Sunteți pe pagina 1din 1

Farmecul discret al poeziei

Cnd eram puti de liceu citeam aproape numai poezie. Mi-aduc aminte c pn i n pauze, pe cnd colegii mei mergeau la toalet s mai trag o igare, sau fceau curte fetelor, sau discutau despre muzic, eu ieeam din curtea liceului i-o luam pe strduele din preajm, ntre care frumoasa strad a Toamnei, cu un volum de versuri n mini, din care citeam cu pasiune. Ceor fi zis trectorii despre mine? Cred c exact ce ziceau i colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam cu cartea-n faa ochilor, cltinndu-m ca un drogat, frecndu-mi uniforma de ziduri i garduri, fericit de doza zilnic de poezie pe care mi-o nnoiam mereu. Apoi am scris mult, prea mult poezie eu nsumi. Am ajuns s-mi fie sil de ea ca lptarului de lapte. A trebuit s prsesc zona pentru alte tentaii, dar, ntr-un fel, nu cred c am fcut vreodat altceva dect poezie. Azi ns nu mai citesc aa, pe strad. Mai citesc, de plictiseal, n lungile drumuri cu troleibuzul prin ora, cnd cotrobi n geant i scot una dintre crile pregtite pentru cursurile de la facultate. Ce-or nelege tipii care mi se holbeaz peste umr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotec, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jac i gajic pe Jetua? Nu tiu, dar un lucru mai vreau s spun: c niciodat, niciodat nu mi-e cineva mai drag ca o fat sau un biat pe care-i mai vd uneori, prin metrou, citind un voluma de poezie. Nimic nu mi se pare, n lumea asta urt, mai mictor, mai adevrat i mai miraculos. Snt momentele n care nu regret c am fost i eu, cnd va, n Arcadia.
73