Natura se razbuna

In continuarea poeziei „ Pamantul se stinge „ 

Natura, prizoniera a fost luata,

Regina noastra, a fost tradata,
Noi, oamenii, am surprins-o miseleste,
Am legat-o, ea se zbate ca un peste.
 
E blocata in pivnita unui vapor,
Se lupta singura, striga dupa ajutor,
Poate vreun chip se va face aparut,
Poate o va ajuta, vreun om necunoscut.
 
In noiembrie-decembrie, temperatura-i creste,
Cu grindina, in stanga si in dreapta, ea loveste,
E singura si trista,nu poate fi bucuroasa,  
Vremea nu e capricioasa, e doar furioasa.
 
Noi oamenii am prins-o pe la spate,
Am atacat-o in punctele ei slabe,
Nici ea nu se astepta, sa fie tradata,
Acum este legata, de oameni capturata.
 
Toti oamenii, incearca sa faca ce vor,
Insa natura, nu este instrumentul lor,
Natura cand e dezlantuita,
Lumea se roaga, si priveste nestingherita.
 
 
Noi, acum, limpede nu prea gandim,
Atata timp, cat natura vrem s-o stapanim,
Dar fenomenele-astea rare,
Sunt cat se poate de normale.  
 
Furtuni de vara, in timpul iernii,
Doua anotimpuri, in loc de patru,
Curcubeu la sfarsitul lui brumar,
Zapada cat casa, cativa kilometrii mai departe.
 
Sa nu uitam de amenintatorul cutremur,
Doua zeci si trei au fost la numar,
Fiecare zvon, provoac-un murmur,
Ne este frica, dar tot noi, ne-am facut-o.
 
In timp ce eu descriu efectele ciudate,
Natura singura, fara ajutor se zbate.
Cineva sa o ajute,  de ar vrea macar  sa incerce,
De franghiile ce-o strang,  sa o dezlege.
 
Ea e puternica, dar e slabita,
Pe oameni, e de-nteles ca  se  razbuna,  
Vrea doar sa fie din nou regina,
In a ei lume, nemarginita.
=
 
 
Pamantul e si el victima naturii,
Sa o ajute, ar merita o incercare,
Dar e batranel , bolnav, nu mai are putere,
Pamantul sufera-n tacere.
 
29 noiembrie 2010  - Chircu Cristian-Vivian