Curs Drept civil -Succesiuni

PROBLEME GENERALE PRIVIND MOSTENIREA.

a) Notiunea de mostenire Prin mostenire (care mai este numita si ,,succesiune sau ,,ereditate) se intelege transmisiunea patrimoniului1 a drepturilor si obligatiilor - unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata. In reglementarea mostenirii de catre dreptul civil este folosit, ca un sinonim al termenului de ,,mostenire, si termenul de succesiune. Intr-adevar, din acest cuvant - provenit din fondul lexical latin al limbii noastre se formeaza, prin asociere, o serie de denumiri de drept succesoral, care nu se pot forma prin asociere cu cuvantul mostenire, cum sunt, de exemplu, cele de ,,capacitate succesorala, ,,reprezentare succesorala, rezerva succesorala, ,,optiune succesorala, etc. Codul civil foloseste termenul de ,,succesiune in doua intelesuri: In inteles larg, prin ,,succesiune (,,mostenire sau ,,ereditate) este desemnata orice transmisiune de drepturi: universala, cu titlu universal sau cu titlu particular, intre vii (inter vivos) sau din cauza de moarte (mortis causa) Prin ,,succesiune in inteles restrans se intelege: pe de o parte, transmisiunea patrimoniului - a drepturilor si obligatiilor - unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata (in acest sens, se spune ca o persoana succede alteia, ca o mosteneste); pe de alta parte, insusi patrimoniul transmis din cauza de moarte. Asadar, termenul de ,,succesiune. In intelesul restrans, ca termenii de ,,mostenire sau ,,ereditate desemneaza atat transmisiunea din cauza de moarte, cat si obiectul acestei transmisiuni. Persoana decedata al carei patrimoniu se transmite pe cale de mostenire (succesiune) se numeste si de cujus (prescurtare a formulei romane is de cujus succesione agitur - cel despre a carui mostenire este vorba). Persoanele care dobandesc, in tot sau in parte, patrimoniul celui care a lasat mostenirea se numesc succesori. Ei se mai numesc: mostenitori sau erezi, in cazul succesiunii legale; legatari, cand dobandesc un legat in cazul mostenirii testamentare si donatari in cazul donatiei de bunuri viitoare.

_____________________
1A se vedea, I. Lula, Unele probleme privind notiunea de patrimoniu, in ,,Dreptul nr. 1/1998, p. 17-24. Patrimoniul este definit ca fiind ,,totalitatea drepturilor si obligatii1or care au valoare economica, apartinand unei persoane fizice sau juridice (C. Statescu, C. Barsan, Drept civil. Drepturi reale, Universitatea Bucuresti, 1988, p.4). Intr-o alta lucrare, cand s-a definit patrimoniul s-au inclus in definitie nu numai totalitatea drepturilor si ob1igatii1or avand valoare economica, ci ,,si bunurile la care se refera aceste drepturi, apartinand unei persoane ale carei nevoi sau sarcini este destinat sa le satisfaca (C. Ionascu, Drepturile reale principale, Editura Academiei, Bucuresti, 1978, p.13). Includerea in definitia patrimoniului a bunurilor la care se refera drepturile patrimoniale a fost, pe drept cuvant, criticata in literatura juridica, deoarece, in terminologia Codului civil, drepturile patrimoniale sunt considerate ca fiind bunuri, astfel ca s-ar ajunge oarecum la dublarea patrimoniului sub raportul bunurilor care il compun si nu s-ar tine seama de faptul ca patrimoniul, fiind o suma de valori, este distinct de bunurile care il compun. De aceea, simpla referire la drepturi inseamna includerea implicita a bunurilor in cuprinsul patrimoniului. 2 Legatarul poate fi: universal, cu titlu universal sau cu titlu particular ori singular, dupa cum el este chemat: la intreg patrimoniul succesoral; la o fractiune din acesta; numai la bunuri singulare, anume determinate

b) Felurile succesiunii Potrivit art. 650 C. civ., mostenirea se transmite mostenitorilor, la moartea celui care lasa mostenirea, fie in temeiul legii, fie in temeiul vointei acestuia exprimata prin testament. Prin urmare, mostenirea (succesiunea sau ereditatea) este de doua feluri: legala si testamentara. Mostenirea este legala atunci cand transmiterea din cauza de moarte se savarseste in puterea legii. Ea intervine numai cand cel care lasa mostenirea nu a dispus prin testament de bunurile sale in favoarea unei sau unor persoane (ea se mai numeste in acest caz mostenire ab intestat, deoarece nu priveste decat patrimoniul celor care au murit fara a face un testament intestati). Mostenirea este testamentara in cazul in care defunctul a dispus de averea sa, pentru timpul cat nu va mai fi, prin unul sau mai multe acte unilaterale de ultima vointa numite legate, caci legatele nu se pot face decat prin testament. Trebuie aratat ca mostenirea se transmite, fie numai in temeiul legii, fie numai in temeiul testamentului. Sunt insa cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. Succesiunea mai poate fi si conventionala. Aceasta se intampla in cazul, deosebit de rar in practica, al donatiei de bunuri viitoare (adica al contractului de donatie avand drept obiect o mostenire, o fractiune din aceasta sau bunuri succesorale singulare). In acest caz, donatia produce efecte numai la moartea donatorului si este intotdeauna revocabila (art.821 C.civ.). Dreptul la mostenire este reglementat, in principal, in Codul civil, Cartea a III-a privind diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea, Titlul I, ,,Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II, ,,Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941).
2. CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII MOSTENIRII

Am vazut ca succesiunea (mostenirea sau ereditatea) este transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane in viata. Din aceasta definitie rezulta ca transmisiunea care opereaza in cazul mostenirii prezinta anumite particularitati: ea este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa), universala, unitara si indivizibila. a) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa), deoarece ea se produce numai la moartea unei persoane fizice. Prin moarte se intelege incetarea din viata a unei persoane fizice constatata nemijlocit ori declarata judecatoreste deoarece numai decesul unei fiinte umane poate deschide mostenirea. Incetarea existentei unei persoane juridice nu poate niciodata sa aiba acest efect. b) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune universala, deoarece are ca obiect o universalitate juridica: patrimoniul persoanei decedate. Adica totalitatea drepturilor si obligatiilor care au apartinut persoanei respective3. ___________________
3 Cand o universalitate de bunuri este constituita prin lege, ea este numita universalitate juridica. Aceasta este formata nu numai din bunurile respective, considerate impreuna, ca latura activa, ci si din obligatiile (datoriile) titularului, ca latura pasiva a universalitatii. Fiind o universalitate formata in puterea legii, ea exista independent de vointa titularului, trasatura care o deosebeste fundamental de simplele universalitati de fapt. Bunurile care alcatuiesc universalitatea de drept sunt legate intre ele nu numai pentru faptul ca apartin aceleiasi persoane, dar si din cauza ca drepturile si obligatiile au aceeasi destinatie si sunt supuse aceluiasi regim juridic. (I. Luta, op.cit., p.15).

Transmisiunea poate privi intreg patrimoniul defunctului sau numai o fractiune din patrimoniul acestuia. Din acest punct de vedere, succesiunea se opune transmisiunii intre vii, caci in acest din urma caz, dupa cum stim, transmisiunea nu poate avea ca obiect decat bunuri singulare, iar nu patrimonii sau fractiuni dintr-un patrimoniu. Asadar, mostenirea (succesiunea) nu este o transmisiune a unor bunuri singulare privite in individualitatea lor specifica, ci ea consta in transmiterea unei averi, a acelei universalitati care este patrimoniul persoanei decedate. De aici rezulta ca: Intrucat transmisiunea succesorala are ca obiect un patrimoniu iar acesta este alcatuit nu numai din drepturi, dar si din obligatii in mod necesar prin mostenire se transmit nu numai drepturile, ci si obligatiile defunctului. Transmisiunea succesorala este, prin urmare, atat activa, cat si pasiva, ceea ce o deosebeste de transmisiunile operate prin acte intre vii, caci acestea nu pot transmite obligatii, ci numai drepturi. In schimb, transmisiunea datoriilor unei persoane se poate opera prin mostenire, caci ea are drept obiect o universalitate. Drepturile transmise prin mostenire nu sunt privite in individualitatea lor, ci numai ca parti alcatuitoare ale patrimoniului. De unde rezulta ca transmisiunea activa a acestei universalitati se va efectua si va fi opozabila tertelor persoane fara a fi conditionata de savarsirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege pentru fiecare din drepturile ce o compun (de exemplu, daca in mostenire se ana terenuri sau constructii, dreptul de proprietate asupra lor se va transmite prin mostenire si va fi opozabil tertilor fara inscriere in cartea funciara sau fara transcriere in registrul de transcriptii). Trebuie aratat ca acela care lasa mostenirea poate sa dispuna prin testament si de un anumit bun al sau. In acest caz, cum vom arata, opereaza o transmisiune cu titlu particular. c) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune unitara. Intrucat patrimoniul este un tot unitar, si mostenirea are un caracter unitar. Aceasta inseamna ca intreaga mostenire alcatuieste, in principiu, o singura masa succesorala; ea nu se frange intr-o pluralitate de mosteniri si, ca urmare, este guvernata de aceleasi norme juridice, fara a se face distinctie dupa natura si originea bunurilor mostenirii (bunurile paterne, ale rudelor tatalui si cele materne, ale rudelor mamei etc.). In anumite cazuri, legea admite anumite exceptii; de exemplu cand patrimoniul defunctului cuprinde si drepturi de autor, transmiterea acestora este supusa unor norme stabilite de legea speciala, iar pentru restul bunurilor se aplica normele Codului civil. d) Transmisiunea mostenirii este o transmisiune indivizibila. Patrimoniul persoanei fizice este un tot indivizibil si, in consecinta, transmisiunea mostenirii nu poate fi decat indivizibila. Drept urmare, acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil, in intelesul ca nu se poate accepta o parte din mostenire si renunta la rest. Acelasi principiu al indivizibilitatii mostenirii ne explica de ce, daca la mostenire sunt chemati mai multi mostenitori, fiecare avand vocatie la intreaga avere, renuntarea sau inlaturarea de la mostenire pentru nevrednicie a unuia dintre ei face sa creasca, de drept, partile comostenitorilor (dreptul de acrescamant). In dreptul roman, coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara este admisa. _________________________
A se vedea: C. Barsan, Concursul calitatii de succesor legal cu aceea de mostenitor testamentar cu privire la terenuri, in ,,Revista Romana de drept nr.7/1 982, p.31 -35; T. Pop, Examen critic al practicii judecatoresti si al literaturii juridice privitoare la admisibilitatea transmiterii terenurilor prin testament, mostenitorilor legali, in ,,Revista Romana de Drept nr. 11/1982, p. 23.
4

Altfel spus, succesiunea testamentara nu inlatura pe de-a-ntregul pe cea legala decat daca s-a instituit un legatar universal si nu sunt mostenitori rezervatari (adica mostenitori carora legea le rezerva o parte din mostenire chiar impotriva vointei liberale a defunctului).
3. DESCHIDEREA MOSTENIRII

Mostenirea se transmite catre mostenitori numai din momentul deschiderii sale. Pana in acest moment, mostenitorii nu pot dobandi nici un drept asupra bunurilor mostenirii. Prin deschiderea mostenirii (succesiunii) intelegem faptul ce da nastere transmisiunii succesorale Potrivit legii, numai moartea persoanei are ca efect deschiderea mostenirii (art.651 C.civ.). Moartea naturala a aceluia care lasa mostenirea poate fi constatata in mod fizic prin examenul cadavrului, iar daca aceasta nu este cu putinta, instanta judecatoreasca, prezumand-o, o poate declara prin hotarare. Hotararea declarativa produce efectele mortii de la data stabilita prin hotarare ca fiind a decesului (art. 18 Decret 31/1954). Deschiderea succesiunii se determina prin doua coordonate: data si locul. A. Data deschiderii mostenirii Deschiderea mostenirii are loc in momentul mortii celui care lasa mostenirea. Deci, mostenirea se deschide in chiar clipa mortii celui care o lasa. Persoana care pretinde mostenirea trebuie sa dovedeasca moartea, precum si data mortii celui pe care vrea sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei sale se face, dupa caz, cu certificatul de deces, eliberat in temeiul registrului de stare civila, fie, in lipsa unui asemenea certificat, cu hotarare judecatoreasca de declarare a mortii prezumate a celui care lasa mostenirea (hotarare care cuprinde data stabilita de judecata ca fiind aceea a mortii). Data mortii cuprinsa in certificatul de deces sau in hotararea judecatoreasca declarativa de moarte face dovada pana la proba contrara. Deci, cel interesat poate dovedi, cu orice mijloc de proba admis de lege, adevarata data a mortii (ziua, ora sau minutul mortii). In cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare, fara sa se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata (art.21 din Decretul nr.3 1/1954). Stabilirea datei deschiderii mostenirii prezinta interes practic. Astfel, in raport de data deschiderii mostenirii se stabilesc mostenitorii defunctului, capacitatea lor de a mosteni, precum si drepturile ce li se cuvin5. Apoi, in raport de data deschiderii mostenirii are loc transmisiunea drepturilor in temeiul legii in vigoare de la cel care lasa mostenirea la mostenitori. In fine, in cazul unui connict intre legi succesorale succesive, devolutiunea mostenirii va fi stabilita de legea in vigoare la data deschiderii succesiunii.

____________________________
5

Pentru amanunte a se vedea I. Popa, I. Les, In legatura cu natura juridica si puterea doveditoare a certificatului de mostenitor; precum si actiunea in anulare a acestuia, in ,,Dreptul nr. 11/1997, p. 36-50.

B. Locul deschiderii mostenirii Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea, adica la domiciliul pe care-l avea la data mortii (locul deschiderii mostenirii poate sa nu coincida cu locul mortii celui care lasa mostenirea, daca acesta a murit in timpul cat isi parasise vremelnic domiciliul). Deci, nu intereseaza locul unde a decedat cel care lasa mostenirea, ci ultimul sau domiciliu6. Motivele care au determinat pe legiuitor sa statorniceasca locul deschiderii mostenirii la ultimul domiciliu sunt de ordin practic. Acolo se ana, de obicei, hartiile defunctului si tot acolo pot fi obtinute cele mai multe informatii cu privire la mostenitorii si bunurile defunctului. In cazul cand ultimul domiciliu al celui care lasa mostenirea nu este cunoscut ori nu se ana in tara, locul deschiderii mostenirii este locul din tara unde sunt situate cele mai importante bunuri ale mostenirii. In cazul in care bunurile succesorale se ana in localitati diferite, locul deschiderii mostenirii va fi acolo unde se ana bunurile cele mai importante. Importanta bunurilor va fi determinata In functie de valoarea lor la data mortii defunctului. Mostenirea minorului sau a interzisului se deschide la domiciliul pe care i-l statorniceste legea (Decretul nr. 3 1/1954, art.14). Aceasta inseamna, in cazul minorului, chiar daca a implinit varsta de 14ani, ca mostenirea acestuia se deschide la domiciliul comun al parintilor, iar daca ei nu au un asemenea domiciliu, la asezarea aceluia dintre parinti unde minorul locuieste statornic fie in temeiul intelegerii parintilor, fie in temeiul hotararii instantei judecatoresti. In cazul in care dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala a minorului fiind primejduita in casa parinteasca, instanta judecatoreasca il incredinteaza, potrivit dispozitiilor art. 104 C.fam., unei institutii de ocrotire sau unei alte persoane, aceasta nu-i modifica domiciliul, deoarece centrul activitatii sale juridice ramane in domiciliul parintilor sau al parintelui care-l reprezinta. Aceeasi va fi solutia si in cazul in care la moartea sa minorul avea, cu incuviintarea autoritatii tutelare, o locuinta proprie pentru desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale (art.102 C.fam.). Locul deschiderii mostenirii celui interzis sau a minorului anat sub tutela va fi la domiciliul tutorelui (art. 14 alin.3 din Decretul nr.3l/1954). Cat priveste dovada ultimului domiciliu al defunctului daca aceasta dovada nu ar reiesi din enuntarile certificatului de moarte sau daca aceste enuntari ar fi contestate dovada (fiind vorba de stabilirea unui simplu fapt material) se va putea face prin orice mijloace de proba, inclusiv martori si prezumtii. Locul deschiderii unei mosteniri prezinta interes in materie succesorala din doua puncte de vedere: determina atat competenta teritoriala a notarului, cat si competenta instantei de judecata

______________________
6 ,,Domiciliul

unei persoane fizice este acolo unde Isi are locuinta sa statomica sau principala (art.13 din Decretul

nr. 31/1954)

Ct priveste procedura succesorala necontencioasa, organul notarial competent este cel de la locul unde s-a deschis succesiunea (Legea nr. 36/1995 si Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale). Acolo se iau masurile de conservare a bunurilor succesorale, adica se intocmeste inventarul si, eventual, se numeste un custode sau un curator, si tot acolo se elibereaza certificatul de mostenitor. Locul unde mostenirea se deschide determina si competenta instantei de judecata. Instanta judecatoreasca competenta sa judece procesele referitoare la mostenire este cea de la locul unde succesiunea s-a deschis (art.14 C. proc.civ.). Sunt de competenta acestei instante: cererile referitoare la validitatea si executarea testamentului; cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva celorlalti; cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar. Aceasta competenta derogatorie se justifica atat prin faptul ca in acest loc se ana in mod obisnuit concentrate informatiile despre defunct si mostenire, cat si prin imprejurarea ca procesele succesorale implica adesea nevoia lichidarii unor pretentii reciproce intre mostenitori sau intre acestia si creditorii succesorali. II. CERINTELE LEGALE PENTRU A PUTEA MOSTENI Pentru ca o persoana sa poata mosteni in temeiul legii sau al testamentului legea cere ca aceasta persoana sa aiba capacitate succesorala si sa fie chemata la mostenire. In plus, pentru a mosteni in temeiul legii, se mai cere ca persoana in cauza sa nu fie indepartata de la mostenire ca nedemna7.
1. CAPACITATEA SUCCESORALA

Potrivit art.654 C.civ., ,,pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii. Prin urmare, o persoana are capacitatea succesorala si, deci, poate mosteni numai daca exista in viata la data deschiderii mostenirii. Dovada existentei in acel moment incumba aceluia care pretinde mostenirea. A. Pe baza dispozitiilor legale, sunt considerate ca exista si au capacitate succesorala. a) persoana care este nascuta si se ana in viata la data deschiderii mostenirii; b) copilul nenascut, dar conceput la data deschiderii mostenirii. Existenta unei persoane fizice incepe din ziua nasterii sale. Dar, potrivit art.654 C.civ., ,,copilul conceput este considerat ca exista. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista8. Prin urmare, copilul care este conceput la data deschiderii mostenirii are capacitate succesorala si poate mosteni, cu conditia sa se nasca viu. Legea noastra civila nu cere ca el sa fie si viabil, adica sa aiba si aptitudinea de a trai; este suficient sa se fi nascut viu si sa fi trait cateva clipe pentru a fi considerat ca el a existat si deci a avut capacitate succesorala. ____________________
In cazul mosteniri testamentare, cel care lasa mostenirea are dreptul sa revoce dispozitiile testamentare pentru a sanctiona ingratitudinea celui gratificat. 8 Inca din dreptul roman s-a admis ca drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie, conform regulii: ,,Copilul conceput trebuie sa fie socotit ca fiind nascut ori de cate ori aceasta este in interesul sau (infans con ceptus pro nato habetur; quoties de commodo ejus agitur).
7

In cazul in care copilul s-a nascut inainte de deschiderea mostenirii, dovada capacitatii succesorale nu ridica nici o greutate. Daca insa copilul se naste dupa moartea aceluia care lasa mostenirea, va trebui dovedit ca el a fost conceput inainte de moartea acestuia. Dovada conceptiunii se face potrivit dispozitiilor din Codul familiei care reglementeaza timpul legal al conceptiunii9: ,,Timpul cuprins intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii (art.61 C.fam.)10. Pentru a stabili daca momentul conceptiei poate fi dovedit, in materie de mostenire cu ajutorul prezumtiei prevazute de Codul familiei cu privire Ia filiatie, trebuie sa deosebim doua situatii: - Sunt cazuri cand problema capacitatii succesorale se confunda cu aceea a filiatiei. - De pilda, copilul s-a nascut inainte de 301 zile dela moartea pretinsului sau tata, a carui mostenire o reclama sub cuvant ca este copilul sau din casatorie. Potrivit art.53 C.fam., copilul nascut dupa desfacerea casatoriei are ca tata pe sotul mamei daca a fost conceput in timpul casatoriei. Aplicand prezumtia legala inscrisa in art. 61 din acelasi Cod, vom stabili ca acesta este copilul din casatoria celui care lasa mostenirea. In felul acesta este solutionata si chestiunea capacitatii succesorale. - In ipoteza in care insa casatoria desfacandu-se prin moartea barbatului mama se recasatoreste inainte de trecerea a 301 zile de la aceasta moarte, art.53 alin.2 C.fam. dispune ca tata al copilului nascut dupa incheierea acestei casatorii va fi noul sot al mamei, chiar daca copilul potrivit art.61 din Codul familiei ar fi fost conceput in timpul casatoriei cu primul sot. Intr-o asemenea ipoteza, problema filiatiei si cea a capacitatii succesorale se vor confunda numai in ce priveste dreptul copilului de a mosteni pe acela pe care legea il socoteste tatal sau, respectiv noul sot al mamei. Socotim ca solutia justa consta in a aplica si in materie de mostenire prezumtia legala privito are la durata gestatiei cu puterea ei doveditoare de prezumtie legala, cu precizarea ca, in aceasta materie, problema capacitatii succesorale nu se confunda cu aceea a filiatiei11.

________________________
9 Determinarea timpului legal al conceptiei prezinta importanta pentru stabilirea paternitatii. Astfel, de exemplu, pentru a se aplica prezumtia de paternitate este necesar sa se stabileasca ca un copil a fost conceput in timpul casatoriei. Avand in vedere ca nu se poate determina cu precizie data conceptiei unui copil, legea stabileste, pe baza datelor medicale privind durata minima si maxima a gestiunii, ca perioada conceptiei este cuprinsa intre a 180-a zi si a 300-a zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 C. fam.). Potrivit acestui text, pentru a ana timpul legal al conceptiunii unui copil se socoteste de la ziua nasterii acestuia inapoi pana la 180 zile, iar de la a 180-a zi pana la a 300-a zi se intinde perioada conceptiunii copilului. 10Timpul legal al conceptiunii se calculeaza de la zi la zi, adica pe zile, iar nu pe ore. In realitate, acest timp legal este de 121 zile, deoarece legea face vorbire de cea de-a 300-a zi si a 180-a zi ,,dinaintea nasterii copilului, ceea ce inseamna ca ziua nasterii, care este ziua de plecare a termenului (die ad quo), nu se socoteste, dar se socoteste ziua de implinire (die ad quem).Este admisibila dovada ca data conceptiei copilului se situeaza intr-o anumita perioada sau intr-o anumita zi din cele care alcatuiesc timpul legal al conceptiei. 11 Aceasta solutie se sprijina pe faptul ca, in tacerea Codului, suntem obligati sa presupunem ca legiuitorul s-a referit la timpul de gestatie pe care ii prezuma legea. Pe de alta parte, trebuie observat ca de vreme ce prezumtia inscrisa in art. 61 C. fam. este conforma cu datele stiinlei privitoare la durata sarcinii solutia pe care o impartasim inlesneste dovada capacitatii succesorale, fara a stanjeni stabilirea adevarului obiectiv.

c) persoana disparuta, cat timp nu a intervenit o hotarare de declarare a mortii, ramasa definitiva (art. 19 din Decretul nr. 31 / 1954). In sistemul initial al Codului civil din 1864, disparutul adica persoana despre care nu sunt stiri daca mai este sau nu in viata putea face, In conditiile legii, obiectul, mai intai al unei prezumtii de absenta, apoi al unei declaratii de absenta. Existenta absentului era din punct de vedere juridic incerta. Drept urmare, mostenirea sa nu se putea deschide, caci nu se putea dovedi ca el este mort; pe de alta parte, absentul nu putea sa culeaga mostenirile lasate de altii, caci nu se putea dovedi ca el este in viata. In dreptul actual, declararea absentei este inlocuita prin declararea morti prezumate. In felul acesta, nesiguranta ce decurgea din institutia absentei a fost inlocuita cu o reglementare simpla si clara, care instaureaza certitudinea. Art. 18 din Decretul nr.31/1954 prevede ca ,,de indata ce hotararea declarativa de moarte a ramas definitiva, cel disparut este socotit ca a murit la data stabilita prin hotarare ca fiind aceea a mortii. Asadar, cat timp nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte, legea prezuma ca disparutul este in viata, ceea ce inseamna ca el are in acest rastimp capacitatea succesorala. In anumite cazuri, capacitatea succesorala a disparutului este numai provizorie. Intradevar, daca cel disparut va fi declarat judecatoreste mort, capacitatea succesorala pe care o avea la data deschiderii mostenirii depinde de data morti stabilita prin hotararea declarativa de moarte; daca aceasta data este anterioara datei deschiderii mostenirii inseamna ca disparutul nu avea capacitate succesorala si, deci, ceea ce s-a primit din succesiune in numele sau trebuie restituit, pe cand daca data mortii stabilita in hotarare este posterioara datei deschiderii mostenirii, disparutului a pastrat capacitatea succesorala si ceea ce a cules a lasat propriilor sai mostenitori. Cel disparut va culege, prin urmare, mostenirile deschise in favoarea sa; capacitatea sa succesorala este insa provizorie, ea putand fi desfiintata retroactiv, daca ulterior hotararea declarativa de moarte ar stabili ca el a murit inaintea celui care a lasat mostenirea. B. Daca au capacitate succesorala numai persoanele care exista la data deschiderii mostenirii, per a contrario rezulta ca nu au capacitate succesorala persoanele care nu mai sunt in viata la aceasta data. Intra in aceasta categorie: a) Persoana predecedata, adica persoana care era deja decedata la data deschiderii mostenirii. Cei care au incetat din viata inaintea persoanei decedate al carei patrimoniu se transmite pe cale de mostenire nu pot sa-l mosteneasca, deoarece la data cand s-ar naste dreptul lor asupra mostenirii ci nu mai sunt subiecte de drept, adica nu se mai bucura de capacitate de folosinta. Intrucat persoana predecedata nu are capacitate succesorala, ea va fi exclusa de la mostenirea defunctului. Trebuie aratat ca, potrivit legii, partea din mostenire cuvenita predecedatului este culeasa de mostenitorii sai care pot veni la mostenirea defunctului prin reprezentarea predecedatului. Daca exista vreo indoiala privitor la predecesul unui mostenitor, dovada se face comparanduse data mortii defunctului cu data cand a murit persoana care se pretinde ca ar avea dreptul la mostenire (aceste date se vor stabili cu ajutorul certificatelor de deces eliberate in temeiul registrului de stare civila sau, in caz de declarare judecatoreasca a mortii, cu hotararea prin care se declara moartea prezumata). b) Comorientii, adica persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare (naufragiu, incendiu, cutremur, bombardament etc.), fara a se putea stabili care dintre ele a decedat mai inainte. Intrucat exista o imposibilitate practica sa se faca dovada ordinii in care au decedat aceste persoane, legea considera ca toate au murit In acelasi moment (art.21 din Decretul nr.31/1954). 8

Prin urmare, daca persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare aveau vocatie succesorala reciproca, ele nu se vor putea mosteni intre ele, deoarece, nesupravietuind una alteia, inseamna ca nici una nu a avut capacitate succesorala. In consecinta, mostenirea fiecareia dintre aceste persoane va fi culeasa de proprii sai mostenitori, fara ca vreunul dintre comorienti sa mosteneasca pe ceilalti. 2. CHEMAREA (VOCATIA) SUCCESORALA Pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire nu este suficient sa aiba capacitate succesorala; se mai cere ca ea sa fie chemata la mostenire. O persoana poate avea chemare la mostenire, fie in temeiul legii, fie in temeiul testamentului. Problema chemarii (vocatiei) succesorale va fi analizata pe larg in capitolele consacrate mostenirii egale si mostenirii testamentare. 3. NEDEMNITATEA SUCCESORALA Pentru a mosteni in temeiul legii, persoana in cauza trebuie sa indeplineasca si o conditie negativa sa nu fie nedemna, adica sa nu fi savarsit anumite fapte care atrag dupa sine excluderea de la mostenire13. Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala este o pedeapsa civila care consta in decaderea mostenitorului, vinovat de fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia, din dreptul de a-i mosteni. A. Cazurile de nedemnitate Legea (art. 655 C. civ.) prevede limitativ trei cazuri de nedemnitate, si anume: atentatul la viata a celui care lasa mostenirea; acuzatia capitala calomnioasa impotriva acestuia; nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel despre a carui mostenire este vorba. a) Atentatul ia viata celui care lasa mostenirea. Potrivit art. 655 pct.1 C.civ., este nedemn condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct. Prin urmare, cel care s-a facut vinovat de omor sau de tentativa de omor asupra celui care lasa mostenirea, pe langa pedeapsa penala, va fi sanctionat cu excluderea de la mostenire. Intr-adevar, ar fi contrar regulilor de convietuire sociala ca cineva sa pastreze dreptul de a mosteni pe cel pe care l-a omorat ori a incercat sa-l omoare. Pentru a opera acest caz de nedemnitate, este necesar sa fie indeplinite cumulativ trei conditii, si anume: Mai intai, mostenitorul sa fi omorat cu intentie sau sa fi incercat sa omoare pe cel care lasa mostenirea. Legea civila pedepseste numai intentia de a ucide si nu faptul material al omorului. De aceea si simpla tentativa va fi sanctionata civil prin nedemnitate, desi rezultatul activitatii infractionale moartea victimei nu s-a realizat. Deci, nu atrage sanctiunea nedemnitatii omorul fara voie, cu toate ca infractiunea a fost savarsita.

__________________________
13 Pentru amanunte si discusii, vezi M. Eliescu, Transmiterea si imparteala mostenirii, Editura Academiei, Bucuresti, 1966, p.180.

Apoi, se cere ca mostenitorul sa fi fost condamnat in calitate de autor, coautor, complice sau instigator printr-o hotarare ramasa definitiva. Daca nu a fost condamnat, deoarece actiunea penala s-a stins prin prescriptie sau daca mostenitorul a murit inainte de condamnare ori a fost achitat pentru lipsa de discenamant sau fiindca a fost in legitima aparare, mostenitorul nu va fi nedemn. Dimpotriva, el va fi nedemn in cazul in care a fost amnistiat ori gratiat. In fine, este necesar ca hotararea penala de condamnare sa fi ramas definitiva. b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Art. 655 pct. 2 C. civ. prevede ca este nedemn ,,acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Prin urmare, nedemnitatea opereaza si in cazul in care mostenitorul a facut un denunt, o plangere sau o marturie impotriva celui care lasa mostenirea. Si pentru aceasta cauza de nevrednicie se cere indeplinirea a trei conditii, si anume: Mai intai, mostenitorul sa fi facut nu o ,,acuzatie - cum gresit spune textul, caci dreptul de a acuza apartine parchetului - ci un denunt, o plangere sau o marturie impotriva defunctului. Apoi, legea cere ca denuntul, plangerea sau marturia sa fi fost capitale, adica sa fi privit fapte care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea a celui care lasa mostenirea. In fine, legea cere ca denuntul, plangerea sau marturia sa fi fost calomnioase si acest lucru sa se fi constatat printr-o hotarare penala ramasa definitiva. c) Nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mostenirea. Asa cum prevede art. 655 pct. 3 C. civ. , este nedemn ,,mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei. Legiuitorul vede in aceasta neglijenta culpabila un fel de complicitate, care constituie un ultraj fata de memoria defunctului. Pentru a opera nedemnitatea, legea cere ca mostenitorul sa fi fost major, sa fi cunoscut omorul si sa nu-l fi denuntat organelor competente. Si pentru aceasta cauza de nevrednicie se cere indeplinirea a doua conditii: Mai intai, mostenitorul sa fi fost major; minorii si interzisii sunt scutiti de obligatia denuntarii, dar numai pe timpul minoritatii sau interdictiei. Apoi, reticenta mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila. In acest sens. Art. 656 C. civ. prevede ca ,,lipsa de denuntare nu poate vatama in drepturile lor pe ascendentii si descendentii omoratorului, pe afinii sai de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale. Legiuitorul a voit sa tina seama de drama sufleteasca a mostenitorului cu constiinta impartita intre doua sentimente potrivnice acela nascut din datoria de a denunta omorul si acela nascut din rudenie ori afinitate apropiata sau din casatorie, care-l indeamna sa nu-l denunte pe ucigas. In acest caz, mostenitorul, pentru a se apara, va trebui sa dovedeasca rudenia, casatoria sau afinitatea cu faptuitorul. Prin urmare, datorita legaturilor de rudenie sau afinitate pe care le au cu criminalul, legea dispenseaza persoanele mentionate de obligatia denuntarii omorului si, in consecinta, aceste persoane nu sunt sanctionate pentru omisiunea lor. In acest al treilea caz de nedemnitate nu se cere condamnarea prealabila a mostenitorului. Asa cum s-a observat14, aceasta masura de protectie isi poate realiza finalitatea numai in cazul in care criminalul a fost descoperit dupa pronuntarea hotararii care constata nedemnitatea si inainte ca aceasta hotarare sa ramana definitiva. In celelalte cazuri, a uza de aceasta scuza inseamna a denunta pe criminal, adica exact ceea ce legea nu a voit sa-l oblige pe mostenitor.

10

B. Efectele nedemnitatii Nedemnitatea opereaza de drept, in puterea legii, daca sunt indeplinite conditiile aratate. Deci, in caz de litigiu, instanta judecatoreasca nu pronunta nedemnitatea, ci constata daca au fost indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca nedemnitatea sa opereze de plin drept. In dreptul civil roman in vigoare, legiuitorul este cel care stabileste cazurile de nedemnitate. El nu lasa instantei judecatoresti alta competenta decat aceea de a constata daca cerintele legale privitoare la nedemnitate sunt indeplinite, caci nevrednicia este o calitate incompatibila cu aceea de mostenitor; ea loveste de drept pe mostenitorul culpabil de a fi savarsit faptele care, potrivit legii, atrag pedeapsa decaderii din dreptul de a mostenire. Intrucat nedemnitatea opereaza in puterea legii, ea poate fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv de catre nedemn. Nedemnitatea poate fi invocata dupa deschiderea mostenirii impotriva nedemnului, iar dupa moartea lui impotriva mostenitorilor sai care au primit bunurile mostenirii. Efectele nedemnitatii trebuie analizate distinct: in raporturile dintre nedemn si mostenitorii defunctului; in raporturile dintre nedemn si tertele persoane efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. a) Efectele nedemnitatii in raporturile dintre nevrednic si mostenitori Ca efect al nedemnitatii, titlul de mostenitor al nedemnului este retroactiv desfiintat. Nevrednicul este socotit ca nu a avut niciodata chemare la mostenire. Ca urmare: Partea din mostenire la care ar fi avut dreptul nedemnul se va cuveni, in puterea legii, mostenitorilor cu care ar fi venit impreuna sau pe care prezenta sa i-ar fi inlaturat de la mostenire. In consecinta, nedemnul este obligat sa restituie bunurile mostenirii pe care le-a primit adevaratilor mostenitori. El trebuie sa restituie nu numai bunurile, ci si toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de la deschiderea succesiunii (art.657 C.civ.). Nevrednicul este tratat deci mai rau ca un posesor de rea-credinta. Nevrednicul datoreaza dobanzi la sumele succesorale pe care le-a incasat, din ziua incasarii lor, iar nu de la somatia de a le restitui. In schimb, nedemnul are dreptul sa primeasca de la mostenitori sumele platite din patrimoniul propriu pentru achitarea unor datorii ale mostenirii, precum si cheltuielile necesare si utile facute cu bunurile mostenirii. b) Efectele nedemnitatii in raporturile cu tertii Este posibil ca, in rastimpul de la intrarea sa in posesiune si pana la constatarea nevredniciei, nedemnul sa fi incheiat ci tertii acte prin care sa fi instrainat bunuri succesorale sau sa fi constituit drepturi reale asupra lor ori sa fi savarsit anumite acte de administratie cu privire la bunuri din averea succesorala; de exemplu a vandut un bun sau a constituit o ipoteca asupra unui bun al mostenirii. Intrucat ca urmare a nedemnitatii titlul de mostenitor al nedemnului s-a desfiintat, actele juridice incheiate cu privire la bunurile mostenirii vor fi si ele desfiintate (rezoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). Intemeindu-ne pe caracterul de pedeapsa civila al nevredniciei si pe principiul ca pedeapsa este personala, ne-am putea gandi ca nevrednicia nu produce efecte retroactive fata de terti. Dar, legea nefacand nici o distinctie, socotim si noi ca, in principiu, nedemnitatea va avea efecte retroactive si fata de tertele persoane. Trebuie aratat ca, in mod exceptional, unele acte juridice incheiate de nedemn cu tertele persoane isi vor produce totusi efectele in virtutea unor principii care le justifica. 11

Astfel, actele de conservare sau administrare a bunurilor mostenirii incheiate de nedemn cu tertele persoane vor fi mentinute, deoarece, atat interesul economic general, cat si interesele mostenitorilor reclama ca aceste bunuri sa fie conservate si puse in valoare. Tot astfel, actele de instrainare vor ramane neatinse dupa urmatoarele distinctii: daca actul de instrainare priveste un bun mobil corporal si a fost incheiat cu un tert de bunacredinta, el este mentinut in baza art. 1909 C. civ.; daca actul de instrainare priveste un imobil si a fost incheiat cu un tert de buna-credinta, actul ramane neatins daca tertul dovedeste ca l-a incheiat in credinta ca a incheiat actul cu adevaratul proprietar. Prin urmare, tertu1 trebuie sa dovedeasca faptul ca a cazut intr-o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de mostenitor a nedemnului (error communis facit jus). c) Efectele nedemnitatii fata de copiii nevrednicului Deoarece nedemnitatea este o pedeapsa civila, efectele acesteia trebuie sa se rasfranga numai asupra nedemnului. Cu toate acestea, potrivit art.658 C.civ., efectele nedemnitatii se produc si asupra descendentilor nedemnului cand acestia sunt chemati la mostenire prin reprezentare. Asa cum se va arata, descendentii pot veni la mostenirea defunctului in nume propriu sau prin reprezentarea parintelui lor predecedat, deci cu ajutorul acelui beneficiu al legii in temeiul caruia un succesibil in grad mai indepartat poate sa urce in locul si in gradul unui ascendent al sau predecedat pentru a veni in concurs cu rudele defunctului de grad mai apropiat. In primul caz, nevrednicia parintelui nu impiedica pe urmasii sai sa vina la mostenirea de la care acesta este indepartat ca nedemn. De pilda, defunctul lasa un fiu si un frate. Fiul este declarat nedemn. Copiii celui nevrednic vor culege mostenirea in virtutea dreptului lor propriu, caci apartin clasei preferate a descendentilor si, prin urmare, vor exclude pe unchiul lor, care nu apartine decat ordinului colateralilor privilegiati. In cel de-al doilea caz, adica in ipoteza in care copiii nevrednicului nu pot veni la mostenire decat prin reprezentare, nedemnitatea parintelui se rasfrange si asupra lor. In adevar, potrivit dispozitiilor citate (art. 658 C.civ.), reprezentarea opereaza numai in cazul in care predecedatul ar fi avut dreptul sa culeaga mostenirea daca ar fi trait. Daca el a fost nedemn fata de cel care lasa mostenirea, nedemnitatea lui se va rasfrange si asupra descendentilor nedemnului, care nu i pot imprumuta gradul spre a veni la mostenire prin reprezentarea parintelui lor.

III. MOSTENIREA LEGALA 1. DEVOLUTIUNEA LEGALA A MOSTENIRII Am aratat ca determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate se numeste devolutiunea mostenirii. Aceasta determinare poate fi opera legii, a legatului facut prin testament sau, in cazul donatiei de bunuri viitoare, a contractului. Devolutiunea mostenirii poate, asadar, sa fie legala, testamentara sau contractuala. In esenta, dreptul succesoral asigura transmisiunea din cauza de moarte, in virtutea legii, a patrimoniului celui decedat. Succesiunea se poate insa transmite si in temeiul ultimei vointe a celui care lasa mostenirea, vointa declarata in formele solemne ale testamentului. In lipsa de testament, legiuitorul inlocuieste vointa defunctului, atribuind mostenirea persoanelor fata de care acesta

12

este presupus ca nutrea sentimente de afectiune, iar cel care a murit fara a lasa testament consimte la aceasta atribuire si si-o insuseste15. Codul civil roman nu a adoptat sistemul rigid al unitatii mostenirii, recunoscand ca existenta unei dispozisii testamentare nu exclude si devolutia succesiunii legale16 . Dupa cum a invederat constant suprema noastra instanta, normele imperative prevazute de art. 650 si urm. C.civ. - potrivit carora succesiunea se defera prin lege - nu pot fi lasate fara eficienta juridica atunci cand la acest temei legal se adauga vointa de cujus-ului manifestata prin testament; ,,In consecinta, calitatea de succesor legal subzista si in ipoteza unirii acesteia cu calitatea de mostenitor testamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri sa poata mai putin si sa fie exclus de la beneficiul pe care l-ar culege numai in baza unuia din temeiurile juridice componente17. Astfel, mostenitorul rezervatar care este instituit si ca legatar, participa la succesiune in dubla calitate: de mostenitor rezervatar cand vine in concurenta cu alti mostenitori si de mostenitor testamentar preluand totodata si legatul fireste cu respectarea dispozitiilor legii privind imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila.

_______________________________
se vedea, M. G. Rarincescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Bucuresti, 1921, p. 17 urm. fundamentarea acestei solutii, unii autori pornesc de la ideea ca devolutiunea legala primeaza fata de cea testamentara, deoarece prima reprezinta dreptul comun in materie. Asa fiind, va opera o confuziune intre cele doua calitati, impunandu-se acea calitate care instituie pe mostenitor drept continuator al personalitatii defunctului (R. Peirescu, Examen al practicii judiciare privind regimul juridic al circulatiei terenurilor, In ,,Revista Romana de Drept nr.1 1/1977, p.42). Alti autori considera ca mostenitorul legal, instituit prin testament si legatar cu privire la un anume bun, va primi acest bun tot in puterea legii - ope legis - ca o adaugire (acrescamant) la partea care i revine ca mostenitor legal. Asa fiind, dispozitia testamentara cu privire la un anume bun urmeaza a fi interpretata ca reprezinta vointa defunctului de a inlatura - asadar, de a exhereda - pe ceilalti mostenitori legali de la dobandirea respectivului bun care face parte din masa succesorala (v. M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul RSR, Editura Academiei,Bucuresti, 1966, p. 286). 17A se vedea: Trib. Suprem, s.civ., dec. nr. 2435/1979, in Revista Romana de Drept nr.5/1980, p.45-46; Trib.Suprem,s.cis, dec.nr. 202/1980, Culegere de decizii 1980, p. 94. In sensul ca instituirea unui legatar universal semnifica, in orice caz, exheredarea tuturor mostenitorilor nerezervatari, a se vedea si C. Barsan, Concursul calitatii de succesor legal cu aceea de mostenitor testamentar cu privire la terenuri, in ,,Revista Romana de Drept nr. 7/1982, p. 31-35.
16In 15A

13

2.

PRINCIPIILE DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII

Daca cel care lasa mostenirea nu a dispus de bunurile sale prin testament in favoarea unor persoane, legea cheama la mostenire rudele defunctului18: copiii, nepotii, stranepotii etc., parintii, bunicii, strabunicii etc., fratii si surorile si descendentii acestora, unchii, matusile si verii primari. Alaturi de rude, legea cheama la mostenire si pe sotul supravietuitor al defunctului19. Faptul ca legea cheama la mostenire rudele defunctului nu inseamna ca toate rudele, fie ele oricat de indepartate, ar fi chemate impreuna la mostenire. Daca s-ar proceda astfel, averile succesorale s-ar faramita excesiv in parti de o valoare neinsemnata, iar institutia mostenirii nu siar mai putea indeplini rosturile ei social-economice. Pentru a evita asemenea consecinte, legiuitorul a folosit doua mijloace tehnice. El a recurs, pe de o parte, la stabilirea unei ordini de preferinta intre diferitele categorii de rude (clasa de mostenitori), iar pe de alta parte, la limitarea vocatiei succesorale prin restrangerea cercului rudelor chemate la mostenire (gradul de rudenie). Folosind cele doua mijloace tehnice, cum vom arata in cele ce urmeaza, legea reglementeaza principiile in temeiul carora stabileste ordinea chemarii mostenitorilor legali la mostenirea defunctului. A. Ordinea de preferinta intre rude

Pentru a opri excesiva faramitare a mostenirilor, legiuitorul a stabilit o ordine de preferinta intre rudele de grad succesibil, calauzindu-se dupa doua criterii, si anume: clasa sau ordinul si gradul de rudenie. Clasa sau ordinul Legiuitorul imparte pe succesibili in mai multe grupe, denumite clase sau ordine, chemate la mostenire una in lipsa celeilalte, dupa o scara de preferinta. Codul civil in vigoare (art.669-675) imparte rudele defunctului in patru clase de mostenitori, care sunt enumerate in urmatoarea ordine de preferinta: a) clasa descendentilor in linie dreapta (copiii, nepotii, stranepotii defunctului etc.); b) clasa ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si a colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii acestora); c) clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii defunctului etc.); d) clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, precum si verii primari ai defunctului). Folosind criteriul enuntat, legea stabileste principiul general al devolutiunii succesorale legale ca mosternirea este deferita clasei preferata de lege.

____________________________ 18Rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun. In primul caz, rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea caz, in linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta. 19 In vechiul drept roman - cel putin in privirea mostenirilor lasate de barbati - nu se bucurau de vocatie succesorala decat rudele din casatorie sau adoptie. Treptat, de-a lungul veacurilor, rasturnand bariera ce o reprezinta principiul conservarii bunurilor in familie, si-au croit drum la mostenirea tatalui si a rudelor dinspre tata si acele rude care nu erau legate intre ele decat prin simpla procreatie. In sfarsit, pana la urma, si sotul supravietuitor si-a vazut recunoscuta o chemare succesorala care sa-i asigure, chiar in concurs cu rudele defunctului, o parte efectiva din mostenire.

14

Altfel spus, mostenitorii sunt chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Succesorii din clasa de rang preferabil inlatura de la mostenire cei din clasele urmatoare, chiar daca acestia din urma ar fi rude de grad mai apropiat cu defunctul. De exemplu, stranepotul de nu, care este ruda de gradul al treilea, inlatura de la mostenire pe fratele defunctului, desi acesta este ruda de gradul al doilea, deoarece primul apatine clasei descendentilor, iar aceasta este preferata de legiuitor fata de clasa colateralilor (si ascendentilor) privilegiati din care face parte fratele. Deci, in primul rand vor fi chemati mostenitorii din clasa I (descendentii defunctului), cu excluderea mostenitorilor din celelalte clase, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul.Daca nu sunt mostenitori din prima clasa sau acestia exista dar sunt nedemni ori renunta la mostenire, vor fi chemati mostenitorii din clasa a II-a (clasa ascendentilor privi1egiati si a colateralilor privilegiati) cu excluderea mostenitorilor din celelalte doua clase. In lipsa mostenitorilor din clasa a II-a sau cand acestia sunt nedemni ori renuntatori, vor fi chemati mostenitorii din clasa a III-a (clasa ascendentilor ordinari), cu excluderea mostenitorilor din ultima clasa.In sfarsit, daca nu sunt mostenitori din clasa a III-a sau cand acestia sunt nedemni ori renuntatori, vor fi chemati mostenitori din clasa a IV-a (clasa colateralilor ordinari). In principiu, o clasa exclude pe cealalta de la mostenire, insa regula comporta doua exceptii: a) anumiti ascendenti vin in concurs cu anumiti colaterali, alcatuind clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati; b) sotul supravietuitor vine in concurs cu orice clasa de mostenitori; el nu inlatura, dar nici nu este inlaturat de mostenitorii din clasa chemata la mostenire. Gradul de rudenie Ordinea in care rudele din aceeasi clasa sunt chemate la mostenire este determinata de gradul de rudenie, intelegandu-se prin grad intervalul ce desparte doua nasteri sau generatii. Gradul de rudenie este, deci, distanta intre doua rude masurata pe linia legaturii de rudenie, dupa numarul nasterilor. El se stabileste astfel: a) In linie dreapta, dupa numarul nasterilor (generatiilor) care despart doua rude; astfel, fiul si tatal sunt rude de gradul intai; nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul al doilea etc.; b) In linie colaterala, se numara nasterile urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand apoi de la acesta pana la cealalta ruda (art.46 C.fam.); astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea; unchiul si nepotul in gradul al treilea; verii primari in gradul al patrulea. Inauntrul aceleiasi clase (ordin), se aplica principiul proximitatii gradului de rudenie: mostenirea se cuvine rudei de gradul cel mai apropiat. Altfel spus, ruda cea mai apropiata in grad inlatura de la mostenire pe cea de grad mai indepartat; daca defunctul a lasat mai multi mostenitori care fac parte din cadrul aceleiasi clase, ei vorfi chemati la mostenire in ordinea gradului lor de rudenie. Astfel, in clasa I, copiii (rude de gradul intai) i inlatura pe nepotii defunctului (rude de gradul al doilea) si pe stranepotii defunctului (rude de gradul al treilea). Tot astfel, in clasa a III-a, bunicii (rude de gradul al doilea) i inlatura pe strabunicii defunctului (rude de gradul al treilea) etc. In sfarsit, in clasa a IV-a, unchii si matusile (rude de gradul al treilea) inlatura pe verii primari ai defunctului (rude de gradul al patrulea). Principiul proximitatii gradului de rudenie cunoaste doua exceptii:

15

a) in cadrul clasei a II-a (clasa ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati), parintii defunctului (rude de gradul intai) nu inlatura pe fratii si surorile defunctului (rude de gradul al doilea), ci vin impreuna la mostenirea lasata de defunct; b) regula potrivit careia, inauntrul unei clase, rudele de grad mai apropiat inlatura de la mostenire pe rudele de grad mai indepartat este inlaturata in cazul reprezentarii succesorale. In fine, un alt principiu reglementat de lege in temeiul caruia se stabileste ordinea chemarii mostenitorilor legali la mostenirea defunctului este ca, in cadrul aceleiasi clase, rudele de grad egal mostenesc in parti egale. Daca mostenitorii lasati de defunct fac parte din aceeasi clasa si sunt de acelasi grad, ei vor imparti mostenirea in parti egale; de exemplu, in cazul in care singurii mostenitori ai defunctului sunt doi copii ai sai, acestia vor imparti mostenirea in doua parti egale, fiecare culegand o jumatate din mostenire. Regula potrivit careia inauntrul aceleiasi clase mostenitorii de acelasi grad isi impart mostenirea in parti egale este inlaturata in cazul fratilor si surorilor nascuti din casatorii diferite, situatie in care, dupa cum vom vedea, trebuie sa primeasca aplicare impartirea pe linii. In acest caz, fratii si surorile atat dupa tata, cat si dupa mama, vor avea dreptul la o cota succesorala mai mare decat aceea ce se cuvine fratilor si surorilor numai dupa tata sau numai dupa mama, desi ei apartin aceleiasi clase si sunt rude de acelasi grad. In fine, cand legea cheama impreuna la mostenire rude de categorii diferite sau persoane care nu sunt rude, principiul egalitatii intre mostenitori va fi, de asemenea, inlaturat in urmatoarele situatii: a) cand parintii, sau unul dintre ei, vin in concurs cu colateralii privilegiati, oricare ar fi numarul acestora din urma, partea cuvenita fiecarui parinte va fi cota pe care o statorniceste invariabil legea; b) in cazul sotului supravietuitor, acesta, de asemenea, nu are drept la o parte egala cu aceea a mostenitorilor cu care vine in concurs, ci numai la o portiune succesorala fixa; aceasta portiune e stabilita de lege, indiferent de numarul comostenitorilor, si se calculeaza exclusiv in functie de clasa de mostenitori cu care vine el in concurs. De pilda, cand vine la mostenire impreuna cu copiii defunctului, partea sotului va fi de un sfert din mostenire, oricare ar fi numarul copiilor. B. Limitarea vocatiei succesorale Tot pentru a evita faramitarea mostenirii, legiuitorul a limitat cercul rudelor cu vocatie succesorala. Astfel, prin Legea nr.319 din 10 iunie 1944 (art.6), cercul rudelor chemate de lege la mostenire a fost restrans20, in linie colaterala, la cele pana la gradul al IV-lea inclusiv. Nici o limitare nu a fost prevazuta in linie dreapta, caci aici legile firii impun, fara ajutorul legilor omului, limitarea necesara.

______________________
20 Astfel, prin art. 676 C. civ. , in redactarea sa initiala, se marginea vocatia succesorala legala a rudelor la cele pana la gradul al XII-lea inclusiv.

16

3.

REPREZENTAREA SUCCESORALA

Reprezentarea constituie un beneficiu al legii, in virtutea caruia un succesibil de un grad mai indepartat se urca in gradul si locul ascendentului sau care nu se mai afla in viata la moartea defunctului, pentru a culege, in concurs cu succesorii mai apropiati in grad, partea din mostenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care il reprezinta (art. 664 si 665 C.civ.)21. Un exemplu va releva sensul si utilitatea reprezentarii succesorale. Sa presupunem ca acela care lasa mostenirea are trei copii, iar la moartea sa doi sunt in viata, iar al treilea a predecedat, lasand o fiica. Aceasta, fiind doar descendenta de gradul al II-lea, ar urma sa fie inlaturata de la mostenire de unchii sai, care sunt descendenti de gradul I. Dar ar fi, desigur, injust ca nepoata sa nu aiba nici un drept la mostenirea lasata de bunicul ei atunci cand ceilalti nepoti ai defunctului - prin parintii lor care, fiind in viata, culeg mostenirea - se vor bucura de foloasele acesteia. Cum o atare excludere a nepoatei ar fi nedreapta, legiuitorul, prin mijlocul tehnic al reprezentarii, permite descendentului care nu poate veni la mostenire in virtutea gradului sau de rudenie sa se urce in gradul si locul parintelui sau mort inainte de deschiderea mostenirii, pentru a veni in concurs cu unchii sai la mostenirea lasata de bunic. Prin urmare, un succesibil poate veni Ia mostenire: a) in temeiul dreptului sau propriu, adica intemeindu-se pe propriul sau grad de rudenie; b) prin reprezentare, atunci cand se urca in gradul si locul unui ascendent care la deschiderea mostenirii nu mai este in viata. Trebuie aratat ca ascendentul predecedat al carui loc si grad sunt imprumutate se numeste reprezentat, iar cel care vine la mostenire prin reprezentare se cheama reprezentant. A. Cazurile in care reprezentarea este admisa Codul civil in vigoare admite reprezentarea numai in doua cazuri: a) in privinta descendentilor de fii sau fiice, adica in ordinul descendentilor in linie dreapta (art.665 C.civ.); b) in privinta descendentilor din frati si surori, adica in ordinul colateralilor privilegiati (art.666 C.civ.). Numai in aceste cazuri legea prezuma ca afectiunea pe care o avea defunctul pentru rudele sale cele mai apropiate se rasfrange si asupra descendentilor acestora. In masura in care reprezentarea este admisa, ea opereaza ,,in toate cazurile si ,,nemarginit (art.655 C.civ.). Precizand ca reprezentarea este admisa ,,in toate cazurile, legiuitorul dispune ca nepotii vor veni la mostenire, prin reprezentare, ne ca ar exista succesibili de grad mai apropiat cu defunctul (descendenti de primul grad, ori in cazul in care mostenirea este deferita colateralilor privilegiati, frati si surori), fie ca ar veni la mostenire numai nepotii, adica numai succesibili de acelasi grad22. ________________________
21 Cand se vorbeste, asadar, de reprezentare in materie de mostenire, nu se inselege reprezentarea vointei cuiva, ca in dreptul comun, ci chiar reprezentarea persoanei in locul careia se urca cel care reprezinta. Pentru detalii in legatura cu institutia reprezentarii succesorale, a se vedea: C. Nicolaescu (I); B. Dumitrache, M. Nicolae (II), Discutii privitoare la reprezentarea succesorala, in ,,Dreptul nr. 4/1999, p. 18-41.

17

Pe de alta parte, reprezentarea este admisa nemarginit, adica la infinit. Aceasta inseamna ca nu numai mostenitorii de gradul al II-lea vor putea reprezenta pe cei de gradul I, dar ca si succesibilii de gradul al III-lea pot reprezenta pe cei de gradul al II-lea; cei de gradul al IVlea, pe cei de gradul al III-lea23. B. Conditiile reprezentarii Pentru ca reprezentarea sa poata interveni, se cer intrunite anumite conditii: unele in persoana celui reprezentat, altele in persoana celui care reprezinta, a reprezentantului. Conditii cerute in persoana celui reprezentat a) Locul celui reprezentat trebuie sa fie vacant. Locul celui reprezentat nu poate fi vacant decat daca acesta este mort la data deschiderii mostenirii. Art.668 C.civ. prevede: ,,nu se reprezinta decat persoanele moarte. O persoana in viata nu poate fi reprezentata, chiar daca ea renunta sau este inlaturata de la mostenire ca nedemna. Intr-un asemenea caz, descendentii persoanei respective pot veni la mostenire numai in nume propriu, daca nu exista rude mai apropiate fata de cel care lasa mostenirea. De asemenea, reprezentantul nu ar putea sa sara peste un ascendent care este in viata pentru a ajunge la un alt ascendent predecedat pe care sa il reprezinte, ci el trebuie sa urce din grad in grad vacant pana la gradul cel mai apropiat de defunct. Sa ne inchipuim, de pilda, situatia infatisata prin urmatoarea schema: DEFUNCT Primus in viata Secundus predecedat Tertius, renuntator sau nevrednic, in viata Quarta In aceasta situatie, defunctul a lasat un fiu, Primus, in viata, iar cel de-al doilea nu, Secundus, este predecedat, lasand un fiu in viata, Tertius, care, la randul sau, are o fiica, Quarta. Daca Tertius renunta la mostenire sau este nedemn, Quarta nu va putea veni la succesiune, prin reprezentare, in concurs cu Primus, caci ea nu poate reprezenta pe Tertius, care este in viata si nici pe Secundus, caci ar fi o reprezentare per saltum si omisso medio, locul intermediar fiind ocupat24. Nici persoana disparuta nu poate fi reprezentata, deoarece, pana la declararea judecatoreasca a mortii, ea este prezumata a fi in viata. b) Locul celui reprezentat sa fie util. Intr-adevar, reprezentantul urmand sa exercite drepturile succesorale ale celui reprezentat, reprezentarea nu va opera decat in cazul in care acesta din urma ar fi avut chemare utila la mostenire daca ar fi supravietuit celui despre a carui mostenire este vorba. _________________________
22 In aceasta ultima ipoteza, toti mostenitorii avand acelasi grad, reprezentarea ar parea inutila. Legiuitorul o impune totusi pentru ca impartirea mostenirii sa nu se faca dupa numarul comostenitorilor, pe capete, ci pe tulpini, respectandu-se partile pe care le-ar fi avut copiii sau fratii ori surorile defunctului daca acestia nu ar fi incetat din viata inainte de deschiderea succesiunii. Legiuitorul a urmarit respectarea principiului egalitatii intre mostenitorii de gradul cel mai apropiat cu defunctul. Acesti mostenitori alcatuiesc tulpinile intre care se imparte mostenirea. 23 Intrucat mostenirea legala in linie colaterala este admisa pana la gradul al patrulea, reprezentarea descendentilor din frati si surori este admisa si ea pana la gradul al patrulea. 24 Regula potrivit careia cei vii nu pot fi reprezentati are drept consecinta ca reprezentarea nu poate opera per saltum si omisso medio, ci numai din grad in grad vacant, fara a se putea sari peste gradele intermediare ocupate de succesibili in viata.

18

Conditii cerute in persoana celui care reprezinta In conceptia Codului civil, reprezentantul nu poate avea, in privinta mostenirii defunctului, decat aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut ascendentul sau daca ar fi fost in viata. a) Reprezentantul sa fie descendent in linie dreapta al celui reprezentat; numai nepotii, stranepotii etc. de fii, fiice, frati si surori pot veni la succesiunea defunctului prin reprezentarea autorului lor predecedat. Reprezentarea succesorala este admisa numai in privinta descendentilor in linie dreapta (art.665 C.civ.) si in privinta descendentilor din frati si surori (art.666 C.civ.), adica descendentii defunctului (mostenitori din clasa I) si descendentii fratilor si surorilor (mostenitori din clasa a II-a). b) Reprezentantul trebuie sa aiba vocatie proprie la mostenirea defunctului. Reprezentantul este cel chemat - prin reprezentare - la mostenirea defunctului. Deci, el trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de lege pentru a-l mosteni pe defunct. In conformitate cu art.664 C.civ. reprezentantii pot folosi dreptul de a mosteni al celui reprezentat. Cum dreptul de a mosteni poate exista in virtutea unui drept propriu, ori in virtutea unui drept de reprezentare, inseamna ca, daca reprezentantul ar fi indeplinit conditiile25 pentru a avea aceste drepturi, si reprezentantilor li se transmit aceste drepturi. Deci, reprezentantii folosesc (urca) ori dreptul de mostenire in nume propriu al reprezentatului, ori dreptul de mostenire prin reprezentare al acestuia, in functie de situatie. Prin urmare, reprezentantul trebuie sa se bucure de capacitate succesorala, sa nu fie nevrednic fata de defunct si sa fie susceptibil de a fi chemat de lege, in temeiul propriului sau grad de rudenie, la mostenirea acestuia. Au vocatie proprie descendentii defunctului26. Sotul supravietuitor nu poate mosteni prin reprezentare pe un ascendent al sotului predecedat27. Intrucat nu este in discutie mostenirea ascendentului reprezentat, nu intereseaza daca reprezentantul i-a mostenit pe reprezentat sau a fost inlaturat de la mostenirea acestuia ca nedemn. C. Efectele reprezentarii In temeiul reprezentarii, reprezentantul urca in locul si gradul celui reprezentat pentru a exercita, in mostenirea deschisa, drepturile pe care acesta din urma le-ar fi avut daca ar fi trait, fara sa poata pretinde mai mult si fara sa poata fi constrans sa se multumeasca cu mai putin (art. 664 C. civ.). Reprezentantii, oricare le-ar fi numarul, nu au drept decat la partea din succesiune ce s-ar fi cuvenit autorului lor. Asadar, in cazul reprezentarii, impartirea mostenirii nu se face pe capete, adica in atatea parti egale cati succesibili vin la mostenire, ci pe tupini, intelegandu-se prin tulpina autorul comun din care coboara reprezentantii, spre pilda: ________________________________
Pentru conditiile mostenirii in nume propriu a se vedea: Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucuresti, 1999, p.43 si urm.; E. Safia-Romano, Dreptul de mostenire in Romania, Editura Graphix, Iasi, 1995, vol. I, p. 48-65. 26 Cu privire la efectul repunerii in termenul de acceptare a mostenirilor avand drept obiect terenuri agricole care nu s-au gasit in circuitul civil, a se vedea V. Patulea, Dreptul de reprezentare succesorala in conditiile prevederilor art.12 alin. 2 din Legea nr.18/1991, in ,,Dreptul nr.10 11/1991, p. 98-99. 27 Desigur, sotul supravietuitor nu poate veni prin reprezentare la mostenirea lasata de un ascendent al sotului predecedat, caci sotul supravietuitor nu este descendentul sotului predecedat si, nefiind ruda cu ascendentii acestuia, nu are vocatie proprie la mostenirea lasata de acesti ascendenti.
25

19

Defunct Primus predecedat Secundus predecedat 2 copii 4 copii 1/4 1/4 1/8 1/8 1/8 1/8 In aceasta situatie, defunctul a avut doi fii, Primus si Secundus, ambii morti inainte de deschiderea succesiunii. Primus a lasat doi copii si Secundus patru. Mostenirea nu se va imparti in sase, ci in doua parti egale. Una se va subimparti intre cei doi copii ai lui Primus, luand fiecare cate o patrime; cea de-a doua se va diviza intre cei patru copii ai lui Secundus, fiecare luand cate o optime din mostenire. Daca o tulpina a produs mai multe ramuri, portiunea cuvenita acelei tulpini se va divide pe ramuri, partea cuvenita rudelor din aceeasi ramura impartindu-se intre dansii. Astfel: Defunct Primus predecedat Secundus predecedat Tertius Quartus Quintus 1/2 1/4 predecedat Sextus Septimus 1/8 1/8 Efectele reprezentarii se produc de drept, chiar in afara de vointa succesibililor.

4. REGULI SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR CATEGORII DE MOSTENITORI LEGALI Dupa ce am aratat principiile generale ale mostenirii legale, vom analiza drepturile succesorale ale diferitelor categorii de persoane chemate de lege la mostenire. Ne vom ocupa in cele ce urmeaza de: vocatia succesorala izvorta din rudenia fireasca si din adoptie; chemarea la mostenire a sotului supravietuitor. A. Vocatia succesorala izvorta din rudenie Rudele chemate la mostenire pot fi descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati, ascendentii ordinari si, n sfrsit, colateralii ordinari. a) Clasa descendentilor (clasa I) Primul ordin pe care legea l cheama la mostenire este cel al descendentilor (art.669 C.civ.). El este alcatuit din copiii defunctului si urmasii acestora (copiii, nepotii, stranepotii defunctului etc.),fara deosebire de sex si indiferent de ordinea nasterilor28. Copiii si ceilalti descendenti ai defunctului chemati la mostenire sunt, de regula, cei din casatorie; ei au vocatie succesorala, indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite. Fac parte din aceasta clasa, att copiii din casatorie, ct si cei din afara casatoriei a caror filiatie a fost stabilita potrivit legii (art. 63 C. fam.). Codul familiei, consacrnd prin art. 63 principiul deplinei asimilari a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie, asigura aceeasi conditie juridica si unuia, si celuilalt 29 copilul din afara casatoriei se bucura de aceeasi situatie legala si, prin urmare, de aceeasi chemare succesorala ca aceea a copilului din casatorie, fara a se face vreo deosebire ntre mostenirea lasata de mama sau de tata. n consecinta, simplul fapt al procreatiei da nastere dreptului la mostenire, nu numai n privinta succesiunilor lasate de mama si de rudele acesteia, dar si cu privire la cele lasate de tata si de rudele 20

acestuia. Conditia succesorala a celor doua categorii de copii este n prezent ntru totul aceeasi. Alaturi de copiii din casatorie si cei din afara casatoriei, fac parte din clasa descendentilor si copiii adoptati. n dreptul nostru, potrivit art.75 C. fam. , adoptatul dobndeste fata de adoptator, prin efectul adoptiei, aceleasi drepturi ca acelea pe care le are copilul din casatorie fata de parintii sai. Urmeaza ca adoptatul este asimilat cu copilul din casatorie si n ce priveste dreptul la mostenirea ramasa de pe urma adoptatorului, fara a deosebi dupa cum acesta lasa sau nu o posteritate din casatorie sau din afara casatoriei30. Precizam ca, n prezent, renuntndu-se la adoptia cu efecte restrnse care nu aducea atingere legaturii de rudenie fireasca dintre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii firesti si rudele acestora, pe de alta parte este permisa doar adoptia cu efecte depline de filiatie fireasca din legislatia anterioara.31 S-a discutat n trecut daca descendentul adoptatului are chemare la mostenirea lasata de adoptator si, eventual, la aceea a ascendentilor acestuia18. Decretul nr.130/1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural, modificnd art.677 C.civ., a lamurit definitiv aceasta chestiune, dispunnd ca nu numai adoptatul, dar si descendentii sai sunt ntru totul asimilati cu posteritatea din casatorie a adoptatorului. Descendentii culeg ntreaga mostenire, daca vin singuri la succesiune, sau 3 din mostenire, cnd exista ca mostenitor si sotul supravietuitor al defunctului. Referitor la caracterele dreptului de mostenire al descendentilor urmeaza a retine ca: Fara a deosebi ntre copiii din casatorie si cei din afara casatoriei, sau ntre cei firesti si cei din adoptie, legea noastra cheama la mostenire pe toti copiii defunctului si pe descendentii lor. Ei vin la mostenire fie n temeiul unei vocatii proprii, adica n temeiul gradului de rudenie si n acest caz mostenirea se mparte pe capete, n parti egale fie prin reprezentarea autorului lor predecedat, ipoteza n care mstenirea se mparte pe tulpini. n cazul n care nu sunt ntrunite conditiile reprezentarii, se va aplica principiul proximitatii gradului de rudenie, potrivit caruia descendentul de grad mai apropiat nlatura de la mostenire pe cei de grad mai ndepartat. Copiii si descendentii lor se bucura de sezina, adica au posesiunea de drept a titlului lor de mostenitor. Pe de alta parte, ei sunt mostenitori rezervatari, defunctul neputnd aduce atingere, prin liberalitatile sale, partii de mostenire pe care legea le-o transmite prin dispozitii imperative: n sfrsit, descendentii sunt obligati sa raporteze donatiile primite de la cei care lasa mostenirea. ______________________________
masculinitatii si cel al primului nascut nu sunt cunoscute de legea civila romna. Cu privire la evolutia dreptului de mostenire a copilului din afara casatoriei pna la intrarea n vigoare a Codului familiei, prin efectul prevederilor art. 49 din Decretul nr. 32/1954, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 98 107. 30 Adoptia este reglementata n prezent de Codul familiei (Capitolul II, art. 66-85) si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata prin Legea nr. 87/1998 care, abrognd toate dispozitiile anterioare referitoare la adoptie (art. 27), fixeaza noul cadru juridic al adoptiei. Ct priveste inovatiile operate, viznd, n principal, conditiile de valabilitate ale actului juridic al adoptiei , nasterea rudeniei civile, care nlatura toate legaturile de rudenie fireasca ale adoptatului, a se vedea E. Florian, Uneleconsideratii asupra noului regim juridic al adoptiei, n Dreptul nr.11/1998, p. 3-17. 31Nu intuim ratiunea pentru care s-a renuntat la una din formele adoptiei. Desi singurele deosebiri intre cele doua feluri de adoptie privesc ntinderea raporturilor de rudenie civila rezultata din adoptie, precum si conexiunea sau ntinderea, dupa caz, a rudeniei firesti a adoptatului si descendentilor sai cu rudenia civila creata prin adoptie. n toate celelalte privinte conditiile de forma si de fond pentru valabilitatea adoptiei, data de la care adoptia si produce efectele, continutul si ntinderea efectelor, desfiintarea si desfacerea adoptiei legiuitorul institui-se un regim identic si unitar. 18 A se vedea D. Alexandresco, Explicajiunea teoretica si practica a dreptului civil roman, vol. III, Bucuresti, 1906, p. 127.
29 28 Privilegiul

21

b) Clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati (clasa a II-a) Daca defunctul nu a lasat descendenti sau daca acestia au renuntat la mostenire ori au fost ndepartati de la ea ca nevrednici, mostenirea se cuvine clasei mixte a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati, alcatuita din tatal si mama defunctului, fratii si surorile lui si descendentii acestora din urma33. Ascendentii privilegiati Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului: tatal si mama, din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie. Prin parinti, nendoielnic, trebuie sa ntelegem pe cei din casatorie, precum si pe mama din afara casatoriei, caci Codul civil cheama expres si pe unii, si pe cealalta la mostenirea lasata de copilul lor mort fara posteritate (art. 670, 671-673 si 678 C.civ.). Cu toate ca legea nu confera expres tatalui din afara casatoriei vocatie la mostenirea lasata de copilul sau, in prezent aceasta nu mai poate fi contestata34. O concluzie asemanatoare se impune si n legatura cu vocatia succesorala a adoptatorului la mostenirea lasata de cel adoptat n cazul n care acesta din urm nu a lasat descendenti sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. Nici de data aceasta nu avem vreo dispozitie legala care sa confere adoptatorului chemare la mostenirea adoptatului mort fara posteritate. Aceasta a permis unor autori sa tagaduiasca drepturile succesorale ale adoptatorului, nsa numai n cazul nfierii cu efecte restrnse35. n cazul n care parintii vin singuri la mostenirea copilului lor, mort fara posteritate, ei vor culege ntreaga mostenire, fiecare lund cte o jumatate, daca vin n concurs, sau supravietuitorul lund ntreaga avere succesorala, daca cel despre a carui mostenire este vorba a lasat un singur parinte. Daca parintii vin n concurs cu colateralii privilegiati la mostenirea copilului lor, mort fara posteritate, ntinderea drepturilor succesorale este diferita: cnd exista un singur parinte n concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora, parintele va primi 1/4 din mostenire, iar restul de 3/4 se cuvine fratilor si surorilor sau descendentilor lor; cnd exista ambii parinti n concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora, parintii vor primi 1/2 din mostenire, iar cealalta 1/2 va fi culeasa de frati si surori ori descendentii acestora. Referitor la caracterele dreptului de mostenire al parintilor, din cele expuse reiese ca: Parintii chemati la mostenirea copilului lor mort fara posteritate nu sunt numai cei din casatorie, dar si cei din afara casatoriei fara a distinge ntre mama si tata precum si adoptatorii36.
_________________________________ 33 Ei se numesc ascendenti privilegiasi si colaterali priviIegiasi, deoarece Inlatura de la mostenire pe cei1a1si ascendenti si colaterali, denumiti ordinari. 34 A se vedea: P. Anca, Consecintele succesorale ale noilor reglementari din cuprinsul Codului faimiliei, LP nr.11/1956, p.1292; M. Eliescu, op. cit., p.109-112. Asa cum observa autorii citati, daca am face o riguroasa aplicare a acestei exigente, chiar vocatia copilului din afara casatoriei la mostenirea lasata de tata ar trebui tagaduita. Nimeni nu pune nsa la indoiala acest drept la mostenirea paterna, care, desi nu este consacrat in terminis de lege, decurge n mod necesar din principiul asimilarii depline a copilului din casatorie, nscris n art.63 C.fam. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca materia mostenirii este crmuita de principiul reciprocitatii, principiu care se cere aplicat ori de cte ori este nendoielnic ca legea nu a nteles sa se abata de la el. n consecinta, copilul din afara casatoriei dobndind, prin efectul asimilarii sale cu copilul din casatorie, drept la mostenirea lasata de tatal sau, si acesta urmeaza sa se bucure, n temeiul principiului reciprocitatii, de chemare la mostenirea lasata de copilul sau din afara casatoriei, decedat fara posteritate.

22

Parintii, fie ca vin singuri la mostenire, fie ca vin n concurs cu colateralii privilegiati, sunt mostenitori sezinari37. Ei se bucura de rezerva, dar fiind ascendenti nu au beneficiul reprezentarii. Colateralii privilegiati Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora.Prin frati si surori ntelegem pe cei din casatorie (din aceeasi casatorie sau din casatorii deosebite), din afara casatoriei si din adoptie. Cota succesorala la care au dreptul este diferita dupa cum fratii si surorile sau descendentii lor vin singuri la mostenire sau n concurs cu ascendentii privilegiati ai defunctului: cnd la mostenire vin parintii sau vreunul dintre ei n concurs cu fratii si surorile defunctului sau cu descendentii acestora, parintii au chemare la 1/2 din mostenire sau la 1/4 daca vine numai unul, iar colateralilor privilegiati li se cuvine 1/2 sau 3/4 din mostenire, dupa cum vin n concurs cu ambii parinti sau numai cu unul dintre ei; cnd la mostenire vin numai fratii si surorile sau descendentii acestora, succesiunea li se cuvine n ntregime. Fara a deosebi dupa cum ei vin singuri la mostenire sau n concurs cu parintii, colateralii privilegiatii culeg succesiunea fie n temeiul dreptului lor propriu, caz n care mpartirea ei se face pe capete, fie prin reprezentare, cnd mpartirea mostenirii se face pe tulpini. O situatie speciala se iveste atunci cnd vin la mostenire frati sau surori nascuti din casatorii diferite. Fratii si surorile pot fi de 3 categorii: frati buni ori primari, adica frati cu defunctul si dupa mama si dupa tata; frati consanguini, adica numai dupa tata si frati uterini, adica numai dupa mama. Daca fratii si surorile sunt din aceeasi categorie, mostenirea se mparte ntre ei pe capete, adica n mod egal sau n cazul reprezentarii pe tulpini. Daca nsa frati si surori din categorii deosebite vin mpreuna la mostenirea fratelui sau surorii decedate, atunci mostenirea se mparte pe linii. Codul civil admite mpartirea pe linii, numai pentru cazul cnd la mostenire vin frati si surori ai defunctului rezultati din casatorii diferite. n acest caz, mostenirea se divide n doua parti egale, dintre care una se cuvine liniei paterne, iar cealalta liniei materne. Fratii buni si surorile, att dupa tata, ct si dupa mama, vin la mostenire n ambele linii; iar fratii si surorile dupa mama sau dupa tata adica cei uterini si consanguini numai n linia din care fac parte (art.674 C.civ.).
__________________________________ 35 A se vedea A. Ionascu, Clasele de ,nostenitori In dreptul RPR, But. Univ. ,,Babes Bolyai, Cluj, 1956, p. 1294. S-a obiectat pe buna dreptate Ca, din moment Ce, fara a deosebi dupa felul ei, adopsia genereaza Intotdeauna acelasi raport de rudenie Intre adoptator si adoptat, acest raport trebuie sa dea nastere unei identice chemari succesorate a adoptatorului (a se vedea, P. Anca, op. cit., p. 1294). Dupa cum aratam, n prezent, renuntndu-se la adoptia cu efecte restrnse, este permisa doar adoptia cu efecte depline de filiatie fireasca din legislatia anterioara. Ca urmare, vocatia adoptatorului la mostenirea adoptatului mort fara posteritate trebuie recunoscuta, caci adoptia confera adoptatorului, cu privire la copilul adoptat, drepturile si ndatoririle de orice natura care sunt cele ale unui tata sau ale unei mame cu privire la copilul sau legitim. 36 Trebuie, asadar, sa acceptam ca, de la intrarea n vigoare a Codului familiei, prevederile art.678 C.civ. au fost tacit modificate, n sensul ca mama, ntocmai ca si tatal din afara casatoriei, nu nlatura de Ia mostenirea lasata de copilul lor mort fara posteritate pe colateralii privilegiati, ci vin n concurs cu ei, potrivit dreptului comun. Ct priveste pe adoptator, am vazut ca el este chemat la mostenirea lasata de adoptatul mort fara urmasi. Fireste ca, de vreme ce acesta din urma are fata de adoptator drepturile si ndatoririle unui copil, adoptatorul va veni, n calitate de parinte, la mostenirea lasata de adoptat, adica, eventual, n concurs cu colateralii privilegiati ai defunctului. 37 Ei sunt mostenitori sezinari, bucurndu-se, n puterea legii, de posesiunea de drept a titlului de mostenitor.

23

Prin urmare, surorile si fratii buni au drept la o parte mai mare de mostenire dect surorile si fratii uterini sau consanguini, prin derogare de la regula ca mostenitorii din aceeasi clasa si de acelasi grad vin la succesiune n parti egale. De exemplu, la moartea lui A exista ca mostenitori: B frate bun cu defunctul, C frate consanguin si D frate uterin. Mostenirea lui A se va mparti: 1/2 pentru linia paterna si 1/2 pentru linia materna. Fratele bun (B) va mosteni n ambele linii (cte 1/4 din fiecare) si deci va culege 1/2 din mostenire; C si D mostenesc fiecare n linia sa, dupa caz, si vor culege cte 1/4 din mostenire fiecare. Potrivit legii, colateralii privilegiati pot veni la mostenire, fie n nume propriu, fie prin reprezentare. Ei nu sunt mostenitori rezervatari si nici sezinari. c) Clasa ascendentilor ordinari (clasa a III-a) Ascendentii ordinari sunt bunicii, strabunicii defunctului etc. Daca nu exista mostenitori din primele doua clase sau daca ei au renuntat la mostenire ori au fost ndepartati de la ea ca nevrednici, mostenirea se cuvine ascendentilor, altii dect parintii, adica ascendentilor ordinari bunici, strabunici etc. Acestia vin la mostenire indiferent de sex si de linie, cel mai apropiat n grad de defunct nlaturndu-i pe ceilalti, potrivit cu regula proximitatii gradului de rudenie; cei de acelasi grad au drept la parti egale din mostenire (art.670 C.civ.). Ascendentii ordinari nu se bucura de rezerva si nici de beneficiul reprezentarii. Ei sunt nsa mostenitori sezinari, bucurndu-se, n puterea legii, de posesiunea de drept a titlului de mostenitor. d) Clasa colateralilor ordinari (clasa a IV-a) Colateralii ordinari sunt unchii si matusiIe, precum si verii primari ai defunctului. Daca nu exista nici un succesibil din primele trei clase sau daca acestia sunt renuntatori sau nevrednici, mostenirea este culeasa de colateralii ordinari, adica de colateralii care nu sunt frati sau surori cu defunctul sau descendenti ai acestora(art.675 C.civ.). Ei au chemare la mostenire fara deosebire de sex sau linie. Cel mai apropiat n grad nlatura de la mostenire pe ceilalti, iar cei de acelasi grad succed n parti egale. Colateralii ordinari nu pot veni la mostenire dect n virtutea dreptului lor propriu, caci ei nu se bucura de reprezentare. Ei nu sunt rezervatari si nici sezinari. n dreptul nostru, numai colateralii pna la gradul al patrulea inclusiv se bucura de chemare succesorala. Referitor la aceste din urma doua clase (ordine) urmeaza a mai retine ca ascendentii sau colateralii ordinari pot fi att din casatorie, ct si din afara casatoriei, caci, sub singura conditie ca legatura de rudenie sa fie stabilita, legea noastra civila nu face nici o deosebire ntre vocatia lor succesorala. O concluzie asemanatoare se impune si n legatura cu vocatia succesorala a acestora la mostenirea lasata de cel adoptat. Adoptia rupnd legatura de rudenie cu familia fireasca, ascendentii si colateralii ordinari firesti pierd vocatia la succesiunea adoptatului; n schimb, vor avea chemare succesorala ascendentii si colateralii adoptatorului, cu care adoptatul a devenit ruda prin adoptie (art.79 C.fam.).

24

B. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor Asa cum am aratat, sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori legali. Casatoria care i-a unit pe soti justifica nsa dreptul sotului supravietuitor de a-l mosteni pe sotul decedat. De aceea, alaturi de rudele din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie, legea cheama la mostenire si pe sotul supravietuitor38. n temeiul Legii nr. 319, din 10 iunie 1944, sotul ramas n viata este chemat la mostenirea sotului sau predecedat, indiferent daca este barbat sau femeie, daca are ori nu mijloace de existenta, daca din casatorie s-au nascut sau nu copii, daca sotii convietuiau la data deschiderii mostenirii sau daca, dimpotriva, ei erau atunci de fapt. despartiti. Singura cerinta a legii este ca la deschiderea mostenirii tovarasu1 de viata al defunctului sa aiba calitatea de sot. Spre deosebire de rudenie, calitatea de sot se poate pierde, deoarece casatoria se poate desface prin divort. n acest caz, potrivit art 39 din Codul familiei, casatoria este desfacuta din ziua cnd hotarrea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva urmeaza ca, daca unul din soti moare dupa data ramnerii definitive a hotarrii de divort, cel ramas n viata nemaiavnd calitatea de sot la data deschiderii succesiunii, fostul sot al defunctului nu se bucura de chemare la mostenire. De asemenea, n cazul cnd casatoria a fost desfiintata nainte de moartea unuia dintre soti, dreptul la mostenire al celuilalt nu poate sa se nasca, ntruct, la data deschiderii succesiunii, ci nu mai are calitatea de sot39. Potrivit Legii nr.319/1944, sotul supravietuitor are urmatoarele drepturi succesorale: o parte din mostenire, n concurs cu mostenitorii din fiecare clasa de mostenitori legali; un drept special asupra mobilelor si obiectelor apartinnd gospodariei casnice si a darurilor de nunta; un drept temporar de abitatie. a) Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor n concurs cu fiecare clasa de mostenitori legali Legea nr.319 din 10 iunie 1944 acorda sotului supravietuitor o portiune succesorala a carei ctime variaza n functie de clasa de mostenitori cu care vine n concurs (art. 1). 1. Cnd sotul vine n concurs cu copii ai defunctului sau cu descendenti ai acestora, el are, invariabil, chemare la o patrime din mostenire oricare ar fi numarul copiilor, fara a se deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. 2. Sotul supravietuitor are drept la o treime din mostenire daca vine n concurs att cu parintii defunctului sau cu unul dintre ei, ct si cu fratii si surorile defunctului ori cu descendentii acestora, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. 3. n concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor este chemat la o jumatate din mostenire40. 4. Portiunea sa este de trei patrimi din mostenire daca vine n concurs cu ascendentii sau colateralii ordinari. 5. n fine, n lipsa de rude n grad succesibil, sotului supravietuitor i se cuvine ntreaga mostenire. ____________________________________
38

Cu privire la dezvoltarea vocatiei succesorale a sotului supravietuitor de-a lungul veacurilor, a se vedea M. Eliescu, op. cit. , p.125-129. Pentru o analiza a aspectelor noi ce vizeaza drepturile succesorale ale sotului supravietuitor rezultnd din noile acte normative adoptate dupa 1990 a se vedea Veronica Stoica, Impactul unor acte normative adoptate dupa anul1990 asupra dreptului de ,mostenire al sotului supravietuitor, n Dreptul nr. 6/1999, p. 29-35.

25

Sotul supravietuitor are drept la portiunea sa succesorala n plina proprietate. Reamintim ca, potrivit art.30 din Codul familiei, bunurile dobndite de oricare dintre soti n timpul casatoriei sunt comune ct timp nu se dovedeste ca ele sunt proprii. Urmeaza ca la moartea unuia dintre ei, in primul rand va trebui sa se Imparta Intre sotul supraviesuitor si mostenitorii defunctului averea comuna, iar dupa ce si-a luat partea care i se cuvine din comunitate, sotul supravietuitor si va exercita dreptul de mostenire asupra averii lasate la moartea sa de sotul predecedat, adica asupra partii din comunitate cuvenita mostenirii si asupra bunurilor proprii ale defunctului41. Sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar, iar rezerva sa este de 1/2 din portiunea succesorala ce-i este atribuita de art. 1 din lege. Asadar, cel care lasa mostenirea nu ar putea sa aduca atingere acestei rezerve prin liberalitatile sale ntre vii sau din cauza de moarte, iar daca acestea ar ntrece partea din mostenire de care sotul predecedat putea dispune prin donatie sau legat, aceste liberalitati excesive sunt supuse reductiunii. n ceea ce priveste caracterele juridice ale dreptului succesoral al sotului supravietuitor: Sotul supravietuitor datoreaza raportul. Pentru a respecta principiul egalitatii ntre mostenitori, legea obliga pe sotul supravietuitor, daca vine n concurs cu descendentii si nu a fost scutit de aceasta obligatie, sa raporteze donatiile primite de la defunct. n acest caz, si descendentii sunt datorati la raport fata de sotul supravietuitor. Sotul supravietuitor este mostenitor regulat, deci care raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii cu propriile bunuri, daca nu a acceptat-o sub beneficiu de inventar (sunt succesori neregulati cei care, de ndata ce au oprit confuziunea dintre patrimoniul lor si cel succesoral prin ntocmirea unui inventar, nu raspund de pasivul mostenirii dect cu bunurile din mostenire) Sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar caci potrivit Codului civil sezina nu apartine tuturor mostenitorilor regulati, ci numai descendentilor si ascendentilor. n consecinta, sotul supravietuitor trebuie sa ceara punerea sa n posesie (art. 653 alin.2 C.civ.), solicitnd notarului public competent eliberarea certificatului de mostenitor. b) Drepturile succesorale accesorii ale sotului supravietuitor n afara de partea din mostenire care i se cuvine cu titlu de mostenitor legal, art.5 al Legii nr.319/l944 prevede ca sotul supravietuitor, sub conditia de a nu veni n concurs cu descendentii, mai are dreptul la: mobilele si obiectele apartinnd gospodariei casnice, precum si darurile de nunta42. ____________________
39 Constatarea nulitatii sau pronuntarea anularii unei casatorii are ca efect desfiintarea retroactiva a acesteia. Reamintim nsa ca, potrivit art.23 C.fam., care consacra institutia casatoriei putative, desfiintarea casatoriei si produce efectele fata de sotul de buna-credinta numai din ziua cnd hotarrea care a constatat nulitatea sau a pronuntat anularea a ramas definitiva, casatoria fiind socotita, pna la aceasta data, ca producnd, n beneficiul sotului de buna-credinta, efectele unei casatorii valide. Fata de sotul de rea-credinta nsa, el fiind socotit ca nu a fost niciodata sot, nu va avea chemare la mostenirea lasata de cel cu care a ncheiat o astfel de casatorie. 40 Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati n concurs cu sotul supravietuitor; n Revista Romna de Drept nr. 4/1989, p. 25-36. 41 mparteala succesiunii se face astfel: mai nti se stabileste partea cuvenita sotului supravietuitor, apoi restul se mparte ntre ceilalti mostenitori, potrivit dreptului comun. Cu alte cuvinte, portiunea cuvenita sotului scade proportional cu partile cuvenite celorlalti mostenitori 42 A se vedea Fr. Deak, n legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor ,si obiectelor apartinnd gospodariei casnice, n ,,Revista Romna de Drept nr. 11/1988, p. 11-23. 43 Tocmai pentru a evita o interpretare care ar fi restrns ntelesul formulei legale de obiecte apartinnd gospodariei casnice doar la ustensilele de menaj, legea vorbeste de mobile si obiecte pentru a cuprinde att mobilierul, ct si toate bunurile miscatoare afectate efectiv vietii comune a sotilor.

26

Legea civila tine seama n felul acesta de valoarea de afectiune pe care asemenea bunuri o au pentru sotul ramas n viata si de aceea i se atribuie ori de cte ori nu vine n concurs cu descendentii, nlaturnd de la aceste bunuri pe ceilalti comostenitori. Gospodaria casnica Fac parte din gospodaria casnica bunurile care ntrunesc cumulativ urmatoarele nsusiri: sa fie bunuri mobile; imobilele, fie ele chiar prin destinatie, nu pot apartine acestei gospodarii; aceste mobile sa fi fost afectate folosintei comune a sotilor; sunt excluse, deci, din gospodaria casnica bunurile care servesc unei profesiuni sau ndeletniciri personale a vreunuia din soti; afectarea bunurilor unui scop de gospodarie casnica sa fi fost efectiv nfaptuita; intra n aceasta categorie: mobilierul, ustensilele de menaj, aragazul, frigiderul, covoarele, biblioteca ntruct nu are caracter profesional televizorul, radioul etc43. bunurile trebuie sa fie de o valoare uzuala; operele de arta si obiectele rare, de o valoare deosebita, obiectele de lux nu sunt cuprinse n gospodaria casnica. Avnd n vedere regimul juridic al bunurilor sotilor, dreptul de mostenire al sotului supravietuitor asupra imobilelor si obiectelor apartinnd gospodariei casnice priveste numai partea cuvenita sotului decedat n urma mpartirii bunurilor comune, precum si bunurile proprii ale defunctului. Celelalte bunuri ale gospodariei casnice se cuvin sotului supravietuitor, dar nu n calitate de mostenitor, ci ca devalmas (partea sa din bunurile comune) sau ca proprietar al bunurilor proprii. Practica judecatoreasca a decis ca bunurile proprii din categoria bunurilor apatinnd gospodariei casnice ale sotului decedat fac obiectul acestui drept special de mostenire numai daca ele au fost aduse in gospodaria comuna si au fost folosite de soti. De asemenea, s-a decis ca sotul supravietuitor are dreptul la bunurile apartinnd gospodariei casnice, chiar daca sotii au avut gospodarii separate, n localitati diferite, precum si indiferent de locul unde se aflau aceste bunuri n momentul deschideri mostenirii. Darurile de nunta Prin daruri de nunta se nteleg acele bunuri care au fost daruite sotilor cu ocazia casatoriei. Si n acest caz, dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor are ca obiect numai partea cuvenita sotului decedat din aceste bunuri. Cealalta parte din aceste bunuri se cuvine sotului supravietuitor n baza dreptului sau propriu. n lumina celor aratate, nu sunt cuprinse n aceasta categorie de bunuri darurile facute exclusiv sotului decedat, care intra n masa succesorala, si nici darurile facute exclusiv sotului supravietuitor, care i apartin n baza unui drept propriu. Din primul punct de vedere, darurile de nunta nu pot fi cele care au fost facute sotului predecedat de catre terte persoane, caci aceste daruri s-au contopit n patrimoniul defunctului si fac obiectul mostenirii de drept comun mpreuna cu celelalte bunuri ale sale. De asemenea, nu poate fi vorba nici de darurile de nunta facute numai sotului supravietuitor, caci ele sunt proprietatea lui de la data donatiei, si, prin urmare, el nu are cum sa le mai dobndeasca nca o data prin mostenire sau altfel. Legiuitorul are deci n vedere numai darurile facute n comun ambilor soti la celebrarea casatoriei, si anume partea indiviza ce apartine sotului predecedat n aceste daruri. Formula folosita de Legea nr. 319/1944 ne-ar permite sa cuprindem, printre darurile de nunta prevazute de art.5 al acestei legi, si darurile facute sotului predecedat de catre sotul supravietuitor. n acest nteles, dispozitia art.5 ar acorda sotului donator, ramas n viata, un drept de rentoarcere n privinta darurilor pe care le-a facut celuilalt sot. 27

n ce priveste natura juridica a drepturilor accesorii: Sotul supravietuitor culege bunurile respective n virtutea unui legat prezumat de lege, adica un folos patrimonial pe care legea presupune ca defunctul a voit sa-l facasotului sau peste portiunea succesorala la care acesta este chemat de lege. n conceptia practicii judecatoresti, dreptul sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinnd gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta este un drept de mostenire legala cu o destinatie speciala. Mobilele si obiectele apartinnd gospodariei casnice si darurile de nunta se cuvin sotului supravietuitor, peste partea sa succesorala, numai n cazul n care sotul decedat nu a dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatie sau testament. c) Dreptul vremelnic de abitatie Potrivit art. 4 din Legea nr. 319/1944, sotul supravietuitor care nu are locuinta proprie va avea, pe lnga partea sa succesorala, si dreptul special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinnd gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta, un drept de abitatie asupra casei n care a locuit, daca aceasta face parte din mostenire44. Dreptul de abitatie este un drept propriu45, care se naste la data deschiderii mostenirii, direct n persoana sotului supravietuitor. Pentru a se naste acest drept real, vremelnic, de abitatie, legea cere ntrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie; casa n care a locuit sa faca parte din mostenirea sotului decedat; sotul sa nu mosteneasca singur, caci, n acest caz, dobndind de la deschiderea mostenirii chiar proprietatea casei, dreptul de abitatie nu poate lua nastere, n temeiul principiului ca nimeni nu poate avea un alt drept real dect proprietatea asupra propriului sau bun (neminem res sua servit) Potrivit legii, comostenitorii au dreptul de a cere restrngerea dreptului de abitatie, n cazul cnd locuinta nu va fi necesara n ntregime. De asemenea, ei sunt ndreptatiti sa procure sotului supravietuitor locuinta n alta parte. Durata dreptului de abitatie este: n principiu, pna la mparteala mostenirii; daca sotul s-a recasatorit nainte de aceasta data, pna la recasatorire; n toate cazurile, cel putin un an de la deschiderea succesiunii. Existenta dreptului de abitatie nu procura sotului supravietuitor alt folos dect acela de a-i scuti, pe tot timpul ct se bucura de acest drept, de obligatia de a plati chirie celui ce a dobndit prin moartea defunctului dreptul de proprietate asupra casei. Trebuie aratat ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor si gaseste aplicarea n cazul n care sotul decedat era titularul n exclusivitate al unui drept de proprietate asupra casei sau apartamentului locuit de catre soti. ______________________________
44 Cu privire la evolutia institutiei, a se vedea N. Tino, Sugestii pentru o noua reglementare a dreptului de abitatie n Revista Romna de Drept nr.3/1974, p.44-49. 45 Dreptul de abitatie nu este, prin urmare, un drept succesoral (caci defunctul nu era titularul lui, ci chiar proprietarul casei),ci un drept propriu, care se naste direct n persoana sotului supravietuitor, la moartea celui care lasa mostenirea.

28

Daca apartamentul ori casa era proprietatea ambilor soti, atunci sotul supravietuitor nu va avea un drept de abitatie, nefiind ndeplinite conditiile art. 4 din Legea 319/1944. El va continua sa foloseasca locuinta, dar n calitate de titular pro parte al dreptului de proprietate asupra casei sau apartamentului. Dreptul de abitatie prevazut de Legea nr. 319/1944 ramne fara aplicare n cazul n care temeiul folosintei unei suprafete locative l constituie contractul de nchiriere, chiar daca titular al contractului era sotul decedat, ntruct fiecare membru al familiei are un drept propriu de folosinta. n consecinta, decesul sotului titular al contractului nu afecteaza n nici un fel dreptul de folosinta propriu al sotului supravietuitor. C. Dreptul statului asupra mostenirii vacante Art. 680 C. civ. prevede ca ,n lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec n proprietatea statului. Prin urmare, bunurile unei mosteniri vacante sunt culese de catre stat (fiscus post omnes)46 n legatura cu natura juridica a dreptului statului asupra bunurilor unei mosteniri vacante, n literatura juridica nu exista un punct de vedere unitar47. Potrivit unei opinii, statul culege bunurile mostenirii vacante n temeiul suveranitatii sale, prin exercitarea unui drept de desherenta, dupa cum culege orice bun fara stapn aflat pe teritoriul sau. Aceasta opinie se ntemeiaza pe urmatoarele argumente: a) Art. 680 C. civ. prevede ca, n lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct ,,trec n proprietatea statului, fara a se preciza calitatea de mostenitor a statului. b) Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale dispune ca ,,daca dupa trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii notarul nu constata existenta vreunui mostenitor care ar fi acceptat succesiunea, el elibereaza la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacanta. Deci, se arata n aceasta opinie, statului i se elibereaza un certificat de vacanta succesorala si nu un certificat de mostenitor. c) Statul raspunde de datoriile mostenirii pe care o culege, deoarece el dobndeste o universalitate si nu pentru ca el ar fi mostenitor. Potrivit unei a doua opinii la care ne raliem statul culege bunurile mostenirii vacante n temeiul unui drept de mostenire. Iata argumentele pe care se sprijina aceasta opinie: a) Art.680 C.civ. invocat este subsumat sectiunii intitulate: ,,Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului, ceea ce conduce la concluzia ca, n acest sens, art. 652 C. civ. prevede ca ,,statul devine mostenitor b) Ca orice mostenitor statul dobndeste o universalitate, adica att activul, ct si pasivul mostenirii48. c) Pentru a culege mostenirea, statul trebuie sa ceara eliberarea unui certificat de vacanta succesorala, titlu care nu ar fi necesar daca statul ar dobndi aceste bunuri n temeiul puterii sale suverane. Problema calificarii naturii juridice a dreptului statului asupra bunurilor mostenirii vacante prezinta un interes practic sub dublu aspect:
__________________________________________________________ 46 A 47 Cu

se vedea Fr. Deak, Dreptul statului asupra mostenirii vacante, n ,,Revista Romna de Drept nr. 3/1986, p. 3-13. privire la controversa, a se vedea M. Eliescu, op. cit. ,p.l45-147

29

Astfel, daca cel care lasa mostenirea a prevazut n testament o clauza de dezmostenire a tuturor mostenitorilor sai legali, aceasta clauza va privi si statul49 , daca el culege bunurile mostenirii vacante n calitate de mostenitor si, dimpotriva, statul nu va fi afectat de o asemenea clauza, daca el culege bunurile mentionate n temeiul puterii sale suverane. Tot astfel, daca un cetatean romn decedeaza, fara a avea mostenitori legali ori testamentari, si lasa bunurile mobile in strainatate, sau daca un cetatean strain decedeaza fara mostenitori si lasa bunurile mobile pe teritoriul tarii noastre, mostenirea vacanta va fi culeasa, fie de statul al carui cetatean a fost defunctul, daca acceptam teza statului mostenitor, fie de statul pe teritoriul caruia se afla bunurile, daca adoptam teza dreptului statului de a dobndi n temeiul puterii sale suverane50. In sfrsit, statul nu se bucura de sezina. El va trebui, deci, sa ceara punerea sa n posesiune (art. 653 C. civ. ) sub forma eliberarii de catre notarul competent a certificatului constatator al vacantei mostenirii.(Legea nr.36/1995).

______________________________________ 48 Deoarece statul culege o universalitate, el va dobndi drepturile si va fi tinut sa raspunda pentru datoriile si sarcinile mostenirii. Principiul echitatii impune nsa ca raspunderea statului sa se angajeze numai n limitele activului succesoral, caci contribuabilii nu pot fi obligati sa plateasca din avutul lor datoriile celor ce au murit fara mostenitori si fara testament, Binenteles, restrngerea raspunderii statului n marginile activului succesoral nu va fi operanta dect daca s-a oprit confuziunea patrimoniilor prin ntocmirea unui inventar. 49 ntruct o asemenea clauza ar duce la scoaterea din circuitul civil a bunurilor n cauza, o atare dispozitie testamentara este considerata nula absolut, iar mostenirea va fi deferita mostenitorilor legali. 50 Tratatele de asistenta juridica ncheiate de tara noastra consacra teza statului mostenitor, n privinta bunurilor mobile, si teza suveranitatii n privinta bunurilor imobile.

30

IV. MOSTENIREA TESTAMENTARA 1. TESTAMENTUL - FORMA JURIDICA PRIN CARE SE DISPUNE PENTRU CAUZA DE MOARTE DE BUNURILE MOSTENIRII Am vazut ca mostenirea este legala n cazul cnd patrimoniul defunctului se transmite mostenitorilor statorniciti de lege. Orice persoana are nsa dreptul sa decida n legatura cu bunurile care i apartin dupa ce ea nu va mai fi n viata. Deci, fiecare persoana, nlaturnd chemarea succesorala stabilita de lege, poate sa stabileasca prin vointa sa pe cel care va culege mostenirea, precum si ntinderea drepturilor care i se cuvin. Dar, asa cum prevede art.800 C.civ., ,,nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, dect cu formele prescrise de lege pentru donatiuni ntre vii sau prin testament51. Prin urmare, forma juridica prin care se poate dispune pentru cauza de moarte este testamentul. A. Notiunea, caracterele juridice si cuprinsul testamentului Izvorul mostenirii testamentare l constituie legatul facut prin testament1. Potrivit art. 802 din Codul civil romn n vigoare, ,,testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul ncetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau. Din aceasta definitie legala a testamentului rezulta urmatoarele caractere juridice a) Testamentul este un act juridic. El este conceput deci ca un act juridic, n ntelesul de operatiune juridica snegotium juris), ca un act translativ de ultima vointa, cum i se mai spune52, prin care se realizeaza dreptul de a testa, adica succesiunea testamentara. Deci, testamentul exprima vointa testatorului. Pentru a fi valabil, el trebuie sa ndeplineasca conditiile generale de validitate pentru orice act juridic respectiv, el trebuie sa exprime o vointa neviciata, care sa emane de la o persoana capabila si sa aiba un obiect si o cauza care sa nu fie contrare legii si regulilor de convietuire sociala , precum si conditiile de validitate specifice actelor cu titlu gratuit. b) Testamentul este un act juridic unilateral; el exprima vointa unei singure persoane vointa testatorului. c) Testamentul este un act juridic personal; el nu poate fi ncheiat prin reprezentare, ci numai personal de catre testator. d) Testamentul este un act juridic solemn; pentru a produce efecte, vointa testatorului trebuie manifestata n forma prevazuta de lege. De aceea, el trebuie ntocmit, fara exceptie, n una din formele prevazute de lege, adica ntr-un nscris (instrumentum), autentic, olograf sau mistic (art. 858 C. civ.)53. _________________________________
Normele devolutiunii legale a mostenirii nu pot fi nlaturate, n masura statornicita de lege, dect, fie prin legat, facut prin testament, fie prin donatie de bunuri viitoare. Amndoua aceste acte fac parte din categoria actelor juridice cu titlu gratuit, care se mpart n doua mari categorii: Acte dezinteresate, prin care, facndu-se un serviciu cuiva, fara echivalent, nu se saraceste nici un patrimoniu. Astfel sunt: mandatul gratuit, mprumutul fara dobnda, comodatul. Liberalitatile, prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu ntr-altul, fara ca dispunatorul sa astepte un contraechivalent; astfel sunt: donatia si legatul. Liberalitatile sunt singurele acte cu titlu gratuit care ne intereseaza n aceasta lucrare. Ele se mpart, la rndul lor, n: liberalitati ntre vii donatiile si liberalitati din cauza de moarte. Acestea din urma sunt: legatul facut prin testament si donatia de bunuri viitoare. 52 A se vedea: M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucuresti, 1921, p. 345-346; S. Bradeanu, Vointa unilaterala ca izvor de obligatii civile, n ,,Revista Romna de Drept nr. 5/1972, p. 35-37.
51

31

Ca forma de exprimare, ca forma juridica deci, testamentul este un nscris ntocmit cu solemnitatea anume prevazuta de lege. Aceasta nseamna ca, de lege lata, testamentul, ca orice alt act juridic, are att ntelesul de operatie juridica, ct si ntelesul de nscris54. e) Testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte. Actul este valabil din momentul ncheierii sale, dar va produce efecte numai la moartea testatorului. f) Testamentul este un act esentialmente revocabil; ct timp testatorul se afla n viata, el poate reveni oricnd asupra manifestarii sale de vointa, fie modificnd dispozitiile unui testament anterior, fie nlaturndu-le fara a le nlocui prin altele. Acest drept de revocare este deci discretionar si nesusceptibil de abuz. B. Cuprinsul testamentului Potrivit Codului civil romn, cuprinsul principal al testamentului l constituie actele de dispozitie cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lasa la moartea sa, adica legatele. Dar, pe lnga legate, testamentul poate sa cuprinda si alte dispoztii de ultima vointa, ca revocarea unui testament anterior (art.920 C. civ.), impunerea de sarcini legatarilor, adica anumite obligatii pentru cel gratificat prin legat (art.930 C.civ.), desemnarea unui executor testamentar, adica stabilirea unei persoane care va aduce la ndeplinire actele de ultima vointa ale testatorului (art.910 C.civ.), exheredari (dezmosteniri), adica dispozitii privind nlaturarea de la mostenire a unor mostenitori chemati de lege (art.841 C.civ.) s.a. De asemenea, Codul familiei prevede ca ecunoasterea de filiatie poate fi facuta si prin testament (art. 48 si 57). Iar la aceste dispozitii prevazute de lege practica testamentara a mai adaugat si altele, Ca, de exemplu, confirmarea unei datorii de catre testator sau dispozitiile acestuia privitoare la nmormntare. Din cele aratate rezulta ca testamentul nu este un act juridic omogen, asa cum l considera Codul civil, ci el constituie o simpla forma, un tipar; n care se mbraca o pluralitate de acte juridice de sine statatoare, fiecare dintre ele avnd regimul sau juridic; astfel este posibil ca unele clauze sa produca efecte juridice, iar altele sa fie lovite de ineficacitate. Aceasta concluzie se ntemeiaza si pe dispozitiile art.48 si 57 din Codul familiei, potrivit carora recunoasterea copilului din afara casatoriei ,,chiar facuta prin testament nu se poate revoca. Prin urmare, actul juridic al recunoasterii copilului din afara casatoriei cuprins ntr-un testament ntocmit valabil ramne irevocabil, chiar daca celelalte dispozitii testamentare sunt revocate.

__________________________
53 Codul civil romn nu reglementeaza testamentul verbal sau nuncupativ. De aceea, n dreptul nostru, un asemenea testament este nul pentru lipsa de forma. 54 Cu privire la conceptia traditionala a testamentului act juridic, adoptata n mod expres de Codul civil romn n vigoare, mpartasita unanim n literatura juridica si constant urmata n practica judiciara, a se vedea 1.Albu, Consideratiii de lege lata si ,, de lege ferenda privind calificarea testamentului, n ,,Revista Romna de Drept nr. 9/1975, p.13-15, precum si doctrina si practica judiciara acolo citate. n aceasta conceptie, legatele si ndeobste si celelalte dispozitii testamentare sunt considerate doar clauze ale testamentului, cu precizarea nsa ca, ,,atunci cnd testamentul contine mai multe dispozitii, ele nu constituie un tot indivizibil, astfel ca validitatea fiecarei dispozitii poate fi neatrnata de validitatea celorlalte (M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucuresti, 1921, p. 347).

32

De asemenea, un act juridic cuprins n testament poate fi nul, fara sa atraga nulitatea celorlalte acte juridice. Legatarul, chiar universal, nu este mostenitor n conceptia Codului de la 1864, caci, pe cnd mostenitorul este presupus de lege ca este continuatorul persoanei defunctului, legatarul nu este dect un simplu succesor la bunuri. Pe cale de consecinta, mostenitorul continund persoana defunctului, daca nu si-a limitat raspunderea printr-o acceptare sub beneficiu de inventar, raspunde pentru datoriile si sarcinile propriuzise ale mostenirii personal, cu propriile sale bunuri, nelimitat. Dimpotriva, legatarul, chiar daca a acceptat pur si simplu mostenirea, de ndata ce a oprit confuziunea patrimoniilor prin ntocmirea unui inventar, nu raspunde de pasivul succesoral dect cu bunurile mostenite. 2. CONDITIILE DE FOND PENTRU VALIDITATEA TESTAMENTULUI Potrivit Codului civil, pentru a fi valabil, testamentul trebuie sa fie manifestarea vointei unei persoane capabile, care sa nu fie afectata de vicii si, n sfrsit, sa fie determinata de o cauza scop valabila. A. Capacitatea de a dispune si de a primi prin testament Potrivit art. 856 C. civ., orice persoana este capabila sa faca un testament, daca nu este oprita de lege. Prin urmare, n principiu, orice persoana poate dispune prin testament sau primi o asemenea liberalitate daca legea nu o opreste; capacitatea este, asadar, regula si incapacitatea exceptia55. Incapacitatile speciale n materie de testament se rnduiesc, asadar, n doua categorii: incapacitatile de a dispune prin testament si incapacitatile de a primi asemenea liberalitate. a) n ce priveste incapacitatile speciale de a dispune prin testament, validitatea unui asemenea act va fi nrurita nu numai de incapacitatile legale (incapacitati speciale prevazute de Codul civil care se sprijina pe deficienta calitativa a vointei dispunatorului minor, interzis), ci chiar si de incapacitatea naturala (adica de lipsa unei vointe constiente n momentul savrsirii actului, fie aceasta lipsa e datorata unei cauze vremelnice, fie e nascuta dintr-o cauza permanenta). Astfel, minorul care nu a mplinit 16 ani nu poate dispune prin testament (art. 806 C. civ.); legea prezuma ca, nainte de aceasta vrsta, nevrstnicul nu are discernamntul necesar. Minorul peste 16 ani este prezumat ca are discernamntul necesar pentru a face un act de ultima vointa, dar legea, avnd numai o ncredere marginita n ntelepciunea lui, i ngaduie sa dispuna numai de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major (art.807 C. civ.). Trebuie aratat nsa ca minorul care a mplinit 16 ani nu poate dispune prin testament n favoarea tutorelui sau. Totodata, minorul ajuns la majorat nu poate dispune n favoarea fostului sau tutore, daca socotelile definitive ale tutelei nu au fost predate si primite. n ambele cazuri sunt exceptati ascendentii minorului, care sunt ori au fost tutori ai sai (art.809 C.civ.).

_________________________
55 n cadrul Codului civil romn n vigoare, att acela care face o liberalitate, ct si acela care o primeste trebuie sa fie capabili: primul de a dispune prin donatie sau legat, iar cel de-al doilea de a dobndi cu acest titlu.

33

Apoi, persoanele puse sub interdictie prin hotarre judecatoreasca nu pot dispune prin testament. Hotarrea judecatoreasca prin care se pronunta interdictia loveste pe alienatul mintal sau pe cel slab de minte cu o incapacitate permanenta (art. 144 C.fam.; art. 11 din Decretul nr.31/1954;art. 1166 C.civ.). Aceasta incapacitate este o incapacitate de folosinta, iar nu numai de exercitiu, caci nu numai ca interzisul nu este capabil sa faca singur aceste acte, dar el nu le poate face nici prin reprezentare (legatul nu se poate face dect prin testament, iar acesta este un act personal nesusceptibil de a fi savrsit prin reprezentant). In sfrsit, nu pot dispune prin testament persoanele care, desi sunt capabile, potrivit legii, de a face liberalitati, nu au avut o vointa constienta n momentul ntocmirii testamentului (incapacitate naturala)56. ntr-adevar, validitatea unui testament este influentata nu numai de existenta unei incapacitati legale, ci si de lipsa unei vointe constiente n momentul savrsirii actului, indiferent daca aceasta se datoreaza unei cauze vremelnice sau permanente (de exemplu, legatul facut de un alienat sau un slab de minte neinterzis, sau de o persoana n stare vremelnica de inconstienta, din cauza bolii, a hipnozei, a betiei alcoolice, a celei provocate prin stupefiante sau a altor asemenea cauze). Pentru a dispune anularea testamentului este necesar sa se dovedeasca n mod neechivoc lipsa de discernamnt a testatorului n momentul ntocmirii testamentului. Legatul fiind un act juridic, testatorul trebuie sa fie capabil la data cnd si declara vointa, adica la ntocmirea actului prin care dispune pentru timpul cnd nu va mai fi. Testamentul facut cu ncalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a dispune este lovit de nulitate relativa. b) Legea stabileste si anumite incapacitati de a primi prin testament, care pot fi absolute, care exista fata de orice testator, sau relative, daca produc efecte numai fata de anumiti testatori. Incapacitatile absolute de a primi prin testament sunt cele care privesc: persoanele neconcepute si persoanele juridice. Persoanele neconcepute. Pentru a dobndi un drept, dobnditorul trebuie sa existe n momentul dobndirii. Art.808 C.civ. aplica acest principiu n materie de liberalitati, dispunnd ca nu este capabil sa primeasca cu titlu gratuit dect cel conceput n momentul donatiei, iar n cazul legatului cel care era conceput la moartea testatorului. Persoanele juridice. Potrivit art.34 din Decretul nr.3 1/1954 persoanele juridice nu pot avea si, prin urmare, dobndi ,,dect acele drepturi care corespund scopului lor, astfel cum acest scop a fost stabilit prin lege, actul de nfiintare sau statut. Este vorba de cunoscutul principiu al specialiatii persoanelor juridice, potrivit caruia orice act care nu este facut n vederea realizarii acestui scop este nul. Incapacitatile de a primi prin testament pot fi si relative, adica sa existe numai fata de anumiti testatori. Aceste incapacitati se ntemeiaza pe prezumtia ca liberalitatea a fost determinata printr-un abuz de influenta savrsit de gratificat, care s-a folosit de starea de dependenta n care se afla fata de el testatorul. _____________________________
56

Din economia prevederilor art. 147 coroborat cu art. 129 din Codul familiei, rezulta ca persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot face donatii nici personal si nici prin reprezentantii lor legali sau cu ncuviintarea acestora. n practica s-a pus problema daca aceasta regula si are aplicarea si n cazul ncapacitatii naturale sau de fapt. Fata de prevederile art.948 C.civ. care impun pentru validitatea oricarei conventii, conditia esentiala a consimtamntului valabil al partii care se obliga, rezulta ca acela care nu se gaseste n deplinatatea facultatilor sale mintale nu poate consimti (D. Alexandresco, Dreptul civil romn, vol. IV, p. 29).

34

Sunt relativ incapabili de a primi prin testament: Tutorele, de la minorul ce se afla sub ocrotirea sa. Temndu-se ca tutorele sa nu abuzeze de autoritatea pe care o are asupra minorului pentru a-i determina sa-i faca donatii sau legate, legiuitorul, n art.809 C.civ., prevede ca tutorele nu poate primi liberalitati de la minor prin acte ntre vii sau prin testament, ct timp dureaza tutela si chiar dupa ncetarea ei, ct timp socotelile definitive nu au fost date si primite, adica pna n ziua cnd s-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa. Medicii si farmacistii nu pot primi donatii si legate de la persoanele pe care le ngrijesc (art.810 C.civ.), caci legiuitorul presupune ca ei capata asupra acestora o covrsitoare influenta, bolnavii fiind, de obicei, dispusi sa consimta orice jertfa pentru a-si dobndi sanatatea. Pentru ca respectivele persoane sa fie atinse de aceasta incapacitate, se cer ntrunite cumulativ urmatoarele trei conditii: gratificatul sa fi tratat pe bolnav prin ngrijiri, iar acestea sa fi avut un caracter de continuitate (nu este deci incapabil farmacistul care nu procura dect remedii si nici medicul care vine numai la consultatie si se multumeste sa dea unele indicatii); liberalitatea sa fi fost facuta n timpul bolii sau n cursul tratamentului unui accident; boala sau accidentarea sa fi fost ,,cea de pe urma, adica dispunatorul sa fi murit din pricina ei. Preotii, de la cei pe care i asista (art. 810 C. civ.). Ofiterii de marina nu pot primi legate printr-un testament facut pe bastiment, n timpul calatoriei maritime (art.883 C.civ.). ncalcarea acestor interdictii atrage dupa sine anulabilitatea testamentului, adica nulitatea relativa a legatului, consimtit cu nesocotirea incapacitatii. B. Viciile vointei testatorului Pentru ca testamentul sa fie valid, nu este ndestulator ca vointa liberala, adica aceea de a procura altuia un folos fara a urmari primirea n schimb a unui echivalent sa fie constienta si sa emane de la o persoana capabila. Mai trebuie ca aceasta vointa sa nu fie viciata prin eroare57, dol sau violenta58. n principiu se va aplica dreptul comun, caci viciile afecteaza testamentul cu aceeasi consecinte ca pe orice act juridic. Numai dolul prezinta unele particularitati. ntr-adevar, dolul se nfatiseaza n materia donatiilor si legatelor sub forma de captatie sau sugestie, adica de manevre folosite pentru a determina pe dispunator sa faca o liberalitate, pe care altfel nu ar face-o si nici nu ar avea motive sa o faca. Sugestia consta n folosirea unor mijloace nepermise n scopul de a sadi n mintea testatorului ideea de a face o liberalitate, pe care nu ar fi facut-o din proprie initiativa. Captatia consta n folosirea unor manopere dolosive n scopul de a cstiga ncrederea testatorului si de a nsela buna lui credinta, pentru a-i determina sa faca o liberalitate, fara de care nu ar fi facut aceasta liberalitate. Pentru ca sugestia si captatia sa constituie cauza de nulitate a testamentului este necesar sa se fi folosit manevre viclene sau frauduloase. Acestea pot consta, de exemplu, n: sechestrarea testatorului; interceptarea corespondentei sale; ndepartarea rudelor si a prietenilor sau insinuarea unor calomnii la adresa acestora; abuz de influenta sau autoritate. n lipsa unor asemenea manevre, simpla simulare fatarnica a unor sentimente de afectiune sau prestarea unor ngrijiri interesate nu poate legitima anularea testamentului. Testamentul afectat de vicii este lovit de nulitate. C. Cauza testamentului

35

Ca orice act juridic, testamentul, pentru a fi valid, trebuie sa aiba o cauza scop valabila. Cauza consta n intentia de a gratifica o anumita persoana, determinata de anumite motive concrete si subiective. n adevar; n orice liberalitate, cel ce se obliga sa dea o face fara a urmari sa primeasca, n cadrul actului, ceva n schimb. El este nsufletit de intentia liberala (animus donandi). Aceasta intentie, aceasta vointa de a gratifica, acest aniimus donandi este cauza abstracta si obiectiva a oricarei obligatii cu titlu gratuit. Se poate obiecta, pe buna dreptate, ca, astfel nfatisata, teoria cauzei n materie liberala ar fi o simpla tautologie. Dau, fiindca voiesc sa dau; cauza s-ar confunda cu consimtamntul. Este si motivul pentru care practica judiciara a consacrat asa-numita cauza impulsiva sii determinanta. n adevar, daca actul nu poate avea titlu gratuit dect n cazul cnd obligatia de a da si gaseste cauza n animus donandi, liberalitatea nu va fi valabila dect daca acest animus, vointa liberala, a fost determinata de un mobil concret, care sa fie real, licit si sa nu vina n contradictie cu regulile morale. Aceasta cauza impulsiva si determinanta este scopul concret si subiectiv care a hotart vointa liberala. Testatorul nu da numai pentru a face abstract o binefacere; el voieste aceasta liberalitate, urmarind un scop determinat. Reprezentarea mintala a acestui scop concret este cauza hotartoare a legatului. n lipsa cauzei, precum si n cazul unei cauze ilicite sau imorale, testamentul este lovit de nulitate59. 3. CONDITIILE GENERALE DE FORMA PENTRU VALIDITATEA TESTAMENTULUI Testamentul produce efecte numai daca vointa testatorului s-a manifestat cu respectarea conditiilor de forma prevazute de lege n scopul de a asigura, pe de o parte, neatrnarea vointei testatorului si, pe de alta parte, certitudinea declaratiei de ultima vointa. Codul civil instituie doua conditii de forma: testamentul sa fie scris si sa fie facut printrun act separat (interdictia testamentului conjunctiv). Aceste forme sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii (ad validitatem), iar nu ca un simplu instrument de proba (ad probationem). a) Forma scrisa. Vointa testatorului trebuie sa mbrace forma scrisa. Testamentul verbal este lovit de nulitate absoluta60. Forma scrisa cum este subliniat constituie o conditie de ditate a testamentului si nu o simpla conditie pentru proba acestui Drept urmare, o persoana nu ar putea dovedi intentia pe care a avut-o cel care lasa mostenirea de a-l gratifica (de exemplu, aceasta dorinta s-a manifestat prin viu grai), daca aceasta intentie nu a mbracat, din orice motiv, forma scrisa ceruta de lege. Sunt cazuri n care un testament a fost ntocmit n forma scrisa,dar el nu poate fi prezentat, deoarece ulterior a fost distrus sau ascuns. _________________________
57 Potrivit art 906 C. civ., cnd testatorul, stiind, a testat lucrul altuia, nsarcinatul cu acel legat este dator a da sau nu lucrul n natura sau valoarea lui la data mortii testatorului. Textul art.907 C.civ. declara nul legatut lucrului altuia, facut de testator, fara stiinta ca lucrul nu-i apartine. Jurisprudenta si literatura au subliniat ideea de eroare ca fiind criteriul esential de analiza a validitatii unor asemenea legate. Prezenta erorii, ca atare, nlatura existenta consimtamntului testatorului si, ope legis, legatul este nul absolut (art.907). 58 A se vedea A. Bacaci, Nulitatea testamentului pentru lipsa vointei ori pentru viciile ei, n Revista Romna de Drept nr.7/1985, p. 16-23.

36

Daca testamentul a fost distrus ori dosit de catre testator sau de catre o terta persoana, dar cu stirea testatorului, se considera ca legatele cuprinse n testament au fost revocate si, n consecinta, nu poate face n nici un fel dovada testamentului. Solutia este aceeasi cnd testamentul a fost distrus datorita fortei majore, despre a carei interventie testatorul a avut cunostinta. Daca nsa testamentul a fost distrus prin fapta unui tert sau datorita fortei majore dupa decesul testatorului ori n timpul vietii sale, dar fara stirea sa, cel gratificat legatarul) va putea dovedi existenta testamentului, deoarece nu dovedeste intentia de a gratifica, ci faptul ca testatorul a dispus n favoarea sa printr-un testament ncheiat n forma prevazuta de lege. Se vor dovedi cu orice mijloc de proba existenta, cuprinsul si regularitatea testamentului, precum si faptul distrugerii (art.1198 C.civ.). 4. DIFERITE FELURI DE TESTAMENTE

Testamentul este, cum aratam, un act juridic solemn. Aceasta nu nseamna nsa ca el va trebui sa fie ntotdeauna mbracat n forma autentica. ntr-adevar, legiuitorul permite testatorului sa aleaga ntre trei forme de testament, numite ,,ordinare: testamentul olograf, testamentul mistic sau secret si testamentul autentic (art.858 C.civ.). n afara de aceasta, n mprejurari exceptionale, testatorul poate recurge la unul din acele testamente autentificate n conditii speciale ce poarta denumirea de testamente privilegiate (art.868-886 C.civ.), si anume: testamentul militarilor, testamentul facut n timp de boala contagioasa si testamentul maritim. A. Testamentul olograf Este acel testament pentru a carui valabilitate legea cere sa fie n ntregime scris, datat si semnat (subscris) de mna testatorului (art.859 C. civ.). Prin urmare, testamentul olograf, pentru a fi valabil, trebuie sa fie opera exclusiva si personala a testatorului. Testamentul olograf prezinta o serie de avantaje: b) Interdictia testamentului conjunctiv. Art. 857 C. civ. interzice ca doua persoane sa testeze prin acelasi act, una n favoarea celeilalte sau n favoarea unei terte persoane. Un asemenea testament denumit conjunctiv aduce atingere caracterului unilateral si personal al testamentului si, deci, este lovit de nulitate. Nerespectarea conditiilor de forma prevazute de lege atrage dupa sine sanctiunea nulitatii testamentului (art.866 C.civ.)11. Se admite nsa ca nulitatea se poate acoperi prin confirmare de catre mostenitori (art.1167 alin.3 C. civ.). __________________________
Falsitatea, iliceitatea sau imoralitatea cauzei trebuie dovedite de cel care ataca liberalitatea. Se accepta nsa ca dovada poate fi nu numai intrinseca, adica rezultnd din elementele actului, dar si extrinseca, adica trasa din elemente care i sunt externe. 60 n vechiul drept romnesc, potrivit obiceiului pamntului, testamentul era un act solemn. El putea fi mbracat n forma scrisa, cnd purta denumirea de diata (zapis, carte, izvod), sau putea fi facut oral ,,cu limba de moarte, care se facea n prezenta martorilor, de obicei fete bisericesti. Testamentul scris, diata, trebuia sa fie iscalit prin semnare sau punere de deget ori de pecetie, sa fie datat si ntocmit fata de martori, care sa-l ntareasca prin iscalitura actului. Cele doua feluri de testamente sunt mentionate att n pravila lui Vasile Lupu, ct si n aceea a lui Matei Basarab.
59

37

a) este testamentul supus formalitatilor cele mai simple si, prin urmare, acela care prilejuieste cele mai putine nulitati de forma; b) poate fi facut oricnd, oriunde si fara ajutorul nimanui; c) permite pastrarea secretului asupra dispozitiilor de ultima vointa. Dar testamentul olograf prezinta si neajunsuri: a) usureaza sugestia si captatia, adica folosirea unor manevre frauduloase pentru a determina vointa liberala a testatorului; b) nlesneste falsul tocmai din pricina simplicitatii formelor sale; c) daca a fost ntocmit fara sfaturile unui jurist, poate avea o redactare defectuoasa, care sa dea loc la nulitati si greutati de interpretare; d) poate fi usor dosit sau distrus. Trebuie nsa recunoscut ca testamentul olograf este cel care se ntlneste n practica cel mai des. Aceasta se datoreaza simplicitatii formelor prevazute de lege pentru validitatea lui, forme care, precum am vazut, sunt n numar de trei: scrierea, datarea si semnarea, toate de mna testatorului. Se impun cteva precizari privind conditiile aratate. Scrierea trebuie sa apartina n ntregime testatorului, deoarece numai n acest caz actul poate fi considerat ca exprima vointa liberala si constienta a acestuia. El poate fi scris n orice limba, cu conditia ca aceasta sa fie cunoscuta testatorului. Testamentul se poate scrie pe orice fel de hrtie, cu cerneala sau cu creionul, pe un zid cu carbunele sau cu pensula sau pe un geam ori oglinda cu un diamant; n litere de mna sau de tipar. El nu poate fi nsa dactilografiat, neexistnd posibilitatea unei verificari n caz de litigiu. Daca testamentul este scris de o alta persoana, el este lovit de nulitate, chiar daca este datat si semnat de testator. n cazul n care este scris de testator, dar cuprinde si o interventie straina (stersatura, modificare sau completare), testamentul va fi nul, daca interventia s-a facut cu stirea testatorului si, dimpotriva, va fi valabil, asa cum a fost conceput de catre testator, daca acesta nu a avut cunostinta de interventie. Stersaturile, modificarile sau completarile, apartinnd testatorului, trebuie datate si semnate de testator, daca ele cuprind dispozitii testamentare noi, fata de redactarea initiala. Datarea testamentului olograf de catre testator prezuma adevarata data a testamentului61. Ea este strict necesara, n caz de litigiu, pentru solutionarea diferitelor probleme ce se pot ivi n legatura cu starea de capacitate a testatorului sau vicierea consimtamntului acestuia prin violenta sau dol n momentul ntocmirii testamentului, ct si n cazul unor testamente succesive, cnd se impune a se afla care din ele este valabil. De aceea trebuie admis, pentru a face operanta prezumtia de data adevarata, ca datarea testamentului de alta mna dect a testatorului este echivalenta cu lipsa datei, sanctionata de lege cu nulitatea absoluta62. Data trebuie sa cuprinda aratarea anului, lunii si zilei cnd s-a redactat testamentul, n litere sau cifre. Unele din aceste indicii pot fi si implicite, ca, de pilda, n expresia ,,Anul nou, 2000. Precizarea orei nu este necesara63. Lipsa datei atrage nulitatea testamentului. n cazul n care, datorita unei greseli involuntare a testatorului, data este incompleta sau eronata, ea va putea fi ntregita sau rectificata de instanta judecatoreasca pe baza unor elemente ce rezulta din cuprinsul testamentului. Se pot folosi si elemente extrinseci cuprinsului testamentului (de exemplu, data aplicata cu stampila postei pe o carte postala), dar numai daca ele se pot raporta la elemente cuprinse n testament. 38

Daca data testamentului este falsa, adica n mod intentionat testatorul a trecut alta data dect cea reala, testamentul va fi nul. Proba falsitatii se face prin orice mijloc de proba admis de lege, daca prin falsificarea datei s-a urmarit ocolirea unor dispozitii legale imperative sau prohibitive, sau pe baza elementelor intrinseci ale testamentului, daca nu s-a urmarit un atare scop. Semnatura aplicata pe testament atesta ca acesta este lucrarea sa si ca i exprima vointa.Testamentul se semneaza asa cum se semneaza orice act: cu numele si prenumele, cu initialele, cu pseudonimul etc. Este ndestulator ca semnatura sa fie aceea pe care cel ce face testamentul o foloseste de obicei, cu conditia ca sa permita identificarea testatorului. Subscrierea prin simple initiale nu este ndestulatoare, afara numai daca astfel semna obisnuit testatorul. Semnatura trebuie sa fie manuscrisa. Punerea de deget a nestiutorului de carte nu constituie o semnatura si atrage nulitatea testamentului. Pe lnga aceste trei formalitati contemporane cu ntocmirea ctului de ultima vointa, art.892 C.civ. mai prevede si o formalitate posterioara redactarii testamentului olograf, si anume nfatisarea lui nainte de executare de catre orice persoana l-ar gasi, presedintelui tribunalului locului de deschidere a succesiunii, adica actualmente, n urma Legii nr.36/l995 si Regulamentului de punere n aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale, notarului public de la locul unde s-a deschis mostenirea. ntruct aceasta formalitate nu este prevazuta sub vreo sanctiune, testamentul olograf si produce efectele si n cazul cnd el nu a fost nfatisat notarului. B. Testamentul autentic Se numeste autentic acel testament care a fost autentificat cu formele prevazute de lege, de un birou notarial sau de un organ competent al administratiei de stat (art.860 C.civ.). Aceasta forma testamentara necesita cheltuieli si pierdere de vreme pentru ndeplinirea formalitatilor de autentificare iar pe de alta parte, nu izbuteste sa pastreze secretul dispozitiilor de ultima vointa. Conservarea nscrisului testamentar este nsa asigurata, de vreme ce un exemplar ramne n pastrarea biroului notarial. Adaugam ca acest testament este singurul care poate fi folosit de cei care nu stiu sau nu pot sa citeasca si sa scrie sau cel putin sa semneze ntruct testamentul autentic este n esenta un nscris autentic, el este ntocmit potrivit procedurii de autentificare a nscrisurilor Proiectul de testament poate fi ntocmit de catre testator un tert (avocat) sau de notarul public. n toate cazurile, notarul verifica identitatea testatorului si, eventual, pe aceea a redactorului si a martorilor. Apoi, n vederea autentificarii notarul dispune citirea testamentului cuvnt cu cuvnt, n auzul testatorului pe care-l va ntreba daca nscrisul exprima ultima lui vointa Dupa luarea consimtamntului nscrisul se semneaza n fata notarului de catre testator si, cnd este cazul, de cel care a redactat proiectul de testament. Daca testatorul este nestiutor de carte sau n imposibilitate de a semna, spre pilda din pricina vreunei infirmitati sau boli, notarul va face despre aceasta mprejurare mentiune n ncheierea de autentificare, mentiune care va tine loc de semnatura. _______________________________
dubla conditie ca sa fie completa si necontrazisa de elementele deduse din testamentul nsusi. Drept civil. Succesiuni, Editura Chemarea, Iasi, 1993, p. 77. 63 Daca n cursul judecatii se va pune problema orei cnd s-a ntocmit testamentul, spre pilda n cazul a doua testamente contradictorii avnd aceeasi data, ora se va stabili prin orice mijloc de dovada.
62 D.Macovei, 61 Sub

39

n acest caz, notarul va redacta testamentul astfel nct cuprinsul acestuia sa exprime Faptul ndeplinirii autentificarii testamentului se consemneaza printr-o ncheiere semnata de notarul public64. Nerespectarea conditiilor prevazute de lege pentru autentificare atrage nulitatea testamentului. Testamentul autentic nul pentru vicii de forma poate fi valabil ca testament olograf, daca sunt ndeplinite conditiile cerute pentru acest testament.Testamentul autentic are puterea probanta a oricarui nscris autentic. n privinta caracterului sau autentic si a mentiunilor cuprinse n ncheierea de autentificare bazate pe constatarile facute de notar cu propriile sale simturi, n limitele atributiilor conferite de lege testamentul autentic face dovada deplina, pna la nscrierea n fals. Celelalte mentiuni cuprinse n testament fac dovada pna la proba contrara; de exemplu, lipsa discernamntului testatorului sau existenta bunului care face obiectul testamentului. C. Testamentul mistic sau secret Testamentul mistic sau secret este acel testament semnat de testator, strns si sigilat si care este prezentat judecatoriei pentru ndeplinirea unor formalitati (art. 864 C. civ.). Acest testament este forma testamentara cea mai putin folosita, caci el cumuleaza neajunsurile testamentului autentic cu cele ale testamentului olograf65. Singurul sau folos este acela de a pune la dispozitia celui care, nestiind sa scrie, nu poate recurge la forma testamentului olograf, dar care stie sa semneze si sa citeasca, o forma testamentara ce ocroteste secretul dispozitiilor de ultima vointa. Testamentul mistic poate fi scris de catre testator sau de catre o alta persoana sau poate fi dactilografiat sau scris cu alfabetul special pentru orbi, nsa trebuie sa fie semnat de cel care testeaza. Potrivit legii, hrtia pe care s-au scris dispozitiile de ultima vointa sau plicul n care s-a nchis aceasta hrtie se vor strnge si sigila pentru a evita sustragerea si nlocuirea frauduloasa a nscrisului testamentar, dupa care va fi nfatisat judecatoriei. Aceasta poate fi oricare judecatorie din tara, caci nici un text nu rezerva instantei de la domiciliul testatorului caderea de a savrsi prin suprascriere ntocmirea testamentului secret. Testatorul va nfatisa judecatorului hrtia sau plicul nchis ori sigilat sau le va nchide sau sigila n fata acestuia, declarnd ca dispozitiile din acea hrtie sau acel plic alcatuiesc testamentul sau, scris si semnat de el, sau scris de altul si semnat de el. Judecatorul, primind testamentul, va ntocmi de ndata, pe chiar hrtia sau plicul ce-i cuprinde, actul de suprascriere, adica un proces verbal care constata nfatisarea testatorului, data acestei nfatisari, starea testamentului si declaratia testatorului ca testamentul este al sau. Actul de suprascriere se va semna att de testator, ct si de judecator. _____________________________
64 ncheierea va cuprinde, n afara de denumirea biroului notarial, de indicarea ca s-a autentificat un testament, de sigiliul notarului si de semnatura notarului care instrumenteaza, urmatoarele mentiuni: data autentificarii, locul unde ea s-a savrsit daca notarul a instrumentat n afara sediului biroului notarial, numele notarului care procedeaza la autentificare, numele si domiciliul testatorului, precum si, de va fi cazul, al redactorului testamentului si al martorilor, aratarea conditiilor esentiale pentru autentificarea nscrisului testamentar si mentiunea despre perceperea taxelor de timbru. Sunt esentiale, n materie de autentificare a unui testament, mentiunile privitoare la data autentificarii, la numele testatorului, la faptul prezentarii sale n persoana n fata notarului la luarea consimtamntului.

40

Nerespectarea oricareia din formalitatile aratate atrage nulitatea testamentului. Testamentul mistic sau secret poate fi pastrat la grefa instantei or remis testatorului. Aceasta solutie rezulta din dispozitia art.892 C.civ., care prevede ca att testamentul olograf, ct si cel mistic trebuie sa fie nfatisat, nainte de a fi executat, presedintelui de tribunal, adica acum notarului public. Ct priveste puterea doveditoare, trebuie sa deosebim ntre testamentul propriu-zis si actul desuprascriere. Primul, fiind un nscris sub semnatura privata, va putea fi contestat n conditiile dreptului comun al nscrisurilor private. Procesul-verbal de suprascriere face nsa dovada, pna la nscrierea n fals, pentru tot ceea ce agentul instrumentator declara ca a constatat n limitele atributiilor sale, prin propriile sale simturi, de pilda adeverirea ca testatorul a declarat ca testamentul este al sau. D. Testamentele privilegiate Legiuitorul, tinnd seama ca testatorul s-ar putea afla n mprejurari exceptionale, care 1ar mpiedica sa ndeplineasca formalitatile cerute de lege pentru testament, a prevazut pentru fiecare din aceste mprejurari testamente autentice simplificate, denumite, pentru a le deosebi de cele ordinare, testamente privilegiate66. Acestea sunt: a) Testamentul prevazut n folosul militarilor (art.868-871 C.civ.). Textul se refera la militarii n activitate ct timp sunt pe teritoriu strain ori prizonieri la inamic, sau pe teritoriu romn ntr-o localitate asediata ori ale carei comunicatii au fost ntrerupte din cauza razboiului. Pot testa n aceasta forma si persoanele asimilate militarilor, precum: medicii militari si persoanele din serviciul intendentei. Agentul instrumentator va fi ofiterul comandant al unitatii, asistat uneori de doi martori. Cnd militarul se afla ranit sau bolnav, agentul instrumentator va fi medicul militar sef al spitalului sau ambulantei, asistat de comandantul ei militar. b) Testamentul n caz de epidemie (art. 872 C. civ.). Este scutit, de asemenea, de formalitatile obisnuite testamentul facut ntr-un loc izolat din pricina ciumei sau altei boli molipsitoare, chiar daca testatorul nu este atins si el de aceasta boala. n acest caz, atributiile agentului instrumentator vor fi ndeplinite de un membru al administratiei locale, asistat de doi martori. Acest testament privilegiat, ca si cel prevazut n folosul militarilor, nu va putea fi folosit daca n localitate se afla un birou notarial, caci, n aceasta ipoteza, abaterea de la formele testamentelor ordinare nu ar avea justificare, de vreme ce testatorul poate face un testament autentic n formele dreptului comun. c) Testamentul maritim (art.874 C.civ.). Aceasta forma de testament poate fi folosita n cursul unei calatorii pe mare fie de catre membrii echipajului, fie de calatori. Agent instrumentator este comandantul vasului sau un nlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord si de doi martori. Sub sanctiunea nulitatii, testamentul se ntocmeste n doua exemplare originale, din care unul se va preda agentului diplomatic sau consular romn din primul port n care va ancora vasul, spre a fi trimis notarului public de la domiciliul testatorului. _________________________
65

Ca si testamentul autentic, cel mistic impune testatorului, n principiu, nfatisarea n fata unui organ de stat si savrsirea unei anumite formalitati, ceea ce implica cheltuiala si pierdere de vreme, ct priveste valoarea probanta a testamentului si conservarea lui.

41

Testamentele privilegiate au deplina valabilitate numai n cazul cnd testatorul a murit n mprejurarile neobisnuite care l-au mpiedicat sa foloseasca formele testamentare ordinare. n cazul contrar, testamentele si pierd eficacitatea dupa 6 luni, respectiv dupa 3 luni n cazul testamentului maritim, de la data cnd a ncetat cauza care l-a mpiedicat pe testator sa testeze potrivit dreptului comun. Potrivit legii, testamentele ntocmite n conditiile aratate trebuie semnate de catre testator, agentul instrumentator si cel putin unul dintre cei doi martori. Cnd testatorul nu poate sau nu stie sa semneze se va face mentiune de declaratia sa si de cauza care l-a mpiedicat sa semneze. E. Testamentul special privind depunerile la C.E.C. Titularul unui libret de economii poate dispune pentru cauza, de moarte asupra depunerilor la C.E.C. printr-un testament ordinar sau privilegiat. n plus, el poate dispune si printr-o dispozitie cuprinsa n libretul de economii. ntr-adevar, prin art. 19 din Statutul Casei de Economii si Consemnatiuni (Decretul nr.371/1958) si art.29 din Regulamentul de aplicare al acestuia s-a creat posibilitatea ca titularul unor depuneri de bani sa indice persoanele carora urmeaza sa li se atribuie sumele depuse, n cazul decesului sau67. Prin urmare, titularul libretului poate dispune asupra depunerilor printr-o declaratie scrisa trecuta n libretul de economii. Aceasta dispozitie pentru cauza de moarte data Casei de Economii si Consemnatiuni constituie un testament olograf simplificat, deoarece el nu trebuie scris n ntregime si datat de mna testatorului, ci numai semnat. Clauza testamentara trecuta n libretul C.E.C. nu poate fi confundata cu clauza de mputernicire, care constituie un mandat conferit de titularul libretului unei persoane de a ridica o suma de bani depusa, cele doua clauze reprezentnd doua acte juridice de natura si cu efecte diferite. Mandatul conferit prin clauza de mputernicire, de a ridica suma respectiva, nceteaza la decesul titularului, iar sumele ridicate pe baza ei i apartin acestuia sau, daca a decedat, mostenitorilor sai. Dimpotriva, clauza testamentara are la baza un act juridic pentru cauza de moarte si urmeaza sa-si produca efectele numai dupa decesul titularului libretului. Daca titularul libretului a dispus asupra depunerii prin declaratia inclusa n libret n favoarea unei persoane, suma de bani n cauza constituie un legat si, deci, ea nu va mai fi cuprinsa n masa de mpartit.

________________________
A se vedea C. Hamangiu, I. RosettiBalanescu, M. Baicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. III, Bucuresti, 1928, P. 865. Dupa cum arata autorii citati, legea scuteste testamentele privilegiate de formalitatile obisnuite, tocmai pentru ca testatorul sa nu fie pus n imposibilitatea de a testa din pricina piedicilor cauzate de anumite mprejurari exceptionale. Cu toate ca datarea testamentului este o regula de forma obisnuita, totusi, prin importanta ei, se constituie ntr-un element esential, comun tuturor formelor de testamente ordinare sau extraordinare. Data este esential necesara pentru a se sti daca testatorul era capabil n momentul facerii testamentului sau, n caz de testamente succesive, care testament trebuie executat, dupa cum, n ipoteza testamentelor privilegiate, ea ne permite sa stim daca a fost facut n mprejurarile care justifica ntrebuintarea formei exceptionale de testare. 67 Cu privire la natura juridica a actelor de dispozitie pentru caz de moarte a titularului de libret, a se vedea si I. Mihuta,Probleme de drept din practica pe anul 1975 a sectiei civile a Tribunalului Suprem, n ,,Revista Romna de Drept nr. 12/1976, p. 33.
66

42

V. PRINCIPALELE DISPOZITII CUPRINSE N TESTAMENT Potrivit art. 802 din Codul civil romn n vigoare, ,testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul ncetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau. Din acest text legal rezulta ca testamentul este menit a cuprinde dispozitii de ultima vointa privitoare la bunuri, adica legate. Potrivit altor texte ale Codului civil, testamentul poate cuprinde si alte dispozitii dect legatele, ca revocarea unui testament anterior (art.920), impunerea de sarcini legatarilor (art.930), desemnarea de executori testamentari (art.9 10) s.a. De asemenea, Codul familiei prevede ca recunoasterea de filiatie poate fi facuta si prin testament (art.48 si 57). Iar la aceste dispozitii prevazute de lege, practica testamentara a mai adaugat si altele, ca, de exemplu, confirmarea unei datorii de catre testator sau dispozitiile acestuia privitoare la nmormntare. Vom examina aceste dispozitii testamentare. 1. LEGATUL Legatul este actul juridic cuprins ntr-un testament prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, vor primi ntregul patrimoniu, o fractiune din patrimoniu sau anumite bunuri lasate de defunct. A. Desemnarea legatarului Deoarece legatul produce efecte numai daca este cuprins n testament, nseamna ca pentru a dobndi ceea ce i-a lasat testatorul, legatarul trebuie sa fie desemnat chiar prin testament si personal de catre testator: a) Desemnarea trebuie sa fie facuta prin testament De vreme ce dispozitiile de ultima vointa pentru a deveni juridic eficace trebuie sa fie mbracate n formele solemne ale testamentului, nici desemnarea legatarului, ca parte alcatuitoare a acestor dispozitii, nu poate fi valabil facuta dect sub conditia de a fi mbracata n aceleasi forme. n consecinta, vor fi nule att legatul secret (cel care nu cuprinde nici o desemnare de legatar, multumindu-se sa arate ca legatul este facut unei persoane cunoscute mostenitorului sau legatarului universal, prin instructiunile orale date de catre testator), ct si legatul facut unei persoane insuficient determinate prin testament. Aceasta nu nseamna ca persoana beneficiarului trebuie sa fie pe de-antregul determinata prin testament, ci numai ca testamentul trebuie sa cuprinda unele elemente de determinare cu ajutorul carora legatarul sa poata fi ulterior individualizat. n consecinta, va fi valabil ca facut unui legatar determinabil: legatul prin care este gratificat viitorul barbat al fiicei testatorului sau ngrijitoarea pe care acesta o avea la data mortii. b) Desemnarea trebuie facuta personal de catre testator Legatul fiind un act personal, el trebuie sa exprime numai vointa testatorului, iar nu aceea a alteipersoane. Rezulta, deci, ca va fi nul legatul cu facultate de alegere, adica cu sarcina pentru un al treilea de a determina persoana legatarului. O asemenea liberalitate legat cu facultate de alegere va fi nula pentru lipsa de cauza, caci testatorul nu poate sa aiba intentie liberala (animus donandi) fara a avea n vedere persoana celui pe care l gratifica.

43

De obicei, desemnarea legatarului se face direct, fie prin indicarea numelui si prenumelui celui gratificat, fie desemnnd persoana gratificata prin aratarea calitatii care o individualizeaza. Desemnarea se poate face si indirect, fie prin indicarea unor elemente ndestulatoare pentru identificarea legatarului, fie recurgnd la exheredare, care rapeste celui nlaturat de la mostenire nu numai emolumentul partii sale de mostenire, dar nsusi titlul sau de erede. B. Clasificarea legatelor Din punctul de vedere al obiectului lor, legatele pot fi universale, cu titlu universal sau, n sfrsit, legatul cu titlu particular sau singular. a) Legatul universal este acela care confera legatarului chemare sau vocatie la ntreaga mostenire. Ceea ce caracterizeaza legatul universal este nu faptul ca legatarul culege ntreg patrimoniul succesoral (deci nu foloasele efectiv culese, adica emolumentul), ci vocatia la ntreaga universalitate pe care o confera legatarului. Asa se explica de ce, potrivit legii, testatorul poate sa desemneze mai multi legatari universali;daca toti accepta legatul, fiecare desi are vocatie la ntreaga mostenire va culege efectiv numai o parte din mostenire; daca nsa un singur legatar accepta, acesta, n virtutea vocatiei sale universale, va culege ntreaga mostenire. Legea nu cere o anume formula pentru determinarea legatului universal; se pot folosi orice cuvinte din care sa rezulte nsa ca s-a conferit vocatia asupra ntregii mosteniri. Astfel, constituie legate universale: - legatul tuturor mobilelor si imobilelor testatorului, caci un asemenea legat da chemare la ntreg avutul succesoral; - legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri, caci legatarul va culege ntreaga mostenire la stingerea uzufructului. b) Legatul cu titlu universal este acela care confera legatarului chemare la o fractiune din mostenire (1, 1 din mostenire) sau la o masa de bunuri succesorale determinata numai prin natura lor juridica de mobile sau imobile. Trebuie aratat ca, n cazul legatului cu titlu universal, fractiunea din mostenire la care are chemare legatarul este de la nceput precizata. De aceea, daca testatorul a desemnat mai multi legatari cu titlu universal, de renuntarea unuia nu profita ceilalti, ci legatarul universal ori mostenitorii legali, caci vocatia fiecarui legatar cu titlu universal este pentru totdeauna limitata la fractiunea din mostenire care a fost fixata de catre testator. Potrivit art. 894 C. civ. sunt legate cu titlu universal: - legatul unei fractiuni din mostenire; - legatul tuturor mobilelor succesorale; - legatul tuturor imobilelor; - legatul unei fractiuni din nemiscatoare; - legatul unei fractiuni din miscatoarele ereditare. c) Legatul cu titlu particular sau singular este legatul care confera vocatie la unul sau mai multe bunuri succesorale singulare, privite ca bunuri izolate (ut singuli). Poate constitui obiectul unui astfel de legat singular: - legatul unui lucru individual determinat: o casa, un automobil, un aparat de radio; - legatul unui lucru determinat prin genul sau: o suma de bani, o cantitate de gru etc.; - legatul unui bun incorporal, precum cel prin care testatorul lasa creanta ce o are mpotriva unei terte persoane; 44

- legatul prin care se confera gratificatului o creanta mpotriva mostenitorului legal, obligndu-l pe acesta din urma fata de legatar sa faca sau sa nu faca ceva: de exemplu, legatul prin care testatorul impune mostenitorului obligatia de a permite legatarului sa consulte hrtiile defunctului n vederea ntocmirii unei anumite lucrari sau de a plati datoriile unei anumite persoane. Dupa modalitatile care le afecteaza, legatele pot fi pure si simple, legate cu termen, legate sub conditie si legate cu sarcina. a) Legatul pur si simplu este legatul care si produce efectele la data mortii testatorului. b) Legatul cu termen este legatul a carui executare sau stingere depinde de ndeplinirea unui termen. Termenul suspensiv suspenda executarea dreptului; legatarul poate cere predarea la data mplinirii termenului. Termenul extinctiv stinge, la mplinirea lui, dreptul care a luat nastere si s-a executat din momentul deschiderii mostenirii. c) Legatul sub conditie este acel act a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si nesigur. Conditia suspensiva suspenda, pna la ndeplinirea ei, nasterea dreptului la legat; odata ndeplinita conditia, dreptul legatarului este dobndit retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Conditia rezolutorie, la ndeplinirea ei, desfiinteaza retroactiv dreptul la legat, nascut si executat n momentul deschiderii mostenirii. d) Legatul cu sarcina este legatul prin care testatorul impune legatarului o obligatie de a da, a face sau a nu face68. Sarcina poate fi prevazuta n interesul unei terte persoane (de exemplu, legatarul sa presteze ntretinerea sotului supravietuitor al testatorului dupa moartea acestuia) sau n interesul testatorului nsusi (de exemplu, legatarul va plati o anumita datorie a testatorului). Testatorul nu poate impune legatarului anumite obligatii care sa fie prestate testatorului n timpul vietii acestuia; de exemplu, nu se poate lasa un legat cu sarcina de a acorda ntretinere testatorului. C. Cauzele de ineficacitate a legatelor Din pricini felurite, legatele sunt lipsite de eficacitate, fiind desfiintate retroactiv. Ineficacitatea legatelor poate fi urmarea nulitatii, caducitatii sau revocarii. a) Nulitatea legatelor. Cauzele de nulitate sau anulare a legatelor sunt cele care privesc orice act juridic: incapacitatea persoanei care face actul, viciile de consimtamnt, lipsa formei cerute de lege pentru valabilitatea actului etc. Legatul poate fi nul pentru neobservarea regulilor de forma, pentru iliceitatea cauzei sau a obiectului; legatul va fi de asemenea nul n cazul cnd testatorul a dispus de lucrul altuia creznd ca este al sau69, sau cnd legatul este afectat de o substitutie fideicomisara. Legatul este anulabil n caz de incapacitate legala sau naturala a testatorului, sau de vicii ce afecteaza consimtamntul, sau pentru faptul ca, la data mortii testatorului, legatarul era incapabil de a dobndi prin legat. Actiunea n constatarea nulitatii sau cea n anulare va fi respinsa daca cel care o porneste a recunoscut validitatea testamentului fie expres, fie tacit70. _________________________
68 A se vedea Adina Nicolae, Consideratii teoretice si practice asupra legatului cu sarcina, n ,,Dreptul. nr. 2/1999, p. 28-35.

45

ntruct legatul este un act juridic de ultima vointa, el nu poate produce efecte dect de la data deschiderii mostenirii. Deci termenul de prescriptie a actiunii n anularea testamentului nu poate sa nceapa sa curga nainte de moartea testatorului, ,,data ncheierii actului la care se refera art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 fiind data deschiderii mostenirii. b) Caducitatea legatelor Testamentul se ntocmeste n timpul vietii testatorului, nsa nu produce efecte dect la moartea acestuia. n acest rastimp pot surveni mprejurari care sa mpiedice prefacerea dreptului eventual al legatarului ntr-un drept actual si nascut. n aceste cazuri, legatul va fi caduc. Caducitatea poate fi definita ca o imposibilitate de executare a legatului datorita mprejurarii ca legatarul nu poate sau nu voieste sa primeasca legatul. Principalele cazuri de caducitate a legatului sunt urmatoarele: - predecesul legatarului fata de testator (art.924 C.civ.). Daca legatarul decedeaza naintea testatorului, legatul devine caduc, afara de cazul cnd testatorul a dispus ca, n caz de predeces, legatul sa fie cules de catre mostenitorii legali ai legatarului; - incapacitatea legatarului de a primi legatul (art.928 C.civ.). Incapacitatea este o cauza de caducitate a legatului numai n cazul n care ea este posterioara ntocmirii testamentului; daca legatarul este incapabil n momentul ntocmirii testamentului, legatul va fi nul; - nendeplinirea conditiei suspensive sub care a fost facut legatul. n cazul cnd legatul este facut sub conditie suspensiva ce nu se mplineste, legatul va fi caduc; n cazul conditiei rezolutorii, legatul este valabil, dar, la ndeplinirea ei, se va desfiinta cu efect retroactiv. - renuntarea legatarului la legat (art.928 C.civ.). Pentru a avea ca efect caducitatea legatului, refuzul trebuie sa intervina numai dupa moartea testatorului; - pieirea n ntregime a bunului care face obiectul legatului (art.927 C.civ.). Va fi caduclegatul cu titlu particular al carui obiect l constituie un bun individual determinat care a pierit fortuit sau din culpa n timpul vietii testatorului. Atrage caducitatea numai pieirea totala a bunului si independent de vointa testatorului; distrugerea de catre testator a bunului constituie un caz de revocare a legatului. Daca bunul piere dupa decesul testatorului, ntruct, la data deschiderii mostenirii, legatarul a dobndit un drept asupra bunului care face obiectul legatului, nu mai poate fi vorba de caducitate, ci de suportarea riscului, cnd bunul a pierit fortuit, sau de raspundere, cnd bunul a pierit din culpa. c) Revocarea legatelor. Ineficacitatea legatelor poate rezulta din revocarea lor prin vointa testatorului sau prin hotarre judecatoreasca. Revocarea voluntara este opera testatorului. Legatul, dupa cum am vazut, si gaseste izvorul n singura vointa a celui care testeaza; el este un act unilateral de vointa. Pe de alta parte, fiind un act din cauza de moarte, el nu da nastere la drepturi actuale si nascute dect la deschiderea mostenirii. n consecinta, testatorul, fara a avea nevoie de consimtamntul altei persoane si fara a aduce atingere vreunui drept cstigat, poate, n ultima sa suflare, sa revoce actul sau de ultima vointa. Legatul si, n general, dispozitiile testamentare sunt, n principiu, acte revocabile (art. 920 C. civ.). _______________________________
69Jurisprudenta si literatura au subliniat ideea de eroare, ca fiind criteriul esential de analiza a validitatii unor asemenea legate. Prezenta erorii, ca atare, nlatura existenta consimtamntului testatorului si ope legis, legatul este nul absolut (art. 907). A se vedea si: A. Macovei, Drept civil. Succesiuni, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1993, p. 106; P. Perju, Sinteza teoretica...julie 1999, n Dreptul nr. 2/1996, p. 91. 70 Cu privire la conceptia moderna asupra nulitatii actului juridic, circumscrisa la cazul nulitatii absolute a testamentului cu obiect ilicit si la cel al anularii testamentului pentru dol (captatie sau sugestie), a se vedea C.Oprisan, Efectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de revocare a testamentelor anterioare n dreptul civil romn si n dreptul civil al altor tari, n ,,Revista Romna de Drept nr. 5/1980, p. 15-20.

46

Din punctul de vedere al modului de manifestare a vointei revocatorii, revocarea poate fi expresa sau tacita. - Testatorul si poate manifesta expres vointa de revocare printr-un testament posterior, ntocmit n conditiile cerute de lege sau printr-un nscris autentic obisnuit. Nu se cere ca testamentul care cuprinde revocarea sa aiba aceeasi forma cu testamentul pe care l revoca. - Vointa de a revoca legatul se poate manifesta si tacit; ea poate rezulta nendoielnic din anumite fapte sau acte ale testatorului. Astfel, revocarea tacita poate rezulta din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului posterior si cele din testamentul anterior (art.92l C.civ.). Incompatibilitatea presupune imposibilitatea absoluta, materiala sau juridica, de a executa cumulativ doua legate. De pilda, printr-un prim legat se lasa unei persoane un imobil n plina proprietate, iar printr-un al doilea legat numai nuda proprietate a acestui bun. Contrarietatea ntre doua legate exist atunci cnd executarea lor mpreuna este imposibila. Aceasta se va ntmpla daca, de pilda, acelasi lucru este lasat, cu titlu de legat, prin doua testamente succesive, unor persoane diferite. Revocarea tacita opereaza si n cazul nstrainarii voluntare de catre testator a bunului care face obiectul unui legat cu titlu particular (art.923 C.civ.). Din faptul Instrainarii bunului rezulta intentia testatorului de a revoca legatul. Potrivit legii, revocarea opereaza chiar daca actul de nstrainare nu ar fi valabil ncheiat, deoarece esential nu este actul ca atare, ci vointa testatorului de a revoca legatul. n sfrsit, revocarea tacita a legatului opereaza si n cazul distrugerii de catre testator sau din ordinul lui a obiectului legatului cu titlu particular sau a testamentului n care este cuprins legatul. ntruct revocarea, ca si legatul, este un act de ultima vointa al testatorului, ea va putea fi retractata de catre testator. Retractarea revocarii se poate face n aceleasi conditii ca si revocarea si are ca efect renvierea dispozitiilor testamentare, n afara unei stipulatii contrare sau a unei imposibilitati materiale sau juridice. Revocarea judecatoreasca este opera instantei judecatoresti si poate avea loc dupa moartea testatorului, la cererea celor interesati, n cazurile expres prevazute de lege. Potrivit Codului civil, revocarea judecatoreasca opereaza pentru: - neexecutarea sarcinii de catre legatarul gratificat printr-un legat cu sarcina (art. 830 si 930). Revocarea se poate cere n termen de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958); - ingratitudinea legatarului. Pentru ingratitudine, legatele pot fi revocate n doua din cele trei cazuri prevazute pentru donatii: a) daca gratificatul a atentat la viata dispunatorului; b) daca fata de acesta el s-a facut vinovat de cruzimi, delicte sau injurii grave (art.930 comb. cu art.83 1 C.civ.); refuzul de alimente nu este o cauza de revocare a legatului, deoarece, ct timp este n viata testatorul, dreptul legatarului nu s-a nascut si deci legatarul nu are nici o obligatie. Revocarea se poate cere n termen de un an (art.833 C.civ.). -injuria grava la adresa memoriei defunctului. Revocarea se poate cere n acest caz n termen de un an de la data savrsirii faptei (art.931 C.civ.). d) Dreptul de acrescamnt. De ineficacitatea legatului, adica de nulitatea, caducitatea saurevocarea legatului va profita, n principiu, persoana care este obligata sa-l predea sau sa-l plateasca, adica, dupa caz, mostenitorului legal, legatarului universal sau cu titlu universal, ori chiar celui cu titluparticular daca, n acest din urma caz, testatorul i-a pus n sarcina plata sau predarea legatului. n mod exceptional, n cazul legatului conjunctiv, de ineficacitatea legatului profita colegatarii, n baza asa-numitului drept de acrescamnt (art.929 C.civ.). 47

Legatul conjunctiv este legatul al carui obiect este lasat la mai multi legatari, fara ca testatorul sa arate partea fiecaruia, colegatarii avnd chemare eventuala la ntregul obiect. Daca toti colegatarii accepta legatul, chemarea la ntreg a fiecaruia va fi limitata la o parte din bun. Deci, bunul se mparte n parti egale. n cazul n care unul sau mai multi colegatari nu pot sau nu doresc sa primeasca legatul, partile acestora se vor cuveni celorlalti colegatari care primesc legatul si ale caror parti vor creste n mod corespunzator. Acesta este dreptul de acrescamnt sau dreptul de adaugire71. Dreptul de acrescamnt opereaza obligatoriu si de drept. Deci, colegatarii ce primesc legatul sunt obligati sa primeasca adaosul neputnd sa-l refuze si sa pastreze partea din legat ce li se cuvine. ntr-adevar, n toate cazurile, dreptul de acrescamnt are la baza vocatia la ntregul obiect al legatului; cnd colegatarii accepta legatul, ei accepta pentru ntreg si nu numai pentru o parte a legatului. Ca o consecinta a faptului ca opereaza obligatoriu, de drept, dreptul de acrescamnt opereaza ntotdeauna cu sarcini. Aceasta nseamna ca, n lipsa unei stipulatii exprese a testatorului, colegatarii care primesc legatul sunt obligati sa execute sarcinile care reveneau colegatarilor care nu au putut ori nu au voit sa primeasca legatul, cu exceptia sarcinilor cu caracter personal. Trebuie aratat ca dreptul de acrescamnt si gaseste aplicarea si n cazul mostenirii legale. ntradevar, n cazul cnd mostenirea se cuvine la mai multi mostenitori, partea mostenitorului nedemn ori renuntator va spori partile comostenitorilor.

2. DISPOZITII TESTAMENTARE PRIVIND DEZMOSTENIREA MOSTENITORILOR LEGALI n afara de legate, testamentul mai poate cuprinde si dezmosteniri sau exheredari. Dezmostenirea sau exheredarea este dispozitia de ultima vointa prin care testatorul nlatura de la mostenire un erede chemat de lege la succesiune n temeiul calitatii sale de ruda sau de sot supravietuitor. Dreptul de a dezmosteni se poate exercita nsa numai n anumite limite. Asa cum se va arata, anumiti mostenitori legali se bucura de o rezerva succesorala. Acesti mostenitori rezervatari nu pot fi dezmosteniti, caci acestia, n puterea legii, au drept la acea parte din mostenire care este rezerva, chiar mpotriva vointei celui ce a fost. n schimb, testatorul poate sa-i dezmosteneasca ct priveste cotitatea isponibila, adica pentru partea din mostenire care depaseste rezerva la care au dreptul. n aceasta limita, dezmostenirea se poate realiza n mod direct, printr-o dispozitie expresa a testatorului n sensul nlaturarii de la mostenire a unui anumit mostenitor, sau indirect, prin desemnarea unor persoane straine ca legatari, carora le este lasata ntreaga mostenire a testatorului. Exheredarea directa poate fi totala (n cazul n care testatorul dezmosteneste pe toti erezii sai) sau partiala (cnd testatorul nlatura numai pe anumiti erezi). n cazul exheredarii totale, toti mostenitorii fiind nlaturati prin vointa testatorului, bunurile ce alcatuiesc mostenirea ramn bunuri vacante si fara stapn ti cu acest titlu sunt atribuite statului, n temeiul art.680 C.civ. Mostenitorii legali nerezervatari pot fi dezmosteniti fara nici o limita. Trebuie aratat ca este lovita de nulitate clauza prin care testatorul ar dezmosteni pe mostenitorii legali ce ar ataca testamentul prin care a fost gratificata o anumita persoana, daca o atare clauza are ca scop sa apere dispozitii testamentare contrare normelor imperative ale legii.

48

3. CLAUZE CU PRIVIRE LA EXECUTAREA DISPOZITIILOR TESTAMENTARE Testamentul poate cuprinde, de asemenea, instituirea unui executor testamentar (art.910919 C.civ.). n mod obisnuit, dispozitiile de ultima vointa ale testatorului sunt executate de catre mostenitorii legali sau legatarii universali. Dar, potrivit legii, n scopul asigurarii ndeplinirii acestor dispozitii, testatorul poate numi prin testament o singura persoana (sau mai multe) ca executor testamentar (art.910 C.civ.). Executorul testamentar apare ca un mandatar al testatorului. Desigur, mandatul dat executorului testamentar produce efecte numai la moartea testatorului. Puterile si sfera de activitate ale executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit ori nu sezina, adica posesiunea bunurilor mobile, n vederea executarii dispozitiilor testamentare. Executorul testamentar fara sezina are numai un rol de supraveghere si control, fara a executa el dispozitiile testamentare. El are obligatia sa ceara notarului sa faca inventarul bunurilor succesorale si sa ia masuri privind conservarea acestor bunuri. n caz de contestare a executarii testamentului, executorul testamentar are dreptul sa intervina n judecata pentru apararea validitatii testamentului. Executorul testamentar cu sezina are rolul de a supraveghea si controla executarea testamentului, dar si de a executa el nsusi dispozitiile testamentare. El poate face acest lucru gratie sezinei conferite de testator, adica detinerii bunurilor mobile ale mostenirii. Termenul pentru care se confera sezina este cel mult un an de la data mortii testatorului. Acest termen poate fi scurtat de catre testator sau de catre mostenitori cnd acestia din urma ofera sume ndestulatoare pentru plata legatelor de bunuri mobile sau dovedesc ca au platit aceste legate (art.911 si 912 C.civ.). Executorul testamentar cu sezina are, pe lnga drepturile si ndatoririlexecutorului testamentar fara sezina, anumite drepturi si ndatoriri proprii: sa achite legatarilor particulari legatele de bunuri mobile; sa ceara vinderea bunurilor succesorale mobile, spre a-si procura sumele necesare, cnd sumele din patrimoniul succesoral sunt insuficiente pentru plata legatelor; de a ncasa creantele mostenirii. Potrivit legii, executorul testamentar raspunde pentru ndeplinirea obligatiilor sale ca orice mandatar (art. 916 C.civ.)72. Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari sezinari, ei raspund solidar de gestiunea bunurilor mobile ce li s-au ncredintat, cu exceptia cazului cnd testatorul le-a delimitat functiile (art.918 C.civ.). Functia executorului testamentar nceteaza n urmatoarele cazuri: ndeplinirea tuturor dispozitiilor testamentare; moartea executorului testamentar; revocarea de catre instanta judecatoreasca a executorului testamentar pentru abuz sau incapacitate; renuntarea executorului de a continua sarcina, ntruct i cauzeaza prejudicii. ncetarea executarii testamentare nu se confunda cu ncetarea sezinei; executarea dispozitiilor testamentare poate continua si dupa ncetarea sezinei pna cnd executorul testamentar ti ndeplineste misiunea ncredintata de testator.

49

VI. LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE MOSTENIRII Am vazut ca omul poate dispune de avutul sau pentru timpul cnd nu va mai fi n viata prin acel act unilateral de vointa, esentialmente revocabil, care este legatul cuprins ntr-un testament. Acest drept nu a fost nsa recunoscut de legea civila dect n anumite limite. Astfel: -o persoana poate dispune pentru cauza de moarte numai prin acte juridice revocabile (legat cuprins ntr-un testament sau donatie de bunuri viitoare), care asigura posibilitatea celui care lasa mostenirea sa dispuna cum doreste de bunurile sale pna n ultima clipa a vietii. Devolutiunea mostenirii printr-un contract propriu-zis, adica printr-un act irevocabil, este nlaturata de lege prin oprirea pactelor (conventiilor) asupra unei mosteniri viitoare. -Tot astfel, o persoana poate dispune de bunurile sale numai pentru cazul propriei sale morti; proprietarul nu poate determina, prin vointa sa, devolutiunea succesorala din generatie n generatie, cu alte cuvinte, el nu poate sa stabileasca soarta bunurilor sale si dupa moartea celor carora le-a lasat aceste bunuri. Asa-numitele substitutii fideicomisare sunt interzise de lege. -n sfrsit, cel care lasa mostenirea nu poate aduce atingere acelei parti din mostenire rezerva pe care legea o transmite, imperativ, mostenitorilor rezervatari. Actele cu titlu gratuit se pot face numai din acea parte a mostenirii care se cheama cotitate disponibila. n cele ce urmeaza vom analiza aceste limite ale dreptului de a dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (liberalitati din cauza de moarte) de bunurile mostenirii. 1. INTERDICTIA NCHEIERII UNOR PACTE ASUPRA UNEI MOSTENIRI VIITOARE Prin pact asupra unei mosteniri viitoare se ntelege orice conventie, nepermisa de lege, privitoare la o mostenire ce nu este nca deschisa la data cnd se ncheie conventia, daca prin ea una din parti dobndeste drepturi eventuale n acea mostenire sau renunta la ele. Pactul asupra unei mosteniri viitoare presupune urmatoarele conditii: a) Existenta unui pact, adica a unei conventii, act juridic bilateral sau multilateral, cu caracter irevocabil. Codul civil interzice nsa att renuntarea la mostenirea viitoare, ct si acceptarea unei asemenea mosteniri, desi aceste acte juridice sunt unilaterale, deoarece, ct timp mostenirea nu este deschisa, actul de optiune nu poate avea obiect. b) Pactul (conventia) sa aiba drept obiect o mostenire nedeschisa sau o fractiune ori un bun singular dintr-o atare mostenire. c) Dreptul ce se dobndeste sau la care se renunta sa fie un drept succesoral eventual, o simpla expectativa, iar nu un drept actual nascut (art.702 C.civ.). Drepturile sunt eventuale pna n momentul decesului celui care lasa mostenirea. ntr-adevar, pna la data deschiderii mostenirii, drepturile celui ce ar urma sa mosteneasca sunt simple nadejdi deoarece atta timp ct traieste titularul, el poate dispune cum doreste de bunurile sale. Drepturile se vor stabili numai n momentul deschiderii mostenirii. d) Conventia sa nu fie admisa de lege, cu alte cuvinte, aceasta sa nu faca parte dintre pactele care, n chip exceptional, sunt permise de legiuitor, precum: conventia prin care asociatii prevad ca societatea civila va continua si dupa moartea unuia dintre ei cu mostenitorul defunctului etc. Pactul asupra unei mosteniri viitoare este interzis de lege, deoarece contravine regulilor de convietuire sociala si normelor morale; el poate trezi dorinta mortii celui despre a carui mostenire 50

este vorba. Totodata, fiind un act juridic irevocabil, pactul aduce atingere dreptului celui care lasa mostenirea de a dispune asa cum doreste de bunurile mostenirii pna n ultima clipa a vietii sale. Pentru aceste motive, orice pact asupra unei mosteniri nedeschise este lovit de nulitate absoluta. 2. INTERDICTIA SUBSTITUTIILOR FIDEICOMISARE ntruct cel care lasa mostenirea poate dispune de bunurile sale numai pentru cazul propriei sale morti, legea interzice asa-numita substitutie fideicomisara. Prin substitutie fideicomisara se ntelege o dispozitie cuprinsa n testament (ori ntr-un contract de donatie,) a unor bunuri viitoare, prin care dispunatorul obliga pe cel gratificat (legatar sau donator numit instituit sau grevat,.) sa conserve bunurile primite si sa le transmita la moartea sa unei terte persoane (numita substituit,), desemnata de catre dispunator. De exemplu, A lasa prin testament lui B un apartament, cu obligatia pentru acesta ca, la moartea sa, sa-1 transmita lui C. Prin urmare, n acest caz, testatorul a facut doua liberalitati, avnd acelasi obiect: prima este n folosul instituitului (B) si se executa la decesul testatorului (A), iar cea de a doua, n folosul substituitului (C) si se executa la moartea instituitului grevat. Dispunatorul poate sa nu se multumeasca cu doua liberalitati. El poate greva pe primul substituit cu o substitutie n favoarea unui al doilea, al treilea substituit si asa mai departe, caz n care substitutia este graduala; daca este facuta n folosul descendentilor la infinit, substitutia este vesnica. Exista substitutie fideicomisara daca sunt ndeplinite urmatoarele trei conditii: a) Dispunatorul sa fi facut, la persoane diferite, doua sau mai multe liberalitati care au acelasi obiect si urmeaza sa se execute succesiv; b) Instituitul grevat sa fi fost obligat de dispunator de a conserva bunurile primite si de a le transmite la moartea sa unui substituit, desemnat de catre dispunator; c) Dreptul substituitului sa se nasca la moartea celui instituit. Substitutia fideicomisara este interzisa de lege deoarece dispunatorul stabileste ordinea succesorala a bunurilor nu numai pentru propria sa moarte, ci si a acelora pe care el i-a gratificat. Apoi, printr-o atare dispozitie, testatorul impune inalienabilitatea bunurilor care fac obiectul liberalitatii. Potrivit legii, substitutia fideicomisara, indiferent de forma sub care s-ar realiza, este sanctionata cu nulitatea absoluta (art.803 C.civ.). Aceasta nulitate nu poate, prin urmare, sa fie acoperita prin confirmarea dispozitiei de catre mostenitori, chiar daca aceasta confirmare ar lua forma unei executari voluntare a legatului. Nulitatea este integrala; ea priveste nu numai cea de-a doua liberalitate facuta substituitului, dar si cea facuta instituitului (donatarului, eredelui instituit sau legatarului grevat cu substitutie). Aceasta severitate a legii se explica prin teama legiuitorului ca grevatul, din scrupul de constiinta, sa nu aduca benevol la ndeplinire vointa autorului liberalitatii, executnd substitutia fideicomisara. Substitutia fideicomisara, pe care legea o interzice, nu se confunda cu substitutia vulgara, care este permisa de lege. Substitutia vulgara este o dispozitie cuprinsa ntr-un testament (ori ntr-un contract de donatie), prin care dispunatorul desemneaza, n mod subsidiar; un al doilea gratificat (legatar sau donatar)pentru cazul cnd primul gratificat nu ar putea sau nu ar voi sa primeasca bunurile lasate (art.302 C.civ.). De exemplu, A lasa prin testament lui B un autoturism, dar dispune ca daca B va deceda naintea sa, autoturismul sa revina lui C. Cum se poate observa, si n acest caz avem doua 51

liberalitati, dar numai una dintre ele se va executa si aceasta va avea loc la data mortii testatorului. ntr-adevar, n cazul substitutiei vulgare, prima liberalitate este pura si simpla, iar cea de-a doua este sub conditia ineficacitatii celei dinti. Drept urmare, sau primul gratificat voieste si poate primi liberalitatea, caz n care a doua liberalitate nu va mai lua fiinta, sau prima liberalitate este ineficace si atunci, ndeplinindu-se conditia, numai a doua liberalitate se va desavrsi. Asadar, spre deosebire de cazul substitutiei fideicomisare, care implica doua liberalitati succesive, n cazul substitutiei vulgare avem doua liberalitati alternative. Substitutia vulgara apare ca o masura de prevedere a dispunatorului. De aceea, substitutia vulgara este permisa de lege. 3. INTERDICTIA ACTELOR JURIDICE CARE NCALCA REZERVA SUCCESORALA Oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare si a substitutiilor fideicomisare nu sunt singurele restrngeri pe care legea le aduce vointei liberale a testatorului. n sfrsit, si mai ales, libertatea de a dispune cu titlu gratuit este limitata prin instituirea rezervei. Unii mostenitori ai defunctului si anume descendentii, parintii si sotul supravietuitor au drept, n virtutea legii, la o parte a mostenirii chiar mpotriva vointei liberale a celui care a fost. Ei sunt aparati de lege, ct priveste aceasta parte din mostenire, mpotriva donatiilor si legatelor facute de defunct. Acesti mostenitori se numesc rezervatari, iar parte din mostenire pe care legea le-o transmite, prin dispozitii imperative, poarta numele de rezerva. Partea din mostenire asupra careia cel care lasa mostenirea a putut dispune liber de bunurile sale, nu numai prin acte cu titlu oneros, dar si pe cale de donatii si legate, poarta numele de cotitate disponibila. Prin urmare, n cazul n care la decesul unei persoane exista mostenitori legali rezervatari, mostenirea se mparte n doua parti: cotitatea disponibila si rezerva succesorala. n acest caz, chiar daca defunctul a dispus prin testament de ntregul sau avut, mostenirea va fi numai n parte testamentara, iar pentru rest legala. Mostenitorii rezervatari vor veni la mostenire, n masura rezervei, chemati imperativ de lege, iar legatarii, n temeiul vointei defunctului, vor culege legatele lor numai n masura cotitatii disponibile. A. Notiunea si caracterele juridice ale rezervei succesorale Rezerva succesorala este acea parte din mostenire care, n puterea legii, se cuvine unor mostenitori legali si de care cel care lasa mostenirea nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit. Din aceasta definitie rezulta ca: rezerva este o parte a mostenirii; aceasta parte a mostenirii este lovita de indisponibilitate. a) Rezerva este o parte a mostenirii legale, si anume acea parte pe care legea o defera, imperativ, mostenitorilor rezervatari, fara a tine seama de vointa liberala a defunctului. Trebuie aratat ca rezerva nu este o parte a mostenirii lasata de defunct la data deschiderii mostenirii, ci o parte din mostenirea pe care el ar fi lasat-o daca nu ar fi facut liberalitati (donatii si legate). Mai trebuie aratat ca, desi rezerva este o parte a mostenirii legale, totusi, dreptul la rezerva este un drept propriu nascut la data deschiderii mostenirii n persoana mostenitorilor rezervatari si nu un drept dobndit de la defunct pe cale succesorala. 52

ntruct rezerva este o parte a mostenirii legale, nseamna ca ea poate fi pretinsa numai de mostenitorii legali care au chemare si care vin efectiv la mostenire. n consecinta, ei trebuie sa nu fie nevrednici sau renuntatori; mostenitorul nevrednic sau care a renuntat devine, cu putere retroactiva, strain fata de ntreaga mostenire si prin urmare si fata de acea parte din ea care este rezerva. Rezerva, fiind o parte a mostenirii, are un caracter colectiv; ea constituie o masa de bunuri pe care legea o atribuie global unui grup de mostenitori. Daca, prin urmare, defunctul a lasat trei sau mai multi descendenti, rezerva lor este de 3/4 din mostenire si li se cuvine n indiviziune. Exceptional, rezerva sotului supravietuitor i este atribuita individual. n sfrsit, mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva n natura si n plina proprietate, adica au dreptul sa primeasca bunuri ale mostenirii, ei nefiind simpli creditori ai unor sume de bani. b) Rezerva este indisponibila. Partea din mostenire care constituie rezerva este lovita de indisponibilitate, adica ea este sustrasa unor acte juridice. Indisponibilitatea rezervei este relativa, deoarece dreptul de a dispune al celui care lasa mostenirea este limitat numai n prezenta mostenitorilor rezervatari. Totodata, indisponibilitatea este partiala, sub un dublu aspect: pe de o parte, ea loveste numai o parte a mostenirii rezerva, nu si cotitatea disponibila iar pe de alta parte, ea priveste numai actele cu titlu gratuit (donatii si legate), nu si cele cu titlu oneros (contract de vnzare, schimb etc.). B. Mostenitorii rezervatari Potrivit dispozitiilor Codului civil si ale Legii nr.3 19/1944, sunt mostenitori rezervatari: descendentii, ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor. a) Rezerva descendentilor Potrivit art.84l C.civ., cuantumul rezervei variaza n functie de numarul descendentilor: rezerva este de 1/2 din mostenire, daca defunctul a lasat un copil; 2/3 din mostenire, daca a lasat doi copii; 3/4 din mostenire, daca a lasat trei sau mai multi copii. Prin copii trebuie sa ntelegem nu numai copiii din casatorie, ci si pe cei din afara casatoriei si pe cei din adoptie. Asa cum rezulta din art. 842 C.civ., prin copii trebuie sa ntelegem pe escendentii de orice grad ai defunctului: copii, nepoti etc. Nu intereseaza daca vin la mostenire n nume propriu sau prin reprezentare. Pentru a se stabili cuantumul rezervei descendentilor se au n vedere acei descendenti care vin efectiv la mostenire; descendentii nedemni sau renuntatori nu se iau n consideratie, deoarece ei sunt straini de mostenire. n cazul n care descendentii de gradul II, III etc. vin la mostenire prin reprezentare, rezerva se va calcula nu dupa numarul descendentilor care vin la mostenire (pe capete), ci dupa numarul tulpinilor (descendenti de gradul I). De exemplu, daca defunctul a lasat un fiu A si trei nepoti C, D, E, copii ai lui B, care este nul predecedat al defunctului, rezerva nu va fi de 3/4 (socotind dupa numarul celor patru descendenti), ci de 2/3 din mostenire (socotind ca tulpini pe A si B predecedat). Daca descendentii de gradul II, III etc. vin la mostenire n nume propriu, firesc ar fi ca rezerva sa se calculeze dupa numarul lor. Dar, un asemenea mod de calcul ar putea sa determine pe descendentii de gradul I sa renunte la mostenire pentru a mari rezerva descendentilor de gradul II, III etc., daca numarul acestora ar fi mai mare dect numarul descendentilor renuntatori. De aceea, rezerva descendentilor se calculeaza tot pe tulpini, ca si n cazul mostenirii prin reprezentare. De exemplu, daca la mostenirea defunctului vin, n nume propriu, nepotii sai C si D 53

(nu ai lui A) si E si F (nu ai lui B) - ntruct A si B (nu ai defunctului) sunt renuntatori -, rezerva lor va fi nu de 3/4 ci de 2/3 din mostenire (dupa numarul tulpinilor). Daca s-ar calcula dupa numarul descendentilor care vin la mostenire (patru) A si B ar fi tentati sa renunte la mostenire pentru a crea posibilitatea maririi rezervei la 3/4, fata de 2/3 din mostenire ct ar fi cules ei daca ar fi venit la mostenire. b) Rezerva ascendentilor privilegiati. n calitatea lor de ascendenti privilegiati, parintii defunctului sunt mostenitori rezervatari. Nu intereseaza daca sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. Potrivit art.843 C.civ., rezerva parintilor este de 1/2 din mostenire, daca vin la mostenire ambii parinti, sau de 1/4 din mostenire, daca vine un singur parinte. c) Rezerva sotului supravietuitor. Potrivit art.2 din Legea nr.319/1944, rezerva sotului supravietuitor este de 1/2 din partea succesorala pe care o culege n calitate de mostenitor legal. ntruct partea din mostenire pe care o culege sotul supravietuitor depinde de clasa de mostenitori cu care vine n concurs, nseamna ca si cuantumul rezervei ce i se cuvine va fi variabil, n functie de clasa de mostenitori cu care vine n concurs. Astfel, rezerva sotului supravietuitor va fi de: -1/8 din mostenire, daca vine n concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor (partea succesorala este de 1/4, deci 1/2 din 1/4); -1/6 din mostenire, daca vine n concurs att cu ascendentii privilegiati ct si cu colateralii privilegiati (partea succesorala este de 1/3, deci 1/2 din 1/3) 1/4 din mostenire, daca vine n concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati (partea succesorala este de 1/2, deci 1/2 din 1/2) -3/8 din mostenire, daca vine n concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari (partea succesorala este de 3/4, deci 1/2 din 3/4). n lipsa oricaror mostenitori din cele patru clase, sotul supravietuitor va culege ntreaga mostenire. Deci, n acest caz, rezerva sotului supravietuitor este de 1/2 din mostenire. Cum se poate observa, rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (1/2) dintr-o cota variabila (partea succesorala la care are dreptul, n calitate de mostenitor legal); ea este o fractiune calculata din partea ce i se cuvine ca mostenitor legal. Mai trebuie aratat ca sotul supravietuitor se bucura de rezerva numai ct priveste partea succesorala la care are dreptul; el nu beneficiaza de rezerva cu privire la mobilele si obiectele apartinnd gospodariei casnice si darurile de nunta. Deci, sotul supravietuitor poate fi nlaturat de la mostenirea acestor bunuri, prin acte cu titlu gratuit ale sotului decedat, cu conditia de a nu i se ncalca rezerva. n cazul cnd sotul decedat a dispus prin acte ntre vii sau pentru cauza de moarte de o parte din bunurile la care ne referim, atunci aceste bunuri vor fi luate n calculul rezervei sotului supravietuitor, putnd servi la ntregirea ei. n toate cazurile n care sostu1 supravietuitor vine n concurs cu alti mostenitori rezervatari, rezerva sa se va calcula din cotitatea disponibila si nu din rezerva celor cu care vine n concurs. C. Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor n concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara a defunctului Potrivit art.939 C.civ., n cazul n care vine n concurs cu copii din alta casatorie a defunctului, sotul supravietuitor din a doua casatorie nu poate fi gratificat de cel care lasa mostenirea n limitele cotitatii disponibile obisnuite (ordinare), ci n limitele unei cotitati disponibile speciale, care este o parte egala cu aceea a copilului care a luat mai putin, fara ca aceasta parte sa poata depasi 1/4 din mostenire.

54

Aceasta dispozitie, defavorabila sotului supravietuitor, se justifica prin necesitatea ocrotirii copiilor din prima casatorie mpotriva influentelor pe care sotul din a doua casatorie ar putea sa le exercite asupra parintelui recasatorit,determinndu-l pe acesta sa-i faca liberalitati n detrimentul copiilor din casatoria anterioara. Dispozitia legala priveste nu numai pe copiii din alta casatorie, ci si pe cei din afara casatoriei si din adotie. n toate cazurile, sunt avuti n vedere numai acei copii care vin efectiv la mostenire, adica nu sunt nedemni sau renuntatori. Se admite ca textul vizeaza att donatiile, ct si legatele, daca ele au fost facute avndu-se n vedere calitatea de sot a celui gratificat. Cuantumul cotitatii disponibile speciale se determina astfel: la numarul copiilor defunctului, care vin efectiv la mostenire indiferent ca sunt copii din prima casatorie sau din casatoria subsecventa , se adauga o unitate (sotul supravietuitor); apoi, valoarea mostenirii se mparte la numarul astfel obtinut. Rezultatul operatiuni constituie cotitatea disponibila speciala, dar cu doua limite: sa nu fie mai mare dect partea copilului care a luat mai putin si sa nu depaseasca 1/4 din mostenire. Liberalitatile facute cu depasirea cotitatii disponibile speciale vor fi supuse reductiunii. Trebuie aratat ca sotul supravietuitor care a fost gratificat prin liberalitati n limitele cotitatii disponibile speciale nu pierde dreptul la partea succesorala care i revine n calitate de mostenitor legal (n concurs cu descendentii 1/4 din mostenire). Suprema instanta a decis ca sotul supravietuitor are dreptul sa cumuleze partea succesorala legala cu liberaliaatile facute n limitele cotitatii disponibile speciale, cu conditia ca acestea mpreuna sa nu depaseasca cotitatea disponibila ordinara73. Prin urmare, n aceasta conceptie, partea succesorala legala a sotului supravietuitor se imputa asupra cotitatii disponibile ordinare. Solutia se explica prin aceea ca, asa cum am vazut, scopul cotitatii disponibile speciale este de a limita actele cu titlu gratuit facute sotului supravietuitor, pentru a-i apara pe copiii din alta casatorie ai defunctului; acest scop nu se poate opune ca sotul supravietuitor sa primeasca partea sa succesorala prevazuta de lege si, distinct de aceasta, liberalitatile primite de la defunct n limitele cotitatii disponibile speciale74 Cotitatea disponibila speciala trebuie aratat nu se cumuleaza cu cotitatea disponibila ordinara ci se imputa asupra acesteia Deci, cel care lasa mostenirea, care a avut copii din alta casatorie, nu a putut face liberalitati sotului supravietuitor n limitele cotitatii disponibile speciale si, distinct de aceasta, sa faca liberalitati tertilor n limitele cotitatii disponibile ordinare .Un atare cumul este interzis, deoarece s-ar ncalca rezerva copiilor n consecinta, cel care a lasat mostenirea, avnd copii din alta casatorie, a putut face liberalitati, att sotului supravietuitor, ct si tertilor, dar aceste liberalitati mpreuna nu pot depasi cotitatea disponibila cea mai mare, de obicei cotitatea disponibila ordinara, iar liberalitatile facute sotului nu pot depasi cotitatea disponibila speciala. D. Masa succesorala. Calculul rezervei si cotitatii disponibile Pentru a putea calcula rezerva succesorala si cotitatea disponibila este necesar ca, n prealabil, sa se determine masa succesorala, mostenirea asupra careia se vor aplica fractiunile rezervei si, implicit, ale cotitatii disponibile. n acest scop trebuie sa se reconstituie patrimoniul succesoral, prin calcul pe hrtie75 , asa cum el ar fi fost daca cel care lasa mostenirea nu ar fi facut liberalitati. Prin urmare, rezerva si cotitatea disponibila se calculeaza nu numai n raport Cu bunurile existente n patrimoniul succesoral, la data deschiderii mostenirii, ci si cu luarea n considerare a valorii donatiilor facute, n timpul vietii, de cel care lasa mostenirea. 55

Potrivit art.868 C.civ., masa succesorala (masa de calcul) se determina prin trei operatii care se executa succesiv: -stabilirea valorii bunurilor existente n patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii; -scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente n patrimoniul defunctului; - reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de catre cel care lasa mostenirea. a) Stabilirea valorii bunurilor existente n patrimoniul defunctului la deschiderea mostenirii. Pentru efectuarea acestei operatii de evaluare a activului brut al mostenirii, se iau n considerare toate bunurile care, la data deschiderii mostenirii, exista n patrimoniul defunctului: bunuri mobile, imobile si creante. ntre aceste bunuri sunt cuprinse si bunurile care constituie obiectul unor legate facute de cel care lasa mostenirea. Nu vor fi cuprinse n aceasta operatiune: - drepturile viagere; acestea au ncetat la data deschiderii mostenirii; - bunurile care nu au facut parte din patrimoniul defunctului; de exemplu, fructele naturale percepute dupa data deschiderii mostenirii sau fructele civile scadente posterior aceleiasi date; adaugirile sau mbunatatirile aduse de mostenitor unui bun ramas de la defunct etc.; - bunurile lipsite de valoare; de exemplu, amintiri de familie, fotografii etc.; - bunurile care nu pot face obiect de transmitere succesorala; de exemplu, concesiunile asupra locurilor de nmormntare. Evaluarea bunurilor existente n patrimoniul defunctului se face dupa valoarea lor din momentul deschiderii mostenirii (art.849 c.civ.) b) Scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente. Prin a doua operatiune se stabileste activul net, deoarece rezerva succesorala este o parte din activul net si nu din activul brut al mostenirii. n principiu, vor fi scazute din activul brut toate obligatiile existenta n patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii. Trebuie aatat ca, potrivt art.849 C.civ., operatiunea de scadere a paivului din activul brut urmeaza sa se faca dupa operatiunea de reunire fictiva a valorii donatiilor. Pe drept cuvnt, se considera ca ordinea fireasca este scaderea pasivului si apoi adaugarea fictiva a valorii donatiilor76. c) Reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de cel care lasa mostenirea. Cea de-a treia operatiune consta n adaugarea la activul net a valorii bunurilor donate, n timpul vietii, de cel care lasa mostenirea. Aceasta adaugire trebuie subliniat este numai pentru calcul; ea nu implica readucerea bunurilor donate la masa succesorala. Sunt supuse acestei operatii toate donatiile, indiferent de forma n care au fost realizate si de persoana gratificata. Sunt exceptate actele care nu au caracter de liberalitate, cum sunt: cheltuielile de hrana si ntretinere facute n folosul descendentilor, darurile de nunta etc. Trebuie aratat ca nu va fi supusa acestei operatii nici valoarea bunurilor care au facut obiectul unor acte cu titlu oneros ncheiate de catre cel care lasa mostenirea. Dar, daca actele cu titlu oneros deghizeaza anumite donatii, atunci valoarea lor se adauga la activul net. Deoarece dovada simulatiei este dificil de facut, legea instituie n favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie de gratuitate cu privire la anumite acte cu titlu oneros ncheiate de cel care lasa mostenirea. Astfel, art.845 C.civ. prezuma ca actele prin care cel care lasa mostenirea a nstrainat anumite bunuri unui succesibil n linie dreapta (descendent ori ascendent), n schimbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului, sunt donatii si, ca atare, ele trebuie adaugate la activul net. Prezumtia de gratuitate poate fi invocata numai de mostenitorii rezervatari, cu exceptia acelora care au consimtit la nstrainarea facuta de cel care lasa mostenirea.

56

Aceasta prezumtie are un caracter relativ, putnd fi rasturnata de catre cei interesati, prin mijloacele de dovada admise de lege. Bunurile donate care sunt cuprinse n operatia de reunire fictiva se evalueaza dupa starea bunurilor din momentul realizarii donatiei si valoarea lor la data deschiderii mostenirii (art.849 C.civ.). Prin efectuarea succesiva a celor trei operatii se va obtine o valoare, care este masa succesorala, adica ,,adevarata mostenire lasata de defunct. Ea constituie masa de calcul; prin aplicarea asupra acestei mase de calcul a fractiunilor prevazute de lege, se va obtine valoarea rezervei si, implicit, valoarea cotitatii disponibile. E. Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila Prin imputarea liberalitatilor se ntelege modul de a socoti liberalitatile facute de cel care lasa mostenirea, fie asupra cotitatii disponibile, fie asupra rezervei. Analiza problemei imputarii liberalitatilor comporta o serie de distinctii77. n cazul n care cel gratificat este persoana straina sau un mostenitor legal nerezervatar, liberalitatea facuta nu se poate imputa dect asupra cotitatii disponibile. Cnd cel gratificat este un mostenitor rezervatar, imputarea liberalitatii se face diferit, dupa cum mostenitorul renunta sau accepta mostenirea. Daca mostenitorul rezervatar renunta la mostenire, prin aceasta renuntare el pierde dreptul la mostenire, inclusiv dreptul la rezerva. Deci, liberalitatea primita de renuntator se va imputa, ca si n cazul liberalitatii facute unui strain, asupra cotitatii disponibile. Cnd liberalitatea depaseste cotitatea disponibila, ea va fi, n masura depasirii, reductibila. Daca mostenitorul rezervatar accepta mostenirea, solutia difera, dupa cum liberalitatea este scutita de raport sau este supusa raportului78. Cnd liberalitatea primita de mostenitorul rezervatar este scutita de raport, ea se va imputa asupra cotitatii disponibile. n cazul cnd liberalitatea depaseste cotitatea disponibila, diferenta se imputa asupra partii din rezerva care se cuvine mostenitorului. Deci, n acest sens, mostenitorul cumuleaza cotitatea disponibila cu partea sa din rezerva. Cnd liberalitatea primita de mostenitorul rezervatar este supusa raportului, imputarea se va face asupra rezervei. Solutia se explica prin aceea ca, fiind raportabila, donatia a fost un simplu avans asupra mostenirii, care s-a facut din partea succesorala la care avea dreptul nu din cotitatea disponibila. n cazul cnd donatia depaseste partea din rezerva cuvenita mostenitorului, diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile. Deci, n acest caz, mostenitorul cumuleaza partea sa din rezerva cu cotitatea disponibila. F.Reductiunea liberalitatilor care ncalca rezerva succesorala Reductiunea este o sanctiune civila constnd n reducerea asa-numitelor liberalitati excesive, adica a donatiilor efectuate sau a legatelor instituite prin testament, iar actiunea n reductiune este mijlocul legal prin care se poate realiza reducerea acestora79. Cum liberalitatile (donatiile sau legatele) se pot face numai din cotitatea disponibila, prin reductiune se urmareste ca liberalitatile excesive sa fie reduse n limitele acestei cotitati (art.847 C.civ.)80. ___________________
Prin raportul obligatiilor se ntelege obligatia pe care o au anumiti mostenitori legali de a readuce la masa succesorala bunurile pe care le-au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea. Aceste donatii se considera ca un avans asupra mostenirii.
78

57

Potrivit art.849 C.civ., reductiunea poate fi ceruta numai de catre mostenitorii rezervatari, succesorii acestora si cei care le nfatiseaza drepturile81. Dreptul de a cere reductiunea ia nastere o data cu dreptul la rezerva, adica din momentul deschiderii mostenirii. El este un drept propriu, personal, al mostenitorului rezervatar, si nu dobndit pe cale succesorala de la cel care lasa mostenirea. Trebuie aratat nsa ca dreptul de a cere reductiunea nu este strns legat de persoana mostenitorului rezervatar, ci acesta are un drept patrimonial. Drept urmare, acest drept poate fi exercitat si de catre creditorii personali ai mostenitorului pe calea actiunii oblice (art.974 Cciv.). n privinta creditorilor succesorali, situatia este diferita: n cazul n care mostenitorul rezervatar a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar, creditorii succesorali nu vor beneficia de reductiune; daca nsa mostenirea a fost acceptata pur si simplu, va opera o confuziune ntre patrimoniul personal al mostenitorului rezervatar si patrimoniul succesoral si, deci, creditorii succesorali, devenind creditori ai mostenitorului rezervatar, vor putea invoca reductiunea. Nu beneficiaza de reductiune donatarii si legatarii, deoarece, fiind ndreptata mpotriva lor, este firesc ca ei sa nu o poata invoca. Dreptul la reductiune poate fi exercitat pe doua cai procedurale: exceptia n reductiune si actiunea n reductiune. Exceptia n reductiune poate fi invocata de mostenitorul rezervatar (sau de catre cel ndreptatit) numai n cazul n care bunul care face obiectul liberalitatii nu a fost predat celui gratificat. n mod obisnuit, bunurile care fac obiectul legatelor se gasesc n posesiunea mostenitorului rezervatar. n consecinta, mpotriva cererii celui gratificat de a i se preda legatul, mostenitoru1 rezervatar, n masura n care prin liberalitatea facuta s-a ncalcat rezerva, se va apara invocnd reductiunea, adica faptul ca liberalitatea trebuie redusa n limitele cotitatii disponibile. Trebuie aratat ca exceptia n reductiune poate fi invocata numai n cadrul termenului de prescriptie de 3 ani (art.3 din Decretul nr.167/1958); termenul curge de la data deschiderii mostenirii. Actiunea n reductiune poate fi folosita de catre mostenitorul rezervatar n cazul n care obiectul liberalitatilor a fost predat celui gratificat, asa cum se ntmpla n cazul donatiei. _____________________
79 Cu privire la problematica reductiunii a se vedea M. Eliescu, op.cit., p.366 si urm. A se vedea si V. Negru, Examen teoretic al practicii judiciare privind actiunea n reductiune, n ,,Revista Romnia de Dreptnr.4/1984, p.37-40. 80 Vor fi reductibile donatiile care depasesc cotitatea disponibila (art.847 C.civ.). Singurii n drept sa solicite reductiunea sunt mostenitorii rezervatari (precum si succesorii lor, cesionarii drepturilor succesorale si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar). Deoarece dreptul de a invoca reductiunea se naste la data deschiderii succesiunii, donatarul poate opune rezervatarului exceptia mplinirii termenului de prescriptie extinctiva ori aceea privind renuntarea expresa sau tacita, de catre mostenitorii rezervatari, ulterior deschiderii succesiunii, la exercitiul actiunii n reductiune. Textul art.844 Cciv. prevede ca daca dispozitia prin acte ntre vii sau prin testamente constituie uzufructul sau o rendita viagera, a carei valoare trece peste cotitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile (a se vedea n acest sens C. Hamangiu, I. RosettiBalanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil, vol.111, Bucuresti, 1928, p.685-686). 81A se vedea Gh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depunerile pe librete C.E.C. asupra carora defunctul titular a prevazut o clauza testamentara, n ,,Revista Romna de Drept nr. 1/1984, p.16- 17.

58

Dispozitia testamentara cuprinsa ntr-o clauza testamentara, nscrisa ntr-un libret C.E.C., nu constituie o favoare nelimitata pentru legatar, ci potrivit legii (art.847 si urm.C.civ.), n masura n care printr-o atare clauza se ncalca drepturile mostenitorilor legali rezervatari, liberalitatea respectiva este reductibila. n ambele cazuri, dovada depasirii cotitatii disponibile este n sarcina mostenitorului rezervatar; ea se face cu orice mijloc de proba admis de lege. Fiind o actiune personala patrimoniala, de reductiune profita numai mostenitorului rezervatar care a introdus-o, nu si celorlalti mostenitori. Actiunea n reductiune este o actiune personala patrimoniala supusa prescriptiei de 3 ani (art.3 din Decretul nr.167/1958). Termenul ncepe sa curga de la data deschiderii mostenirii; cnd titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta, independent de vointa sa, de existenta testamentului care i-a lezat rezerva, termenul ncepe sa curga de la data cnd a luat cunostinta de continutul acestui testament. Daca cel care lasa mostenirea a facut mai multe liberalitati, ordinea reductiunii liberalitatilor excesive este cea prevazuta de lege, si anume: a) legatele se reduc naintea donatiilor (art. 850 C.civ.). Legatele sunt ultimele liberalitati facute de cel care lasa mostenirea, deoarece acestea si produc efectele la data deschiderii mostenirii. Prin urmare, n mod logic, legatele si nu donatiile au depasit cotitatea disponibila, ncalcnd rezerva si, ca atare, ele trebuie reduse mai nti. Daca s-ar admite ca sa se reduca mai nti donatiile, care fiindanterioare legatelor au fost facute din cotitatea disponibila, ar nsemna sa admitem revocarea lor spre a libera cotitatea disponibila pentru a putea mentine legatele. Or, prin aceasta, s-ar ncalca principiul irevocabilitatii donatiilor. Dispozitia art.850 C.civ., care consacra aceasta regula, are un caracter imperativ. n consecinta,cel care lasa mostenirea nu poate sa stabileasca o alta ordine; b) legatele se reduc deodata ,proportional (art.852 C.civ.). Legatele, indiferent de obiectul lor universale, cu titlu universal, cu titlu particular au toate aceeasi data care este data deschiderii mostenirii. Drept urmare, ele se vor reduce toate deodata si proportiona1 cu valoarea fiecaruia, pna la ntregirea rezervei. Regula prevazuta de art.852 C.civ. are un caracter dispozitiv, ceea ce nseamna ca acela care lasa mostenirea poate sa stabileasca o alta ordine n care sa fie reduse legatele; c) donatiile se reduc succesiv, n ordinea inversa a datei lor ncepnd cu cea mai noua (art .850 alin.2 C.civ.). Regula se justifica prin aceea ca donatiile cele mai vechi, n mod necesar, sunt facute din cotitatea disponibila si numai donatiile noi au depasit aceasta cotitate, ncalcnd rezerva. Daca exista mai multe donatii care au aceeasi data, ele se reduc proportional cu valoarea fiecareia. Dispozitia prevazuta de art.850 alin.2 are un caracter imperativ, ceea ce nseamna ca nu se poate deroga de la ea. Efectele reductiunii vor fi diferite, dupa cum reductiunea priveste un legat sau o donatie. n cazul unui legat, reductiunea are ca efect caducitatea legatului. Caducitatea poate fi totala sau partiala, n masura necesara ntregirii rezervei ncalcate. n cazul unei donatii, reductiunea are ca efect rezolutiunea donatiei respective. n consecinta, dreptul donatarului asupra bunului este desfiintat retroactiv, de la data deschiderii mostenirii. Pe aceeasi data, titular al dreptului asupra bunului devine mostenitorul rezervatar. n calitatea sa de proprietar al bunului, mostenitorul rezervatar are dreptul sa ceara donatarului restituirea n natura a bunului, precum si fructele naturale si civile produse de bun, dar numai cele percepute, respectiv devenite scadente, dupa data deschiderii mostenirii.

59

ntruct reductiunea opereaza o desfiintare a donatiei, n mod normal ar trebui ca aceasta sa duca si la desfiintarea actelor de dispozitie pe care donatarul le-a ncheiat cu tertii n legatura cu bunul respectiv. Cu toate acestea, se admite ca desfiintarea retroactiva a donatiei nu aduce atingere actelor prin care tertii au dobndit de la donatar, nainte de deschiderea mostenirii, anumite drepturi reale asupra bunului donat; n acest caz, ntregirea rezervei se va face prin echivalent. Daca, nsa, donatarul a ncheiat asemenea acte juridice dupa deschiderea mostenirii, ele vor fi desfiintate. Rezerva ncalcata este ntregita, de regula, n natura; mostenitorul rezervatar are dreptul sa pretinda rentoarcerea bunului iesit din patrimoniul celui care lasa mostenirea. Se admite nsa ntregirea rezervei si prin echivalent; de exemplu, n cazul nstrainarii bunului donat ori a unui bun consumptibil etc. Pentru stabilirea echivalentului banesc, se are n vedere valoarea bunului din momentul deschiderii mostenirii.

VII. TRANSMISIUNEA MOSTENIRII 1. OBIECTUL TRANSMISIUNII SUCCESORALE A. Patrimoniul defunctului obiect al transmisiunii sucesorale La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite mostenitorilor legali sau testamentari. Transmisiunea are loc indiferent daca mostenirea este legala sau testamentara in clipa in care cel care lasa inostenirea inceteaza din viata, fara a fi nevoie de vreo manifestare de vointa din partea mostenitorilor. Asadar, transmisiunea succesorala are ca obiect patrimoniul defunctulul, adica totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care au apartinut celui ce lasa mostenirea. Trebuie aratat ca in patrimoniul succesoral se cuprind numai drepturile si obligatiile cu continut economic (patrimoniale); drepturile personale nepatrimoniale sunt strans legate de persoana si inceteaza la decesul persoanei respective. Drepturile din patrimoniul succesoral alcatuiesc activul mostenirii, pe cand obligatiile celui care lasa mostenirea formeaza pasivul mostenirii. C. Activul mostenirii In activul mostenirii sunt cuprinse toate drepturile reale sau de creanta care au apartinut celui ce lasa mostenirea. Mentionam intre altele: -dreptul de proprietate privata asupra bunuribor mobile si imobile aflate in patrimoniul lui de cujus; -alte drepturi reale: ipoteca, gaj etc.; -drepturile de creanta; de exemplu, pretul neincasat al unui bun vandut sau chiria neincasata etc.;

60

-drepturile patrimoniale de autor; intra in aceasta categorie dreptul de a trage foloase patrimoniale din valonificarea operei si dreptul de reparasie in caz de folosire fara drept a operei82; -actiunile patrimoniale care au apartinut celui care lasa mostenirea. Intr-un cuvant, totalitatea drepturilor in forma lor baneasca care au apartinut lui de cujus.83 In anumite cazuri, cel care lasa mostenirea a fost titularul unui drept de concesiune asupra unui loc de inmormantare. Potrivit reglementarii legale, dreptul de concesiune este un drept real imobiliar de folosinta, care se exercita, in principiu, in indiviziune fortata de catre membrii familiei. Acest drept se poate transmite pe cale de mostenire legala sau testamentara, in condisile prevazute in regulamentele cimitirelor. Potrivit Iegii, nu sunt cuprinse In patrimoniul succesoral si, deci, in activul mostenirii: -drepturile viagere rezultand dintr-un contract de intretinere san de renta viagera; -dreptul la indemnizatia de asigurare, in cazul in care beneficar al asigurarii este desemnat un mostenitor al defunctului; dreptul mostenitorului la indemnizatie este un drept propriu rezultat din contractul de asigurare; -drepturile locative ale memlorilor de familie, in cazul decesului titularului contractului de inchiriere; membrii familiei au drepturi locative proprii in temeiul contractului de inchiriere. C. Pasivul mostenirii Patrimoniul succesoral cuprinde, pe langa activul mostenirii, ,si pasivul mostenirii, adica obligatiile si sarcinile mostenirii Obligatiile mostenirll sunt acele obligatii cu caracter patrimonial asumate de cel care lasa mostenirea, indiferent de izvorul lor; de exemplu, obligatia de a restitui o suma de bani rezultand dintr-un contract de imprumut, pretul neachitat intr-un contract de vanzare-cumparare etc. Sunt excluse obligatile intuitu personae, care inceteaza la decesul debitorului. Practica judecatoreasca a decis ca cheltuielile suportate de unul dintre copii cu intretinerea parintelui sau reprezinta indeplinirea unei obligatii legale si, in consecinta, acest copil nu devine creditor al parintelui sau si implicit a! mostenirii, ci numai creditor al celorlalti frati obligati la intretinere. Sarcinile mostenirii sunt anumite obligatii privind mostenirea, nascute in persoana mostenitorilor, la data deschiderii mostenirii sau dupa aceasta data.
A se vedea: A. Horvath, Durata protectiei legale a dreptului patrimonial al autorului de a decide, daca, in ce mod si cand va fi utilizata orii esploatata opera sa, in Dreptul nr. 10/1997, p. 31-34; T. Pop, In legatura cu transmiterea prin mostenire a dreptului patrimonial de autor, In ,,Revista Romana de Drept nr. 12/1973, p. 57-62. In continutul dreptului de autor; Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe distinge intre doua mari grupe de drepturi: dreptunile morale si drepturile patnimoniale. Din punctul de vedere al duratei protectiei legale a dreptului, drepturile morale beneficiaza de protectie juridica pe durata nelimitata (art. 11 alin.2 al legii), pe cand drepturile patrimoniale sunt protejate, in general, pe o durata limitata care, in cele mai multe cazuri, este durata vietii autorului iar, dupa moartea acestuia, pe o perioada de 70 de ani (art.25 alinA). Cu privire la valorificarea de catre unul din mostenitori a anumitor drepturi care nu au contingenta cu succesiunea (de pilda cand unul din copiii defunctului a ridicat o constructie pe terenul ce face parte din masa succesorala si intelege sa invoce calitatea sa de titular al unui drept de creanta sau de superficie), a se vedea A. Ruffu, Stabilirea activului succesoral cdnd eredele a construit pe terenul defunctului, in ,,Revista Romana de Drept nr. 6/1 972, p. 61-64.
83 82

61

Unele sarcini sunt impuse mostenitorilor prin vointa ce!ui care lasa mostenirea; de exemplu, legatele cu titlu particular, avand ca obiect sume de bath on alte bunuri generice. Alte sarcini se nasc dupa deschiderea mostenirii si fara a fi impuse decel care lasa mostenirea; de exemplu, cheltuielile de inmormantare, cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii. 2. TRANSMISIUNEA ACTIVULUI MOSTENIRII A. Transmisiunea universala si cu titlu universal Asa cum am aratat, transmisiunea succesorala opereaza la data deschiderii mostenirii. Pe aceasta data se transmit mostenitorilor toate drepturile patrimoniale existente la acea data in patrimoniul defunctului. Transmisiunea succesorala va opera potrivit chemarii succesorale a mostenitorilor; ea va fi transmisiune universala, in cazul mostenitori1or legali si legatarilor universali, si cu titlu universal, in cazul legatarilor cu titlu universal. Transmisunea pe cale succesorala a unor drepturi patrimoniale reclama anumite precizari. Astfel, in cazul unei locuinte dobandite prin construire sau cumparare din fondul locativ de stat, se transmit mostenitorilor toate drepturile si obligasiile rezultate din contractul de imprumut, din contractul de vanzare-cumparare. O data cu transmiterea dreptului de proprietate asupra locuintei se transmite, in conditiile legii, si dreptul de proprietate sau de folosinta, pe durata existentei constructiei, asupra terenului. B. Transmisiunea cu titlu particular Transmisiunea succesorala poate fi si cu titlu particular, sub forma unui legat cu titlu particular. In acest caz, transmisiunea dreptului asupra bunului care face obiectul legatului opereaza, ca si in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, la data deschiderii mostenirii. Daca obiectul legatului il constituie un bun individual detenninat sau un drept real asupra unui bun, transmisiunea apare ca o instrainare din cauza de moarte, cu titlu gratuit; legatarul cu titlu particular este un succesor in drepturi al celui chemat sa predea legatul. In cazul cand obiectul legatului este un bun determinat generic, legatarul cu titlu particular dobandeste un drept de creanta impotriva celui obligat la plata legatului. 3. TRANSMISIUNEA PASIVULUI MOSTENIRLI Prin mostenire se transmit nu numai drepturile, ci si obligatiile si sarcinile mostenirii, adica pasivul mostenirii84. Transmisiunea succesorala opereaza pe data deschiderii mostenirii si potrivit chemarii succesorale a mostenitorilor. A. Mostenitorii care au obligatia de a suporta pasivul mostenirii Obligatiile si sarcinile mostenirii vor fi suportate de inostenitorii care dobandesc intregul patrimoniu succesoral sau o fractiune din acest patrimoniu. intra in aceasta categorie mostenitorii legali, legatarii universali si legatarii cu titlu universal.
84

A se vedea si I. A. Man, In legatura cu pasivul succesoral, in ,,Revista Romana de Drept nr.5/1987, p.10-13.

62

Intrucat legatarii cu titlu particular dobandesc numai un anumit bun (Ut singuli), ei nu au obligasia de a suporta obligatiile si sarcinile mostenirii. In mod exceptional, legatarii pot avea si ei o asemenea obligatie; de exemplu, in cazul in care cel care lasa mostenirea a impus o atare obligatie sau cand obiectul legatului este un imobil ipotecat. B. Intinderea raspunderii mostenitorilor pentru pasivul mostenirii In privinta intinderii obligatiei de a suporta pasivul succesoral trebuie fsacute anumite distinctii. Mostenitorii legali raspund pentru pasiv, atat cu bunurile dobandite prin mostenire, cat si cu bunurile din patrimoniul propriu, daca au acceptat mostenirea pur si simplu. Daca mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar, ei raspund numai in limita valorii bunurilor dobandite prin mostenire. Legatarii universali si cei cu titlu universal raspund pentru pasivul mostenirii numai cu bunurile dobandite prin mostenire, cu conditia intocmirii unui inventar al acestor bunuri, pentru a evita confuziunea cu patrimoniul propriu. Legatarii cu titlu particular raspund numai pentru obligatiile impuse expres de catre testator sau pentru cele strans legate de obiectul legatului. 4. DOBANDIREA POSESIUNII MOSTENIRII Asa cum am aratat, drepturile succesorale se transmit mostenitorilor la data deschiderii mostenirii. Distinct de transmisiunea drepturilor succesorale se pune problema dobandirii exercitiului drepturilor succesorale si, implicit, a intrarii in stapanire asupra bunurilor mostenirii.Aceasta problema este cunoscuta sub denumirea de dobandire a poesiunii mostenirii. Codul civil face anumite distinctii: mostenitorii legali care au sezina au posesiunea de drept a mostenirii; mostenitorii legali nesezinari dobandesc posesiunea prin trimiterea in posesiune; legatarii trebuie sa ceara predarea legatului. A. Dobandirea de drept a posesiunii de catre mostenitorii legali sezinari Anumiti mostenitori se bucura de un beneficiu al legii denumit sezina- in temeiul caruia au posesiunea de drept a bunurilor sucesorale de la data deschiderii mostenirii. Potrivit art. 653 C. civ. au sezina descendentii si ascendentii defunctului. Ca mostenitori sezinari, acestia pot lua in stapanire bunurile mostenirii, fara indeplinirea vreunei formalitati. B.Trimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari Mostenitorii lagali care nu se bucura de sezina- colaterali si sotul supravietuitor- pot intra in posesiunea mostenirii numai prin trimiterea in posesie. Potrivit legii, trimiterea in posesie se realizeaza de catre notarul public prin eliberarea unui certificat de mostenitor. Trimiterea in posesie are acelasi efect ca si sezina. Trebuie aratat ca statu!, pentru a intra in posesia bunuriIor mostenirii, nu are nevoie de trimitere in posesie, ci de un certificat de vacanta succesorala. C. Predarea legatelor Legatarii nu sunt mostenitori sezinari. Drept urmare, pentru a dobandi posesiunea obiectului legatelor cu care au fost gratificati, ei trebuie sa ceara predarea legatelor.

63

Pana la predarea legatului, legatarul poate face numai acte de conservare privind obiectul legatului; el nu poate exercita nici o actiune, cu excepsia celei prin care se pretinde predarea legatului. Daca o persoana a fost desemnata ca legatar universal si se ana In posesia bunurilor ce constituie masa succesorala, ea poate solicita instantei judecatoresti trimiterea in posesie, daca procedura notariala a fost suspendata si instansa a rezolvat litigiul privind mostenirea. In legatura cu predarea legatelor, Codul civil face anumite distincii Obligasia de a preda legatul universal revine mostenitori1or rezervatari, care ,cu excepsa sotului supravietuitor sunt mostenitori sezinari si, deci, au posesiunea de drept a mostenirii. Predarea legatului se va putea cere de la sotul supravietuitor numai dupa insezinarea lui. In lipsa unor mostenitori rezervatari, legatarul poate cere trimiterea in posesie notarului public competent, solicitand eliberarea unui certificat de mostenitor. Cat priveste legatul cu titlu universal, ob1igatia de predare revine mostenitorilor rezervatari in conditiile aratate; In lipsa lor, daca exista un legatar universal, acesta va fi obligat la predare dupa ce el insusi a dobandit posesiunea mostenirii; in lipsa unui legatar universal, predarea se va face de catre mostenitorii legali nerezervatari, dupa ce ei au fost trimisi in posesiune. In sfarsit, legatul cu titlu particular este predat sau, In cazul cand este o creanta, platit de catre mostenitorii legali sau legatarii universali on cu titlu universal. In cazul cand cel obligat la predare sau plata nu isi Indeplineste obligatia, legatarul are o actiune intemeiata pe testament sau o actiune reala (actiunea in revendicare sau confesorie). Actiunea in predarea unui legat cu titlu particular , avand de obiect un imobil, se confunda cu actiunea In revendicare si este supusa prescripsiei.

VIII. DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA 1. PROBLEME GENERALE A. Dreptul subiectiv de opfiune succesorala Asa cum am aratat, mostenirea se transmite, in puterea legii sau testamentului, in chiar clipa decesului celui care lasa mostenirea, nenind nevoie, pentru ca aceasta transmisiune sa se savarseasca, de nici o manifestare de vointa din partea succesibjluluj. Transmisiunea succesorala nu este insa obligatorie pentru mostenitori (art.686 C.civ.)85 si, prin urmare, nu are caracter definitiv. Succesorul, prin actul sau unilateral de vointa, poate, fie sasi confirme titlul sau de mostenitor, acceptand mostenirea, fie sa-l lepede, renuntand la succesiune. Mostenitoru1 care nu a hotarat Inca daca accepta mostenirea sau renunta la ea se numeste succesibil. Succesibilul are, asadar, o alegere, un drept de opsiune, in virtutea caruia: a) El poate sa accepte put- si simplu mostenirea, confirmand in acest caz titlul sau de mostenitor si, implicit, consolidandu-si drepturile dobandite. El va lua aceasta hotarare daca succesiunea este evident solvabila;

85

Potrivit art 686 Cod civil, ,,nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri care i se cuvine.

64

b) El poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. In acest caz, el Isi tarmureste raspunderea pentru datoriile succesorale la emolumentul mostenirii, punandusi astfel la adapost bunurile personale Este solutia Ia care se va opri daca Slvabilitatea mostenirii este indoielnica c) In sfarsit, el poate repudia succesjunea adica poate renunta la ea. In acest sens, drepturile dobandite sunt desfiintate retroactiv. Succesibilul va lua aceasta hotarare daca succesiunea este evident insolvabila86. Dreptul de optiune succesorala se naste in persoana mostenitorilor Ia data deschiderii succesjunii B. Subiectul dreptului de optiune succesorala Subiect al dreptului de optiune este orice persoana care are chemare la mostenirea lasata de defunct, indiferent de temeiul acesteichemari (legea sau testamentul) si fara deosebire dupa cum chemarea este la intregul patnimoniu, la o fractiune din patrimoniu sau la anumite bunuri. Dreptul de opsiune nenind decat dreptul de a alege intre confirmarea si lepadarea calitatii de mostenitor el este strans legat de dreptul la mostenjre si se transmite o data cu acest din urma drept. Daca, prin urmare, succesibilul moare inainte de a fi optat, dreptul sau de optiune, daca nu s-a stins prin prescriptje (art. 700 C.civ.), trece asupra propriilor sai erezi (art.692 C.civ.)87. Rezulta ca dreptul de optiune prevazut de art.692 C.civ.este un drept subiectiv succesiv, transmis, ope legis, in patrimoniul erezilor succesibilului mortin termenul de prescriptie prevazut de art. 700 C.cjv. si care n-a optat succesoral In cazul mostenirii legale, calitatea de subiect a! dreptului de optiune succesorala apartine tuturor mostenitorilor, indiferent de clasa din care fac parte. La data deschiderii mostenirii, patrimoniul succesoral se transmite catre toti mostenitorii legali ai defunctului. Dar, nu orice mostenitor care si-a exercitat dreptul de optiune, indiferent de clasa din care face parte, va primi mostenirea. In aprecierea dreptului de optiune exercitat, trebuie sa se tina seama de ordinea claselor; daca un mostenitor in rang preferat accepta mostenirea, el Isi consolideaza dreptunile dobandite si, in acelasi timp, anihileaza dreptunile de optiune ale mostenitoniIor subsecventi (desfiintand drepturile succesorale ale acestora, pe care le dobandisera la data deschiderii mostenirii). Dovada calitatii de mostenitor sau succesibil (In conditiile art. 12 al Legii nr.18/1991) constituie o premisa obligatorie pentru recunoasterea calitatii de beneficiar al Legi ifondulu ifunciar (art. 8 alin.2). Mijloacele de dovada cad In sarcina solicitantului si trebuie sa convinga ca, la data deschiderii succesiunii, persoana In cauza avea Intrunita tripla conditie succesorala: de capacitate (exista, chiar numai coriceputa, la data mentionata), vocatia succesorala (avea chemare la mostenire, fie In temeiul legii, fie al testamentului) si nu era nedemna (art.655 C.civ.) si ca,

Optiunea comporta cele trei alternative numai in ceea ce priveste succesorii care continua persoana defunctului, adica mostenjtorii chemati de lege la succesiune in temejul rudeniei sau Casatoriei. Legatarii sau donatarii de bunuri viitoare, sau nu raspund, sau raspund limitat de acest pasiv numai cu bunurie din mostenire (intra vires bonorum) Potrivit art.692 C.civ., in ipoteza succesibilului mort inauntrul termenului prevazut de art.700 C.civ., fara a fi optat, dreptul sau de optiune se ransansmite erezilor sai si se prescrie in restul termenului de optiune pe care il mai avea la data mortii (a se vedea: M. Eliescu, Transmsiunea si Imparteala mostenirii Editura Academiei, 1966, p. 106; M. Costin, Dreptul de optiun succsorala in reglementarea proiectului Codului civil, in ,,Revista Romana de Drept nr.11/1 973, p. 39-48; D. Cimpoieru Mostenirea prin retransmitere in ,,Dreptulnr4/1995, p. 28-30).
87

86

65

existand lasamant succesoral, a acceptat succesiunea mn termenul prevazut de art.700 C.civ. sau, neexistand, accepta succesiunea (in conditiile art. 12 alin.2 din lege) 88 Dreptul subiectiv de opsiune succesorala trebuie subliniat poate fi exercitat si de creditorii personali ai mostenitori1or, pe calea actiunii oblice (art.974), caci acceptarea nu face decat sa consolideze titlul de mostenitor pe care succesibilull-a dobandjt de la moartea defunctului. C. Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala Dreptul subiectiv de optiune succesorala se exercita prin manifestarea vointei titularului in cadrul unui act juridic de opsiune succesorala, care poate fi, dupa caz: actul acceptarii pure si simple a mostenirii, actul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar si actul renuntarii la mostenire. Actul juridic de optiune succesorala are urmatoarele caractere juridice: a) Este un act juridic unilateral; optiunea este rodul unei singure vointe, aceea a succesibilului; se poate exercita personal sau printr-o imputemicire speciala. b) Este un act juridic indivizibil; optiunea este indivizibila. Succesiunea nu poate fi acceptata in parte si in parte repudiata. Cat priveste mostenitorii legali, dreptul lor are ca obiect patrimoniul care, In raporturile dintre persoanele fizice, este indivizibil, si, prin urmare, si optiunea nu poate avea decat ace1asi caracter.89 Cat priveste legatarii, In principlu, nu pot, prin actul lor unilateral de optiune, sa modifice Intinderea liberalitatii, astfel cum aceasta a fost stabilita de catre cel care lasa mostenirea. c) Este un act juridic care nu poatefi afectat de modalitati. Actul de optiune nu poate fi afectat de un termen sau de o conditie, caci altfel nesiguranta privitoare la soarta mostenirii s-ar putea permanentiza, ceea ce legiuitorul nu admite. d) Este un act juridic, In principiu, irevocabil. Optiunea este irevocabila; cel care a acceptat mostenirea nu mai poate reveni asupra acceptarii (semelheres, semper heres). Este aplicarea regulii de drept comun potrivit careia actul juridic este irevocabil de la formarea lui, in afara de cazurile prevazute de lege. Un asemenea caz este cel al renuntarii la mostenire, care poate fi retractata, in conditiileprevazute de lege e) Este un actjuridic declai-ativ. Opsiunea este declarativa de drepturi si produce efecte retroactive, care urca pana la moartea defunctului; ccl care accepta isi consolideaza astfel dreptul asupra mostenirii, drept dobandit de Ia moartea defunctului (art.688 C.civ.), iar renuntatorul este socotitca nu a fost niciodata mostenitor (art.696C.civ.).
88

Potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991, calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive on, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii (alin.1). Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit incircuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce ii se cuvine din terenurile ce au aparsinut autorului lor. Ei sunt considerasi Ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei (alin.2). A se vedea si F. I. Ciobanu (I) ; C. Turianu (II), Probleme in legatura cu partajul succesoral In lumina prevederilor art.12 din Legea nr.18 1991, in ,,Dreptul nr.9/1993, p. 56-60. Teza indivizibilitatii optiunii succesorale a fost acceptata si in literatura noastra juridica,aratandu-se ca patrimoniul defunctului care constituie obiectul transmisiunii ereditare reprezinta un tot unitar, o masa indivizibila. De aceea, exercitarea dreptului de opsiune succesorala nu poate conduce Ia fractionarea acestui patrimoniu Intr-o pluralitate de mosteniri. o succesiune sau se accepta integral, sau se repudiaza integral, acceptarea partiala si repudierea parsia1a fiind incompatibile cu principiul unitatii si indivizibilitatii mostenirii.
89

66

f) In sfarsit, dreptul de opsiune constituie un drept absolut care nu este susceptibil de abuz.Succesibilul nu are sa justifice motivele care 1-au determinat sa accepte sau sa renunte. Actul de optiune, fiind un act juridic, pentru a fi valid, trebuie sa emane de la o persoana capabila si sa fie rodul unei vointe lipsite de vicii. Astfel: - Pentru a putea exercita dreptul de optiune succesorala, inos,ctenitorul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu depilina90. Potrivit art.687 C.civ., minorul sau interzisul nu pot accepta o mostenire sau renunta la ea decat conformandu-se dispozisiilor legale care carmuiesc minoritatea si interdictia, cuprinse in Codul familiei, In Decretul nr.31/1954 privitor la persoane si in Codul civil. Aceasta inseamna ca minorii sub 14 ani si interzisii isi exercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul legal, iar minorii Intre 14-18 ani exercita singuri dreptul de opsiune succesorala, dar cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal. In toate cazurile de exercitare a dreptului de optiune succesorala privind minori sau interzisi este necesara autorizarea prealabila a autoritatii tutelare (art. 129 din- Codul familiei)91. - In ceea ce priveste viciile voin(ei, textele privitoare la mostenire nu vorbesc decat de dol, dar este In afara de orice indoiala ca actul de opsiune va fi ariulabis si pentru violenta, caci, in masura In care nu exista dispozisii derogatorii, dreptul comun al viciilor vointei va primi aplicare. - Atat acceptarea, cat si renuntarea sunt anulabile pe motiv de dol (art.694 C.civ.). Spre deosebire de dreptul comun, viclenia va atrage anularea actului de opsiune, desi emana de la un al treilea. Solutia este logica, deoarece acceptarea sau renuntarea sunt acte unilaterale si, prin urmare, in acest caz, dolul nu poate emana de la o parte contractanta. Se accepta, indeobste, ca optiunea ar putea fi anulata pentru eroare, dar numai atunci cand eroarea este cauza hotaratoare a actului de optiune. D. Prescriptia dreptului de optiune succesorala Potrivit art.700 C.civ. ,,dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de Ia deschiderea succesiunii. Prin urmare, dreptul de opsiune succesorala trebuie exercitat in termen de 6 luni de Ia deschiderea mostenirii92. Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune i-a fost acordat mostenitorului pentru ca el sa cunoasca exact numarul si calitatea comostenitorilor, cat si Intinderea masei succesorale si, eventual, pasivul succesiunii, spre a se putea pronunsa asupra acceptarii sau renuntani in deplina cunostinta de cauza. In literatura de specialitate93 s-a aratat ca, in ipoteza stabilirii legaturilor de rudenie la o data ulterioara decesului celui ce lasa mostenirea (chiar daca exista pe rol un proces avand acest
90

A se vedea Camelia Toader, R. Popescu, Consideratii In legatura cu aplicarea principiului aparentei In drept In materia mostenirii, in ,,Dreptul nr.9/1993, p.34-41.

A se vedea 0. Gidei (1), C. Birsan (II), Este necesara Incuviin!area autoritafii tutelarepentru acceptarea succesiunii de catre minor?, in ,,Revista Romana de Drept nr.5/1982, p.24 C. Vurdea, Propuneri de lege ferenda privind natura juridica a termenului de acceptare a succesiunii, in ,,Revista Romana de Drept nr. 11/ 1980, p.32-35 M. Mayo, Cu privire la termenul de acceptare a succe-siunii, in ,,Revista Romana de Drept nr.7/1983, p.2l-29. 93 A se vedea Camelia Toaders R. Popescu, op. C/;., p.36; in seas contrar, M. Eliescu, op. cit.,p.102-lO3, care opineaza ca termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala curge de la data deschiderii succesiunii. succesibilul trebuind sasi exercite acest drept fara a mai astepta deznodamantul hotararii judecatoresti prin care urmeaza sa se decida in legatura cu existenta sau inexistenta legaturii de rudenie.
92

91

67

obiect), termenul pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala Incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti care decide in sensul existentei legaturilor de rudenie, legaturi care confera vocatie succesorala generala la mostenirea defunctului. Pana In acel moment, persoana care urmareste stabilirea legaturilor de rudenie cu defunctul nu are calitatea de succesibil, iar vocatia sa sudcesorala este o simpla eventualitate, o simpla nadejde, care devine efectiva doar in momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, moment de la care Incepe sa curga termenul de 6 luni prevazut de art.100 C.civ. Termenul mentionat vizeaza numai transmisiunile universa!e cu titlu universal; pentru legatele cu tit!u particular, termenul de prescripsie este de 3 ani (art.3 din Decretu! nr.167/1958)94. Asa cum rezulta din dispozitiile citate, termenul de prescriptie incepe sa curga de !a datadeschiderii mostenirii95. Termenul curge de la aceasta data pentru toti mostenitorii. Deci, el vizeaza atat mostenitorii in grad imediat, cat si pe cei in grad subsecvent. In cazul legatarului care a luat cunostinsa mai tarziu de testament, termenu! curge din ziua cand el a cunoscut temeiul chemarii sale !a mostenire. Pentru cazul unui copil coriceput Inainte de deschiderea mostenirii, dar nAscut dupa aceasta data, termenul va curge de la nasterea copilului, daca s-a nascut viu. In sfarsit, in cazul mostenirii unei persoane a carei moarte a fost dec!arata judecatoreste, termenul incepe sa curga de !a data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte; anterior acestei date nu se poate exercita dreptul de optiune, deoarece exista prezumtia ca cel disparut si nedeclarat mort este in viata. Daca mostenitoru1 a fost impiedicat de o imprejurare de forta majora sa-si exercite dreptul de opsiune, cursul prescripsiei se suspenda pe toata durata fo4ei maj ore (art.700 alin.2 C.civ. si art. 13 din Decretul nr.167/1958). Orice alta impiedicare, In afara de forsa majora, constituie un motiv de repunere in termen, daca impiedicarea este ,,temeinic justificata (art.19 din Decretul nr.16711958). In cazul cand se admite repunerea in termen, instan;ajudecatoreasca va putea acorda un nou termen, care nu va putea depasi 6 luni de la data cand a incetat impiedicarea. Neacceptarea mostenirii in termenul de 6 luni duce la stingerea titlului de mostenitor; in consecina, mostenitoru1 este considerat strain de mostenire. 2. ACCEPTAREA PURA SI SIMPLA A MOSTENIRII A. Notiunea de acceptare pura si simpla Acceptarea pura sci siinpla este o mansfestare de voinsa a inosvtenitorului, In sensul de a pastra titlul de mostenitor; ea poate rezulta si dintr-un fapt junidic savarsit de mostenitor. Prin acceptare, titlul de mostenitor se consolideaza si transmisiunea provizorie a mosteninii operata la data deschiderii acesteia devine definitiva. Acceptarea pura si simpla are un caracter unitar; nu se poate accepta pur si simplu, pentru o parte din bunurile mostenirii, si sub beneficiu de inventar, pentru celelalte bunuri96.
94

A se vedea I. Mihuta, Probleme de drept civil din practica pe anul 1969 a Tribunalului Supiem, In ,,Revista Romana de Drept nr.8/1 970, p.1 17-118. 95 E. Popescu, I. Damian, M. Nicolae, Mostenitorii indreptatiti sa beneficieze de repunerea in termen in temeiul Legii ni: 169/1997 pentru modificarea Legii fondului funciar, in ,,Dreptul nr.6/1998, p.3-19; M. Georgescu, Restabilirea dreptului deproprietate asupra terenurilor In conditiile acceptarii sau renuntarii la succesiune, in ,,Dreptul nr.4/1994, p.67-69. 96 Potrivit regulii indivizibilitatii optiunii, succesibilul, fie el chiar legatar, trebuie sa accepte in intregime succesiunea sau legatul, fie sa ramana pe de-a-ntregui strain de ele. prin efectul renuntarii.

68

B. Formele acceptarii pure si simple a) Acceptarea pura si simpla voluntara Acceptarea pura si simpla voluntara este actul juridic prin care mostenitorul, manifestandu-si vointa, isi insuseste titlul de mostenitor. Ea poate fi expresa ori tacita. s.LpIesa. tOtnVjt art.os s acceptaj-ea esle expresa cand mostenitos-sJ 1si mnsuseste titlul sau calitatea de erede printr-un act auten tic sau Inscris sub semnatura privata. Legea nu cere ca inscrisul sa fi fost intocmit special pentru a constata acceptarea; el poate avea si alt obiect; esential este sa cuprjnda nlanjfestarea de vointa a mostenitoruJuj, In sensul acceptarii mostenirii.97 In toate cazurile, din manifestarea de vointa trebuie sa rezulte neindoielnic intentia mostenitorului de a-si insusi titlul sau calitatea de mostenior Acceptarea tacita. Vointa de a accepta mostenirea se poate manifesta si tacit.98 Potrivit aceluiasi art.689 C.civ., acceptarea este tacita In cazul cand mostenitorul face un act pe care nu ar putea sa-l faca decat in calitate de mostenitor si din care rezulta intentia de a accepta mostenirea.99 Conditia esentiala este ca actul savarsit de succesibil sa releve neechivoc intentia sa de a accepta succesiunea100; un act echivoc nu poate fi considerat o acceptare tacita, In privinta actelor care pot fi considerate ca acte de acceptare tacita, trebuie facuta o distinctie intre actele privind bunurile succesorale singulare si actele referitoare Ia mostenirea privita ca universalitate. Cu piivire Ia bunurile succesorale singulare, se pot face acte de conservare, de administrare si acte de dispozisie. Actele de conservare si cele asimilate lor (actele de ingrijire si administrare provizorie) nu sunt acte de acceptare, daca cel care le-a facut nu si-a insusit titlul sau calitatea de mostenitor. Aceste acte au caracter urgent si folosesc tuturor mostenitorilor; se presupune ca acela care a facut asemenea acte a lucrat ca gerant si nu in calitate de proprietar (de exemplu, repararea unui bun succesoral). Actele de dispozitie si actele de administrare care nu au un caracter urgent, precum si actele de folosinta a bunurilor mostenirii, implica intotdeauna o acceptare tacita a mostenirii. Deoarece legea nu stabi1este care acte constituie manifestarea intentiei de a accepta tacit mostenirea, instanta judecatoreasca va aprecia in concret daca un anumit act a! mostenitoruIui reprezinta sau nu o acceptare tacita. Nu intereseaza actulca atare, ci intentia pe care el o contine. In cofisecinta, desi actu! de vanzare Incheiat de mostenitor asupra unui bun a! mostenirii este nu!, el constituie Un act de acceptare tacita, deoarece implica neIndoielnic intentia de a accepta, caci numai in calitate de mostenitor putea dispune de bun.

Acceptarea sau renuntarea la dreptul de concesiune privind locul de inmormantare nu este insa de natura sa aiba consecinte asupra acceptarii sau renuntarii la mostenirea propriu- zisa. Indiferent de pozitia pe care o iau mostenitorii cu privire la succesiunea propriu-zisa, ei dobandesc automat dreptul de concesiune, dovedindu-si, pe baza certificatului de mostenitor, vocatia lor succesorajla sau testamentara. Bineinteles ca un mostenitor ar putea sa renunte la dreptul de concesiune, Care va ramane in continuare asupra mostenitorilor nerenuntatori. 98 A se vedea E. Safta-Romano, Acceptareea tacita a succcsiunii in ,,Dreptul nr. 12/1991, p.23 -35; Gh. Dimitrescu. Acceptarea tacita a succesiunii de catre legatarul universal in ,,Revista Romana de Drept nr.4/1 972. p. 76-81 99 In aplicarea acestui text de lege s-a ridicat problema daca imprejurarea ca o persoana a primit ca zestre de la parinte, in timpul vietii, anumite bunuri, implica un act de acceptare a succesiunii. Suprema instanta a statuat ca oasemenea imprejurare nu are nici o relevanta in ceea ce priveste acceptarea succesiunii parintelui, deoarece acceptarea constituie, prin definitie un act de optiune succesorala posterior deschiderii succesiunii (dec nr.61/1972, citata de L. Mihuta, cit. supra. p.116). 100 A Se vedea D. Macovel Drept civil (succesiunii. Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1993,p.148-149

97

69

Tinand seama de principiile mentionate, practica judecatoreasca a decis ca are valoarea unei acceptari tacite: folosinta bunurilor succesorale si plata impozitelor aferente; contributia, egala cu a celorlalti mostenitori, la achitarea taxelor succesora!e etc. Nu constituie Insa o acceptare tacita: - contributia unui mostenitor la cheltuielile de Inmormantares preluarea din patrimoniu! succesoral a unor amintiri de familie, fotograni, un bibelou etc., Incasarea ajutorului de Inmormantare etc. Mostenitoru1 poate face acte si privind universalitatea mostenirii. Astfel, donatia, vanzarea sau cesiunea drepturilor succesorale reprezinta un act de acceptare tacita a mostenirii, deoarece mostenitoru! poate Instraina Cu titlu gratuit sau oneros drepturile succesora!e numai pentru ca, In prealabil, a acceptat mostenirea. De asemenea, renuntarea Ia mostenire In favoarea unuia sau mai multor mostenitori determinati este un act de acceptare tacita a mostenirii; actul de renuntare presupune Insusirea In prealabil, prin acceptare, a titlului de mostenitor. Altfel spus, mostenitoru1 a putut renunta la drepturile sale pentru ca, In prealabil, in mod tacit a acceptat mostenirea. Aceleasi efecte produce si renuntarea cu titlu oneros la mostenire In folosul tuturor comostenitori1or. Daca, insa, mostenitorul renunta impersonal si cu titlu gratuit, renuntarea este pur abdicativa si nu mai implica nici o acceptare. b) Acceptarea pura si simpla fortata In anumite cazuri, prin savarsirea unor fapte de catre mostenitor, legea considera ca acesta a acceptat mostenirea. Astfel, art.703 C.civ. prevede ca mostenitorul care a ascuns ariumite bunuri ale mostenirii nu mai poate renunta la mostenire. Tot astfel, art.712 C.civ. dispune ca mostenitoru1 care a ascuns bunurile mostenirii sau care cu stiinta si rea-credinta n-a trecut in inventar anumite bunuri ale mostenirii nu mai poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. Prin urmare, n aceste cazuri, mostenitorul culpabil este considerat, in virtutea legii, acceptant pur si simplu. El este socotit astfel nu numai in cazul In care nu si-a manifestat In nici un fel intentia de a accepta mostenirea, ci si in cazul In care acceptase mostenirea sub beneficiu de inventar on renuntase la ea; in acest din urma caz numai daca, dupa renuntare, mostenirea nu a fost acceptata de alti mostenitori. Din dispozisiile citate rezulta ca pefitru a opera acceptarea pura si simpla fortata sunt necesare urmatoarele conditii: mostenitorul sa fi dosit bunuri ale mostenirii; sa existe o intentie frauduloasa a mostenitorului in detinerea clandestina a bunurilor; nu se cere ca fapta mostenitorului sa fie o infractiune, dar ea trebuie sa fie o fapta ilicita savarsita cu intentie si sanctionata de Codul civil. C. Efectele acceptarii pure si simple Prin acceptarea pura si simpla a mostenini, mostenitorul Isi consolideaza titlul de mostenitor; transmisiunea mostenirii, care operase provizonu Ia data deschiderii mostenirii, devine refroactiv definitiva. Ca efect al transmisiunii succesorale, bunurile mostenirii intra in patrimoniul mostenitorului; ele se confunda cu patrimoniul mostenitoru1ui. In consecinsa, mostenitorul va raspunde pentru pasivul mostenirii nu numai In limita activului succesoral, Ci si cu bunurile sale proprii. In cazul acceptam pure si simple fortate, pe langa efectele mentionate, legea prevede si o sanctiune pentru mostenitorul culpabil. Acesta nu mai are dreptul la partea ce i s-ar fi cuvenit din 70

bunurile pe care le-a ascuns on Ie-a sustras. Cu toate acestea, raspunderea mostenitorului fata de creditorii succesorali va fi propo4ionala CU partea succesorala la care avea dreptul daca nu ar fi fost sanctionat. Aceasta sanctiune este o pedeapsa civila si se aplica oricarui mostenitor, cu conditia ca acesta sa fi avut capacitate delictuala in momentul savarsirii faptelor sanctionate. 3. ACCEPTAREA SUB BENEFICIU DE INVENTAR A. Nopiunea de acceptare sub beneficiu de inventar Ca si in cazul acceptarii pure si simple, prin acceptarea sub berieficiu de inventar mostenitorul isi manifesta vointa de a consolida titlul de mostenitor. Avantajul acceptarii sub beneficiu de inventar consta In faptul ca prin realizarea unui inventar al bunurilor mostenirii se evita confuziunea dintre patrimoniul succesoral si patrimoniul personal al mostenitorului. Acceptarea sub beneficiu de inventar este facultativa. In anumite cazuri prevazute de lege, ea este obligatorie, mostenitorul putand opta numai intre o atare acceptare si renuntarea la mostenire: a) in cazul mostenitori1or minori si celor pusi sub interdictie judecatoreasca (art.19 din Decretul nr.32/1954); b) in cazul urmasi1or mostenitoru1ui, decedat Inainte de a-si fi exercitat dreptul de optiune, daca acestia nu se inteleg cu privire la modul de exercitare a optiunii (art.693 C.civ.). B. condiiile cerute pentru acceptarea sub beneficiu de inventar Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn. Ea implica doua formalitati: a) o declarate a mostenitoriio in sensul acceptarii sub beneficiu de inventar facuta la biroul notarial de la locul deschiderii mostenirii; declaralia se consemneaa intr-un registru special. Nerespectarea acestei formalitati atrage nulitatea beneficiului de inventar (art.704 C.civ.); b) Intocmirea unui inventar al bunurilor mostenirii. Inventarul trebuie sa fie fidel si exact (art.705 C.civ.). Nerespectarea acestei formalitati are drept consecinia confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului. Deci, In acest car, se produc efectele unei acceptari pure si simple. C. Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar Prin acceptarea sub beneficiu de inventar mostenitorul isi consolideaza titlul de mostenitor; transmisiunea operata provizoriu In momentul deschiderii mostenirii devine definitiva. Prin formalitatile ce se cer a fi Indeplinite este Impiedicata confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenirii. Acest efect al acceptarii sub beneficiu de inventar implica urmatoarele consecinte: a) mostenitorul va raspunde pentru pasivul mostenirii numai in limita activului succesoral b) drepturile si obligasiiIe pe care le avea mostenitorUl fata de cel care lasa mostenirea nu se sting prin confuziune; c) mostenitorul poate dobandi, dupa data acceptarii, noi drepturi fata de mostenire (de exemplu, va putea pretinde restituirea unei sume platita din patrimoniul propriu pentru satisfacerea unei creanse a unui creditor succesoral). Trebuie aratat ca, in coriceptia legii, mostenirea acceptata sub beneficiu de inventar constituie o masa patrimoniala destinata lichidarii; bunurile mostenirii se vand pentru a putea fi

71

satisfsacut creditorii succesorali si legatarii; ceea ce va ramane reprezinta mostenirea pe care o va culege mostenitorul acceptant. Sarcina de a lichida mostenirea, ca si aceea de a o administra, pana la terminarea lichidarii, revine mostenitoruIui, care este proprietarul bunurilor (art.7 14 C.civ.). Mostenitorul are obligasia de a da socoteala creditorilor si legatarilor. 0 data cu darea socotelilor, beneficiul de inventar inceteaza. Trebuie aratat cas Intrucat beneficiul de inventar este in favoarea mostenitomlui, acesta poate renunta la ci, devenind acceptant pur si simplu. In anumite cazuri, mostenitoru1 este decazut din beneficiul de inventar. Aceasta sancsiune opereaza numai in cazurile prevazute de lege; de exemplu, In caz de dosire a unor bunuri ale mostenirii (art.712 C.civ.) san in caz de instrainare a acestor bunuri fara formalitatiie prevazute de lege (art.716 si 717 C.civ.). 4. RENUNTAREA LA MOSTENIRE A. Notiunea de renuntare la mosternire Renuntarea Ia mostenire este manifestarea unilaterala de voin;a a succesibilului prin care acesta, exercitandu-si dreptul de opsiune succesorala in termen legal, declara, in mod categoric, ce inse1ege a nu uza de drepturile pe care vocatia sa succesorala i le confera. El va ma aceasta hotarare: a) fie daca mostenirea este neindoielnic insolvabila; b) fie daca este obligat la raport si doreste sa pastreze donatia, renuntand la mostenire. B. Conditiile cerute pentru renuntarea la mostenire Manifestarea de vointa a succesibiiului care renunta la succesiune trebuie sa fie facuta intotdeauna in mod expres; ea nu poate fi prezumata (de exemplu, nu poate fi dedusa renuntarea din mutarea definitiva a unui comostenitor din localitatea in care se gasesc imobilele succesorale). Asadar, spre deosebire de acceptare, renuntarea la succesiune nu poate fi tacita; prescriptia dreptului de opsiune nu este echivalenta cu o renuntare tacita, ci reprezinta stingerea prin prescriptie chiar a titlului de mostenitor. Se admite totusi o singura excepsie de la aceasta regula, in sensul ca renuntarea legatarului cu titlu particular poate rezulta si tacit din comportarea lui, deoarece, in aceasta ipoteza, nu exista eventualitatea ca, prin efectul renuntarii, succesiunea sa ramana vacanta si, ca atare, indeplinirea conditiei de forma drept conditie sine qua non a renuntarii nu-si mai gaseste justificarea20. Actul care concretizeaza vointa succesibilului de a renunta la succesiune este un act solemn. Sub sanctiunea nulitatii, manifestarea de voilna in acest sens este cuprinsa intr-o declaratie facuta expres notarului public de la locul unde s-a deschis mostenirea. Aceasta declaratie se trece intr-un registru special tinut la biroul notarial. Renuntarea expresa poate imloraca si forma imui inscris fsacut de renuntator, a carui semnatura trebuie legalizata de notar, daca se da inainte de deschiderea procedurii succesorale. In literatura juridica s-a apreciat ca declaratia expresa de renuntare la succesiune se poate face si in fata instantelor judecatoresti cu ocazia judecarii cauzelor succesorale, situatie in care o copie a incheierii prin care s-a luat act de renuntare Incheiere ce are semnificatia unui act autentic se va trimite notarului public competent pentru a fi Inscrisa In registrul de renuntari.

72

C. Efectele renuntarii la mostenire Prin efectul renuntarii, succesibilul care a renuntat la mostenire devine strain de ea (art.696 C.civ.); renuntatorul este nerespectarea conditiei de forma prevazuta de lege atrage dupa sine nulitatea renuntarii. In consecinta, dreptul de optiune subzista, afara de cazul cand a expirat termenul in cadrul caruia ci poate fi exercitat. Cat priveste prescriptia, Codul civil, prin art.700, precizeaza ca ,.dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de sase luni socotit de Ia deschiderea succesiunii. Dar, pentru a-si produce pe deplin efectele prevazute de lege, renuntarea la succesiune trebuie sa fie pura si simpla, renuntarea infavorem constituind, in fond, o acceptare a succesiunii, urmata de o instrainare cu titlu gratuit sau cu titlu oneros in favoarea eredelui sau erezilor carora renuntarea astfel facuta le profita. Caracterul abdicativ, gratuit si impersonal, care este de esenta renuntarii, presupune ca succesibilul care a renuntat Ia succesiune nu intentioneaza sa transfere catre alte persoane drepturile sale succesorale si nici nu urmareste sa vada cine a profitat de aceasta. Emolumentul ce i s-ar fi cuvenit profita comostenitorilor sau, dupa caz, succesibililor subsecventi. Renuntarea la mostenire are caracter retroactiv, ceea ce face ca efectele ei sa mearga pana la data deschiderii succesiunii, astfel Incat eel ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede (art.696 C.civ.)22. Regula potrivit careia renuntatorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor nu este absoluta. Actele conservatorii sau de administrare provizorie facute de succesibil inainte de repudierea mostenirii sunt mentinute, atat fiindca ele folosesc comostenitorilor subsecventi, cat si in interesul securitaii circuitului juridic civil. Cu aceste rezerve, mostenitorul renuntator este considerat ca o persoana straina de mostenire. Drept urmare: a) mostenitorul renuntator pierde partea din mostenire la care are dreptul, aceasta parte va profita mostenitorilor carora prezenta renuntatorului le micsora drepturile sau mostenitorilor subsecventi pe care prezenta renuntatorului i inlatura de la mostenire (art 697 C.civ.). b) drepturile si datoriile mostenitorului renuntator fata de cel care lasa mostenirea, stinse prin confuziune, vor renaste; c) mostenitorul renuntator are obligatia de a plati taxa succesorala d) mostenitorul renuntator nu poate fi reprezentat; descendentii sai pot culege mostenirea numai in nume propriu (art.701 C.civ.). D. Retractarea renuntarii la mostenire In dorinta de a evita vacanta succesorala, legiuitorul ingaduie renuntatorului sa retracteze (art.701 C.civ.), adica sa revina asupra renuntarii. Doua conditii sunt cerute de lege: a) dreptul de optiune al renuntatorului sa nu se fi stins prin implinirea termenului de prescripsie de 6 luni, socotit de la deschiderea mostenirii, termen pe care il prevede art.700 Cciv.; b) succesiunea sa nu fi fost acceptata intre timp de catre alt succesibil, deoarece, in acest caz, nu mai exista eventualitatea ca mostenirea sa ramana vacanta. Daca sunt indeplinite aceste conditii, retractarea desfiinteaza retroactiv actul renuntarii. Ca efect al retractarii nu va renaste dreptul de optiune succesorala al succesibilului, ci va opera o acceptare pura si simpla a mostenirii. Deci, mostenitorul care si-a retractat renunsarea va fi considerat ca a acceptat pur si simplu, retroactiv de la data deschiderii mostenirii.

73

IX. DOVADA CALITATII DE MOSTENITOR 1. MIJLOACELE DE DOVADA A CALITATII DE MOSTENITOR Calitatea de mostenitor se dobandeste in virtutea legii sau a testamentului de la data deschiderii succesiunii. Ea se consolideaza prin acceptarea succesiunii de catre succesibil, care urmeaza sa-si dovedeasca in cadrul procedurii succesorale, prin orice mijloace de proba, aceasta calitate. A. Certificatul de mostenitor Certificatul de mostenitor este actul final al procedurii succesorale necontencioase, intocmit de notarul public. El cuprinde acordul mostenitonilor cu privire la calitatea de mostenitor a fiecaruia compunerea masei succesorale, precum si la cotele ce revin mostenitorilor din patrimoniul defunctului. Desi nu cuprinde in continutul sau nici o ,,conventie certificatul de mostenitor este intocmit pe baza acordului dintre mostenitori asupra tuturor aspectelor succesorale ale cauzei; ci reprezinta, in ultima instanta, o sinteza a activitatii succesorale notariale. Certificatul de mostenitor constituie deci, in concret, actuala reglementare a procedurii succesorale notariale este statomicita in Legea nr.36/l 995 si in Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale, cu referire stricta la certificatul de mostenitor. In mare masura, legiuitorul actual s-a inspirat din vechea reglementare. La cererea oricarui mostenitor sau legatar care a acceptat mostenirea in termenul prevazut de art.700 C.civ., notarul public de la locul deschiderii succesiunii, chiar daca nu a intocmit inventarul bunurilor, elibereaza certificatul de mostenitor, dupa ce au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii, pe numele mostenitorilor acceptati. El se poate elibera numai in cazul in care exista neintelegeri intre mostenitori; daca exista neintelegeri, procedura succesorala necontencioasa se suspenda si neintelegerile vor fi rezolvate de instanta judecatoreasca; pe baza hotararii judecatoresti se va elibera certificatul de mostenitor. Astfel, potrivit art.78 alin.1 lit.b din Legea nr.36/1995 procedura succesorala notariala se poate suspenda cand ,,succesibilii isi contesta unii altora calitatea sau nu se inseleg cu privire la compunerea masei succesorale si la Intinderea drepturilor ce ii se cuvin. In acest caz, notarul public este obligat sa indrume partile ,,sa solutioneze neinselegerile dintre ele pe cale judecatoreasca (art.78 alin.3 din aceeasi lege). De asemenea, mostenitorii se pot adresa si direct instantei de judecata prezentand notarului dovada sesizarii pentru ca acesta sa dispuna suspendarea procedurii succesorale, in baza art.78 alin. 1 lit.c din Legea nr.36/1995. Potrivit prevederilor art. 83 alun.4 din Legea nr.36/1995, ,,dupa suspendarea procedurii succesorale in conditiile art.78 aim. 1 lit.b si c, certificatul de mostenitor se elibereaza in baza hotararii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila. In ipoteza ca exista acord intre mostenitori cu privire la numarul si calitatea lor, precum si la compunerea masei succesorale, notarul public intocmeste incheierea de finalizare a procedurii succesorale, judecat prezentnd notarului dovada sesizrii pentru ca acesta s dispun suspendarea procedurii succesorale, n ba/a art.78 alin. 1 lit.c din Legea nr.36/1995. Potrivit prevederilor art.83 alin.4 din Legea nr.36/1995, dup suspendarea procedurii succesorale n condiiile art.78 alin.l lit.b i c, certificatul de motenitor se elibereaz n baza hotrrii judectoreti rmas definitiv i irevocabil". In ipoteza c exist acord ntre motenitori cu privire la numrul i calitatea lor, precum i la compunerea masei succesorale, notarul public ntocmete ncheierea de finalizare a

74

procedurii succesorale, iar n temeiul constatrilor din ncheierea final redacteaz certificatul de motenitor care va avea data ncheierii. Intr-adevr, acest acord de voin poate fi consfinit prinir-un singur act (eventual ncheierea final), dac toi motenitorii prezen, n acelai timp, n faa notarului public i recunosc reciproc att calitatea de motenitor, ct i cotele de motenire sau bunurile ce compun masa succesoral, sau prin acte diferite(declaraii autentice date la termene diferite).In aceast din urm ipoteu, acordul .tic voine dintre motenitori se realizeaz la data ultimului aci. respectiv a declaraiei de acceptare a succesiunii prin care ultimul motenitor - n sens cronologic - i exprim acordul cu privire la succesiune. In cazul n care motenitorii i-au mprit bunurile motenirii prin act notarial, certificatul de motenitor va constata mpreala;dac motenitorii ar voi s ore fac n form judectoreasc, ei vor trebui s cear instanei anularea certificatului i refacerea mprelii. In ipoteza c nu a existat acordul prilor i nenelegerile au fost soluionate pe cale judectoreasc, motenitori pot cere ulterior pe calea procedurii succesorale eliberarea certificatului de motenitor. Eliberarea certificatului de motenitor, n cazul analizat, se face de notarul public n baza unei dispoziii exprese a legii -art.83alin.4 din Legea nr.36/1995- dar, de data aceasta nu are origine convenional. Certificatul de motenitor rmne, i n acest caz, un document oficial care poate fi utilizat ca mijloc probator, dar care este auxiliar hotrrii judectoreti i fr a fi obligatoriu. Regula este, deci, c n toate cazurile certificatul de motenitor nu se elibereaz dect la cererea motenitorilor. Dar dup cum rezult din nsui caracterul procedurii succesorale notariale, certificatul de motenitor, care se elibereaz numai dac cel interesat l cere, nu reprezint temeiul legal al dreptului de motenire, ci constituie doar o prob preconstituit cu privire la calitatea de motenitor, la ntinderea chemrii la motenire i la compunerea masei succesorale, a crei putere de dovad rezist pn la proba contrar. In acest sens, suprema noastr instan a statuat c certificatul de motenitor ndeplinete doar funcia unui instrument probator ale crui date pot s fie infirmate n cadrul aciunii n anulare; el nu confer calitatea de motenitor, ci o constat, ntr-adevr, acest act nu nvestete pe succesori cu drepturi privitoare la motenire. Ei au dobndit aceste drepturi n puterea legii sau a testamentului (ori a donaiei de bunuri viitoare), de la moartea celui care las motenirea. Aadar, certificatul de motenitor nu face dect s constate anumite drepturi preexistente, dobndite de motenitori din momentul deschiderii motenirii. Certificatul de motenitor este i un mijloc de nsezinare pentru motenitorii care nu se bucur de sezin; el este deci mijlocul oferit motenitorilor legali de a dobndi posesiunea. Aadar, certificatul de motenitor are o natur juridic complex. Dei este semnat numai de notarul public, actul nu are caracter unilateral, ntruct, dei nu este semnat de ctre motenitori, certificatul de motenitor constat totui existenta acordului de voin intervenit ntre acetia cu privire la calitatea de motenitor, a cotelor de motenire i a bunurilor ce compun masa succesoral. Acest acord de voin nu se realizeaz oricum, ci sub directa ndrumare i supraveghere a notarului public, care el nsui efectueaz verificri i administreaz probe (art. 81 din Legea nr.36/ 1995). In cazul eliberrii certificatului de motenitor pe baza unei hotrri

75

judectoreti irevocabile, notarul public, fr a consemna existena unui acord de voine ntre motenitori, ia act de constatrile instanei, care, bucurndu-se de autoritatea lucrului judecat, sunt obligatorii pentru el. Art.45 din Legea nr.36/1995 prevede c pn la anularea prin hotrre judectoreasc certificatul de motenitor face dovada deplin n ce privete calitatea de motenitor i cota sau bunurile ce revin fiecrui motenitor. Puterea doveditoare a certificatului de motenitor poate fi analizat, aadar, sub dou aspecte: a) ntre motenitori, puterea doveditoare a certificatului de motenitor i trage esena din acordul lor cu privire la calitatea de succesori, a cotelor de motenire, a compunerii masei succesorale i, eventual, a loturilor constituite, prin partajul succesoral, ct vreme certificatul de motenitor nu a fost anulat n condiiile legii. b) Fa de teri, certificatul de motenitor face deplin dovad cu privire la cele nscrise, pn la proba contrar. Potrivit art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995, meniunile din certificatul de motenitor referitoare la calitatea de motenitor i cota sau bunurile ce revin fiecrui motenitor pot fi opuse terelor persoane pn la dovada contrar. Aceast concluzie i are temeiul n funcia de instrument probator a certificatului de motenitor prin care nu se creeaz, ci se constat preexistenta unor drepturi succesorale, n consecin, fiind vorba de o prezumie legal relativ, rezult c terii o pot combate prin orice mijloc de prob, fcnd dovada, bunoar, c drepturile succesorale constatate, datorit neacceptrii, nu exist. Proba contrar se face prin aciune n anulare. Aciunea n anularea certificatului de motenitor are un caracter personal patrimonial i, deci, este prescriptibil n termen de 3 ani. Aceasta ntruct prin aciune nu se tinde, n primul rnd, la valorificarea unui drept real, ci se urmrete exclusiv desfiinarea actului. B. Alte mijloace de prob admise de lege Certificatul de motenitor nu poate constitui ns singurul mijloc de dovad a calitii de motenitor. De altfel, n literatura de specialitate s-a afirmat n mod judicios c mijloacele legale de constatare a calitii de motenitor pot fi att de natura necontencioas, ct i contencioas. Nici chiar n cadrul procedurii necontencioase, certificatul de motenitor nu constituie unicul act constatator al calitii de motenitor, n aceast privin sunt deosebit de sugestive precizrile fcute de unii autori i pe care le reproducem pentru semnificaia lor juridic: Certificatul de motenitor rmne modul de prob oficial i deci cel mai sigur pentru dovedirea calitii de succesor. Absena lui nu este ns egal cu lipsa calitii de motenitor. Trebuie fcut deosebirea necesar ntre calitatea de succesor i dovada acestei caliti, care se poate realiza i prin alte mijloace dect certificatul de motenitor. In cazul n care nu a fost emis un certificat de motenitor, persoana ce reclam motenirea trebuie s fac dovada chemrii (vocaiei) succesorale prin alte mijloace de prob admise de lege. Astfel, motenitorii legali i pot dovedi chemarea succesoral cnd dovada c sunt rude ale celui care las motenirea ori so supravieuitor al acestuia. Dovada se va face cu ajutorul actelor de stare civil. Practica judectoreasc a decis c, n caz de imposibilitate de prezentare a actelor de stare civil, dovada se va putea face prin orice mijloc de prob admis de lege. Legatarii i pot dovedi calitatea lor de motenitori cu ajutorul testamentului ntocmit de ctre cel care las motenirea.

76

2. PETIIA DE EREDITATE A. Noiunea i caracteristicile petiiei de ereditate Uneori, din diferite motive, bunurile motenirii sunt deinute de o persoan strin, n asemenea cazuri, pentru a intra n posesia motenirii, adevratul motenitor are la ndemn o aciune denumit petiia de ereditate. Prin urmare, petiia de ereditate este o aciune prin care un motenitor cere instanei judectoreti recunoaterea titlului su de motenitor legal sau testamentar i obligarea celui care deine bunurile succesorale s le restituie. Din definiia dat petiiei de ereditate rezult c: a) Prin petiia de ereditate se reclam motenirea; deci,beneficiaz de aceast aciune numai motenitorii legali, legatarii universali i legatarii cu titlu universal. b) Petiia de ereditate este o aciune real; ea are ca scop s deposedeze pe motenitorul aparent de bunurile succesorale ce acesta le deine fr drept. Caracteristica principal a acestei aciuni este faptul c se pune n discuie nsi calitatea de motenitor a Imnurilor n cauz. Prin urmare, promovarea petiiei de ereditate presupune, cu necesitate, discutarea validitii titlului succesoral al fiecreia din prile n proces ce i contest calitatea de motenitor legal sau testamentar. Pentru a obine ctig de cauz n aceast aciune motenitorul reclamant trebuie s dovedeasc titlul su de motenitor sau, cnd este cazul, s probeze c titiul su este preferabil celui al deintorului bunului (motenitor aparent). Aa cum am artat, dovada calitii de motenitor se face cu certificatul de motenitor, iar n lipsa acestuia cu actele de stare civil, testamentul sau alte mijloace de prob admise de lege. Dei petiia de ereditate vizeaz restituirea unor bunuri succesorale, ea nu poate fi considerat aciune n revendicare; pt cnd petiia de ereditate este folosit mpotriva celui care contest calitatea de motenitor a reclamantului, aciunea n revendicare este intentat mpotriva celui care, fr a contesta calitatea de motenitor a reclamantului, contest calitatea de proprietar a celui care a lsat motenirea cu privire la bunurile n cauz. De asemenea, petiia de ereditate se deosebete de aciune n mpreal; prin aciunea n mpreal, motenitorul reclamant pretinde partea sa din motenire fa de ceilali motenitori, care nu contest calitatea de motenitor, ci nu sunt de acord asupra mpririi bunurilor succesorale. B. Efectele petiiei de ereditate a) Efectele n raporturile dintre adevratul motenitor i motenitorul aparent. In cazul n care aciunea n petiie de ereditate a fost admis, motenitorul aparent este obligat s napoieze adevratului motenitor toate bunurile succesorale. ntinderea obligaiei de restituire difer, dup cum prtul a fost de bun-credin sau de rea-credin. In cazul n care a fost de bun-credin, prtul pstreaz fructele percepute; pentru bunurile nstrinate restituie preul acestora. In cazul n care a fost de rea-credin, prtul restituie i fructele, iar pentru bunurile nstrinate, va restitui valoarea lor. Prtul va avea dreptul la despgubiri pentru cheltuielile fcute n legtur cu bunurile succesorale; prtul de bun-credin are dreptul la despgubiri pentru toate cheltuielile fcute; cel de rea-credin are dreptul la despgubiri numai pentru cheltuielile necesare, iar dac a fost obligat la restituirea fructelor, i la cele de ntreinere. 77

b) Efectele n raporturile dintre adevratul motenitor i terele persoane. In legtur cu actele juridice pe care motenitorul aparent le-a ncheiat cu terii referitoare la bunurile motenirii trebuie fcute anumite distincii. Actele de administrare sunt meninute; ele sunt n interesul adevratului motenitor i concord cu interesul general, care impune ca bunurile s fie gospodrite n mod corespunztor, Actele de dispoziie privind bunurile mobile se menin i ele, dac tera persoan a fost de bun-credin; n materie de mobile, posesiunea de bun-credin valoreaz titlu (art.1909 C.civ.). In sfrit, actele de dispoziie referitoare la bunurile imobile sunt meninute; aparena este creatoare de drept, dac ea d natere unei erori obteti (error communis facitjus). Dar, pentru ca drepturile terelor persoane s fie ocrotite trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a)nstrinarea a fost cu titlu particular; b)nstrinarea a fost cu titlu oneros; c)terul dobnditor s fi fost de bun-credin n momentul nstrinrii, adic s fi avut credina c trateaz cu adevratul motenitor; d) s fi existat o eroare obteasc i invincibil n legtur cu calitatea de motenitor a celui care a nstrinat bunuri. ntruct drepturile terului asupra imobilului nstrinat sunt meninute, adevratul motenitor va avea mpotriva motenitorului aparent o aciune bazat mbogirea fr temei legitim. C. Termenul de prescripie Petiia de ereditate este o aciune prescriptibil; ea se prescrie n termenul general de prescripie de 3 ani (art.3 din Decretul nr. 167/1958). Termenul curge de la data cnd prtul a fcut acte de motenitor, care prin natura lor contest drepturile adevratului motenitor. X. PROCEDURA SUCCESORAL NOTARIAL Legea notarilor publici i a activitii notariale nr.36/1995, abrognd ansamblul actelor normative privitoare la instituia Notariatului de stat, inclusiv Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesoral notarial, a creat un nou cadru pentru realizarea activitii noii instituii a notarului public. Drept urmare, n prezent, procedura succesoral notarial este reglementat de art.68-88 din Legea nr.36/1995 i art.72-87 din Regulamentul de punere n aplicare a legii notarilor publici i a activitii notariale nr.36/1995. Nota definitorie a activitii notariale o constituie faptul c prile recurg n mod voluntar la serviciile notarului public, precum i natura necontencioas a procedurii pe care o ndeplinete notarul public. Activitatea notarial prezint toate trsturile unei proceduri necontencioase, astfel cum aceasta este definit de Codul de procedur civil, cu deosebirea c nu implic intervenia instanei judectoreti, ea realizndu-se, n principal, prin intermediul instituiei notarului public. Acestea sunt raiunile pentru care, prin art.104 din Legea nr.36/1995, s-a prevzut c dispoziiile acestei legi se completeaz cu cele afe Codului de procedur civil. Procedura succesoral notarial este, deci, o procedur necontencioas (denumit i voluntar sau graioas) i facultativ, deoarece, n caz de litigiu, motenitorii se pot adresa direct instanei de judecat.

78

Caracterul nelitigios al procedurii notariale rezult ns, n mod implicit, din numeroase alte prevederi ale Legii nr.36/1995. ntr-adevr, ansamblul concluziilor atest concluzia c notarul public nu poate aciona dect cu acordul prilor i, n principiu, aciunea sa trebuie s nceteze cnd acest acord nu mai subzist. In acest sens, Legea nr.36/1995 statueaz expres: Toate actele notariale se ndeplinesc la cerere" (art.43 alin.l). De asemenea, potrivit art.68 alin. 1: Procedura succesoral se deschide, dup caz, la cererea oricrei persoane interesate, a procurorului, precum i a secretarului consiliului local al localitii n raza creia defunctul i-a avut ultimul domiciliu, atunci cnd are cunotin c motenirea cuprinde bunuri imobile", n cadrul procedurii succesorale, notarul public, avnd acordul tuturor motenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitilor, pn la limitele prevzute de lege" (art.82 alin.f din lege). n cazul n care motenitorii sau alte persoane interesate prezint dovada c s-au adresat instanei de judecat pentru stabilirea drepturilor lor, potrivit art.78 lit.c din lege, procedura succesoral se suspend; n ali termeni, notarul public nu poate aciona trecnd peste voina prilor. Procedura succesoral notarial este o procedur graioas, necontencioas i facultativ - deoarece, n caz de litigii, motenitorii se pot adresa direct instanei de judecat. 1. COMPETENA NOTARULUI PUBLIC Legea nr.36/1995 consacr principiul competenei materiale generale a notarilor publici, de a ntocmi toate categoriile de acte notariale prevzute de aceast lege123. Necompetena material a anumitor organe i instituii abilitate prin lege s ntocmeasc acte materiale este absolut, n sensul c acestea avnd o competen limitat, restrns de a ntocmi doar anumite acte notariale, n virtutea art.5, 12 i 13 din Legea nr.36/1995, nu vor putea ndeplini acte notariale date n competena exclusiv a notarilor publici. De exemplu, un secretar de consiliu comunal sau orenesc nu poate autentifica nscrisuri sau ndeplini procedura succesoral, sub sanciunea nulitii absolute a actelor contrare legii. Notariatele publice sunt organizate pe baz teritorial. Astfel, conform art. 15 alin. 1 din Legea nr.36/1995, n circumscripiile unei judectorii pot funciona unul sau mai multe birouri de notar public. Numrul notarilor publici i al birourilor notariale n care acetia i desfoar activitatea se stabilete de ministrul justiiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naionale a Notarilor Publici". Competena teritorial determin care anume birou notarial este chemat s ndeplineasc un anumit act sau procedur notarial. Competena teritorial excepional este reglementat la art. 10, pct.a, c i d din Legea nr.36/1995. Primul dintre cazurile de competen teritorial, respectiv procedura succesoral notarial, este de competena notarului public de la biroul notarial situat n circumscripia teritorial a judectoriei n care defunctul i-a avut ultimul domiciliu. In cazurile de competen teritorial excepional prevzute la art. 10 din Legea nr.36/1995, competena are un caracter absolut. Competena alternativ (facultativ) este o form a competenei teritoriale, care reglementeaz situaia n care, potrivit legii, un act notarial poate fi instrumentat de dou sau mai multe birouri notariale, deopotriv competente. Singurul caz propriu-zis de competen alternativ este cel reglementat de art. 10 lit.b din Legea nr.36/1995, n virtutea cruia n cazul motenirilor succesive, motenitorii pot alege competena oricruia dintre birourile notariale din

79

circumscripia teritorial, a judectoriei n care i-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urm. In aplicarea prevederilor art. 19 C.pr.civ., precum i dispoziiilor art. 10 din Legea nr.36/1995, rezult urmtoarele: Competena teritorial de rezolvare a procedurii succesorale revine notarului public mai nti sesizat din circumscripia teritorial a judectoriei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. Dac defunctul nu a avut domiciliu n tar, competent va fi notarul public din circumscripia teritorial a judectoriei n care defunctul a avut bunurile cele mai importante ca valoare. Problema conflictelor de competen ntre birourile notarilor publici este reglementat n art. 11 al Legii nr.36/1995. In temeiul acestui text, conflictele de competen ntre birourile notarilor publici situate n aceeai circumscripie a unei judectorii se soluioneaz de acea judectorie, la sesizarea prii interesate. Cnd conflictul intervine ntre birouri notariale situate n circumscripii diferite, competena aparine judectoriei n a crei circumscripie se afl biroul de notar public din urm sesizat. Desigur, pn la soluionarea conflictului de competen, notarul public naintea cruia s-a ivit conflictul va suspenda procedura notarial privind actul juridic respectiv. 2. DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE NOTARIALE Procedura succesoral notarial poate fi deschis la cererea: -oricrei persoane (motenitori legali ori testamentari statului); - n cazul motenirii vacante, creditorii motenitorilor; -procurorului; -secretarului consiliului local al localitii n raza creia defunctul i-a avut ultimul domiciliu, atunci cnd are cunotin c succesiunea cuprinde bunuri imobile (art.68 alin. 1 din Legea nr.36/1995). In cererea de deschidere a procedurii trebuie menionate: -datele de stare civil ale defunctului; -numele, prenumele i domiciliul motenitorilor prezumtivi; -bunurile defunctului, cu estimarea valorii acestora; -pasivul succesoral. Cererea va fi nscris n registrul succesoral al notarului public, dup ce se va atesta c nu s-a format alt dosar n aceeai cauz succesoral. 3. MSURILE DE CONSERVARE A BUNURILOR MOTENIRII I ADMINISTRAREA LOR In cazurile prevzute de lege sau la cererea celor interesai, notarul public va face personal, sau printr-un delegat, inventarul bunurilor succesorale (art.70 alin.l din Legea nr.36/1995). Pentru a face acest inventar este necesar acordul persoanei n posesia creia se afl bunurile defunctului, precizndu-se locul n care se gsesc i motivul pentru care se afl acolo, n caz de refuz din partea posesorului bunurilor, se va ncheia proces-verb al de inventariere n care se vor enumera, descrie i evalua provizoriu bunurile defunctului. Inventarul va cuprinde i meniuni referitoare la pasivul succesoral.

80

Este posibil ca n momentul inventarierii s se gseasc testament lsat de defunct; acesta va fi vizat spre neschimbate i va fi depus n depozit la biroul notarului public. Dac se vor gsi sume de bani, hrtii de valoare, cecuri sau alte valori, vor fi luate n depozit de ctre notar sau vor fi predate unei instituii de specialitate (menionndu-se n procesul-verbal). O parte din sumele de bani gsite pot fi lsate motenitorilor sau persoanelor care locuiesc i gospodresc mpreun cu acestea, pentru: -ntreinerea persoanelor ce erau n sarcina celui decedat pentru o perioad de maxim 6 luni; -plata sumelor datorate n baza contractelor de munc sau plata asigurrilor sociale; - acoperirea cheltuielilor pentru pstrarea i administrarea averii succesorale. Inventarul se semneaz de notarul public sau de persoana delegat s-1 ntocmeasc, de succesibilii aflai la locul inventarului, iar n lipsa acestora sau a refuzului de a semna, de ctre martorii prezeni (art.71 alin. 6 din Legea nr36/l 995). Dac se consider c exist pericol de nstrinare, pierdere, nlocuire sau distrugere a bunurilor, acestea se vor pune sub sigiliu i se vor preda unui custode. Potrivit art.72 alin.2 i art. 73 alin.3 din Legea nr.36/1995, pentru administrarea bunurilor succesorale notarul public poate nunii un curator. Custodele sau curatorul au obligaia de a restitui bunurile succesorale i de a da socoteal notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci cnd notarul consider c aceasta este necesar. Msurile de conservare luate de notarul public se vor comunica motenitorilor legali, legatarilor i, dup caz, executorului testamentar. Efectele msurilor de conservare nceteaz la data finalizrii procedurii succesorale. Oricine se consider vtmat prin inventarul ntocmit sau prin msurile de conservare luate de notarul public poate face plngere la judectorie (art.74 alin. 3 din Legea nr.36/1995). 4. DESFURAREA PROCEDURII SUCCESORALE a) Citarea motenitorilor Dup ce-i verific competena i nregistreaz cauza succesoral, notarul public dispune citarea motenitorilor legali care au vocaie la motenire, iar dac exist testament vor fi citai i legatarii, precum i executorii testamentari instituii, atunci cnd este cazul. Dac motenirea rmas urmeaz s fie declarat vacant, notarul va cita autoritatea administraiei publice care urmeaz s preia bunurile succesorale. n cazul motenitorilor lipsii de capacitate se vor cita reprezentanii lor legali i autoritatea tutelar. Lipsa citrii este sancionat cu nulitatea. b) Operaiunile efectuate de notarul public Potrivit art.76 alin.l din Legea nr.36/1995, n cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilete calitatea motenitorilor i legatarilor, ntinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale". Numrul i calitatea motenitorilor se stabilesc prin acte de stare civil sau cu martori, iar bunurile ce compun masa succesoral se dovedesc prin nscrisuri sau orice alte mijloace de prob admise de lege. Pe baza declaraiei prilor, a martorilor i a documentelor prezentate, notarul public va stabili dac succesorii au acceptat n termen motenirea. Declaraiile de renunare la succesiune i cele de acceptare sub beneficiu de inventar se nscriu ntr-un registru special.

81

Dac n masa succesoral nu exist bunuri, se va dispune prin ncheiere nchiderea procedurii succesorale i se va clasa cauza ca fr obiect. Dac n masa succesoral exist bunuri i s-a realizat i acordul dintre motenitori, administrndu-se suficiente probe, notarul va ntocmi ncheierea final a procedurii succesorale127. c) Eliberarea certificatului de motenitor In termen de 20 de zile de la data ncheierii finale se va elibera certificatul de motenitor, care va cuprinde: -constatrile din ncheiere; -numrul i calitatea motenitorilor; -cotele ce revin fiecrui motenitor - n cazul legatarilor universali sau cu titlu universal; -bunurile ce le revin din motenire - n cazul legatarilor particulari. Se va elibera cte un exemplar al certificatului de motenitor fiecrui succesor, dup achitarea taxelor notariale i a onorariului cuvenit notarului. Dac, prin testament, s-a instituit un executor testamentar, se va elibera un certificat constatator al acestei caliti. Odat ntocmit certificatul de motenitor, nu se mai poate elibera un altul (art.86 alin. 1 din Legea nr. 36/1995). Prin excepie, n situaiile expres prevzute de lege, se poate ntocmi un certificat suplimentar sau un nou certificat. Art.88 alin. 1 din Legea nr.36/1995 prevede c pn la anularea sa prin hotrre judectoreasc, certificatul de motenitor face dovada deplin n privina calitii de motenitor i a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecrui motenitor n parte ". Deci, certificatul de motenitor constituie un mijloc de dovad a calitii de motenitor i a compunerii masei succesorale. Cei care se consider vtmai n drepturile lor prin emiterea certificatului de motenitor pot cere instanei judectoreti anularea acestuia i stabilirea drepturilor lor, conform legii. 5. SUSPENDAREA PROCEDURII SUCCESORALE Procedura succesoral notarial se poate suspenda n urmtoarele cazuri: -cnd au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii i succesibilii, dei au fost legal citai, nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesoral, fr a cere eliberarea certificatului de motenitor, existnd dovada c cel puin unul dintre ei a acceptat motenirea; -cnd succesibilii i contest unul altuia calitatea sau nu se neleg cu privire la compunerea masei succesorale i la ntinderea drepturilor care li se cuvin; -cnd motenitorii sau alte persoane interesate prezint dovada c s-au adresat instanei de judecat pentru stabilirea drepturilor lor. Suspendarea se dispune printr-o ncheiere. La cererea prilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricnd, dac se constat ncetarea cauzelor care au determinat suspendarea. XI. INDIVIZIUNEA I MPREALA MOTENIRII 1. INDIVIZIUNEA SUCCESORAL A. Noiunea de indiviziune succesoral Cnd la succesiune vin mai muli motenitori, motenirea se transmite asupra lor n stare de indiviziune. Fiecare dintre motenitori dobndete, de la moartea defunctului, o cot-parte ideal i abstract din ntreaga motenire. 82

Cu alte cuvinte, drepturile i obligaiile din motenire se mpart, prin puterea legii, de la moartea defunctului, cci ele se pot divide printr-o simpl operaie a minii. Dac ns, n puterea legii, creanele i datoriile motenirii se transmit ctre motenitori divizate pe data deschiderii motenirii, nu acelai lucru se ntmpl i cu drepturile reale care au ca obiect lucruri corporale. Bunurile, prin natura lor, nu sunt susceptibile de o diviziune automat, n puterea legii, ci impun necesitatea unei mpreli, care se face, fie prin bun nvoial, fie pe cale judectoreasc. Pn la mpreal, bunurile rmn n indiviziune, n nelesul c fiecare motenitor nu are o parte concret din bunurile motenirii, ci numai o parte abstract din fiecare molecul a fiecrui bun succesoral. Astfel, dac motenirea cuprinde o cas cu dou camere de dimensiuni egale, iar la succesiune vin doi motenitori, fiecare dintre ei nu va avea drept, pn la mpreal, la una din cele dou ncperi, ci la o jumtate din fiecare molecul a ntregii case. Prin urmare, indiviziunea succesoral este o mas de bunuri transmis ctre o pluralitate de motenitori, fiecare dintre acetia dobndind numai o cot-parte ideal din dreptul asupra bunurilor (o fraciune, de exemplu, 1/4, 1/3 etc.), fr ca aceast cot s fie concretizat, n materialitatea ei, asupra unor anume bunuri determinate din motenire. B. Regimul juridic al indiviziunii succesorale Potrivit Codului civil, indiviziunea succesoral este crmuit de dou principii: a) fiecare dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra unui anume bun din indiviziune; b) fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei-pri ideale de drept care i se cuvine din indiviziune. Aceste principii determin regimul juridic al actelor pe cart le pot face coindivizarii, n legtur cu bunurile succesorale, ct timp acestea se afl n indiviziune: - fiecare coindivizar poate dispune liber de cota sa parte ideal din motenire, ca de orice alte elemente din patrimoniul su; - ntruct fiecare dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra unui anumit bun din indiviziune, nseamn c actele privind un anumit bun trebuie fcute cu consimmntul unanim al coindivizari lor. Aceasta este ceea ce se cheam regula unanimitii. n privina actelor pe care le pot face coindivizarii, distingem ntre actele juridice de dispoziie sau de administrarei actele materiale. Actele juridice de dispoziie privind un anumit bun trebuie fcute cu consimmntul tuturor coindivizarilor; de exemplu, vnzarea unui bun al motenirii. Dac un coindivizar a fcut un act de nstrinare fr consimmntul celorlali coindivizari, valabilitatea actului va depinde de rezultatul mprelii, ntr-adevr, ntruct mpreala are un efect declarativ, dac bunul nstrinat va intra n lotul coindivizarului care a dispus de bun, actul va fi, retroactiv, valabil, iar dac bunul va intra n lotul altui coindivizar, actul va fi, retroactiv, desfiinat. Aceeai soluie, bazat pe regula unanimitii, este aplicabil i actelor de administrare privind bunurile aflate n indiviziune. Trebuie artat c regula unanimitii a fost criticat n literatura juridic, deoarece, prin aplicarea ei, opunerea unui singur coindivizar poate paraliza ncheierea unor acte de dispoziie, care ar fi necesare i utile nainte de mpreala motenirii. Datorit dificultilor pe care le ridic n practic aceast regul, instanele judectoreti au validat unele acte ncheiate de un coindivizar, justificndu-le pe ideea mandatului tacit sau a gestiunii de afaceri.

83

Astfel, n aplicarea principiului gestiunii de afaceri, s-a decis c actul de administrare sau de conservare asupra unui bun indiviz, fcut de un coindivizar, profit i celorlali coindivizari, nlturnd astfel caracterul de imobil abandonat. Efectuarea de ctre un coindivizar a unor lucrri de reparaii cu caracter de ntreinere a bunului sau de sporire a confortului acestuia d natere doar unui drept de crean, fr a fi afectate cotele din dreptul de proprietate ale coindivizarilor. De asemenea, s-a decis c un coindivizar, fr consimmntul celorlali, poate cere remedierea degradrilor bunului indiviz sau despgubiri n temeiul art.998-999 C.civ. Actele materiale privind bunurile indivize au un regim diferit. Practica judectoreasc a stabilit c fiecare coindivizar poate folosi bunurile indivize, fr consimmntul celorlali coindivizari, cu singura condiie de a fi respectate drepturile celorlali. Folosina nu poate duce ns la schimbarea destinaiei bunului i nici la transformarea modului de folosin, fr consimmntul tuturor coindivizarilor. In cazul n care coindivizarii nu cad de acord asupra folosinei materiale a bunului, instana judectoreasc nu poate face un partaj de folosin, ci singura soluie va fi mpreala motenirii. Fructele bunurilor indivize se cuvin coindivizarilor proporional cu partea indiviz a fiecruia. Cnd unul dintre coindivizari a cules singur fructele bunului indiviz sau a folosit n exclusivitate bunul, ceilali coindivizari pot reclama cotele ce li se cuvin din fructe sau valoarea folosinei, independent de mpreala bunului. Trebuie artat c, ntruct fiecare coindivizar are un drept real exclusiv asupra cotei-pri ideale de drept care i se cuvine din indiviziune, nseamn c aceast cot-parte poate fi nstrinat, fr consimmntul celorlali coindivizari. Ca efect al nstrinrii, dobnditorul devine coindivizar n locul dispuntorului. C. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieirea din indiviziune Art.728 C.civ. dispune: Nimeni nu poate fi obligat a rmne n indiviziune. Un coerede poate oricnd cere mpreala succesiunii, chiar cnd ar exista convenii sau prohibiii contrare". Prin urmare, dreptul de a cere ieirea din indiviziune (mpreala) se poate exercita oricnd, indiferent ct timp a trecut de la naterea indiviziunii. Trebuie observat c, dei dreptul de a cere mpreala motenirii este imprescriptibil din punct de vedere extinctiv, totui, el poate fi paralizat prin uzucapiune131, ntr-adevr, dac unul dintre coindivizari exercit timp de 30 de ani o posesie util pentru sine asupra unor bunuri indivize, el va putea opune celorlali coindivizari dobndirea dreptului de proprietate exclusiv asupra acestor bunuri (art.729 C.civ.). Dispoziiile art.728 C.civ., care consacr imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieirea din indiviziune, au un caracter imperativ, n consecin, va fi nul dispoziia testatorului prin care coindivizarii sunt obligai s rmn n indiviziune. De asemenea, este nul convenia coindivizarilor al crei obiect ar fi renunarea la dreptul de a cere mpreala motenirii. Trebuie observat ns c, ntruct n anumite cazuri rmnerea temporar n indiviziune ar prezenta un anumit interes pentru coindivizari, legea permite acestora s ncheie o convenie de meninere a indiviziunii pe un termen de cel mult 5 ani; la expirarea acestui termen, se poate prelungi pe ali 5 ani (art.728 C.civ.). 2. MPREALA MOTENIRII A. Noiunea de mpreal a motenirii Indiviziunea ia sfrit prin mpreal sau partaj. Aciunea de mpreal (partaj) este modalitatea prin care motenitorii i realizeaz dreptul de a iei din indiviziune. Prin partaj (mpreal) se nelege acea operaie juridic prin care se pune capt strii de indiviziune, n sensul c bunurile stpnite n comun, pe cote-pri, sunt trecute, potrivit cu 84

ntinderea cotelor cuvenite coprtailor, n proprietatea exclusiv a fiecruia dintre coindivizari. Astfel, dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor indivize devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor anumite bunuri, determinate n materialitatea lor, fiecare coindivizar devenind, aadar, proprietarul exclusiv al bunului sau bunurilor ce i-au fost atribuite. mpreala definitiv, total sau parial, a bunurilor ce formeaz proprietatea indiviz poate avea loc pe baza nelegerii coprtailor, iar cnd nu se neleg sau legea prevede astfel, se face de instana judectoreasc, ntr-o atare situaie, coprtaii devin proprietari exclusivi asupra bunurilor respective. Spre deosebire de mpreala definitiv, care are drept consecin ncetarea strii de indiviziune prin efectul declarativ al partajului , mpreala de folosin are ca obiect numai folosina bunurilor indivize, fr a stabili fondul dreptului de proprietate al coindivizarilor, care i mpart n mod vremelnic numai fructele sau uneori i posesia. Aceast nelegere ntre coindivizari, care se ntemeiaz pe principiul nscris n art.969 C.civ., este ngduit de lege dac nu atinge ordinea public i bunele moravuri, coindivizarii fiind n drept s se neleag cu privire la posesia i repartizarea fructelor, dar rmnnd deocamdat nemprit numai proprietatea. Este ns necesar ca toi coindivizarii s fie capabili i s consimt, o atare convenie nefiind opozabil celor ce nu au participat la ea ori nu au avut capacitatea legal. mpreala de folosin constituie numai o facultate i nu o obligaie pentru coindivizari. n cazul n care coindivizarii nu se neleg n sensul unei mpreli de folosin, coindivizarul interesat are numai calea aciunii de mpreal definitiv (de proprietate), n cadrul creia se rezolv implicit i problema folosinei. mpreala este reglementat prin dispoziiile Codului civil (art.728-729) i ale Legii nr.603 din 10 septembrie 1943 pentru simplificarea mprelilor judiciare. B. Cererea de mpreal a motenirii a) Persoanele care pot cere mpreala motenirii. mpreala motenirii poate fi cerut de urmtoarele persoane: -coindivizarii (denumii i coprtai), adic motenitorii legali i testamentari care se afl n indiviziune. In privina motenitorilor testamentari, trebuie artat c numai legatarii universali i cu titlu universal au acest drept, nu i legatarii cu titlu particular, care dobndesc - de la data deschiderii motenirii - un drept concretizat asupra unui anumit bun (ut singuli); -creditorii personali ai coindivizarilor, ei pot cere sau pot continua mpreala cerut de coindivizarul debitor". Dar, aa cum prevede art. 1825 C.civ., creditorii nu au dreptul s scoat n vnzare partea indiviz a unui coindivizar din imobilele motenirii nainte de mpreal; -succesorii n drepturi ai coindivizarilor, adic cei crora coindivizarii le-au cedat drepturile lor, dar numai dac transmisiunea a fost universal sau cu titlu universal. b) Capacitatea necesar pentru a putea cere mpreala motenirii. Aa cum se va arta, mpreala motenirii este un act juridic declarativ. Cu toate acestea, datorit consecinelor pe care le poate avea asupra patrimoniului coprtailor, legea o asimileaz, n privina capacitii, cu un act de nstrinare. Drept urmare, cel care cere mpreala trebuie s aib capacitate pentru a face acte de dispoziie, adic s aib capacitate deplin de exerciiu. Persoanele cu capacitate de exerciiu restrns vor putea cere personal mpreala, dar cu ncuviinarea prealabil a ocrotitorilor legali. Dac mpreala se face prin act juridic, att n cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciiu, ct i al celor cu capacitate de exerciiu restrns este necesar i ncuviinarea autoritii tutelare (art.129 din Codul familiei).

85

C. Obiectul mprelii Patrimoniul succesoral cuprinde totalitatea drepturilor i obligaiilor cu valoare economic ce au aparinut celui care las motenirea. ntruct, n momentul deschiderii succesiunii, creanele i datoriile defunctului se divid, prin efectul legii, ntre motenitori, n proporie cu prile lor din motenire, rezult c nu ntregul patrimoniu succesoral face obiectul mprelii. De aceea, rmn n indiviziune numai bunurile asupra crora poart drepturile reale. In principiu fac obiectul mprelii numai bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului. Dar, de la aceast regul sunt dou categorii de excepii: a) Bunuri care fac obiectul mprelii, dei nu au existat in masa succesoral la data deschiderii succesiunii. Din diverse raiuni, fac parte din aceast categorie: bunurile care au intrat n masa succesoral prin intermediul subrogaiei reale cu titlu universal; bunurile readuse la aceast mas prin reduciunea liberalitilor excesive; bunurile readuse la aceeai mas ca efect al raportului donaiilor; fructele produse de bunurile aflate n masa succesoral, ulterior deschiderii motenirii. Astfel, fructele produse de un bun succesoral, dup data deschiderii motenirii, duc la creterea motenirii i fac parte din masa de mprit. Deci, comotenitorul care a folosit un bun succesoral este obligat s aduc la masa de mprit fructele naturale, industriale i civile140 produse de bun dup deschiderea motenirii. Aceast obligaie exist chiar i n cazul n care folosina bunului a fost tolerat de ceilali comotenitori. Pe de alt parte, fructele 'naturale se aduc la masa partajabil fr a putea imputa comotenitorului c nu a luat msuri pentru a spori productivitatea terenului, n condiiile n care neperceperea unei cantiti sporite de fructe este imputabil, deopotriv, tuturor motenitorilor, rmai n expectativ. Regimul juridic al fructelor civile (chirii, dobnzi etc.) se aplic i echivalentului bnesc al folosinei exercitate de un coindivizar asupra unei pri din bunul succesoral; sczndu-se (conform cotei fiecrui motenitor) eventualele reparaii i mbuntiri aduse acestui bun ori impozitele i taxele achitate ctre stat. Dreptul la aciune privind cererea de aducere la masa succesoral a fructelor, ca i cererea de partaj sunt imprescriptibile. b) Bunuri care, dei fac parte din patrimoniul succesoral, nu constituie obiect al mprelii. Sunt n aceast categorie, mai nti, bunurile individual determinate care fac obiectul unor legate cu titlu particular, ntruct ele nu se afl n indiviziune, legatarii dobndind asupra lor un drept real, nc din momentul deschiderii succesiunii141, n al doilea rnd, nu constituie obiect al mprelii nici bunurile care fie prin natura, fie prin destinaia lor nu se pot mpri, dei se afl n indiviziune. Aa sunt, de exemplu, amintirile de familie (portrete, decoraii, diplome, scrisori, manuscrise, dac nu sunt destinate publicitii) care, uneori, vor fi atribuite de instan - n caz de litigiu - acelui membru al familiei ce apare ca fiind cel mai indicat s le dein. La fel, datorit destinaiei lor, vor rmne n indiviziune (urmnd a li se aplica, prin asemnare, regulile de la coproprietatea forat) curile, locurile de trecere, casa scrilor, acoperiurile etc, precum i servituiile. In sfrit, nu vor fi cuprinse n masa succesoral nici locurile de nmormntare. Potrivit reglementrii legale, locurile de nmormntare n cimitire sunt proprietate de stat i pot fi concesionate prin act administrativ , n folosin pe termen nelimitat, pe 50 de ani sau pe 7 ani. Dreptul de concesiune este un drept real imobiliar de folosin, care se exercit n indiviziune forat de ctre concesionari. Acest drept poate fi aprat att prin aciunile posesorii, ct i prin cele petitorii.

86

Dreptul de concesiune a locurilor de nmormntare pe termen nelimitat sau pe termen de 50 de ani va putea fi transmis prin motenire legal sau testamentar, potrivit dispoziiilor Codului civil. Transmisiunea pe cale testamentar nu este condiionat de existena unui anumit grad de rudenie ntre concesionar i legatar. Locul de nmormntare transmis pe cale de motenire nu poate fi divizat ntre motenitori i, deci, nu poate face obiectul mprelii, n consecin, locul de nmormntare nu poate intra n formarea loturilor i nici nu poate fi atribuit unui singur motenitor pentru complinirea drepturilor sale succesorale. Datorit naturii i caracteristicilor dreptului de concesiune, acceptarea lui de ctre motenitori nu poate constitui un act de acceptare valabil pentru motenirea propriu-zis, dup cum renunarea la motenire nu are influen asupra dreptului de concesiune a locului de nmormntare. Indiferent de poziia pe care o iau motenitorii n legtur cu motenirea propriuzis, acetia dobndesc dreptul de concesiune privind locul de nmormntare, dovedindu-i pe baza certificatului de motenitor vocaia lor succesoral legal sau testamentar, potrivit Codului civil. D. Lichidarea pasivului succesoral Codul civil consacr regula diviziunii de drept a pasivului succesoral. ntr-adevr, datoriile i sarcinile motenirii se mpart, de drept, ntre comotenitori, de la data deschiderii motenirii, proporional cu partea ereditar a fiecruia (art.777 i 1060 C.civ.). De remarcat c regula diviziunii de drept a pasivului succesoral opereaz att n cazul acceptrii pure i simple, ct i n cel al acceptrii sub beneficiu de inventar. Ct privete contribuia pe care trebuie s o aib flecare comotenitor la suportarea datoriilor i sarcinilor motenirii, Codul civil cuprinde i o alt dispoziie, potrivit creia comotenitorii contribuie la plata datoriilor i sarcinilor motenirii, fiecare n proporie cu ce ia (art.774). In realitate, partea contributiv din datoriile i sarcinile motenirii se calculeaz - aa cum prevd art.777 i 1060 C.civ. - n raport de partea ereditar a fiecrui comotenitor, adic n funcie de vocaia la motenire i nu n raport de emolumentul pe care l culeg efectiv din motenire. Problema n discuie prezint interes practic n acele cazuri n care emolumentul cules de motenitor este mai mic dect vocaia la care el are dreptul (de exemplu, motenitorul nsrcinat cu plata unui legat cu titlu particular sau motenitorul care este lipsit de partea ce i se cuvenea din bunurile succesorale pe care le-a dosit). n aceste cazuri, dei va lua efectiv mai puin din motenire dect ar fi avut dreptul potrivit vocaiei sale, totui, motenitorul va suporta datoriile i sarcinile proporional cu vocaia la care era ndreptit. Trebuie artat c prile ereditare se socotesc avndu-se n vedere vocaia tuturor motenitorilor universali sau cu titlu universal care vin la motenire n temeiul legii sau testamentului; nu se iau n consideraie legatarii cu titlu particular, deoarece acetia, n principiu, nu rspund pentru pasivul motenirii. Diviziunea de drept a pasivului succesoral ntre comotenitori are consecine asupra dreptului de urmrire al creditorilor succesorali, ntr-adevr, creditorii succesorali vor trebui s-i divizeze urmrirea, adic ei vor putea urmri pe fiecare comotenitor, proporional cu partea lui ereditar. ntruct rspunderea fiecrui comotenitor este limitat la partea sa ereditar, insolvabilitatea unuia dintre comotenitori va fi suportat de ctre creditor i nu de ctre ceilali comotenitori. 87

Regula diviziunii de drept a pasivului succesoral cunoate anumite excepii: a)dreptul de gaj general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil pe toat durata indiviziunii. Aceasta nseamn c, pn la mpreala motenirii, creditorii pot urinri bunurile succesorale, fr s li se poat opune regula diviziunii de drept a datoriilor i sarcinilor succesorale; b)n cazul n care creana se refer la un bun individual determinat, motenitorul care se afl n posesia bunului este singur inut de executarea obligaiei (art. 1061 C.civ.); c)n cazul cnd obligaia este indivizibil prin natura ei sau prin convenie, creditorul poate urmri pentru ntreaga obligaie pe oricare dintre motenitori; d)n cazul unei creane ipotecare, creditorul va putea urmri pentru ntreaga crean pe comotenitorul n lotul cruia a czut imobilul ipotecat144. Potrivit legii, n msura n care un comotenitor a pltit din datoria comun mai mult dect partea sa, va putea recupera ceea ce a pltit n plus de la ceilali comotenitori. Pentru recuperarea a ceea ce a pltit din partea sar comotenitorul beneficiaz de mai multe aciuni. Astfel, comotenitorul i poate ntemeia preteniile sale pe aciunea izvort din gestiunea de afaceri (art. 93 7 C.civ.). Apoi, comotenitorul are la ndemn aciunea izvort din subrogaia legal; comotenitorul obligat s plteasc o datorie comun, peste partea sa, este subrogat n drepturile creditorului pltit, putnd urinri pe ceilali comotenitori numai pentru partea la care fiecare era obligat (art. 1108 C.civ.). n sfrit, comotenitorul poate folosi aciunea bazat pe obligaia de garanie a mprelii; obligarea comotenitorului la plata peste partea sa constituie un caz de tulburare i eviciune a motenitorului i, n consecin, ceilali comotenitori au obligaia de garanie (art.787 C. civ.). E. Raportul succesoral In vederea asigurrii unei drepte mpreli a motenirii, legea cere efectuarea, n prealabil, a raportului succesoral. Potrivit Codului civil, raportul succesoral este o operaie de readucere (raportare), de ctre anumii motenitori, la masa succesoral a bunurilor pe care le-au primit cu titlu de donaie, precum i a datoriilor pe care le-au avut fa de cel care las motenirea. Aa cum rezult, raportul succesoral este de dou feluri: raportul donaiilor i raportul datoriilor. ntruct fiecare form de raport succesoral prezint aspecte specifice, ele vor fi analizate separat. Raportul donaiilor 1. Noiune. Aa cum am artat, sunt anumite bunuri care dei la data deschiderii motenirii nu existau n patrimoniul defunctului, totui, ele sunt incluse n masa de mprit. Avem n vedere acele bunuri pe care cel care las motenirea le-a donat n timpul vieii sale i pe care donatarii trebuie s le readuc la masa succesoral. Au aceast obligaie descendenii defunctului i soul supravieuitor, dar numai cnd acesta vine n concurs cu descendenii (art.7151 C.civ.; art. 1 din Legea nr.319/1944). Executarea obligaiei de readucere la masa succesoral a bunurilor donate poart denumirea de raport al donaiilor. Prin raportul donaiilor se urmrete s se asigure o egalitate ntre descendenii defunctului, precum i ntre acetia i soul supravieuitor. n cazul n care, n timpul vieii, cel care a lsat motenirea a fcut donaii unora dintre descendeni sau soului supravieuitor se prezum, n afara unei manifestri de voin contrar, c a 88

voit s le fac celor gratificai numai un avans asupra prii din motenire pe care o vor culege la decesul su. De aceea, pentru a pstra egalitatea ntre motenitori, cei gratificai prin donaii au obligaia de a readuce la masa succesoral bunurile primite pentru a se face o dreapt mpreal a motenirii. Trebuie artat c, ntruct obligaia de raport se ntemeiaz pe voina prezumat a donatorului, nseamn c acesta poate scuti pe cei gratificai de obligaia de raport. n acest caz, donaia se consider a fi fcut peste partea de motenire ce se cuvine motenitorului. Raportul donaiilor nu se confund cu operaia pe care o implic stabilirea masei de calcul, de adugare fictiv la masa succesoral a valorii donaiilor fcute de cel care las motenirea. ntr-adevr, pe cnd raportul donaiilor implic o readucere efectiv - n natur sau prin echivalent - la masa succesoral a bunurilor donate, operaia care se face cu ocazia stabilirii masei de calcul este fictiv, pe hrtie. Apoi, raportul donaiilor privete numai donaiile, fcute fr scutire de raport, descendenilor i soului supravieuitor, acesta din urm numai cnd vine n concurs cu descendenii. Operaia de stabilire a masei de calcul cuprinde toate donaiile fcute de cel care las motenirea, indiferent de persoana gratificat. 2. Condiiile obligaiei de raport. Pentru a exista obligaia de raport trebuie ndeplinite urmtoarele condiii: a) motenitorul gratificat prin donaie s aib calitatea de descendent sau de so supravieuitor, acesta din urm numai cnd vine n concurs cu descendenii. Descendenii sunt obligai la raport - trebuie subliniat - i n cazul cnd sunt de grade diferite; b) motenitorul - descendent sau so supravieuitor, n concurs cu descendenii - s fi acceptat motenirea, indiferent dac acceptarea a fost pur i simpl ori sub beneficiu de inventar. Motenitorul care renun la motenire poate pstra donaia primit n limitele cotitii disponibile (art.752 C.civ.); c) motenitorul s aib calitatea de donatar. Cele dou caliti - de motenitor i de donatar - trebuie s coexiste la aceeai persoan n momentul deschiderii motenirii (art.753 C.civ.). Motenitorul datoreaz raportul numai pentru donaiile primite personal. Cu alte cuvinte, raportul este datorat numai pentru sine, nu pentru altul, ntr-adevr, potrivit art.754 i 756 C.civ., donaiile fcute fiului sau soului motenitorului sunt considerate c s-au fcut cu scutire de raport. Aceasta nseamn c motenitorul nu este obligat s raporteze donaiile fcute - de ctre cel care las motenirea - descendenilor motenitorului sau soului supravieuitor al acestuia. Codul civil se abate de la regula raportului pentru sine ntr-un singur caz, cel al motenirii prin reprezentare. Potrivit art.755 C.civ., n cazul n care un descendent vine la motenire prin reprezentare, el este obligat s raporteze donaia pe care printele su a primit-o de la cel care las motenirea, chiar dac a renunat la motenirea printelui; dimpotriv, cnd descendentul vine la motenire n nume propriu, el nu are obligaia de a raporta donaia primit de printele su de la cel care las motenirea, chiar dac a primit motenirea acestui printe. Derogarea este justificat ct privete cazul n care reprezentantul a acceptat motenirea celui reprezentat, deoarece, cu toate c nu a fost gratificat personal, descendentul profit de donaia fcut printelui su. Soluia nu are ns justificare n cazul n care reprezentantul nu a acceptat motenirea celui reprezentat i, deci, nu a beneficiat de donaia primit de printele sau;

89

d) donaia s fi fost fcut fr scutire de raport. Fiind ca nsi o liberalitate, scutirea de raport trebuie fcut n formele prevzute de lege pentru liberaliti. Manifestarea de voin a donatorului, n sensul scutirii donatarului de obligaia de raport, trebuie s fie expres (art.846 C.civ.). Trebuie artat c, pornind de la faptul c raportul donaiilor se ntemeiaz pe intenia presupus a donatorului, practica judectoreasc a decis c scutirea de raport depinde de interpretarea voinei donatorului, fiind suficient ca, fie dintr-o clauz expres din nsui actul de donaie sau dintr-un act anterior, fie n mod implicit prin modul n care donatorul a creat folosul gratuit n favoarea descendentului s se poat deduce n mod nendoielnic c intenia a fost ca folosul creat s fie peste partea din motenire la care motenitorul are dreptul. In toate cazurile, scutirea de raport este permis donatorului numai cu condiia ca donaia s fi fost fcut n limitele cotitii disponibile, n caz contrar, donaia va fi supus reduciunii. 3. Persoanele care pot cere raportul. Aa cum am artat, potrivit legii, sunt obligai s raporteze donaiile primite descendenii i soul supravieuitor, cnd vine n concurs cu descendenii. Intre motenitorii obligai la raport, obligaia de a raporta donaiile are un caracter reciproc, n consecin, fiecare dintre ei are dreptul s cear celorlali s raporteze donaiile primite de la cel care las motenirea; un descendent poate cere raportul de la ceilali descendeni ori ele la soul supravieuitor, iar acesta din urm poate cere raportul de la descendeni. Potrivit art.763 C.civ., legatarii i creditorii nu pot cere motenitorilor - descendent ori so supravieuitor- s raporteze donaiile. In legtur cu creditorii se impun anumite precizri. Interdicia nu se refer la creditorii personali ai motenitorului ndreptit la raport, deoarece acetia pot cere raportul pe calea aciunii oblice, n numele i pe seama debitorului lor (art.974 C.civ.). Dispoziia citat privete pe creditorii succesorali; acetia, dac motenirea a fost acceptat sub beneficiu de inventar, nu pot cere raportul, deoarece, fa de ei, bunurile donate au ieit din patrimoniul debitorului i, deci, din gajul lor general. Dac ns motenirea a fost acceptat pur i simplu, patrimoniul succesoral se confund cu patrimoniul personal al motenitorului i, n consecin, creditorii succesorali devin creditori personali putnd cere raportul prin aciunea oblic. Legatarii fr nici o distincie nu pot cere raportul i nici nu pot beneficia de raportul cerut de alii. Dovada donaiei raportabile trebuie fcut de ctre cel care cere raportul; ea se poate face prin orice mijloc de prob admis de lege. 4. Donaiile supuse raportului. Potrivit art.751 C.civ., cel obligat la raport este inut s raporteze tot ce a primit de la defunct prin dar, att direct ct i indirect". Afar de cazul cnd donatorul a dispus altfel. Prin urmare, sunt supuse raportului toate donaiile, indiferent de forma n care au fost realizate. Aceasta nseamn c se iau n consideraie: a)donaiile directe, adic donaiile fcute prin act autentic i darurile manuale; b)donaiile indirecte, adic donaiile realizate prin alt act juridic; de exemplu, renunarea la un drept din partea celui care las motenirea cu intenia de a gratifica pe motenitorul obligat la raport; iertarea de datorie consimit de cel care las motenirea celui obligat la raport etc; 90

c)donaiile simulate, fie prin deghizare, fie prin interpunere de persoane. In cazul deghizrii unei donaii printr-un act juridic oneros se prezum, pn la proba contrar, scutirea de raport. Deci, cnd din mprejurrile de fapt rezult nendoielnic intenia donatorului de a scuti pe cel gratificat de obligaia de raport, donaia nu va fi supus raportului. Potrivit art.758 C.civ., cel obligat la raport este inut s raporteze ceea ce printele a cheltuit cu dnsul dotndu-1, procurndu-i vreo carier sau pltindu-i datoriile. Prin cheltuieli de nzestrare se neleg donaiile fcute n vederea cstoriei. Practica judectoreasc a decis c nzestrarea fcut fr respectarea formei autentice cerute pentru donaii exprim totui intenia printelui de a ceda copilului, att folosul bunului, ct i fructele ori veniturile produse de el. In consecin, din punctul de vedere al raportului donaiilor, asemenea nzestrri au acelai regim legal pe care l au donaiile. De la regula potrivit creia toate donaiile sunt supuse raportului exist anumite excepii. Aa cum am artat, unele donaii nu sunt supuse raportului, dac donatorul a scutit de raport pe cel gratificat. Apoi, legea excepteaz anumite donaii de la obligaia raportului, i anume: a) cheltuieli de hran, ntreinere, educaie, de nvare a unui meteug, cheltuielile de nunt i darurile obinuite (art.759 C.civ.). Toate aceste cheltuieli sunt considerate ca fcute n executarea obligaiei legale de ntreinere prevzut n sarcina prinilor; ele sunt fcute, de obicei, din venituri i, deci, nu duc la diminuarea notabil a patrimoniului donatorului i la sporirea patrimoniului celui gratificat; b) Fructele sau veniturile bunurilor supuse raportului dobndite anterior deschiderii motenirii (art.762 Cod civ.) Prin urmare, dac bunul care face obiectul donaiei este productor de fructe sau venituri, cu toate c bunul va fi supus raportului, fructele sau veniturile produse de bun i dobndite anterior deschiderii motenirii nu vor fi raportabile . Aceast scutire de raport se explic c donatorul a dorit s procure donatarului folosina anticipat a bunului donat. Or dac donatarul ar fi obligat s raporteze i fructele dobndite anterior deschiderii motenirii, donaia ar fi ntrutotul anihilat. Apoi, dac ar fi obligat s restituie fructele pe care le-a dobndit i le-a folosit, aceasta ar fi o obligaie prea oneroas pentru donatar. 5. Modurile de efectuare a raportului Codul civil consacr dou moduri de a executa raportul donaiilor: n natur i prin echivalent sau prin luare mai puin (art.764). Raportul n natur const n readucerea la masa succesoral a bunului nsui care a fcut obiectul donaiei. Raportul prin echivalent sau prin luare mai puin const n faptul c cel obligat la raport pstreaz bunul donat, dar ntoarce la masa succesoral valoarea lui; el se poate realiza pe trei ci: a) prin preluare; comotenitorii crora li se datoreaz. raportul iau mai nti din masa succesoral o parte egal cu valoarea donaiei (dac este posibil, bunuri de acelai fel), dup ce bunurile rmase se mpart ntre toi comotenitorii; b)prin imputaie; n acest caz, valoarea donaiei se scade din partea cuvenit motenitorului obligat la raport; acesta va culege efectiv o parte din motenire, care reprezint diferena dintre partea sa succesoral i valoarea donaiei; c) n bani; n acest caz, motenitorul obligat la raport depune la masa succesoral o sum de bani, care reprezint contravaloarea donaiei primite, dup care motenirea se mparte ntre toi motenitorii. Potrivit art.765 C.civ., raportul n natur are ca obiect bunurile imobile. Deci, cel obligat la raport are obligaia de a readuce la masa succesoral bunul n natura lui specific.

91

Ca urmare a raportului, contractul de donaie este retroactiv desfiinat i, ca atare, de la data deschiderii motenirii, bunul intr n masa succesoral indiviz (art.769 C.civ.). Desfiinarea contractului de donaie produce i urmtoarele efecte: a) bunul se ntoarce la masa succesoral libeivde orice sarcini, cu excepia ipotecilor (art.765 i 769 C.civ.); b) dac bunul a pierit fortuit, riscul l suport motenirea (art. 760 C.civ.); c) donatarul rspunde pentru toate degradrile care au micorat valoarea bunului, cauzate prin fapta sa ilicit i culpabil; n cazul n care bunul a pierit din culpa donatarului, acesta va fi obligat s raporteze contravaloarea bunului din momentul deschiderii motenirii. In cazul n care motenitorul obligat la raport a fcut anumite cheltuieli cu imobilul n cauz, ceilali motenitori au obligaia s-i restituie cheltuielile necesare i utile (art.766 C.civ.). Restituirea acestor cheltuieli este garantat printr-un drept de retenie asupra imobilului pe care l are motenitorul obligat la raport (art.771 C.civ.). In mod excepional, raportul imobilelor se face prin echivalent, dac dispuntorul impune sau autorizeaz acest lucru, n caz de nstrinare sau ipotecare a imobilului, nainte de data deschiderii motenirii etc. In toate cazurile, evaluarea se va face dup valoarea bunului la data deschiderii motenirii (art.765 C.civ.). Potrivit art.772 C.civ., raportul prin echivalent are ca obiect bunuri mobile, n acest caz, contractul de donaie nu este desfiinat, donatarul pstrndu-i dreptul de proprietate asupra bunului. Donatarul va raporta valoarea bunului donat. Riscul pieirii fortuite a bunului l suport donatarul; el va fi obligat s napoieze la masa succesoral contravaloarea bunului. Totodat, actele juridice fcute n legtur cu bunul donat i pstreaz valabilitatea. Potrivit legii, valoarea ce se raporteaz este cea pe care o avea bunul la data facerii donaiei. Valoarea se determin dup statul estimativ anexat donaiei sau, n lipsa lui, prin expertiz (art.722 C.civ.). In mod excepional, raportul mobilelor se face n natur, dac donatorul a impus ori a autorizat acest lucru. 6. Aciunea privind raportarea donaiilor. Aceast aciune poate fi fcut separat ori n cadrul unei aciuni pentru ieirea din indiviziune. Aciunea are un caracter personal; ea nu poate fi intentat dect mpotriva motenitorilor donatari. In sfrit, dreptul la aciune se poate exercita n cadrul termenului de prescripie de 3 ani ,(art.3 din Decretul nr. 167/1958). Termenul curge de la data deschiderii motenirii. Raportul datoriilor Potrivit art.738 C.civ., fiecare motenitor este obligat s raporteze la masa succesoral donaiile pe care le-a primit i sumele ce este dator ctre succesiune". Prin urmare, n cazul n care un motenitor a avut anumite datorii fa de cel care las motenirea, el este obligat s le raporteze la masa succesoral. Sunt supuse raportului urmtoarele datorii: mprumutul acordat de ctre cel care las motenirea unui motenitor i nerestituit; suma datorat de un motenitor cu titlu de despgubiri, pentru prejudiciul cauzat celui care las motenirea etc. Prin raportul datoriilor se urmrete, ca i n cazul raportului donaiilor, s se asigure egalitatea ntre coprtai. ntr-adevr, pentru ceea ce datora celui care las motenirea, comotenitorul debitor ar putea fi urmrit - n calitatea sa de debitor - de ctre ceilali comotenitori, care, prin efectul deschiderii motenirii, au devenit creditori, fiecare pentru o parte 92

din datorie. Dar, folosind aceast cale, comotenitorii ar avea de suportat riscul insolvabilitii comotenitorului debitor i concursul creditorilor acestuia. Pentru a evita aceste inconveniente, legea instituie obligaia de raport a datoriei; comotenitorii vor avea dreptul s ia din masa succesoral, nainte de a fi mprit, bunuri n limita cotei de crean la care au dreptul, n acest fel, comotenitorii sunt satisfcui n drepturile lor i este pstrat egalitatea tuturor comotenitorilor. Trebuie artat c, n general, se admite c raportul datoriilor constituie o modalitate de lichidare a datoriilor proprie mprelii, care arc ca scop s asigure egalitatea ntre coprtai. In consecin, raportul datoriilor i gsete aplicarea n toate cazurile de indiviziune cnd unul dintre coprtai are o datorie fa de masa de mprit. F. Formele mprelii mpreala motenirii se poate face prin bun nvoial de ctre comotenitori sau pe cale judectoreasc, cnd ntre comotenitori exist nenelegeri ori legea impune aceast modalitate de mpreal. ntruct fiecare dintre aceste forme prezint particulariti proprii, ele vor fi examinate separat. a) mpreala motenirii prin bun nvoial mpreala motenirii prin bun nvoial este permis dac toi comotenitorii sunt prezeni i cad de acord asupra mpririi bunurilor ntre ei (art.730 C.civ.). Desigur, se cere s fie prezeni comotenitorii care au acceptat motenirea. Modalitatea partajului prin bun nvoial se poate folosi i n cazul n care printre comotenitori sunt minori, dar prin ocrotitorul legal sau asistai de acesta i, n toate cazurile, dac exist ncuviinarea prealabil a autoritii tutelare. In cazul n care partajul s-a fcut n absena unui coprta, acesta poate cere anularea partajului. De asemenea, partajul fcut fr ncuviinarea autoritii tutelare este anulabil. Dar, acest partaj poate fi ratificat de ctre minorul devenit major. Legea nu prevede nici o condiie de form pentru realizarea mprelii prin bun nvoial. Aceasta se poate face verbal ori se poate constata printr-un nscris. Forma scris servete numai pentru prob i nu pentru validitatea mprelii. Excepional, cnd n masa succesoral se afl terenuri, mpreala trebuie s mbrace sub sanciunea nulitii absolute a partajului - forma nscrisului autentic. mpreala prin bun nvoial poate avea ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize (mpreala definitiv) sau numai folosina acestor bunuri. Comotenitorii se pot nelege i n sensul ca unii dintre ei s dobndeasc nuda proprietate asupra unor bunuri imobile, iar alii uzufructul i eventual o sult. Partajul voluntar poate avea ca obiect ntreaga motenire sau numai o parte din aceasta, urmnd ca restul motenirii s se mpart pe cale judectoreasc. In toate cazurile n care comotenitorii nu se neleg cu privire la mpreal, aceasta se face pe cale judectoreasc. mpreala prin bun nvoial nu este permis n acele cazuri n care legea prevede ca ea s se fac pe cale judectoreasc. b) mpreala motenirii pe cale judectoreasc Dac mpreala motenirii nu se poate realiza prin bun nvoial, datorit nenelegerilor dintre coprtai, ea se va face pe cale judectoreasc.

93

Legea prevede c mpreala motenirii se face obligatoriu pe cale judectoreasc n cazul n care unul dintre coprtai nu este prezent la mpreal, nici personal i nici prin reprezentare, precum i n cazul n care, unul dintre coprtai fiind minor, autoritatea tutelar nu a ncuviinat mpreala prin bun nvoial (art.730 C.civ.). mpreala judectoreasc se realizeaz la cererea coprtaului interesat, care cheam n judecat pe ceilali coprtai. Aciunea n mpreal poate avea ca obiect ntreaga motenire sau numai o parte a ei, inclusiv bunurile supuse reduciunii sau raportului. Printr-o atare aciune trebuie rezolvate orice pretenii reciproce dintre motenitori privind masa succesoral. Instana judectoreasc sesizat se va pronuna printr-o ncheiere asupra admiterii n principiu a aciunii. Trebuie artat c ncheierea de admitere n principiu a aciunii de mpreal este prevzut n vederea unei mai bune organizri a judecii. Ea este recomandabil n motenirile mai complexe, dar poate lipsi n cazul cnd instana judectoreasc are elemente suficiente pe baza crora s poat trece direct la rezolvarea litigiului prin hotrre final. Prin ncheierea de admitere n principiu a aciunii se constat calitatea de coprtai a prilor, cota succesoral a fiecruia, creanele i datoriile coprtailor fa de cel care las motenirea. Totodat, prin aceast ncheiere se stabilete masa de mprit i, cnd este cazul, se opereaz reduciunile i raporturile. n sfrit, instana va hotr dac mpreala se va face n natur ori dac bunurile sau anumite bunuri se vor vinde, urmnd ca preul lor s fie mprit. Potrivit legii, vnzarea la licitaie a unui bun supus mprelii constituie o modalitate de excepie a lichidrii strii de indiviziune, ea putndu-se dispune numai cnd mpreala nu se poate realiza prin celelalte modaliti prevzute de lege (art.9 din Legea nr. 603/1943). ntruct statueaz asupra tuturor chestiunilor legate de fondul litigiului, ncheierea de admitere n principiu a aciunii trebuie motivat ca orice hotrre judectoreasc. n cazul n care s-a dispus mpreala n natur, instana va delega un judector care va proceda, potrivit ncheierii date, la formarea loturilor. Dac este necesar, se poate numi un expert pentru a face aceast operaiune. Masa succesoral se mparte n loturi, potrivit numrului comotenilorilor i innd seama de partea succesoral care se cuvine fiecruia; n cazul n care mpreala se face pe tulpini, numrul loturilor este cel al tulpinilor. Pornind de la necesitatea asigurrii unei egaliti ntre comotenitori, nu numai n valoare, ci i n natur, Codul civil dispune c la alctuirea loturilor trebuie s se repartizeze fiecrui coprta aceeai cantitate de mobile, imobile, de drepturi i creane de aceeai natur i valoare (art.741 C.civ.). In msura n care nu se pot realiza n natur loturi egale, diferena se compenseaz printr-o sum de bani, numit sult, care urmeaz a fi pltit de acei coprtai care vor primi loturi de o valoare mai mare. Cnd se mparte un imobil, mai ales cnd drepturile coprtailor sunt inegale, loturile formate trebuie s reprezinte fiecare o unitate locativ. mprirea nu poate avea ca urmare nlocuirea indiviziunii pe cote cu o alt indiviziune forat n cadrul fiecrui apartament. G. Efectele mprelii Potrivit art.786 C.civ., fiecare comotenitor este prezumat c a motenit singur i imediat toate bunurile care compun partea sa ori care i-au czut prin licitaie i c n-a fost niciodat proprietar pe celelalte bunuri ale motenirii. 94

Prin urmare, n concepia Codului civil, drepturile asupra bunurilor repartizate prin mpreal fiecrui coprta sunt considerate ca dobndite, la data deschiderii motenirii, direct de la cel care las motenirea, considerndu-se c acesta n-a avut niciodat vreun drept asupra bunurilor repartizate prin mpreal celorlali coprtai. Aceasta nseamn c prin mpreal nu se opereaz un transfer de drepturi ntre coprtai, ci se constat - cu efect retroactiv - drepturile care au existat pentru fiecare comotenitor, de la data deschiderii motenirii. Deci, mpreala are un efect declarativ i nu un efect translativ de drepturi. Trebuie artat c ntruct regula cuprins n art.786 C.civ. privind efectul declarativ al mprelii a fost Cum s-a observat, efectul declarativ al mprelii este o ficiune legal, ntr-adevr, numai printr-o ficiune se poate ignora starea de indiviziune n care s-au gsit coprtaii de la data deschiderii motenirii pn la data mprelii, considerndu-se c un coprta a dobndit - direct de la cel care las motenirea - drepturi numai asupra bunurilor ce au fost cuprinse n lotul su i c nu a dobndit nici un drept asupra bunurilor motenirii care au au fost repartizate n loturile celorlali coprtai. Prin aceast ficiune legea unnrete s asigure egalitatea loturilor coprtailor, deoarece altfel, n timpul indiviziunii, un coprta ar putea ca prin actele pe care le ncheie s ncalce drepturile celorlali coprtai. Instituit n scopul ocrotirii intereselor coprtailor, acetia au posibilitatea s deroge de la aceast regul, stipulnd un efect translativ al mprelii. Efectul declarativ al mprelii implic urmtoarele consecine: -actele de dispoziie (nstrinare ori grevare) ncheiate de unul dintre coprtai cu terii, n legtur cu un bun aflat n indiviziune, vor fi sau nu valabile dup cum prin mpreal bunul n cauz a fost repartizat ori nu n lotul coprtaului care a ncheiat actul. Datorit efectului declarativ al mprelii, actul se consolideaz, dac bunul a czut n lotul coprtaului care a dispus, sau este desfiinat retroactiv, dac bunul a czut n lotul altui coprta; -mpreala nu poate constitui un just titlu pentru ca un coprta s poat dobndi prin uzucapiunea de 10-20 de ani un bun pe care 1-a primit n lotul su, dar care nu a aparinut celui care las motenirea; -mpreala nu este supus publicitii imobiliare. Trebuie artat c, n regimul crilor funciare, dobndirea drepturilor reale prin motenire opereaz independent de nscriere, dar, pentru a putea transmite aceste drepturi altor persoane, ele trebuie mai nti intabulate; -ntruct comotenitorii nu sunt succesori n drepturi unul fa de altul, ei nu pot folosi aciunea n rezoluiune cnd unul dintre ei nu execut obligaiile ce decurg din mpreal (de exemplu, pentru neplata sultei; excepional se admite c acest drept exist cnd coprtaii au convenit acest lucru ori n caz de neplat a preului bunului dobndit prin licitaie public). Mai trebuie artat c efectul declarativ al mprelii privete toate bunurile motenirii, indiferent dac sunt mobile ori imobile, corporale sau incorporale. H. Obligaia de garanie ntre comotenitori Potrivit art.787 C.civ., comotenitorii sunt considerai garani unul ctre altul cu privire la tulburrile i eviciunile suferite dac ele provin dintr-o cauz anterioar mprelii. Prin urmare, mpreala d natere unei obligaii de garanie ntre coprtai; n cazul n care un coprta a fost evins de bunul primit prin mpreal, el are dreptul la garanie din partea celorlali coprtai. Legea consacr aceast obligaie de garanie pentru a asigura meninerea egalitii ntre motenitori.

95

ntr-adevr, n virtutea obligaiei de garanie, comotenitorul este ndreptit s cheme n judecat pe ceilali comotenitori pentru a fi aprat, iar dac eviciunea se va produce, acetia sunt inui, fiecare n proporie cu partea sa ereditar, s-1 despgubeasc (art.788 alin.2 C.civ.). Obligaiei de garanie ntre comotenitori n materie de mpreal i sunt aplicabile, n principiu, regulile prevzute de Codul civil pentru obligaia de garanie a vnztorului. Prin tulburare sau cviciune se nelege orice mprejurare care ar duce la micorarea lotului unui comotenitor. Cu toate c legea se refer numai la tulburare sau evictiune, totui se admite c, pentru asigurarea deplinei egaliti, comotenitorii i datoreaz garanie i pentru viciile ascunse ale bunurilor primite prin mpreal. Despgubirea se calculeaz n raport de valoarea pe care bunul o avea la data eviciunii. Pentru a asigura adevrata egalitate ntre comotenitori, paguba va fi suportat de toi comotenitorii, inclusiv de comotenitorul evins, proporional cu partea ereditar a fiecruia, n cazul insolvabilitii unuia dintre comotenitori, partea acestuia va fi suportat de toi comotenitorii, inclusiv de comotenitorul evins. Creana coprtaului evins mpotriva celorlali coprtai este garantat cu privilegiul coprtaului (art.1737 alin.3 C.civ.). L. Dreptul creditorilor de a interveni la mpreala motenirii In anumite cazuri, creditorii personali ai coprtailor pot fi pgubii de debitorii lor prin felul n care neleg s fac mpreala motenirii (de exemplu, comotenitorii se neleg ca n lotul coprtaului debitor s fie cuprinse bunuri care pot fi uor dosite i care, deci, practic nu vor putea fi urmrite de ctre debitor). Cu toate c, n asemenea cazuri, creditorul este pgubit, Codul civil nu i recunoate dreptul de a cere revocarea mprelii pe calea aciunii pauliene. Soluia legii se explic prin aceea c prin revocarea mprelii s-ar ajunge din nou la o stare de indiviziune ntre coprtai. Faptul c legea nu acord creditorilor dreptul la aciunea paulian nu nseamn c nu i ocrotete pe acetia n nici un fel. ntr-adevr, legea consacr un mijloc preventiv de ocrotire, care const n dreptul de a interveni la mpreal. Acest mijloc juridic poart denumirea de drept de opoziie la mpreal. Art.785 C.civ. prevede: Creditorii unuia din compritori, ca nu cumva mpreala sa se fac cu viclenie n vtmarea drepturilor lor, pot pretinde s fie prezeni la mpreal, pot dar s intervin, cu spezele lor; nu pot ns s atace o mpreal svrit, afar numai de s-a fcut n lips-le, i fr s se in seama de opoziia lor. Prin urmare, creditorii personali ai motenitorilor pot pretinde s participe la mpreal pentru a preveni o mpreal care s vatme drepturile lor. Legea nu prevede o anume form pentru efectuarea opoziiei; ea poate fi fcut prin orice act din care rezult nendoielnic intenia creditorilor de a participa la mpreal. Opoziia la mpreal poate fi fcut ct timp mpreala nu a devenit definitiv. Aa cum prevede art.785 C.civ., n cazul n care, cu toate c s-a fcut opoziie, mpreala s-a fcut n lipsa creditorului oponent, acesta are dreptul s cear revocarea mprelii. O asemenea mpreal este prezumat a fi frauduloas i, n consecin, creditorul beneficiaz de aciunea paulian pentru revocarea ei. Desfiinarea mprelii mpreala motenirii poate fi desfiinat ca urmare a nulitii ei (absolute sau relative). mpreala este lovit de nulitate absolut n cazul n care s-a fcut cu nclcarea unor norme imperative.

96

mpreala poate fi anulat cnd ea s-a fcut cu nclcarea drepturilor coprtailor. Un coprta poate cere anularea: - n caz de incapacitate a coprtaului, cnd mpreala s-a fcut fr respectarea dispoziiilor legii privind ocrotirea celor lipsii de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns; - n cazul cnd consimmntul dat la mpreal a fost viciat prin doi sau violen (art.790 C.civ.); coprtaul nu mai poate cere anularea mprelii dac, ulterior descoperirii dolului sau ncetrii violenei, a nstrinat partea sa din motenire (art.793 C.civ.). Cu privire la eroare, Codul civil se refer numai la eroarea asupra masei de mprit (de exemplu, a fost omis un bun de la operaia mprelii). Dar, n acest caz, mpreala nu se desfiineaz, ci se poate cere un supliment de mpreal (art.790 C.civ.). n lipsa unui drept la aciune n anulare pentru eroare i n alte cazuri, coprtaul al crui consimmnt a fost viciat prin eroare poate folosi alte aciuni (de exemplu, dac eroarea a purtat asupra valorii bunului primit de coprta, acesta are o aciune n garanie contra celorlali coprtai); - dac nu a participat la mpreal i aceasta s-a fcut prin bun nvoial n absena coprtaului. In toate cazurile de desfiinare a mprelii, va renate starea de indi viziune dintre coprtai. In consecin, coprtaii sunt obligai s restituie toate bunurile primite; ei trebuie s restituie i fructele, de la data mprelii, n caz de nulitate absolut, sau de la data aciunii n caz de nulitate relativ. Actele de dispoziie privind bunurile primite ca efect al mprelii vor fi retroactiv desfiinate; sunt exceptate actele ncheiate cu terii dobnditori de buncredin avnd ca obiect bunuri mobile (art.1909 C.civ) sau bunuri imobile, n condiiile legii(error communis facit ius). Indiviziunea succesoral renscut ca urmare a desfiinrii mprelii va putea nceta printr-o nou mpreal.

97