Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

Lucrarea 1. Transmisia in banda de baza

Intr-o transmisiune de date, informatia transmisa poate fi de origine analogica sau numerica. Un semnal este considerat numeric (digital) daca el este discretizat in timp si in amplitudine, ceea ce inseamna ca amplitudinea sa poate lua doar anumite valori, care raman constante pe intervale bine precizate de timp (respectiv pe intervalul corespunzator duratei unui simbol). Pentru semnalele analogice, amplitudinea acestora variaza de o maniera continua in timp. O informatie analogica poate fi convertita in numeric, de exemplu semnalele video sau audio. De asemenea si procesul invers este posibil, respectiv conversia din numeric in analogic. Semnalele ce reprezinta datele pot fi considerate impulsuri modulate in amplitudine. Aceste impulsuri, numite semnale in banda de baza, au un spectru de frecvente care include frecventele foarte joase si ocupa o banda de frecvente mult mai mare decat banda telefonica vocala. Transmiterea lor se poate face, in functie de caracteristicile canalului de telecomunicatii, in banda de baza sau, si aceasta este cazul cel mai des intalnit, prin modularea unui purtator de frecventa adecvat aleasa. IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) defineste banda de baza ca fiind banda de frecvente ocupata de un semnal (de date) inainte ca acesta sa moduleze un purtator (sau subpurtator) pentru a se obtine semnalul care trebuie transmis. Un semnal de date in banda de baza este, prin urmare, un semnal de date asa cum el se prezinta la iesirea sau la intrarea unui echipament de prelucrare sau de prezentare a datelor. Deci putem spunem despre o transmisie de date ca se face in banda de baza daca semnalul de date nu sufera nici un fel de deplasare spectrala datorata modulatiei. Semnalele in banda de baza sunt supuse atenuarilor introduse de catre liniile de transmisie, ele trebuind regenerate periodic in cazul transmisiilor pe distante lungi.
1

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

In prezent transmisiunile de date se realizeaza in cea mai mare parte pe canalele ce permit mai multe fluxuri simultan, in aceaste cazuri fiind necesara translatarea spectrului semnalelor din banda de baza in banda (benzile) cablului respectiv. Sunt insa si cazuri cand este mai avantajoasa transmisia in banda de baza. Circuitele telefonice bifilare nebobinate, cablurile coaxiale, fibrele optice, permitand transmisia unor semnale cu frecventa mult mai mare decat frecventa limita a unui canal telefonic vocal, pot fi echipate pentru transmisiuni in banda de baza, oferind viteze de transmitere a datelor foarte ridicate. Sistemele de transmisie in banda de baza pot fi analogice (telefonia analogica, sisteme de televiziune cu circuit inchis) sau digitale (telefonia digitala, retele locale de calculatoare). In general, semnalul binar propriu zis nu este transmis pe linia de comunicatie sub forma sa bruta, ci se utilizeaza diverse tehnici de codare a acestuia in prealabil. Motivele care stau la baza acestei codari sunt diverse: Recuperarea tactului necesar unei transmisii sincrone este facilitata de catre secventele binare care prezinta tranzitii cat mai numeroase intre doua stari care corespund unor simboluri. Este astfel de dorit evitarea transmiterii unor secvete de date care sa corespunda unor siruri lungi de 1, respectiv 0. Formarea spectrala (spectrum shaping) a semnalului ce se transmite fara a utiliza tehnici de modulare sau filtrare. Acest lucru poate fi important de exemplu in aplicatiile pe liniile telefonice, care introduc atenuari puternice ale semnalului la frecvente mai mari de 300kHz. Eliminarea componentei continue din semnal. Utilizarea eficienta a benzii de frecventa. Se pot transmite date cu un debit mai mare utilizand aceeasi banda de frecventa. Principalele limitari sunt determinate de diafonia prin cuplaj intre perechile aceluiasi cablu. De asemenea distanta de transmisie este limitata la 10 20 km dar, pentru retelele de tranmisiuni de date locale, aceasta distant este suficient de mare. Daca este necesar, marirea distantei de transmisie se

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

poate asigura prin utilizarea repetoarelor regeneratoare si a amplificatoarelor de banda larga inserate pe liniile de transmisiuni.

1. Modemul
Modemul (Modulator - Demodulator) este un dispozitiv care moduleaza un semnal purtator analog pentru a coda informatie digitala, si de asemenea demoduleaza un astfel de semnat purtator pentru a decoda informatia transmisa. Scopul este producerea unui semnal care sa poate fii transmis usor si care sa poate fii decodat pentru a reproduce datele digitale originale. Multi ani, compania americana AT&T a mentinut un monopul asupra echipementelor ce puteau fi conectate electric la reteaua lor telefonica. Producatorii de echipamente de comunicatii au gasit o solutie de a evita acest monopol, creand un modem care nu era legat direct la linie, ci era clupat audio cu sistemul telefonic. Acest modem poate fi vazut in figura de mai jos.

Figura 1.1. Modem cuplat audio. Cel mai cunoscut exemplu este modemul voiceband care transforma codul binar al unui calculator personal in sunete care pot fi transmise pe liniile telefonice si odata receptionat la capatul celalalt transforma acest semnal inapoi in binar. Modemurile sunt, in general, clasificate in functie de cantitatea
3

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

de date pe care o pot trimite intr-o anumita perioada de timp, masurata in biti pe secunda, sau "bps". De asemenea, acestea pot fi clasificate dupa BAUD, adica de cate ori apar modificari de semnal intr-o secunda. Modemuri tot mai rapide sunt folosite de utilizatorii de Internet in fiecare zi, in special modemuri prin cablu si modemuri ADSL. In telecomunicatii, modemurile radio de banda larga de frecvente transmit pachete repetate de date la rate foarte mari prin legaturi de microunde radio. Modemul radio de banda ingusta este utilizat pentru pachete de date la rate mici, de pana la 19.2kbps, si este destinat special retelelor private de radio. Unele modemuri cu microunde transmit mai mult de o suta de milioane de biti pe secunda. Modemurile optice transmit date prin fibra optica, avand rate de date de peste un miliard de biti pe secunda. Un kbps, asa cum este definit in telecomunicatii inseamna 1000 de biti pe secunda, si nu 1024 de biti pe secunda cum este definit in binar. De exemplu, un modem de 56k poate transfera date de pana la 56,000 de biti pe secunda, care in binar inseamna doar 7,8kB. Debitele strandard folosite de modemurile pe linia telefonica sunt: 100bps (110 BAUD); 300bps (300 BAUD); 1.2kbps (600 BAUD); 2.4kbps (1200 BAUD); 4.8kbps (1600 BAUD); 9.6kbps (2400 BAUD); 14.4kbps (2400 BAUD); 28.8kbps (3200 BAUD); 33.6kbps (3429 BAUD); 56kbps (8000 BAUD); Modemurile mai noi pot sa depaseasca debitul informational de 56kbps prin compresia datelor inainte ca acestea sa fie trimise pe linie. Fizic se transmite tot 56kbps, dar prin compresie se pot atinge debite pe pana la 300kbps. Acest debit este variabil chiar si presupunand ca linia nu isi modifica caracteristicile, in functie de tipul informatiei transmise.

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

2. Coduri in banda de baza

Codurile din banda de baza se comporta asemanator cu modulatiile, modificand distributia energiei in banda si ajutand la sincronizarea tactului la receptie. Diferenta intre un semnal in banda de baza si unul modulat este ca in urma prelucrarii, semnalul va ocupa aceeasi banda si va ramane dreptunghiular.

2.1. Codul NRZ (Non Return to Zero)

Cel mai simplu mod de a reprezenta datele binare este folosind un cod care atribuie un nivel de semnal valorii 0 logic si alt nivel valorii 1 logic. de obicei pentru 1 se foloseste un nivel pozitiv de tensiune, iar pentru 0 o tensiune nula (0 V). Codarea NRZ are urmaroarele variante: NRZ-L (Level): echivalent cu NRZ (1 - nivel ridicat, 0 nivel zero); NRZ-M (Mark): 1 apare o tranzitie, 0 nu apare nici o tranzitie; NRZ-S (Space): 1 nu apare nici o tranzitie, 0 apare o tranzitie; Acest cod nu este recomandat pentru transmiterea directa pe linia de comunicatii deoarece atenuarea introdusa de transformatoarele de linie va determina deformarea sa intr-o asemenea masura incat nu va mai fi posibila reconstituirea datelor la receptie. In plus, pentru un sir lung de simboluri de acelasi tip nu vor fi tranzitii in semnalul de date, ceea ce inseamna ca nu va fi posibila sincronizarea tactului de la receptie cu cel de la emisie. Codul NRZ-M este folosit la transmiterea datelor in retelele de tip FastEthernet 100BaseFX si FDDI, deoarece pe aceste canale exista un singur emitator, iar comunicarea este unidirectionala.

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

Figura 1.2. Codarea NRZ.

2.2. Codul bifazic

Se utilizeaza trei variante ale acestui cod: BI-L, BI-M si BI-S. Prima varianta este cunoscuta si sub denumirea de codare Manchester, si va fi prezentata ulterior. Codurile BI-M si BI-S presupun aparitia unei tranzitii la inceputul oricarui interval de bit. Pentru codul BI-M daca bitul este de 1, atunci o a doua tranzitie va apare la mijlocul intervalului de bit. Pentru transmisia unui 0 nu se va mai produce nici un fel de tranzitie. Codarea BI-S este exact inversa codarii BI-M: tranzitie la jumatatea intervalului daca se transmite 0 si lipsa unei tranzitii daca se transmite 1.

Figura 1.3. Codarea bifazica Mark si Space.

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

2.3. Codul Manchester

Codul Manchester determina o tranzitie pentru semnalul emis, tranzitie care apare la mijlocul fiecarei perioade de bit. Astfel, un 1 este reprezentat printr-o tranzite de la nivelul -V la nivelul +V, in timp ce unei tranzitii de la nivelul +V la nivelul -V ii corespunde un 0. In cazul sirurilor de biti identici este necesara o tranzitie suplimentara care asigura revenirea semnalului la nivelul corespunzator. In acest fel se asigura sincronizarea intre emitator si receptor, chiar si in cazul transmisiei unor secvente lungi de 0 sau 1. In plus, deoarece simbolurile binare sunt reprezentate prin tranzitii si nu prin nivele de tensiune (stari) ca la codurile de tip NRZ, scade probabilitatea aparitiei unor erori cauzate de zgomotul din mediul de transmisie. Zgomotul care afecteaza semnalul poate modifica nivelele transmise, dar este putin probabil ca el sa duca la inversarea tranzitiei sau la eliminarea ei.

Figura 1.4. Codarea Manchester. Dezavantajul codarii bifazice (aici incluzand si Manchester) tine de banda ocupata de semnalul codat. Deoarece bitul emis are durata egala cu jumatatea bitului logic, debitul de iesire va fi dublul debitului informational rezultand o banda de frecventa relativ mare. Energia semnalului este concentrata in banda [0.6-2.5]fN, (figura 1.7) banda mai mare decat cea a secventei necodate. Aceasta banda relativ larga nu recomanda folosirea codului bifazic pentru debite mai mari de 1200bps decat pe canale dedicate de banda larga. Banda necesara transmiterii unui semnal cu debitul de 10Mbps este de 20MHz.

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

Codul Manchester este utilizat in retelele Ethernet 10Base5, 10Base2, 10BaseT si 10baseFL.

2.4. Codul Miller

Codul Miller se obtine din codul Bifazic-S prin eliminarea unei tranzitii din doua. Altfel spus, semnalul codat Miller prezinta tranzitii numai la tranzitiile de un anume sens ale semnalul bifazic diferential. Acest cod prezinta avantajul unui spectru de frecvente mai ingust, energia fiind concentrata in banda [0.4-1.2]fN. Tot datorita acestei concentrari a energiei intr-o banda ingusta, imunitatea la perturbatii este mai mare decat in cazul codului bifazic. Prin eliminarea a jumatate din tranzitiile codului bifazic rezulta un debit codat dublu. Exista cel putin o tranzitie la doi biti (corespunzatoare situatiei cele mai defavorabile 101), avand o buna capacitate de sincronizare. Codul Miller este recomandat sa fie folosit la debite de peste 2400bps, si se utilizeaza in inregistrarile magnetice.

Figura 1.5. Codul Miller

2.5. Codul AMI (Alternate Mark Inversion)

In codul AMI 1 logic se codeaza alternativ ca +V si V , iar 0 logic este reprezentat prin tensiune zero. In acest mod, se obtine un semnal cu trei niveluri de amplitudine (pseudoternar) a carui componenta de curent continuu este nula, iar componentele de frecventa joasa sunt nesemnificative. Largimea de banda a codului AMI este mai ingusta decat cea a codului bifazic, puterea este concentrata la frecvente mai inalte. Energia este concentrata in banda [0.6-1.5]fN, imbinand avantajele codurilor Manchester si Miller. Capacitatea de sincronizare a codului este slaba deoarece secventele lungi de 0 sunt codate fara nici o tranzitie. De asemenea nivelul 0V din linie
8

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

pentru o secventa lunga de 0 poate duce la concluzia ca s-a terminat transmisia sau s-a pierdut conexiunea. Bitul transmis are o durata egala cu cel informational, debitele fiind egale. Acest cod este lipsit (aproape) complet de componenta de curent continuu, fapt ce justifica utilizarea lui in telefonia digitala, in sistemele ce poseda dispozitive de aleatorizare (scrambler) care au drept scop echilibrarea aparitiei simbolurilor de "1" si "0" in orice secventa, ceea ce duce la imbunatatirea informatiei de sincronizare, deci la eliminarea principalului dezavantaj al codului AMI.

Figura 1.6. Codul AMI.

2.6. Codul CMI (Coded Mark Inversion)

Regula de codare la CMI este: bitul 0 este codat cu o tranzitie pozitiva la mijlocul perioadei de bit (tranzitie LH), iar bitul 1 este codat alternativ cu +V sau V (nivele HH sau LL). Codurile CMI se folosesc la transmisii cu viteze de peste 140Mbiti/sec, asigurand o densitate foarte mare a impulsurilor, iar tactul de sincronizare al echipamentelor putand fi extras usor. Distributia spectrala de putere a semnalului codat este asimetrica, energia este concentrate in banda [0.1-0.8]fN, iar semnalul nu are componenta continua.

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

Figura 1.7. Codul CMI. In figura de mai jos sunt prezentate densitatile spectrale de putere ale codurilor Bifazic-S, Miller, AMI si CMI.

Figura 1.8. Densitatile spectral ale principalelor coduri BB.

3. Sincronizarea tactului la 10eceptive cu cel de la emisie

Sincronizarea este necesara din doua motive: Citirea bitilor necesita un tact cu frecventa si faza identice cu cele ale tactului de la emisie, pentru a nu aparea pierderi de biti sau citiri duble; Procesul de decodare pentru codurile Bifazic, Miller si CMI necesita un tact de 2fbit identic cu cel de la emisie.

10

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

Defazajul care apare intre tactul de la emisie si cel de la receptie are urmatoarele cauze: Momente de timp diferite de pornire a oscilatoarelor de la emisie si 11eceptive: genereaza defazajul initial, ce are o valoare intre 0 si 180; Diferente intre frecventele generate de oscilatoarele de la emisie si 11eceptive. Practic este imposibil sa se realizeze doua oscilatoare cu frecvente absolute identice; Intarzierile si perturbatiile de pe canal; Nedeterminarea de 180 (la cod Miller) Pentru a elimina acest defazaj, se foloseste un bolc de sincronizare. Eliminarea defazajului se face in doua etape: 1. Sincronizarea rapida are rolul de a elimina defazajul initial, fiind efectuata o singura data la inceputul receptiei. In cazul codurilor la care tactul de bit difera de tactul de emisie (Miller), se va elimina si nedeterminarea de 180 2. Sincronizarea dinamica elimina continuu defazajul dintre tactul semnalului receptionat si tactul semnalului emis. Actioneaza pe toata durata receptiei. Daca nu exista bloc de sincronizare rapida, sincronizarea dinamica este respunzatoare si de eliminarea defazajului initial. Schema bloc a circuitului de sincronizare este prezentata mai jos:

Figura 1.9. Schema circuitului de sincronizare.

11

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

Parametrii care determina performantele circuitului de sincronizare sunt: - defazajul initial: (1.1)

Unde n este numarul de celule divizoare cu 2 asupra carora actioneaza sincronizarea rapida. - pasul de sincronizare: (1.2)

Unde N este numarul total de celule divizoare cu 2. np numarul de pasi in care se face sincronizarea: (1.3)

fatac frecventa cu care se alineaza fronturile: (1.4) ts timpul de sincronizare: (1.5)

12

Tehnici de comunicatii Indrumator de laborator Lucrarea 1 Transmisia in banda de baza

4.Parte practica
Alegeti o secventa de 16 biti si codati-o NRZ, NRZ-M, NRZ-S, Manchester, BI-S, Miller, AMI si CMI. Porniti aplicatia Codare in banda de baza, introduceti secventa de biti si verificati daca codarea voastra a fost corecta.

Figura 1.10. Aplicatia Codare in banda de baza.

13