Conceptul de doctrinã politicã

Doctrina politicã(lat.”doctrina”=învataturã) reprezintã un ansamblu de

teze articulate,de regulã,pe baza unui principiu unificator,care
interpreteazã,apreciazã şi tinde sã orienteze realitatea politicã,în
lumina unor valori care exprimã opţiuni ideologice,cu caracter de
clasã.
Exista doctrine politice care,dincolo de variaţiile individuale ale tezelor
unor autori,exprimã interesele unui anumit grup social,într-o anumitã
etapã istoricã,si definesc poziţia acestuia fatã de problemele fundamentale
ale organizãrii politice(de ex.,doctrina liberalã);alte doctrine politice au
un un camp de cuprindere mai redus,vizând doar o problemã sau un
aspect al organizãrii politice.
În istoria politicã,o aceeaşi doctrinã politicã poate juca roluri istorice
diferite-progresiste,conservatoare sau restricţionare-în funcţie de
interesele pe care le exprimã şi ţelurile pe care le slujeşte într-un anumit
moment.
Apariţia şi dezvoltarea doctrinelor politice au urmat procesul firesc al
evoluţiei gândirii teoretice,într-o strânsã legaturã cu efortul fãcut pentru
înţelegerea naturii umane,a rolului şi locului sãu în lume,a raporturilor
omului cu lumea in general,cu semenii sãi în special,a relaţiilor cu cei ce
deţin puterea,a normelor care guverneazã aceste relaţii,a drepturilor şi a
obligaţiilor ce revin fiecãrei pãrţi(conducãtori şi conduşi)în scopul
înfaptuirii bunãstãrii si a prosperitãţii.
Sistematizare şi închegarea unor explicaţii coerente a ideilor formulate
au dus cu timpul la apariţia doctrinelor politice în epoca modernã.De
acum putem vorbi de
liberalism,socialism,conservatorism,naţionalism,geopoliticã,pe trunchiul
cãrora vor deriva mai târziu
pragmatismul,utilitarismul,neoliberalismul,neoconservatorismul,extrema
dreaptã sau variantele ei(fascism,nazism,legionarism),social-
democraţia,socialismul marxist.Lor le putem alãtura
altele:tehnocraţia,anarhismul,teoria convergenţei.
Doctrinele politice sunt sisteme coerent de principii,teorii,valori şi
norme cu privire la organizarea şi funcţionarea societãţii,la
obţinerea şi exercitarea puterii,la conţinutul,formele si modalitãţile
de exercitare a acesteia,la structura organizaţionalã si instituţionalã
a socieţãii,la relaţiile dintre diferitele categorii şi clase sociale.
Tezele,ideile,valorile constitutive ale doctrinelor politice se articuleazã
pe baza unui principiu centric,unificator cu o funcţie orientatoare a
activitãţilor politice.
Doctrinele politice exprimã la nivel teoretic,sistematizat şi
argumentat,interesele,în primul rând pe cele economice,ale unor grupuri
sau clase sociale,precum şi strategiile şi tacticile preconizata şi
considerate eficace pentru realizarea lor fie în condiţiile exercitãrii
puterii,fie în opoziţie,concretizate în programe politice din care derivã
acţiunile prezentate în proiecte de guvernate şi în politici adoptate
diferitelor domenii ale vieţii sociale.
Orice doctrinã politicã cuprinde un sistem de
principii,teorii,norme,valori politice cu caracter universal şi efort teoretic
de a le adapta la condiţiile specifice ţãrii,la nivelul de culturã generalã a
populaţiei,la experienţa politicã acumulatã de populaţie şi de relaţiile
existente între gruparea etnicã majoritarã şi grupãrile etnice minoritare.
Doctrinele politice propun societãţilor cãrora li se adreseazã un sistem
de valori şi norme sociale şi umane apreciate ca adecvate tendinţelor
progresului social şi concordante cu aşteptãrile electoratului cãruia se
adreseazã.
Doctrinele politice au funcţie proiectivã şi modelatoare asupra
societãţii,faţã de care adoptã o concepţie
evoluţionistã,reformatoare,revoluţionarã sau conservatoare-reacţionarã.
Schimbãrile sociale,fizionomia societãţii la un moment
dat,neliniştile,tensiunile ei sau stãrile ei de linişte,de dezvoltare
consensualã sunt produsul influenţelor exercitate de doctrinele politice
asupra unor largi pãturi sociale,de forţa lor de atracţie şi de gradul lor de
conştientizare a problemelor care atrag interesul populaţiei.
Doctrinele investigheazã,explicã,interpreteazã realitatea
economicã,formuleazã predicţii privind viitorul societãţii,argumenteazã
necesitatea schimbãrii sau menţinerii statu-quo-ului,indicã forţele sociale
capabile sã îndeplineascã predicţia.
De la început,doctrinele politice au fost clasificate în doctrine politice
de dreapta,asimilate cu conservatorii,cu cei care fac apel la tradiţii,la
ordine moralã,cu o viziune mai pesimistã despre natura umanã;şi doctrine
politice de stânga,asociate cu ideea de transformare,de
modernizare,progres,adepţii inspirându-se din lucrãrile epocii
iluministe(Locke,Montesquieu,Rousseau).Între timp zona de stâga a fost
ocupatã de partidele socialiste adepte ale valorilor de reformã,dreptate
socialã,egalitate,libertate.