Braila in tunelul timpului Este cea de odinioara,mireasa vitejilor salcami ce o infrumuseteaza,o invesmanteaza si ii dau personalitate.

Este Braila,vechea cetate construita din arta si iubirea pentru cultura celor ce ii sunt devotati. Arta,cultura si pasiunea ii dau Brailei frumusetea si aerul plin de istorie pe care noi il inspiram si simtim zi de zi cand agale trecem prin centrele sale culturale vechi. <<Orasul se transforma;eu,cu melancolie, Pastrez ce a fost Si-mi sunt mai tari ca stanca iubitele-amintiri.>> Zona ce gazduieste cea mai mare parte din cultura si istoria orasului este centrul vechi al orasului.Este aici din totdeauna, invocand vremurile si aerul dulce de arta ce inunda orasul acum o suta de ani. Incepand cu Strada Imparatului Traian,care initial a fost numita Vadul Pitipiului;dupa numele cazinoului Pitipiu,care a fost pe locul unde mai tarziu avea sa se inalte grandios Palatul General.La fel de veche ca si orasul,aceasta strada a fost taiata in faleza inalta,reprezentand una dintre principalele vaduri. Strada este flancata de constructii vechi cu arhitectura specifica Brailei,dintre care se remarca sediul Comandamentului Flotilei Fluviale,aflat intr-o cladire monumentala construita la finele secolului al XIX-lea. Pe aceasta strada inca se poate adulmeca parfumul epocii,a lumii cosmopolite,a drum in care misunau de-a valma carute incarcate cu saci de grau,hamali cu umerii grei de atata munca in port si copii care bateau mingi de carpa pe macadam. Imparatul Traian in prelungire spre Docuri pana la Vadul Pescariei, strada Misitiilor sau Samsarilor unde misunau odata vatafii (sefii hamalilor), zarafii (evreii ce schimbau banii), misitii ce intermediau orice si oricat. Era centrul afacerilor din port si tot aici se stabilea pretul cerealelor. Aici, in forfota acestei strazi se afla prosperitatea Brailei unde firmele faceau afaceri de miliarde. Astazi, pare de neinteles furnicarul prezent in fotografiile vechi. Ieri, aici se vorbeau toate limbile pamantului, larma asurzitoare si targuieli de tot felul, astazi, ruine si un chei gol golut. Din tot ce a fost a mai ramas urma unei strazi si cateva case ruinate lucuite de caini si tigani. Pe locul din care odata incepea strada, astazi este o constructie masiva, fost hotel, acum lasat in paragina. Lasandu-ne purtati de valul istoriei,ajungem in Piata Sf.Arhangheli,dar mai tarziu avea sa se numeasca Piata Traian. >>Intr-o seara ma plimbam,ca de obicei,prin agora impreuna cu un tanar de varsta mea...<< Existenta din vremea ocupatiei turcesti,trasata in planurile lui Riniev si Berroczyn ca piata publica considerata drept ,,singura podoaba a acestui oras,piata a stat permanent in atentia edililor.

Are forma unui patrat cu colturile rotunjite,din ea pornind principalele strazi ale vechiului oras: Calea Galati,spre nord;Mihai Eminescu,spre vest;Calea Calarasilor, spre sud-est si strada Imparatului Traian,spre vest.Acestora patru li se mai adauga inca trei: Hepites,Brasoveni si Oituz. In centrul pietei a fost amenajatmun parc caruia i se zicea ,,Gradina Mica sau ,,Gradina Tiriplic,un cuvant turcesc ce inseamna ,,ghem.I se spunea asa,deoarece,aici,in zilele de sarbatoare,era o asa de mare aglomeratie,incat oamenii se pierdeau pe aleile sale.La inceput,gradina era imprejmuita,la intrare aflanduse asa-numitele ,,cicracuri,un fel de porti turnate facute dintrun lemn fixat in cruce,care se invartea pe un stalp de fier. Amenajarea moderna a pietei ca parc englezesc dateaza din anul 1906.In 1980,aleile au fost placate cu marmura iar in 2005 s-a finalizat actiunea de ,,imbracare a trotuarelor.A disparut gardul de beton si ar mai trebui sa se inlocuiasca marmura sparta. Piata Traian a fost cartierul general al bancilor: Banca Italiana(azi Cofetaria Select),Banca Romaneasca(azi Bank Post),Banca de Credit Roman(BRD),Banca Agricola(langa BRD,fost sediu al I.C.S. Alimentara),Banca Hrissoveloni(fosta Banca Agricola,fosta Raiffeisen Bank,actualmente Carpatica).La doi pasi,pe Imparatul Traian-Palatul General,sediul altor institutii bancare si de asigurari intre care Marmorosch Blank,mai cunoscuta prin rasunatorul ei faliment. In Piata Traian inca domneste Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil,monument arhitectonic de interes national,este singura biserica ortodoxa fara turle din Romania.In locul clopotnitei vechi din lemn(inaltata pe locul fostului minaret,de unde hogea chema credinciosii la rugaciune),s-a ridicat o clopotnita in stil romanesc,cu doua clopote mari. O cladire exuberanta ce se inalta in faima din arta si pasiune pe zi ce trece este Teatrul Maria Filotti. ,,In minte imi vine o intrebare,ce mi s-a pus candva: Daca ar fi sa reincep viata si ar fi sa aleg intre munca istovitoare de teatru si o viata tihnita si imbelsugata,ce-as alege? ,,Am raspuns:Intre teatru si comorile lumii...as alege teatrul! Brailenii au ales la fel ca si Maria Filotti,teatrul in locul comorilor lumii astfel ca in 1852 un oras mic cu doar 10000 de locuitori,bune bazele luxuriantului teatru,Maria Filotti. Cresterea si modernizarea orasului,afluxul de negustori in acest oras portuar,sporirea veniturilor oamenilor influenteaza si asupra vietii culturale, deschizandu-se scoli,tipografii,aparand diferite trupe straine,dar si romanesti de teatru, documentele atestand in 1851-1852 existenta in Braila a unui teatru national,cu un an inaintea ceului din Bucuresti.Aclamand turneele unor trupe celebre, brailenii vor aspira catre crearea unei insitutii teatrale a orasului,cu local propriu si trupa permanenta,aspiratie care se va implini de-abia in 1949.

Incercand o apropiere corespunzatoare pentru cei 60 de ani de teatru permanent la Braila, inspirat de filosofia lui Vasile Conta,vom spune ca Teatrul Maria Filotti a cunoscut evolutia undei,in vesnica miscare cu suisuri si coborasuri,cu coborasuri si suisuri pe care am incercat sa le surprindem dupa stiinta noastra,aflandu-se acuma pe creasta valului.In tot acest timp ondulatoriu,a avut ca element de continuitate si de referinta Maria Sa Publicul. Ultimii 10 ani din viata teatrului si o serie de spectacole ocupa spatiul cel mai larg,deoarece teatrul insusi isi schimba trasaturile scenice,acumuleaza solutii din alte intervale de exprimare si confera personajelor un surplus de identitate,substituind perceptiei senzoriale capacitatea de exprimare a jocului,a trairilor si a emotiei prin acest colaj in continua inovare. Carte de vizita a orasului,prezentata tuturor oaspetilor de seama nu doar ca un monument istoric,ci si prin valoarea unor spectacole de palmares national si chiar international;element constitutiv identitar al cetatii;,,punct,ancora al pietei centrale a orasului cu un potential arhitectonic extraordinar si foarte neglijat;,,marca inregistrata a municipiului care trebuie insa intretinuta si vanduta la valori cat mai inalte; citadela pentru tinerii creatori,consemnati la locul cuvenit, Teatrul Maria Filotti poate si trebuie sa-si mentina statutul de centru cultural si spiritual al Brailei,ca oras european,asa cum a fost la rascrucea secolelor trecute. Acestea sunt marile cladiri si monumente ce inca invaluie orasul de cultura si istorie,ce inca dau atomesfera anilor 1900 si ne fac sa simtim,ca traim intr-un oras cultural maiestuos.