IMPORTANŢA PERDELELOR FORESTIERE PENTRU PROTECŢIA

TERENURILOR AGRICOLE

„Pădurea este şi va fi întotdeauna scutul cel mai temeinic şi sigur al agriculturii”

(Acad. Gh. Ionescu-Siseşti)

Scurt istoric

România a fost printre ţările avansate din lume în ceea ce priveşte dezvoltarea unor
sisteme naţionale de perdele forestiere de protecţie. Până în anii 1961-1962, când
perdelele forestiere au fost defrişate în cea mai mare parte şi abandonate ca obiectiv
major de investiţii, România a deţinut prioritatea mondială în domeniu deoarece
Planul de perdeluire a Bărăganului din 1906 a precedat cu 39 de ani Planul Rooswelt
de perdeluire a câmpurilor din vestul SUA şi cu 42 de ani Planul de transformare a
naturii din URSS din 1948.

Repere istorice importante:

• Etapa I/ 1852-1903 - Fixarea nisipurilor mobile din Oltenia prin împadurire şi
reglementarea oficială a acestei activităţi prin actul emis de Guvernul Al. I.
Cuza în 1860;
• Etapa II/ 1904-1936 – Sunt elaborate numeroase studii, planuri, hărţi privind
necesitatea împăduririlor Bărăganului. Din cauza primului război mondial
aceste planuri nu au fost duse la îndeplinire decât parţial;
• Etapa III/1937-1957 – Dezvoltarea intensivă a sistemului de perdele de
protecţie; A fost creat un sistem de aproximativ 10 000 ha perdele forestiere,
dispuse coerent, în Dobrogea şi Bărăgan. Sub conducerea Prof. Marin Dracea
au fost plantate circa 500 ha pe an, într-o perioadă economică dificilă, care a
inclus cel de-al doilea război mondial, recesiunea economică de după război şi
regimuri politice dictatoriale şi opresive.
• Etapa IV/1958-1971 – Distrugerea şi regresul perdelelor forestiere de protecţie.
Incepând cu anul 1962 suprafeţele ocupate de perdele de protecţie încep sa fie
defrişate – 6000 ha în anul 1962 şi încă 9000 ha pânaă în 1971.
• Etapa V/1971-1992 – Se înregistrează stagnarea sau plantarea sporadică pe
circa 234 ha.
• Etapa VI/1993-2003 – Relansarea dezvoltării perdelelor de protecţie în cadrul
Programelor naţionale de luptă împotriva calamităţilor naturale, a Strategiilor
naţionale de dezvoltare a silviculturii şi ca urmare a apariţiei, în 2002 a Legii
perdelelor forestiere de protecţie-premiză pentru extinderea suprafeţei de
pădure în România şi pentru asigurarea unui echilibru ecologic stabil la scară
globală. In acest moment, România dispune de un cadru tehnic legislativ
complet pentru crearea perdelelor forestiere de protecţie.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) apreciază că perdelele forestiere

de protecție a terenurilor agricole denotă gradul de dezvoltare a agriculturii unei țări.
Necesitate, rol şi tipologie

Conform Legii nr.289/2002 republicată, în funcție de rolul lor, perdelele forestiere

sunt clasificare astfel:
- de protecție a terenurilor agricole împotriva factorilor climatici defavorabili și
pentru ameliorarea microclimatului în perimetrul apărat;
- antierozionale, de protejare a solului expus fenomenelor de eroziune;
- pentru protecția căilor de comunicație și transport, în special împotriva
înzăpezirilor;
- pentru protecția digurilor și a malurilor de eroziunea produsă de curenți,
viituri, sloiuri de gheață;
- pentru protecția localităților și a diverselor obiective economice și sociale;
Perdelele forestiere au un rol deosebit de important în protejarea culturilor agricole
împotriva secetelor, eroziunilor şi alunecărilor de teren. Ele sunt constituite din 4-5
rânduri intercalând arbori de talie înaltă, cu cei de talie mijlocie și cu arbuști. Lățimea
recomandată a perdelelor forestiere este de până la 30 m.
Speciile cele mai potrivite plantatiilor de perdele forestiere sunt in funcţie de tipul de
sol și de clima. Astfel, pe nisipurile din sudul ţării se utilizează preponderent
salcâmul. In vestul ţării, plantaţiile de salcâm au intercalat, în interdune, stejarul
pedunculat, frasinul şi ulmul. In Câmpia Tecuciului, pe nisipuri de dună, mai puţin
fertile, salcâmul a dat rezultate numai pe solurile cu un procent mai ridicat de humus
şi argilă iar în interdune s-a folosit plopul, mesteacănul şi stejarul. Pe nisipurile cele
mai sărace, cele mai bune rezultate le-au dat pinul negru şi pinul bancsian. Cele mai
fertile şi stabilizate nisipuri sunt cele din Câmpia Bărăganului, care au fost
împădurite – până în cel de-al doilea război mondial - cu salcâm şi alte specii foioase
precum ulm de Turchestan, arţar tătărăsc, arţar american.

Reducerea consumului de energie în agricultură

Conform studiilor efectuate în diverse state de pe mapamond, efectul perdelelor

forestiere conduce la un spor mediu de recoltă de 15%. In România, în condiţii de
secetă moderată, s-au obţinut, în Bărăgan, cu 43% mai mult grâu de toamnă, cu 61%
porumb ştiuleţi şi cu 28% floarea soarelui.

Aceste rezultate reprezintă efectul influenţei exercitate de perdele asupra reducerii

semnificative a vitezei vântului în câmpul protejat. Drept rezultat, se diminuează
evapotranspiraţia în timpul verii, permite acumularea suplimentară a zăpezii şi
repartizarea uniformă pe suprafaţa agricolă, creşterea temperaturii, cu 2-3% , în
timpul iernii, factor favorabil atât dezvoltării semănăturilor de toamnă cât şi reducerii
grosimii stratului de sol îngheţat. Rezultatul final al acestor efecte îl constituie
îmbunătăţirea regimului de umiditate a solului pe întregul câmp protejat – reţinerea
suplimentară a unui strat de un centimetru grosime de zăpada poate însemna
aproximativ 30 metri cubi de apă la hectar.

In condițiile irigării, perdelele forestiere măresc transpirația productivă cu 13% și

recolta cu până la 30% față de câmpurile irigate dar neprotejate cu perdele. De
asemenea, se reduce cu 17% consumul de apă la tona de masă vegetală produsă ceea
ce inseamnă reducerea normei de irigat, deci costuri mai mici. Suplimentar, sunt
evitate efectele secundare asociate irigării prin aspersiune – sărăturarea șă
înmlăștinirea – reducerea vitezei vântului conducând la îmbunătățirea calității
irigării. Perdelele forestiere amplasate în lungul canalelor de aducțiune a apei reduc
cantitatea de apă evaporată datorită transpirației arborilor. Acest fapt are efecte
economice, cantitatea de apă pompată în rețea, din sursa de alimentare, se reduce.

Avantajele utilizării perdelelor forestiere de protecție

1. Principalul beneficiu adus de perdelele forestiere de protecție a terenurilor

agricole este sporul de producție care este cu 10-20% mai mare decât recoltele
ce s-ar obține dacă s-ar cultiva și terenul ocupat de perdele. La acesta se
adaugă producția directă de lemn, nectar, efective sporite de vânat, specii
valoroase pentru biodiversitatea habitatelor agro-silvice.
2. Ameliorează microclimatul prin reducerea amplitudinii diurne a temperaturii
cu 2-4% și a celei anuale cu 1-2%.
3. Diminuarea poluării difuze datorată activităților din agricultură prin
valorificarea nitriților și nitraților din levigat de către arbori, sporind în acest
fel producția de masă lemnoasă.
4. Reducerea semnificativă a poluării fonice și chimice produsă de autovehicule.
5. Creșterea biodiversității habitatelor agricole și a categoriei de bonitare a
fondului de vânătoare, perdelele forestiere asigurând adăpost pentru
numeroase specii ale florei și faunei sălbatice.
6. Asigură confortul necesar în zilele toride atât pentru persoanele ce lucrează în
agricultură cât și pentru animalele domestice.
Proprietarii de terenuri agricole care sunt de acord cu înființarea perdelelor forestiere
terenurilor lor, vor beneficia de următoarele avantaje:
-rămân proprietari pe pădurea inființată;
-beneficiază anual de o compensație bănească, într-un cuantum stabilit în funcție de
suprafață și de metrul cub de masă lemnoasă;
-administrare și pază gratuită oferită de ocolul silvic din raza localității;
-materialul lemnos marcat de personalul silvic și produsele nelemnoase (plante,
fructe de padure, ciuperci) pot fi valorificate de către proprietari;
-documentațiilor cadastrale – întocmite fără perceperea de taxe – rămân în
proprietatea deținătorilor;
-sporuri de producție agricolă datorită protecției culturilor împotriva factorilor
perturbatori.