P. 1
Chimie Farmaceutica Subiecte Grila

Chimie Farmaceutica Subiecte Grila

|Views: 7,248|Likes:
Published by ionescuroxx

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: ionescuroxx on Jan 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2013

pdf

text

original

Sections

• Comparatie: ALOPATIE – HOMEOPATIE
• Argumente ptr medic (farmacologia homeopata)
• Argumente ptr pacient pe care le ofera homeopatia
• Suse homeopate, tincturi mama, prepararea medicamentelor homeopate unitare
• Medicamentele homeopate Plantextrakt
• Organon – prepararea medicamentelor – in paralel cu prepararea conform
farmacopeelor actuale
• Actualitati in abordarea medicamentului homeopat

DEFINITIA MEDICAMENTULUI
SI LEGEA LUI GENERALA SUNT IDENTICE
PENTRU MEDICAMENTUL ALOPAT SI PTR CEL HOMEOPAT

• Definitia medicamentului (OMS): “orice substanta sau produs utilizat sau destinat
a fi utilizat in vederea modificarii sau studierii unui sistem fiziologic sau unei stari
patologice, in interesul subiectului caruia ii este administrat.”
• Legea fundamentala generala a medicamentului (OMS): “Medicamentul
actioneaza asupra functiilor organismului , pe care le modifica in sens pozitiv
(stimulator) sau negativ (inhibitor).”

ALOPATIA

1. Predomina spiritul analitic
2. Se bazeaza pe fiziologia normala si pe fiziopatologie
3. Terenul are rol pasiv
4. Cauza e pe primul plan
5. Simptomul e o manifestare a bolii
6. Semnele obiective sunt evidentiate-ca unitate patologica
7. Stabileste diagnosticul de boala
8. De la simptom la boala
9. Terapie a bolilor
10. Terapie cauzala (se adreseaza mecanismelor patogenice si/sau cauzelor)
11. Terapie coercitiva sau substitutiva (nu vindeca boala, ci diminua sau suprima
manifestarile ei)
12. Medicamentele actioneaza supresor predominant la suprafata -procedee
reactolitice
13. Experiment pe animal, studiu pe om bolnav
14. Studiaza influentarea functiilor fiziologice si a tulburarilor patologi- ce de catre
medicament
15. Foloseste medicamente ptr. diminu- area sau inlaturarea tulb. produse de boala
16. Indicatiile terapeutice au la baza actiunea farmacodinamica
17. Predomina principiul contrariilor
18. Terapia are la baza farmacologia aparatelor si sistemelor

HOMEOPATIA

1. Predomina spiritul sintetic
2. Se bazeaza pe toxicologie si fiziopatologie
3. Terenul este prioritar

37

4. Cauza e secundara
5. Simptomul e un semn pozitiv care nu trebuie suprimat
6. Evidentiaza simptomele personale
7. Stabileste diagnosticul de bolnav
8. De la simptom la remediu
9. Terapie a bolnavului
10. Terapie reactionala (se adreseaza reactiilor organismului fata de agentii
patogeni)
11. Terapie reactionala (vindeca persoana, nu boala)
12. Medicamentele actioneaza curativ, mai ales in profunzime -procedee
reactomimetice
13. Experiment pe om sanatos si aplicarea legii similitudinii
14. Studiaza manifestarile patologice si toxicologice produse de medicament
15. Idem
16.Indicatiile terapeutice au la baza actiunea toxicologica
17.Se respecta principiul similitudinii
18.Terapia are la baza farmacologia simptomelor

ARGUMENTE PENTRU MEDIC

• Farmacologia –stiinta medicamentului- este una singura, cu doua ramuri:
Farmacologia alopata si Farmacologia ecologica-homeopata, corespunzatoare
celor doua tipuri principale de medicamente;
• Hahnemann este considerat de multi “parintele farmacologiei experimentale” cu
experimentare pe om;
• Claude Bernard – considerat in alopatie “parintele farmacologiei experimentale”
(cu experimentare pe animale) si-a publicat studiile la 38 de ani dupa Hahnemann.

FARMACOLOGIA HOMEOPATA
PROF DR FARM DUMITRU DOBRESCU

• Medic, farmacist, farmacolog, medic homeopat, profesor universitar consultant
• Expert al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (1973-1998)
• A organizat Reteaua Nationala de Farmacovigilenta (1973)
• A infiintat primul Comitet de etica in cercetarea biomedicala din Romania, sub
egida Academiei de Stiinte Medicale(1992)
• A infiintat primul Serviciu de farmacologie clinica din Romania (1981)
• farmacologie ecologica (1994)
• Autor a 220 lucrari stiintifice, 20 medicamente originale, 12 brevete de inventie
• A primit Premiul Academiei Romane (1981) pentru lucrarea Farmacoterapie, cu o
structura originala si care contine pentru prima data in literatura internationala
capitolul “Farmacoepidemiologie” ;
• Omul anului 2002- Institutul Biografic American;
• Ordinul Steaua Romaniei, grad Cavaler-2002;
• A studiat homeopatia din 1981, realizand pana in prezent peste 20.000 de
consultatii si tratamente cu remedii homeopatice;

38

• La 80 de ani de viata si 60 de ani de activitate profesionala elaboreaza lucrarea
“Farmacologie homeopata generala”- prima de acest gen in literatura
internationala.

FARMACOLOGIA HOMEOPATA

• Farmacologia ecologica (1994)
• Farmacologia informatiei
• Nanofarmacologie
Prima carte de farmacologie homeopata din literatura medicala internationala (2007)

RAMURILE FARMACOLOGIEI

• Farmacocinetica – evolutia medicamentelor in organism
• Farmacodinamia – mecanisme de actiune
• Farmacoterapia – indicatii terapeutice
• Farmacotoxicologia - efecte adverse
• Farmacoepidemiologia - contraindicatii, precautii
• Farmacografia – mod de prescriere si de administrare

FARMACOCINETICA HOMEOPATA generala

• Studiaza evolutia medicamentelor in organism, de la administrare pana la
eliminare
• Ptr. medicamentele alopate : absorbtia, transportul, difuziunea, distributia,
biotransformarea, eliminarea;
• Ptr.medicamentele homeopate :
- Dozele infinitezimale nu pot fi urmarite cum evolueaza in organism, prin nici un
mijloc fizico-chimic cunoscut;
- Absorbtia,transportul si difuziunea - prin intermediul apei (memorizeaza tiparele de
energie cu care vine in contact, retine ptr.mult timp memoria energetica a frecventelor
vibrationale, avand o capacitate infinita de stocare a informatiei in matricea sa) si posibil
al unor proteine (prin formarea bio-clusterilor de proteine si ADN, care formeaza retele
de hidrogen biologic).
Clusterii = adevarate celule de memorie (fiecare are posibilitatea realizarii a peste
400.000 unitati informationale).
In sprijinul teoriei lui Jean Benveniste sunt si studiile medicului si fizicianului Masaru

Emoto.

Din perspectiva energetica, corpul uman, atunci cand este slabit si dezechilibrat,
oscileazala la o frecventa diferita si mai putin armonioasa decat cea corespunzatoare starii
de sanatate. Aceasta frecventa anomala reflecta o stare generala de dezechilibru energetic
in corpul fizic.

• Recent, prof. Luc Montagnier, virusolog francez (Premiul Nobel 2008) a raportat

rezultatele unei serii de experimente de investigare a proprietătilor

electromagnetice ale unor probe biologice extrem de diluate.
• Studiul demonstrează că unele secvenţe ale ADN-ului bacterian sunt capabile de a
induce unde electromagnetice
la dilutii mari apoase. Aceasta pare a fi un

fenomen de rezonanţă declanşat de spectrul undelor electromagnetice de frecvenţă
foarte joasă.
• Cercetatorii au folosit soluţii apoase care s-au agitat si s-au facut dilutii seriale (au
observat ca soluţiile ce au fost puternic agitate pot genera semnale). Cu alte

39

cuvinte potenţele homeopate, deşi cuvantul homeopatie nu este menţionat în
articol.

Semnatura electromagnetica s-a schimbat in functie de nivelul de diluare,

ramanand chiar si după ce fragmentele de ADN au fost distruse de agenti chimici.

• Cercetatorii arata ca in solutiile apoase sunt nanostructuri specifice care sunt
responsabile pentru efectele electromagnetice masurate.
• Au descoperit de asemenea, aceleasi semnale electromagnetice în plasma si în
ADN-ul extras din plasma pacientilor care sufera de boala Alzheimer,boala
Parkinson, scleroza multipla, si poliartrita reumatoida.

Acest studiu este o contributie importanta la baza de probe în crestere în
cercetarea fundamentala, cu relevanţa directa pentru homeopatie.

Nu are loc biotransformarea si eliminarea medicamentului homeopat, ptr.ca lipseste
masa.

FARMACODINAMIA HOMEOPATA generala

• Studiaza mecanismele actiunilor farmacodinamice (la scara celulara si
moleculara)
• Actiunea farmacodinamica este rezultatul contactului dintre medicament si
organism, cu consecinte favorabile/benefice asupra organismului;
• Actiunea farmacodinamica apare ca urmare a succesiunii a 2 faze :
- faza medicament – dependenta - fixarea pe structuri specifice
(receptori,aminoacizi,etc.) in functie de caracteristicile substantei (alopatie) sau ale
informatiei (homeopatie);

- faza substrat – dependenta – consta in raspunsul substratului (activitate

intrinseca)
Observatii:

In alopatie medicamentul (substanta si energie), dupa fixarea pe substrat, produce
transferul energiei lui catre substrat.
In homeopatie medicamentul transmite informatia, care e preluata de substrat si
valorificata prin energia proprie a substratului.

ACTIUNEA FARMACODINAMICA

• Conform legilor naturii exista 2 tipuri de actiuni farmacodinamice:
- actiune de tip ponderal (a medicamentelor alopate) care se manifesta atat asupra
tesuturilor si functiilor normale, cat si asupra celor dereglate de agenti patogeni ;
- actiune de tip infinitezimal (a medicamentelor homeopatice) care se manifesta numai
asupra tesuturilor si functiilor dereglate de agenti patogeni (care manifesta o sensibilizare
selectiva fata de medicamentul homeopatic)
Rezulta ca actiunea farmacodinamica a medicamentelor homeopatice poate fi
considerata si actiune farmacoterapica.
CELE 2 TIPURI DE ACTIUNI FARMACODINAMICE SE DEOSEBESC RADICAL ,
DATORITA DOZEI DE MEDICAMENT, DETERMINAND EFECTE DIAMETRAL
OPUSE.

Actiunea farmacodinamica- aspecte fundamentale

MECANISMUL DE ACTIUNE – este coercitiv in alopatie si inductor in homeopatie
(locul actiunii este acelasi, iar mecanismele de actiune sunt diferite);
Substanta ponderala formeaza legaturi cu substratul, iar informatia transmite impulsuri,

semnale.

40

Faptul ca medicamentele homeopatice pot declansa mecanismele de la nivel celular
poate fi acceptat prin similitudine cu concentratiile mediatorilor chimici
(nanograme=CH9).

FARMACOTOXICOLOGIA HOMEOPATA generala

• ALOPATIE – se studiaza efectele nefavorabile, numite efecte sau reactii adverse
(efecte secundare, efecte toxice, intoleranta, toleranta, farmacodependenta-
toxicomanie, efecte cancerigene, mutagene, asupra reproducerii);
• HOMEOPATIE- problema efectelor nefavorabile are un aspect diferit, dat de
dubla inversare a sensului si a potentei actiunii farmacodinamice a
medicamentului homeopatic.
Efectele farmacotoxicologice stau la baza terapiei homeopate - sunt produse intentionat
prin proving-uri ptr.stabilirea tabloului de boala al remediului - PATOGENEZIA.
Medicamentul homeopat nu are efecte adverse in sensul celui alopat.
Se considera, in general, ca substantele isi pierd toxicitatea la cant. mai mici de
1/10.000 (CH2 sau D4) din TM si de 1/100 din cea mai mica doza utilizata in alopatie.

FARMACOLOGIA ALOPATA

FARMACODINAMIA si FARMACOTERAPIA au rol structural si functional, prima
cu rol de comanda si cealalta cu rol de executie;

FARMACOLOGIA HOMEOPATA

FARMACOTOXICOLOGIA si FARMACOTERAPIA au rol structural si functional,
prima cu rol de comanda si cealalta cu rol de executie;

PATOGENEZIA

• Din 3000 de patogenezii intocmite, cateva sute se folosesc uzual si 100 sunt
f.importante ptr. practica terapeutica homeopata.
• PATOGENEZIA CLASICA: analitica (cu simptomele dispuse in ordinea
regiunilor anatomice), sintetica (scoate in evidenta caracteristici esentiale:
afinitati, simptome patognomonice, etc.), analitico-sintetica (o combinatie a celor
doua), cronologica (prezentarea simptomelor in ordinea aparitiei cu ocazia
proving-ului), clinica (scoate in evidenta formele clinice proprii remediului, cu
prezentarea simptomelor generale, functionale, fizice, particularitati).

PATOGENEZIA LA SCARA CELULARA SI MOLECULARA

propusa de prof. Dobrescu
Ar putea avea continutul descrierilor din dosarele farmacotoxicologice ale
medicamentelor alopate.
Avantaj: combaterea tintit, la scara moleculara sau celulara a unor simptome (daca
acestea declanseaza altele, derivate, si acestea ar fi diminuate sau ar disparea).
Dezavantaj :
- lipsa unei individualizari (dar, se combate simptomul de la origine)
- lipsa modalitatilor (dar, acestea nu se folosesc in totalitate in homeopatia veterinara

sau cea pediatrica).

41

prof.Dobrescu a conceput cateva medicamente homeopatice pe baza acestui tip nou,
propus de patogenezie.

Efecte farmacotoxicologice- aspecte aplicative

• PATOGENEZIILE pot fi clasificate in mai multe categorii, in functie de ponderea
substantelor in practica si de continut :

POLICRESTE (cu cel mai larg spectru si intensitate mare ),
REMEDII PRINCIPALE (spectru mai putin larg, dar cu pondere mare in practica

homeopata),

REMEDII SECUNDARE (spectru de actiune restrans)
ALTE CATEGORII DE REMEDII (in functie de tropism: hepatice, renale, etc.;
simptom: de febra, de ameteli,etc.; modalitati: reci, calde, etc.)

FARMACOTERAPIA generala

• Studiaza indicatiile terapeutice ale medicamentelor, in vederea vindecarii,
ameliorarii si prevenirii bolilor.
• 4 variante de farmacoterapie (in functie de modul de actiune al substantelor si de
principiul fundamental):
ENANTIOPATIA (bazata pe principiul contrariilor: antiacide, alcalinizante, etc.)
ALOPATIA (bazata pe principiul derivatiei )
HOMEOPATIA (bazata pe principiul similitudinii )
ISOPATIA (bazata pe principiul identitatii
Alopatia a inglobat enantiopatia, iar homeopatia a inglobat isopatia.
Alte tipuri de terapii: fitoterapia, dietoterapia, fizioterapia, hidro-si balneoterapia,
radioterapia, psihoterapia, igienoterapia, terapia chirurgicala, acupunctura.

FARMACOTERAPIE HOMEOPATA GENERALA
aspecte teoretice

• HOMEOPATIA = HOMEOTERAPIE = FARMACOTERAPIE HOMEOPATA
• Are la baza mai multe legi si principii :
- legea similitudinii;
- legea dozelor infinitezimale;
- legea privind “terenul morbid”;
- principiul identitatii ( remedii isopatice, toxine microbiene, culturi de

microorganisme,nosozi );
- principiul inversarii actiunii;
- legea testarii pe om;
- principiul individualizarii;
- principiul potentarii;
- legile lui HERING;
- doctrina proving;
- doctrina dinamizarii;
- unicism, complexism, pluralism;
- principiile organoterapiei homeopate.

aspecte practice

• CONDUITA TERAPEUTICA :

42

- anamneza clasica + cea specific homeopata;
- hotararea privind necesiatea adm. de medicamente (evolutie favorabila a bolii fara
medicamente, abordarea unor alte mijloace terapeutice - dietoterapie, fizioterapie,
tratament exclusiv homeopat sau alopat sau asocierea celor doua);
- daca s-a ales terapia homeopata se poate actiona :
-diferit in suferintele acute sau cronice;
- se alege intre unicism, pluralism, complexism;
- se poate alege drenajul homeopat intr-o prima etapa a tratamentului;
- repertorizarea simptomelor;
- se stabileste potenta si ritmul administrarii;
- se estimeaza durata tratamentului ptr. fiecare medicament;
-se instruieste bolnavul si/sau familia asupra unor aspecte importante (scopul
tratamentului si evolutia scontata, modul de utilizare a medicamentelor, necesitatea
observarii si comunicarii evolutiei si efectelor particulare);
- se verifica eficienta tratamentului (prin interogatoriul bolnavului, examinare clinica,
analize de laborator, teste functionale,etc.);
- daca este cazul se adapteaza doza (potenta);
- se hotaraste intreruperea tratamentului (la vindecare, ameliorare maxima posibila,
lipsa de raspuns sau inrautatirea evolutiei, eventual supresie).

FARMACOGRAFIA HOMEOPATA generala

• Studiaza conceptul de medicament si aspectele legate de prescrierea lui.
• Clasificarea remediilor homeopatice: anorganice, organice, vegetale, animale,
nosozi, organoterapice;
- Denumirea medicamentelor homeopatice: Unitare = den. in lb. latina urmata de
dilutie (potenta) si produse specialitati cu den. comerciala.
- Forme farmaceutice – caracteristice: granule, globule si comune cu ale
medicamentului alopat;
- Alte clasificari: dupa calea de administrare, dupa numarul componentelor, dupa

consistenta.

• RETETA homeopata se compune tot din 4 parti : superscriptia (Rp/)
inscriptia (numele medicamentelor), subscriptia (forma farmaceutica, numarul dozelor
recomandate), instructia (indicatii privind modul de administrare).

FARMACOEPIDEMIOLOGIA HOMEOPATA generala

• Studiaza procesul epidemiologic medicamentos (totalitatea fenomenelor
patologice si a tulburarilor economico-sociale produse de medicament) si
masurile/metodele pentru intreruperea si diminuarea acestuia.
• Lipsa reactiilor adverse la medicamentul homeopat - existenta unor agravari in
anumite conditii - determina necesitatea doar a unei activitati de profilaxie:
cunoasterea “profilului advers “ al fiecarui remediu, a contraindicatiilor si
precautiilor necesare la anumite categorii de bolnavi.
• Bilantul “beneficiu-risc” este aproape intotdeauna foarte favorabil.

FARMACOLOGIA HOMEOPATA
DUMITRU DOBRESCU

43

Bazele conceptuale ale farmacologiei homeopate experimentale au fost puse de
Hahnemann, iar bazele farmacologiei homeopate, ca stiinta medicala sunt puse de catre
prof. Dobrescu.
Trebuie să milităm pentru recunoaşterea homeopatiei ca ramură de ştiinţă medicală şi

nu ca terapie alternativă.
FARMACOLOGIA HOMEOPATA
(prof.Dobrescu)
Alopatia şi homeopatia nu se exclud reciproc, ci se completează, medicamentul
fiind astfel reprezentat de la ponderal la infinitezimal.
Terminologie actualizată
Medicament homeopat unitar versus remediu homeopatic;
Farmacologie homeopată versus Materia medica.
ARGUMENTE PENTRU PACIENT

• Pacientul trebuie sa aleaga ca prima optiune o metoda de tratament cat mai putin
invaziva (fara reactii adverse, contraindicatii) care sa ii fie prescrisa de catre un
medic;
• Sa fie informat asupra optiunilor pe care le are;
• Sa stie ca medicamentul homeopat este recunoscut in lume si autorizat de catre
organismele de certificare (Agentia Nationala a Medicamentului).

Medicament homeopat / Specialitate homeopată

• Medicament homeopat unitar = o substanţă diluată şi dinamizată (potenţată)
prescrisă conform legii similitudinii şi în doze infinitezimale.
• Statut de medicament homeopat unitar poate avea orice substanţă căreia i s-a
întocmit o patogenezie homeopatică pe baza experimentului pe omul sănătos.
• Forme farmaceutice (tipice):
– Granule homeopatice
– Picături homeopatice

• Caracteristici:

– nu prezintă prospect;
– se realizează individualizarea tratamentului.
• Noţiunea de medicament homeopat include pe lângă medicamentele homeopate
unitare şi specialităţile farmaceutice homeopatice.
• Specialitate farmaceutică homeopatică = medicament homeopat obţinut din unul
sau mai multe suşe homeopatice în diverse forme farmaceutice.
• În compoziţia acestor preparate intră în general diluţii homeopatice joase
(decimale – D sau centezimale – CH) uneori în amestec cu tincturi mamă ( TM).
• Forme farmaceutice (comune cu medicamentul alopat):
• comprimate, siropuri, soluţii, spray-uri, unguente, creme, supozitoare,
ovule, fiole.

Caracteristic:

• prezintă prospect structurat identic cu cel al medicamentelor alopate;
• nu se realizează individualizarea tratamentului.

Importanta specialităţilor farmaceutice homeopatice

• se plasează la limita dintre alopatie şi homeopatie;
• sunt foarte utile în cazurile acute şi/sau care nu permit o individualizare;
• se pot realiza combinaţii de remedii homeopatice cu tropisme bine definite;

44

• sunt atât la îndemâna homeopatului cât şi a medicului alopat (prezenţa
prospectului), acesta din urmă putând să probeze acţiunea unui alt tip de
medicament.

Suşe homeopatice

• Reprezintă materialul primar din care se obţin materiile prime homeopatice,
tincturile mamă (TM, θ).
• Originea suşelor homeopatice este foarte variată.
• Origine vegetală (marea majoritate): plante întregi sau părţi de plantă (rădăcină,
herba, frunze, flori, fructe, seminţe)
– Există aproximativ 1500 suşe de origine vegetală, folosite până în prezent,
cu o patogenezie mai mult sau mai puţin studiată.

• Origine animală:

– animale întregi: Apis (albină), Tarentula (păianjen), Formica rufa (furnica

roşie);
– părţi de animal: Lapis cancri (ochi de crab);
– excreţii: Mephitis putorius (excreţia dihorului);
– secreţii: Sepia (cerneala de sepie). Bufo rana (serozitatea galbenă din
pustulele de pe broasca râioasă când animalul este supus la şocuri

electrice);

– veninuri de şerpi: Naja, Lachesis, Vipera;
– Ambra grisea: produs morbid al caşalotului (probabil un calcul biliar).
• Substanţe chimice: organice, anorganice:
– Arsenicum album (anhidrida arsenioasă); Mercurius vivus (mercur);
– metale: Ferrum metallicum, Cuprum metallicum, Aurum metallicum;
– săruri ale metalelor: Cuprum arsenicosum, Zincum valerianicum.
• Substanţe nedefinite chimic:
– Calcarea carbonica - triturat din cochilie de stridie;
– Causticum - se obţine din hidroxid de calciu (apă de var preparată
extempore) şi bisulfit de potasiu prin distilare;
– Hepar sulfur – calcinarea în părţi egale de floare de sulf şi cochilie de

stridie.

• Substanţe farmaceutice: patologii declanşate de medicament sau cu un tablou
asemănător: Diazepam, Haloperidol, Fenilbutazonă, etc.
• Minerale (homeopatie de orientare antropozofică): Apatit, Argentit, Quarz, Pyrit,

Fluorit, etc.
• Bioterapice – produse nedefinite chimic (secreţii, excreţii patologice sau nu,
produse de origine microbiană. Se împart în trei categorii:
– bioterapice “clasice” – obţinute din seruri, vaccinuri, toxine, anatoxine
• ex. Vaccinotoxinum – vaccin antivariolic, Staphylotoxinum –
anatoxină stafilococică, Diphterotoxinum – toxină difterică,

Influenzinum – vaccin antigripal
• Bioterapice simple – obţinute din culturi microbiene pure
– ex. Enterococcinum – lizat de culturi de Streptococcus fecalis,
Streptococcinum – lizat de culturi de Streptococcus pyogenes,

45

Staphylococcinum – lizat de culturi de Staphylococcus aureus,
Colibacillinum - lizat de culturi de Escherichia coli
Bioterapice complexe (Nosode) - obţinute plecând de la secreţii sau excreţii patologice.
Dintre acestea esenţiale sunt cele patru nosode care definesc miasmele sau diatezele

homeopatice:

• Ex. Luesinum – lizat de serozităţi de Treponema pallida,
Medorrhinum – lizat de secreţii uretrale blenoragice, Psorinum -
lizat de serozităţi din leziuni de râie, Tuberculinum K – tuberculină
brută (culturi de Mycobacterium tub. de origine bovină sau umană)

Organoterapice: organe, tesuturi, glande (realizeazã în homeopatie o terapie de
substitutie).
• Principii: “organul actioneazã asupra organului”
• O aplicare particularã a principiului identitãtii;
• activitatea trifazicã, în functie de dilutie (1936 – Fortier – Bernoville si
Martin) conform cãreia:
• dilutiile joase (CH 4, CH 5) sunt

excitatoare;

• dilutiile medii (CH 7) sunt reglatoare;
• dilutiile înalte (CH 9, CH 15, CH 30) sunt frenatoare.

Suşele homeopatice folosite la PlantExtrakt

• provin:

– de pe fluxul de fabricaţie a tincturilor mamă de la PlantExtrakt;
– de la firme specializate (organoterapice, bioterapice, nosode);
– de la producători specializaţi în fabricaţia de substanţe chimice de înaltă
puritate – organice şi anorganice.

Controlul Calităţii

• Toate suşele homeopatice sunt supuse unor controale prin metode analitice

moderne:

– Cromatografie pe strat subţire
– Cromatografie de lichide de înaltă performanţă
– Gaz-cromatografie
– Spectrofotometrie
– Spectrometrie de absorbţie atomică
• Dezvoltăm şi ţinem sub control un sistem de management al calităţii care
răspunde cerinţelor Regulilor de Bună Practică de Fabricaţie (GMP)

• Asigurarea Calităţii este un concept prioritar în domeniul homeopatiei şi datorită
imposibilităţii realizării unui control analitic al produsului finit, remediul

homeopatic.

Prepararea seriilor de dilutii homeopatice

• Este etapa cea mai importantã în actul preparãrii remediilor homeopatice.
• Seriile de dilutii homeopatice se pot prepara prin metoda flacoanelor multiple în
douã scale de deconcentrare :
– dilutii centezimale (hahnemanniene) – CH sau C – la care se realizeazã o
diluare de 1: 100 la fiecare treaptã de dilutie;

46

– dilutii decimale (introduse de Hering) – D – la care se realizeazã o diluare
de 1 : 10 la fiecare treaptã de dilutie.
• Dupã fiecare diluare urmeazã etapa de dinamizare (potentare) esentialã si
obligatorie pentru obtinerea remediului homeopatic.

Dinamizarea

• Se realizeazã printr-o miscare pe verticalã, de mare amplitudine si frecventã
relativ joasã, prin bãtaie pe o suprafatã tare, dar si usor elasticã. Dinamizarea se
poate realiza manual sau cu masini concepute special în acest scop.
• Prin dinamizare se realizeazã extragerea amprentei energetice, iar la dilutii foarte
înalte a amprentei informationale, unicã pentru fiecare remediu în parte si totodatã
diferitã la acelasi remediu la dilutii diferite.
• O altã metodã de preparare a dilutiilor homeopatice este metoda korsakovianã,
sau metoda flaconului unic.
• Korsakow, consilier rus, a trãit în timpul lui Hahnemann si a avut avizul acestuia
pentru metoda sa.
• Metoda flaconului unic constã în diluãri si dinamizãri succesive, în acelasi flacon,
cu golirea acestuia la fiecare treaptã de dilutie. Se obtin dilutii homeopatice mai
putin riguros preparate (dozate).

• Plantextrakt nu fabrică diluţii korsakowiene.

Medicamente Homeopate PlantExtrakt

• Fabricarea medicamentelor homeopate unitare se realizează prin tehnici avansate:
– triplă impregnare automată a suportului inert printr-o metodă validată;
– sistem controlat de dinamizare;
– ambalare în flacoane ergonomice, care asigură păstrarea proprietăţilor

homeopate la administrare.

Medicamente homeopate unitare şi complexe

• Procesul de producţie se desfăşoară într-un spaţiu cu atmosferă controlată (număr
particole din aer, temperatură, umiditate).
• Monitorizăm atent calitatea suşelor homeopate pentru obţinerea de medicamente
homeopate de calitate, în diluţii homeopatice:

– decimale (D), centezimale (CH), cincizecimilezimale (LM)
peste 3000 de medicamente homeopate unitare.

Medicamente homeopate PlantExtrakt - 2 forme farmaceutice cu APP

• picături homeopatice:

– flacoane x 10 ml, x 20 ml sau x 50 ml cu dop cu picurător;
• granule homeopatice: tuburi x 4 g.

Medicamente homeopatice unitare

• Dilutii decimale: D6, D10, D15,D30
• Dilutii centezimale: CH5,CH7,CH9,CH15,CH30, CH200
• Dilutii inalte: M, 10M, 50M
• Dilutii LM: de la 1 la 30 (LM1,LM2,etc)
Se pot prepara si alte grade de diluare ptr anumite remedii:
Ex: Echinacea CH3

Reţeta homeopată

47

• În general, medicul homeopat nu specificã un diagnostic, acesta fiind unul
holistic, de remediu (ex.: un pacient cu diagnostic de Natrium muriaticum va
primi Natrium muriaticum).
• Medicamentul homeopat unitar este urmat obligatoriu de gradul de dilutie( CH
“x” , D “x”, “x” K sau LM “x”).
• Modul de administrare se trece pe retetã sau pe o schemã terapeuticã ce însoteste

reteta.

Reguli generale de administrare (din pliantul pentru pacient)

• Medicamentele homeopate se prezintă sub formă de granule sau picături, ambele
forme farmaceutice având aceeaşi acţiune.
Granulele nu se ating cu mâna , se administrează din căpăcelul flaconului direct

pe limbă sau sublingual.
Soluţia se diluează în puţină apă şi se bea cu înghiţituri mici care se ţin în gură
căteva momente, apoi se înghit
• Ca precauţii , în timpul administrării medicamentului homeopat se vor evita
menta şi camforul (inclusiv pasta de dinţi mentolată), cafeaua, cacao, ciocolata,

uleiurile volatile, deoarece pot inactiva remediul.
• Nu se bea, nu se mănâncă şi nu se fumează timp de o jumătate de oră inainte si
după administrare

Igiena cavităţii bucale în timpul tratamentului cu medicamente homeopate se va

face cu pastă de dinţi nementolată. Dacă obişnuiţi să folosiţi o apă de gură, vă
recomandăm apa de gură nementolată-MIRA.
• Este recomandabil să se evite abuzul de tutun, alcool pe parcursul tratamentului.
• Medicamentele homeopate se păstrează la loc uscat, întunecos, ferite de mirosuri
puternice (parfumuri, detergenţi, medicamente alopate, etc.), cu flaconul închis.

Tratamentul homeopat este strict individualizat de către medicul homeopat

(nu puteţi recomanda unei alte persoane cu aceeaşi afecţiune tratamentul prescris

dvs.)

Medicamentul homeopatic în Organon
Ediţia 4 :

– Administrare sub forma uscată,de granule;
– Folosirea scalei CH- până la CH30;
– Nu se repetă administrarea remediului până când nu apar semnele că este
necesar (remediul nu mai acţionează).

Ediţia 5:

– Administrarea globulei diluată în apă şi metoda “split-dose” (atenuarea
agravărilor prin diluări succesive la administrare);
– Renunţă la limitarea scalei la CH30;
– Repetarea dozei este permisă şi când remediul acţionează încă.

Problema agravărilor

• Hahnemann a căutat mereu rezolvarea pentru reducerea/dispariţia agravărilor de
tip “similimum”.

El identifica următoarele cauze ale agravărilor:
– Mărimea dozei;
– Susceptibilitatea sau sensibilitatea crescută a unor pacienţi;

48

– Supradozare la sfârşitul tratamentului, când boala naturală a dispărut şi
medicamentul produce o agravare prin boala artificială creată.

Prescripţia conform ediţiei a 6 -a a Organon-ului

• Medicamentul homeopatic trebuie selectat pe baza principiului similitudinii si
preparat în scala de diluţie LM şi administrat sub formă de soluţie;
• Se va porni de la cea mai mică diluţie: LM1 şi se va creşte progresiv diluţia
(LM2,LM3,etc), când pacientul nu mai răspunde la diluţie (fără să se schimbe

tabloul bolii);

• Fiecare doză administrată trebuie uşor modificată faţă de cea anterioară (prin
dinamizări suplimentare);
• Dacă pacientul este f.sensibil şi apare o agravare de remediu, se va proceda la
diluări suplimentare (split-dose).
• Administrarea medicamentului la un anumit interval de timp:
în bolile acute: la 2-6 ore;
în urgenţe: din oră în oră sau mai des;
în bolile cronice: zilnic sau la 2 zile.
• La sfârşitul tratamentului poate apare o uşoară agravare homeopatică, provocată
de medicament şi nu de boală (şi atunci aceasta va dispare la întreruperea
medicaţiei).
• Hahnemann vorbeşte şi de o excepţie de la regula începerii tratamentului cu LM1
şi recomandă o diluţie înaltă repetată (scabie nou aparută, şancru sifilitic
nemodificat, condiloame) #282
Prescripţia homeopată în zilele noastre

“Este ca şi cum homeopatia a îngheţat în timp, în jurul anului 1828, deoarece
majoritatea tehnicilor de prescripţie homeopată sunt din acea perioadă.”
LUC DE SCHEPPER

Peste 90% dintre medicii homeopaţi recomandă granula uscată (conf.ediţiei
a IV- a a Organon-ului), foarte puţini metoda split-dose (conf.ediţiei a V- a a
Organon-ului) sau diluţii LM (conf.ediţiei a VI-a a Organon-ului).
#270 –prepararea potenţelor LM- introduse în ediţia 6 a Organon-ului.
• Hahnemann spune despre diluţiile centezimale că:
….”mai ales în gradele înalte de dinamizare, acţionează instantaneu, dar foarte violent,
chiar periculos, în special asupra pacienţilor delicaţi…”

Despre diluţiile LM spune: …”au puterea cea mai mare şi acţiunea cea mai blândă şi,
dacă sunt bine alese, vindecă toate părţile bolnave ale corpului.”

Este descrisă prepararea până la LM 30.

• Hahnemann denumeşte această scală nouă de diluţie : “noua metodă de
dinamizare” şi “noua metodă modificată, dar perfectă”.
• In notiţele şi însemnările sale notează diluţiile: 0/1,0/2,etc.
La ora actuală, cea mai folosită notare este : LM1, LM2, etc.
• Se mai foloseşte notarea: 1/0 sau 0/1 sau M/1, Q1, Q2,etc.

PREPARAREA DILUŢIILOR LM (met. 17- HAB)

• Prepararea trituraţiei CH3
• Prepararea soluţiei pentru impregnare (LM1)

49

• Impregnarea granulelor inerte nr. 1 cu obţinerea potenţei LM1
• Prepararea soluţiei pentru impregnare (LM2)
• Impregnarea granulelor inerte nr. 1 cu obţinerea potenţei LM2
• Etc. (LM3, LM4, ...)

PREPARAREA TRITURAŢIEI (met. 6)

• Substanţa trebuie fin mărunţită în mojar de agat;
• Lactoza necesară (ptr. raport de diluare 1:100) se divizează în 3 părţi egale:
– prima parte se triturează uşor într-un mojar de agat, pentru scurt timp;
– se adaugă substanţa mărunţită fin anterior şi se triturează energic timp de 6

minute;

– se răzuieşte pistilul şi mojarul cu o spatulă până la îndepărtarea trituraţiei
de pe pereţii acestora;
– se mai triturează amestecul timp de 6 minute şi apoi se repetă operţia de

răzuire;
– se adaugă a doua treime de lactoză şi se repetă de 2 ori operaţiile de
triturare şi răzuire;
– se adaugă restul lactozei şi se repetă de 2 ori operaţiile de triturare şi
Astfel s-a obţinut trituraţia CH1.
– Se procedează în mod identic în continuare până la obţinerea trituraţiei

CH3.

Triturările energice reprezintă potenţarea trituraţiei. Acestea trebuie
realizate cu aceeaşi intensitate pentru întreg procesul de preparare.
– Fiecare treaptă de diluare şi triturare durează în medie 50 min.
– răzuire.

PREPARAREA SOLUŢIEI PENTRU IMPREGNARE ŞI IMPREGNAREA (LM1)

• Trituraţia se dizolvă în alcool etilic 15 % m (60 mg în 20mL corespunzând la 500

picături)

• 1 picătură soluţie se diluează cu 2,5 mL alcool etilic 86% m (corespunzând la 100
picături) → raport de diluare 1:100, se dinamizează (x 100)
• Cu întreaga cantitate de soluţie (100 picături) se impregnează 100 g granule inerte

nr.1 (cca 500 buc./g)
• Astfel s-a obţinut raportul de diluare 1:50.000
• 1 granulă LM1 se solubilizează în 1 picătură apă şi 2,5mL alcool etilic 86 % m
(corespunzător la 100 picături) → raport de diluare 1:100, se dinamizează (x 100)
• Cu întreaga cantitate de soluţie (100 picături) se impregnează 100 g granule inerte

nr.1 (cca 500 buc./g)
• Astfel s-a obţinut raportul de diluare 1:50.000, potenţa LM2
• Se procedează în mod identic în continuare pentru obţinerea potenţelor LM3,

LM4, etc.

PREPARAREA DILUŢIILOR LM ÎN SOLUŢIE

• 1 granulă de potenţa LM dorită se solubilizează în 10 ml alcool etilic 15 % m.
• Soluţia obţinută va avea aceeaşi potenţă LM ca şi granula.
• Soluţiile LM se ambalează în flacoane de 10 ml cu dop picurător

Mod de administrare propus

50

• Se administrează câte 10 picături diluate în puţină apă (cca 5ml=1 linguriţă), iar
soluţia se reţine pentru câteva secunde în cavitatea bucală, după care se înghite.
• La cea de a doua administrare (din acelaşi flacon), se dinamizează soluţia prin
aplicarea a 8-10 agitări succesive în palmă, după care se iau 10 picături şi se
procedează identic.

La fiecare nouă administrare se procedează la fel, dinamizându-se
suplimentar soluţia.

• Dacă apare o agravare, soluţia diluată (10 picături în puţină apă) se diluează în ½
pahar cu apă, se agită.Din aceasta se bea o lingurinţă, reţinându-se întâi în gură.
• Se poate proceda la mai multe astfel de diluări, dacă pacientul are o sensibilitate
pronunţată.

Consideraţii ulterioare Organon-ului
Dr.Choudhury (practică de peste 20 de ani homeopatia cu diluţii LM, în India)
recomandă în bolile cronice:
– LM1-LM4 – zilnic sau la 2 zile;
– LM5-LM8 –la 2-3 zile;
– LM9,LM10 –de 2ori/săpt., sau la 6 sau 10 zile pentru pacienţii f.sensibili)
In cazul în care apare o agravare de tip similimum pacientul va opri administrarea
până când va trece acest fenomen, după care o va relua în doze mai mici (al 2-lea sau
al 3-lea pahar) şi la intervale mai mari de timp.
• El remarcă : “Trebuie începută administrarea cu LM1 sau cu una din diluţiile
LM2 sau LM3.
Nu am întâlnit cazuri în care LM1 nu a funcţionat.”
• “Majoritatea afecţiunilor pot fi tratate cu LM1-LM6, pentru altele se ajunge la

LM10.

• Sunt excepţii cazurile care necesită diluţii mai înalte pentru vindecare, uneori şi
peste LM30.”
Luc de Schepper (homeopat belgian, cu o bogată experienţă în tratamentul
homeopat cu diluţii LM) spune:
– LM1 poate fi luat după CH30
– LM2 după CH200
– LM3 după 1M

“ Primum non nocere”
Hippocrate

51

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->