita si remasterizata - documentar integral
Cati Iisusi au fost de fapt?

Punctul forte al teoriei este dat de catre o sumedenie de figuri mitice, zei si profeti
care ar avea cu totii acelasi arhetip existential: nasterea pe 25 decembrie dintr-o
mama-fecioara, bunavestirea celor trei regi, 12 apostoli, miracole, moartea prin
crucificare in jurul varstei de 30 de ani si invierea dupa 3 zile. Iisus, Attis, Krishna,
Dyonisus si multi altii ar fi avut o biografie inventata, care imprumuta (cloneaza)
foarte multe elemente din existenta zeului egiptean Horus, cel mai vechi dintre toti,
care a aparut pe scena mitica cu aproximativ 3.000 de ani inainte de Hristos. In istoria
comparata a religiilor, diversele paralelisme si similitudini nu sunt ceva extraordinar – de
exemplu, in capitolul consacrat crestinismului din Istoria ideilor si credintelor religioase,
Mircea Eliade atragea atentia asupra asemanarilor dintre Iisus si Ahura Mazda, zeul cel
bun, creator al Pamantului, din zoroastrism.

Cu toate acestea, la vremea lor, dezvaluirile cu pricina nu au dus la o lepadare in masa a

credintei, la fel cum nu au facut-o nici diverse cercetari care au demonstrat ca din punct
de vedere istoricist crestinismul are o problema: niciun istoric antic contemporan sau
apropiat perioadei in care a trait Iisus nu-l mentioneaza in vreo lucrare. De altfel, in
acest singular aspect, documentarul lui Peter Joseph are perfecta dreptate – singura
semnalare istorica, obiectiva si explicita a lui Iisus, cea facuta de istoricul roman de
origine evreiasca Flavius Josephus (37 - 100 d.Hr.) s-a dovedit a fi un fals, un insert
realizat cateva sute de ani mai tarziu de catre niste calugari crestini contrariati de faptul
ca marele cronicar al Imperiului Roman nu a mentionat absolut nimic despre viata
Mantuitorului, desi povesteste amanuntit istoria iudeilor chiar in vremea in care a trait
Hristos.
Controversatul paragraf despre Iisus din lucrarea Antiquitates Judaicae. Inca din
secolul al XVII-lea a existat suspiciunea ca aceasta ar fi un fals.
De asemenea, este indubitabil ca Iisus a avut cateva trasaturi comune cu diverse figuri
religioase de dinaintea sa. Crestinismul nu a aparut din nimic! Pana la un anumit
punct, respectiv venirea lui Messiah, drumul acestei religii este identic cu cel al
iudaismului, care l-a randul sau isi extrage seva dintr-un bazin cultural si religios cu mult
mai larg, care cuprinde Egiptul, Babilonul, Persia si alte civilizatii stravechi. “Critica
de genul asta este una adevarata doar intr-un sens local si instrumental. Extinsa, isi pierde
validitatea. Crestinismul n-a plagiat vechile religii (imprumutul unor teme din alte
complexe religioase intotdeauna s-a soldat cu o resemnificare proprie si creativa) si n-a
fost doar (sau mai mult) manipulator social si abuzator politic.” noteaza filosoful Adrian
Ciubotaru pe blogul sau.

De dragul de a sublinia apasat asemanarile dintre Iisus si predecesorii sai, Zeitgeist

simplifica la modul absurd mare parte a religiilor antice, iar acolo unde nici macar
exagerarea si scoaterea din context nu-si pot juca rolul, filmul se foloseste de argumente
invechite, demontate de multa vreme sau – in mod perfid – precum vechii adepti ai
yellow journalism-ului, inventeaza baliverne.

In documentar se afirma ca Attis (o divinitate romana) a fost crucificat, iar apoi a inviat
dupa trei zile. Insa, in absolut nicio poveste mitologica nu veti gasi aceste date biografice.
In fapt, Attis i-a fost necredincios iubitei sale, zeita fertilitatii, Sibela, iar intr-un acces de
furie, aceasta i-a luat mintile. Nebun fiind, Attis s-a castrat si a fugit in padure, unde a
sangerat pana la moarte. J. Gresham Machen, profesor la Princeton si fondatorul
Seminarului Westminster, subliniaza ca „mitul nu face trimitere la nicio inviere; Sibela
reuseste doar sa recupereze trupul lui Attis si sa-l conserve ca atare”.
Familia divina - Osiris, Horus, Isis

Conform istoricului religiilor, filosofului si conferentiarului Norman Geisler, singura

divinitate predecesoare Mantuitorului care a supravietuit mortii nici macar nu a
fost Horus – zeul cu care Iisus este permanent comparat in Zeitgeist –, ci tatal
acestuia Osiris. In mitologia egipteana se povesteste ca „Osiris a fost taiat in 14 bucati
care au fost aruncate pe curpinsul Egiptului, insa datorita dragostei soatei sale, Isis, a
reusit sa-si reuneasca trupul si sa invie. El insa nu revine la viata in sens fizic, asemenea
lui Iisus, ci ramane in lumea umbrelor, al carei zeu suprem ajunge sa fie. Din aceasta
postura, il concepe cu Isis, zeita vietii si a naturii, pe Horus", care avea sa ajunga zeul
cerului, nu al Soarelui cum fals se afirma in Zeitgeist. De altfel, intreaga paralela dintre
Iisus si Horus este pura fictiune, intre cei doi neexistand nicio asemanare evidenta:
nici unul nu s-a nascut pe 25 decembrie (desi egiptenii au fost cei care au impartit anul in
365 de zile si 12 luni, modul in care erau dispuse acestea in Egiptul Antic era cu totul
altul – de exemplu, scriitorul roman Censorinus nota in secolul III d.Hr. ca Anul Nou
Egiptean a cazut pe 20 iulie!; totodata, ziua nasterii lui Iisus este o conventie
bisericeasca de organizare a vietii religioase, nu o certitudine istorica); Horus nu s-a
nascut dintr-o virgina (aceasta ipoteza a aparut la cateva sute de ani de la aparitia zeului,
cand acesta dimpreuna cu Osiris au inceput sa fie venerati de Faraonii din Egiptul de Jos,
care au tras concluzia ca Isis i-a dat nastere lui Horus in forma ei originala, de Regina
zeificata); Horus nu a predicat, nu a avut apostoli, nu a murit, nu a inviat etc. Singurul
punct comun intre cei doi ar fi cei trei regi – cu toate acestea, traditia crestina ii
mentioneaza explicit pe cei trei magi de la Rasarit (invatati persani, o casta cu existenta
istorica dintr-o cultura separata, cu alta identitate spirituala si simbolica).

In sfarsit, nici intre Iisus si Mithra, zeul-protector al creatiei, al adevarului si al

dreptatii in zoroastrism nu se pot trasa asemanari izbitoare – cert este ca nici aceasta
divinitate nu se incadreaza in tabloul elementelor arhetipale ce compun schema
mitologica simplista pe baza careia sunt comparate religiile in film. De altfel, se pare ca
tema mortii si a invierii la viata este specifica crestinismului, ea nu a mai aparut in nicio
religie antica, iar paralele dintre diverse mituri pagane si crestinism nu se pot face decat
pe baza unor texte scrise spre sfarsitul secolului II dupa Hristos – atat religiile Misterelor
elenistice de care vorbea Eliade, cat si gnosticismul cu care unii cercetatori au incercat
acum cateva decenii sa-l identifice pe Iisus (tema preluata de Zeitgeist) inspirandu-se,
practic, din crestinism si nu viceversa.

In loc de Addendum

Erori, falsificari grosolane, exagerari, povesti inventate – nici nu e de mirare ca intr-un

spumos articol din eSkeptik (paradoxal, jurnalul online al unei organizatii care lupta
impotriva proliferarii pseudostiintei, superstitiilor si credintelor irationale) Zeitgeist a fost
numit “Codul lui da Vinci cu steroizi”. Insa nici nu se putea altcumva! Pe site-ul oficial
al filmului, aveti ocazia sa urmariti transcriptul documentarului,transcript in care sunt
mentionate si sursele din care provin halucinantele informatii. In mod cert, din lista foarte
generoasa de autori, nu ati auzit nici de 5% dintre ei. Pe langa cativa autori ocultisti cu
oarece notorietate printre pasionati, in marea lor majoritate "cercetatorii" mentionati nu
exista nici pe Google – sunt genul de scriitori care compun conspiratii la kilogram,
publicate in carti ieftine, aparute la edituri obscure.
In acelasi timp, lucrari consacrate de istorie a religiilor sau texte religioase in sine sunt
date uitarii; de altfel, realizatorul filmului nici nu avea cum sa se revedince de la ele, nu i-
ar fi servit in niciun fel teoriilor pe care avea de gand sa le expuna. Niste teorii inchistate
in cel mai american, conspirationist si hollywoodian mod cu putinta: “Institutiile
religioase ale acestei lumi au fost puse acolo de aceiasi oameni care v-au dat guvernul,
educatia voastra pervertita, care v-au dat cartelurile bancare internationale.” Pentru ca
documentarul sugereaza ca aceasta cumplita pervertire se petrece dintotdeauna,
exceptandu-l de dragul exercitiului pe Iisus, ne intrebam ce treaba or fi avand Buddha,
Odin, Quetzalcoalt sau chiar Mahomed cu toate astea?!
Pentru a parafraza filmul, in finalul acestui articol ii invitam pe cei care inca mai cred in
relevanta Zeitgeist sau a altor teorii ale conspiratiei senzationaliste, sa ia seama chiar de
vorbele expuse la inceputul documentarului: “Cu cat investigam mai mult, despre ceea
ce credem ca intelegem, care ne este originea, ceea ce credem ca facem, cu atat mai
mult ne dam seama ca suntem mintiti.”

15 decembrie 2008
De la Zidul Segregarii la Zidul Plangerii (2)
autor: Claudia Ion

Teritoriul palestinian, loc sacru de pelerinaj pentru adeptii tuturor celor trei mari religii
monoteiste ale lumii, este sfasiat astazi, mai mult ca oricand, de tensiuni religioase,
rasiale si politice. Desi Vechiul Testament, insusit de toate cele trei religii, spune ca
suntem cu totii urmasii lui Avraam, legea „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte“ inca
primeaza. Claudia Ion isi continua periplul dincolo de Cortina de Beton, in speranta ca va
intelege de ce uneori religia, in loc sa ne apropie, ne dezbina.
Din Betleem am coborat In sud spre Hebron, unde am dat de primul punct de control
israelian. Ar mai fi fost cateva si in drum spre Betleem, dar Eyad, soferul meu arab, stia
rute ocolitoare. In apropiere de Hebron, am fost trasi pe dreapta. Doi soldati inca
adolescenti au inceput cu Eyad o discutie destul de aprinsa in ebraica. Le-am dat
pasaportul si, in timp ce un militar il verifica, altul scotocea prin masina. Cel dintai m-a
intrebat in engleza: „Ce faci aici?“, iar eu i-am raspuns: „Vreau sa vizitez Cisiordania.“
„De ce?“ – si-a dat el ochii peste cap, dar fusese o intrebare retorica, la care era evident
ca nu asteapta un raspuns. Am ridicat din umeri. Apoi, unul dintre soldati a gasit un
briceag in torpedou si in secunda urmatoare am fost inconjurati de alti cinci. Nu aveau
pustile indreptate spre noi, insa cei din turnul de control din dreapta da. Intr-un final,
Eyad a consimtit sa renunte la briceag si ne-au dat drumul mai departe. Pfu!
 
Orasul Patriarhilor 
Hebron e un orasel insirat pe marginea drumului, unde cei 166 de mii de locuitori traiesc
infloritor din comertul cu materiale de constructii, sticlarie, ceramica si produse lactate.
Este o zona muntoasa desertica, unde intalnesti la tot pasul cariere de calcar. Si, mai ales,
e un important punct de atractie pentru pelerinii evrei, crestini si musulmani deopotriva,
aici aflandu-se Pestera Patriarhilor, unde, conform Vechiului Testament, s-ar gasi
mormintele lui Adam si Eva, Avraam si Sara, Isaac si Rebeca, Iacov si Lia. Aici este
si Moscheea Ibrahimi, care serveste partial si ca sinagoga pentru cei douasprezece mii
de sionisti din zona Hebronului. Dupa masacrul din 1994, cand un militar israelian a
omorat zeci de musulmani care se rugau in timpul Ramadanului, teritoriul musteste de
tensiuni rasiale si religioase.
 
Ratacind prin Desertul Iudeii 
Pe masura ce-am coborat tot mai spre sud, ne-am afundat in Desertul Iudeii. Acolo nu
exista nimic in afara de intinderea valurita de pietris nisipos. Timp de o ora sau mai bine,
n-am vazut nici o masina sau vreun alt suflet. La un moment dat, in zare au aparut cateva
corturi de beduini, in fata carora se aflau camile si neaparat un jeep. Pe o creasta, am
oprit in dreptul unei cruci-indicator care semnala Biserica Ortodoxa Sf. Gheorghe,
construita in stanca din canionului Wadi Qilt, in secolul V d.Hr. Am coborat pe poteca
serpuitoare, scaldata in soarele inversunat de amiaza, fara sa aud vreun sunet, nici macar
al unui maracine pe care sa-l bata vantul... iar propria-mi respiratie mi s-a parut
asurzitoare. Am intalnit un beduin batran si unul tanar, care se odihneau la umbrele a doi
magari, sub un colt de stanca mai proeminent. Cel batran mi-a oferit o kefiya, naframa
lor traditionala, care sa ma fereasca de razele soarelui. I-am platit omului douazeci de
shekeli si mi-am vazut de drum. Cel tanar a coborat, calare pe magar, impreuna cu noi si
s-a intretinut cu Eyad in timp ce ma privea lung, de parca eram de pe alta lume. De fapt,
chiar eram, probabil ca nu vazuse prea multe fete imbracate in blugi & tricou cu Bob
Dylan si cu o kefiya in jurul capului.
 
Ierihon, cel mai vechi oras al lumii 
Apoi am urcat spre nord si, cu exceptia catorva controale lejere, nu au mai fost probleme.
La intrarea in Ierihon, cel mai vechi oras de pe glob, cu o existenta neintrerupta de peste
11 mii de ani, am petrecut ceva vreme conversand cu soldatii palestinieni, care sunt foarte
prietenosi si se bucura de rarele momente in care vad turisti. „Tii cu Fatah sau cu
Hamas?“, m-au intrebat glumind. „Fatah, bineinteles“, le-am raspuns si toti au aclamat.
„Hamas ne fac numai probleme“, au continuat, „din cauza lor nu avem inca tara noastra,
sa ne construim case si sa ne trimitem copiii la scoala.“ „Poate totusi in timp se rezolva“,
am spus, dar n-am citit prea mult optimism in ochii lor. Ierihonul e departe de ceea ce
promitea Vechiul Testament cand l-a dat drept referinta pentru Pamantul Fagaduintei.
Centrul orasului consta intr-un sens giratoriu tivit cu dughene si restaurante cu un aer
usor insalubru. Chiar si asa, insa, Al-Essawi este stabilimentul cu cel mai bun labneh pe
care l-am mancat vreodata.
 
Ramallah, in plina fervoare culturala 
Urmatoarea oprire a fost la Ramallah, capitala de facto a Autoritatii Palestiniene. „Este
foarte important“, mi-a zis Eyad, „sa mergem la Mukata’a, sediul executiv central, acolo
unde este inmormantat Yasser Arafat, fondatorul partidului Fatah si initiatorul acordului
de pace cu statul Israel.“ Moartea lui Arafat a survenit in 2004 in Franta, cauza acesteia
fiind si acum subiectul multor speculatii. Mausoleul este cu adevarat impresionant: o
constructie din sticla si calcar pe care doi soldati palestinieni imbracati solemn o pazesc
stand de-o parte si de alta a ei. In stanga mausoleului se inalta o moschee cu arhitectura
postmoderna, demna de un muzeu de arta contemporana. Ramallah, cu o populatie de
aproximativ 120 de mii de persoane, este cel mai cosmopolit oras din Palestina. Strazile
sale largi sunt intesate de oameni care se preumbla dintr-o parte in alta, la cumparaturi
sau in cautarea unei cafenele mondene. Un elan de sincronizare cu Occidentul se simte la
tot pasul.

Daca femeile mai in varsta inca isi mai acopera capul, tinerele poarta blugi si bluze cu
bretele. Moda emo a ajuns si la pustii de aici, ceea ce ma face sa o apreciez si mai mult,
fiindca, iata, ne uneste pe toti. Ramallah este un oras liberal, unde au loc multe
evenimente culturale, de la spectacole de teatru, la concerte de muzica house si la cercuri
de poezie, fiind sediul multor organizatii militante. Nu e de mirare ca primaria e
condusa de o femeie, Janet Mikhail. Am facut o plimbare in jurul monumentului cu lei
din centru, rastimp in care am savurat un suc proaspat de morcovi de la unul dintre
fructobarurile atat de populare aici. L-am intrebat pe Eyad ce face cand nu e sofer si mi-a
raspuns ca isi petrece timpul cu nevasta. „Doar una?“, am zambit. „Una si buna, fi’nca de
zece ani legea nu ne mai lasa sa avem mai mult de o nevasta.“ „Si-ti pare rau?“, am
continuat. „Nu, pentru ca o iubesc. Mi-a daruit trei copii. Lucreaza la un centru cultural
din Betleem si sunt mandru de ea. Si tatal meu a avut doar o singura nevasta, pe mama.
Noi, musulmanii, ne iubim familiile la fel de mult ca evreii si crestinii.“
Another Brick in the Wall 
Din Ramallah inapoi la Tel Aviv nu poti sa ajungi decat supunandu-te unor controale
riguroase. Chiar pe aici trece zidul care desparte Israelul de Teritoriile Palestiniene.
Indiferent de motivele politice care i-au facilitat existenta, zidul de beton de opt metri
inaltime iti da fiori reci, chiar daca afara sunt peste 40 de grade. Insotita de doi pusti
palestinieni, care vand guma de mestecat expirata la 10 shekeli bucata, studiez lucrarile
de grafitti ale artistilor activisti, inclusiv ale faimosului britanic Banksy. Mesaje pacifiste,
ultranationaliste sau pur si simplu mazgaleli – zidul asta le adaposteste pe toate, fara
discriminare. Nu de mult, Roger Waters de la Pink Floyd s-a abatut pe-aici, scriind
versuri din Another Brick in the Wall.
 
Ierusalim, Orasul Sfant al dezbinarii 
La prima ora a diminetii, ma indrept catre statia de autobuz, trecand pe langa vechile case
ale cavalerilor cruciati, pe Bulevardul Kepler din Tel Aviv. Cand stai la coada la bilete
si-i ceri unui vanzator cu barba carunta „one ticket to Jerusalem, please“, oricat de dur ai
fi, tot te coplesesc emotiile. Statia e ticsita cu soldati – fete si baieti galagiosi care isi cara
anevoie pustile automate M16. Trebuie sa le fie tare incomod, gandesc eu, pentru ca le tin
agatate de umar cu o cordeluta, atarna greu si se lovesc de toate cele. Dupa ce-mi fac loc
in autobuz dand din coate, ma asez langa un soldat si langa pusca lui sprijinita cam
neglijent intre scaune. La fiecare hurducatura, teava ma loveste in genunchi. Zambeste
jenat si-i raspund simpatetic. Asta e, nu am voie sa ma plang. Drumul dureaza cam
patruzeci de minute, dupa care autobuzul ma lasa la intrarea in Ierusalim, pe dreapta, in
statia centrala.
 
Zidul Plangerii si Muntele Templului 
Am intrat pe poarta Jaffa si am strabatut stradutele inguste, pavate cu piatra, care
formeaza un bazar labirintic, de unde poti cumpara orice – de la tricouri cu Guns &
Moses, Jesus Loves You sau Free Palestine, la naut, cafea si mirodenii, pietre pretioase,
obiecte religioase sau decoratiuni. Intr-un final, am ajuns la Zidul Plangerii, cel mai
sacru loc al israelienilor. Se spune despre Zidul Plangerii, singura parte ramasa dupa
daramarea celui de-al Doilea Templu de catre romani (70 e.n.), ca nu a fost niciodata
parasit de Dumnezeu. Zidul functioneaza ca o sinagoga in aer liber, unde orice persoana,
indiferent de credinta, este invitata sa se reculeaga si sa lase un biletel cu o rugaminte
adresata divinitatii. Locul este intesat de soldati si evrei ultrareligiosi, acestia din urma
in imbracamintea lor traditionala, iar intrarea si iesirea presupun controale severe. Asta
pentru ca dincolo de Zid se afla Muntele Templului, zona controlata de Autoritatea
Palestiniana. Vechiul Testamentil desemneaza drept locul Facerii Lumii si totodata locul
unde lui Avraam i s-a cerut sacrificarea fiului sau, Isaac. In urma cu aproape trei mii de
ani, regele Solomon a construit aici Primul Templu, lacasul Chivotului Legii, cu cele
zece porunci ale lui Moise. In prezent, pe locul cu pricina se inalta Moscheea Al-Aqsa,
venerata de musulmani, conform Coranului, pentru faptul ca aici a poposit Profetul
Mahomed inainte sa se inalte la ceruri, in secolul al VII-lea dupa Hristos. Evreilor le este
strict interzis accesul dincolo de zid, din motive atat religioase, cat si politice, iar crestinii
au un acces limitat, cu pasaport „in regula“ si dupa controale riguroase, ca la trecerea
frontierei. E greu sa nu fii tulburat de lipsa de intelegere a aproapelui fata de aproape care
caracterizeaza atat de brutal Orasul Sfant.
 
De la Gradina Ghetimani la Dealul Golgotei 
Am iesit pe Poarta Ha’Ashpot si mi-am continuat drumul in afara zidurilor, pe o arsita
infernala, pana la Gradina Ghetimani, locul unde Iisus s-a rugat dupa Cina cea de
Taina. Alaturi se afla grota unde e inmormantata Fecioara Maria, insa accesul mi-a fost
interzis de catre niste maicute intamplator de nationalitate romana, pe motiv ca se face
curat. Am intrat din nou in cetate pe Poarta Leilor, unde incepe Via Dolorosa – Drumul
Patimilor, parcurs de Iisus dupa momentul judecatii. Traseul strabate cartierul musulman
de la un cap la altul, terminandu-se la Biserica Sfantului Mormant, asezamant ortodox,
construit pe Dealul Golgotei. De data aceasta, pelerinii sunt imbiati sa cumpere din
bazaruri crucifixuri la oferta (trei la pret de doua si bonus un breloc cu Fecioara Maria),
icoane medievale facatoare de minuni pictate alaltaieri si cununi de spini din plastic.
 
Experienta Ierusalimului, departe de pulsul de spiritualitate pe care ma asteptam sa-l simt
aici, mi-a lasat un gust amar. O lume in care copiii se maturizeaza prea devreme, purtand
pe umeri povara ca s-au nascut la confluenta a trei mari religii care, in ciuda faptului ca
au mai multe lucruri in comun decat diferentele care le separa, continua sa fie adverse. O
lume in care copiii sunt condamnati sa plateasca si sa perpetueze intoleranta parintilor
fata de semenii lor. Dar speranta exista, totusi. Dincolo de interesele religioase, dictate
de interese politice, la randul lor dictate de interese economice, am invatat ca spiritul
uman este acelasi in toate colturile lumii. Atata timp cat toti ne nastem la fel, iubim la fel,
murim la fel, orice bariere asezate intre noi nu pot fi decat vremelnice si surmontabile.
 
Intifada
Din 1967, cand Cisiordania a fost anexata Israelului in urma Razboiului de 6 Zile cu
Iordania, pana in 1987, anul Primei Intifade, palestinienii au avut drept de libera
circulatie pe teritoriul Israelului si in Gaza. Intifada, denumirea araba pentru revolta, a
avut ca principale ingrediente cocktailurile Molotov si atentatele sinucigase comise pe
tot teritoriul Israelului. Dupa semnarea Acordului de la Oslo, in 1993, au urmat cativa
ani de relativa prosperitate pentru palestinieni, oprita sangeros de cea de-a Doua
Intifada, in 2000. Protestele palestinienilor s-au soldat cu ciocniri armate intre extremisti
si fortele militare israeliene, care au atins apogeul in momentul cand doi rezervisti rataciti
pe teritoriul palestinian au fost linsati public, iar corpurile mutilate le-au fost tarate in
uralele multimii pe strazile Ramallei. In perioada urmatoare, pe langa înăbusiri
sângeroase, Israelul a autorizat construirea zidului din sarma ghimpata si beton, care
demarcheaza fizic Cisiordania, dar patrunde si pe teritoriul palestinian, limitand pentru
cateva comunitati accesul la apa, la scoala si la servicii medicale. Activisti din intreaga
lume, inclusiv israelieni, condamna vehement Zidul, insa nimeni nu poate nega faptul ca
incidentele teroriste, inclusiv cele sinucigase, s-au redus pana aproape de zero in ultimii
ani. Intr-un interviu din martie 2008, Ramadan Abdallah Shalah, liderul Jihadului
Islamic Palestinian, s-a plans unui ziar din Qatar ca Zidul „limiteaza posibilitatea fortelor
de rezistenta sa patrunda adanc in Israel ca sa duca la infaptuire atentate sinucigase, dar
asta nu inseamna renuntarea totala la Intifada, ci doar cautarea unor noi modalitati de
infaptuire a ei“. Este exact lucrul de care umanitatea avea nevoie: inca un politician care
sa puna cauza lui mai presus de viata cetatenilor pe care ii „apara“.

Capitala a doua state

Ierusalimul, capitala Israelului, este casa a aproximativ 750 de mii de locuitori, daca
punem la socoteala si aripa de est, aflata sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene. Cea mai
mare parte a asezarii se intinde in afara Orasului Vechi, aici aflandu-se sedii
administrative, universitati, centre culturale si alte institutii. Insa esenta se afla in
interiorul zidurilor. Tocmai de aceea, in decursul istoriei, Ierusalimul a fost distrus de
doua ori, asediat de 23 de ori, atacat de 52 de ori si capturat de 44 de ori. Nici astazi
treburile nu sunt tocmai armonioase. Suprafata de sub 1 kilometru patrat a Orasului Vechi
este divizata in patru sectoare: cartierul musulman, cartierul evreiesc, cartierul crestin si
cartierul armenesc. Datorita importantei sale politice, atat Israelul, cat si Palestina isi
disputa Ierusalimul drept capitala, iar linia de demarcatie dintre cele doua teritorii trece
prin mijlocul orasului. Statutul Ierusalimului, in special cel privitor la administrarea
locurilor sfinte, este in continuare unul controversat.
3 martie 2009
Traseele sexuale ale Europei
autor: Georgiana Fefea

In perioada 13-18 martie s-a desfasurat la Porte de Versailles, Pavilionul nr. 1 (o locatie
devenita deja traditionala pentru eveniment, in mare masura asemanatoare Romexpo...

Foto (9)
Este un adevar care se stie de cand lumea, insa pudoarea umana l-a exclus din randul
truismelor general acceptate: sexul vinde. Publicitatea, internetul, industria de carte, cea
de film sau de muzica il exploateaza cu mult succes. Mai nou, si turismul este un
domeniu care se foloseste din plin de acest controversat atuu. Cu toate acestea, putine
ghiduri de calatorie se incumeta sa treaca acest ultim prag al pudorii. Prin urmare,
DESCOPERA.RO a incercat conturarea unei harti imaginare a celor mai fierbinti puncte
ale Europei.
O meserie veche de cand lumea 
Odata ce situatia prostitutiei a fost reglementata din punct de vedere legal, aleile
laturalnice si cartierele rosii ale marilor orase europene au devenit o adevarat Fata
Morgana a turismului. Multi dintre cei care trec pragul “padurii interzise” sunt mai
degraba manati de mirajul unui stil de viata prohibit majoritatii, crescuta sub aparenta
protectie a familiei, religiei si eticii. Un nou punct turistic de bifat a aparut pe listele
hoinarilor de prin marile orase ale Europei: cartierele rosii sau districtele rosii (de regula,
orice e cu rosu in coada, e bun de vazut). Dintre sutele de mii de siteuri si ghiduri
dedicate travelling-ului in Europa, doar cateva contin si topicurilor sexuale. In ciuda
acestui fapt, aceste pagini sunt cele mai vizitate. Majoritatea ghidurilor nu ofera nicio
informatie pe aceasta tema. Asta nu opreste insa raspandirea vestii. Va invit in continuare
sa aruncam o privire pe gaura cheii.

 
Amsterdam (Olanda) 
Fiind un oras cu iesire la mare, Amsterdamul s-a pricopsit cu o lunga traditie in
prostitutie. Pomenita in numeroase carti, filme si cantece, viata de noapte a orasului a
reprezentat aproape intotdeauna una dintre cele mai mari atractii. In trecut, marinarii
debarcati in port umpleau strazile orasului, insa in prezent turistii sunt cei care inunda
strazile celebrului Red Light District. Amsterdamul se mandreste cu o sanatoasa 
atitudine toleranta si liberala pe care o practica de sute de ani, acceptand faptul ca
oamenii sunt curiosi in legatura cu prostitutia, sexul si drogurile, fara ca acest aspect
sa-i faca mai putin umani. Multi dintre turistii care vin aici apreciaza aceasta onestitate si
se simt mai liberi in acest oras, decat in propria lor tara, oricare ar fi aceasta. De la
bordeluri, sex shop-uri sau muzee inchinate sexului, cartierul Felinarelor Rosii (Rosse
Buurt) nu lasa nimic pe seama imaginatiei. Este foarte probabil ca tot ceea ce ati auzit pe
seama acestui loc sa fie adevarat. Unele dintre marcile inregistrate ale cartierului sunt
vitrinele. Nu cele cu manechine, cum s-ar putea crede, ci cele care expun femei de
varste, nationalitati sau rase diferite. Unii turisti gasesc aceasta imagine mai degraba
socanta, insa majoritatea se multumesc sa se uite, fara a mai judeca faptele altora.

 
Cartierul Felinarelor Rosii pare ca traieste intr-o alta dimensiune temporala fata de
restul orasului. In timpul zilei, agitatia pe strazi este minima, iar imaginile lascive par mai
degraba sordide. Insa lucrurile iau o alta turnura dupa ora 10 noaptea, cand totul revine la
viata si orice filozofie despre moralitate sau grija pentru sanatatea sufletului se risipesc
precum frunzele in vant. Cei care vor sa se bucure de servicii sexuale trebuie sa se
inteleaga dinainte cu persoana aleasa asupra pretului, si mai ales, trebuie sa platesca
inainte de a se bucura de cele 20 de minute de placere, timpul standard acordat unui
client. O optiune mai discreta este data de serviciile de escorta, insa acestea sunt mult
mai scumpe, deoarece si timpul alocat este mult mai mare. O mica statueta din bronz,
care reprezinta o femeie asteptandu-si clientii, a fost ridicata intr-una din pietele
cartierului, pentru a celebra pozitia oamenilor vizavi de fenomenul prostitutiei. Acesta
este acceptat atata timp cat femeile sau barbatii care aleg aceasta meserie, o practica
benevol, fara a fi exploatati,  iar drepturile lor sunt respectate.  Monumentul a fost
ridicat in 2007 de catre Centrul de Informatii asupra Prostitutiei.
Prostitutia este legala in Olanda inca din 1830. Din 1911 pana in 1980 a existat o lege
care interzicea obtinerea profiturilor in urma prostitutiei (din partea unor terte persoane),
insa dupa cum era de asteptat, aceasta lege nu a miscat pe nimeni. In 1988, prostitutia a
fost recunoscuta ca o profesie legala. O noua lege introdusa in octombrie 2000, ii
reconfirma caracterul legal, supunand-o jurisdictiei municipale in ceea ce priveste
locatia, organizarea si practicarea acestei meserii. Autoritatile incearca in continuare sa
diminueze sau sa elimine cu ajutorul legilor, prostitutia minorilor, prostitutia fortata si
traficul de fiinte umane. Orice afacere bazata pe servicii sexuale trebuie sa aiba o
autorizatie eliberata de catre autoritatile locale.
Red Light District este un concept atat de incetatenit in Olanda, incat inclusiv
companiile serioase de telefonie mobila il folosesc in campaniile lor publicitare.
 
Copenhaga (Danemarca) 
Danemarca a abolit cenzura filmelor erotice in 1969, iar in luna noiembrie a
aceluiasi an, scandaliza deja lumea intreaga, odata cu organizarea primului Targ al
Sexului. De atunci, Copenhaga a dobandit o reputatie dubioasa, fiind cunoscuta drept
capitala europeana a pornografiei, prostitutiei si sexului. In realitate, orasul nu se
bucura de aceeasi libertate ca si Amsterdam sau Praga, unde fetele pot fi admirate si alese
din vitrina. In Copenhaga bordelurile sunt ilegale, prostitutia full-time este interzisa, iar
serviciile sexuale au loc departe de ochii publicului. Cu toate acestea, cei care cauta acest
gen de aventura o vor gasi usor.
In Danemarca, prostitutia in sine este o activitate legala, insa bordelurile sau
intermedierea actelor sexuale, nu. Prostitutia a fost legalizata in data de 17 martie 1999,
insa aceasta activitate era tolerata cu mult timp inaintea intrarii ei in legalitate. Spre
deosebire de Olanda, Danemarca nu a recunoscut statutul de meserie al prostitutiei,
prin urmare, nu exista nici un fel de protectie sau drepturi pentru persoanele care o
practica. Centrul traditional al prostitutiei in Copenhaga este zona care se afla in spatele
Garii Centrale (Istedgade, Halmtorvet si Skelbaekgade), insa in ultima perioada numarul
bordelurilor sau al turistilor amatori de astfel de distractii a inceput sa descreasca.
 
Praga (Cehia) 
Inca de la Revolutia de Catifea din 1989, care a divizat Cehoslovacia in doua state
independente, Republica Ceha si Slovacia, prostitutia s-a dovedit a fi o activitate
infloritoare, avand o contributie semnificanta la explozia economica ce i-a urmat. Legea
ceha nu interzice prostitutia, insa autoritatile locale pot desfasura actiuni pentru limitarea
ei. Este interzisa insa implicarea unei a treia parti care poate organiza acte de prostitutie
in vederea obtinerii de profituri.
In Republica Ceha, cea mai veche meserie din lume se practica in locuri special
amenajate. Cum ar fi un parc de distractii… pentru adulti. In urma cu doi ani, cehii
au urmat exemplul orasului Amsterdam, cap de afis la acest capitol, si si-au dezvoltat
propriul cartier rosu, denumit “Redlight Prague”. Prin copierea sistemului olandez, Praga
incerca sa devina al doilea centru al prostitutiei legale din Europa. Ca si in cartierul
original, fetele  trebuie sa sa expuna in vitrina si isi pot stabili sau negocia singure
tarifele. Cartierul rosu al Pragai se vrea un parc de distractii pentru adulti, prin urmare,
cei care l-au dezvoltat au avut grija sa includa cele mai variate servicii, mascate sub
diverse denumiri mai mult sau mai putin inocente: “pijamas party” “bikini party” sau
“dream nurse party”. Insa, daca va reusi Praga sa intreaca sau nu faima Amsterdamului,
ramane exclusiv la “bunavointa” turistilor.
 
Hamburg (Germania) 
Faima cartierului St. Pauli nu se datoreaza exclusiv echipei de fotbal FC St. Pauli, care
practica drept crez anti-fascismul si anti-sexismul, o politica rar intalnita in vremurile in
care curentul  huliganismului face ravagii pe stadioanele Europei. O optiune deloc
intamplatoare pentru o echipa care a luat nastere intr-un asa-zis “cuib al dragostei”.
Iesirea la mare a adus orasului nu numai inmultirea schimburilor comerciale, ci si
dezvoltarea afacerilor… amoroase. Odata cu debarcarea marinarilor, prostitutia s-a
dovedit o afacere profitabila, de unde si colorarea acestui cartier al Hamburgului in
rosu. 
Desi in prezent, St. Pauli este considerat centrul amoros al Hamburgului, nu toata lumea
este de acord cu aceasta denumire. Cunoscut pentru multa vreme drept “kilometrul
pacatului”, cartierul nu a adapostit doar bordeluri si show-uri erotice. Multi dintre
cei care traiesc aici, il considera mai degraba un centru artistic. Aici, in afara turistilor
curiosi, a spectacolelor de striptease si a sex-shopurilor, s-a dezvoltat o adevarata scena
pentru cultura alternativa. Chiar si teatrele muzicale si-au gasit locatia potrivita pentru a-
si dezvolta arta spectacolelor. Din in ce mai multi oameni deschisi descopera adevarata
viata a locului, dincolo de fatadele sale impopotanate. Barurile si muzica constituie o
adevarata traditie in Kiez, numele de “scena” al cartierului. Formatia Beatles a trait si a
cantat aici, inainte ca membrii ei sa cunoasca celebritatea. In acest cartier veti gasi orice:
magazine, sex-shopuri, buticuri cu kebap, mancare asiatica, discoteci punk, influente
turcesti, oameni trendy, oameni din alte timpuri si… fotbal. Un cartier cu anumite
probleme pe de o parte, insa cu foarte multe resurse pe de alta. In Hamburg veti gasi
“Grosse Freiheit” (Marea Libertate), fara a face neaparat referire la numele omonim al
strazii din St. Pauli.
La final
Se spune despre prostitutie ca este cea mai veche meserie din lume. Si probabil ca acesta
este adevarul, de vreme ce nici unul dintre noi nu poate verifica asta. Este suficient sa
aruncam un ochi asupra situatiei actuale, pentru a ne da seama de puterea pe care o detine
aceasta activitate prohibita pana foarte de curand expunerii publice. Articolul de fata nu
se vrea un manifest pro sau contra prostitutiei, ci incearca doar o trecere in revista a unor
fapte si locuri deja existente. Referitor la fenomenul prostitutiei, autoritatile straine nu
pierd nicio ocazie de a mentiona eforturile sustinute de a stopa sau cel putin micsora
traficul de carne vie si prostitutia minorilor, a caror principala sursa o constituie in
prezent tarile est-europene. Acestea din urma, tari traditionaliste, in care religia mai are
inca un cuvant de spus in ceea ce priveste ordinea sociala, refuza sa legalizeze
prostitutia, insa in acelasi timp, sunt depasite de acest fenomen, pentru care nu au
gasit inca solutii viabile.  Pentru a incheia intr-o nota pozitiva, dincolo de aceste fapte,
organizarea unor cartiere rosii, indiferent de numele pe care il poarta, in conditii de
legalitate, a dus la atragerea unui numar mare de turisti privitori sau aventurieri, care au
oferit un avant considerabil economiei tarilor respective.
Paris (Franta). Aici, prostitutia este legala, insa  multe activitati legate de ea, nu sunt.
Este pedepsita de lege interventia unei a treia parti, in interesul obtinerii foloaselor
materiale. Franta are o vasta istorie in ceea ce priveste combaterea prostitutiei, insa in
2003 un sondaj la nivel national a relevat ca aproape jumatate dintre francezi sunt in
favoarea deschiderii bordelurilor legale. Una dintre cele mai populare forme de prostitutie
in Franta, pe langa cea din baruri si cluburi de striptease, este cea stradala. Cea mai
cunoscuta strada in acest sens este Saint-Denis.

Viena (Austria). Spre deosebire de alte mari orase europene, in Viena nu exista un
cartier rosu. Desi legalizata sub anumite conditii, prostitutia se desfasoara in mai multe
cartiere si strazi, de cele mai multe ori, departe de ochii multimii. Austria este
recunoscuta pentru eforturile de a reduce traficul uman, implicarea minorilor in activitati
sexuale si raspandirea bolilor cu transmitere sexuala. In acest sens, persoanele care aleg
sa practice prostitutia, sunt obligate sa efectueze periodic examene medicale pentru
depistarea virusului HIV si a altor boli cu transmitere sexuala.

Madrid (Spania). Prostitutia este legala in Spania, dar la fel ca si in alte tari vest-
europene, multe aspecte relationate sunt inca neclarificate. In Madrid nu exista o zona
dedicata, ci o intreaga retea de strazi si cartiere, selectate in baza unei ierarhii sociale.
Aceste strazi sunt impanzite de sex-shopuri si spectacole erotice, care iti ofera drept
bonus si o intalnire cu modelul ales. Printre acestea, strada Atocha, care gazduieste si un
muzeu de arta erotica, strada Montera si zona din imediata apropiere a Gran Via. Nu este
recomandat insa sa va aventurati pe strada Luna in timpul noptii, din cauza “speciilor”
dubioase care isi au cuibul aici.
SPUNE-TI PAREREA! Crezi ca este normal ca prostitutia sa fie legalizata si in
Romania? Ar fi mai bine ca in Bucuresti si in celelalte mari orase din tara sa exista un
cartier al felinarelor rosii? Ar lupta autoritatile mai eficient impotriva traficului de carne
vie, daca institutia prostitutiei ar fi controlata, supunandu-se acelorasi norme ca orice
afacere? Ce parere ai despre acest articol?
Matei Visniec: Cronica insolita

Criza economică şi industria sexului

Hotărât lucru, actuala criză economică a lovit puternic în toate sectoarele de activitate,
inclusiv în... industria sexului. Şi cum aproape toate întreprinderile solicită acum ajutorul
statului pentru a rămâne pe linia de plutire, aşa au făcut în Statele Unite şi doi mari
producători de filme porno, Larry Flint şi Joe Francis: au cerut un ajutor de 5 miliarde din
partea Congresului American. Şi de ce nu, în definitiv?
Argumentele lor sunt foarte "solide". Sănătatea Americii nu depinde numai de buna
funcţionare a băncilor şi de vitalitatea industriei automobilului, spun ei. Fără sex,
americanii riscă să se sufoce, de altfel americanul este mai degrabă capabil să se descurce
fără automobil decât fără "produsele" industriei de sex, mai arată cei doi patroni citaţi mai
sus...

Şi în Germania patronii acestui sector îşi întorc privirile spre stat. Uwe Kaltenberg,
reprezentând "Federaţia comerţului erotic", declară într-un interviu că un asemenea ajutor
ar fi "judicios", cu atât mai mult cu cât industria sexului în Germania este un sector
compus din întreprinderi mici şi mijlocii, deci cu atât mai fragilizate în context de criză...
Uwe Kaltenberg mai afirmă, citez din interviul ei apărut într-un ziar regional, că un ajutor
din partea statului ar putea salva multe locuri de muncă în acest sector şi ar putea sprijini
de asemenea "formarea profesională"...

Din presa elveţiană aflăm că prostituatele din zona Genevei se plâng în ultimul timp de
scăderea numărului de clienţi. Mai mult decât atât, spune ele, clienţii care totuşi consumă
serviciile sexuale ale prostituatelor au început să negocieze preţul... Ceea ce nu se
întâmpla în trecut, tarifele erau fixe şi bine cunoscute pentru fiecare tip de prestaţie.
Supărată de această nouă atitudine a clienţilor, o prostituată declara: "dar nici eu nu le
mai ofer timpul şi atenţia de altădată, când eram dispusă să le ascult toate pălăvrăgelile şi
doleanţele...".

În orice caz, în industria sexului asistăm la adevărate "mutaţii", la apariţia de noi tendinţe
şi la un fenomen de adaptare la criză, spun specialiştii. Observatorii constată, de exemplu,
o scădere a activităţii în casele de toleranţă de la Berlin şi Praga, dar o intensificare a unui
turism sexual "low cost" în Spania... Cotidianul spaniol EL MUNDO, care analizează
această tendinţă, arată că la Madrid sau la Barcelona preţurile prestaţiilor sexuale au
devenit atât de "atractive" încât sfidează orice concurenţă... De unde reflexul multor
"turişti sexuali" europeni (şi s-ar părea că ei sunt mai numeroşi decât ne imaginăm noi) de
a nu mai merge ca de obicei în Thailanda (prea departe, prea scump transportul cu
avionul) şi de a prefera Spania. În definitiv, Spania este şi ea o destinaţie "exotică", o ţară
cu soare... EL MUNDO scrie deci despre aceşti noi turişti sexuali care îşi plătesc, la
sfârşit de săptămână, în acelaşi timp o scurtă vacanţă în diverse oraşe spaniole, dar şi o
"partidă de sex".

Zborurile de tip "easyjet", la preţuri "discount", sunt nenumărate, apoi turistul sexual îşi
închiriază o cameră de hotel şi profită de "soldurile" oferite în materie de servicii sexuale.

Interesantă este în acest context şi evoluţia... limbajului jurnalistic. În revista L'Express

apărută pe 23 aprilie este descris un nou fenomen foarte "shocking" la Londra şi în Marea
Britanie în general, unde s-au înmulţit acele baruri numite "strip-pub". Pentru că pe fond
de criză au apărut stripteuzele "low-cost". Altfel spus, ceea ce n-a văzut Parisul poate fi
văzut acum la Londra, adică un striptease care nu costă mai mult decât o bere. Iar
fenomenul se numeşte "fast fantasy", adică fantasmă rapidă. După "fast food" iată deci şi
conceptual de "fast fantasy".
La Paris par însă să prolifereze acum aşa numitele "écoles de sensualité" (şcoli de
senzualitate) unde clienţilor li se propun printre altele cursuri de striptease pentru uzaj nu
atât profesional ci destinat vieţii de cuplu. Pentru că pe timp de criză, ne mai explică
specialiştii, se manifestă aşa-zisul "reflex de nid" (reflex de cuib), adică oamenii se
refugiază la ei în pat, eventual în doi, de unde, ne mai asigură aceşti observatori ai
fenomenului, creşterea vânzărilor la prezervative şi frecventarea masivă a site-urilor
erotice pe Internet. S-ar părea că aşa s-a întâmplat în Statele Unite şi după atentatele de
pe 11 Septembrie 2001, în perioada imediat următoare s-a înregistrat "un reflex de cuib"
şi au explodat vânzările de prezervative şi "sex toys" (accesorii sau jucării sexuale).

Că oamenii se refugiază în viaţa sexuală pe timp de criză ne-o confirmă şi revista Le

Nouvel Observateur cu data de 23 aprilie. O revistă care dedică un dosar întreg practicilor
sexuale ale francezilor cu câteva sfaturi dintre care unul apare oarecum chiar pe copertă,
deasupra unei fotografii reprezentând un posterior (nu ştim dacă este de femeie sau de
bărbat) dar pe care o gură abundent rujată a depus un sărut... S-ar părea că revista cu
simpatii de stânga ţine să le comunice francezilor următorul mesaj: nu vă lăsaţi doborâţi
de criză, faceţi sex pentru că este bine pentru creşterea moralului şi pentru... sănătate.
Mărturisesc faptul că n-am văzut niciodată în Franţa o astfel de deviză ("sexul rimează cu
sănătatea") pe coperta unei publicaţii din categoria celor "serioase". Ceea ce nu înseamnă
că aş fi împotriva acestei idei care pluteşte acum în aer, şi anume lupta împotriva crizei
prin intensificarea vieţii sexuale... Şi pentru că vorbeam de devize, iată încă una, apărută
în Marea Britanie: "Fuck the recession" (recession - recesiune).

Matei Vişniec (27 aprilie 2009)

24 februarie 2009
Muzica influenteaza pofta de sex a adolescentilor
 Daca asculta muzica cu versuri care au un pronuntat continut sexual, adolescentii
decid sa-si inceapa viata sexuala mai devreme, arata un studiu american.
Cercetatorii de la Universitatea Pittsburgh din Statele Unite au chestionat, in cadrul unui
studiu, 711 adolescenti despre viata lor sexuala si despre preferintele muzicale pe care le
au si au descoperit ca cei care asculta in mod obisnuit melodii cu versuri explicite si
continut sexual sunt de doua ori mai dornici sa-si inceapa viata sexuala (sau deja au facut
acest pas), spre deosebire de adolescentii care asculta muzica “cuminte”. Echipa de
cercetatori a clasificat versurile sexuale drept acelea care descriu sexul mai degraba
precum un act fizic, decat drept un act de iubire. Cercetatorii nu au facut publice
melodiile care au cazut in categoria ingrata, insa au dat exemplu de fraze precum "I'm
gonna beat that pussy up" din cantecele sexuale si cel mai probabil s-au referit in primul
rand la muzica hip-hop si R’n’B. Ei au impartit cei 711 adolescenti cu varste intre 13 si
18 ani in trei categorii – cei care asculta astfel de muzica in mod obisnuit (in jur de 17 ore
pe saptamana), ocazional (2,7 ore) sau aproape deloc. In prima categorie, cei mai multi
adolescenti deja si-au inceput viata sexuala sau sunt pe cale sa o faca, in vreme ce din
ultima categorie numai 21% se gandeau sa faca sex. Dr. Brian Primack, psihologul care a
condus acest studiu declara ca: “Este prea simplist sa spui ca anumiti adolescenti si-au
inceput viata sexuala doar pentru ca au ascultat niste melodii, insa cu siguranta exista o
legatura importanta intre comportamentul sexual si preferintele muzicale, iar parintii
adolescentilor sub 18 ani ar trebui sa fie mai atenti ce muzica asculta copiii lor.”
Sursa: BBC
10 noiembrie 2009

Totul despre sex... extrem

autor: Cecilia Stroe

detalii
Foto (10)
Sado-masochism. Fetisism. Porno si gadget-uri erotice. In vreme ce neurologii le cauta explicatia in creier, psihiatrii si sexologii nu reusesc sa se hotarasca daca perversiunile sexuale sunt boala psihica sau doar o “nirvana” erotica?

Un domeniu tenebros  

Asadar, exista oameni bolnavi de sex sau doar "posesori" de fantezie bogata? Linia
de demarcatie este destul de neclara. Iar sexologii, psihiatrii si chiar neurologii nu sunt
deloc siguri cum pot fi clasificate fetisurile, practicile sado-maso si alte asemenea
bizarerii, osciland intre a ceda tentatiei de a le defini drept comportamente deviante (si
mergand pana la a descrie variatiile cerebrale induse de acestea) sau, la polul opus, a
minimaliza elementul patologic ca si cum tocmai acest tip de comportamente ar reusi sa
faca un pic de lumina in "tenebrosul" domeniu al sexualitatii.
Realitatea este ca fetisurile si practicile sado-maso - cu exceptia lumii islamice - par a
fi fost deja acceptate de societatea actuala, mai curand fascinata decat dezgustata de
excesele de acest soi: pe cat se pare, zeci de milioane de oameni in intreaga lume
practica o forma sau alta de sado-masochism "soft", cererea de pe aceasta piata fiind
foarte elocvent ilustrata de oferta de pe net bogata in cursuri de "bondage" si tehnici
"eficiente" de dominare, sau de magazinele de unde cei interesati isi pot achizitiona in
deplin anonimat echipament din latex, biciuri si catusele aferente. Prin urmare, pe nimeni
nu mai surprinde ca exista o sumedenie de adulti care de buna voie si nesiliti de nimeni se
lasa biciuti sau se supun la tot soiul de alte practici bizare, aparent inofensive.
Dar daca vestimentatia din latex si catusele starnesc mai curand rasul, intrebarea pe care
inca si-o pun cercetatorii este "de ce?" O imagine completa asupra "parafiliilor",
termen neutru cu care stiinta a inlocuit punitivul "perversiuni", este aproape
imposibil de obtinut, avand in vedere ca la medici ajung doar cazurile cele mai
grave, tot acestea fiind si cele testate in putinele studii de imagistica cerebrala, care par a
identifica unele anomalii in ariile cerebrale ale asa-numitilor "sex offenders".

Intre normalitate si perversiune  

"A crede ca poate fi identificata o cauza unica a acestor dereglari este practic
imposibil", sustine un sexolog de renume mondial, Paul Fedoroff de la Universitatea
Ottawa: "Pentru a utiliza o analogie, credem ca fiecare dintre noi atunci cand se
naste este in masura sa-si dezvolte o gama vasta de preferinte sexuale, dupa cum
poate invata sa vorbeasca limbi straine. Dar odata ce a dobandit o « limba-materna
a sexului », nascuta din influenta unor factori biologici si de mediu, ea devine parte
din hardware-ul lui si ii influenteaza modul de a gandi si actiunile pe intreg
parcursul vietii".

Fedoroff nu exclude totusi posibilitatea ca un individ sa-si modifice schema "din dotare",
sa invete cum ar veni o "limba straina" care s-o inlocuiasca pe cea care-i creeaza
probleme (lui sau societatii), dar adauga: "Nu este un lucru usor. Si oricum, faptul ca un
individ are interese sexuale mai putin conventionale nu ajunge pentru a-i tranti un
diagnostic de parafilie". Unii specialisti doresc chiar eliminarea acestui termen din noua
editie a DSM-ului, manualul de capatai al psihiatrilor, tocmai pentru ca granita dintre
normalitate si perversiune este mai intai culturala si apoi biologica.

"Pana in urma cu cateva decenii, homosexualitatea era enumerata printre

perversiuni. Astazi consideram patologice atat frigiditatea feminina, care pe
vremuri ar fi trecut drept un comportament virtuos, cat si libidoul in exces - asa-
numita dependenta de sex -, care la un barbat era privit cu simpatie si uneori chiar un pic
de invidie", considera Fabian M. Saleh de la Harvard Medical School, si el un expert in
acest domeniu, in opinia caruia, inainte de a pune o eticheta (care poate rani persoana in
cauza), trebuie studiata dereglarea in contextul in care apare. Oamenii de stiinta insa se
cam dau in vant dupa definitii, fara de care probabil ca medicina s-ar simti pierduta. "In
loc sa stergem parafiliile din DSM, ar fi mai important sa concepem definitii mai precise,
care sa identifice adevaratele patologii", mai crede Saleh.

La ora actuala, "DSM"-ul enumera 9 categorii de parafilie, chiar daca in literatura de

specialitate au fost catalogate peste 50. Se impune asadar o definire foarte precisa. Dar
cum? Este un lucru mai usor de zis decat de facut, iar acest obiectiv este complicat
ulterior de faptul ca atunci cand vine vorba despre sex, hormonii dicteaza, nu mintea.
O demonstreaza studiile conform carora multi oameni se excita in fata unor imagini pe
care afirma ca le gasesc neutre sau de-a dreptul respingatoare. Pentru a pune mana
pe acest gen de informatii, cercetatorii se folosesc de pletismograf, un instrument care
inregistreaza afluxul de sange in organele genitale, incontestabila confirmare fiziologica a
reactiei. Si, pe cat se pare, chiar si atunci cand nu vor s-o admita in ruptul capului,
barbatii gasesc extrem de excitante imaginile violente sau fotografiile erotice cu
"Lolite", in tinp ce din experimentele specialistei canadiene Meredith Chivers reiese ca
femeile heterosexuale sunt si ele destul de "placut impresionate" de intalnirile amoroase
intre lesbiene.

Un joc impins prea departe  

Exista insa si multe voci cu autoritate care contesta validitatea acestor cercetari stiintifice.
"Nu se poate folosi un pletismograf pentru a intelege ce se afla in sufletul omenesc",
protesteaza decanul sexologilor italieni Giorgio Abraham, convins ca medicina a pus
stapanire pe sexualitate intr-o maniera stangace si este in cautare de definitii obiective
cu orice pret. "Disfunctie erectila, dispareunie, ejaculare precoce, se uita ca sexualitatea
este prin definitie subiectiva: nu este doar o functie fiziologica, este o parte a vietii
noastre interioare. In mod inevitabil complexa, dar frumusetea tocmai de aici vine".
Pentru a intelege cat de complicata este chestiunea, ajunge sa asculti ce povesteste
Abraham: "Cele mai multe cupluri care se adreseaza sexologului o fac pentru a
denunta o scadere a dorintei. Se poate intampla ca aceste cupluri sa faca « ceva »
pentru a-si revigora viata sexuala, insa practicile « light » nu mai satisfac pe termen
lung, si de-aici apar problemele; si astfel ajung sa ceara ajutorul sexologului neveste
care nu se mai simt in stare sa faca fata unui joc impins prea departe". Dupa cum
precizeaza specialistul, multe astfel de paciente nici nu cer sa fie tratate, ci doar simt
nevoia sa-si povesteasca cuiva experientele.

Si mai surprinzator este insa faptul, adauga sexologul italian, ca tocmai cuplurile care se
dedica unor practici sado-masochiste sunt printre cele mai stabile si mai fidele pe care le-
a cunoscut in intreaga lui activitate. "Mai ca-ti vine sa le dai drept exemplu.
Caracteristica sexualitatii perverse este tocmai aceea ca nu suporta scaderi ale
dorintei, oferind posibilitati de control al placerii pe care sexualitatea normala nu le
cunoaste".
Abraham admite totusi ca exista riscuri reale ale acestei "abordari" a vietii conjugale:
"Pericolul este ca aceste practici rup puntile cu sexualitatea normala, ducand la o «
escaladare»", a observat el. Si asa ajungem sa citim in ziare despre oameni bogati si
faimosi gasiti strangulati in camere luxuoase de hotel. Alteori, mai spune sexologul,
atentia fata de un anume obiect, tipica unei practici in aparenta inofensive cum este
fetisismul, deterioreaza raporturile persoanei respective cu cei din jur. "Noi avem o
viziune banalizata asupra fetisismului, dar el este adevaratul creator al erotismului
anormal", crede Abraham, care-i pastreaza o amintire "vie" unui pacient arestat pentru
ca... fura pantofi.

Unde incepe obsesia?  

In opinia lui Saleh, daca un cuplu se raporteaza cu "seninatate" la relatia sado-maso,

atunci nu ar trebui sa se vorbeasca de patologie. Important este totusi, pentru sanatatea
adultilor mai "creativi" in dormitor, ca jocurile erotice sa nu excluda alte activitati,
transformandu-se in obsesie.

"Chiar daca nu coincid in totalitate cu dereglarea obsesiv-compulsiva, parafiliile au cu

siguranta unele trasaturi in comun cu aceasta. Intr-o asemenea masura incat
comportamente normale precum masturbarea sau utilizarea de material
pornografic sunt definite drept parafilii daca ii acapareaza viata unei persoane,
nemailasand loc pentru altceva". Prin urmare, patologic nu este un comportament in
sine, ci faptul ca se transforma in obsesie.
La ora actuala, chiar si terapia urmeaza trasee mai putin rigide: daca pe vremuri erau
utilizate mai ales medicamente in masura sa anihileze dorinta sexuala, acum terapiile cele
mai drastice sunt rezervate doar cazurilor grave, pedofililor si criminalilor violenti. In
general, obiectivul este acela de a "domoli" excesele, fara insa a elimina de tot
dorinta.

Fedoroff explica: "A-i spune unui pacient ca obiectivul este acela de a-i imbunatati viata
sexuala si nu acela de a o « amputa » garanteaza fara doar si poate un mai mare interes
pentru tratament". Ba uneori, dupa spusele lui Abraham, se intampla chiar ca un cuplu
caruia i se "ordona" se faca sex, sa constate ca problemele i-au disparut ca prin minune:
"Este ca si cum a asculta un ordin ar fi tot un soi de perversiune. Si de ce nu, pe unii ii
ajuta chiar si faptul ca se simt vinovati".
 

FACTS. Dictionarul placerii  

TESTOSTERONUL
Este principalul hormon androgen, prezent atat la barbati, cat si la femei. Mai multe studii
au evidentiat o legatuta intre nivelurile scazute de testosteron si diminuarea apetitului
sexual.

ESTROGENUL
Un studiu de la Universitatea Texas din Austin arata ca niveluri crescute de estradiol sunt
corelate unei tendinte catre promiscuitatea sexuala. La barbati, un exces de estrogen poate
cauza o scadere a libidoului si fertilitatii.

DOPAMINA
Hormonul care genereaza senzatii de placere atunci cand sunt satisfacuti stimuli primari
precum foamea, setea, dorinta sexuala. Exista o legatura intre nivelurile ridicate de
dopamina si starea de excitatie. O scadere poate reduce libidoul, in timp ce un exces al
acestui neurotransmitator genereaza o adevarata stare de obsesie sau dependenta.

NORADRENALINA
Neurotransmitator care provoaca stari de excitatie, euforie si entuziasm. La barbati,
contribuie la mentinerea unei erectii indelungate.

OXITOCINA
Hormon produs in timpul orgasmului, stimularii genitale si alaptarii. La femeie
intensifica componenta emotionala a indragostirii, acelasi rol fiind indeplinit la barbati de
vasopresina. De asemenea, oxitocina are si efectul de a stimula productia de prolactina,
care la femeie induce lactatia, iar la barbati influenteaza negativ libidoul.
SEROTONINA
Unele studii au aratat ca activitatea sexuala creste nivelul de serotonina din organism.
Potrivit Michael Milburn de la Universitatea Massachusetts, niveluri ridicate de
serotonina incurajeaza o mai mare selectivitate a in ceea ce priveste "imperecherea", in
timp ce nivelurile scazute ar determina un comportament sexual agresiv. De asemenea, o
alterarea a sistemului influenteaza capacitatea de excitatie.

ENDORFINELE
Sunt hormonii placerii, opiacee naturale secretate de glanda hipofiza si responsabili la
femei atat cu dilatarea uterina din timpul orgasmului, cat si contractiile de dinaintea
nasterii.
15 septembrie 2008

21 decembrie 2012 – Apocalipsa sau coincidenta?

autor: Georgiana Fefea

detalii

Foto (1)
Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi. Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in
mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?
In acest articol

Inapoi la mayasi  

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya
cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si
postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin
ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250
e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul
culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al
Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la
supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau
sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare,
olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura
si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au
supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau
drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si
pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300
e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili.
Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice.
Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat
o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de
cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese,
mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au
fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul
anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea
conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Calendarul cel lung, la final  

Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar
unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are
nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar,
care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un
an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun
este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele
Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare
erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale
sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da
nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate
acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."

Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582.

Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de
0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400
de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror
cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana
instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu
o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai
devreme.

Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas

cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta
sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui
Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in
13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-
au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea
cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de
exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de
21 decembrie 2012.

In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin

obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul
ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfant".
Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in
data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul
galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii.
Acest moment marcheaza finalul calendarului.

2012: oracole, vrajitori, prezicatoare, hexagrame, calendare, internet  

Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau
marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.

Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui
Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre
acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una
dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800
de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea
a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani
inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.

I Ching sau "Cartea schimbarilor" era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de
natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau
intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a
devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei. Totul a pornit de la
controversatul cercetator Terence McKenna, care a realizat o reprezentare grafica
matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de
harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus
intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe
din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat
ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu
o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie
ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in
dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.

O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama
Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta
supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a
anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma
sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia,
jumatate din populatia planetei va pieri.

Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas,
deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o
predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de
tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul
indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au
prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza
debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul
mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.

Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament

exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25
800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului,
insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba
despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile,
cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami,
incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti
omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o
infrunte. Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta
teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca
Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu
800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la
ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.

Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune

asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit
sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi
mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a
devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu
apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti. Profetii
insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un
"oracol" numit "web-bot". Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta
informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel
de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente
ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai
multe programe numite "paienjeni" sau "agenti", care citesc tot internetul, in cautarea
unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor
previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au
observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare. Frazele
au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca
un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de
evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-
a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa
calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite
catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.

Lumea dupa 12 decembrie 2012  

Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data
fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale
culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre
acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele
inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol,
echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal
din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a
88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.

In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment

ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a
declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun
document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel
moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la
nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. "Pentru vechii maya, data reprezinta o mare
sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu", declara Sandra Noble, director executiv la
Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune
acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o
ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys
Andrews, director la Universitatea Tulane:"Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca
civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca
stiau ca va urma un altul."

Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor
stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul
profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul.
Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat.
Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.
11 noiembrie 2009

Top 10 cele mai mari catastrofe militare din istorie

autor: Alexandru Safta
Foto (11)
Pentru fiecare mare strateg militar care a sfidat moartea, trimitandu-si armata la inaintare impotriva tuturor sortilor si castigand nesperat, exista contraexemplul unei gafe tactice de neiertat. Informarea defectuoasa, echiparea precara, erori cu
efecte devastatoare pe campul de lupta si decizii incredibil de gresite au dus armate puternic favorizate numeric sau de contextul geografic si logistic, in cel mai adanc colaps. Au fost situatii cand asemenea indolente au condus la sfaramarea
unei intregi civilizatii de catre o armata adversa aparent inferioara si relativ restransa. Vom afla care sunt, de-a lungul timpului, cele mai spectaculoase zece situatii de acest fel.

10. Batalia de la Wabash - 1791

Cea mai rasunatoare infrangere suferita de armata americana in fata nativilor

"lumii noi", batalia de la Wabash, a reprezentat, de asemenea, una dintre cele mai grele
pierderi militare pe care Statele Unite au trebuit sa le suporte in tanara lor istorie. In luna
noiembrie a anului 1791, generalul si guvernatorul teritoriului Ohio, Arthur St. Clair, a
demarat, la solicitarea presedintelui George Whashington, o campanie militara de
impunere a pacii impotriva indienilor Miami, Shawnee si Delaware, stabiliti pe atunci in
apropierea localitatii Fort Wayne Indiana de astazi.
Trupele generalului erau formate din doua regimente, dar pentru ca multi soldati au
dezertat, pana la 4 noiembrie nu au mai ramas decat 1.400 de oameni care sa
desfasoare asaltul. Au campat pe malul raului Wabash. Inaintea zorilor "Mica
Testoasa", marele lider razboinic al indienilor Miami, i-a atacat cu o armata de
1200 de oameni, beneficiind din plin de elementul surpriza. Inaintea pranzului,
jumatate din armata generalului Clair zacea rapusa in campie. Supravietuitorii au
dezertat, lasandu-si in urma mortii, opt tunuri, 1.200 de muschete, cai si provizii. "Mica
Testoasa" a pierdut numai 21 de razboinici in timp ce Arthur St. Clair s-a mai
intors acasa cu 48 de oameni.

9. Caderea Tenochtitlan-ului - 1521

Aceasta este povestea distrugerii Imperiului Aztec de catre conquistadorii spanioli la
inceputul secolului al XVI-lea. Daca soarta acestui episod nu ar fi fost decisa de multi
alti factori, exceptandu-i pe aceia de natura militara, evenimentul si-ar fi meritat cu
prisosinta un loc fruntas in lista catastrofelor militare ale istoriei moderne. Dar atat
chestiunile politice, boala, luptele intestine ale societatii aztece, cat si tradarea - toate au
contribuit la realizarea unui climat extrem de favorabil pentru spaniolii ajunsi pe teritoriul
american al anilor 1500.

350 de conquistadori hispanici condusi de Hernan Cortes, care au acostat pe

malurile Mexicului in 1519, au asigurat prabusirea, in numai doi ani, a Imperiului
Aztec, cu capitala la Tenochtitlan, ucigand sute de mii de nativi. Motivul pentru care
Moctezuma al II-lea, liderul aztec, nu i-a strivit pur si simplu pe spanioli, care chiar daca
initial au disimulat ganduri de pace, si-au facut evidente intentiile ostile inainte de a putea
fi prea tarziu pentru bastinasii americani, ramane un subiect deschis dezbaterilor.

8. Batalia de la Issus - 333 i.Hr.

In anul 333 i.Hr., Darius al III-lea, Regele Regilor, si-a condus personal uriasa armata
catre strivirea unui "nimeni" indraznet venind dintr-un oras-stat marunt, care "agita
apele" pe langa maretul sau Imperiu Persan. Singura problema a fost ca acest "taranoi
necivilizat" era nimeni altul decat Alexandru cel Mare.
Batalia a avut loc in sudul Anatoliei, in luna noiembrie. Cu tulburari civile acasa si cu o
armata colosala, greu de aprovizionat, in subordinea sa, Darius l-a atacat trufas si in
graba pe Alexandru cel Mare intr-un camp de batalie ingust care l-a favorizat pe cel
din urma. Aici, Alexandru, respectand o strategie iscusita de imprastiere a trupelor si de
semanare a panicii, a rupt personal liniile armatei persane si l-a izgonit pe Darius atat de
repede incat acesta si-a lasat in urma si familia si echipamentul. Intreaga oaste persana a
intrat in colaps, marcandu-se in acest chip prima infrangere a unei armate condusa de un
rege persan.

7. Batalia de la Adwa - 1896

Daca ar fi sa ghiciti, de cate ori credeti ca o natiune africana a infrant puterile europene
inaintea anului 1896? Desigur, nici macar o singura data. Totusi, din nefericire pentru
Italia, acest an a marcat momentul in care generalul Oreste Baratieri a aruncat
precautia in vant si a marsaluit in Etiopia, avand cu sine trupe putine si precar dotate.
Batalia de la Adwa a avut loc pe 1 si 2 martie 1896, in localitatea cu acelasi nume din
nordul Etiopiei si a coincis cu o perioada in care natiunile europene erau angajate in
impartirea Africii.
La 2 martie 1896, fortele etiopiene unite sub conducerea imparatului Menelik al II-lea au
infrant armata italiana la Adwa. Era pentru prima oara cand o natiune africana biruia o
putere europeana, victoria etiopienilor asupra Italiei prevenind colonizarea de catre
peninsulari a statului african. Principalul motiv din spatele esecului italienilor a fost
necunoasterea inamicului. Desi Baratieri, care a condus razboiul, era pregatit in termeni
de planificare si echipament, italienii au sperat mai degraba in specularea a ceea ce
credeau a fi un conflict intern intre printii etiopieni.

Inaintea bataliei, italienii chiar au incurajat rebeliunea intestina din randul trupelor
africane pentru propriul beneficiu. Totusi, italienii nu si-au dat seama ca pana la acea data
aristocratia etiopiana incepuse dezvoltarea statului intr-o maniera de pe urma careia
aveau de prosperat toti cetatenii. De exemplu, imparatul Menelik al II-lea nu a colectat
taxe de la printii din nord. Trupele etiopiene erau numeroase, rezonabil echipate si
disciplinate. Vestea victoriei de la Adwa a facut rapid inconjurul lumii, intarind imaginea
Etiopiei ca aparator al independentei africane.

6. Batalia de la Bannockburn - 24 iunie 1314

La sfarsitul domniei lui Edward I Longshanks, Scotia se afla inca sub stapanirea engleza,
desi razboiul taranesc purtat sub conducerea lui William Wallace aratase ca puternicii
cavaleri englezi pot fi infranti. Cel ce va da din nou semnalul revoltei va fi Robert Bruce,
care s-a proclamat rege al Scotiei. Ca atare, urmasul lui Longshanks, Edward II, s-a
indreptat spre Scotia cu o armata de circa 20.000 de soldati, de doua ori mai mult
decat avea Robert Bruce.
Bruce a reusit sa-i atraga pe englezi intr-o zona mlastinoasa, improprie desfasurarii
cavaleriei grele - arma de soc a invadatorilor. Scotienii, inarmati doar cu lanci lungi si
sabii, au facut cu succes fata sarjei de cavalerie si, dupa cateva ore de lupta, floarea
aristocratiei engleze zacea in mlastina sau fugea pe camp, spre castelul Stirling, spre a
scapa cu viata. Dar grosul armatei engleze inca nu intrase in lupta si abia a doua zi,
dimineata, Edward a luat decizia de a traversa raul Bannockburn. O decizie absolut
nefericita intrucat, din desisurile padurii aflata pe celalalt mal, o ploaie de sageti s-a
abatut asupra englezilor. Pedestrasii britanici s-au retras in dezordine, avand cavaleria
usoara scotiana, condusa de Edward Bruce, fratele lui Robert, pe urme. Regele Angliei a
fost cu greu salvat in iuresul bataliei de catre cativa cavaleri credinciosi, fiind dus la
castelul Dunbar si de aici, cu o corabie, la Londra. In urma lui ramasesera pe
campul de lupta aproape zece mii de morti, mai putin de o mie fiind scotieni, restul
englezi.

5. Armada Spaniei - 1588

Dupa ambuscada din 8 august 1588 in care Invincibila Armada a Spaniei a fost
prinsa de catre fortele navale engleze conduse de Sir Francis Drake, Ducele de
Medina Sidonia se vedea nevoit sa infrunte teribilele ape ale Atlanticului de Nord cu
doar 110 vase din cele 130 cu care plecase din Lisabona. Era cu atat mai dificil cu cat
spaniolii nu aveau cunostinta de puternicii curenti din nord si nici de desele furtuni care
se iscau in aceasta regiune. Cat de curand, alegerea facuta si mai ales faptul ca
renuntasera la ancore pentru a scapa de navele incendiare ale lui Drake, avea sa se
dovedeasca una catastrofala.
Istoricii de azi sustin ca tentativa de invazie a Angliei a venit intr-unul dintre cele mai
neinspirate momente. Atunci avea loc asa numita "Mica era glaciara", fenomen
marcat de o racire accentuata a vremii si de furtuni extrem de violente, cu precadere in
nord - exact ceea ce trebuia sa infrunte Armada cea invincibila. Loviti de furtuni
napraznice, incapabili sa isi ancoreze vasele, spaniolii au pierdut numeroase galioane in
furtunile nordice sau au esuat pe coasta irlandeza, acolo unde nu au primit niciun semn de
mila.

Conform datelor vremii, peste 5.000 de marinari si soldati spanioli au pierit in mainile
satenilor irlandezi. Cei mai multi dintre ei au fost ucisi pe loc de cutitele si batele
locanicilor. Ordinele reginei Elisabeta I erau extrem de stricte - oricine ar fi ajutat, cat de
putin, un invadator, trebuia sa plateasca cu viata alaturi de acesta. O statistica sumbra
arata faptul ca Medina Sidonia a pierdut cele mai multe nave nu atat in confruntarile cu
englezii, cat in incercarea sa disperata de a ocoli Irlanda. La final, doar 67 de nave si
circa 10.000 de oameni din mandra Armada aveau sa mai atinga solul spaniol. Bolile
severe si lipsurile au macinat insa echipajele chiar si dupa acostare. Marinarii au
continuat sa isi piarda viata din cauza tifosului si a dizenteriei in spitalele improvizate pe
corabiile ancorate in porturi, si asta pentru a nu starni epidemii in randul localnicilor.
Ingrozit, regele Filip al II-lea declara: "Eu am trimis Armada impotriva oamenilor, nu
impotriva furtunilor si valurilor Domnului!"

4. Batalia de la Agincourt - 1415

Istoria oficiala sustine ca, la data de 25 octombrie 1415, in vestul Frantei, regele englez
Henric al V-lea, cu o armata net inferioara numeric fata de cea franceza, a reusit
una dintre cele mai mari victorii din epoca medievala, zdrobind floarea cavaleriei si
nobilimii franceze, folosind in mare parte tarani antrenati ca arcasi. Astazi, un grup
mixt de istorici anglo-francezi, grup condus de prestigioasa Anne Curry, de la
Universitatea din Southampton, sustine ca realitatea a fost cu totul alta.

Conform datelor culese de acesti specialisti, nu ar fi existat mai mult de 12.000 de

oameni in armata franceza si circa 8.700 in cea engleza. Cifre cu totul diferite de cele
vehiculate pana in prezent: 24.000 de francezi si doar 5-6.000 de englezi. Astfel de
descoperiri nu pot decat sa schimbe radical datele istorice. O parte a istoricilor sustine ca
mitul a fost alimentat si perpetuat chiar de William Shakespeare, cel mai mare dramaturg
al tuturor timpurilor, cel care a recreat scena bataliei si i-a atribuit un impresionat discurs
regelui Henric al V-lea, in momentele premergatoare confruntarii.

3. Batalia din Padurea Teutoburg - 9 d.Hr.

In anul 9 d.Hr., triburile germanice, cunoscute sub denumirea de cherusce si conduse de

Arminius, fiul puternicului lord razboinic Segimerius, reusesc sa tina piept
extinderii in nordul Europei a Imperiului Roman. Triburile germane unite au prins
in ambuscada din padurea Teutoburg armata romana dornica de noi cuceriri
teritoriale. Au fost practic decimate trei legiuni, trei detasamente de cavalerie si sase
cohorte de auxiliari, insumand 20.000 de romani.
Batalia din padurea Teutoburg este considerata si astazi drept una dintre cele mai
importante inclestari armate din Antichitate. Daca romanii ar fi patruns la vest de Rin
si ar fi dominat, intr-un fel sau altul regiunea, istoria de astazi ar fi aratat cu totul diferit.
Arminius a devenit un simbol al pan-germanismului inca din secolul al XV-lea, atunci
cand Martin Luther ii readucea imaginea glorioasa in atentia contemporanilor. Tot el
sustinea ca Arminius nu ar fi fost decat denumirea latina a germanului Hermman. Locatia
Bataliei de la Teutoburg a ramas necunoscuta pana in anul 1987, atunci cand un arheolog
amator, britanicul Tony Clunn, a descoperit cu ajutorul unui detector de metale mai multe
monede romane din perioada imparatului Augustus precum si ramasite ale unor arme de
origine latina. Se pare, astfel, ca lupta a avut loc la nord de actualul oras Osnabruck.
Controversele cu privire la aceasta locatie continua, insa, intre istorici.

2. Batalia de la Pliska - 811

Aceasta batalie a reprezentat o serie de ciocniri armate intre trupele adunate de prin toate
partile Imperiului Bizantin, conduse de imparatul Nicephorus I Genik si cele ale statului
bulgar, guvernat de Khan Krum. Bizantinii au invadat si au incendiat capitala bulgara
Pliska, fapt ce le-a oferit bulgarilor ragazul necesar trecerii bizantinilor in Muntii Balcani,
ce serveau drept cale de iesire din Bulgaria. Batalia decisiva a avut loc in ziua de 26
iulie 811, in cateva din trecatorile aflate in regiunea estica a Balcanilor, cel mai probabil
in Trecatoarea Barbitsa.
Acolo, bulgarii s-au folosit de tactica ambuscadei si de atacuri nocturne surpriza
pentru a prinde in capcana si a imobiliza fortele bizantine, anihiland astfel intreaga
armata inamica si inclusiv pe imparat. Se pare ca Nicephorus era atat de urat de
ambele tabere, incat chiar bizantinii si-au asumat uciderea sa dupa batalie. Totusi, Krum a
fost cel care a imbracat craniul lui Nicephorus in argint si l-a folosit ulterior pe post de
cupa pentru consumarea vinului. Batalia de la Pliska a insemnat una dintre cele mai
teribile infrangeri din isotira bizantinilor. A dus chiar la prevenirea timp de 150 de ani a
invaziilor bizantine in Balcani, ceea ce a ajutat expansiunea bulgarilor spre vestul si sudul
Peninsulei Balcanice, rezultand intr-o mare largire teritoriala a primului Imperiu Bulgar.

1. Batalia de la Caransebes - 1788

Batalia din orasul romanesc Caransebes a reprezentat un episod incipient al Razboiului

Austro-Turc din perioada 1787 - 1791. Si un episod hilar, in ciuda dramei a 10.000 de
oameni care au murit absolut stupid. Armata Austro-Ungariei, numarand aproximativ
100.000 de soldati, si-a stabilit tabara in preajma orasului Caransebes. Avangarda
armatei, un contingent de husari, a traversat raul Timis situat in apropiere, pentru a
cerceta imprejurimile de prezenta turcilor otomani. Iscoadele nu au gasit nicio urma care
sa tradeze prezenta dusmanului, in schimb au dat peste un grup de tigani, care s-au
oferit sa le vanda soldatilor alcool semidistilat.
Calaretii au achizitionat bautura si au inceput sa o consume. La scurt timp, si un grup de
infantersiti austro-ungari a traversat raul si, vazand petrecera in plina desfasurare, a
pretins o portie din alcool. Husarii au refuzat, iar ca urmare o cearta furioasa s-a aprins,
care a culminat cu declansarea unui foc de pusca de catre un soldat. Imediat, husarii si
infanteria s-au angajat in lupta unii cu ceilalti. In timpul conflictului, cativa infanteristi au
inceput sa strige, nu se stie din ce motive, "Turcii! Turci!". Husarii au parasit scena,
gandind ca atacul armatei otomane avea sa se petreaca iminent. Si o buna parte din
infanterie a fugit; armata Austro-Ungariei era formata din italieni, slavi, austrieci,
unguri plus alte minoritati, care nu isi intelegeau reciproc dialectele. Situatia s-a
inrautati si mai mult atunci cand ofiterii austrieci, in incercarea de a restabili ordinea, au
strigat "Halt! Halt!", exclamatii care au fost confundate de soldatii necunoscatori de
limba germana cu "Allah! Allah!". Auzind aceasta si vazand si cavaleria cum alerga
turbata prin tabara, un comandant de trupe a concluzionat ca trebuie sa fie vorba
despre un atac otoman si a ordonat declansarea focului de artilerie.

Intre timp, toata tabara s-a trezit sub zgomotul bataliei si, in loc sa astepte sa vada care
este situatia, toti soldatii au fugit. Trupele ramase trageau inspre fiecare umbra,
considerand ca otomanii sunt peste tot; in realitate, isi ucideau camarazii de un leat cu ei.
Incidentul a escaladat pana in punctul in care intreaga armata s-a retras din fata
inamicului imaginar. Dupa doua zile, a sosist si armata otomana. A avut de "infruntat" un
oras sinistru, "populat" de cadavrele a aproximativ 10.000 de soldati austro-ungari ucisi
de camarazii lor de arme
16 octombrie 2009

Socant! Razboi primitiv fotografiat in plin secol XXI

S-a intamplat in martie, 2008, in Kenya. Perioada post-electorala a generat atunci aprinderea unor mai vechi conflicte etnice intre triburile razboinicilor Maasai si Kalenjin.Sute de oameni, inarmati doar cu arcuri si sageti, s-au infruntat pe
inaltimile ce impresoara Valea Olmelil. Peste 20 de persoane si-au pierdut viata, printre care un barbat care a fost sagetat direct in fata. Se pare ca, la urma urmei, oamenii nu depind de tehnologia militara pentru a-si ucide semenii in confruntari
sangeroase.
Sursa: Izismile
07 octombrie 2009

Cum arata un razboi pe timp de noapte

V-ati imaginat vreodata cum arata un razboi pe timp de noapte? Nu ne referim aici la productiile hollywoodiene care au impanzit piata cu astfel de scene, ci la un razboi cu unitati reale, masini de lupta si ofiteri greu incercati. Cei care au vazut
imaginile sustin ca acestea pot fi mai spectaculoase decat in filme. Dovada? Iata cateva fotografii surprinse in Rusia in timpul unor manevre militare nocturne.
24 iulie 2009

Invincibila Armada – armata care a schimbat istoria lumii

autor: Adrian Nicolae
Foto (13)
Daca grecii ar fi fost infranti de catre armatele persilor lui Darius, istoria lumii ar fi aratat cu totul altfel. La fel s-ar fi intamplat si daca Roma ar fi cazut in fata Cartaginei sau daca tanarul de numai 21 de ani, Mahomed al II-lea, nu ar fi cucerit
Constantinopolul. Acestea sunt momentele in care cursul istoriei s-a decis intr-o clipita. In acelasi tipar intra si efortul Spaniei de a supune Anglia prin intermediul celei mai mari flote medievale create vreodata in Europa. Nu putem decat sa ne
imaginam modul in care ar fi putut arata lumea de azi daca Filip al II-lea al Spaniei ar fi reusit in temerara sa incercare. Aceasta este povestea celei mai mari infrangeri din istoria luptelor navale europene... povestea Invincibilei Armada.

Trecuse mai bine de un secol de la descoperirea, sau redescoperirea, daca preferati, a

Americii, de catre Cristofor Columb. Urmarea? Spania devenise brusc una dintre cele mai
mari puteri ale lumii, iar convoaiele sale de galioane, incarcate pana la refuz cu aurul,
argintul si marfurile exotice ale amerindienilor, devenisera deja legendare. Lumea se
schimba, raportul de forte in Europa inclina vizibil in favoarea nou nascutei Spanii,
iar nemilosii conquistadori pareau ca nu pot fi opriti de nimeni si de nimic. Un
singur obstacol mai statea in fata celei mai noi si mai mari puteri medievale ale secolului
al XVI-lea, avizii navigatori englezi si olandezi, cei pentru care comorile
incomensurabile ale Americilor nu puteau fi trecute prea usor cu vederea. Atacurile lor
deveneau din ce in ce mai dese si mai violente, iar daca initial aceste initiative au fost
doar unele individuale, Coroana Angliei ii luase sub propria protectie pe pirati, nascand
un nou tip de razboinic, corsarul – pirat aflati in slujba unui monarh.

Atacul corsarilor asupra unui galion spaniol

Acesta a fost si motivul pentru care Spania decidea atunci, prin persoana regelui
Filip al II-lea, sa faca ceea ce nimeni nu mai reusise de peste cinci veacuri, de la
debarcarea din 1066 a normandului Wilhelm,... sa invadeze si sa cucereasca insulele
britanice. Evident, un asemenea deziderat necesita o mobilizare exemplara, dar Filip stia
ca imensul efort financiar si militar avea sa fie rasplatit cu cel mai mare pret posibil,
suprematia asupra marilor si oceanelor lumii, un vis ce nu se mai materializase de pe
vremea navigatorilor fenicieni. In sprijinul Spaniei venea insusi Papa Sixtus al V-lea,
mai vechiul inamic al Angliei protestante, cel care avea sa si acorde invaziei
spaniarde titlul de Sfanta Cruciada – un nume destul de neinspirat daca avem in
vedere esecurile rasunatoare ale vechilor campanii cruciate in Orientul Mijlociu.
Portugalia, aflata sub dominatia spaniola, era si ea gata sa isi mobilizeze fortele, iar
Alexander Farnese, duce de Parma si guvernator al teritoriilor olandeze ocupate de
Spania, isi anuntase, la randul sau, sustinerea si promitea o armata formata din 30.000 de
luptatori de elita. Parea ca nimic nu va putea opri o astfel de forta. Si totusi...

Alexander Farense - Duce de Parma

 

Planul de invazie a Angliei  

Prevazut initial pentru anul 1587, planul de invazie numit „Afacerea Anglia” se dovedise
din start unul extrem de costisitor. Doua treimi din intregul venit pe un an al
Imperiului Spaniol, incluzand aici chiar si coloniile din Lumea Noua, fusesera
cheltuite pentru mobilizarea celei mai mari flote de razboi vazute vreodata.22 de
galioane de lupta si alte 108 nave transformate in vase de razboi, un total de 130 de nave,
carora li se adaugau 19.299 de razboinici, 8350 de marinari, 2080 de sclavi si detinuti
condamnati la galere, alaturi de 1630 de ofiteri de rang inalt, formau, cu siguranta, o forta
menita sa spulbere orice adversar. Ducele de Parma se afla deja in Olanda spaniola si isi
mobilizase armatele in vederea loviturii care ar fi trebuit sa stearga de pe harta Regatul
Angliei. Evident, exista problema portului in care flota spaniola si armata ducelui de
Parma ar fi trebuit sa faca jonctiunea. Spania nu controla niciun port cu ape adanci in
nordul si nord-vestul Europei. Acestui impediment i se alatura si pericolul navelor
rebelilor olandezi si englezi care nu ar fi precupetit nimic din a-si apara teritoriile.

O intamplare la care nu se astepta nimeni avea insa sa amane cu aproape un an invazia

spaniola. Intr-un final, asa cum vom vedea, aceasta va schimba, practic, destinele
viitoarei batalii pentru insulele britanice. Un raid organizat de flota engleza in portul
Cadiz, in frunte cu vesnicul spin din coasta Spaniei, Francis Drake, reusea sa
distruga sau sa captureze nu mai putin de 35 de nave spaniole, o adevarata flota. A
fost nevoie de luni intregi pentru ca pierderea sa fie recuperata iar vasele pierdute
sa fie inlocuite cu altele noi. Intre timp, insa, la 9 februarie 1588, Alvaro de Bazan,
primul marchiz de Santa Cruz si amiralul Invincibilei Armada, asa cum cu emfaza isi
numea Filip al II-lea uriasa flota, se stingea din viata. Se spune ca tocmai esecul suferit in
fata lui Drake la Cadiz si reprosurile fatise aruncate de Filip al II-lea l-au facut pe mult
incercatul lup de mare sa isi piarda viata. Spania se vedea astfel lipsita de aportul celui
mai bun amiral si constructor de nave pe care il avusese pana in acel moment.
Acelasi om care imaginase si crease galioanele ce urmau sa efectueze transportul catre
Americi, si care nascuse ideea unei Armade indreptate impotriva Angliei.

Alvaro de Bazan - Marchis de Santa Cruz si primul amiral al Invincibilei Armada

In locul sau, Filip avea sa il numeasca pe zelosul Duce de Medina Sidonia (Don
Alonso Perez de Guzman el Bueno), un nobil cu radacini adanci in aristocratia
spaniola, un excelent administrator si, nu in ultimul rand, un practicant fervent al
catolicismului. Nu erau tocmai calitatile cerute unui razboinic de elita, dar se pare ca
motivul regelui Filip era acela de a avea in fruntea armatei sale”invincibile” un om care
sa ii asculte orbeste ordinele, ceea ce ar fi fost aproape imposibil in cazul amiralului
Alvaro de Bazan, sau chiar si in fata celorlalti navigatori experimentati ca Juan Martinez
de Recalde sau Miguel de Oquendo. Hazardul, sau poate increderea exagerata a regelui a
facut atunci ca in fruntea celei mai mari flote de razboi vazute vreodata in Europa sa se
afle un barbat lipsit de experienta in lupta atat pe uscat cat, mai ales, pe mare.

Ducele de Medina Sidonia

Istoricii au scos la lumina, secole mai tarziu, un document care, daca ar fi ajuns la
destinatar, probabil ca ar fi schimbat iarasi istoria. Ducele de Medina ii scria regelui
Filip, la scurt timp dupa numirea in functia de amiral, despre slaba sa pregatire
militara. Medina ii explica monarhului carentele sale in arta razboiului si sublinia
faptul ca nu cunoaste nimic despre tacticile militare spaniole, cu atat mai mult
despre cele ale adversarului sau, Anglia. Daca adaugam si faptul ca suferea de rau de
mare si ca sanatatea sa era una subreda, ne putem face o idee asupra catastrofei catre care
regele isi trimitea propria armata. Scrisoare nu a mai ajuns nicicand pe masa lui Filip al
II-lea. Secretarii sai, Juan de Idiaquez si Cristobal de Moura, au fost prea inspaimantati
de posibila reactie a regelui, alegand sa ascunda documentul care putea schimba sortii
bataliei.

Medina a facut atunci ceea ce stia mai bine. A administrat excelent resursele disponibile,
dubland, aproape, cantitatea de praf de pusca necesara, adaugand flotei temutele galioane
castiliene din „Garda Indiana” si imbunatatind calitatea armelor si a armurilor. Din nou,
Ducele se dovedea un excelent organizator. Nu stia insa ca amanarile sale repetate
creasera nesiguranta si rumoare in randul marinarilor experimentati, si ca intarzierile
incepusera sa fie privite ca o teama de infruntare a inamicului. Sau poate ca tocmai acesta
era adevaratul motiv al actiunilor sale...

Dezastrul de la Gravelines si inceputul sfarsitului  

La 28 mai, 1588, Invincibila Armada isi ridica panzele la Lisabona. A fost nevoie de
doua zile pentru ca intreaga flota sa paraseasca portul si ca ultima nava de razboi sa
isi stabileasca directia catre Anglia. Primul obiectiv – jonctiunea cu armata uriasa a
Ducelui de Parma si transportarea acesteia si a trupelor spaniole, un total de circa 55.000
de oameni gata de lupta, in apropierea Londrei. De cealalta parte, Anglia incerca sa
negocieze cu adversarii sai din Olanda spaniola, intr-o tentativa disperata de a incheia
pacea. Refuzul Ducelui de Parma a fost insa categoric. Nu stia atunci ca, fara sa vrea,
avea sa dea un ajutor nesperat inamicilor sai. Intre timp, navele engleze se aruncau in
lupte disperate de hartuire impotriva colosului spaniol. Daunele create erau insa minore.
Era nevoie de o tactica noua, care se poata pune in dificultate multimea galioanelor
Ducelui de Medina Sidonia.
O prima eroare a amiralului spaniol a fost cea in care a esuat sa stabileasca o baza
temporara in apele din jurul Insulei Wight din sudul Angliei. Speriat de atacul masiv
al flotei engleze, Ducele de Medina Sidonia incerca sa isi pastreze intacte fortele pentru
inlesnirea debarcarii trupelor. Astfel, el dadea ordinul ca toate navele sa traverseze
Canalul Manecii si sa se refugieze in portul Calais. O greseala pe care avea sa o regrete
cat de curand. Vestile din partea armatei olandezo-spaniole nu erau nici ele
imbucuratoare. Ducele de Parma anuntase ca trupele suferisera intarzieri neasteptate si ca
sosirea in nord-vestul Frantei se amana pe termen nelimitat. In aceeasi seara de 7 august
1588, seara in care Armada ancora in apele putin adanci ale portului Calais, Sir Francis
Drake, pe atunci vice-amiral, propunea folosirea vaselor incendiare, metoda folosita
inca din Antichitate de greci impotriva atacatorilor. Iar planul a functionat de minune.
A fost nevoie de doar 8 nave incarcate cu explozibil, catran si ulei, ca panica sa se
instaureze in randul marinarilor spanioli. In intunericul noptii, haosul s-a raspandit rapid
printre oamenii Ducelui de Medina Sidonia, iar multi ofiteri au ordonat abandonarea
ancorelor si navigarea catre nord.
Lipsita de organizare, Invincibila Armada a fost surprinsa chiar in zorii zilei de 8
august, in apropierea portului Gravelines, de un atac major sustinut de navele
engleze. Sub comanda unor navigatori incercati precum Francis Drake, John Hawkins si
John Frobisher, mult mai usoarele vase ale Coroanei Angliei si-au supus adversarii unui
tir salbatic. Si din nou, lipsa de experienta a amiralului spaniol isi spunea cuvantul.
Jonctiunea cu armata Ducelui de Parma era imposibila. Calea fusese taiata iar in sud,
vasele englezilor asteptau momentul prielnic pentru un nou atac. Cele mai multe nave
spaniole, in special galioanele de razboi care fusesera in prima linie, era avariate grav.
Cinci nave fusesera deja capturate de englezi, francezi sau olandezi, iar pierderile
acestora din urma pareau minime. Ducele de Medina Sidonia lua atunci decizia de a se
intoarce in Spania, probabil pentru a pregati un alt atac mult mai bine sincronizat.
Dorind sa salveze cat mai mult din efectivele sale militare, el decidea ca ruta de
intoarcere sa se faca prin nordul Scotiei, apoi prin vestul Irlandei. Luptele trebuiau evitate
cu orice pret, cu atat mai mult cu cat cele mai multe dintre vase fusesera deja avariate. O
decizie care avea sa coste enorm Spania.

Masacrul din Irlanda si nasterea unei noi puteri maritime  

Cu doar 110 vase din cele 130 cu care plecase din Lisabona, Ducele de Medina
Sidonia se vedea nevoit sa infrunte teribilele ape ale Atlanticului de Nord. Era cu atat
mai dificil cu cat spaniolii nu aveau cunostinta de puternicii curenti din nord si nici de
desele furtuni care se isca in aceasta regiune. Cat de curand, alegerea facuta si mai ales
faptul ca renuntasera la ancore pentru a scapa de navele incendiare ale lui Drake, avea sa
se dovedeasca una catastrofala. Istoricii de azi sustin ca tentativa de invazie a Anglie a
venit intr-unul dintre cele mai neinspirate momente. Atunci avea loc asa numita „Mica
era glaciara”, fenomen marcat de o racire accentuata a vremii si de furtuni extrem
de violente, cu precadere in nord - exact ceea ce trebuia sa infrunte Armada cea
invincibila.
Loviti de furtuni napraznice, incapabili sa isi ancoreze vasele, spaniolii au pierdut
numeroase galioane in furtunile nordice sau au esuat pe coasta irlandeza, acolo unde nu
au primit niciun semn de mila. Conform datelor vremii, peste 5000 de marinari si
soldati spanioli au pierit in mainile satenilor irlandezi. Cei mai multi dintre ei au fost
ucisi pe loc de cutitele si batele locanicilor. Ordinele reginei Elisabeta I erau extrem de
stricte – oricine ar fi ajutat, cat de putin, un invadator, trebuia sa plateasca cu viata alaturi
de acesta. O statistica sumbra arata faptul ca Medina Sidonia a pierdut cele mai multe
nave nu atat in confruntarile cu englezii cat in incercarea sa disperata de a ocoli Irlanda.
La final, doar 67 de nave si circa 10.000 de oameni din mandra Armada aveau sa
mai atinga solul spaniol. Bolile severe si lipsurile au macinat insa echipajele chiar si
dupa acostare. Marinarii au continuat sa isi piarda viata din cauza tifosului si a dizenteriei
in spitalele improvizate pe corabiile ancorate in porturi, si asta pentru a nu starni epidemii
in randul localnicilor.
Ingrozit, regele Filip al II-lea declara: „Eu am trimis Armada impotriva oamenilor, nu
impotriva furtunilor si valurilor Domnului!”. In aceeasi ordine de idei, in Anglia,
oamenii vedeau victoria flotei lor ca o victorie a protestantilor impotriva catolicilor.
Sentimentele nationaliste atingeau paroxismul iar regina Elisabeta I si Sir Francis Drake
intrau in legenda. Era, asa cum au numit-o cronicarii vremii, „cea mai mare victorie a
Angliei dupa Batalia de la Agincourt”.

Sir Francis Drake

Istoria isi schimbase cursul. Chiar daca Spania continua sa pastreze controlul rutelor catre
Americi pentru mai bine de un secol, in nord, in insulele britanice, tocmai se nascuse
cea mai puternica flota a lumii.