Alba Iulia

Alba Iulia, cunoscută în trecut şi sub numele de Bălgrad sau Apullum, este reşedinţa
judeţului Alba. Alba Iulia, oraş cu mare rezonanţă în istoria poporului român, îşi datorează
importanţa sa istorică, în mare masură, poziţiei geografice, fiind punctul natural de trecere
şi răscruce de drumuri care l-au legat organic de zonele înconjurătoare, bogate în zăcăminte
de metale preţioase, sare şi podgorii renumite. Arterele de circulaţie din Transilvania prin
care se comunica cu importante centre economice se întâlneau aici, fapt ce a impulsionat
dezvoltarea sa demografică, urbanistică şi economică. Aici au avut loc evenimente majore
din istoria neamului şi Alba Iulia se mândreşte cu faptul că este considerată „capitala
spirituală” a României. Oraş învăluit în nimbul legendar al unor mari evenimente istorice
petrecute între bătrânele-i ziduri, Alba Iulia s-a întipărit adânc în mintea şi inima poporului
român şi va ramâne, în inimile românilor ca fiind capitala de suflet a României deoarece
aici, în 1918, a avut loc minunea unirii fizice şi spirituale. Aici, acum 100 de ani, sute de mii
de români au învins teama şi ura unui imperiu multinaţional şi s-au adunat într-un singur
suflet, la Alba Iulia pentru a săvârşi unirea.
Evenimente politice, sociale şi culturale, momente de mare importanţă din viaţa
poporului nostru, au loc la Alba Iulia. Cel mai memorabil eveniment se petrece la sfârşitul
sec. al XVI – lea: intrarea triumfală în oraş a lui Mihai Viteazul (1593 – 1601)
împreună cu oastea sa, la 1 noiembrie 1599, trei zile după biruinţa de la Şelimbăr. Alba
Iulia avea să devină, astfel, după cucerirea Moldovei, prima capitală a celor trei ţări unite
sub sceptrul marelui voievod. Acţiunea lui constituia prima încercare de unificare politică a
ţărilor române. Din Alba Iulia, Mihai Viteazul a condus cele 3 ţări româneşti, prin măsuri
menite să-i consolideze domnia; aici se intitulează ”voievod si domn a toată Ţara
Românească şi al Ardealului şi al Ţării Moldovei„. Unirea de la 1 decembrie 1918
reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al
locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a
devenit după evenimentele din decembrie 1989 ziua naţională a României.

1
 Alba Iulia faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul Naţional
Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii
poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru
două principii: la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Şelimbăr, îşi făcuse intrarea
triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost Capitala strălucitului domn în
timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române. La 1784, pe
acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul
frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.
Amândouă aceste date istorice erau adânc săpate în inimile românilor. Erau două etape
importante în drumul greu spre mântuire. Aici era locul unde trebuia să se adune norodul la
Marea Unire. Duhurile marilor înaintaşi şi mucenici ai libertăţii şi unirii românilor vor lumina
gândurile celor strânşi aici şi-i vor face vrednici de înalta lor chemare. Marea Unire din
1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul
că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a
nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu
putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici,
pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. Cetatea marii unirii
avea să ramână astfel pentru vecie în conştiinţa poporului român ca emblema a libertăţii şi
încoronarea jertfelor de-a lungul secolelor pentru împlinirea ţelului sfânt de unire.
Principala zonă istorică a oraşului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult
de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit oraşul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreaţa în
stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716–1735, după
un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de
acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porţilor triumfale ce asigurau accesul,
iniţial în număr de şase.
În interiorul Catedralei Reîntregirii se află două importante lucrări de artă care au
scăpat de teroarea şi prigoana comunismului, reprezentând monarhia românească în acea
perioadă, Regele Ferdinand şi Regina Maria, capetele încoronate în anul 1922 în
aceasta catedrală. În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul
Ioan de Hunedoara.
Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice, deasupra unui vitraliu se
poate vedea o interesantă poziţionare a trei capete de cal cu trei urechi, fiecare cap cu câte

2
doua urechi, sculptură realizată şi poziţionată într-un mod interesant. În cripta catedralei se
află înmormântat episcopul Áron Márton. Principalele obiective turistice care sunt situate în
interiorul fortificaţiei sunt: Catedrala Reântregirii, Muzeul şi Sala Unirii, Biblioteca
Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică, Celula lui Horea, Cloşca şi Crişan, situată în
ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea
1 Decembrie, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloşca şi Crişan,etc.
Dacă există un oraş destinat gloriei şi jertfei româneşti, acesta este ALBA IULIA.
Dacă există dor podidit cu lacrimi, bătucit de paşii unui neam întreg, refăcut de respiraţia
mulţimii ca Poartă a Statorniciei virtuţiilor româneşti – acest „Dor” se cheamă ALBA IULIA,
devenită întâia Casă a Unirii Românilor de pretutindeni. Dacă există un oraş sfânt în inima
ţării, care i-a întregit deopotrivă numele şi renumele, respiraţia şi pulsul, prin acel neuitat 1
Decembrie 1918, acesta este Alba Iulia. Dacă cineva doreşte să vadă adevărata culoare a
sângelui românesc, adevărata ţesătură din doină, veghe şi supliciu a tricolorului românesc,
flacăra ce ne întoarce mereu sub glie, anotimp al ţării de rod, să vină în Sala Unirii să sărute
freamătul voievodal, dumnezeiesc, al mulţimii de la 1 Decembrie 1918.