PROIECTAREA

PRODUSULUI
„FUSTĂ SCURTĂ ÎN 6 CLINI”
MĂRIMEA: 46
II

INTRODUCERE
Îmbrăcămintea, îndeplinind funcţii utile şi estetice depinde de nevoile
materiale şi spirituale ale societăţii.
Pe lângă necesitatea de acoperire a corpului şi de a-l proteja de vreme, crearea
vestimentaţiei are ca scop şi modificarea înfăţişării fizice a omului, conferind siluetei o
notă de eleganţă.
În diferite etape sociale, îmbrăcămintea s-a deosebit prin stil într-un sens mai larg,
termenul stil definind expresia artistică unitara a unei anumite epoci, formarea corectă a
unui ideal estetic.
Spre deosebire de stil, care defineşte fie o schemă formală, fie un curent artistic, istoric
sau naţional, ce se modifică relativ lent, moda reprezintă succesiunea rapidă deseori
unilaterală a unor forme artistice a căror principala calitate este noutatea.
Moda este o reacţie fireasca împotriva obişnuinţei, viaţa ei cunoscând
două etape:
-crearea unui nou prototip care aduce o notă nouă de fantezie
-pătrunderea prototipului pe o scară largă cu tendinţa de egalizare
socială.
Ţinând seama de dezvoltarea gustului şi de tendinţa spre eleganţă
completată de un spirit critic şi practic.
Între toate produsele, fusta îşi are rolul ei, fiind adaptabilă pentru orice situaţie (ziua şi
seara). Elegantă sau sport fusta va rămâne în centrul atenţiei. Fusta în şase clini cu cute
este o fustă purtată de adolescente sau tinere dându-le o notă de eleganţă.
2

Descrierea produsului
1.1. Analiza produsului
Fustele sunt produse de îmbrăcăminte destinate în exclusivitate femeilor, sunt utilizate în
toate anotimpurile iar în funcţie de materialul din care se confecţionează pot fi:
-Subţiri
-Groase
Fusta este un articol de îmbrăcăminte nelipsit din garderoba unei femei. Prin diversitatea
culorilor şi a materialelor din care pot fi confecţionate şi prin faptul că se pot schimba de
câte ori este necesar, fustele aduc permanent o notă nouă şi prospeţime în vestimentaţie.
Fusta reprezintă o categorie de bază, de produs cu sprijin pe talie. Produs de sine, element
al unui ansamblu (un taior, vestă) sau elemente componente a unei rochii secţionată pe
linia taliei. Fusta poate prezenta deferite forme:
-fusta clasică
-fusta dreaptă
-fusta în şase clini
Produsul „fusta în şase clini”, face parte din categoria „ Produs de îmbrăcăminte care în
funcţie de materialul din care se confecţionează poate avea destinaţia de zi sau de ocazie.
Categoria de purtători pentru care se prestează acest produs este:
adolescente, tinere.
Produsul este finisat la partea superioară prin aplicarea unui cordon fix. Modelul
prezentat este o fustă scurtă în şase clini cu două cute în faţă şi două cute în spate. Faţa
este formată din trei clini, doi clini egali de părţile laterale şi un clin în mijloc
reprezentând partea centrală a feţei. Pe linia de asamblare dintre clini se formează cate o
cută dublă. Încheierea produsului se realizează prin şliţ cu fermoar cu margini cap la cap
cu cusătură laterală. Produsul se finalizează prin aplicarea uni cordon.
3

1.2. Schiţa Produsului

4

l.3. Alegerea materialului

Alegerea materiei prime se face în funcţie de scopul confecţionării
produselor respective. Ele se aleg în funcţie de sezon, vârstă, model.
Comoditatea la utilizare exprimă gradul de plăcere cu care se poartă un produs
vestimentar. Comoditatea este reflectată de lejeritatea mişcărilor pe care le simt purtătorii
pe corp şi frumuseţea lui. Comoditatea este strâns legată de culorile materialului folosit
pentru confecţionarea pe linia modelului şi de factorii igienici ai produsului.
Din punct de vedere al rezistenţei materialului, trebuie să aibă o bună comportare la
solicitări, în timpul purtării şi spălării. De asemenea este indicat materialului să aibă un
indice de şifonabilitate cât mai redusă.
Din punct de vedere al factorilor estetici este necesar ca materialul să
aibă culori vii, tuşuri plăcute şi flexibilitate bună.
Materialele se aleg în funcţie de sezon, vârstă, model şi produs.
Acestea pot fi: ţesături, tricoturi, materiale realizate prin tehnologii
speciale.
Pentru aprecierea valorii de utilizare a materialelor se iau în considerare
trei grupe de însuşiri şi anume:
-durabilitatea
-valoarea de prezentare
-proprietăţi fiziologice
Durabilitatea materialelor (ţesături, tricoturi) este proprietatea de a se
purta fără a se distruge sarcini repetate (continue sau alternative).
Acest indiciu caracterizează comportarea în exploatare într-o măsura
7

mai mare decât sarcina la rupere sau la alungire, rezistenţa.

În timpul purtării fîrul ce constituie materialul textil sau fibrele nu sunt suprapuse
aproape niciodată acţiunii instantanee de intindere care să depăşească rezistenţa de
rupere.
Materialul se distruge ca urmare a acţiunii unei sarcini îndelungate şi repetate progresiv
sau regresiv care nu se manifestă neapărat şi întotdeuna prin ruperea materialului şi în
general prin schimbarea formei datorită informaţiilor plastice.
Rezistenţa la uzură prin frecare este unul din paramerii cei mai importanţi pentru
apreciera durabilităţii în exploatare a ţesăturilor şi a tricoturilor. Importanţa deosebită
prezintă faptul că în cazul acestei proprietăţi, rezultatele pe cale de laborator se apropie
de cele obişnuite prin proba practică de purtare.
Materialele de bază. Caracteristicile materialului de bază
Materialul ales pentru confecţionarea fustei în şase clini cu cute
prezintă următoarele caracteristici:
Desimea ţesăturii este de 23 fire = lcm urzeala, 16 fire = lcm bătătură
Compoziţia fibroasă
Ţesătura este din fibră sintetică poliamidică, deoarece arde greu numai
în flacără şi după ce s-a topit dă miros de ţelină sau piridină.
Ţesătura adoptată rezistenta la acţiunea moliilor, ciupercilor, bacteriilor şi a
razelor solare, nu se contractă sau se împâsleşte.
Pentru confecţionarea fustei în modelul propus se folosesc materiale de bază şi materiale
auxiliare. Materialul de bază este o ţesătură semifină de fire sintetice în proporţie de
100%, care conferă, durabilitate şi proprietăţile fiziologice corespunzătoare.
Ca proprietăţi de prelucarare ţesătura aleasă pentru confecţionarea fustei se prelucrează
uşor atât de operaţiile de coasere ca şi tratamentul umidatermic. Am avut în vedere faptul
că fusta în şase clini fiind un produs de imbracaminte care constituie al doilea strat al
ansamblului vestimentar va trebui să asigure o bună izolaţie termică şi să asigure un
indiciu indicat de confort, să aibă aspect plăcut şi să fie uşor de întreţinut.
8

Materiale auxiliare
În afara de materialului de bază la confecţionarea produselor de îmbrăcăminte mai sunt
necesare şi o serie de materiale a căror necesitate este impusă de aspectul şi forma
produsului.
Rolul materialelor auxiliare şi a materialelor neţesute este de a întreţine forma iniţială a
produselor de îmbrăcăminte până la uzura totală a acestora, de a mari gradul
termoizolator şi de a contribui la completarea însuşirilor estetice ale produselor de
îmbrăcăminte. Aceste materiale pot fi împărţite după funcţie:
-căptuşeli
-întărituri
Dintre aceste materiale secundare penrtu confecţionarea fustei în sase clini cu cute se
poate utiliza întăritura neţesută termocolantă pentru întărirea batei de la cordonul fustei.
Această întăritură se obţine din fibre textile prin termolipire.
Furnituri si garnituri
Reprezintă o categorie importantă de materiale folosite la confectionaiea unui produs.
După provenienţa şi mod de fabricaţie, furniturile diferă ca gamă, aspect şi proprietăţi.
Cele mai folosite furnituri sunt: aţa de cusut, aţa pentru butonieră, nasturi, copci,
fermoare, accesorii şi alte materiale secumdare confecţionării îmbrăcămintei, pungi de
buzunare.
Pentru confecţionarea fustei în şase clini cu cute se pot folosi
următoarele furnituri:
Aţa de cusut este un fir răsucit din două sau mai multe fire răsucite în sens invers
torsionării. Aţa de cusut se alege în funcţie de bază. Astfel pentru ţesături din bumbac,
lână, mătase se va folosi aţa din bumbac sau tip mătase, iar pentru ţesăturile din fibre
chimice se recomandă să se folosească aţa de aceeaşi provenienţă şi cu aceleaşi
proprietăţi ale ţesăturii: contracţia, rezistenţa, elasticitatea.
Fineţea firului de aţă trebuie să corespundă cu fineţea materialului. Se
9

recomandă ca firul de aţă să aibă o fineţe mai mare decât firul materialului de bază.
Culoarea aţei de cusut se stabileşte în funcţie de culoarea materialului de bază cu o
nuanţă mai închisă.
Proiectarea tiparelor şi calculul specific. Dimensiuni necesare
proiectării
Pentru construcţia tiparelor de bază pentru fusta în şase clini cu două cute
sunt necesari următorii parametri:
Dimensiunile corpului
Sunt dimensiuni ale corpului tip luate de pe corp.
Dimensiuni proprii produsului
Sunt dimensiuni caracteristice produsului proiectat ce se obţin în general
din normele departamentale.
Adaosul
Sunt suplimentări ale anumitor dimensiuni pentru a asigura liberatea de
mişcare, contracţia şi compoziţia produsului.
Dimensiunile corpului necesare pentru proiectarea produsului fustă sunt:
1.Înălţimea corpului: IC = 168 cm
2.Perimetrul taliei: PT = 74 cm
3.Perimetrul şoldului: PS = 102 cm.
Dimensiuni proprii produsului, necesare pentru proiectarea fustei în şase
clini cu două cute:
Nr.
Definirea
Simbol
Valoare (cm)
Ctr.
Parametrului Lpr
60cm
Adaosul este considerat ca adaos pe baza pe liniile principale ale produsului
-adaosul pe baza, pe linia taliei At = 2 cm
-adaosul pe baza, pe linia şoldului Ad = l cm
10

Construcţia tiparului de bază

Dimensiuni:
-CT = 74 cm
-CS = 102 cm
-Ls = 21 cm
-Lpr = 60 cm (în funcţie de modă) Etapele construcţiei tiparului de bază
IA = 90° colţul drept al foii
IILungimea şoldului: Ls = 30,75 cm; AS = 9C/8 = 168/8 = 21 cm
III Lungimea fustei:
AL = 60 cm. Din punctele S, L orizontale
IV Lărgimea fustei pe linia şoldului
SS1=CS/2 + 1 = CS + 1 = 51 + 1 = 52
Din SI se ridică o verticală în punctele A1, L1
V Poziţia cusăturii laterale
SlS2 = SSl/2 + l,5 = 26 + l,5 = 27,5
VI Cambrarea taliei, corectarea liniei taliei
AA' = 2,5 cm
AlA' = 2,5 cm
VII Ajustarea modelarea fustei
Prin cusătura laterală A2A3 = A2A4 = 7/2 = 3,5
cm
Se uneşte cu o linie uşor arcuită Al' cu A3 şi A4' cu A'
Planşa r(4cm) r-rezerva
Direcţia: A1P = CS/2 = 102/2 = 51*2 = 102
Pp≠ SlS2
PlP2 = (7-10 cm)
Adâncimea pensei Pltl = Plt2 = 2 cm
VIII Definirea liniilor de contur
-contur linii groase
-axa de simetrie linie punct
11

Construcţia tiparului de model

12
Tiparul de model este obţinut prin transformarea tiparului de bază în funcţie
de caracteristicile modelului.
Pentru a elabora tiparul să se asigure corespunzător dintre produs şi suprafaţa corpului.
De asemenea trebuie să se asigure confortul la purtare prin dimensionarea corectă şi
respectarea caracteristicilor materialului. Etapa obţinerii tiparului de model prin
transformarea tiparului de baza sunt:
1.Analiza produsului
2.Realizarea construcţiei de bază
3.Întotdeauna modificările se fac în construcţia de bază conform
particularităţilor modelului
4.Verificarea corectitudinii de elaborare a tiparului de model
Pentru obţinerea modelului de fustă în şase clini cu două cute se realizează
următoarele transformări:
- se realizează tiparul fetei longitudinale pornind de la vârful pensei la
terminaţie
- se obţine clinul central al feţei de le baza de simetrie şi clinul lateral
AR = l cm
Cuta = 2,5 cm
MlP = 0,5 cm
Se trasează o perpendiculara din pensă pe LLl →tlP' apoi se realizează cuta la 2,5 cm P'M
mergând de o parte şi de alta cu 0,5 cm M1P'-M2P', astfel realizându-se cuta şi clinii.
13

Şabloanele se obţin prin suprafaţa tiparelor pe liniile de contur, valorile

pentru rezervele de coasere şi tiv.
Tipuri de şabloane
1.Şabloanele principale, sunt şabloanele detaliului realizat din material de
bază
2.Şabloanele derivate, sunt şabloanele detaliului din materiale auxiliare, căptuşeli,
întărituri. Şabloanele derivate se obţin din şabloanele de bază pentru adăugarea tiparului
de model.
În cazul produsului fustă în şase clini cu cute s-au prevăzut următoarele
14

rezerve pentru cusături şi tivuri:

-rezervele pentru cusături drepte: l cm
-rezervele pentru linia taliei: 1,5 cm
-rezerve pentru tiv: l cm
1.Şablonul clinului central lateral al spatelui
2.Şablonul clinului spatelui
3.Şablonul clinului central al feţei
Şablonarea - este operaţia prin care se trasează conturul şabloanelor pe
material conform încadrării stabilite anterior.
Procedeele de şablonare se clasifică în funcţie de modelul în care se
realizează şablonarea.
a. şablonarea manuală - trasând conturul fiecărui şablon, succesiv pe
material, cu creta de croitorie sau creionul special.
b. şablonarea cu trafarete - transferul este un complet de şabloane imprimate pe un
material rigid. Conturul şabloanelor este perforat. Se aşează trafaretul peste şablon şi se
pulverizează praf de cretă peste toate perforaţiile; apoi se ridică trafaretele, rămânând
imprimate conturul şabloanelor.
c. şablonare automatizată - se face pe calculator unde se stabileşte încadrarea optimă,
consumul de material, transferarea şabloanelor pe hârtii la scara 1:1
15

Construcţia şabloanelor
16

Norma internă
Norma internă este partea din documentaţia tehnică industrială care stabileşte condiţiile
tehnice dimensionale şi de confecţionarea produsului. Are două forme:
-forma departamentală, este documentul tehnic ce stabileşte dimensiunile
principale pe grupe de produse de îmbrăcăminte. Scopul normei departamentale este
stabilirea dimensiunilor principale la produsele ce urmează să se confecţioneze în cadrul
întreprinderii.
-norma de întreprindere cuprinde trei părţi şi anume:
a) Noţiuni generale asupra produsului în care se indică principalele
caracteristici şi anume:
-materialele folosite pentru confecţionare
-aspectul general al produsului în faza finală
-caracteristicile detaliilor principale
b) Condiţiile tehnologice dimensionale ale produsului şi detaliilor
componente.
Dimensiunile produsului se întocmesc în ordinea importanţei detaliilor şi pe
grupe dimensionale sub formă de tabel
c) Modul de confecţionare al produsului
-desimea cusăturii
-modul de confecţionare a întăriturii, materiale folosite
Reprezintă o parte a documentaţiei tehnice care stabileşte dimensiunile
principale ale produsului.
Incadrarea şabloanelor şi calculul consumului de material
Obţinerea încadrării
Încadrarea este obţinută prin asezarea şabloanelor unuia sau mai multor produse pe o
foaie de material. încadrarea este urmată de şabloane realizându-se astfel conturarea
detaliilor înacadrate. Condiţii ce trebuie respectate:
1.La asezarea şabloanelor trebuie să se respecte direcţia firului drept din
urzeală astfel încât să corespundă cu direcţia trasată pe şablon
2.Trebuie să se respecte indicaţiile înscrise pe şabloane
3.Şabloanele trebuie aşezate astfel încât consumul de material să fie cât
mai mic, iar suprafaţa materialului să fie cât mai bine utilizată.
17

4.În cazul materialelor cu fire superficiale toate şabloanele se vor aşeza

pe material în acelaşi sens astfel încât să nu apară luciu diferit.
5.În cazul materialelor cu desene, detaliile trebuie aşezate să se
continuie de pe un detaliu pe altul.
Pentru produsul fustă în sase clini cu cute pot fi încadrate următoarele
şabloane:
1.Şablonul clinului central al spatelui
2.Şablonul clinului central lateral al feţei
3.Şablonul clinului central al feţei
4.Şablonul clinului lateral al feţei
5.Şablonul cordonului
Metode de încadrare
După lăţimea materialului
Şabloane pe material desfăcut:
-se vor încadra toate detaliile produsului
-se utilizează cel mai des deoarece suprafaţa materialului este mai bine
utilizată
Şabloane pe material nedesfăcut;
-detaliile perechi se conturează o singură dată
-detaliile simetrice se aşează cu axa de simetrie la marginea îndoită a
materialului
Dezavantaje: suprafaţa materialului nu este utilizata întotdeauna la maxim.
După numărul de produse de încadrare
În funcţie de numărul de produse ce se încadrează pe aceeaşi foaie de
material, şabloanele pot fi:
-şabloanele simple, cuprind detaliile unui singur produs;
-şabloanele combinate, cuprind două sau mai multe produse pe aceeaşi
foaie de material.
Pentru produsul fustă scurtă în şase clini cu cute se poate realiza încadrarea
simplă pe material.
18

19

Calculul suprafeţei sabloanelor

Pentru aceasta se foloseşte calculul feometric
Împărţim în părţi geometrice, după care calculăm suprafaţa lor
Clinii laterali sunt egali S-S'-S"-S'"
Sl = L*l = dreptunghi = 3,5*l 1*5 = 192,5
S2 = (B*h)/2 = triunghi = (11*l,5)/2*5 = 41,25
S3 = (B*h)/2 = triunghi = (11*0,5)/2*5 = 13,75
S-S
Clinii centrali sunt egali S-S'
Sl=L-l=dreptunghi=l 1-3-5=165
S2=S3=(B-h>2=triunghi=(ll-0,5>2-5=13,75
Sl+S'2+S3=165+13,75=192,5
S-S'=192,5-2=385
Cordonul S
S=l -11 -5=110-2=220
S sablon=385+990+220=1595cm2 (suprafaţa şabloanelor)
3.3 Calculul consumului specific si indici de consum
Consumul specific reprezintă cantitatea de material necesai" pentm
confecţionarea unui singur produs.
Calculul consumului specific se face in următoarele moduri: 1.
CS=Linc4i[m]
-1 inc=lungimea incadrarii
-n=numarul de produse de inacadrare
CS=L inoh [m2]
S inc- suprafaţa incadrarii
S inc=L inel inc
C inc=S inoh=(L inc-1 inc}ii=22-18-5=1980 Indicii de consum arata eficienta utilizării
suprafeţei materialului textil. Pentm produsul fusta scmta in sase clini cu cute se
calculează uramtorii indici:
In=S
şabloane^
inc
-100%=1595/1980 «100=80,55% S şabloane - suprafaţa totala a şabloanelor [cm2] S inc -
suprafaţa incadrarii Indici de pierderi Ip=S pierderi/S inel00%
S pierderi=suprafata de material ce nu a fost utilizata S pierderi=S inc - S sablon=1980-
1595=385 Ip=S pierderii
inc-100=385/1980-100=19,4%
Iu+Ip=100% 80,55+19,4=99,95=100
20

21

Pregătirea pentru croit si croirea

Pregătirea pentru croit
22

Pregătirea pentru croit este o etapă a procesului de producţie în care materialele sunt
supuse unor operaţii de pregătire, în vederea croirii. Operaţiile de pregătire pentru croit
sunt:
-decantarea ţesăturilor
-călcarea materialelor
-controlul şi sortarea materialelor
-şablonarea şi calculul laturilor
1. Decantarea este operaţia de pregătire a materialelor, prin care se elimina
luciul si se reduc contracţiile acestora. Decontarea constă înume zirea şi
uscarea materialelor, astfel are loc creşterea stabilităţii dimensionale a
ţesăturii.
Decantarea se poate face;
a. Manual
-la materialele tip lână se face pe o masă de călcat pe care se aşează
materialul fără al tensiona, apoi se calcă cu o pânză umedă.
-la materialele din bumbac, se ţin în apă 6-8 ore, apoi se usucă şi se calcă
pe direcţia diagonală a firului de ţesătură
b. Mecanizat - cu ajutorul unor maşini de decantat
2. Călcarea este procesul umidatermic ce se aplica materialelor textile, pentru a le asigura
aspectul plăcut, uniformitatea, netezimea. Călcarea se realizează sub influenţa următorilor
parametri: temperatură, umiditate şi timp.
În cazul materialului uşor, se va ţine cont de comportarea acestuia la temperatură. Fibrele
de poliester sunt fibre termoplaste. În procesele industriale, călcarea suprafeţelor
ţesăturilor se realizează cu maşinile de calondrat, ce sunt prevăzute cu cinci cilindri
metalici ce au suprafaţa încălzită.
3. Controlul şi sortarea materialelor călcate şi decantarea se face din punct
de vedere calitativ şi cantitativ.
Controlul calitativ
-se face numai din punct de vedere dimensional şi al aspectului;
-defectele ce pot fi întâlnite la acest control sunt: scămoşarea, găuri,
modificarea culorii etc.;
-defectele constate se marchează pentru a fi sesizate la croire.
Controlul cantitativ
-are ca scop cunoaşterea dimensiunilor fiecărui balot de material, înaite de
a fi croit;
-cea mai importantă dimensiune este lăţimea materialului, dacă lăţimea
23

aceluiaşi balot variază, acesta va influenta negativ operaţiile de croire a

materialului;
-în cazul baloturilor ce au variaţii de lăţime, se secţionează balotul în
bucăţi ce au aceeaşi lăţime şi se înscrie valoarea lăţimii pe bonuri ce
însoţesc bucăţile respective.
4.Şablonarea este operaţia prin care se trasează conturul şabloanelor pe
material, conform încadrării stabilite anterior.
Procedeele de şablonare se clasifică în funcţie de modul în care se realizează
şablonarea.
a. Şablonarea manuală - se realizează trasând fiecărui şablon, succesiv, pe material, cu
creta de croitorie creioane speciale. Acest procedeu este utilizat la şablonarea produsului
fusta în şase clini cu cute.
b. Şablonarea cu trafaletul. Trafaletul este un complot de şabloane imprimate pe un
material rigid. Conturul şabloanelor este perforat. Se aşează trafaletul peste spân şi se
pulverizează praf de cretă peste toate perforaţiile, apoi se ridică trafaletul, rămânând
imprimate conturul şabloanelor. Acest procedeu are un randament mult mai ridicat decât
cel anterior.
c. Şablonarea automatizată - se face pe calculator, unde se
stabileşte
încadrarea optimă, consumul de material, transpunerea
şabloanelor pe hârtie la scara 1:1.
Croirea materialului
Croirea este o etapă a procesului de producţie prin care materialul ce a fost
pregătit pentru croit este transformat în semifabricate (piesele croite).
Operaţiile ce trebuie executate la croire sunt:
-spanuirea materialelor
-secţionarea spânului
-decuparea detaliilor
-controlul şi formarea pacheţilor
1. Spanuirea este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse, ce au
lungimea şi lăţimea egală cu încadrarea condiţiei tehnice ce trebuie respectate la
spanuirea materialelor:
-materialele se aşează în spân astfel încât una din marginile spânului să
formeze o linie perfect verticală
-tăierea straturilor de material trebuie să se facă cu precizie, pentru a
asigura capetele spânului drepte
24

-materialele cu fire superficiale (catifea, pluş) se aşează în spân in acelaşi

sens, respectându-se orientarea firelor de la suprafaţă
-straturile de material se depun în spân fără a fi tensionate şi fără a forma
cute
-materialele cu desene şi carouri se depun în spân corespunzător
desenelor de pe şablonul respectiv
-nu se repartizează în acelaşi spân materialele cu lăţimi diferite,
compoziţii fibroase diferite, sau nuanţe diferite
-la spănuire se efectuează şi preparaţia, adică eliminarea defectelor ce
influenţează calitatea produsului.
2. Spănuirea este operaţia de taiere a spanului pe secţiuni, pentru a putea fi
transportate mai uşor la maşina fixă de croit.
Condiţii tehnice ce trebuie respectate la secţionarea spânului:
-linia de secţionare trebuie respectata strict, evitându-se abaterile de la
conturul stabilit prin şablonare
-foile din span trebuie să nu-şi modifice poziţia şi să se evite îmbinarea
spanului
-secţiunile rezultate din span trebuie să aibă o mărime care să permită
transportul optim la maşina de decupat
-spânul se fixează prin puncte de coasere sau prin cleme, pentru a nu se
modifica poziţia foilor
Maşinile de secţionat span sunt maşini mobile, ce pot deplasa pe masa care
se afla spânul:
- Maşina de tăiat cu cuţit disc
- Maşina de tăiat cu cuţit vertical
În cazul produsului fustă scurtă în şase clini cu cute nu s-au realizat operaţiile de spanuire
şi secţionare întrucât este un produs unic, ce a fost proiectat individual.
3. Decuparea detaliilor este operaţia prin care se separă detaliile ce au fost
conturate pe suprafaţa materialului, conform încadrării.
Condiţiile tehnice ce trebuie respectate la decupare:
-tăierea se va face numai după conturul trasat pe material pentru a nu se
modifica dimensiunile si forma detaliilor
-la taiere se vor decupa primele detaliile mari si apoi cele cu dimensiuni
mai mici
-spanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu cleme epeciale sau
prin puncte de coasere
-detaliile decupate din spân se formează in pachete pe mărimi de produse
25

corespunzătoare şabloanele utilizate

-starturile de material sintetice se pot fixa prin punctare, cu rezistente
încălzite
Decuparea se poate realiza manual sau mecanizat cu ajutorul maşinilor fixe
cu cuţit banda:
-Maşini de decupat cu trei roţi
-Maşini de decupat cu patru roţi
În cazul produsului fustă în şase clini cu cute se poate folosi decuparea
manuală a
detaliilor.
Controlul şi formarea pachetelor este operaţia prin care detaliile rezultate în
urma croirii sunt controlate şi apoi împachetate pentru a fi confecţionate.
Controlul semifabricatelor se face:
-calitativ: se aşează şablonul peste detalii şi se verifica forma şi
dimensiunie acestora; dacă au fost corect decupate, dacă nu s-au deplasat
starturile din spân în timpul tăierii
-cantitativ: în cazul pachetelor de detalii decupate din spân se număra
prin sondaj detaliile dintr-un pachet, pentru a verifica daca numărul lor
corespunde cu numărul foilor din spân.
Formarea pachetelor se face în paralel cu controlul:
-se formează pachete ce conţin toate detaliile unui produs
-se aşează în exterior detaliile mari şi în interior cele mici
După parcurgerea operaţiilor de pregătire pentru croit si croire, pachetele cu
detaliile trec la etapa următoare a procesului tehnologic, confecţionare.
Confecţionarea produsului
Procesul tehnologic de confecţionare reprezintă totalitatea operaţiilor din care piesele
croite se transformă în produse confecţionate. Structura procesului de confecţionare este:
1. Prelucrarea detaliilor
-operaţii de întărire
-operaţii de pregătire
-operaţii de tratament umidatermic
-operaţii de coasere
2. Asamblarea detaliilor -operaţii de pregătire -operaţii de coasere
26

-descălcare (operaţii de tratament umidatermic)

3. Finisarea produsului
-executarea tivului
-coaserea nasturelui şi butonierei
-curăţire de aţe, controlul calităţii produsului
-etichetare
-ambalare
Elaborarea procesului tehnologic de confecţionare cuprindeur mătoarele
etape
1.Schiţa modelului: se realizează schiţa de model prin coasere care pune în
evidenţă toate detaliile
2.Stabilirea fazelor procesului de confecţionare
3.Se descompun în părţi componente şi pentru fiecare detaliu în parte se
stabilesc fazele de prelucrare, apoi se stabilesc fazele de asamblare a
detaliilor şi de finisare a produsului.
Procesul tehnologic de confecţionare:
Nr. crt.
Denumirea operaţiilor
Felul operaţiilor
1. Prelucrarea detaliilor
a. Prelucrarea fetei
M.
M.S.C.
- surfilarea clinilor
M.
M.S.C.
- coaserea lor
M.
M.S.C.
- descălcarea clinilor
călcare
M. de călcat
b. Prelucrarea spatelui
M.
M.S.C.
- surfilarea clinilor
M.
M.S.C.
- coaserea clinilor
M.
M.S.C.
- descălcarea clinilor
călcare
M. de călcat
c. Prelucrarea cordonului fix
M.
M.S.C.
- îndoirea pe toata lungimea
cordonului
-
-
- întărirea capetelor
M.
M.S.C.
27
- încheierea cordonului
M.
M.S.C.
- rihtuirea colţurilor
M.
Cu foarfecul
- întoarcerea pe faţă
M.
-
- călcarea cordonului
M.
M. de călcat
d. Prelucrarea cutei
-
-
- călcarea cutei
M.
M. de călcat
- însăilarea fermoarului
M.
Cu acul
- fixarea fermoarului
M.
M.S.C.
2. Asamblarea feţei cu spatele
- descălcarea cusăturii
călcare
m. de călcat
- montarea fermoarului
M.
M.S.C.
- montarea fetei cordonului
M.
M.S.C.
- fixarea dosului de cordon
M.
M.S.C.
3. Finisarea produsului
- coaserea tivului
M.
Cu acul
- coaserea nasturelui
M.
Cu acul
- coaserea butonierei
M.
M. semiaut.
- curăţirea de aţe
M.
Cu foarfecul
- călcare finală
călcare
M. de călcat
- control final
-
-
- etichetarea
-
- ambalarea
-
Controlul tehnic final
Prin calitate se înţelege totalitatea proprietăţilor pe care le posedă un produs, expresie a
măsurii în care se satisfac necesităţile societăţii, având în vedere parametrii tehnico-
economici şi estetici gradul de utilizare şi eficienţă economică în exploatare.
Calitatea producţiei reprezintă expresia finală a calităţii proceselor de producţie care
sintetizează nivelul tehnic de a executa, funcţionalitatea şi aspectul de ordin estetic al
produsului de îmbrăcăminte. Eficacitatea controlului tehnic al calităţii pe tot parcursul
procesului tehnologic este verificată de către controlul final, care prezintă în esenţă un
supracontrol necorespunzator în circuitul economic. Controlul final dă posibilitatea
verificării în ansamblu a tuturor proprietăţilor produselor, ceea ce poate fi făcut de către
controlorii interfazici.
28

Rolul şi distribuţiile organelor C.T.C.

Compartimentul de control tehnic de calitate răspunde de controlul produselor în toate
fazele de fabricaţie, începând cu recepţia materialelor prime, elaborarea şi respectarea
documentaţiei tehnice şi a tehnologiilor pe parcursul procesului tehnologic şi până la
verificarea module cum au fost respectaţi parametri şi stabiliţi pentru produsele finite.
Controlul de calitate ale produselor se efectuează pe baza unui plan de control. Acest plan
are ca bază documentaţia tehnică a procesului de fabricaţie precum şi standardele care
cuprind schemele de efectuare a controlului static.
Pentru realizarea unui produs cu aspect corespunzător calitativ şi dimensionar este
necesar să se respecte următoarele condiţii tehnice de confecţionare: cusături tighel
aplicate pe faţă (la dyers, la bataj sa fie drepte şi cu aspect plăcut având o dimensiune de
4-5 mm, cusăturile de încheiere să fie tensionate conform cu desimea pentru a nu se
desface produsul finit să fie bine călcat, fără luciu, fără încreţituri sau buclări, verificarea
dimensională cu tabelul realizat prin dimensiunile tiparului model.
Norme de protecţie a muncii
La maşina simplă de cusut
Înainte de începerea lucrului muncitorului care lucrează la una din aceste
maşini este obligat să verifice dacă:
-masa maşinii este bine fixată pe picioarele de susţinere
-corpul maşinii este bine fixat pe suportul său
-placa acului este bine fixată cu şuruburi pentru a evita ruperea acului, a
suveicii în funcţionarea maşinii
-instalaţia electrică nu are porţiuni dezizolate ale cablului, ştecherului sunt
întregi şi legătura la cureaua de împământare nu este întreruptă
-între cabluri, masa de susţinere există tampoane de pâslă pentru amortizarea
zgomotului şi a vibraţiilor
Este interzis să se ţină piciorul pe pedala de punere în funcţiune a maşinii în
timpul introducerii aţei.
În timpul lucrului sunt interzise discuţiile. Privirea muncitorului să fie îndreptată
permanent asupra operaţiei pe care o execută, pentru a se evita înţeparea degetului în acul
maşinii.
Maşinile de cusut simple vor fi prevăzute cu apărător la tija acului şi la
cureaua de transmisie.
29
În timpul lucrului distanta dintre maşina de cusut şi capul muncitorului va fi
de 30 cm, iar muncitorul va avea părul legat.
În timpul fixării sub picioruşul de presare să se acţioneze pedala de punere în
funcţiune a maşinii.
Evitarea accidentelor cu ocazia ruperilor acelor, se interzice la maşini dotate
cu ace strâmbe sau fără vârf.
Tensiunea instalaţiei de iluminat trebuie să fie de 24V.
Este interzis muncitorului să pună mâna pe volant în timpul funcţionării
maşinii, oprirea acesteia se va face cu ajutorul pedalei.
Este interzis să se depoziteze pe masa maşinii de cusut obiecte inutile:
foarfece, rigle etc., deoarece în timpul funcţionării maşinii, din cauza
vibraţiilor se vor provoca accidentări prin cădere.
Deplasarea maşinii se va face numai după ce ştecherul e scos din priză.
După terminarea programului de lucru maşina va fi deconectată de la sursa
de alimentare cu energie electrică, apucându-se cu mâna pentru scoaterea
din priză şi nu prin tragerea de cablurile electrice.
Normele de protecţie a muncii la maşina de călcat
Este interzis celor neinstruiţi să lucreze la fierul de călcat.
Este interzis să se lucreze cu fierul de călcat electric a cărui conductori de
alimentare cu energie electrică sunt deterioraţi.
Este interzis să se lucreze cu fierul de călcat dacă acesta nu este prevăzut cu
papuci de cauciuc.
Este interzis să se lucreze cu fierul de călcat care are mânerul de manevrare
deteriorat.
Pentru evitarea pericolului de incendiu fierul de călcat electric va fi aşezat
pe un suport neinflamabil.
Deplasarea fierului de călcat electric de la un loc la altul se va face după ce acesta a fost
scos din tensiune, scoaterea fierului de călcat electric de la sursa de alimentare cu energie
electrica se va face trăgându-se cu mâna de ştecher, nu de cablul electric a acestuia.
Bibliografie
1.Ciontea Gh. - „Utilajul şi tehnologia meseriei„ - manual clasele IX-X, Editura
30

Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1996.

2.Ciontea Gh. şi Rădulescu M - „Proiectarea îmbrăcămintei„ - manual pentru
liceu şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
3.Vasilescu Florentina şi colecţia de redacţie - „Pregătirea de bază în industria
uşoară„ - Editura Oscar Prinţ, Bucureşti 2000.
4.Ciontea, Gh. şi Tanase Firita - „Utilajul şi tehnologia confecţiilor textile„ -
manual pentru liceu şi scoli profesionale, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti 1990.
5.Ghimpu M - „Studiul materialelor din industria uşoară„ - Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1991.
6.Notiţe de curs.
7.Nanu Adina – „Arta pe om” - Editura Compania, Bucureşti, 2001.
31