13 august 2009

Nori subtiri se plimba lent pe cerul instelat , in timp ce eu incerc sa deslusesc drumul spre cele doua
caruri . Privesc atent printre acesti "protectori stelari " care imi impiedica mica dar interesanta mea
munca . Un lucru banal , poate considerat de altii un lucru copilaresc , ma atrage in a deslusi fiecare
taina ascunsa in spatele milioanelor de ani vechime pe care le detine fiecare bucata de "luceafar" ce
pigmenteaza in fiecare seara de vara cerul atotnemarginit . Fiecare punct alb de pe cerul intunecat
straluceste pe rand , facandu-ma sa ma simt ca si cum acolo sus fiecare miar face cu ochiu . Stelele
cazatoare se oglindesc in lacul curat , pieptanad parca cerul prin directia umpic oblica pe care o au in
cadere.Privesc fascinat aceste "pietre stralucitoare" de pe cer , ce infrumuseteaza parca peisajul trist
de noapte . Se spune ca atunci cand o stea cade , o persoana moare , iar alta se naste ... Un trup se
stinge iar sufletul pleaca la cer , in timp ce un alt trup capata viata , insa... ?
Insa sufletul ce vine pe pamanat tot atunci se naste... ?
Clipesc ...
O noua stea cade ...precedata de inca una ...si inca una si tot asa.
Inteleg ca este o "Ploaie de Stele " ...categoric in acest moment nu moare si nu se nasc la fel de multe
persoane cate stele cad . Asta ar insemna ca sute sau mii de persoane sa fi planuit aducerea unui copil
pe lume in acelasi moment ... si totodata sute sau mii de persoane sa decedeze la doar cateva secunde
distanta ...
Aceasta "ploaie de stele" se zice ca e destul de rara...si totodata se zice ca atunci cand cerul iti varsa
stelele in loc de lacrimi , poate in semn de fericire ...niste lacrimi de fericire , trebuia sa ti pui o
dorinta...dar ce dorinta..?Pentru fiecare stea sami pun cate o dorinta ...? Ar insemna sa fiu cel mai
fericit si cel mai implinit om din lume ...
Imi voi pune insa cateva dorinte , dorinte mici poate chiar neseminificative pe langa marimea pe care o
au stelele care le vad eu cazand ...imi doresc ca toata lumea sa iubeasca la fel de mult cum iubesc si
eu si ca pacea si linistea sa coboare sa se odihneasca pe pamant ...
Publicat de Vivi la 12:19 0 comentarii 

5 mai 2009

Un singur , simplu trup …un singur suflet curat , umplut cu dulcele miros al mirului , o singura minte
lucida si inteligenta , o singura mica inimioara umpluta cu un imens aer de dragoste …
Un chip trecut de prima tinerete , o privire innecata mereu in lacrimi , ce ascunde un trecut plin de
greutati , un trecut bazat pe lupta acerba cu jungla plina de capcane numita viata . O voce subtire ,
datorata putinii energii ramase in urma urletelor de disperare in momentele critice , peste care insa a
trecut cu bine . O piele usor mai incretita pentru varsta detinuta , din cauza numeroaselor dati cand se
incrunta la viata ei dura . O caldura caniculara a mainilor ce da senzatia ca niciodata nu se va putea
stinge ,o inaltime mica datorita lucrurilor grele ce au cazut dea-lungul vietii asupra sa . O bunatate
sublima in toate lucrurile care le face , o placere in a darui si o fericire imensa in a primi …
Aceasta este mama …
O mama imbatranita poate inainte de timp , o mama ce sa luptat cu oamenii , cu boala , cu munca
pentru a si face puiul fericit . O mama grijulie , ce in perioadele financiare critice se ducea la munca
cu 2 oua si manca doar unul , pastrandu-l pe celalat pentru urmatoarea zi , doar pentru a-I oferii
feciorului ei mai mult ./O persoana demna de tot respectul , o femeie cum nu gasesti nu doar la orice
colt de strada ,dar nici macar in orice localitate. O mama ce stie sa isi iubeasca copii mai mult decat
pe ea insasi , o mama ce ma facea sa plang cand incerca sa si ascunda durerea din suflet cand venisem
de pe masa de operatie .O mama ce iesea din salonul de spital pentru a plange , nestiind ca o
comunicare spirituala ma facea si pe mine sa plang , pentru ca simteam ce face ea . Aceasta mama ce
incurca papucii cu covrigii , cand eram operat de atatea ori , o mama datorita careia plangeam pentru
durerea din sufletul ei , si nu din cauza durerilor operatiei sau plamanilor mei. …
Durerea sufleteasca e mai apasatoare decat orice alta durere fizica…
Un chip ce merit inramat intro icoana , un chip de femeie ce se hraneste nu cu mancare multa ci cu
fericirea din privirea copiilor . O femeie ce a devenit o adevarata doamna tocmai pentru ca a trecut
prin mult prea multe pentru o simpla fata de la tara . O femeie ce merita iubita , o femeie pentru care
merita sa speri , o femeie ce merita respectata , asa cum si ea ma respecta pe mine , fiul ei , dar si pe
ceilalati oameni . O nemaipomenita indrumatoare , o buna profesoara a vietii , o adevarata purtatoare
de noroc , un excellent sprijin de a te mobiliza pentru a reusi …. O adevarata femeie …o…o femeie ce
merita sa fie mama !
Publicat de Vivi la 12:18 0 comentarii 

2 iunie 2009

Privesc inainte o gasca de nori furiosi , negrii la chip de suparare , apropiindu-se de mine si eu de ei .
Se Vede ca ei sunt cei ce aduc vantul , ce aduc ploaia , furtuna si cu siguranta panica in inima
pietonilor ce se intorc obositi dupa o noua zi de munca . Incetul cu incetul sa creeat o imagine demna
de filmele horror , o imagine in care eu , in tramvai fiind , ma apropii cu pasi repezi spre a “ataca”
taramul cucerit de nori si furtuna . O imagine din care cu singuranta eu voi fi cel invins . In dese
randuri cel ce se apara va castiga…iar voi acum atac…De exemplu , turcii cand au atacat armata
moldoveana alui Stefan cel Mare la Vaslui , au fost invinsi ,romanii avand cu ei cerul noros deasupra
capului si mlastini si pamant moale sub picioare . La fel , putem spune ca se intampla chiar si in
dragoste , o fata despartindu-se de persoana mult iubita , imediat incepe sa fie asaltata de diferiti
curtezanti ce stau mereu ca acele animale pradatoare la panda si asteapta momentul cand ea va f I
singura , cazand insa singuri in propria plasa , ….Astfel se indragostesc de respectiva domnisoara , iar
aceasta cu sufletul intunecata de sentimentele parca mai vii ca inainte devine din ce in ce mai
derutata… morala : cine sapa groapa altuia , cade tot el in ea .
Continu…
Continuu si ma apropii . Usor , usor …incepe sami placa . Desi ma ataca cu picaturi mari , multe si
puternice , norii imi placeau . Tarziu am inteles ca si norii si furtuna si ploaia , fenomene nedorite de
mine in ziua mare , imi pot aduce si lucruri bune …lucruri imposibil sa nu mi placa , lucruri ce altora
poate le displac , dar care pentru mine au fost imposibil de frumoase , la fel de imposibil cum este
numaratul tuturor frunzelor din toti copacii din toate statele lumii . Un aer curat ca cel de la munte si
adevarate “focuri de artifici “ ce inroseau cerul sunt adevaratele motive ce mau facut sa ma
adapostesc de ploaie si sa admir acest “revelion al verii “ si nu ideea ca mar putea “Agata” o sinuzita
la coltul strazii .
Privesc in lacurile formate pe ici pe colo si in gropile ce decoreaza stradutele noastre , picaturi de
ploaie ce “umplA” parca paharul . Fenomenele electrice unesc cerul de pamant , creeandu-ne astfel o
scara de a ajunge de pe pamant … in cer.. ( Doamne fereste ! ) asa cum cu totii visam sa ajungem sus
in cer , pentru a pasi pe norii atat de pufosi , apparent . Privesc de asemenea , vantul puternic ce
forteaza plopii batrani la niste aplecari si niste extensii ca in vremea cand erau elevi in liceu , dar si
oamenii speriati ce isi iau sufletul in piept si sprinteaza rapid spre propriile case fortandu-si pana la
ultima picatura muschii obositi si putina energie ramasa dupa o zi epuizanta de marti .
Privesc atent spre toate aceste lucruri , in timp ce un tremur ma strange in ,brate incercand sa ma
apere de vantul care este din ce in ce mai rece , la fel ca lacrimile scurse din cer ce ma ating totusi ,
chiar si adapostit fiind . Stau si privesc fix , fara a ma gandi la ceva anume . Usor , usor , cu cat ploaia
se domoleste , un adevarat val de amintiri arse ,aduse parca de norii furiosi ,ma cuprinde si imi
imbolizeaza creierul , incercand si reusind sa ma faca sa rascolesc prin vechile amintiri , pe care , la
fel ca si pe hainele din dulap , leam rascolit fara ale aranja frumos . Un adevarat cimitir de amintiri
ascunde inima si mintea mea , amintiri ce cu siguranta nu mi leas fi amintit daca nu mias fi inceput
lupta acerba cu norii bine pregatiti pentru acest meci , care recunosc ca mau invins , datorita lor
ajungand fleasca acasa , din cap si pana in picioare…
Publicat de Vivi la 12:17 0 comentarii 

13 mai 2009

Incep a scrie aceste randuri cu totul diferit . Se stie inca din clasa a5a –a6a faptul ca un text propriu-
zis este format din cinci momente ale subiectului .Doresc a incepe aceasta scriere cu ultimul moment
al subiectului , prin deznodamant ..sau poate este o simpla morala , un proverb …luatio cum vreti .
“Fiecare inceput are un sfarsit …iar fiecare sfarsit are inceputul sau “ . Doua cuvinte decisive in viata
omului , doua cuvinte invers proportionale in prima parte a enuntului si direct proportinonale , in cea
dea adoua parte a acestuia …Doua cuvinte ce scot in lumina sumar viata omului .
10 secunde de meditatie …concentrare asupra acestor cuvinte…
1..2..3..4..5..6..7..8..9…10…
In urma acestor 10 secunde , am gasit deja cateva dintre cele mai importante detalii ce sugereaza rolul
decisiv al acestor doua cuvinte in viata omului si nunumai . Ei bine …Adam si Eva , Apocalipsa …
botezul si inmormantarea … 1 ianuarie si 31 decembrie …dimineata si seara … 15 septembrie si 15 iunie
sunt doar cateva exemple ce reprezinta cu intru-totul valoarea de neconceput de majoritatea dintre
noi a “inceptului si sfarsitului” .
Lumea a inceput cu Adam si Eva si se vorbeste in dese randuri ca ar sfarsi prin asa zisa “Apocalipsa” ,
viata omului incepe cu botezul de dupa nastere si se incheie cu trista si deprimanta inmormantare.
Totodata ,sunt lucruri si mai usor de inteles pentru noi oamenii obisnuiti referitor la inceputuri si
sfarsituri , cum ar fi 1 ianuarie , inceputul anului si 31 decembrie sfarsitul acestuia , dar si ziua ce
incepe dimineata , intro atmosfera in general relaxanta si care se sfarseste seara , cu un psihic si un
corp mult mai obosit decat de dimineata , odata cu apasarea ultimului buton din casa..fie acesta
intrerupatorul de la lumina , veioza sau pur si simplu butonul de “power” de la telecomanda . De
asemenea , un lucru si mai usor de inteles pentru elevi si pentru copii de toate varstele ar fi 15
septembrie si 15 iunie. Cu totii ati trecut sau t receti peste aceste zile atat de importante. Importantul
15 septembrie ce semnifica inceputul unui nou an scolar , plin de bucurie pentru unii caci isi revad
colegii dupa mult timp , si plin de nervi si tristete pentru cei mai puturosi dintre noi care se gandesc cu
groaza ca revine vremea cand se trezesc cu noaptea in cap sa mearga la scoala si sa isi faca temele .
Absolut orice lucru pe aceasta lume are un inceput , la fel cum acelasi lucru se va si sfarsi intro buna zi
. Lasand la o parte aceasta parte putin interesanta , vreau sa spun din tot sufletul ca iubesc inceputul
si la fel de mult ca urasc sfarsitul . Iubesc cand in stomacul meu incep sami zburde fluturasi , iubesc
cand incep sa ma indragostesc , iubesc cand incep sa simt ca ii pasa de mine , iubesc cand simt ca
relatie incepe sa mearga atat de bine , iubesc cand incepe sa ma caute de “n” ori pe zi , iubesc cand
incep sa simt ca ma iubeste cu adevarat , insa urasc din tot inadinsul cand toate aceste lucruri se
sfarsesc , cand fluturasii mei din stomac se transforma in niste insecte sinistre ce nu le mai simt in
stomac ci imi apasa puternic pe inima pe suflet , incercand sa ma dezintegreze de aceasta lume , ce
incearca sa ma bage in tot felul de depresii , ce imi produc imagini dureroase in minte , ce ma fac sa
tremor si sa plang , sami iau pernele in brate si sa dau cu pumnul in perete , ce ma face sa incep sa
urlu prin casa cand mama se duce pana afara pentru a duce gunoiu .
Sfarsitul , in orice situatie apare , este un fragment dureros din zilele noastre . El este singurul ce ne
poate ingenunchea si ce ne poate fura sperantele , visele si ce ne face iluziile scrum . Cu totii , sunteti
tristi cand se sfarseste viata unei personae dragi , iar apoi trebuie sa invatati sa traiti fara ea , cu totii
sunteti tristi cand se sfarseste perioada in care ati avut un loc de munca iar apoi trebuie sa o luati de
la capat , cu totii sunteti tristi cand relatia cu persoana mult iubita sa sfarsit si trebuie sa incercati sa o
dati uitarii , dar…cum spuneam in deznodamantul si morala de la inceputul acestor randuri … orice
sfarsit isi are inceputul sau. Asa ca …sfatul meu in special pentru tinerii adolescenti deprimati , de
pierderea unui ceva sau a cuiva , si nunumai , este ca “ niciodata nu sa spui niciodata “ si “ orice
sfarsit isi are inceputul sau" si de asemenea , “ va iesi soarele si pe strada ta “ , caci “ dupa furtuna
iese soarele “ nu ? :P
Publicat de Vivi la 12:17 0 comentarii 

12 mai 2009

Probabil cu totii va amintiti de momentele cand erati copil , de momentele cand va certati pentru o
lopatica cu micutul tovaras care venise cu mama sa in parculetul de la coltul blocului , si care avea
peste ani sa va ramana cel mai bun prieten . Cu siguranta , la fel ca si mine va amintiti cand natura
reinvia si fugeati in graba la magazinul cel mai apropiat pentru a cumpara o inghetata la dozator
pentru a va racorii sufletul arzator de atata energie , si totodata cred ca va amintiti cand veneati in
casa , seara cand se intuneca afara , plini de un praf innecator ce continea in compozitia sa virusul
fotbal , cu ciorapii albi deveniti negrii , cu tenesii rupti si cu o usuturime mai mult stresanta decat
dureroasa in gat.
Acum ,la fel ca si mine , cu totii ati crescut ...chiardaca unii aveti 24 , 8 sau poate 16 ani . Cu totii ati
crescut ...sau mai bine spus..cu toti am crescut .Acum , la frumoasa varsta de 18 ani , privesc in spate
si imi dau seama ca timpul a trecut foarte repede , tocmai din cauza faptului ca eu miam trait copilaria
, ca am stiut care sunt jocurile copilariei , ca am stiut sa rad si sa plang cand eram copil , ca mam
jucat de dimineata pana seara , ca am avut prieteni de varsta mea alaturi de mine , chiar daca odata
cu trecerea timpului , din diferite motive neam indepartat usor usor , fiecare facandusi alt anturaj...
cum era de asteptat.
Acum , imi doresc sa ma intorc in copilarie...imi doresc sa fiu din nou acelasi suflet mare din acel trup
micut , cu aceeasi ochi imensi , cu aceeasi dragoste imensa pentru animale , cu aceeasi timiditate in
constiinta si de asemenea cu acel respect si acel non-cuvant in fatza parintilor mei. Imi doresc sa ies
din nou cu mama si cu tata in Oraselul Copiilor sa ma plimb cu trenuletul si sa fac poze cu cei doi in
parc , dabia asteptand sa le vad pe hartie.
Imi doresc sa ma intorc in timp , sa ma intorc in copilarie sa nu stiu de nimic , sa nu ma critice nimeni ,
sa nu stie nici un prieten de varsta mea sa ma jigneasca , sa nu ma indragostesc , sa nu sufar si sa nu
fac pe nimeni sa sufere , iar orice "prostie" as face , toata lumea sai zica mamei cand ma cearta " lasa-l
e doar un copil . nu stie ce face" ...
Cu totii va aduceti aminte, probabil, aceste lucruri..daca nu ..cred ca vi leam reamintit eu acum .
Imi doresc mult , enorm , infinit de enorm ,chiar daca nu cred ca e corect spus din punct de vedere
gramatical, sa fiu copil , sa raman acelasi copil toata viata ...de fapt..miar place sa fiu copil pe veci ,
miar place ca mama si tata sa nu fi imbatranit , si sa fim mereu , alaturi de sora mea , acea familie
atat de feericita precum doar in desenele animate din copilarie vezi .
Imi amintesc toate astea ,dar...
De fapt ...eu cred ca vreau multe,cred ca nu sunt deloc pretentios...
Revenind...
Dar , de fapt nu am si nu voi mai avea nimic din toate astea .Si totusi am ceva...am o urma de regret
ce ma apasa cand vad copii de 11 ani , omorandusi copilaria cu tigarea in mana , cand ii vad cu haine
de firma stand la coltul blocului in incercarea de a agata ceva sau doar pentru simplul motiv sa fie mai
important in cartier, sai vada prietenii mai mari ca sunt la fel de imbracati ca si ei . Am o urma de
regret totodata pentru fetele ce de la 12 ani intra in anturaje si incep sa si piarda copilaria cu o geanta
plina de farduri si rujuri , cu tigarile in buzunar si sticla de alcool ascunsa dupa picior , incercand sa
atraga atentia baietilor mai mari , imitand gesturile acestora si aruncandu-si fundurile in masini care
mai de care mai scumpe ...caci asa au vazut la televizor ca fac "fetele bune" ...isi omoara copilaria ,
copilarie ce mai tarziu , zic eu , o vor regreta si pe care nimeni nu leo va mai aduce inapoi...
 Publicat de Vivi la 12:16 0 comentarii 

7 mai 2009

Ce imi place …? Sau.. la ce visez …? La ce visezi tu ..? ...Ei bine…apparent la fel , dar de fapt gusturi
diferite fata de ale tale.
Imi place sa imbin albul cu negru pentru a obtine culoarea trista a norilor furiosi si imi doresc ca tu sa
ramai creionul care sa imi coloreze vesnic visele si care sami decoreze sperantele cu petale rosii si
negre de trandafiri .Imi place sa-mi topesc eternele emotii si sa le conserv doar pentru clipele in care
TU ma saruti .
Imi place albul si negrul pentru ca impart lumea de dincolo in doua , in Rai si in iad. In Rai doar NOI ne
iubim , iar de iadul prin care am trecut sa nu ne mai amintim, .Mi-ar place sa alerg , sa incerc sa
evadez de sub ochii lunii ce-vegheaza intre stele . Mi-ar place sa despart marea in doua si sa ajung in
bratele tale . Mi-ar place sa ma ratacesc in lumea larga ,fara sami pese de nimic altceva , doar pentru
a te intalni . Mi-ar place sa vad Jupiter la fel de des cum vad Carpatii si sa ma scald in Oceanul Arctic
asa cum o fac vara la mare…si la fel sa ma innec zi de zi in adancul ocean de amintiri din privirea ta .
Miar place sa intru intr-o gaura de sarpe si ma odihnesc in zile caniculare , cu gandul la tine. Totodata ,
miar place sa sar din avion fara parasuta si fara frica si sa am aripi sa pot zbura precum orice pasare
libera a cerului , pentru a ta vedea mai mult . Mi-ar place sa ma culc in cusca cu un leu si sa mananc la
masa cu un urs , pentru a mi da curaj sati spun ca te iubesc . Mi-ar place sa ma salut zi de zi cu un
inger de Sus si si sa port 5 adidasi la doar 2 picioare , doar pentru a fi la fel de diferit ca tine. Miar
place sa Sting soarele in apa marii , pentru a nu fi vazut de nimeni cand ies din casa , cand vin sama
intalnesc cu tine .As vrea si miar place sa stau pe un camp intins pe iarba si sa privesc cum norii joaca
leapsha cea de toate zilele din copilarie , asa cum visez sa jucam si noi vreodata. Imi doresc sa innot
prin pamant si sa pot merge pe valurile marii , si sa merg in vacanta, nu in alta localitate, ci in alt
univers . Miar place sa te iau cu mine … miar place sa faci toate astea cu mine , pentru mine si pentru
fericirea mea…adica pentru tine .Miar place ca acum sa fi cu mine si sa ma ajuti sa completez acest
puzzle al vietii mele …
Imi place sa innec negrul in dragoste si sa invelesc albul in amintiri , si miar place ca sentimentele
noastre sa ramana intacte si dupa ce nu vom mai fi . Miar place sa ma ratacesc in cer cautandu-te si sa
bat la usa Sfantului Petru pentru a intreba daca a vazut acest chip dulce de inger si sa te dau in
urmarire generala leilor in padure , pestilor in mare , pasarilor pe cer si …sentimentelor mele inauntrul
sufletului meu … 
Publicat de Vivi la 12:16 0 comentarii 

1 mai 2009

magineaza-te noaptea singura intrun desert . Privesti in jur , totul e negru . Incerci sa evadezi. De
fapt … crezi ca visezi , ca este dimineata si ca iti doresti sa vezi ce sa va intampla .
Te uiti in stanga , in dreapta , in fata si te intorci cu fatza in spate ..totul e negru . Sub tine sta un val
de nisip alb , ca si cum un reflector ar bate spre tine .
Nu iti dai seama ce se intampla dar ai vrea sa afli .De fapt , esti derutata si speriata de tot ce NU este
in jur. Eu tiam intunecat privirea .. mintea ..si sufletul . Eu sunt intunericul in care tu esti ratacita …
tu ai intrat in el , asa ca tu singura trebuie sa iesi . Tu ai intrat in intericul meu , asa cum tu ai intrat
singura in inima mea . Din ce in ce esti mai panicata si nu stii ce trebuie facut , iar eu te privesc
neputand sa te ajut chiar daca as vrea si as incerca . Te pui in genunchi pe acel nisip alb , Iti pui
mainile la fatza si incepi sa plangi , dorindu-ti sa nu fi continuat visul. Regretand ca nu teai trezit la
timp si ca acum nu stii cum sa te mai trezesti . Eu te privesc …dar tu nu ma vezi . De fapt , eu te
astept , dar ma lasi sa astept In continuare , preferand sa stai ratacita prin labirintul de amintiri ce ne
aminteste unul de celalalt . Urli in gura mare de frica cerand ajutor , asteptand ca un prieten sa te
ajute. Eu iti spuneam dintotdeauna ca prieten nu exista , ca nu te va ajuta niciodata la greu si ca te
sapa pe la spate. Eu ziceam…eu auzeam …tu ma contraziceai si doar pe ei ii ascultai ..acum ai dovada .
Astepti un prieten sa te ajute. Cand eu te protejam , ei te indepartau de mine..Acum cand eu sunt
intunericul din viata ta , ei te lasa balta .
Desertul acesta infricosator nu ai de unde sa stii ce ascunde. Preferi probabil sa te ajute pana si un
sarpe veninos numai sa scapi din necunoscut . Te privesc trist caci nu te pot ajuta , dar…tu ai ales
acest drum . Ai luato in sensul opus in care am luato eu . Mai trimis prin padure sa plimb ursu` …tu ai
ajuns sa te plimbi singura intrun desert intunecat . Incepi sa tremuri , lacrimile iti curg una cate una pe
obrajii rosii , esti panicata , stai cu mana la gura si te misti incet pentru a nu fi auzita . Incerci san u
faci galagie , desi lacrimile tale se scurg precum o cascada , scotand niste zgomote ciudate tie …ca si
cum ai sta pe o apa . Ai fost in Rai …ai avut Raiul la picioare …erai printesa mult visata mie , imbracata
in alb si avand grija de gradina noastra numita dragoste si inconjurata de un gard numit amintiri. Teai
plictisit , si miai spus ca nu e bine ce fac , ca am gresit , ai spus ca iti fac rau , ai spus multe …
acum…”roata morii se invarteste” . Din printesa aceea , ai ajuns precum un cersetor de iubire ,
ratacita printre amintiri si sentimente .
Totul … mintea , sufletul si privirea ta sunt intunecate …nu stii ce trebuie sa faci , nu stii cine te
iubeste si cine te priveste ca pe un premiu..ca pe un trofeu . Pentru unii probabil esti doar un obiectiv
turistic , pentru mine esti pulsul vietii . Un puls stopat insa de lucruri bine ascunse in sufletul tau ,
parca inchis cu un lacat si securizat cu o parola doar de inima ta stiuta…