VADUL-LUI-VODĂ, ORAŞ BALNEAR

Vadul-lui-Vodă
Fondat în 1432
Populaţia: 4612
Suprafaţa totală: 1443,29 ha
Distanţa până la Chişinău: 18 km
Ziua oraşului: 8 noiembrie
Bugetul pentru 2006: 3 mln.100 mii lei

Aer ca în Munţii Alpi

În Vadul-lui-Vodă se respiră cu pieptul plin. Şi nu numai vara, în toiul sezonului

estival, ci şi în plină iarnă. Calitatea aerului aici este superioară altor localităţi.
Cercetările efectuate în anii postbelici au demonstrat că în Vadul-lui-Vodă
concentraţia oxigenului în atmosferă este cu 20 la sută mai mare decât în alte zone
ale Europei răsăritene, ceea ce-l face asemănător cu aerul din Alpi. Acesta este
primul lucru pe care localnicii îl spun cu mândrie turiştilor: „Aerul la noi e ca în
Munţii Alpi”. Obişnuiţi să respire aer „extra”, localnicii încep să se sufoce deja în
drum spre Chişinău, de care-i despart doar 18 km.

„Aeru-i minunat, din partea asta-i foarte bine, spune vecina mea de microbuz,
(Vera Sovetova, 51 de ani), însă din partea lucrului e foarte greu. Acum 25 de ani
Vadul-lui-Vodă era sat-sat, dar locuri de muncă erau. Acum, ce folos că-i oraş şi
de lucru nu-i?! Vara-şi găsesc oamenii de lucru, da din toamnă până-n primăvară,
unde să câştigi un ban, ce să mănânci?!...”
„La noi, să mă scuzaţi, n-o să fie oraşe, n-o să fie! că nu-i posibil oraş fără
populaţie. Iar populaţia pleacă pe-un capăt din Moldova, inclusiv din Vadu-lui-
Vodă” (din discuţie cu Maria Alexei, infirmieră la sanatoriul „Speranţa”).

Mai vechi decât Chişinăul

În cronicile istorice localitatea Vadul-lui-Vodă este pomenită pentru prima dată în

1432. Oştenii lui Ştefan cel Mare, avântaţi în luptă, au găsit un vad şi trecând
Nistrul, repurtaseră o victorie spectaculoasă asupra turcilor. Din ordinul lui
Ştefan-Vodă, triumful a fost sărbătorit copios pe malul Nistrului, tot atunci, s-a
pus temelia localităţii care poartă numele domnitorului.
În cronici, localitatea revine tocmai peste trei secole, fiind pomenită ca una
stăpânită de Nicolae, feciorul boierului Jaroşevici. În 1805, în Vadul-lui-Vodă se
construieşte prima biserică din piatră. Iar în 1855 localitatea se face cunoscută
printr-o instituţie cu totul deosebită pentru acele timpuri. Se deschide un muzeu cu
vestigii rarisime. Fondatoarea lui, Natalia, soţia boierului Sicară, a adunat exponate
paleontologice unice: pietre cu amprentele plantelor şi animalelor străvechi;
lespede cu inscripţii egiptene, vase antice greceşti şi romane. Mai târziu, boierul-
iluminist Ion Suruceanu, a transferat exponatele la Chişinău, în muzeul Pont
Schivschi.
Potrivit recensământului din anul 1859, în Vadul-lui-Vodă erau 140 de gospodării,
166 bărbaţi şi 144 femei. Se deschide şcoala bisericească, iar în 1862 se
construieşte debarcaderul. Localitatea intră în circuit fluvial cu toate celelalte
localităţi situate pe malul râului Nistru.
În anul 1940 în Vadul-lui-Vodă erau 87 de gospodării în care locuiau 984 de
oameni preocupaţi de agricultură, pescuit şi comerţ. O localitate rurală obişnuită,
cu populaţie sumară, infrastructură şi economie mai mult decât modeste. Atâta
doar, că beneficia de un mediu natural deosebit de pitoresc şi benefic sănătăţii, o
îmbinare irepetabilă dintre râu, coline şi pădure. Anume aceasta, avea să joace un
rol primordial în constituirea localităţii ca oraş în perioada postbelică.

„Bucuria” şi „Speranţa” bolnavilor

Pacienţii, în majoritate cu afecţiuni cardio-vasculare, pe lângă procedurile

medicale obişnuite, mai aveau una specială: trebuiau să parcurgă zilnic un drum
deosebit. El trecea prin pădurea cu arbori seculari: stejari, arţari, plopi albi,
furnizori neobosiţi de oxigen, prin poiene splendide cu mentă, toporaşi,
lăcrimioare, ghiocei, pojarniţă, muşeţel. De-a lungul drumului erau instalate bănci
şi pacienţii ore întregi adulmecau aerul îmbălsămat, aceasta făcând parte din cura
de tratament obligatorie şi foarte eficientă.
Sanatoriul „Bucuria” pentru tratarea bolilor cardiovasculare, construit în anii ”70,
şi Centrul Republican de Recuperare a Invalizilor şi Pensionarilor „Speranţa”,
deschis în anii ”80, erau considerate instituţii medicale de elită în fosta U.R.S.S.
Apariţia lor a schimbat calitatea vieţii şi a intereselor localnicilor. Din diferite
republici sovietice, în primul rând, din Rusia, a venit un flux de oameni:
constructori, asistenţi medicali, funcţionari, până şi paznici, şoferi, deşi aici se
găseau specialişti pe potrivă. Astfel, mai mult de jumătate din populaţie este
venetică. Poate deaceea nu s-au încetăţenit aici şi nişte obiceiuri sau tradiţii
populare autohtone valoroase, care conferă un farmec inedit altor localităţi. Toţi au
primit apartamente şi s-au văzut trăind pe o adevărată gură de rai.
În 1968 Vadul-lui-Vodă obţine statutul de localitate de tip orăşenesc şi este inclus
în componenţa municipiului Chişinău. Se dezvoltă în continuare ca o zonă de
odihnă a capitalei, ajunge să dispună pe teritoriul său de 82 obiective de odihni.
Dezvoltarea lui se desfăşoară însă la întâmplare. Aceasta, până în anul 2005, când
s-au produs două evenimente esenţiale. Unu: a fost aprobat Planul Urbanistic
General. Doi: localităţii i se conferă statut de oraş balnear.

„Nici un pas fără un Plan Urbanistic General”

IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă:

-Suntem la ora actuală unica localitate din municipiul Chişinău, care dispune de
un Plan Urbanistic General, elaborat de UrbanProiect şi aprobat în 2005. Fără Plan,
nu vom mai face nici un pas, nu vom mai întreprinde nici o acţiune.
 Vadul-lui-Vodă este aşezat pe trei coline şi se întinde pe o lungime de 6 km de-a
lungul râului Nistru şi, din păcate, în ultimii ani a fost grav afectat de alunecări de
teren. Prin anii 70-80 s-a pompat masiv nisipul şi prundişul din Nistru pentru
uzinele de beton armat din republică. Aceasta, după cum spun specialiştii, a făcut
ca pământul să fugă de sub picioare. S-a deplasat terenul şi în cu totul alt sector,
din partea sanatoriului „Bucuria”. Acolo s-au dezlănţuit apele subterane. În 5
munute, vreo 20 hectare de pădure au intrat în pământ. S-au dezvelit nişte
suprafeţe de lut verde şi s-au pornit scurgeri de ape subterane în Nistru.
Unde să construim un sector locativ modern pentru sinistraţi? La această întrebare
cheie ne-a şi dat răspunsul Planul Urbanistic General. Dar şi la multe alte
întrebări!”

CONSTANTIN NICULIŢĂ, arhitect, oraşul Vadul-lui-Vodă:

-PUG prevede dezvoltarea unui cartier nou al oraşului, peste deal, pe o suprafaţă de
50 ha. Acolo se vor construi atât case individuale, cât şi blocuri locative cu mai
multe etaje. Avem toate şansele să câştigăm în acest scop nişte investiţii de la
Direcţia de Dezvoltare Regională. Sunt proiectate o grădiniţă, o şcoală, reţele care
să fie conectate la reţeaua centrală de canalizare. În partea nouă a oraşului va fi
strămutată zona industrială.
În prezent suntem în căutarea banilor, avem nevoie de circa 500 mii lei, pentru a
elabora un Plan General de dezvoltare a zonei de odihnă, care cuprinde o suprafaţă
de 584 ha, pentru următorii 15-20 de ani.

IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă:

-Peste hotare n-am fost în oraşe balneare decât la Koblevo, dar nu mi-a plăcut.
Condiţiile de odihnă a populaţiei la noi sunt mult mai confortabile decât la
Koblevo. Acolo e o singură facilitate, că-i apă de mare, în rest, condiţiile sunt mult
mai rele, am în vedere deservirea, salubrizarea, calitatea aerului. La noi, în zona de
agrement, sunt amplasate două pieţe agricole, în care oamenii pot procura fructe,
legume, peşte, produse lactate, vin bun. Plaja-i cu nisip fin, amenajată cu scaune,
duşuri, terenuri de joacă pentru copii, la terase se servesc bucate tradiţionale
moldoveneşti: zeamă, mămăligă cu friptură, mititei, cârnăciori la gratar. Pe litoral
se află baruri, discoteci, cafenele, restaurante. Doritorii iau lecţii de înot, se pot
plimba cu vaporul, cu nave fluviale, motocicletele de apă. În zonă funcţionează
bine legătura telefonică urbană şi suburbană, reţeaua de telefonie mobilă Moldcell
şi Voxtel, ceea ce oferă un plus de confort celor veniţi la odihnă. Sezonul estival se
inaugurează festiv pe 15 mai şi continuă până-n toamnă.
Noi am înaintat o ofertă într-un proiect de a colabora cu un oraş balnear din SUA.
Mai am de gând să mă deplasez în anul curent în România să găsesc un oraş pe
potriva noastră de la care să împrumutăm experienţă. Vreau să aflu, în ce relaţii se
află administraţia publică locală cu statul, de ce facilităţi se bucură, cum îi ajută
statul, sau se descurcă singuri, ce taxe pentru agenţi economici se stabilesc, ce
condiţii pentru odihna populaţiei sunt create. Experienţa străină e un lucru bun, la
ce să inventezi bicileta, dacă ea deja e inventată şi funcţionează perfect?
CONSTANTIN NICULIŢĂ, arhitect, oraşul Vadul-lui-Vodă:
-Vadul-lui-Vodă a avut statut de localitate de tip orăşenesc din 1968. N-a fost oraş.
Avea spital, şcoli, grădiniţă casă de creaţie, policlinică, Colhozstroi, două uzine de
beton armat, cazangerie. Ceea ce am reuşit, în ultimii trei ani, e să refacem
acoperişurile tuturor instituţiilor bugetare, a şcolilor, liceelor, am înlocuit
acoperişurile „moi” cu acoperişuri din ardezie pe o suprafaţă de câteva mii de metri
patraţi. Peste zece ani, cred, Vadul-lui-Vodă va fi un oraş adevărat. În centru, se
vor înălţa blocuri cu 2-3 etaje, în locul caselor vechi, pe malul râului va fi
amenajată o plajă de 3 ha, în plan se prevede un parc al veteranilor de război. Şi o
să fie legat centrul oraşului cu litoralul. Va fi un drum cu alee care o să deschidă
frumuseţea râului şi a peizajelor, azi dosită.

IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă:

-După câte cunosc, există un concept de dezvoltare a oraşului Chişinău anume spre
Vadul-lui-Vodă, pentru că e o zonă cu totul aparte în Moldova. Suprafaţa localităţii
e de 1400 ha, din care 500 ha sunt păduri, 150 ha teren arabil, restul teren public cu
case, blocuri de locuit.
Avem de strămutat câteva zeci de familii din casele vechi din centrul oraşului în
sectorul locativ nou anunţat în planul general. E o problemă, casele vechi sunt
privatizate cu tot cu terenuri. Este proprietatea privată a cetăţenilor şi nimeni nu are
dreptul să atenteze la ea. Dar căutăm nişte soluţii rezonabile şi convenabile pentru
populaţie. Sper să găsim limbă comună. Vom încerca să-i convingem, să
cumpărăm cu preţ avantajos casele vechi, să repartizăm terenuri pentru construcţia
caselor noi sau să le oferim apartamente în viitoarele blocuri de locuit. Nu putem
spune că nu vom putea rezolva aceste probleme. Noi pentru dezvoltarea localităţii
avem o rezervă de 35 ha. Şi de regulă repartuzăm terenuri pentru case familiilor
nou create. Din această rezervă 15 ha vom repartiza pentru un miniorăşel.
Aspectul Chişinăului, azi, îmi provoacă nedumerire. Nu sunt arhitect, dar nu pot
înţelege cum e posibil să construieşti case particulare printre blocuri de locuit cu
multe etaje, şi asta la tot pasul. Ar fi normal să se distribuie în acest scop un sector
la marginea oraşului, iar în capitală să se construiască blocuri moderne cu multe
etaje.

CONSTANTIN NICULIŢĂ, arhitect, oraşul Vadul-lui-Vodă:

-Pentru 2006 a fost aprobat un buget de 3 milioane 100 mii lei, veniturile pe care
urmează să le acumuleze localitatea fiind de 2 milioane 200 mii lei. Veniturile
oraşului se constituie din taxele şi impozitele plătite de agenţii economici pentru
arenda pământurilor pe care se află instituţiile curative şi bazele de odihnă. Unul
din agenţii principali este regia „Apă-Canal”, staţia de pompare a apei din Nistru şi
de transportare a apei în capitală.
Agenţii economici trebuie să-şi modernizeze instituţiile. Cei, care şi-au dat seama
la timp, au avut doar de câştigat. Sunt baze de odihnă temeinice, cu încălzire
autonomă, cu încăperi adaptate perfect. Cei, care continue să le ofere oamenilor
doar căsuţe de lemn construite în anii 70, au doar de pierdut. Agenţii cu venit mai
mare plătesc şi impozite mai mari. Deci, noi suntem interesaţi în modernizarea
instituţiilor curative de pe teritoriul oraşului nostru. Noi discutăm permanent cu
agenţii economici despre calitatea serviciilor pe care le oferă.
Ei îşi dau seama că trebuie să-şi modifice şi modernizeze obiectivele, să le
adapteze la standarde europene. Cei care se arată incapabili s-o facă, vând
obiectivele altora.

IURIE ONOFRIICIUC, primar, oraşul Vadul-lui-Vodă:

-Avem în statele primăriei un manager de proiecte care iată că a câştigat un grant
din Norvegia de 7 mii euro pentru construcţia unui Centru Lingvistic la liceul
„Ştefan Vodă”. Am câştigat un proiect USAID pentru construcţia trotuarelor care
leagă localitatea veche cu cea nouă. Am câştigat un proiect USAID pentru
procurarea maşinii de evacuare a deşeurilor. Acum lucrăm într-un proiect cu FISM
de pe urma căruia vom aloca 75 de dolari câştigaţi ca să gazificăm ultimul segment
rămas negazificat din localitate. De la Ministerul Ecologiei am câştigat anul trecut
două proiecte în valoare de 180 mii lei pe care să-i folosim la înverzirea plajei şi a
parcului.
Cea mai mare problemă e că nu avem bani pentru reparaţia drumurilor şi a
sistemului de canalizare în localitate. Oraşul e asigurat cu reţele de canalizare în
mărime de 30 la sută. Iar sistemul de canalizare fiind cel mai costisitor, trebuie să
căutăm investitori.
La Vadul-lui-Vodă nu sunt obiective turistice dar noi vrem să negociem cu
Ministerul Culturii pentru a include localitatea în traseu ca Centru de cazare a
turiştilor. Aşa era pe timpuri: turiştii poposeau aici pe o săptămână, apoi plecau la
diferite obiective turistice din întreaga republică. Posibilităţi de cazare la Vadul-
lui-Vodă sunt mari. Noi considerăm că lucrul acesta poate fi reînnoit pentru că
avem toate condiţiile.
Acum vreo 15 ani, la Vadul-lui-Vodă au fost descoperite izvoare cu apă minerală
care iată că în sfârşit şi-a găsit agentul economic. Deja au fost tipărite şi etichetele
„Apă minerală curativă de masă Vadul-Lui-Vodă”. Apa nu trebuie pompată, ea
singură iese din pământ şi se scurge în Nistru. Bună pentru a trata gastritele,
ulcerele stomacale şi duodenale, colitele, afecţiunile cronice ale rinichilor etc.
Din păcate, populaţia nu se prea străduie să păstreze ordinea. Vara, de exemplu,
vin circa zece mii de turişti zilnic, şi ei lasă după sine munţi de gunoaie, fac
stricăciuni în oraş şi noi suntem nevoiţi să facem cheltuieli exagerate. În 2002 am
preluat un serviciu de salubrizare aflat pe burtă, cu nişte datorii nemaipomenite.
Astăzi, serviciul lucrează mult mai eficient, dar gunoiştile neautorizate oricum apar
ca ciupercile după ploaie.

Două cataclisme ale istoriei şi un destin de băştinaş

Ştefan Calancea este medic-şef al oraşului Vadul-lui-Vodă de mai mulţi ani.

-Bănuiesc că la Vadul-lui-Vodă, într-un mediu ecologic perfect, sunt şi mulţi
longevivi?!
-Categoric nu! Oamenii trăiesc 60 de ani maximum. Sărăcia îi macină delaolaltă.
În plus, alcoolul şi drogurile. În oraş funcţionează Centrul de Sănătate cu laborator
clinic, staţionar de zi cu 5 paturi. Pentru că un sfert din populaţie sunt pensionari,
în lipsa spitalului, ei sunt nevoiţi să se deplaseze la Chişinău. Dar aerul într-adevăr
e deosebit, şi întreg anturajul. Dacă vine cineva prea supărat, îndată-i trece şi se
bucură.
Contrar situaţiei generale, chiar mama lui Ştefan Calancea, Maria Cotoman, este o
longevivă, a împlinit recent 86 de ani. A supravieţuit suferinţe neomeneşti, fiind
supusă, ca şi alte familii de gospodari din Vadul-lui-Vodă, represaliilor staliniste.
-O mulţime de rude de-ale noastre au fost deportate...
Ştefan Calancea n-a cunoscut calvarul gulagurilor. A avut parte de o copilărie
frumoasă, era înotător de forţă, capabil să traverseze Nistrul de trei ori dus-întors,
pescar abil, de mic îşi hrănea familia cu peşti şi raci pe care-i prindea zilnic.
Niciodată n-a pus la îndoială că pacea şi lumina acestor locuri neprihănite va fi
vreodată pereclitată. Dar a venit anul 1992 şi i-a fost dat să trăiască şase luni de
război, cele mai negre din viaţa sa.
-Am fost responsabil pentru medicină pe plaţdarmul de la Coşniţa. Am văzut atâtea
cadavre de tineri...nu vreau să-mi amintesc...morţii cu lopata erau aduşi la Vadul-
lui-Vodă...îi aduceam, aici nu era frigider, eram nevoiţi să-i ţinem în garaj până a fi
luaţi şi duşi la Chişinău...nu mă mai întrebaţi, vă rog...
Ce aş dori patriei mele mici? Să devină un oraş prosper, unul care să aibă venit, să
trăiască lumea bine, să-şi schimbe comportamentul populaţia, că azi, pe malul
Nistrului, la fiecare sută de metri te împiedici de o gunoişte. Să-şi fructifice,
Vadul-lui-Vodă, această şansă singulară de oraş balnear.

Sub cupola paraşutei, o privelişte de paradis

În Cartea Recordurilor Ghuiness figurează un băştinaş din Vadul-lui-Vodă, Serghei

Zincenco, preşedintele Federaţiei Sportului cu Paraşute din Republica Moldova.
Palmaresul lui personal include 9 mii de sărituri cu paraşuta, două mii dintre care
au fost făcute la Vadul-lui-Vodă.
Serghei Zincenco, preşedinte, Federaţia Sporturilor cu Paraşute din
Republica Moldova:
-La Vadul-lui-Vodă activează o şcoală sportivă excelentă, care are secţii lupte
libere, lupte marţiale, box, fotbal, aerobică sportivă, şeiping.şcolii. Elevul acestei
şcoli, Igor Conobeev, a câştigat 15 turnee internaţionale la box.
Dar desigur că punctul cel mai atractiv îl constituie aerodromul. El găzduieşte
multiple manifestări sportive. Vadul-lui-Vodă reprezintă o zonă unică sub aspectul
fluxurilor de aer care se interpătrund la diferite înălţimi. Aceasta oferă posibilităţi
rarisime pentru practicarea planerismului, zborului cu avioane mici,
aviamodelismului, paraşutismului. Este cel mai bun loc în Europa şi unul din cele
mai bune în lume în acest sens.
Eu, prima mea săritură cu paraşuta am realizat-o în 1975 anume la Vadul-lui-Vodă.
Sunt născut aici şi ştiu orice piatră şi copac. Dar atunci, la prima mea săritură, era
ora 5.30 dimineaţa, pentru prima dată mi-am văzut localitatea de la înălţimea de
600-800 de metri. Frumuseţea ei mă fascinase! Râul era acoperit cu o pânză
subţire de ceaţă, iarba înrourată, verde-verdele pădurii emanau o prospeţime
primară... Peste lume domnea o tăcere absolută...Eram unul-singur în ceruri,
pluteam sub cupola paraşutei, ca sub cupola raiului. Şi apoi, am auzit ciripit de
păsări, aerul avea o conductibilitate perfectă şi corul de păsări la un moment mă
copleşise total...
Desigur că înălţimea atenuează detaliile, de sus nu se văd chiar toate gardurile
sparte sau gropile din străzi. Eu aş dori foarte mult ca Vadul-lui-Vodă să ajungă la
condiţia, când, văzut de jos, de pe pământ, să fie la fel de frumos cum pare de la
înălţime.

Viorica Cucereanu