Utilizarea elementelor radioactive in arheologie

Pur Daiana a XI-a U XI-

Ce sunt elementele radioactive?



Elementele radioactive sunt definite ca fiind acele elemente chimice care au proprietatea de a emite spontan radiatii, adica emisii de particule subatomice denumite particule alfa, respectiv particule beta, sau de raze electromagnetice X si gamma fie direct dataorita prezentei unor nuclei atmoici instabili fie ca o consecinta a reactiilor nucleare.

Mic Istoric al radiactivitatii



Radioactivitatea a fost descoperit n 1896 de Henri Becquerel, pe cnd studia luminescen luminescena unor s ruri ale uraniului. n 1898, soii Marie i Pierre Curie au so descoperit poloniul i radiul, dou elemente cu radioactivitate mult mai puternic dect a uraniului. Legile generale ale radioactivit ii au fost elaborate de c tre Ernest Rutherford i Frederick Soddy n 1903. Radioactivitatea artificial a fost descoperit de soii Irne i Frdric Joliotso JoliotCurie n 1934.

Utilizarea elementelor radioactive in arheologie



Aceste elemente au o importanta deosebita in domenii precum medicina, tehnica militara si aerospatiala dar in antropologie si arheologie sunt de neinlocuit. Majoritatea metodelor de datare a artefactelor folosesc tehnici bazate pe propriet ile anumitor substan e chimice radioactive. Cea mai cunoscut metod este datarea pe baz de radiocarbon, cunoscut i drept carbonul-14. carbonulAlte elemente radioactive folosite in arheologie sunt: potasiu-40, uraniu-235, potasiuuraniurubidiu-87,toriurubidiu-87,toriu-232.

Datarea cu carbon


Datarea cu carbon-14 permite carbondeterminarea vrstei artefactelor de origine biologic nu mai vechi de 50-60 de mii de 50ani. Metoda este folosit n special pentru datarea oaselor, obiectelor vestimentare, lemnului i fibrelor vegetale produse ale activit ilor umane n trecutul relativ recent, din punct de vedere arheologic, al planetei. CarbonulCarbonul-14 care apare ca urmare a interac iunilor dintre atmosfera terestr i radia ia cosmic . Se combin cu oxigenul atmosferic dnd na tere atomilor de dioxid de carbon, pe care plantele l absorb i l stocheaz n fibrele vegetale prin fotosintez