Grigore Vieru Iubito

Ceea ce, neauzit, Din ramuri cade Sunt frunzele noastre. Dar marul? Marul de aur? Ceea ce, indepartat, Suna in cantec Sunt cuvintele noastre. Dar cantecul? Sarbatorile lui? Zilelor in care Uluit descopeream Chipul tau fara seaman, Dragostea. Sunt ochii mei si-ai tai Cei care trist acum Spre tacere se-nchid. Tacere Cazand pe tacere se-aude, Iubito!

Grigore Vieru A, Iubite, A

A, iubite, a, Mai spune-mi ceva, Copacii batrni Acasa ramn Cu puii cei mici Care-n brate-i leagana Pna-i frunza galbena. Pe-urma bat vntoasele, Ca niste bunici Ca mi-i drag sa-mi spui Ce nu stiu, drag pui, Ca mi-i drag sa-ascult De dragoste mult, Haide, spune-mi cum se Iubesc pasarile. O, iubito, o, Cred ca tot ca noi:

Ceea ce, clar, Spre mare alearga Sunt izvoarele noastre. Dar marea? Intinsul ei liber? Al cui e cerul, Linistea lui? Cand stelele care cad Sunt stelele noastre, De jale cazand. Sparta zace oglind Si nu-i nici o pasare, Pe-urma le cad foile, Se-nvelesc cu ploile. Pe-urma i dor crengile Si n-au ce sa legene.

Grigore Vieru Cad Pe Ape

Soarele jos a picat, Soarele, soarele, Ca rochia ta din pat, Soarele, soarele. Cade o frunza din inalt, Frunzele, frunzele, Ca palma mea din parul tau cald, Frunzele, frunzele. Luneca din cer o stea, Stelele, stelele, Ca lacrima pe fata ta, Stelele, stelele.

Grigore Vieru De Ce-ai Fi Trista

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna, De nimeni i nicicnd umbrit. Norocul cerului e luna, Norocul meu eti tu, iubito. Te tiu de cnd ca o zambil Creteai sub cer de primvar. Erai frumoas i copil Frumoas-ai fost i domnioar. De ce-a fi trist, De ce-ai fi trist?! Eu drag ii sunt, tu drag mie. Dea Domnul i copiii nostri Aa de fericii s fie!

Eu vad tristetea cum colinda Prin dureroasa ta privire Si vad, iubito, in oglinda Cum zmulgi din par albite fire. Iubita mea si-a mea comoara, Nu mai fi trista chiar de-i toamna. Frumoasa-ai fost si domnisoara, Frumoasa ai ramas si doamna. Te-albeste prima nea usoara, N-o tainui pe sub naframa. Frumoasa-ai fost si domnisoara Si mai frumoasa esti ca mama. Te bucura si nu fi trista, Asa sunt toate randuite. Frumoasa este orice varsta, Un dar ce Domnul ni-l trimite.

Grigore Vieru Vreau sa te vad

Grigore Vieru E-o liniste iubirea?

Vreau sa te vad, femeie, Sau vino sa ma vezi, Mi-e dor de iarba cruda A ochilor tai verzi; De-a tale negre gene Ce tremura usor Ca aburul de ploaie Deasupra codrilor. Vreau sa te vad, barbate, Sau vino sa ma vezi, E timpul coasei, iata, In ochii mei cei verzi. Coseste, hai ca iarba, Cu roua si cu stea, Mai deasa si mai verde Sa creasca-n urma ta.

E-o liniste iubirea? Mi-s pletele albite. Si tulbure mi-e somnul Ca intre doua pite. Nu stiu: rasare iarba, Mai curg pe vai izvoare ?! Departe esti de mine Cum Luna e de Soare. Pier stele neatinse. Noi stele se vor naste. Am cunoscut durerea, Nu am ce mai cunoaste.

Grigore Vieru Nu, nu mi-e totuna

Nu, nu mi-e totuna, Daca vii, daca nu Eu strig soarele, luna, Dar voiesc sa vii tu. Nu, nu mi-e totuna, De-i mult dor, de nu-i mult Eu vorbesc cu furtuna Dar pe soare-l ascult. Nu, nu mi-e totuna, Daca esti sau nu esti. n tacerea mea una Ara sapte nadejdi.

Grigore Vieru Cantec De Dragoste

Ai pescuit soarele meu n zori si i-ai scos icrele rosii. Ai pescuit dealul meu si i-ai scos icrele negre. n jarul cntecului ei se coace pinea privighetorii: rumena roza. Iar tu cu-nnegurare asculti glasul ei rourat si cntecul meu. Ferice de cel care se multumeste c-o pine muiata-n uleiul linistii!

Grigore Vieru Ah, tot mai linistit mi-e verbul

Grigore Vieru Locuiesc

Ah, tot mai linistit mi-e verbul Si dragostea si-a mea viata. Ca floarea pomului pe apa mi curge somnul lin pe fata. Arata-mi-se-n vis un cntec, l cnt cum cnta numai dorul: Ia-mi lacrima, dar ochii lasa-mi, Ia apa, dar sa-mi lasi izvorul. Esti trist, te pregatesti de iarna? Iubita parca ma ntreaba, Iar eu, senin, raspundu-i parca: Ma pregatesc de flori si iarba.

Locuiesc la marginea Unei iubiri. La mijlocul ei Triete credina mea. Locuiesc la marginea Unui cntec. La mijlocul lui Triete sperana mea. Locuiesc la marginea Unei pini. La mijlocul ei ? Dragostea mea pentru voi.

Grigore Vieru A cazut cerul din ochii tai

A cazut cerul din ochii tai Si s-a farmitat. A cazut de pe fata ta soarele Si-a nghetat. ncremenit e vntul cel racoros Fara harnicele tale mini. Cautndu-te pe tine, S-au tainuit izvoarele-n tarni. Ca un pom dobort nsusi graiul Parca se aude caznd. Doamne, att de singur, Att de singur N-am fost nicicnd!