UNIVERSITATEA OVIDIUS, CONSTANTA FACULTATEA DE ARTE

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ARTELOR PLASTICE SI DECORATIVE

TEMA DE CERCETARE : REALISMUL SOCIALIST

STUDENT : NICOLAU RARES VICTOR ANUL III

Soarta artei in epoca comunista: realismul socialist

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania precum si alte tari din Europa de Est intrau in sfera de influenta a Uniunii Sovietice. Sovieticii fac mari presiuni pentru ca partidele comuniste locale sa reintre in legalitate (Partidul Comunist roman fusese scos in ilegalitate de guvernul liberal in 1924 datorita caracterului sau antinational, doar o minoritate de 23% fiind romni, n timp ce maghiarii erau n proporie de 26%, evreii de 18%, ruii i ucrainenii si bulgarii 10%). Treptat comunistii castiga tot mai multa influenta in viata politica si elimina pe liderii necomunisti. Astfel, Uniunea Sovietica ajunge sa exercite un control puternic asupra vietii politice si sociale a tarilor din sfera sa de influenta prin partidele comuniste locale. Sovieticii creeaza un sistem de state satelit care adopta in totalitate modelul centrului adica al Moscovei. Viata economica, politica, dar si cea culturala (arta va fi subordonata si transformata intr-un puternic aparat de propaganda), nu vor mai putea fi delimitate de controlul Partidului devenit singurul factor de decizie in stat. Arta, precum si celelalte domenii ale activitatii umane, nu avea cum sa se sustraga controlului si manipularii Partidului asa ca vechile modele artistice sunt inlocuite cu un realism socialist.

Karpo Demjanowitsch Trokhimenko Stalin ca organizator al Revolutiei din Octombrie Termenul noului curent cultural a aparut pentru prima oara in Rusia intr-un articol din Gazeta Literara unde se preciza ca in reprezentarea revolutiei proletare, masele cer un realism socialist onest, veridic si revolutionar. In 1933, Maxim Gorki, in articolul intitulat Despre realismul socialist, preciza ca realismul sovietic este o noua directie

esentiala pentru noi si care poate fi cladita doar pe baza unei puternice experiente socialiste. Realismul socialist ca doctrina este proclamat in anul 1932 de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, creandu-se astfel un standard oficial in arte plastice, literatura si muzica. Noul curent cultural reprezenta de fapt o distorsionare a realitatii, o adaptare a ei la cerintele si interesele Partidului care dorea sa detina monopolul asupra adevarului si intelegerii realitatii. Real era doar ce era conform cu viziunea Partidului si nimic altceva . Nu se punea in nici un caz problema originalitatii, libertatii de expresie sau a creativitatii. Totul trebuia aliniat unui anumit standard, unei politici comune ce viza realizarea unor creatii care sa portretizeze exclusiv lucrurile pozitive si socialiste ce se petreceau in tara. O utopie artistica si politica transpusa sub forma unui curent ce se baza pe cenzura si persecutare in cazul artistilor nealiniati.

Isaac Izrailevich Brodskiy Vladimir Ilich Lenin In tara noastra, Academia Romana i asociaiile profesionale cu tradiie ca Societatea scriitorilor romani sauSocietatea compozitorilor romani au fost desfiinate i nlocuite cu unele noi, iar personalitile neagreate de noul sistem au fost repede nlturate. n 1948 sa tiprit un catalog de 522 de pagini, cuprinznd aproximativ 8.000 de titluri de cri i

reviste interzise , care mai apoi au fost scoase din bibliotecile publice i din manualele colare. n 1950, n urma unei decizii la care nu s-a fcut recurs nici n ziua de astzi, s-a nfiintat Uniunea Artistilor Plastici (UAP), o form nou si superioar de organizare a vietii artistice, expresia unittii metodei de creatie a artistilor din ntreaga tar, care urma s pun problema asimilrii profunde a metodei realismului socialist si a clarificrii notiunilor fundamentale ale esteticii marxist-leniniste. Se creaza revista Arta Plastica devenita ulterior Arta care va servi ca organ de propaganda si educare socialista a artistilor si publicului lor. Realismul socialist urma evidentierea unui simt al concretului, instantiat prin cunoasterea direct a vietii din fabrici, de pe santiere si din gospodriile colective. Operele socialiste trebuiau s sustin marile actiuni ale poporului, victoriile clasei muncitoare si actiunile initiate de partid, dnd exemplul unei arte publice militante. Compozitia tematic, inspirat din istoria luptelor revolutionare ale poporului romn si din realitatea imediat a reconstructiei socialiste, devine instrumentul ideologic privilegiat al reprezentrii utopiei socialiste. Luptele duse mpotriva dusmanului de clas si a fascismului, activitatea brigzilor de tineret pe santiere, scenele de munc din uzine si peisajele industriale propuneau acea regenerare tematic care, alturi de pitorescul peisajelor panoramice si de naturile statice ce surprindeau frumusetile si bogtiile trii, ncerca s impun un nou mod de perceptie a unei lumi supuse transformrilor revolutionare. Aceast nou perspectiv era sustinut teoretic de ntelegerea ei ca expresie a unei arte de idei, care se opunea conceptiilor estetice autonome ale burgheziei. Lucrarile prezentau imaginea omului lumii nou, iar portretul era considerat mijlocitorul valorii morale si sociale, ct vreme reprezenta imagini ale personalittilor progresiste angajate politic n nfptuirea revolutiei culturale si a celei tehnicostiintifice. Spiritul colectiv, setea de munca reprezinta adevaratul continut al vietii iar munca cu oamenii si pentru oameni, suprema sursa de fericire personala. Se dorea configurarea unei personalitati perfecte, in care simtul practic, fondul afectiv si intelectual realizeaza sinteza-model, iar munca dedicata familiei se imbina cu munca dedicata colectivului. Arta trebuia sa evoce marile realizari materiale ale regimului , industrializarea rii, exploatarea rezervelor naturale de minereuri, colectivizarea agriculturii. Muncitorul apare in ipostaze de erou, de supra om care stapaneste natura , el se sacrifica pentru ridicarea societatii socialiste si se autodepaseste mereu petru ca telul sau e unul nobil. Propaganda incerca sa creeze portrete, tipologii care sa convinga omul simplu de maretia sistemului si de faptul ca Partidul e singurul capabil sa-i ofere o viata mai buna. In literatura romana realismul socialist se afirma in anul 1948 o dat cu ciclul celor trei articole publicate n Scnteia sub semntura lui Sorin Toma, intitulate Poezia putrefaciei sau putrefacia poeziei, despre opera poetic a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extrem i marcheaz ruperea total fa de valorile trecutului: Cu un urt mirositor vocabular [...], Arghezi nu face n poezie dect ceea ce a fcut Picasso n pictur, introducnd ca material artistic excrementele Crmpeie de frumusee adevrat se mai ntlnesc pe ici-colo n poeziile lui Arghezi n anul 1950 se nfiineaz coala de literatur Mihai Eminescu, cu scopul de a forma o nou generaie de scriitori n Republica Popular Romn. ntr-un articol publicat n

revista Viaa Romneasc (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, n calitate de preedinte al Uniunii Scriitorilor din Romnia, ofer definiia poetului realist-socialist: Acesta trebuie s fie un filozof cunosctor al celor mai nalte idei ale timpului [...], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin i Stalin [...], un activist n slujba respectivelor idei. Magda Crneci publica la editura LHarmattan un volum de referinta att pentru cercetatorii artelor plastice, ct si pentru cei interesati de regimul comunist romn, teza autoarei este ca arta romneasca din perioada 1945-1989 este supusa conflictului ntre un model ideologic artificial impus artei cu forta din exterior si un model estetic, propriu ansamblului artei moderne europene. Autoarea demonstreaza in lucrarea sa esecul unui regim totalitar de a impune un model creativ . Arta in comunism devenise un aparat al mistificarii , al reansamblarii viziunii asupra realitatii in conformitate cu un model menit sa impuna o noua stare de fapt in concordanta cu interesele Partidului si al ideilor din care el s-a nascut. Creatia artistica ilustra marile idei ale societatii socialiste, sublinia marile teluri ale comunismului glorificandu-le si justificand actiunile celor care se aflau la carma tarii. Realismul socialist era o arta a impartirii realitati in alb si negru in bun si rau, cei ce nu erau alturi de Partid erau impotriva sa, cei ce se opuneau colectivizarii si militau pentru proprietatea privata erau stigmatizati ca fiind chiaburi si dusmani ai poporului. Materialismul stiintific este reactivarea unei structuri arhetipale arhaice de tip hesiodic, in Theogonia, principiul virtual, Haosul, este matricea nocturn care se autodifereniaz genernd nivelurile existenei, de la cosmos pn la zei. Darwinismul pe care Marx l aeza la baza cosmo-biologiei sale spune ceva similar: c materia anorganic (adic pura pasivitate), printr-un efort secular al hazardului nate un fruct viu, organic, activ, acumularile cantitative ar fi produs un salt calitativ. De la inferior la superior, omul ar fi devenit astfel coroana evoluiei si nu a creaiei. Adevrul nu mai vine de sus (prin revelaie teologic mijlocit de elitele spirituale), ci vine de jos (prin revelaie abisal mijlocit de masele materiale). Principiile materialismul stiintific sunt activate in arta, ea trebuia sa reprezinte si sa se adreseze maselor. Daca inainte raportarea la arta si creatie artistica insemna o asumare a unor trairi personale, intime, in comunism aceasta caracteristica este dizolvata. Tot ce inseamna traire interioara este anulat, exteriorizat spre a fi controlat, manipulat in directia depersonalizarii. Bibliografie: Aucouturier Michel, Realismul Socialist, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001 Magda Crneci, Artele plastice n Romnia 1945-1989, Ed. Meridiane, Bucuresti, 2000 Vlad Muresean, Comunismul: crima trancendentala,