Sunteți pe pagina 1din 11

Perdele de protectie

La nivelul intregii tari, se apreciaza ca au iesit deja din circuitul agricol prin degradarea solului, circa 2.000.000 hectare de terenuri agricole. Acestea pot fi insa introduse, cel putin partial, intr-un circuit productiv si prin destinarea in functie de amplasarea acestora, fie infiintarii perdelelor forestiere de protectie, fie culturilor forestiere bioenergetice. In opinia noastra, cea mai eficienta metoda de prevenire si combatere a fenomenului de desertificare este extinderea suprafetelor impadurite prin crearea de retele de perdele forestiere de protectie, iar in afara acestora, acolo unde situatia nu pemite, este necesara realizarea macar a unor cordoane arboricole sau pomicole, sau chiar prin amestecul speciilor forestiere cu cele pomicole.

Definitii si clasificari ale perdelelor forestiere


Potrivit prevederilor Ordinului nr. 636, din 23 decembrie 2002, al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, privind aprobarea Indrumarilor tehnice silvice pentru infiintarea, ingrijirea si conducerea vegetatiei forestiere din perdelele forestiere de protectie , perdelele forestiere de protectie sunt formatiuni cu vegetatie forestiera, cu lungimi diferite si latimi relativ inguste, amplasate la o anumita distanta unele fata de altele sau fata de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja impotriva efectelor unor factori daunatori. Perdele forestiere se pot clasifica, potrivit prevederilor acestui act normativ, dupa scop, amplasare si desimea acestora. Dupa scopul pentru care se creeaza, perdelele forestiere de protectie se clasifica astfel: a) Perdele forestiere pentru protectia terenurilor agricole contra factorilor climatici daunatori si pentru ameliorarea conditiilor climatice din perimetrul aparat - prescurtat: perdele forestiere de protectie a campului - simbol P.C. a.; b) Perdele forestiere antierozionale, de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune - simbol P.S. din care: - contra eroziunii cauzata de vant - simbol P.S.v; - contra eroziunii cauzata de apa - simbol P.S.a. c) Perdele forestiere pentru protectia cailor de comunicatie si de transport, respectiv de aparare a acestora impotriva inzapezirilor - simbol P.C.c.; d) Perdele forestiere pentru protectia digurilor si a malurilor contra curentilor, viiturilor, ghetii, etc. - simbol P.A. ; e) Perdele forestiere pentru protectia localitatilor si a diverselor obiective economice si sociale - simbol P.e. o. Dupa amplasarea fata de directia de actiune a factorului daunator, perdelele forestiere de protectie se clasifica astfel: a) perdele principale, amplasate perpendicular pe directia de actiune a factorului daunator predominant sau pe rezultanta factorilor daunatori dominanti; b) perdele secundare, amplasate perpendicular pe cele principale si care intregesc reteaua de perdele dintr-un perimetru dat. In functie de configuratia terenului, pentru perdele secundare se pot folosi asa numitele perdele alei. Acestea pot fi constituite dintr-un singur rand de arbori sau din doua randuri. Dupa consistenta sau desime, perdelele forestiere de protectie se clasifica astfel: a) perdele impenetrabile sau compacte care nu lasa vantul sa treaca prin ele, creindu-

se in spatele lor o zona de calm absolut. Acestea sunt recomandate pentru tipul de perdele de protectie a cailor de comunicatii si de transport (P.C.c), precum si pentru cele de protectie a obiectivelor economice si sociale (P.C.o); b) perdele semipenetrabile care lasa vantul sa treaca prin ele, acesta diminuandu-si progresiv taria. Sunt recomandate pentru tipul de perdele de protectie a campului (P.C.a), si pentru cele antierozionale contra vantului (P.S.v); c) perdele penetrabile Vantul patrunde usor prin ele, in special prin zona de sub coronamentul arborilor. Aceste perdele sunt recomandate pentru tipul de perdele forestiere antierozionale, contra eroziunii cauzata de apa (P.S.a) si a celor pentru protectia digurilor si a malurilor (P.A.). Avand in vedere importanta functiilor perdelelor forestiere de protectie prezentate anterior se impune instruirea si constientizarea populatiei asupra rolului acestor perdele forestiere pentru mediu. Accentuarea deteriorarii conditiilor de mediu produce efecte ireversibile asupra vietii si activitatii umane. Beneficiile perdelelor forestiere sunt evidente cand acestea ating o inaltime considerabila (varsta de 10 ani), iar efectul se manifesta pe toata perioada existentei lor. In cazul asezarilor umane din regiuni cu clima temperata, perdelele forestiere reduc necesitatile de incalzire a locuintelor cu 10-20%. Prin introducerea unor astfel de perdele forestiere de protectie a campurilor se reduc mult consecintele secetelor, furtunilor de praf si eroziunii solului, atat asupra culturilor agricole, cat si asupra asezarilor umane, obiectivelor economico-sociale si cailor de comunicatie. Functiile ecoprotective si estetico-sociale indeplinite de aceasta: 1. Protectia culturilor agricole si cresterea productiei agricole. Perdelele forestiere reduc evaporatia si transpiratia plantelor, astfel ca productia agricola in camp creste cu pana la 20%, chiar daca o portiune din teren este ocupata de perdele. Ponderea optima a suprafetei ocupate de perdelele forestiere este intre 4 si 6% din suprafata campului agricol. 2. Sporurile de recolta in culturi neirigate. In conditiile unei tehnici putin avansate si ale unor perdele relativ tinere, de 6 - 10 m inaltime: -la graul de toamna - intre 11-143%; -la porumb stiuleti - intre 17-61 %; -la orz de toamna - intre 19-27%; -la orz de primavara - intre 10-106%; -la sfecla - intre 12-45%; -la floarea soarelui - intre 15-28%; -la lucerna pentru fan - intre 29-36%; -la borceag pentru fan - intre 21-47%. Aceste sporuri echivaleaza cu marirea suprafetei de cultura cu 12-103% in anii normali si secetosi si cu 275-1.382% in anii excesiv de secetosi; Printre efectele perdelelor forestiere de protectie asupra culturilor agricole enumeram: a) reducerea efectului secetelor, in conditiile unei clime temperat continentale cu nuante excesive; b) Imbunatatirea distributiei umiditatii solului si sporirea umiditatii aerului la suprafata culturilor agricole si, ca atare, o mai buna rezistenta la seceta a culturilor; c) Protejarea culturilor de toamna impotriva ingheturilor ca urmare a efectului ecologic

exercitat de stratul de zapada asupra acestora; d) Impiedicarea raspandirii prin vant a semintelor de buruieni (palamida, susai, ciulin etc.), care pot infesta culturile, precum si a insectelor daunatoare; e) Dezvoltarea fondului natural entomofag, care contribuie la reducerea aplicarii de insecticide in culturile agricole protejate; f) Impiedicarea deflatiei si prin aceasta prevenirea furtunilor de praf, a saracirii solului si ajutorarea dezvoltarii normale a semanaturilor; g) Reducerea evapotranspiratiei neproductive cu circa 30%; h) Sporirea productiei culturilor protejate, spor care este cu 10-20% mai mare decat in suprafetele fara perdele forestiere. i) Reducerea pierderilor de humus si de substante nutritive din orizonturile superioare afectate de fenomenul de eroziune eoliana; j) Retinerea zapezii, repartizarea ei mai uniforma si evitarea spulberarii acesteia; k) Evitarea culcarii lanurilor si frangerii tulpinilor, ruperii frunzelor si scuturarii premature a florilor si fructelor; l) Impiedicarea ofilirii culturilor sau boabelor de cereale, mai ales in anii sau in perioadele cu umiditate atmosferica redusa; m) Imbunatatirea uniformitatii udarilor si impiedicarea pierderilor de apa din jet in cazul irigatiei prin aspersiune. 3. Premisa pentru cresterea fondului forestier. Reteaua de perdele forestiere de protectie a campului poate constitui o baza importanta pentru o eventuala extindere a fondului forestier in astfel de zone aride care se dovedesc a fi mai putin favorabile si rentabile pentru utilizarea agricola. Perimetrul unor tarlalele delimitat de perdelele forestiere ar putea fi in intregime impadurit, constituind trupuri de padure legate intre ele prin restul retelei de perdele. 4. Stocarea carbonului. Fiecare 100 ha de perdele forestiere plantate, care ar utiliza circa 40 de mii de arbori, ar stoca aproximativ 5 tone CO2 la varsta de 20 de ani, cantitate care va creste odata cu varsta arborilor. Pe langa stocarea carbonului in arborii din perdelele forestiere rezulta si economisirea (compensarea) energiei prin reducerea combustibililor folositi. In cazul unei perdele forestiere de protectie a campului agricol, neutilizarea agricola a terenului ocupat de acestea reprezinta folosirea unei cantitati mai mici de combustibil pentru culturile agricole. 5. Reducerea temperaturii aerului. Vara, efectul de racire a aerului intr-o zona cu vegetatie forestiera depaseste 3cC. Efectul de racire este datorat nu numai diminuarii radiatiei de catre stratul de frunze ale arborilor, ci si evaporarii prin frunze, care foloseste in medie 60-75% din energia de radiatie pentru transpiratie. Radiatia solara sub coroanele arborilor este de aproape 9 ori mai mica decat in locurile deschise. In consecinta, la adapostul unei plantatii compacte de arbori, radiatia solara reprezinta, in functie de compozitie, varsta si desimea acesteia, pana la aproape 40% din radiatia din teren deschis. Rolul sanitar-igienic al perdelelor forestiere consta in faptul ca in portiunile umbrite de arbori radiatia calorica este cu 5,0C mai mica decat la umbra cladirilor si mult mai apropiata de limitele optime de confort termic (17,2-21,7C). 6. Ridicarea umiditatii aerului. Reducerea temperaturilor ridicate datorita prezentei arborilor este asociata cu o crestere a umiditatii aerului cu aproximativ 18%, indeosebi la sfarsitul ciclului diurn. Ridicarea umiditatii atmosferice se datoreaza capacitatii de evaporare a masei foliare, care este de 10 ori mai mare in comparatie cu un teren lipsit de vegetatie.

Umiditatea aerului sub coronamentul arborilor se caracterizeaza printr-o amplitudine cu 45% mai mica decat in teren descoperit. Arborii sunt necesari si pentru a utiliza excesul de apa din precipitatii, care altfel este eliminata greu numai prin evaporare, in conditii de relief plan (functia de drenaj biologic). 7. Reducerea luminii directe si a celei reflectate. Lumina prea intensa, orbitoare, provenita de la soare sau de la suprafetele reflectante, naturale ori artificiale, poate fi redusa. Frunzisul si ramurile dese reduc considerabil intensitatea luminii. Coroanele rare ale arborilor din specii de foioase, precum si ale unor arbusti care au la maturitate coroane mai transparente sau frunzisul cazut in perioada de toamna-iarna filtreaza si reduc moderat lumina solara prea puternica. 8. Stimularea schimburilor de aer. In zilele cu calm canicular din perioada estivala, in preajma si in interiorul localitatilor ia nastere un fenomen numit briza urbana, ce se explica prin diferentele de regimuri termice care exista intre plantatiile de arbori si constructiile existente in localitati. Sectoarele construite se incalzesc mai putemic decat cele inverzite. Datorita rolului de ventilator si filtru, perdelele forestiere au fost asemuite cu niste enorme tunele aerodinamice prin care aerul, inainte de a ajunge la componenta cenotica consumatoare predominanta, este curatat de praf, racit, umezit si imbogatit cu ioni negativi. 9. Degajarea oxigenului de catre arbori. In conditii ecologice optime, o suprafata foliara de 25 m2 poate degaja atata oxigen cat are nevoie un om in aceeasi perioada. Un hectar de plantatie forestiera absoarbe in decurs de 8 ore o cantitate de 8 kg bioxid de carbon, cam tot atat cat expira in aceeasi perioada 20 de oameni. 10. Filtrarea particulelor in suspensie si a prafului. Arborii, arbustii si patura erbacee ce alcatuiesc perdelele forestiere de protectie a campurilor filtreaza si purifica aerul poluat de praf sau de diferite particule sedimentabile, precum si de noxe emise de instalatii industriale si de utilajele de transport din zona respectiva. Mecanismele prin care se realizeaza aceasta purificare constau in: - sedimentarea favorizata de reducerea vitezei vantului sub coronament si in spatiul adiacent; - retinerea particulelor in suspensie prin actiunea filtranta a aparatului foliar; - fixarea biologic activa a pulberilor pe suprafetele frunzelor, determinata de procesele de absorbtie si transpiratie; - fixarea gazelor toxice prin procese metabolice. 11. Reducerea poluarii chimice si gazoase agricole diminueaza considerabil poluarea difuza datorata chimizarii agriculturii si aplicarii ingrasamintelor organice (generatoare de nitriti si nitrati in sol, care polueaza mai ales acviferul subteran - stratul de apa potabila subterana). Gazele toxice din atmosfera (oxizii de sulf, de azot, compusii fluorului sau clorului, hidratii de carbon etc.) patrund in tesuturile vegetale, intra in reactie cu substantele metabolizate de planta si se acumuleaza in tesuturile lemnoase. Retinerea noxelor gazoase de catre vegetatia forestiera se face direct prin procesul de metabolism si indirect prin modificarea, unor factori climatici, in special viteza vantului si turbulenta aerului. Un arbore cu o masa uscata de frunze de 10 kg poate fixa de la 100 g la 180 g, iar un arbust cu o masa uscata de 3 kg de frunze de la 6 g la 20 g.

12. Ridicarea gradului de ionizare a aerului. Arborii emit prin frunze si ramuri electricitate, ridicand gradul de ionizare a aerului inconjurator. Ionii negativi usori, produsi de arboret, actioneaza favorabil asupra organismului uman, ameliorand activitatea cardiovasculara. 13. Reducerea zgomotelor de catre arbori si arbusti. Arborii si arbustii au insusirea de a reduce nivelul acestor zgomote, slabind oscilatiile sonore in momentul trecerii lor prin ramuri sau frunzis, deoarece poseda o rezistenta acustica mult mai mare decat a aerului. Coroanele arborilor si arbustilor reflecta si disperseaza aproape 75% din energia sonora, iar restul de 25% o absorb. 14. Efecte pozitive ale arborilor asupra sanatatii. Vegetatia lemnoasa influenteaza direct sau indirect asupra sanatatii oamenilor, determinand si o stare psihica corespunzatoare. Purificarea aerului, atenuarea contrastelor termice si umbra generata de un arbore au o actiune directa fizico-sanitara asupra organismului, in timp ce armonia liniilor, a culorilor, gruparea artistica a arborilor si arbustilor incanta privirea, creand o dispozitie sufleteasca favorabila, care la randul ei influenteaza pozitiv stare a general a a organismului. Toate formele si culorile pe care le pot avea arborii si arbustii de-a lungul unui intreg ciclu anual stimuleaza direct emotiile stenice, inhibandu-le pe cele astenice. 15. Cresterea biodiversitatii. Perdelele forestiere cresc gradul de biodiversitate a habitatelor, asigurand adapostul pentru numeroase specii ale florei si faunei salbatice. Biodiversitatea se imbogateste si prin dezvoltarea unei entomofaune utile de pradatori polifagi si astfel face posibila limitarea populatiilor de daunatori. Perdeluirea campurilor agricole face posibila si dezvoltarea biotopurilor specifice faunei cinegetice si crearii conditiilor favorabile efectivelor de vanat (iepuri, potarnichi, fazani, caprioare). 16. Efecte sociale si economice. Ca efect direct, perdelele forestiere de protectie asigura confortul termic necesar in zilele toride de vara atat pentru persoanele ce activeaza in agricultura, cat si pentru animalele domestice etc. Indirect, vegetatia lemnoasa a perdelelor forestiere influenteaza sanatatea oamenilor, determinand si o stare psihica corespunzatoare (functia sanogetica). Structura ambientului, in care rolul preponderent il are asociatia arbori-arbusti, constituie poate singura modalitate senzoriala de reintoarcere spre natura si o punte de legatura catre ea. Pot asigura cantitati mici, dar nu de neglijat, de lemn de foc si de mici constructii rurale prin exploatarea lor forestiera la incheierea unor cicluri de viata (la exploatabilitate), care, in unele cazuri, pot fi scurte (de 20 de ani la salcam). Rolul perdelelor forestiere in ceea ce priveste ameliorarea conditiilor de mediu incepe a se face simtit la 3-6 ani de la infiintare, efectele maxime inregistrandu-se insa dupa varsta de 10-12 ani. Efectele respective constau, in principal, in: - reduc viteza vantului cu 25-50% fata de campul deschis, indeosebi in apropierea perdelei (20 m in fata si 50 m in spate); la distanta mai mare, de peste 200 m, viteza vantului se reduce cu 20-25%. Vantul domolit reduce procesul de transpiratie al plantelor; s-a demonstrat ca un vant slab scade transpiratia de 2-3 ori, pe cand unul putemic o poate mari de 20 de ori. Prin domolirea vitezei vantului se realizeaza un microclimat in jurul plantelor, in care umiditatea relativa a aerului este ridicata si deci plantele transpira mai putin, economisind din rezerva de apa a solului;

- stavilesc spulberarea zapezii care, in zona dintre perdele, se depune in strat uniform. In Baragan, in camp deschis, stratul de zapada a fost de 15 cm, iar in intervalul dintre perdele a atins grosimea de 80-100 cm. Prin aceasta se asigura protejarea de inghet a culturilor de toamna, iar topirea zapezii are loc treptat, cu inmagazinarea in sol a unei cantitati mari de apa. Pe solul inghetat puternic din campul deschis apa rezultata din putina zapada existenta nu se poate infiltra, ea balteste, se scurge la suprafata solului si se evapora, reducandu-se cantitatea de apa acumulata in sol; - reduc pierderile de apa din sol prin evaporare cu 20-45%. Suprafetele dintre perdele contin pe adancimea 0-150 cm cu circa 300 t/ha apa mai mult decat terenul din camp deschis, iar umiditatea relativa a aerului creste cu 10-30%; - micsoreaza amplitudinea temperaturii intre zi si noapte cu 6,2oC, mentinand o temperatura relativ constanta, cu efecte favorabile pentru cresterea si dezvoltarea plantelor; - se previne eroziunea solului prin apa si prin vant, evitandu-se degradarea acestuia cu repercursiuni majore, in timp, asupra scaderii recoltelor; - alte avantaje asigurate de protectia perdelelor forestiere: culturile de cereale paioase nu sunt culcate de vant si nu ingreuneaza recoltarea lor cu combina; irigarea prin aspersiune se poate efectua in conditii bune, cu apa uniform distribuita pe teren; polenizarea plantelor nu este stanjenita, etc. - totodata, perdelele respective pot furniza lemn pentru constructii si pentru foc atunci cand sunt exploatate in regim silvic corect (pe durata unui ciclu de 20-25 de ani, un hectar din reteaua de perdele forestiere poate furniza, cu ingrijire adecvata, 4-6 mc/an de lemn apt pentru foc si constructii rurale), materiale pentru impletituri, fructe, ciuperci etc. Acest aspect este de importanta deosebita pentru o zona saraca in paduri. Alte clasificari a perdelelor de protectie: In functie de speciile ce le compun, perdelele se pot clasi fica in: - perdele forestiere propriu-zise, acelea care contin numai ar bori destinati productiei de masa lemnoasa; - perdele tehnico-forestiere in care o buna parte din arbori sint destinati si productiei de materii prime pentru diverse industrii; - perdele silvo-pomicole sau forestiero-pomicole, in care o parte din arbori servesc productiei de fructe.

Specii ce se recomanda pentru crearea perdelelor forestiere de protectie. Formule si scheme de impadurire
In mod special trebuie avut in vedere aici multimea speciilor cu care se lucreaza, datorita variatelor conditii de sol, a multiplelor functiuni pe care trebuie sa le indeplineasca perdelele si insasi a modului de constructie a lor. De ase menea, trebuie avute in vedere si criteriile de productie ale perdelelor (lemn, fructe, diverse materii pri me, etc.). Speciile folosite la crearea perdelelor forestiere se cla sifica astfel: - specii principale sau de baza, care constituie arboretul principal in perdea; ele imprima perdelelor inaltimea, durata (trainicia), rezistenta la daunatori etc.; - speciile secundare sau ajutatoare, care suporta intr-o ma sura satisfacatoare umbra, stimuleaza in crestere speciile princi pale si ajuta totodata la implinirea starii de masiv a perdelei prin formarea etajului secundar; ele contribuie la elagarea celor de baza; - arbustii care au acelasi rol ca in lucrarile de impadurire obisnuite si in special in cazul perdelelor de pe versanti, pentru mentinerea starii de afinare a solului;

- speciile de margine (ghimpoase sau cu frunze evitate de vite), foarte necesare pentru oprirea animalelor de a patrunde in interiorul perdelei. Toate speciile de foioase s i chiar o parte dintre rasinoase pot constitui specii care sa contribuie la crearea perdelelor forestiere. Nu se recomanda folosirea in per dele a unor specii ca: veri gariul (Rhamnus catarthica L .) si dracila (Berberis vulgaris L.), care sunt gazde de ciuperci si in special de rugina graului; salba raioasa, gazda pentru paduchii sfeclei de zahar si paducelul, gazda de insecte daunatoare pomilor fructiferi. In ce priveste asezarea speciilor in perdele se va tine seama de o serie de criterii bazate pe caracteristicile lor si anume: rapiditatea de crestere, cerintele fata de lumina, modul de dez voltare al tulpinii, al coroanei si al sistemului radicelar. De asemenea, se va tine seama de scopul crearii perdelei, pentru care se dau urmatoarele recomandari: - nu se vor aseza speciile care cresc repede i n tinerete (de exemplu paltinul) langa cele principale cu crestere mai inceata si exigente fata de lumina (de exemplu stejarul), care pot fi inna busite. - arbus tii care se planteaza in amestec intim, trebuie sa re ziste la umbra pentru a nu fi coplesiti si eliminati. Speciile folosite, pentru productia de fructe, flori, frunze se vor aseza la margine, pentru a putea primi lumina suficienta. Arborii fructiferi vor avea asigurat un spatiu de circa 4 - 5 m pe raza, pentru a-si dezvolta bine coroanele. Randurile marginale supuse frecvent incalcarilor se vor planta cu specii ghimpoase sau cu frunze necautate de vite. Nu se vor planta pe randurile marginale specii cu inrada cinare trasanta si mai ales care drajoneaza puternic (salca mul), pentru a nu fi invadate terenurile vecine. In aranjarea speciilor, se vor alterna speciile cu sistem radicelar diferit (specii cu inradacinare pivotanta langa cele cu inradacinare trasanta). Intocmirea schemelor de amestec se face in functie de carac teristicile speciilor, urmarind o buna convietuire si dezvoltare a lor. In plus, se va mai tine seama de dispozitivul de plantare sau de semanare, de desimea culturilor pe randuri si intre randuri etc. In ce priveste distantele dintre puieti, ele sunt in general de 1,50 m intre rinduri si de 0,5-1 m pe rand. La stabilirea schemelor perdelelor se va tine seama ca de o parte si de alta este necesar a se lasa fasii libere de cite 1 m latime, pentru usurarea lucrarilor de intretinere. Modul in care se reda o schema este indicat prin speciile care se folosesc pentru diferitele randuri, acestea numerotandu-se de la o margine la cealalta a perdelei. Randurile sunt simetrice in ce priveste compozitia lor fata de axa perdelei. Asa, de exem plu, la o perdea de 13 randuri, axa ei va coincide cu randul 7. Exemplu schema de plantare perdea de protectie a soselelor Lime perdea: 30 m Compoziia: 16.7Go(Ce, St) 10Te 6,7Fr 6,6Pin 60arb
a* a* a* a* Te a* Te a* a Fr a Fr Te a Te a Go a Go a a Go a Go Go a Go a a Go a Go Go a Go a Te a Te a a Fr a Fr alc alc alc alc Pin alc Pin alc a* Pin a* Pin a* a* a* a* osea

Tehnica pregatirii solului

pentru instalarea perdelelor de protectie

Pentru instalarea perdelelor forestiere, pregatirea solului re prezinta o lucrare esentiala; ea se face in functie de caracteristicile lui, situatiile urmatoare fiind cele mai frecvente: - terenuri ce au fost cultivate in prealabil agricol; - terenuri intelenite in pasuni sau finete; - terenuri nisipoase. Pregatirea terenurilor ce au fost cultivate agricol necesita in prealabil aplicarea ogorului negru. Realizarea lui se poate face fie prin araturi de vara cu instalarea culturii in primavara urma toare si cu ogor negru intretinut numai un an, fie prin instalarea culturilor in toamna sau primavara celui de-a doilea an deci cu intretinerea ogorului negru timp de doi ani. Daca instal area perdelelor se face in primavara ce urmeaza, dupa stringerea recoltelor, este necesara realizarea urmatoarelor lucrari: dezmiristirea imediata prin aratura superficiala, pentru pastrarea umiditatii solului, tinand seama ca o data cu aceasta se distrug si buruienile. Dezmiristirea este urmata de aratura de toamna, care se face adanc (30-40 cm) ca sa asigure infiltrarea in proportie maxima a precipitatiilor de toamna si de iarna. Este mai bine daca lucrarea se executa fara sfaramarea brazdelor, pentru a se retine zapada. Graparea solului se realizeaza prima vara de timpuriu, inaintea instalarii culturilor. Intretinerea ogoru lui negru numai pe timp de un an se recomanda in conditiile unor precipitatii suficiente. Pregatirea solului prin mentinerea ogorului negru timp de doi ani se aplica solurilor aflate in conditii de precipitatii mai re duse, ca si pe cele care au ramas un timp necultivate (parloaga). Ingrijirea ogorului negru pe un intreg sezon de vegetatie se realizeaza prin mobilizarea solului la adancimi succesiv crescande cu ajutorul cultivatoarelor si anume incepand primavara de la adancimea de 5-6 cm si continuand de 3-4 ori pana toamna, cand se ajunge la adancimea de 15-20 cm. Dupa fiecare trecere a cultivatoarelor se face boronirea usoara a solului si tavalugi rea lui. Pregatirea solului in terenuri intelenite constituie o operatie mai grea si in mod normal ea trebuie realizata prima data cu ajutorul unor puternice utilaje mecanice. Este de preferat ca te renurile intelenite sa fie cultivate agricol un numar de 2-3 ani. Plantar ea facuta in gropi in terenuri intelenite da rezultate slabe; ea trebuie facuta numai dupa o desfundare puternica a solului; culturile se vor dezvolta bine din primul an, chiar daca metoda de plantare este mai expeditiva; in caz contrariu puietii se pot usca atunci cand radacinile ajung in stratul de sol fara humus si fara rezerve de apa. Prelucrarea agricola de 2-3 ani permite ca si stratul de sol crud de sub aratura sa se amelioreze, datorita patrunderii perma nente a umezelii si inlesneste dezvoltarea radacinilor. Daca telina nu se cultiva agricol, se va face o buna mobilizare, care va consta dintr-o aratura cat mai adanca de toamna fara spargerea brazdei, boronirea de primavara cu alegerea si indepartarea radacinilor, preluerarea peste vara de 3-4 ori cu cultivatoarele si grapa, urmata de o noua aratura adanca de toamna si, in sfarsit boroni rea de primavara inainte de inierbarea culturilor. Pregatirea terenurilor nisipoase are un caracter deosebit, deoa rece nu totdeauna este necesara o aratura prea adanca sau pe toata suprafata, aceste soluri fiind suficient de permeabile. Adan cimea araturii se face pana la 20-22 cm cel mult si numai in cazul unei inierbari prea puternice. La o inierbare slaba, aratura se poate face chiar in momentul instalarii culturii.

Tehnica instalarii si a intretinerii culturilor in perdelele forestiere


Instalarea c ulturilor din perdelele forestiere se poate rea liza atat prin semanare directa, cat si prin plantare, cu precizarea ca semanarea directa da rezultate mai putin corespunzatoare; fac exceptie speciile cu seminte mari, ca ale stejarului, care se in staleaza bine prin semanare in cuiburi. In rest, introducerea celorlalte specii in perdele este mai usoara prin plantare, dat fiind ca in mod normal instalarea perde lelor se face in sol totdeauna bine pregatit. Metodele de plantare care pot da bune rezultate sunt plantarea in gropi si in despica tura; pe un timp potrivit de umed si lipsit de vant si soare puter nic, se pot realiza lucrari bune de plantare si sub brazda plugu lui, cu specii ce se prind usor. Foarte bune rezultate s-a u obtinut in tara noastra prin plantarea mecanizata a perdelelor forestiere prin folosirea masinii de plantat SLC-l. In lucra rile de plantare a perdelelor forestiere se va acorda o deosebita grija calitatii puietilor, pentru ca ei sa aiba sisteme radicelare bine dezvoltate, sa fie crescuti in conditii asemana toare celor in care se vor planta, iar scoaterea si manipularea puietilor sa se faca cu toata grija. In ce priveste intretinerea c ulturilor in perdelele forestiere, lucrarile sunt asemanatoare celor din cazul lucrarilor de impadu rire in conditii climatice mai putin favorabile. Grija principala aici trebuie sa fie aceea a pastrarii rezervelor de apa din sol numai la dispozitia puietilor, in care scop mobilizarea permanenta a solului, distrugerea crustei si a buruienilor trebuie facute in mod permanent. Lucrarile de mobilizare a solului se repeta de 4-5 ori in cursul primului sezon de vegetatie; in anii urmatori, numarul intretinerilor poate sa scada treptat, pana la inchiderea starii de masiv, care in aceste conditii se realizeaza dupa cel mult 4-5 ani. Dupa inchiderea masivului se aplica lucrarile obis nuite de ingrijire a arboretelor, care constau din degajari, curatri si rarituri.

Diverse tipuri de perdele forestiere de protectie


Perdele forestiere pentru apararea digurilor. Acestea sunt perdele constituite din siruri de arbori plantati pe fata dinspre apa a digurilor, spre a le apara impotriva valurilor de apa si mai ales impotriva sloiurilor de gheata . Asezarea acestor perdele se face in siruri de arbori paralele cu linia apei. Numarul de randuri este in functie de diferenta intre nivelul minim si nivelul maxim al apelor. Ca urmare, speciile ce se vor folosi pe aceasta fasie vor trebui sa reziste la inundatii. Aceste specii sunt plopul si salcia, iar ca arbusti, daca sunt necesari, se vor folosi salciile arbustive, care se vor amplasa mai ales pe randurile de jos. Pentru portiunile ce nu ajung sub apa, se mai pot folosi fra sinul si stejarul-pedunculat (ecotipul de lunca). Se pot consolida si mai bine digurile prin asezarea unor perdele si pe taluzul din afara lui. Perdel e forestiere pentru protectia campurilor irigate. Irigarea campurilor agricole are drept scop alimentarea lor cu apa pentru implinirea deficitului din cauza lipsei de precipitatii. Con ditiile speciale din astfel de regiuni fac ca apa de irigatie, care este adusa prin diverse sisteme de canale, sa se piarda usor dato rita evaporarii intense; de aceea, crearea unor retele de perdele asigura o mai mare eficienta lucrarilor de irigare. In plus, ele contribuie la consolidarea malurilor

canalelor si la folosirea prin absorbtie a apelor de infiltratie. Pe langa aceasta, perdelele res pective produc o anumita cantitate de material lemnos. Perdelele ce se creeaza in aceste terenuri sunt caracterizate prin latimea lor mica, prin speciile ce le compun, prin distantele dintre ele si prin orientarea lor. Latimea perdelelor este redusa (1-3 randuri de arbori cel mult), atat cat permit banchetele cana lelor; in rest, terenul trebuie sa fie lasat liber in scopul pentru care a fost irigat. Asezarea unor ra nduri de arbori pe ambele maluri ale canale lor este recomandabila numai in masura in care intretinerea (des potmolirea) canalelor de aductiune nu se face printr-un sistem mecanizat care sa fie stinjenit . Speciile ce compun aceste perdele sunt in general moi s i au o crestere rapida, cum sunt plopul si salcia, care au nevoie de ume zeala mai mare si care dau aici o mare productie lemnoasa. Orientarea s i distantele intre perdelele de acest gen sunt in functie de asezarea canalelor de aductie. Daca aceste canale sunt asezate la distante mari, vor fi necesare si perdele intermediare; daca distantele sunt mici, perdelele nu se vor crea pe toate canalele. In general, distantele pot fi cuprinse intre 200-600 m. Perdele pentru protectia asezarilor omenesti. Perdelele ce tind sa protejeze localitatile si diversele asezari omenesti sunt de fapt subordonate unui amplu sistem, de lucrari in cadrul zonelor verzi. Ele trebuie sa asigure protectia contra tuturor vanturilor din orice directie si anotimp, contra furtunilor de praf si sa atenueze pe cat posibil excesele de temperatura, mentinind o atmosfera mai racoroasa. Populatia, in special cea de la sate, din regiunile bantuite de asemenea calamitati practica de mult acest mijloc de protectie, folosind vegetatia lemnoasa ca un scut in con tra vantului si a caldurii excesive. De aceea, in regiunea de campie se poate constata folosirea unei mari serii de specii forestiere care se dove desc rezistente in conditii locale, in special salcamul si plopii, adica specii re pede crescatoare. Pana in prezent, astfel de lucrari au fost reali zate coordonat, folosin du-se spatiul interior al asezarilor omenesti si cel exterior prin crearea unor centuri de arbori in jurul localitatilor, a unor fasii asezate cel putin in con tra vinturilor vatama toare. La amplasarea acestor perdele-centuri se va ti ne seama ca ele sa nu provoace inzapezirea curtilor si a drumurilor sau a strazilor din apropierea lor, in care scop se vor aseza la cel putin 40-50 m de marginea localita tilor. Amplasarea mai apropiata se poate face numai cu conditia ca perdeaua sa fie foarte lata (peste 40 m), pentru a asigura retine rea zapezilor in cuprinsul ei. Altfel, latimea perdelelor poate fi de numai 20 m. Speciile care se folosesc i n perdea trebuie sa aiba talie inalta pentru o mai mare eficienta impotriva vanturilor; ele trebuie sa reziste conditiilor stationale locale si sa asigure un asortiment bogat pentru satisfacerea a cat mai multe cerinte de material lem nos, fructe si alte produse, precum si posibilitatea a diverse indeletniciri productive ca apicultura, sericicultura etc. Perdele pentru protectia cailor de comunicatie (parazapezi). Dat fiind efectul pe care il produce un obstacol in calea vanturi lor incarcate cu zapada, prin depunerea zapezii de o parte si la o anumita distanta de obstacol, se folosesc contra inzapezirii cai lor de comunicatie o serie de aparatori. Aceste aparatori denu mite parazapezi, sunt asezate in fiecare toamna de-a lungul cailor si sunt ridicate

primavara cand pericolul zapezilor a trecut. Faptul ca uneori aceste parazapezi su nt inlocuite prin fel de fel de garduri de multe ori improvizate, demonstreaza greutatea realizarii lor din cauza consumului mare de material constructiv. In adevar, aceste garduri sunt foarte costisitoare si au o durata destul de scurta, cerand si multa forta de munca pentru monta rea si demontarea lor. Perdelele de arbori pentru protejarea cailor de comunicatie, desi ocupa terenul pe o latime oarecare, au avan tajul ca sunt obstacole permanente, au o eficienta mult mai mare si in plus indeplinesc si un rol estetic. Perdelele forestiere pentru apararea cailor de comunicatii trebuie sa acumuleze in interiorul lor sau imediat langa ele, pe o latime oarecare, zapada care este adusa de vant. Din acest motiv, perdelele parazapezi au latimi care variaza intre 20 si 40 m. Aceste perdele nu sunt strabatute de vant si pot avea intre ele coridoare longitudinale in care se acumuleaza zapada . Daca vanturile nu su nt prea puternice si cantitatile de zapada nu sunt prea mari, pot fi folosite ca parazapezi numai garduri vii, care sunt mult mai mici ca dimensiune si ocupa mai putin loc. Perdelele parazapezi pot fi de doua feluri, si anume: perdele total acumulatoare, in care zapada este acumulata numai in interiorul perdelei, ele putand fi masive sau cu alei; perdele partial acumulatoare care, desi la fel de dese, au o latime mai mica. Vantul, izbindu-se de aceste perdele depune in fata lor un val de zapada; daca coama acestui val se ridica mai mult, foloseste ea insasi ca obstacol in calea van turilor pentru retinerea zapezilor si in perdea. Asezarea perdelel or pa razapezi se face spre par tea de unde bate vantul. Distanta, de asezare este in functie de latimea per delei; daca latimea este suficient de mare, per deaua poate fi asezata mai aproape de calea de co municatie; cu cat este mai ingusta, ea se aseaza mai departe. In zona forestiera, unde padurea creste mai usor, se vor realiza perdele to tal acumulatoare. In zona de stepa si silvostepa se vor instala perdele partial acumulatoare constituite din mai multe fasii, asezate la distante de 15-20 m intre ele, fiecare fiind formata din 10-15 randuri de arbori. Latimea perdelelor total acumulatoare de zapada este in functie de taria vanturilor si de cantitatile maxime de zapada ce se pot acumula pe calea de comunicatie care se poate stabili prin calcule. Perdelele partial acumulatoare nu au latimea dedusa din cal cule; asezarea lor se face la distante care se pot determina practic prin incercari prealabile, si anume, prin folosirea unor panouri mobile.