"primul om a fost creat stapan pe sine, adica liber si in virtutea succesului, descendentii sai au mostenit o libertate asemanatoare.

eu afirm ca omul a fost creat liber, dar ca se supune cui ii place. dupa parerea mea in aceasta consta cel mai mare dat pe care l-a primit de la dumnezeu (...) omul n-ar fi tintit ceva mai bun pentru ca n-ar fi cunoscut nimic altceva in afara de rostul firesc, natural al existentei sale. Prin urmare, eu zic ca dumnezeu, vrand sa-l cinsteasca pe om l-a inzestrat cu facultatea de a cunoaste bunurile superioare si de a putea face ce vrea. Apoi, l-a indemnat sa savarseasca binele fara sa-l lipseasca de liberul arbitru, ci numai indicandu-i aceasta cale(...) Prin urmare Dumnezeu nu porunceste de dragul de a suprima puterea pe care i-a dat-o omului, ci pentru a-l darui dupa aceea, pe drept, cu ceva mai bun. Acest dar venind ca o recompensa pentru supunerea sa, pentru ca s-a supus atunci cand putea sa nu se supuna. Ce deosebire ar mai fi intre fapte, daca omul n-ar avea posibilitatea sa faca atat binele, cat si raul. Eu zic ca omul s-a nascut liber, ca raul n-a preexistat si ca omul n-a primit de la acesta puterea de a savarsi cele rele. Omul a avut de la inceput puterea de a se supune sau nu voii lui Dumnezeu. Aceasta putere se numea liberul arbitru." In lucrarea "dincolo de bine si de rau" Nietzsche promoveaza urmatoarele idei: liberul arbitru este de fapt sentimentul de superioritate asupra celui ce trebuie sa se supuna: eu sunt liber, el trebuie sa se supuna vointei mele (...). In realitate se poate vorbi despre vointe puternice si vointe slabe. Trebuie sa ne dovedim noua insine ca suntem haraziti la independenta si la poruncire"