MOSE DAYAN ISTORIA VIETII MELE

CONTINUTUL Prefat (Leonard Gavriliu Lista hrtilor Prolog PARTEA I: Subteranele liberttii (1915-1948) 1. Rdcini 2. De paz 3. n temnit 4. Pe cmpul de lupt 5. Vindecarea PARTEA AII-A: Independenta (1948-1952) 6. Pericol pe malul Iordanului 7. Batalionul 89 comando 8. Bres n desertul Negev 9. Prietenul meu inamicul 10. Convorbiri cu un rege arab 11. O lume nou PARTEA A III-A: sef de stat-major (1956-1957) 12. Furind o armat 13. French Connection l 14. French Connection II 15. Campania din Sinai PARTEA A IV-A: De la ministru la simplu cettean (1958-1967) 16. Libertate si politic PARTEA A V-A: Rzboiul de sase Zile (1967) 17. Lunga asteptare I 18. Lunga asteptare II 19. Decizia 20. Explozia 21. Rzboi PARTEA A VI-A: Punti deschise (1967-1973) 22. Timpuri noi 23. Trind mpreun 24. Un accident arheologic 25. Septembrie negru 26. Ministrul aprrii la lucru 27. Rzboiul de uzur PARTEA A VII-A: Rzboiul de Iom Kipur (1973) 28. Surpriza 29. n ajun 30. Invazia 31. Fronturile de lupt 32. Revizuire

33. Victorie PARTEA A VIII-A: Consecinte (1973-1975) 34. Persuasiune diplomatic 35. Convorbiri la Washington 36. Navet pe calea acordului 37. Ultimul obstacol 38. Ma'alot 39. Debarcat din functie 40. O realitate nou Epilog Note ale traductorului Indice de nume PREFATA truly believed that we could emerge victorious from every battle". Mose Dayan Cartea de memorii a generalului si omului politic israelian Mose Dayan (Degania, Palestina, 1915 - Ramat Gan, Israel, 1981) este nu doar povestea" vietii sale, ci n primul rnd este istoria trii sale, istoria dramatic si captivant a constituirii statului modern Israel, la care el a luat parte att ca fermier (membru de kibut si de mosav), ct si ca militar (ncepnd cu gradul de subsoldat", as spune), cu o mereu treaz constiint a telului urmrit de natiunea sa. Nscut, n cel de-al doilea an al primului rzboi mondial, n Palestina stpnit de Imperiul Otoman, si petrecndu-si anii copilriei, adolescentei si tineretii sub regimul Mandatului britanic (cnd a si fost ntemnitat la Acra, mpreun cu numerosi alti membri ai organizatiei paramilitare Hagana, acuzati de port ilegal de arme), Mose Dayan a avut prilejul s participe activ, nc de mic, la toate evenimentele cruciale ale istoriei Israelului contemporan, n unele dintre ele ndeplinind roluri de prim mrime, fie n calitate de comandant al unui batalion de comando (Rzboiul de Independent din 1948-1949), fie n calitate de cpetenie a unor comandamente ale armatei, de sef al Statului-Major General (Campania din Sinai, 1956) sau de ministru al Aprrii (Rzboiul de sase Zile, din 1967, Rzboiul de lom Kipur, 1973), ori de ministru de externe (1977-1979), n aceast din urm perioad participnd la realizarea istoricului acord de pace de la Cmp David. A avut privilegiul cu totul deosebit de a-si aduce contributia nemijlocit la toate fazele construirii armatei israeliene dup proclamarea independentei de stat n mai 1948, pornind de la cei aproximativ 60 000 de voluntari nrolati n acel moment n politia clandestin Hagana (cuvnt din limba ebraic cu ntelesul de aprare"), care la nceput avea misiunea s protejeze coloniile agricole evreiesti mpotriva atacurilor arabe n scop de jaf, iar mai trziu n scop terorist. Volumul su de memorii asimileaz si textele anterioare date publicittii de marele general israelian: Diary of the Sinai Campaign (Harper & Row, Publishers, New York, 1965), precum si seria de reportaje din Vietnam publicate n The Washington Post, n calitate de corespondent de rzboi al acestui ziar american n jugla mortii" de pe malurile fluviului Mekong, n 1966. n Vietnam, ca si la Senior Officers' School din Devizes (Anglia), n 1952, ori ca la Academia Militar din Bucuresti, la nceputul deceniului al saptelea din secolul XX2, Mose Dayan a cutat s-si lrgeasc ceea ce el numeste orizontul militar". Evident, aceste memorii au o semnificatie aparte pentru orice militar, indiferent de gradul nscris pe epoletii si. Sunt memoriile unui ostas exceptional, care reprezint o armat exceptional, cu adevrat uluitoare, armat care a biruit mereu forte cu mult mai numeroase si mai bine echipate,

n conditiile n care acestea beneficiau si de alianta productiv cu o teribil superputere mondial. Impresioneaz ntr-un mod deosebit, n cartea sa, patriotismul funciar al lui Mose Dayan, o constant a unei personalitti axate pe imperativele existentiale ale natiunii sale. Acest patriotism organic nu de parad, ci existential, caracterizeaz de altfel ntregul popor israelian. Interesul fat de aceast carte este ns, mai presus de toate, suscitat de faptul c ea nlesneste oricrui cititor ntelegerea n profunzime a situatiei complexe din una din cele mai fierbinti zone ale globului, Orientul Apropiat. Prin functiile ndeplinite, Mose Dayan a avut acces si la dedesubturile evenimentelor pe care le descrie, dezvluindu-ne unele din ascunzisurile politicii internationale, dincolo de orice anecdotic facil. Mrturisesc c n aceast privint am nvtat din cartea sa mai mult dect n anii n care am redactat pagina extern a unui ziar bucurestean. Astzi, cnd conflictele din Orientul Mijlociu continu s fie la fel de acute ca n timpurile biblice, dar cu mult mai primejdioase, lectura memoriilor generalului Mose Dayan, cruia pe drept cuvnt n 1981 i s-au fcut n Israel funeralii nationale, poate fi o lectur pasionant pentru cele mai variate categorii de cititori, dar cu preponderent pentru profesionistii din armat si pentru politicieni, acestia din urm avnd de nvtat din cartea de fat mai mult dect si-ar putea nchipui, cu conditia de a avea constiinta politic de rigoare.

MOSE DAYAN ISTORIA VIETII MELE PROLOG Era marti dup-amiaz, n prima zi de dup Rzboiul de sase Zile. Cu douzeci si patru de ore n urm, artileria iordanian bombardase zonele evreiesti ale Ierusalimului. Brigada de parasutisti a lui Motta Gur intrase n actiune dup miezul noptii si, dup ore de lupte nversunate n ntuneric, capturase fortificatiile Legiunii Arabe din suburbiile nordice ale Orasului Vechili. Uri Ben-Ari tocmai dduse de stire c brigada sa mecanizat a capturat Colina Francez, n felul acesta drumul spre Muntele Scopus era aproape deschis, iar Scopus, care timp de nousprezece ani a fost o enclav israelit n teritoriul iordanian ostil, era pe cale de a fi legat de jumtatea evreiasc a Ierusalimului. M-am hotrt s merg acolo. Elicopterul meu a aterizat n afara coridorului conventional al Ierusalimului, unde Uzi Narkiss si instalase Comandamentul Central al cartierelor generale naintate. El mi-a spus c lupta nc se desfsura si c nu fusese fcut legtura cu Muntele Scopus. Nu aveam ns timp de asteptat si 1am zorit pe Uzi s treac la actiune. M-a condus la un parc de vehicule si a oprit la un car de lupt blindat. Din fericire, conductorul n-a putut s porneasc motorul, asa nct am urcat ntrun autoturism de comand deschis si ntr-un jeep. Erau cu mine seful de operatiuni Ezer Weizman si adjunctul su Gndi, precum si secretarul meu militar, losua Raviv. A condus Uzi, iar eu am stat lng el o schem familiar, ca atunci cnd mersesem de la E-Tor, din Golful Suezului, la sarm-el-seik, cu vreo zece ani nainte, n timpul campaniei din Sinai. Nici atunci drumul nu fusese nc curtat de inamic. Ne-am ndreptat spre fortificatii punctul n care fuseser lansate trupele de parasutisti n cursul noptii , iar de acolo, pe o potec deminat, am ajuns la scoala de Politie, la poalele Colinei Munitiilor. Cldirile erau minate si nc mai fumegau, dar am putut trece printre ele. Ne-am oprit pentru cteva minute la Hotel Ambasador, proaspt capturat, de unde am aruncat o privire de jurmprejur, ndeosebi spre valea arid dintre Ierusalim si Scopus. Nu am vzut picior de arab. Civilii se Zvoriser n casele lor. Evident, au nvtat lectiile din 1948 si de data aceasta n-au mai fugit. Nu am gsit nici un motiv s astept si am pornit mai departe spre Scopus. Urcnd

povrnisul, am localizat grupuri izolate din trupele Legiunii Arabe, pe colinele nvecinate. Existau fr ndoial supravietuitori de pe urma cumplitelor lupte din cursul noptii, iar acum ei erau surprinsi si ezitanti, nestiind ce s fac cu ei nsisi sau, din fericire, cu noi. La intrarea n zona Muntele Scopus i-am ntlnit pe primii soldati israeli-eni din acest avanpost, iar ei au prut chiar mai surprinsi dect legionarii arabi. Am cerut s fiu dus la postul de observatie, iar comandantul, Menahem sarfman, un galilean din lavniel si vechi prieten, ne-a condus pe acoperisul cldirii Bibliotecii Nationale. Aceasta fcea parte din campusul Universittii Ebraice, iar accesul la acest centru de nvtmnt superior si la Spitalul Hadassah, din vecintate, fusese barat de iordanieni din 1948. De pe acoperis, am avut o superb priveliste a orasului. Din toate prtile bubuia artileria si se vedeau fulgerele armelor de foc usoare, n Nord, Brigada a 10-a a lui Uri lupta s-si taie drum spre noi, iar n Vest luptau parasutistii lui Motta Gur si Brigada Ierusalim a lui Eliezer Amitai. Orasul Vechi prea ns linistit. Zidurile sale de piatr cu creneluri, Muntele Templului, moscheile, livezile de mslini, colinele mprejmuitoare, totul degaja un aer de calm, de maiestuoas nepsare fat de exploziile care rsunau pretutindeni n jur. Am privit n jos la acest oras nconjurat de ziduri, la toat forta si splendoarea sa, nvluit n linistea etern. Asteptasem nousprezece ani acel moment, n 1948, cnd am fost comandantul Ierusalimului, ca si mai trziu, cnd am fost seful statului major, am nutrit speranta unui Ierusalim eliberat si a unui Munte Scopus liber. De-a lungul tuturor generatiilor, pe parcursul celor dou mii de ani de exil, poporul evreu a tnjit dup Ierusalim. El a fost tinta pelerinajelor sale, a visurilor si nzuintelor sale. n cele dou decenii anterioare, aceast aspiratie de secole si-a gsit expresia n planuri operationale. Ierusalimul si mprejurimile sale si-a avut locul n cartotecile StatuluiMajor General, pe baz de fotografii de recunoastere aerian, si n exercitii mimate la masa cu nisip. Dar locul Ierusalimului era vesnic n inima noastr. Exist momente care aduc cu ele alinarea pentru suferintele unei natiuni, consolarea pentru pierderile suferite, rsplata pentru urmrirea nenfricat si perseverent a unui scop nobil. Acesta a fost unul din acele momente. Cu greu m-am desprins de acea priveliste a Ierusalimului si am cobort de pe acoperis. Dup douzeci si patru de ore eram din nou la Comandamentul Central al cartierelor generale avansate, dar de data aceasta am luat-o spre Orasul Vechi. Acesta fusese cucerit cu putin timp mai nainte de trupele parasutate ale lui 16 Gur. Ele s-au npustit prin Poarta Leilor si, cteva minute mai trziu, Motta Gur a dat de veste: Muntele Templului este al nostru. Repet: Muntele Templului este al nostru". Pe cnd naintam, sunete de salve au venit din coltul nordic al orasului, ns numai de arme usoare. Artileria iordanian fusese redus la tcere. Cu mine n automobil erau seful statului-major si seful Comandamentului Central. Am trecut pe sub arcul Portii Leilor si am intrat mpreun n Orasul Vechi, umr la umr. A fost, ntr-adevr, un moment istoric. n primele ore ale primei lor zile de lupt, trupele de parasutisti suferiser pierderi extrem de grele, dar n acea dimineat, de 7 iunie 1967, cnd intraser n Orasul Vechi, nimeni n-a fost lovit. Situatia s-a dovedit a fi asa cum m asteptasem. Dup ce Ierusalimul a fost ncercuit si tiat de Iordania, trupele inamice rmase si-au lepdat armele. De la Poarta Leilor am cotit la stnga si am ajuns la Muntele Templului. Pe turnul Domului Stncii flutura un steag israelian. Am dat ordin s fie dat jos numaidect. Dac era ceva ce trebuia s opresc s se fac n Ierusalim aceasta era punerea de steaguri n vrful moscheii si al Bisericii Sfntului Mormnt. Am mers de-a lungul muntelui, apoi am cotit-o la dreapta, prin

Poarta Mograbi si am cobort la Zidul de Vest (al Plngerii"). Piata ngust din fata Zidului era ntesat de soldati ce luaser parte la cumplita btlie de eliberare a Ierusalimului. Cu totii erau foarte emotionati, unii plngeau n hohote, multi se rugau, toti strduindu-se s ating cu minile pietrele sacre. Am stat tcut n fata Zidului. Am scos un carnetel din buzunar, am scris cteva cuvinte si, dnd curs unei traditii evreiesti de secole, cnd pelerinii si lsau rugmintile si rugciunile lor scrise n crpturile Zidului, am mpturit fila de carnetel si am ncredintat-o unei deschizturi dintre pietre. Mose Pearlman, admirabilul meu adjunct, a fost oarecum surprins si m-a ntrebat ce am scris. Fr a vorbi, am scris din nou: Pacea poate cobor deasupra ntregii Case a Israelului". Cnd am prsit zona Muntelui Templului, un microfon mi-a fost pus n fat ca s rostesc cteva cuvinte n acea zi istoric. Am spus: Ne-am ntors n locurile noastre cele mai sfinte si niciodat nu vom mai fi desprtiti de ele. Vecinilor nostri arabi Israelul le ntinde mna pcii, iar oamenilor de toate credintele le garantm deplina libertate a cultului si drepturile religioase. Nu am venit s cucerim locurile sfinte ale altora si nici s diminum prin vreo msur ct de mic drepturile lor religioase, ci s asigurm unitatea orasului si s trim n el n armonie cu ceilalti". 17 Prsind Zidul Vestic, am observat niste ciclame slbatice, de un mov delicat, care cresteau ntre Zid si Poarta Mograbi. Am cules un buchetel pentru Rahela. Mi-a prut ru c nu a fost acolo n acea zi. Desi trisem n Ierusalim mai multi ani, nu eram un ierusalimiot. nainte de 1948, cnd am vizitat Orasul Vechi, a fost ca si cum as fi psit ntr-o alt lume, o lume a zidurilor groase din piatr, care mprejmuiau bazafe supraaglomerate, unde misunau negustori si musterii, turisti si pelerini de peste mri, arabi n kefiehurile1, lor, evrei hasidici2 n straiul lor negru traditional, clugri si clugrite n sutanele ordinelor lor. Scri rsucite porneau din stradelele nguste ale pietii si se pierdeau ele nsele n alei ntunecoase si misterioase. Era cu totul diferit de Israelul n care m nscusem si crescusem, un Israel deschis si inundat de lumin. Dar acum, n ziua eliberrii sale, Ierusalimul nu mai era ca orasul pe care-1 cunoscusem. Parasutisti, tanchisti si trupe din Brigada de Infanterie Ierusalim umpleau orasul cu armele agtate de umeri si cu o expresie de exultant n ochi. Era Ierusalimul la care am tnjit si pentru care am luptat, Ierusalimul nostru, Ierusalimul evreiesc, liber si vesel n srbtoarea lui. Dar era acolo si mhnire, mhnire pentru vietile pierdute ca s fac aceast srbtoare posibil, mhnire la prima noastr arunctur de ochi asupra Cartierului Evreiesc distrus n 1948. n acea zi Ierusalimul a apartinut armatei care 1-a eliberat. De aici ncolo el va fi din nou Ierusalimul care a fost odinioar, Ierusalimul ntregului Israel. I-am ordonat lui Uzi s deschid larg portile n zidul Orasului Vechi. Era nevoie s lum n considerare si s determinm aranjamente n vederea noii unitti a orasului, Vest si Est, si modalitatea de a introduce un nou model de viat armonioas ntre comunittile evreiasc si arab. Aceasta va cere timp. Zidurile Orasului Vechi sunt o creatie magnific, de o mretie mai captivant dect a oricrui monument din lume. Dar n-am dorit ca ele s serveasc drept barier desprtitoare ntre comunitti. Am dorit portile lor deschise vechiului si noului, n toate sensurile. Am zburat ndrt la Cartierul General, n elicopter, m-am nfofolit n manta si m-am strns ntrun colt. Nu c as fi vrut s dorm, ci pentru c nu voiam s vorbesc. Nu voiam s risipesc sentimentul generat de viziunea eliberrii orasului. Ierusalimul mi era mai aproape dect mi fusese vreodat. Niciodat nu am mai pleca din el. NOTE

1) Acel turban-cap pe care l poart arabii 2) Evrei adepti ai miscrii religioase de mas fondat n Podolia de Israel Ben Eliezer (17001760), a cror caracteristic este o evlavie cu totul deosebit. 18 PARTEA I SUBTERANELE LIBERTtII (1915-1948) RDCINI Numele meu s-a nscut n durere. El a fost inscriptionat, cu un an mai nainte, pe o piatr tombal singuratic dintr-o pdurice de mslini de lng Degania, unde rul Iordan iese din captul sudic al Mrii Galileei. Acea piatr marca cel dinti mormnt din acea asezare novice, care a fost prima aventur sionist n materie de agricultur colectiv. Degania a devenit leagnul miscrii kibuturilor1. n 1914 era o mic asezare de lupt, cu o vechime de abia patru ani si nsumnd sub douzeci de tineri pionieri, brbati si femei. Unul dintre ei a fost flcul de 19 ani Mose Barsky. Ca si tovarsii lui, el venise dintr-un sat din Rusia ca s renvie tara Israelului. Spre deosebire de ei, cunostea cte ceva despre agricultur si s-a adaptat repede la agricultura de pionierat din mlstinoasa si subdezvoltata Vale a Iordanului. Amiabilitatea si sufletul su bun 1au fcut s fie ndrgit n cadrul grupului. ntr-o zi de smbt, trziu dup-amiaz, tatl meu a czut bolnav, iar Mose s-a oferit voluntar s mearg clare pn la un sat, la o distant de cteva mile, s aduc niste leacuri. Nu era n acele zile o misiune simpl. Jaful arab era rspndit si a rtci singur dincolo de perimetrul ngrdit al unei colonii evreiesti izolate, dup cderea ntunericului, putea fi primejdios. Cu toate acestea, Barsky a pornit-o clare. Imediat dup apusul soarelui, catrul lui nspimntat s-a ntors fr el. Brbatii din kibut au format numaidect mici grupuri de cutare, au ncuiat portile de fier dup ei si s-au dus s-si gseasc prietenul. Clreti cu torte n mn au cutat pe cmpuri ore ntregi, stnjeniti de puternicul vnt de rsrit ce mtura Marea Galileei si asurzea vocile echipelor care se strigau una pe alta. n cele din urm au dat peste corpul lui Barsky, care zcea pe malul Iordanului, alturi de o gheat si o parte din coafura unui arab. S-a vdit mai trziu c fusese atacat de sase arabi, care au ncercat s-i fure catrul. Ei 1-au mpuscat n spate dup ce el angajase o lupt cu dnsii, iar catrul nspimntat si-a luat tlpsita n cursul ncierrii. 21 Tatl meu a scris cea mai trist scrisoare din viata sa printilor lui Barsky, n Rusia. Tatl tovarsului su mort i-a rspuns: Nici nu plngem, nici nu ne vicrim. Dragii fii ai poporului nostru trebuie s se strduiasc din rsputeri s renvie si s ntreasc natiunea noastr. Vi-1 trimitem pe cel de-al doilea fiu al nostru, salom, s ia locul fratelui su, care a czut. Moartea lui Mose ne va aduce pe toti n tara lui Israel". ( salom a sosit la scurt vreme dup aceea. El a fost urmat de sora sa, apoi a venit mama cu ceilalti trei copii, iar n final tatl nsusi. Un an mai trziu, n ziua de 4 mai 1915, m-am nscut eu n Degania si mi s-a dat numele Mose. tara lui Israel se numea Palestina n acea vreme si era sub stpnire turceasc, fcnd parte din Imperiul Otoman. Acel imperiu avea s se prbuseasc dup doi ani si jumtate, o dat cu victoria Aliatilor n primul rzboi mondial, iar Palestina avea s fie guvernat sub mandat britanic. Dar eu am crescut ntr-o societate evreiasc independent, care vorbea ebraica si cultiva valorile Israelului, care prinseser rdcini si erau vii pe vechiul lor pmnt. Printii mei si-au dat concursul la crearea acelei societti. Ei au avut privilegiul de a se numra printre primii rscumprtori si de a fi rscumprtorii. Nu printii lor, ci ei nsisi, n mod

individual, au fcut urcusul" n tara lui Israel, trind cu ntreaga lor fiint tranzitia revolutionar de la diaspora ruseasc la necunoscut. Necunoscutul era pustietatea Vii Iordanului si mlastinile paludice din Valea lezreelului2. Att tatl meu, dintr-o familie srman de negustor ambulant, cu o crut tras de un singur cal, ct si mama mea, dintr-o familie nstrit a unui negustor de cherestea, au venit n Palestina ca tineri idealisti. Ei nu au suferit nici o persecutie personal n Rusia si nu au fost expulzati. De fapt printii lor, care s-au opus, au rmas nefericiti la plecarea lor. Dar telul lor sincer al tatei, cu entuziasmul lui exuberant, al mamei, cu calmul ei, ns cu profunda constiint a datoriei a fost hrnit de sentimentul c locul unui evreu este n tara lui Israel. si astfel au pornit-o la drum. Atmosfera n care m-am nscut a fost aceea de evreu aflat n propria-i tar. Copiii si nepotii mei n-au cunoscut nici o alt stare sufleteasc. Printii mei, ns, au fost confruntati cu optiunea si cu lupta spiritual. si au luat decizia corect. Tatl meu, smil, a fost o persoan cu un fizic robust si trsturi colturoase. El a crescut n satul ucrainean Zaskov, din districtul Kiev. Era o comunitate evreiasc srac, de vreo trei sute de familii, care si cstigau existenta ca mici negustori, mestesugari, salahori si geambasi. Tata provenea dintr-o familie hasidic. Bunicul si strbunicul su fuseser judectori rabinici, n 22 ebraic dayan. Tatl su nu a mai urmat aceast traditie, dar a adoptat numele, iar numele purtat de familie nainte nimeni nu si-1 mai reamintea. Bunicul meu pare s fi fost mai degrab un incapabil, ncercnd diverse ocupatii ca s-si hrneasc cei sapte copii flmnzi si sfrsind ca negustor ambulant, umblnd prin mprejurimi cu un crucior. A fost ajutat la nceput de biatul cel mai mare, Eliah, iar mai trziu de tatl meu, care a prsit scoala religioas evreiasc (heder) la treisprezece ani, de ndat ce si-a srbtorit al su bar mitva3. Bunicul meu a respectat viata religioas. Dar printre crtile sfinte din cas se gseau pamflete sioniste si copii ale revistei Hatzefirah n ebraica modern. Tatl meu citea si Tnrul Muncitor, o publicatie muncitoreasc sionist care descria tara lui Israel, de unde el a aflat despre pmntul Iordanului", piscurile Hermonului", minunile Ierusalimului", apele Mrii Rosii" si povrnisurile Galileei". Casele pe jumtate ruinate si ulitele noroioase din Zaskov l fceau s aud chemarea ndeprtat a apelor scnteietoare ale Iordanului si a crestelor nzpezite ale Muntelui Hermon. Dar puntile pn acolo le aruncau oratorii sionisti, care predicau n rndurile membrilor sinagogii si n grupurile sioniste din Odessa, unde se dusese s triasc unchiul meu Eliah. El a fost acela care a adus n casa lor rvna pentru Sion, nfluentndu-1 n mare msur pe fratele su mai mic, smil. Visul lui Eliah era s se alture pionierilor sionisti din Palestina, n 1908 a adunat vreo 600 de ruble si a plecat imediat n tara Sfnt, lundu-1 cu dnsul si pe smil, pe atunci n. vrst de 18 ani, ca si pe una dintre surorile lor, Beila. Patru ani mai trziu, cnd era fermier la Ein Ganim, la vreo zece mile Nord de Tel Aviv, s-a ntors n Rusia spre a-si aduce nevasta si copiii lsati acolo. Tatl meu si-a asmat dificultatea de a lucra pmntul si, n acel timp, orice era legat de lucrarea pmntului era o dificultate: cldura, mustele, tntarii aductori de malarie, murdria, srcia, decderea general a trii aflate sub stpnire turceasc, precum si munca fizic n sine. Dar el era de nedescurajat si a muncit ca zilier agricol n diferite localitti din cmpia litoralului: Petah Tikva, Rehovot, Ein Ganin si Hadera. A fost foarte greu la nceput pentru tinerii evrei ca tatl meu, care nu fuseser obisnuiti cu munca manual, dar el era hotrt s-si pun bratele la trud. La Petah Tikva lega snopii de gru si spa santuri de irigatie si dup fiecare zi de lucru era mort de oboseal, capul i vjia, l durea

spinarea, degetele i erau umflate, iar palmele pline de bsici. Mnca lipie, terci de naut si tomate, de care i era sil, dup care se trntea pe rogojina sa de trestie. Ca si tinerii si tovarsi, s-a mbolnvit de malarie. Dar malaria, i-au spus ei, nu 23 era o boal, asa nct a continuat s lucreze la cmp sau n dumbrvile de portocali, ca apoi s zac ntins pe spate. Treptat s-a obisnuit cu munca dur si cu conditiile aspre. Dar, dup un sever acces de malarie, sia luat un scurt rstimp de odihn ca paznic de noapte ntr-o vie, la Rehovot, narmat cu o bt si cu un fluier, ca protectie contra prdtorilor arabi! Apoi s-a ntors din nou la ogoare, la Hadera si Eiri Ganim. Obisnuindu-se din ce n ce mai mult cu munca manual, si-a folosit orele de odihn si pentru altceva dect dormitul. Camera sa, din barac, a devenit un fel de club n care se adunau seara prietenii lui ca s dezbat natura societtii ideale, s studieze ebraica si s citeasc ceea ce tinerii nvtati spuneau n revista miscrii laburiste evreiesti pe cale de a se naste. El deja vdea nclinatia pentru organizare, iar mai trziu a avut rolul su n dezvoltarea miscrii. n acea vreme era foarte mult de lucru n ludeea si n cmpia saron de pe coasta mrii, dar ispita frontierei deschise a impus eforturi de pionierat n Galileea. Coloniile de aici aveau nevoie de mai multi lucrtori si paznici evrei. Tatl meu a cumprat de la Jaffa un pistol turcesc si o cingtoare-cartu-sier si a pornit-o n Nord, unde a fost angajat de un fermier evreu, n satul lavniel. Aici s-a aflat n elementul su. A arat, a semnat, a secerat, a treierat, a clrit cai si a condus un utilaj de catri. Curnd a nvtat s doarm n grajduri, s furajeze si s pzeasc animalele si, cum scria el alor si de acas n acea vreme, era ncntat de tot ce nvtase. Munca sa la lavniel era agricultur adevrat", exact acel fel de munc pe care la Zaskov, n Ucraina, o fceau doar neevreii. Era mndru de a fi muncitor n Galileea, c poart kifieh [turban-cap arbesc], cizme de clrie, pistol la sold si c tinea hturile catrului n mini. Dup sase luni de miracol la lavniel, a fost din nou dobort de malarie. La vindecare, s-a alturat unui grup de muncitori pe o suprafat de pmnt de la Kinneret, lng Marea Galileei, si a fost bine primit ca sezonier, puternic si clit, n pofida recidivelor malariei. Vorbea acum fluent ebraica si se simtea cu totul acas n grup. Erau cu totii constienti de schimbarea istoric la care si aduceau contributia, iar aceast credint le-a dat puterea s fac fat privatiunilor fizice. Kinneret a fost achizitionat de Fondul National Evreiesc, autoritatea funciar stabilit de Organizatia Sionist. La sfrsitul anului 1909, sapte dintre muncitorii de la ferma Kinneret au format un grup independent si au convenit s cultive o alt suprafat de pmnt, de lng Um Juni, timp de un an. Acesta a fost nceputul localittii Degania, nume derivat de la cuvntul evreiesc care nsemna smnt. La sfrsitul anului, cei sapte au renuntat s mai fac 24 pionierat n alt parte si au fost replasati ntr-o obste mai mare. Tatl meu li s-a alturat n 1911. Problema vital care se punea colonilor de la Degania era aceea a felului de societate comunal pe care urmau s-o modeleze. Era subiectul literalmente inepuizabil, nu numai Ia ntrunirile oficiale, ci si pe ogoare, la mas, la plimbare si n dormitor, nainte de a adormi. Pn atunci acesti muncitori fuseser niste pionieri rtcitori care pregteau pentru cultivare terenuri nedestelenite, dup care mergeau s pregteasc alt bucat de pmnt, ntr-o zon prgi-nit, fcnd-o potrivit pentru o asezare omeneasc. losif Bussel, figura central a acestui grup, insista ca Degania s fie asezarea lor permanent. Aici ei urmau s creeze un model de viat bazat pe principiul cooperrii totale. Nu trebuia s existe proprietate privat. Toti trebuiau s munceasc si toti urmau s primeasc potrivit trebuintelor lor. Copiii urma a fi crescuti n cresa comunal, iar femeile erau libere s se angajeze n ocupatii care de obicei reveneau brbatilor. Degania

trebuia s fie o asezare care s subziste din munca propriilor ei membri. Tatl meu, n mod incidental, era n favoarea pionieratului itinerant. Dac ideea de kibut, care si croia drum la Degania, era problema lor precumpnitoare, membrii aveau de luptat si cu problema vietii de zi cu zi: cldura mcintoare de energie n timpul verii lungi, la 650 de picioare sub nivelul mrii, apa nsipid care nu astmpra setea perpetu, hrana inadecvat, praful, tntarii, mustele, secerisul si treieratul n vntul sfichiuitor, ca si toate celelalte munci fr sfrsit ale vietii de ferm. Cu toate acestea, ns, rmnea ntotdeauna energie pentru cntec si dans, pentru citit si discutie la lsatul serii. n aceast lume a intrat mama mea, Dvora, n primvara anului 1913. Era zvelt si atrgtoare, cu ochi cprui si pr negru, lung, mpletit n codite n jurul capului. Avea aceeasi vrst cu tatl meu si, ca si el, provenea din Ucraina, de pe lng Kiev. Dar provenienta familiei, educatia si temperamentul erau cu totul diferite. Tatl su fusese singurul evreu din satul Prohorovka, de pe malul Nipralui. A fost conductorul unei ntreprinderi de cherestea, care dobora copacii din pdure si-i aducea pe ap sub form de plute atunci cnd se topea gheata pe fluviu. Provenea dintr-o familie de rabini si era un evreu foarte nvtat care, n lunile de iarn, cnd fluviul era nghetat, studia si scria. A publicat o carte despre viata evreilor n perioada pogromurilor lui Hmilnitki, din secolul al XVII-lea si a colaborat cu articole la periodice devotate renasterii evreilor. Bunicul meu a fost nscris n miscarea Iubitorii Sionului si urmrea cu viu interes primele activitti de stabilire n Palestina. Mama mea a crescut fr a mprtsi ndeletnicirile tatlui ei privind cultura ebraic sau Sionismul. A primit o educatie ruseasc laic, premiant n 25 scoala parohial din sat, dup care a urmat scoala secundar ntr-un oras mai mare, pentru ca mai trziu s se nscrie ca student Ia Facultatea de Educatie a Universittii din Kiev. Revolutia rus din 1905 a fcut o impresie adnc asupra ei. Era foarte miscat de situatia grea a muncitorilor si ngrozit de opresiunile regimului tarist. si-a vzut menirea n a-i ajuta pe nevoiasi si a alina suferinta, i citea cu aviditate pe marii romancieri rusi ai timpiilui si a fost profund influentat de Tolstoi. S-a nrolat n organizatia studenteasc a Partidului Social-Democrat si si-a ajutat profesorul n supravegherea copiilor din cartierele srace ale Kievului. Pe scurt, mama mea a avut nclinatii intelectuale si idealuri sociale caracteristice tineretului inteligent si cu pregtire serioas din Rusia timpului ei. Din motive umanitare a fost chiar si infirmier voluntar pe frontul bulgar, n 1911, cnd Bulgaria a luptat mpotriva Turciei, cu sprijin rusesc. Cam n acel timp si-a schimbat ea conceptia, din motive care nu-mi sunt clare si poate c nici ei nu-i erau cu totul clare. A nceput s se ndoiasc de ea nssi, nu s-a mai simtit n largul ei n mijlocul colegilor studenti si tria imboldul de a-si explora identitatea evreiasc. A prsit universitatea si s-a ntors acas, unde si-a petrecut timpul n discutii cu tatl ei. A citit scrisori trimise tatlui ei de reprezentantul miscrii Iubitorilor Sionului n Palestina, Ze'ev Tiomkin, care descria viata dur ns recompensatoare a pionierilor Sionismului de acolo. Cuprins de zelul de a-si lega soarta de aceea a propriului popor, ea a decis s plece n Palestina. Plecarea a avut loc n 1913, cnd mama mea avea 23 de ani. mbarcat la bordul unui vapor de pelerinaj din Odessa, a cobort la Haifa o sptmn mai trziu. Avea o scrisoare de recomandare ctre Israel Bloch, unul dintre colonii ntemeietori ai asezrii Degania, dar pe care nu 1-a ntlnit, deoarece era la Damasc, ca s cumpere vaci pentru kibut. A fcut drumul pn la Zemah, n captul sudic al Mrii Galileei, cu trenul, iar la Degania a ajuns pe jos. Dup toate relatrile, eforturile mamei mele de a se integra n micul grup au fost la nceput un

esec dureros. Oricare ar fi fost asteptrile ei romantice, realitatea era neplcut. Munca la buctrie si n curtea fermei fcut de ea era istovitoare, n special n cldura si umiditatea climatului de var. Spatiul de locuit era strmt, hrana de calitate proast si neapetisant, iar farmecul vietii, n care crescuse, lipsea. Nu putea vorbi nici ebraica, nici idisul. Ceilalti o socoteau burghez din cap pn-n picioare si nu artau nici un interes pentru cultura ei rus, pe care ea o iubea. Cnd a cerut s devin membr a kibutului, dup o lung discutie a fost respins, pe motiv c nu avea afinitti cu grupul. 26 Se glumea pe atunci n kibut, spunndu-se c tatl meu se opusese primirii ei pentru c se temea de rivali la afectiunea ei, n cazul c ar fi rmas acolo. Oricum, mama s-a dus s munceasc si s nvete ebraica ntr-o alt asezare, Sejera, tatl meu tinnd legtura cu ea prin corespondent. Cnd tatl meu s-a dus la Beirut s-si trateze o infectie auricular cauzat de un tntar, ea si-a cheltuit ultimii bani cumprnd un bilet de tren, ca s-1 vad, iar de la Beirut ei s-au ntors la Degania ca logodnici. De data aceasta Dvora a fost primit n grup fr rezerve. Printii mei s-au cstorit n kibut n toamna anului 1914, curnd dup izbucnirea primului rzboi mondial. Ceremonia a ndeplinit-o sochetul (mcelar ritualic) adus cu cruta dintr-o alt asezare din mprejurimi. Baldechinul consta dintr-o cuvertur legat de niste araci folositi la proptirea crcilor portocalilor. Acesta a fost instalat pe malul Iordanului. tinnd la originea ei, mama mea purta o rochie alb, pe care si-o cususe ea nssi. Am fost primul copil nscut n kibut, desi nu primul copil din kibut. Gideon, fiul membrilor fondatori losif si Miriam Barat, se nscuse cu doi ani nainte, dar conditiile din kibut fuseser de asa natur nct mama lui a trebuit s fie dus la Tiberiada pentru facere. Mose Barsky n-a fost uitat. Mai trziu au fost comise mai multe omoruri. Cu toate acestea, relatiile cu fermierii arabi vecini au rmas prietenoase. Att evreii ct si arabii erau cultivatori de pmnt, aveau multe de nvtat unii de la altii, se vizitau si luau parte unii la srbtorile celorlalti. Atacurile asupra muncitorilor evrei nu erau inspirate de motive nationaliste. tranii arabi erau si ei uneori victime ale jefuitorilor arabi. Deoarece era imposibil s te bazezi pe autorittile turcesti pentru protectie, asezrile evreiesti din Galileea au format un grup comun de aprare care patrula pe drumuri si prin sate si i izgonea pe atacatori din ascunzisurile lor. Primii ani ai copilriei mele au fost anii rzboiului si au fost nemilosi pentru noi toti. Turcia se aliase cu Germania si Austro-Ungaria, iar n Palestina a fost mobilizare general. Autorittile turcesti nu se ncredeau n comunitatea evreiasc si au expulzat n Egipt un numr din conductorii ei. Membrii kibutului Degania au hotrt s dobndeasc nationalitatea otoman, acceptnd pn si purtarea panglicii rosii. Ctiva brbati au fost recrutati n armata turc. Bani grei au fost storsi de la kibut, iar proprietatea sa a fost confiscat. Principalul interes al colonilor era s rmn n kibut si s pstreze ce se putea pstra din ceea ce agonisiser cu atta trud. Primul an de rzboi a adus la Degania plaga lcustelor, ntr-o zi de canicul, un urias roi a aprut din Est si s-a lsat pe ogoarele noastre. Membrii kibutului au fcut tot ce puteau ca s le distrug si s protejeze pomii si 27 lanurile. Trunchiurile pomilor au fost unse cu o past lipicioas, iar ramurile au fost nvelite n pnz de sac alb. santuri au fost spate n jurul ariilor de treierat si umplute cu ap. Dar nimic na fost de folos. Cnd lcustele au plecat, oule lor au scos pui si peste tot erau omizi. A fost prpd. Eu m-am nscut n perioada cea mai nefast, a invaziei lcustelor. Cnd am mplinit vrsta de un an, m-am mbolnvit de trahom, boal de ochi endemic n

Orientul Mijlociu, iar mama mea a luat infectia de la mine. Am petrecut ctva timp la sora tatlui meu, Beila Hurwitz, care locuia la Nahlat lehuda, la Sud de Tel Aviv, unde puteam urma un tratament. Desi ochii nostri o duceau mai bine, nu am mai fost ngrijiti la rentoarcerea n Degania. Pe msur ce rzboiul continua, conditiile se nrutteau. Un grup de piloti germani a sosit n Degania si ne-a rechizitionat casele. Membrii kibutu-lui a trebuit s se mute n grajduri si magazii si s se nghesuie acolo n timpul iernii reci si ploioase. Toti copiii s-au mbolnvit. Eu am avut pneumonie, iar boala mea de ochi s-a agravat. Doar la nceputul anului 1919, dup victoria britanic n Palestina si sfrsitul rzboiului, mama m-a putut lua la Ierusalim, unde amndoi am fost spitalizati, eu pentru trahom, iar mama pentru durere la rinichi. Eram n vrst de aproape patru ani, iar mama si-a folosit timpul ca s m nvete s ncep a citi si scrie. Cu noii coloni sositi din Europa de Est, s-a luat hotrrea fondrii unui kibut frate, Degania B, iar tatl meu a primit sarcina de a face pregtirile n acest sens. Noul kibut a fost atacat de bande beduine si a trebuit evacuat n grab napoi la kibutul-mam. De aici, tata si ceilalti brbati mergeau dimineata la lucru pe ogoarele de la Degania B. n acea vreme se discuta mult despre experimentarea unui tip diferit de agricultur cooperativ, n care fiecare familie s aib o viat privat mai important, cas proprie si un petec de pmnt separat, lucrrile agricole principale si vnzarea mrfurilor la piat fiind fcute n comun. Acest sistem a fost numit mosav4. Se distingea de viata comunal din kibut, unde totul era proprietate, munc si distributie colectiv. Prima mosav s-a instituit la Nahalal, n Valea lezreelului, unde a fost lansat un mare proiect evreiesc de asanare a pmntului. Tatl meu era nemultumit de viata din kibut si s-a alturat grupului care avea s fondeze mosav Nahalal. Plecarea din kibut a fost trist. Chiar si eu, care aveam atunci 6 ani, mi amintesc ce lacrimi am vrsat lundu-mi rmas bun de la copiii cu care m jucasem pe malul rului sau cu care m duceam n ctunul de lng Zemah, unde rtceam prin suk (piat) sau asteptam s vin trenul. A cerut ceva timp pn cnd ideea de mosav s fie aprobat de Congresul Sionist, s se aloce bugetul si s fie achizitionat pmntul, ntre timp, am 28 locuit n Tel Aviv, unde tata lucra la centrul agricol al partidului, mama si-a gsit temporar o slujb la Biroul Rudelor Disprute, iar eu am fost trimis la grdinit. n septembrie 1921 ne-am mutat la Nahalal, pe o coast, nu departe de Nazaret. Prima noastr cas a fost un grup de corturi. Iar, ct puteai cuprinde cu ochii, se ntindea Valea lezreelului, punctat de petice de mlastin, de rmsitele vechilor orase ngropate, de plcurile corturilor din piele de capr ale beduinilor si de cocioabele de lut ale unor mizerabile sate arabe. Din cauza conditiilor vitrege si de teama ca rzmeritele arabe, care aveau loc pretutindeni n tar, s nu ating si localitatea noastr, mama si eu, mpreun cu celelalte femei si copii, am petrecut primele opt luni n dou case nchiriate care, destul de bizar, se gseau n inima Nazaretului arab. Dar n-am avut nici un necaz. Tratamentul regulat care ni s-a aplicat la o clinic local ne-a vindecat n sfrsit de trahomul care persistase attia ani. Dup ce am fost nscut la Degania, primul kibut din tar, acum aveam s-mi petrec restul copilriei n prima mosav a muncitorilor" (cuvntul nseamn implantare). Pe cnd Degania sa dezvoltat prin ncercare si eroare, Nahalal a fost de la nceput un sat-model, plnuit cu grij. Mosav a fost proiectat de Richard Kauffmann, arhitect si proiectant celebru. Macheta era ca o urias roat de crut, cu cldirile comunale la butuc, n timp ce casele fermierilor formau un cerc interior, iar loturile lor de pmnt radiau n perimetru ca spitele unei roti. A noastr era una din cele optzeci de gospodrii, fiecare familie avnd de cultivat 20 de acri. Unele dintre

facilittile fermei erau proprietate obsteasc, n timp ce vnzarea produselor si achizitia de provizii se fcea pe canale cooperative. Unele din principiile de baz ale kibutului au fost pstrate: importanta ideologic a cultivrii solului, a lucrrii cu propriile mini si principiul egalittii totale a membrilor. Nahalal a devenit prototipul sutelor si sutelor de unitti mosaviste existente n prezent n ntregul Israel5, desi proiectarea lor este mai liber dect aceea pur radial a lui Kauffmann. Valea lezreelului era n acel timp infestat de malarie si tifos si era un smrc de noroi iarna. Ea a fost drenat prin canale, n timp ce muncitorii care lucrau la asanare erau scuturati de febr. Cu vremea, cortul nostru a fost nlocuit cu o colib, iar apoi cu o cas trneasc ce dispunea de o camer de toate zilele, dou dormitoare, buctrie si verand. Privata era n exterior, iar baie fceam ntr-o albie, n buctrie. Cnd am mplinit opt ani si am avut o surioar, mama a insistat ca tata s adauge la verand o odit de lemn, pentru mine. Am ocupat acea ncpere pn cnd m-am cstorit. 29 Dup anii de scoal, mi-am ajutat tatl la munca n ferm: mulsul vacilor, arat, semnat, cules, dusul la moar cu cruta, ntr-un sat arab. Aveam, de asemenea, de fcut treburi date si de mama, cum era frmntatul aluatului pentru pine si mestecatul n vasul n care ea fcea dulceat de smochine. Tatl meu s-a simtit mereu ndemnat s joace un rol n viata public. El activa n partid si n organizatia muncitoreasc si a fost trimis n misiuni n strintate, cel putin de dou ori aproape cte un an de fiecare dat. n timpul acestor absente, mama mea ducea ntreaga povar a muncii la ferm, cu ajutorul pe care i-1 puteam eu da. Privind acum ndrt, nteleg mai bine dect am fcut-o atunci cu ct drzenie si fermitate s-a comportat, n pofida snttii subrede, a datoriilor cronice si a familiei care crestea. Cnd am avut sapte ani, s-a nscut la Haifa sora mea Aviva, cci n Haifa tria fratele mamei mele. Patru ani mai trziu, fratele meu Zohar (Zorik) s-a nscut tot n Haifa. Tatl meu era pe vremea aceea n Statele Unite, iar eu, n vrst de 11 ani, am fost lsat n grija fermei. Anii de corvoad si de boal recurent nu au putut-o abate cu totul pe mama de la curiozitatea ei intelectual si de la nclinatia literar. Am luat de la ea dragostea pentru citit si am fost vrjit de povestile rusesti pe care mi le povestea n serile de iarn. Cred c tot de la ea am gustul pentru singurtate si meditatie. Aveam cam paisprezece ani cnd mama a nceput s colaboreze cu articole la pagina pentru femei a celui mai mare cotidian, Davar. A fost invitat sa intre n comitetul de redactie si s fie delegat la Consiliul Laburist al Femeilor. Numai ocazional a putut merge la Tel Aviv pentru aceste activitti, cci trebuia s-i ia cu dnsa pe cei doi copii mai mici si nu-i plcea s m lase singur. Aproximativ la vreun an dup punerea pe picioare a mosavei Nahalal, un tnr usctiv, cu ochi albastri, pe nume Mesulam Halevy, a venit aici, cutnd de lucru ca nvttor si a fost angajat pentru cei cincisprezece copii, cti erau atunci n colonie. Ne-a mprtit n trei grupe de vrst, iar orele de clas se tineau n camera de toate zilele din cabana lui, fr bnci scolare si pupitru, pn cnd a fost amenajat o scoal cu dou ncperi. Mesulam era un dascl nzestrat si neortodox, mai interesat s ncurajeze autoexprimarea creatoare dect s mplnte programele didactice formale. Prin el am cunoscut mai ndeaproape fondul nostru biblic si mprejurimile noastre naturale. Multe ore de clas au fost tinute n afara scolii si, n lungi plimbri pe jos, am nvtat despre fauna si flora regiunii. Eu eram bun la scris si la desen, iar cteva dintre eseurile, poemele si schitele mele au fost publicate" n singura gazet de un singur exemplar pe care Mesulam ne-a ajutat s o scoatem. n afar de iesirile cu clasa, mi plcea s hoinresc si s fac excursii cu unul sau doi tovarsi, ori

singur. Am nvtat s leg relatii cu bietii din satele 30 ^y^g^igfr^^impi^^^^ ^'PIPPP^^^^^^ arabe si din taberele beduine si s le vorbesc pe limba lor. Walas, un biat beduin de vrsta mea, s-a atasat de mine pe cmpurile Nahalalului si am devenit prieteni la cataram. Desi arabii din mprejurimi erau, desigur, sraci si napoiati fat de noi, am simtit simpatie si respect pentru stoicismul lor rbdtor, pentru obiceiurile lor vechi si o anumit demnitate nnscut, prezent pn si la cel mai umil tran ori membru al tribului, nc din zilele copilriei mele am nteles c este usor s trim n armonie cu arabii. n 1926, cnd Nahalal avea cinci ani de la fondare, WIZO (Women's International Zionist Organization) a deschis aici o scoal de fete, prima aventur de felul acesta n Orientul Mijlociu. Directoare era temuta Hanna Meisel sohat. Pentru noi bietii, faptul c fete din toat tara studiau la acea scoal era de un interes nemaipomenit. Cnd grupa mea de vrst a terminat cu scoala primar a lui Mesulam, s-a aranjat ca noi s putem continua la scoala WIZO, att bietii ct si fetele. Am fost unul dintre putinii bieti care au fcut realmente lucrul acesta; ceilalti s-au pierdut absorbiti de munca la ferm. Mai trziu s-a rspndit povestea inexact c eu am fost singurul biat educat ntr-o scoal de fete! DE PAZA n 1929, la vrsta de paisprezece ani, am fost initiat n organizatia secret numit Hagana, fort clandestin de autoaprare a evreilor din Palestina. Dintre tinerii din Nahalal care i s-au asociat, eu eram cel mai tnr. Hagana a luat decizia s ne nroleze la scurt timp dup ce arabii au masacrat 67 de evrei n Hebron: brbati, femei si copii. Alti 60 au fost rniti n atacul arab, sinagogi au fost distruse, iar suluri Tora arse. Hagana era hotrt s ia msuri ca niciodat comunittile evreiesti izolate din orase si din tar s nu mai fie neputincioase, nenarmate sau la bunul plac al extremistilor arabi care s-si poat impune vointa asupra evreilor sau a arabilor prietenosi fat de vecinii lor evrei. Fiecare comunitate trebuia s fie capabil de autoaprare. Fiecare trebuia s aib arme si brbati si femei cu instructia de rigoare. Dar britanicii au declarat ilegal posesia neautorizat de arme si instruirea militar pentru autoaprare. Autoritatea mandatar britanic, prin fortele politiei si trupelor sale, mentinea ordinea n tar. Se presupunea c ele i protejau pe cetteni, dar erau relativ forte mici si incapabile, iar adesea lipsite de vointa de a alerga n aprarea asezrilor evreiesti aflate n pericol. Iar cnd o fceau, adesea soseau prea trziu. Britanicii au rspuns ntr-o msur oarecare cerintelor exprimate de autorittile evreiesti si au alocat un numr de arme kibutu-rilor si mosavelor. Dar n cea mai mare parte ne-au dat pusti de vntoare, care nu erau prea eficiente. De aceea Hagana a distribuit propriile sale arme, care au fost ascunse n fiecare asezare ntr-un depozit secret. Era un act ilegal, ca de altfel si apartenenta la Hagana. De aici clandestinitatea. Cnd am intrat n Hagana, noi am fost instruiti n utilizarea armelor de foc, desi n cazul meu nu era necesar. La noi n cas a existat ntotdeauna o arm, o carabin german veche, pe care tatl meu a luat-o cu el de la Degania. El pstra carabina ascuns n staulul vacii, iar eu adesea o luam ca s-o curt si s-o ung si de mult vreme nvtasem s-o folosesc. Dar numai acum, cnd eram membru secret n Hagana, aveam sentimentul c arma aceea o puteam utiliza 32 cu o finalitate bun. Era sarcina noastr s aprm Nahalalul si s dm fuga n aprarea asezrilor vecine, dac ele erau atacate. Cnd ani crescut ceva mai mare, lehuda Mor, membru al mosavei Nahalal, a organizat un grup

de cinci clreti adolescenti care s pzeasc ogoarele mpotriva bandelor arabe de hoti. Aveam doi instructori de clrie, de asemenea brbati din Nahalal, care fcuser serviciul militar ntr-un regiment de cazaci din Rusia, iar ei ne-au initiat n cele mai bune traditii ale cavaleriei rusesti. Atacam inamici imaginari, agitam bte, galopam, scotnd urlete nfiortoare n timp ce sarjam. Acest antrenament, cel putin, era ct se poate de amuzant. I-am dat calului meu numele Tauka, dup numele unui armsar indian dintr-un roman al lui Jules Verne. Beduinii din El-Mazarib si alte triburi si aduceau din cnd n cnd caprele s pasc pe cmpurile satului. Treaba noastr era s le izgonim. Furtul si exploatarea ogoarelor altora fceau parte din stilul lor de viat. Nu exista nici o baz politic pentru nvrjbirile noastre. Erau pur si simplu motive legate de nclcarea propriettii, cum adesea se ntmpl ntre vecinii rurali si ndeosebi ntre beduinul nomad si tranul plugar. nvrjbirile politice se manifestau n principal ntre partidele evreiesti si constituiau o aprig dezbatere privind organizarea intern ideal a comunittii evreiesti n Palestina. Exista pn acum n tar un numr de kibuturi si de mosave, iar ele apartineau uneia sau alteia dintre cele dou miscri laburiste ale timpului, care n 1930 s-au unit spre a forma Mapai, Partidul Muncitorilor Pmntului din tara lui Israel. Avea o arip a tineretului, dar eu nu am fost atras n munca de partid. Eram mai interesat de activittile diverse care aveau loc la cabana tineretului din Nahalal, unde noi organizam dezbateri, lecturi, muzic si dansuri folclorice, mi amintesc de organizarea unor serate literare, cu discutii, la care adesea aveam invitati din afar. Am propus s-1 invitm pe poetul Avraam slonsky, care s ne vorbeasc despre tendintele poeziei evreiesti si s ne citeasc din poemele sale, care mie mi plceau. Clubul nostru literar m-a nsrcinat s-i fac o vizit ca s-i aduc la cunostint invitatia noastr. M-am conformat, cltorind pn la o cas de covalescent de lng Ierusalim, unde el se afla, si a acceptat. El a cucerit inimile tinerilor, desi colonii mai n etate continuau s fie atasati de opera lui Haim Nahman Bialik, poetul nostru national, si de aceea a Rachelei, poeta din Valea Iordanului. ntr-o noapte din decembrie 1932, o bomb a fost aruncat n casa lui losif lakobi, unul din vecinii nostri din Nahalal, ucigndu-i fiul n vrst de opt ani. Tatl, rnit, a murit si el n cursul diminetii. Aceast crim a marcat o nou tendint n relatiile noastre cu vecinii arabi. Ea nu avea nimic de-a face cu drepturile asupra pmnjtului sau psunatului. n mod clar, atacul era 33 motivat de considerente politice si nationaliste si el a fost precedat de un atac similar asupra membrilor kibutului lagur, din vecintate. Autorittile britanice au arestat mai multi arabi care aveau legtur cu nelegiuirea, dar atacurile criminale nu au ncetat. Atacatorii apartineau fanaticei asociatii clandestine seicii Brbosi, cunoscut mai trziu sub denumirea de Kassamia, dup numele fondatorului si liderului ei, seik Az-el-Din el-Kassam. Marele sat arab Zippari, de lng Nazaret, servea drept cartier general al organizatiei. Tata credea iar eu am fost crescut n aceast credint c arabii erau de la natur oameni violenti, tlhari si surs de dezordine. Dar abia acum, pentru prima dat, am nteles c problema nu era chiar att de simpl. M-am dus clare la Zippari si am vorbit acolo cu unii dintre cunoscutii mei arabi, precum si cu mrimile tribului el-Mazarib de acolo. Ei toti mi-au vorbit n mod adulator despre Kassamia, spunndu-mi c erau idealisti devotati, umili n modul lor de a fi, petrecnd mult timp n rugciune si actionnd potrivit unor principii profund religioase si nationale. Atitudinea mea fat de vecinii arabi a fost ntotdeauna pozitiv si prieteneasc, mi plcea modul lor de viat si i respectam ca muncitori zdraveni, devotati pmntului si mediului nostru natural comun. Nu aveam nici o ndoial c era posibil s trim n pace cu dnsii, ei n propriile lor sate si potrivit tiparelor lor traditionale, iar noi potrivit alor noastre. Kassamia si, mai presus de toate,

stima de care se bucura aceasta n ochii tranilor arabi si a beduinilor care triau alturi de noi a clarificat un aspect al relatiilor dintre noi. Aceasta nu a implicat sentimentele personale pe care noi Ie aveam unii pentru altii. Aparitia Kassamiei a aruncat lumin asupra adncii prpstii nationale si religioase care i desparte pe arabi de evreii care aduceau la ndeplinire idealurile Sionismului. Studiile mele la scoala de Agricultur WIZO au luat sfrsit, dar nu si vizitele mele acolo, unde eram atras de Judith, o frumoas fat cu ochi albastri, care era mai n vrst si mai nalt dect mine. Sabaturile obisnuiam s le petrecem mult timp n pepiniera de pomi de la Kfar Hahores, pe colinele Nazaretului, iar seara fceam lungi plimbri prin holde. Eram activ si la clubul tineretului, unde aveau loc ntruniri literare si sociale si unde eu am extins sfera de interes prin organizarea a ceea ce s-a numit cerc ideologic. Citeam si discutam scrierile liderilor evrei din tar, ndeosebi ale lui Da vid Ben-Gurion, care deja se fcuse cunoscut ca brbat al unei conduceri dinamice, Beri Katznelson, considerat teoreticianul miscrii laburiste, Haim Arlozorov, care a condus Departamentul Politic al Jewish Agency pn la moartea sa, si ale lui Mose sarett, care i-a fost succesor. 34 Curnd ne-am trezit lepdnd fosta noastr indiferent si ne-am implicat tot mai mult n ceea ce se spunea si se fcea n miscarea laburist. Ne-am apropiat tot mai mult de ea, am ajuns s o cunoastem, iar n cele din urm am fost absorbiti de ea. Viata din Nahalal cerea ore lungi de munc grea la ferm, pe ogoare si la grajduri, ca si pentru realizarea proiectelor comunale. Poverile sporeau cnd tata era plecat n frecventele sale cltorii n interesul Partidului Muncii sau al miscrii sioniste. Mama fcea n asa fel nct s gseasc timp pentru activittile publice si pentru scris, n special pentru Labor daily, cel mai mare ziar din tar. Si desi lumea mea de pn acum se mrginise la Nahalal si la mprejurimile sale, am nceput s-mi dezvolt si eu interesul n mod precumpnitor pentru cele petrecute n afara satului nostru si m simteam atras n mod inexorabil de lupta noastr politic si national. M gndeam serios la perspectiva unor studii superioare, dar nu puteam prsi Nahalalul. n 1933, cnd aveam 18 ani, a nceput constructia unor locuinte permanente n sat. Casa noastr era printre ultimele de construit. Am intrat ntr-o echip de constructii care arunca betonul n cofraje standard, inventate de un ingenios inginer numit Papper. Munca era grea, murdar, obositoare si aducea putin rsplat financiar. Dar ne-am tinut de ea, cu toate c inginerul ne-a oferit locuri de munc mai lucrative, n Tel A vi v. n toamn am terminat constructia a patruzeci de case, attea cte permitea bugetul satului. Restul de cldiri trebuia construit n urmtorii doi ani, asa nct opt dintre noi au acceptat oferta lui Papper si ne-am dus la Tel Aviv. Am fost ndemnati s facem lucrul acesta nu numai de salarii, ci si n speranta de a ne putea continua educatia. Lucram n timpul zilei la ridicarea schelelor pe santiere de constructii, mai nti chiar n Tel Aviv, iar mai trziu n suburbia Ramat Gan, iar seara studiam matematica superioar si audiam conferinte despre limba si literatura ebraic Ia Universitatea Popular condus de departamentul Histadrut, Federatia Muncii. Cina o luam la un restaurant ieftin de lng scoal. Continuam s-o vd pe Judith, care ntre timp terminase scoala de agricultur din Nahalal si se ntorsese acas, n Rison le-Tion. Ne ntlneam acas la ea sau n Tel Aviv. Printii mei nu erau prea ncntati de aceasta, iar Judith avea si ea gndul la un adolescent din Nahalal, care se mutase la Tel Aviv spre a deveni muncitor constructor. Am lucrat n oras numai n sezonul de stagnare a muncilor la ferm, n vara anului 1934, ns, ne-am ntors n Nahalal. n toamn, dup arat si nainte de semnat, a survenit o alt perioad de

acalmie. Era timpul s hoinresc prin tar. n acel an am ntreprins o excursie pe jos, mprejun cu doi prieteni. 35 Echipati cu ceva bani de buzunar, cu sticle de ap, cu gamele pentru mncare si cu o hart, am luat-o spre Bet se'an, am mers de-a lungul Vii Iordanului pn la Ierihon, iar de acolo la Beerseba si Gaza. A fost o excursie anevoioas, n btaia hamsinului, vntul fierbinte al desertului, si prin deasa vegetatie din lungul Iordanului, care face umbletul dificil, n timp ce sticlele noastre de ap erau adesea goale. Dar a meritat s ntreprindem experienta. O ntmplare, ndeosebi, mi-a lsat o profund impresie, tocmai pentru c a fost lipsit de dramatism. Amnuntele mi-au rmas pn n ziua de azi. ntr-o noapte am ajuns ntr-o oaz la captul nordic al Mrii Moarte, total istoviti. Fusese cald toat ziua si era cald si dup cderea ntunericului, n acea vale de sub nivelul mrii. Ne-am trntit jos si am adormit ntr-o clip, n zori a trecut un pstor arab, cu turma lui. Am cerut ap, iar el ne-a dus la o tabr de beduini din apropiere. Am fost poftiti n cortul sefului si ni s-a dat nu doar ap, ci un ospt n cea mai bun traditie beduin. Dup aceea seful ne-a spus c unul din oamenii si trebuia s aduc un mgar de la Ierihon si ne-a sugerat s mergem cu dnsul, ca s nu avem nici un necaz. I-am multumit, am acceptat si am fcut drumul pn la Ierihon cu acel membru al tribului beduin, dup care ne-am vzut de drumul nostru spre Sodom, la captul sudic al Mrii Moarte. Am fost frapat de bunvointa acestor beduini, att de diferit de comportamentul descris n istoriile citite si n povestirile auzite de la colonii evrei mai n vrst. Ei nu ne-au furat ceasurile, aparatele de fotografiat sau banii. Nu au ntors spatele la cei trei tineri evrei acoperiti de praf, nebrbieriti si nsetati care vorbeau prost araba. Ne-au ospetit cu o ospitalitate extraordinar si s-au ngrijit de securitatea deplasrii noastre. Nu este aici vorba c eu aveam preri romantice despre beduinii din desert. Unii dintre ei sunt amabili, altii cruzi, ca n cazul oricrui alt popor, iar eu simteam, ca biat, c nu trebuie s-i condamnm dinainte. De fapt acel episod de lng Ierihon nu a fost prima mea experient cu privire la bunvointa arab. Am mers de multe ori n satele arabe uneori nsotit, alteori singur si bietasi aruncau cu pietre, cutnd pricin. Nu o dat arabii mai n vrst ne-au srit n ajutor, poftindu-ne n cas, oferindu-ne msline si pitta (pine arbeasc, turtit), dndu-ne drumul nevtmati. La putine sptmni dup ntoarcerea noastr, ctre sfrsitul anului 1934, am avut o ntlnire diferit cu beduinii, prilejuit de o disput foarte serioas cu tribul el-Mazarib n privinta pmntului. Cu ctiva ani mai nainte, Fondul National Evreiesc cumprase o parcel de pmnt, nu departe de Nahalal, de la proprietarul su arab, alocnd-o satului nostru. Dar pmntul a rmas c'tva timp necultivat. Acum mosava Nahalal a decis s nceap lucrarea cmpului, iar un grup s-a dus, cu uneltele, s fac lucrarea ntr-o vale larg, uscat. 36 Un prieten de-al meu i conducea pe plugari, iar eu l urmam cu sacul de seminte, semnnd. Pe cnd noi lucram, ctiva membri ai tribului el-Mazarib s-au adunat pe povrnis ca s priveasc. Curnd li s-au alturat altii, iar ceva mai trziu numrul lor era considerabil. L-am zrit printre ei pe prietenul meu Wahas, iar dup aceea am identificat si pe alti tineri beduini ce-mi erau prieteni. Ei toti priveau foarte suprati. Pn atunci, desi era pmntul nostru, ei si alte triburi folosiser terenul pentru psunat si nu le plcea faptul c acum era lucrat. Noi am continuat s lucrm, iar ei au continuat s priveasc. Tcerea era ameninttoare. Deodat ei au nceput s arunce cu pietre, iar unul dintre plugari a fost lovit. Oamenii nostri au ripostat n acelasi fel. Spiritele s-au ncins. Beduinii i-au mobilizat pe arabii din satul din apropiere, Mahlui, n timp ce nou ni s-au alturat brbati din Nahalal si din kibuturile vecine, Gvat si Ramat David. Zburau pietre si se

agitau ciomege, n timp ce noi continuam s semnm de-a lungul unei spinri a vii. Cnd am ajuns n vrful ridicturii, am fost lovit n cap de o mciuc. Am avut impresia c atacatorul a fost prietenul meu Wahas. Mi-am pierdut cunostinta pe moment, apoi am srit pe un cal si m-am ntors n Nahalal. Deoarece pierdusem snge, iar doctorul suspecta un traumatism cranian, am fost bandajat si pus la pat. Dup cteva zile am fost trimis la casa de covalescent de lng Ierusalim, unde 1-am ntlnit pentru prima oar pe poetul slonsky. Chiar dac el mai era acolo, eu n-am putut rmne mai mult vreme. Curnd m-am plictisit si m-am ntors n Nahalal cu o cicatrice la cap, dar fr dusmnie n inim mpotriva lui Wahas si a tribului su el-Mazarib. i puteam ntelege sentimentele, dar nu i le puteam alina. Ei si duseser turmele la pscut pe pmntul altor oameni si le adpaser la izvoarele altora, de generatii. Dar pmntul fusese pn acum nelucrat, nepzit si n mod abuziv folosit ca psune, deoarece fusese lsat n paragin. Acum era al nostru si trebuia s-1 lucrm, s-1 cultivm, redndu-i vechea rodnicie, dup secole de prsire. stiu c beduinii vd n mod diferit problema si de aceea nu le-am purtat pic. Intr-adevr, la vreo sase luni dup aceea, i-am invitat pe Wahas si tribul su la nunta mea, n Nahalal. Au venit cu totii si au ncins dansurile traditionale la nuntile lor, n timp ce un tnr beduin, pe nume Abed, cnta din fluier. Au fost multe chiote si veselie si ne-am distrat de minune. Una dintre fetele care a sosit n satul nostru n toamna anului 1934 a fost Ruth Schwartz. Ea a venit de la Ierusalim ca s urmeze cursurile scolii de agricultur din Nahalal. Era cu doi ani mai mic dect mine. Tatl ei, Zvi, si mama ei, Rahela, absolviser prestigioasa scoal Secundar Herzliya, primul liceu modern cu predarea n limba ebraic, de unde au iesit brbati si femei care au devenit personalitti proeminente n viata public a trii. Printii fetei 37 de care vorbesc aveau o bun reputatie si activau n sfera politicii si n afaceri financiare. Dar Ruth, idealist si romantic, a fost membr a miscrii de tineret laburiste. Ea si-a vzut viitorul nu la oras, ci n kibut si a dorit s se pregteasc pentru viata de pionierat n agricultur. Asa c s-a nscris la scoala din Nahalal. Ne ntlneam si vorbeam adesea. Eu doream s-mi perfectionez cunostintele de englez, iar Ruth nvtase limba din copilrie. Curnd am devenit de nedesprtit si n scurt timp ea s-a simtit ca acas n casa printilor mei, aju-tnd-o pe mama la diferite treburi si mprietenndu-se cu Zorik si cu Aviva. Ne-am cstorit n ziua de 12 iulie 1935 si am fcut nunta n bttura casei noastre, la umbra nucului. De la Ierusalim, mama miresei ne-a adus o multime de buturi si delicatese n automobilul ei, fiind urmat de un ntreg autobuz de prieteni ai familiei Schwartz, ntre care dr. Arthur Ruppin, unul dintre printii fondatori ai asezrilor agricole evreiesti din Palestina, Mose si Zipora sarett si Dov Hos, unul din brbatii de frunte ai Jewish Agency. Singura noastr contributie la festivitatea nuntii au fost mormane de struguri, culesi de mine chiar n acea dimineat, si vedre de stiuleti de porumb fierti. Ceremonia cstoriei a ndeplinit-o rabinul Zeharia din Nahalal, originar din Yemen. si astfel, la vrsta de douzeci de ani, mbrcat ntr-o cmas alb, cu tichie pe cap si sandale n picioare, m-am mbarcat pentru viata de familie, cel dinti din grupa mea de vrst din sat care a fcut aceast isprav. Dup ceremonie, n timp ce beduinii din tribul el-Mazarib dansau debka dup melodia fluierului lui Abed, Ruth s-a dus la grajd s mulg vacile. Nu aveam planuri bine definite pentru viitorul imediat. Gndul meu era s nu rmn la Nahalal. Visam s ncep ceva nou asa cum printii mei si prietenii lor fcuser la vrsta mea , poate s ntemeiez o asezare agricol n vreo zon vitreg, cum era zona mlstinoas Hule, la nord de

Marea Galileei. Dar rvneam, de asemenea, la o educatie mai larg, ndatoririle mele n Hagana nu-mi luau n acel timp mult energie, asa nct eram relativ liber. Ocazia de a-mi mbuntti cunostintele de englez si poate de a fi admis la universitate s-a prezentat de la sine cnd noi am gsit, printre darurile de nunt, bilete pentru o cltorie n Anglia. mpovrati de numeroase pachete, ntre care plapume de puf, n timp ce eu nc mai purtam acele confortabile sandale, am cltorit cu vaporul S.S. Marietta Pasha6 pn la Marsilia, iar de acolo cu trenul pn la Paris si Londra. Ruth iubea Londra. Trise aici cinci ani, ca fetit, pe cnd printii ei studiau la Universitatea din Londra, si era bucuroas s-o revad. Ca s ne ntretinem, ea preda ebraica. Se simtea cu totul acas. Ct despre mine, viata n Anglia era mai putin roz. Sperasem s lucrez cu jumtate de norm si s 38 studiez. Dar cu engleza mea primitiv nu puteam gsi o slujb, iar fr diplom de liceu nu puteam intra la universitate. Ceata londonez n-a fcut nimic spre a-mi mbuntti starea sufleteasc. Aceasta fcea ca nsorita Palestina s mi se par mai departe dect oricnd. Scrisorile tatlui meu erau pline de pasaje moralizatoare cu privire la viata usoar pe care o alesesem, n timp ce ferma avea atta nevoie de mine. Prea fr rost s rmn la Londra. Nici nu munceam, nici nu studiam. Tnjeam la ntoarcerea acas. La cteva luni de la sosirea noastr la Londra, dou evenimente ne-au ndemnat s mpachetm si s ne ntoarcem. Unul a fost izbucnirea violentei arabe n Palestina, n mai 1936. Tensiunea era n crestere de mai mult timp. Cu dou luni mai nainte fusese asasinat Avraam Galutman. El era expertul n pomicultur al Nahalului si el m-a nvtat arta altoitului. Era un om admirabil si m-a mhnit nespus vestea c a fost omort. Sporadicele atacuri arabe asupra asezrilor din toat tara lsau acum mai multe victime n urma lor. Locul meu era acas. Cel de ai doilea eveniment era decizia unui grup dintre prietenii mei din Nahalal de a fonda o asezare agricol proprie. Ei voiau s ntemeieze eventual un kibut la hotarul satului, asa nct s se poat angaja att n agricultur ct si n aprare. Spre a-si face nceputul n viata comunal independent, consiliul satului Nahalal le-a acordat, n mod provizoriu, 100 de acri n locul numit colina lui simon. Ne-am hotrt s ne asociem cu ei. S-a dovedit a fi nu chiar att de usor pentru mine. Grupul a admis-o imediat pe Ruth ca membru deplin. Eu am fost acceptat doar drept candidat, urmnd s fiu admis ca membru dup sase luni, dac voi dovedi c sunt potrivit pentru acel fel de viat comunitar, ceea ce se punea la ndoial. Am privit rezervele acelea drept un semn de nencredere, ceea ce de fapt si era. Prietenii mei m cunosteau si nu credeau c as putea apartine din toat inima unui grup colectivist. Tovrsia emotional, sociabilitatea si egalitarismul absolut nu erau n concordant cu natura mea. Nu credeam c mi voi schimba caracterul n sase luni, dar le-am acceptat verdictul. Cnd termenul candidaturii mele a ajuns la capt, am fost primit membru deplin. Am pornit-o la drum cu saptesprezece membri, toti din Nahalal. Ni s-a asociat un grup de tineri membri ai miscrii de tineret laburiste, imigrati din Polonia si Romnia, iar ceva mai trziu unele absolvente ale scolii agricole de fete WIZO din Nahalal. Ruth si eu am primit o camer mic, goal, iar mobila am mesterit-o din lemn de stejar. Ruth lucra la stna de oi, n timp ce eu eram paznic de noapte. Aventura asezrii simron nu s-a dovedit un succes pentru membrii si fondatori. Din punct de vedere economic, lucrurile au iesit destul de bine. 39 Fondul National Evreiesc ne-a dat un contact pentru lucrri de mpdurire pe colinele din apropiere de Nazaret si ne-a aprovizionat cu barci, animale si utilaje de ferm. Dar existau mari

deosebiri de opinie n snul grupului n ceea ce priveste organizarea social care trebuia s ne guverneze viata, iar acesta a fost subiectul de dezbatere pasionat n cei doi ani cnd am fost noi acolo, n noiembrie 1938, cnd grupul de la simron s-a mutat la asezarea sa permanent de'la Hanita, la granita cu Libanul, cei mai multi dintre membrii grupului initial de la Nahalal au prsit localitatea, multi intrnd n alte kibuturi. Locurile lor au fost luate de noi membri. Eu si Ruth, dup ce plecasem de acolo cu dou luni mai nainte, ne-am rentors la Nahalal, unde am putut locui n propria noastr caban. Prima mea implicare serioas n sfera de actiune militar a avut loc n perioada sederii mele la simron si a coincis cu ceea ce britanicii au numit revolta arab", referindu-se la tulburrile iscate de arabi n mai 1936 si care au hrtuit tara pn n mai 1939, cnd Marea Britanie a promulgat noua sa politic n Palestina, limitnd imigratia evreiasc si asezarea lor n tar. n acei trei ani, comunitatea evreiasc a luptat pentru a-si prezerva securitatea, iar tnra generatie a fost chemat s ia parte activ la aceasta. Revolta a nceput cu o grev general a arabilor, n scopul de a paraliza viata economic a trii. Curnd a fost urmat de o miscare terorist a arabilor extremisti, mpotriva evreilor, a guvernului mandatar si a arabilor moderati. Marea Britanie a adus n grab trupe suplimentare n Palestina spre a mentine ordinea, iar la sfrsitul anului 1936 principalul corp al grupurilor extremiste narmate a fost neutralizat, desi teroarea sporadic a continuat si putea s izbucneasc din nou mai trziu, ntre timp, o comisie regal britanic a fost instituit, sub conducerea Lordului Peel, ca s cerceteze cauzele conflictului si s fac recomandri privind diplomatia viitoare. Deoarece tintele terorismului arab erau att evreii, ct si britanicii, guvernul mandatar si autorittile evreiesti s-au pomenit lucrnd mpreun. Prima msur de cooperare a fost urmarea cererii din partea armatei britanice de a i se pune la dispozitie ghizi evrei care cunosteau tara si vorbeau araba. Aceasta a dus la instituirea unei Jewish Settlement Police Force, ca auxiliar a armatei si ca politie obisnuit. Eu am devenit ghafflr, adic membru al politiei supranumerare. Prima scrisoare militar oficial de numire pe care am primit-o purta antetul Palestine Police Force. Era datat martie 1937 si mi era adresat personal, la simron. Salariul meu se ridica la 8 lire palestiniene pe lun. Aveam atunci 22 de ani. Am servit drept ghid unittilor armatei britanice stationate la Afula, centrul rural al Vii lezreelului, n patrulrile lor de-a lungul conductei 40 de titei a Iraq Petroleum Company. Conducta strbtea valea ctre portul terminal Haifa. Noi acopeream un sector cuprins ntre Tiberiada, de pe trmul Mrii Galileei, si Ein Dor, biblicul Endor ce figureaz n povestea regelui Saul si a vrjitoarei, la Sud de Muntele Tabor. Aceast portiune a conductei IPC devenise frecvent tinta sabotajului arab, deoarece zona i favoriza pe sabotori. Automobilele si autocamioanele obisnuite nu puteau trece pe acolo, iar majoritatea satelor erau arabe. n calitate de ghaffir purtam uniform si o arm autorizat. Locuiam ntr-un cort din campamentul armatei britanice, iar cte o noapte pe sptmn, ca lsat la vatr", o petreceam n simron. Lucram cu un regiment scotian si cu puscasii din Yorkshire, care nu erau atrenati n misiuni de recunoastere. Ofiterii lor credeau c si-au ndeplinit sarcina dac pur si simplu si artau prezenta prin patrulri n zon. Arabii puteau sabota conducta si o si fceau, dnd foc titeiului fr a fi mpiedicati, fie nainte de a trece patrula, fie dup aceea, n cele opt luni petrecute cu unittile din acest sector mi-am dat seama de ineficienta trupelor regulate, care fceau uz de metode rutiniere, cu orar fix si trasee de patrulare, mpotriva unor sabotori care cunosteau terenul, se miscau pe jos n mod tainic, se puteau pierde n populatia localnic si si

puteau alege timpul si locul convenabile pentru operatiile lor. Mi-a devenit clar c singurul mod de a lupta cu ei era s iei initiativa, s-i ataci n bazele lor si s-i surprinzi cnd se puneau n miscare. Jewish Settlement Pollce Force a sporit, servind majoritatea kibuturilor si alte asezri rurale si cuprinznd Ia sfrsitul anului 1936 aproximativ 1300 de membri ai Hagana. Dup serviciul meu la Afula, m-am ntors la simron ca ghaffir, am fost promovat la gradul de sergent si am fost numit comandant al detasamentului mobil. Avnd sase ghaffiri sub comand si un autocamion usor ca vehicul al nostru, am fost foarte activi, patrulnd ziua de-a lungul drumurilor de tar si organiznd noaptea ambuscade pe drumurile care duceau de la zonele arabe la asezrile evreiesti. n decembrie 1937, Hagana m-a trimis la un curs de comandanti de pluton, iar acolo 1-am cunoscut pe Itac Sadeh, ofiterul clandestin veteran, care mi-a fost unul dintre instructori. Desi era mult mai vrstnic dect mine, era un brbat pe placul meu. Clocotind de idei originale, el sesiza esenta problemei si ne cerea o mare ndrzneal, mergnd uneori pn la imprudent. A fost un curs bun, cu exercitii de btlie realiste si a nsemnat mult pentru mine faptul c am studiat sub ndrumarea lui Sadeh. Nu pot spune acelasi lucru despre scoala pe care am urmat-o dup aceea, un curs britanic pentru sergenti, tinut n campamentul militar britanic. Nu ddeam doi bani pe paradele hiperdisci-plinate de inspectie, cu insistenta strict asupra bocancilor lustruiti si asupra 41 elegantei uniformei. Iar continutul instructiei militare nu era de nici un folos pentru asigurarea securittii regiunii Nahalal si a restului Vii Jezreel. Totusi am gsit interesant acea instruire si am nteles c, n conducerea unui imperiu, poate c avea vreo valoare acea traditie a armei lustruite respectat de armata britanic. Cooperarea dintre guvernul mandatar si autorittile evreiesti a deschis mari posibilitti de a mbuntti si lrgi propria noastr pregtire militar. Armele autorizate pentru supranumerari puteau servi drept acoperire pentru posedarea de arme ilegale. Pe de alt parte, de vreme ce purtam uniform si comandam o unitate de patrulare mobil, mi-a devenit usor, mie, dar si celorlalti, s desfsurm activitti n Hagana mea clandestin. Revolta arab a izbucnit iarsi n toamna anului 1939, cnd comisia de cercetare Peel si-a publicat propunerile. Principala sa recomandare prevedea mprtirea Palestinei ntr-un stat evreiesc, un stat arab si o zon sub mandat britanic. trile arabe au respins acest plan de mprtire, iar lupta arabilor contra evreilor si a administratiei britanice a crescut n intensitate. n 1938 am fost instructor al Haganei pentru Nahalal si zona nvecinat si am predat cursuri pentru comandantii de sectie la o alt baz a Haganei. n aceste cursuri am ncercat s cristalizez o metod de instruire care s depseasc rutina nvtmntului privind armamentul si manevra. Am scris un manual intitulat Fieldcraft1, despre importanta cunoasterii terenului si a exploatrii tactice corecte a trsturilor acestuia. Manualul cuprindea, de asemenea, instructiuni privind paza, nfiltrarea si ambuscada, ca si ndrumri asupra unor teme minore, ca tierea de sprturi ntr-un gard. Manualul a czut n minile lui lacov Dori, comandantul Haganei din regiunea nordic, iar acesta m-a convocat la cartierul su general si, spre ncntarea si mndria mea, m-a elogiat pentru el. Am petrecut ctva timp prednd cursuri n zona Nahalal, n care puneam accentul pe arta atacului, pe apropierea pe furis si pe ptrunderea prin surprindere n baza inamicului. Spre a testa toat aceast instructie si spre a da n vileag punctele slabe ale propriei noastre aprri, trebuia s-mi duc oamenii n vreun kibut ngrdit si cartiruit sau n vreo alt asezare evreiasc, unde adesea apream drept n inima satului, fr s fi fost detectati. Nu pot spune c superiorii mei mau ludat pentru astfel de exercitii, iar eu nu aveam nici un rspuns convingtor pentru ei atunci

cnd eram ntrebat ce m fceam dac paznicii ne-ar fi localizat si mpuscat. Pur si simplu eram convins n inima mea c, atta vreme ct eu m trm n fruntea oamenilor mei spre a face o sprtur ntr-un gard pzit, nu puteam da gres. Cu toate acestea, am ascultat de ordine si am stopat invadarea" propriilor noastre asezri. 42 Mi-am ndeplinit ndatoririle de instruire n Hagana, n timp ce continuam activitatea ca sergent ghaffir, la comanda unei patrule mobile aflat n subordinea politiei britanice. Avnd un vehicul la dispozitia mea, a fost mai usor s triesc dou vieti. Ruth a rmas la simron, iar cnd ne ntlneam, ca si n scrisorile noastre, am nceput s discutm planurile noastre de viitor. Ne gndeam s prsim grupul, s avem propria noastr ferm, o cas a noastr, petrecndu-ne timpul pe ogoare si citind si studiind. Am plnuit ca atunci cnd grupul simron ar fi fost gata s plece la asezarea sa permanent, n Hanita, noi s ne ntoarcem la gospodria printeasc din Nahalal, ca prim pas spre ntemeierea propriului nostru cmin. . Mutarea grupului simron, ns, nu s-a produs pn n noiembrie 1939, iar stabilirea real n Hanita a avut loc cu opt luni mai devreme, nu din partea grupului, ci a Haganei. La nceputul anului 1938, cnd violenta arab a atins din nou un punct culminant, institutiile nationale evreiesti perfectaser cumprarea pmnturilor de la Hanita si au luat hotrrea ca acestea s fie ocupate imediat. A fost o decizie ndrzneat, ns nteleapt. O Hanita evreiasc la granita cu Libanul ar fi nchis gaura prin care bandele de arabi se infiltrau n tar. si s-ar fi demonstrat att dreptul evreilor de a popula pmntul, ct si capacitatea lor de a-1 gospodri si apra, chiar dac teritoriul arab nconjura zona si nu era nici o comunitate evreiasc prin preajm. O fort a Haganei trebuia s ocupe Hanita, cci arabii ar fi atacat-o de la bun nceput, iar dup ce va fi fost fortificat, dup ce vor fi fost curtate cmpurile si se va fi construit un drum de acces, Hanita urma s fie dat grupului simron, ca asezare permanent. Hagana a stabilit ziua de 21 martie 1938 ca dat de ocupare a Hanitei. A mobilizat n acest scop o fort de 400 de oameni, inclusiv 100 de ghaffiri, din asezrile Vii lezreelului, din Galileea si din alte prti ale trii. Spre a pstra secretul, att fat de de arabi ct si fat de administratia britanic, oamenii s-au adunat ntr-un kibut din cmpia litoralului. Aceast fort era comandat de Itac Sadeh, iar Igal Allon si eu i~am fost adjuncti. lacov Dori trebuia s fie comandantul general pentru ziua colonizrii", cnd noi urma s ocupm localitatea. n ziua de 21 martie, nainte de rsritul soarelui, ne-am pus n miscare de la punctul nostru de adunare si am pornit-o spre Nord, la Hanita. A trebuit s ne prsim vehiculele pe drum si s ne ctrm anevoie pe pantele stncoase. n timp ce un grup a nceput s netezeasc o potec, ceilalti dintre noi crau cu spatele echipament greu de fortificatie si alte materiale. Pe cel mai nalt vrf al locului am nceput s ridicm un turn de observatie din lemn si gardul standard al perimetrului, un zid dublu de lemn, umplut cu pmnt si bolovani. Speram s facem toate acestea n timpul zilei, asa nct corturile dinuntrul 43 mprejmuirii s fie aprate la cderea noptii, cnd ne asteptam la primul atac. Dar noaptea a venit fr ca noi s fi terminat fortificatiile. Fuseser prea multe de fcut si ne stingherise si un vnt puternic. N-am putut nici mcar corturile s le ridicm. La miezul noptii am fost atacati. Arabii trgeau de pe dou coline din apropiere si era cu neputint s determini locul lor exact. Itac Sadeh i-a spus lui Dori s-si cheme oamenii, unitatea lui Igal Allon si a mea, si s atace grupul de asalt arab, dar Dori a socotit propunerea ca fiind iresponsabil si a respins-o. A trebuit s tragem mai mult sau mai putin fr tint de pe pozitiile noastre din perimetrul mprejmuit. Dup ce ambele prti au tras una asupra alteia timp de optzeci

de minute, atacatorii s-au retras dincolo de granita libanez. Pierderile noastre au constat n doi morti si mai multi rniti. n urmtoarele trei zile munca Ia Hanita a continuat si, cu toate c situatia a rmas ncordat, nau mai avut loc mpuscturi, n cea de a patra zi, pe cnd una dintre echipele noastre de constructii era ocupat cu construirea unui drum de acces, arabii au atacat. De data aceasta am iesit s angajm lupta cu inamicul. Speram s-i tiem calea de retragere, dar ei au fost prea rapizi si au disprut pe coline nainte de a-i putea prinde. Trupele lui Sadeh au rmas la Hanita atta timp ct a continuat constructia asezrii, iar spre a se grbi procesul au sosit muncitori din orasul Naharia, de pe coasta mrii. Una dintre ndatoririle mele a fost transportarea acestor muncitori din sau ctre orasul lor, ntr-un blindat improvizat, un autocamion obisnuit cu peretii laterali din otel. Restul timpului eram angajati n patrulare si n paz. Cteva sptmni mai trziu, cnd cabanele si principalele fortificatii, totusi primitive, au fost ridicate, Sadeh si-a lsat la vatr trupa, iar eu m-am ntors n Valea lezreelului, la comanda unittii mobile supranumerare. Hanita a rmas ns o baz de aprare si de instructie a Haganei, pn cnd, ctre sfrsitul anului, a devenit o colonie permanent. ntr-o sear, cteva sptmni mai trziu, un om al Haganei din Haifa a sosit la simron nsotit de un vizitator straniu. Era Orde Wingate, cpitan n armata britanic. Auzisem de acest extraordinar soldat, care a venit n Palestina la izbucnirea tulburrilor arabe din 1936. Cunosteam chiar si faptul c avea idei neconventionale despre modul n care s se pun capt terorismului si sabotajului arab si c, spre deosebire de colegii si militari, gndea bine despre evrei. De fapt devenise un nflcrat sustintor al ideii sioniste, recomandase cu trie cooperarea britanic cu Hagana, pentru binele ambelor prti, si cstigase ncrederea liderilor evrei. Aceasta era prima noastr ntlnire. Wingate era un brbat zvelt, de o nltime mijlocie, cu o fat palid, dar cu trsturi energice. sia fcut intrarea cu un revolver greu la sold si ducnd 44 n mn o Biblie, nftisarea sa era plcut si sincer, iar privirea intens si ptrunztoare. Cnd vorbea te privea direct n ochi, ca si cum ar fi cutat s-ti imprime propria-i credint si trie, mi amintesc c a sosit cu putin nainte de asfintitul soarelui si c lumina blnd a dat un aer de mister si de dram venirii sale. Caracterul dramatic s-a accentuat pe msur ce se lsa seara, exact pn la un punct culminant neortodox. A cerut s fie adunat grupul. Dorea s ne nvete cum s luptm. A struit s vorbeasc n ebraic, pe care ncepuse s o nvete de la sosirea lui n tar, dar dup un timp i-am cerut s-o dea pe englezeste, deoarece ne era greu s urmrim accentul lui straniu n ebraic si nu puteam ntelege dect citatele biblice recognoscibile n limba noastr. El ne-a vorbit despre experienta lui n rzboiul de gheril din Sudan, unde sttuse ctiva ani, si ne-a descris o tehnic a ambuscadei nocturne. si-a ncheiat alocutiunea cu propunerea surprinztoare de a merge cu el, atunci si acolo, ca s organizm o ambuscad. El voia s ne arate cum s reperm o pozitie si unde s amplasm ambuscada, ilustrnd pe teren ceea ce ne spusese n sufrageria din simron. A cerut o hart si ne-a oferit prima noastr surpriz. A fixat ca loc al ambuscadei o rscruce de drumuri de lng satul arab Mahlul, la cteva mile deprtare. Acest concept era nou pentru noi, pentru c noi organizam ambuscadele ntotdeauna n apropierea asezrii evreiesti de aprat si nu n apropierea iesirii din satul arab care servea drept baz terorist. Ne-am luat armele si ne-am dus. Conform instructiunilor lui Wingate, ne-am deplasat pe coama colinelor si nu pe drumuri. El a insistat s umblm nainte si nu, cum era practica noastr, cu dou autocamioane n fat. Cnd am ajuns la obiectiv, ne-a mprtit n dou grupuri si ne-a pozitionat la 100 de yarzi de-o parte si

de alta. Ordinele sale erau ca, atunci cnd aprea banda terorist, s i se permit s ajung ntre noi, asa nct s poat fi atacat din ambele prti. Nici o band arab ostil n-a aprut n acea noapte, dar lectia ne-a rmas. Am fost foarte impresionat de Wingate. Chiar nainte de a iesi n misiune, priveam la acest usctiv si, pe ct gndeam eu, neexperimentat strin si m ntrebam dac ar fi ntr-adevr capabil s nfinteze, n bezn, pe un teren necunoscut pentru el. Iar cnd am lsat calea bttorit, ca s ne ctrm pe stnci si s umblm prin tufisuri, m-am ndoit c va putea tine pasul vioi. Prea att de fragil. si ce stia el despre arabi sau despre povrnisurile si viroagele dealurilor Nazaretului, care fceau parte din vietile noastre nc din copilrie? n zori ndoielile mele s-au evaporat. Pe legea mea, acel ofiter britanic neobisnuit stia mai bine dect mine ce s fac. Era greu de mers si asta 1-a ostenit, dar mergea cu pas sigur, n-a alunecat niciodat si niciodat nu ne-a cerut s ne oprim pentru odihn. 45 Semintele ideilor si tacticii noi a hii Wingate deja fuseser implantate n noi de Itac Sadeh, pionierul scolii emerge-from-the-fence"*. Dar era profesionalism la Wingate, spirit pozitiv, o tenace lips de compromis. Personalitate dominatoare, el ne-a infectat pe noi toti cu credinta si fanatismul lui. L-am ntlnit adesea dup aceea. A trebuit s mergem dup bandele teroriste n zone deprtate de perimetrul meu de patrulare, de dealurile Galileei, n pustietatea Iudeii, lng Betleem. Uneori am fost norocosi, am ntlnit inamicul si i-am cauzat pierderi. Alteori umblam noaptea fr nici un incident. Dar chiar cnd nu se ntmpla nimic, am nvtat mult din instructia lui Wingate. Pe deasupra, atacatorii arabi au fost siliti s nteleag c nu mai era drum sigur pentru dnsii. Era posibil s fie prinsi oriunde ntr-o ambuscad surprinztoare. Wingate nu avea fizicul robust, n noptile zpusitoare ar fi trebuit s oboseasc din cauza lungilor marsuri si a ncptnatei ctrri printre bolovani si tufisuri. L-am vzut oprindu-se ntr-o noapte s culeag un pepene de pe cmp; 1-a spintecat cu briceagul si i-a supt sucul, rcorinduse. Cteodat ajungea n pragul epuizrii si credeam c o s-1 vd prbusindu-se. Mergea ns mai departe, condus de o voint de fier. nainte de a merge n misiune, citea pasajul din Biblie referitor la locurile unde trebuia s operm si gsea dovezi pentru victoria noastr: victoria lui Dumnezeu si a evreilor. n zori trebuia s ne ntoarcem la simron si s pregtim micul dejun. Intram n constructia de lemn care servea drept buctrie comunal si vedeam droaia de gndaci negri care o luau la fug la apropierea noastr. Acolo fceam cartofi prjiti si omlet pe un primus si o salat de rosii, n timp ce toate acestea erau fcute, Wingate sttea ntr-un colt, gol-golut, citea din Biblie si musca si mesteca cepe crude, ca si cum ar fi fost cele mai delicioase pere. Judecat dup tiparele obisnuite, nu prea normal. Dar propriile sale tipare erau departe de obisnuit. Era un geniu militar si un om admirabil. Metodele lui neortodoxe si pronuntatele simpatii sioniste sreau n ochi superiorilor si britanici din Palestina si a fost rechemat la Londra. Dar n cel de al doilea rzboi mondial, datorit interventiei lui Winston Churchill, si-a putut pune n practic ideile novatoare, pe o scar mult mai mare, n campaniile din Etiopia si Birmania. A fost ucis n 1944, n junglele din Birmania. 46 IN TEMNItA Membrii grupului comunal simron s-au stabilit n kibutul Hanita, de la granita cu Libanul, ca asezare a lor agricol permanent, n noiembrie 1938. I-am nsotit, mpreun cu Ruth, dar numai ca oaspeti. Le-am urat noroc si neam ntors la cabana noastr din Nahalal, pe care o nchiriasem

de la consiliul satului. Aveam dou camere si o buctrie, o grdin de zarzavaturi si o ctea boxer, n februarie 1939 s-a nscut fiica noastr lael. n luna mai din acelasi an Marea Britanic a emis ceea ce s-a numit Government White Paper on Palestina*, care formula o nou politic cu privire la teritoriul mandatat. Aceasta limita imigratia evreiasc pentru urmtorii cinci ani si n mod vitual o interzicea dup aceea; de asemenea, restrngea cumprarea de pmnt de ctre evrei n zone extinse ale trii. Era un revers al spiritului Declaratiei Balfour, care fusese emis n 1917, precum si un revers al prevederilor Mandatului Ligii Natiunilor. Dac ar fi fost aplicat, noua politic ar fi dus la pieirea Cminului National Evreiesc. Comunitatea evreiasc s-a rzvrtit cu armele n mini, hotrt s reziste Crtii Albe, iar aceast reactie a dus n mod inevitabil la sfrsitul cooperrii dintre Hagana si administratia britanic, inclusiv cu fortele de securitate ale acesteia. La mijlocul lunii august 1939, Hagana a initiat un Curs pentru Comandantii de Pluton, la care eu am fost trimis ca instructor n tacticile de cmp. Din cauza vigilentei sporite a britanicilor, care ne suspectau, acest curs nu a fost tinut n una din bazele obisnuite ale Haganei, ci lng satul lavniel, din Galileea de Jos, la aproximativ patru mile Vest de Degania. n scopul de a-1 masca, cursul avea aparenta unui program extins de educatie fizic, sub auspiciile federatiei evreiesti a sporturilor. Izbucnirea celui de al doilea rzboi mondial la scurt timp dup deschiderea cursului a sporit urgenta si importanta exercitiilor noastre militare. Totul a mers ca pe roate n primele sapte sptmni. 47 Semnalul de alarm a fost dat n ziua de 3 octombrie, chiar n momentul n care cursantii se adunaser pentru o prelegere. Deoarece nu am avut timp s ne dispersm, prelegerea a continuat, cu subiectul schimbat de la tactic la alergarea pe pist, iar dup cteva clipe doi ofiteri de securitate britanici au aprut la intrarea n cort. Ei au stat acolo ctva timp, ascultnd, iar dup aceea s-au dus s cerceteze celelalte corturi si colibe. Nu le-a trebuit mult ca s descopere cteva pusti ghintuite sub saltele si nimic care s dovedeasc antrenamentele sportive". Au redactat o not privind armele gsite, au nregistrat rspunsurile nevinovate date de noi la ntrebrile lor si au plecat. Comandantul cursului a raportat numaidect faptul la cartierul general al Haganei si a primit ordinul de evacuare a lagrului. El a trebuit s transfere cursul n zona Ein Hasofet, un kibut de dincolo de coama vestic a Vii lezreelului, la aproximativ douzeci si cinci de mile deprtare n linie dreapt, dar mult mai departe pe drumul ocolit pe care a trebuit s mergem. Am fost mprtiti n dou grupuri. Igal Allon, care era unul dintre instructorii nostri, avea n sarcin contingentul mai mic, format ndeosebi din politisti supranumerari, care aveau dreptul s poarte arme. Ei au luat-o pe jos pe la Muntele Tabor si au ajuns la Ein Hasofet fr incidente. Grupul mai mare, format din patruzeci si trei de insi, era condus de comandantul cursului. Ei trebuia s-o ia peste colinele din Sud-Vest, prin regiunea Wadi el-Bira n cursul noptii, regiune popular de arabi, si s-si continuie drumul n timpul zilei prin zona populat de evrei a lezreelului. Mordehai Sukenik si cu mine eram cluze. Din nefericire, am ntziat plecarea. Era de presupus c lagrul se afla sub supraveghere si ne-a luat timp s adunm cu bgare de seam armele pitite n diferite ascunztori. Am plecat la ora dou dup miezul noptii. Am urmat povrnisurile si potecile anevoioase n orele de ntuneric rmase, dar ivirea zorilor ne-a gsit nc departe de cea mai apropiat asezare evreiasc. Eram n apropierea intrrii n Wadi el-Bira, care era traversat de conducta Iraq Petroleum Company. Sukenik si eu, care mergeam naintea celorlalti, ne-am asezat s ne odihnim. Deodat a aprut o patrul a Transjordan Frontier Force si a oprit lng noi doi. Restul grupului nu se vedea. Aceast fort fcea parte din unittile britanice de securitate care operau n ambele

teritorii mandatate, Palestina si Transiordania. Ca rspuns la ntrebarea lor, am spus patrulei c suntem excursionisti, iar Sukenik chiar le-a artat si permisul de port-arm. Ei au prut satisfcuti si au plecat. Ceea ce am fcut si noi. Dar n scurt timp au aprut din nou, s-au dus direct la restul grupului si 1-au nconjurat. Unul dintre vehiculele lor a venit dup Sukenik si dup mine si ne-am adugat celor pusi 48 sub paz. Dup ce ne prsiser, se pare c au fost opriti de un tran arab, care le-a atras atentia c un sir de oameni narmati mergeau de-a lungul conductei, iar ei s-au ntors s cerceteze. Dup ce au transmis prin radio un raport, patrula a fost contactat de un ofiter britanic si de un detasament clare din cadrul trupelor de grniceri. Armele noastre au fost ridicate, iar noi am asteptat mai multe ore, n timp ce superiorii lor pesemne deliberau ce era de fcut cu noi. Am fost dup aceea mbarcati n dou autocamioane si dusi la nchisoarea din Acra. Pe drum, am mzglit un biletel ctre familia mea Arestat. Nu v faceti griji" cu adresa pe spate, nvelind cu ea o piatr. La o rscruce, cnd autocamionul a oprit, 1-am recunoscut pe prietenul meu Kalman si i-am aruncat biletelul, n autocamion, vorbeam ntre noi n credinta c problema avea s fie curnd clarificat si c vom fi pusi n libertate. Dispozitia noastr sufleteasc s-a schimbat dup ce portile de fier au pocnit n urma noastr si ne-am gsit zvorti n acea urias fortreat de piatr. Era citadela construit de turci n secolul al XVIII-lea, cnd Palestina fcea parte din Imperiul Otoman, pe temelii puse de cruciatii din secolul al XlII-lea. Administratia mandatar britanic a folosit-o drept nchisoarea sa central, iar n perioada de rezistent activ de dup cel de al doilea rzboi mondial multi lupttori clandestini evrei au fost nchisi aici. Unii si-au gsit moartea n camera de executie din aceeasi cldire. Am fost mai nti dusi ntr-o camer de detentie igrasioas si rece, unde ne-au fost luate bunurile personale, dup care am fost condusi ntr-un coridor boltit, strmt si ntunecos. Ni s-a dat ap si am fost dirijati la saltelele soioase si zdrentroase care zceau rspndite pe podea. Prea osteniti ca s gndim, s vorbim sau s plnuim nainte de a fi stabilit ca la interogatoriu pur si simplu s ne spunem numele si vrsta si s cerem avocat , am czut pe saltele ca s dormim. Abia nchisesem ochii, c mai multi politisti au intrat, au aprins lumina si au ntrebat care dintre noi vorbeste engleza. Zvi Brenner si cu mine eram printre putinii vorbitori de englez, iar Zvi a fost primul luat la interogatoriu. Nu a fost dus departe. Fr ndoial, n mod premeditat camera de interogatoriu era destul de aproape de noi, ca s auzim cte ceva din cele ce se petreceau acolo. Am auzit voci, apoi sunete de lovituri, urmate de gemete de durere, apoi din nou glasuri si vaiete. Dup un timp, usa slii noastre s-a deschis, au fost iarsi aprinse luminile, iar Zvi, care se cltina, a fost mbrncit nuntru, n timp ce el cdea pe salteaua lui, mi s-a spus c este rndul meu. Am iesit din ncpere, asa nct numai mai trziu am aflat de la Zvi c fusese btut si lovit cu picioarele, readus n simtiri si apoi iarsi btut pentru c refuza s rspund la ntrebri. 49 Anchetatorii mei au ncercat s-mi frng spiritul, explicndu-mi situatia grav n care m aflam. Fusesem prins n posesia ilegal de arme, iar aceasta, potrivit regulamentelor strii de necesitate din acea vreme, era o crim capital. Cu exceptia cazului n care le spuneam ce doream s cunoasc, ei mi-ar fi aplicat pedeapsa cu moartea si as fi fost executat n aceeasi nchisoare. Fiica mea ar fi rmas orfan si ar fi crescut cu povara constientizrii faptului c tatl ei a fost spnzurat ca un criminal de rnd. Nimeni dintre noi nu trecuse prin interogatorii, dar eu am socotit, pe cnd m ndreptam spre inchizitorii mei, c noi nu aveam nimic de cstigat pstrnd n mod rigid tcerea, cu exceptia

prezentei avocatului nostru. Nu avea nici un rost s fim ncptnati de dragul ncptnrii si s suferim lovituri pentru refuzul de a rspunde Ia ntrebri inofensive. Am hotrt eu nsumi ce putea fi spus si ce nu si am actionat n consecint. Astfel, pe lng nume si vrst, le-am dat detalii despre familia mea si, de asemenea, n-am gsit nici o ratiune s le ascund c fceam parte din Hagana10 chiar dac aceasta era o organizatie ilegal. Era absolut evident c noi fusesem antrenati n instructia militar si, oricum, britanicii cunosteau ce cauz apra realmente Hagana si chiar cooperaser cu ea n trecutul recent. Dar cnd am fost ntrebat de nume si de detalii, cum ar fi provenienta armelor noastre de foc, am rmas tcut. Anchetatorii mei mi-au repetat c, n afar de cazul n care le divulgam acele informatii, nu mai aveam mult de trit. N-am spus nimic. Doi temniceri s-au ndreptat atunci spre mine cu reteveiele ridicate si erau pe cale s m loveasc, cnd eu am pronuntat o avertizare. Ei s-au oprit. Le-am spus s nu ndrzneasc s ridice minile asupra mea sau a oricruia dintre noi. Dac o fceau, prietenii nostri din afar vor interveni, iar responsabilii vor fi pedepsiti. Am adugat c actiunile si comportamentul lor erau bestiale, pentru c, la urma urmei, eram parteneri cu britanicii n lupta mpotriva lui Hitler. Au oprit interogatoriul si m-au dus napoi la ceilalti. Cred c i-am scutit de mult suferint n acea noapte pe cei care au fost anchetati dup mine. Dimineata ne-a desteptat zngnitul cheilor. Ni s-a permis s urcm n turn, la aer proaspt si am fost bucurati de ncnttoarea priveliste a mrii si de larga ntindere a golfului Haifa. Dedesubtul nostru era curtea nchisorii, mrginit de ziduri groase de piatr ntr-o parte si de santul cu ap cruciat de cealalt parte. La micul-dejun ni s-au dat msline si pitta, acea pine arab turtit, permitndu-ni-se s lum legtur cu un avocat din Haifa. Am petrecut prima zi n nchisoare asteptnd s vedem care ne erau perspectivele, iar seara eram ct se poate de optimisti, fiind scutiti de continuarea interogrii si permitndu-ni-se s primim alimentele trimise nou din Haifa. Socoteam c institu50 tiile nationale evreiesti vor pune problema la cel mai nalt nivel. Nu eram niste criminali. Britanicii stiau prea bine c armele pe care le purtam erau destinate aprrii asezrilor noastre izolate mpotriva atacurilor arabe. Urma cu sigurant s fim eliberati n scurt vreme. Statutul nostru pn Ja judecare era acela al detinutilor. Nu lucram, purtam propriile noastre haine, primeam hran din afar si de sabat ne vizitau cei din familie. Am organizat exercitii matinale ca s ne mentinem conditia fizic, jucam sah pe bucti de mucava, cu piese modelate din miez de pine, ne-am asigurat permisiunea de a utiliza din cnd n cnd dusurile si, dup cteva zile, de a primi crti de la biblioteca nchisorii. A venit s ne vad un avocat din Haifa si a ascultat detalii privind evenimentele ce conduseser la arestarea noastr. L-am mputernicit s ne reprezinte la proces. Interogrile erau acum conduse ntr-un mod sistematic la oficiile British Criminal Investigations Department. Eram acuzati de posesie ilegal de arme si ni s-a spus din nou c aceasta era o abatere capital, care trebuia judecat de curtea martial si c sentinta sa era final. Nu se putea face apel. Noi ns nu eram intimidati. Aveam ncredere n eforturile liderilor nationali evrei. Consideram c n cel mai ru caz puteam primi o sentint de avertisment, simbolic. Toti asteptam cu nerbdare prima vizit a familiei, n sabatul ce urma s vin. S-a dovedit a fi un exercitiu de frustrare, n ziua cea mare am fcut dus si apoi am fost condusi n afara cldirii, unde am fost ornduiti ntr-un sir, de-a lungul unui mic sant. Ctiva yarzi mai ncolo, n fata noastr si mai sus de noi, era o platform de beton unde stteau vizitatorii, ntre noi se gsea un sul mare de srm ghimpat. Nu a existat nici un fel de intimitate sau vreo vizit posterioar n nchisoare. S-a permis fiecruia dintre noi doar doi vizitatori, n timp ce restul familiei rmsese n afara

complexului nchisorii. Intrase mama si Ruth, desi Ruth n-a fost oprit s treac pe poart cu micuta lael n brate, n vrst de nou luni. A fost un moment misctor atunci cnd lael, mbrcat srbtoreste pentru acea ocazie, s-a zvrcolit n bratele mamei sale si a nceput s se ntind spre srma ghimpat. Totul a fost o mizerabil deceptie. Ruth fcea eforturi s tin sus copilul, strigndu-mi cum o duci?", n timp ce eu ntrebam, spernd ca ea si mama s m aud, despre sora mea Aviva, despre fratele meu Zorik, despre ferm si cum mergeau nsmntrile. Ce s-ar fi putut spune n zece minute coplesite de emotie, n asemenea conditii absurde si n strigtele celorlalti prizonieri si ale celorlalte familii, la dreapta si la stnga, care ncercau, de asemenea, s arunce un cuvnt de dragoste, de la sant la platform, prin bariera de srm ghim51 pat? si aproape de la primele din acele putine minute alocate acestor vizite am fost sicanati de nencetatul Yalla, yalla" grbiti-v, grbiti-v al temnicerilor arabi. Procesul nostru a nceput n ziua de 25 octombrie, n lagrul militar de lng Acra. Noi, acuzatii, stteam pe bncile care aproape umpleau cabana militar, n timp ce consiliul era asezat la mese, n stnga si la dreapta noastr. Pe o banc, n fata noastr, erau expuse corpurile delicte", grenadele si munitiile gsite asupra noastr. Pe podea, frumos ornduit, se afla impresionanta noastr colectie de pusti ghintuite. Procurorul era un maior britanic. Aprarea era compus din trei avocati, ntre care socrul meu, Zvi Schwartz. Trei ofiteri britanici serveau drept judectori. Acuzatia adus mpotriva tuturor era portul ilegal de arme, dar unul din grupul nostru, Avsalom Tu, mai era acuzat si de faptul c si-a ndreptat pusca spre unitatea care ne-a arestat. Linia procurorului era neabtut: purtarea de arme fr autorizatie contravenea regulamentelor strii de necesitate. Linia aprrii noastre era, de asemenea, simpl: eram un grup de tineri care se instruiau n vederea luptei mpotriva dusmanului nostru comun, Germania nazist, si c ar fi trebuit s ne bucurm de ntelegerea si indulgenta curtii. Procesul a durat trei zile. Sentinta a fost pronuntat n ziua de 30 octombrie, n acea zi, la ora 10, am fost adusi n fata curtii ca detinuti si am plecat de acolo ca puscriasi condamnati. Am fost gsiti vinovati si fiecare dintre noi, cu o singur exceptie, a fost osndit la zece ani de nchisoare. Avsalom a fost condamnat la temnit pe viat. Toti cei 43, socati, am fost mbrnciti afar din sala tribunalului, pusi cu brutalitate n lanturi si dusi napoi la nchisoarea din Acra. Lanturile si aerul morocnos al paznicilor nostri erau semnul imediat al schimbrii bruste a statutului nostru. Faptul c eram acum condamnati a fost puternic subliniat la sosirea ndrt la portile nchisorii. A trebuit s lepdm hainele si efectele noastre personale si s mbrcm vesmintele nchisorii: sandale cafenii, pantaloni-burlane, fr curea si fr nasturi, o cmas cafenie fr guler si o bonet cafenie de pus pe capul care ne-a fost ras. Ofeream un ntreg spectacol. De fapt, s privim unul la altul a fost lucrul cel mai hazliu care ni sa ntmplat de la arestare si ne-am stricat de rs. Dar ne-a pierit rsul la spectacolul ce a urmat, acela al viitoarei noastre case, lunga celul ntunecoas, cu tavanul nalt boltit si cu dou ferestruiri zbrelite, n zidul gros de piatr, care ddeau n curte. Trebuia s dormim pe saltelele zdrentroase asternute pe podeaua de beton si s ne acoperim cu niste cuverturi subtiri. Programul zilnic, de rutin, al nchisorii ncepea nainte de ivirea zorilor. Desteptati de sunetul unui clopot, ne mptuream saltelele si cuverturile, fiind 52 gata pentru primul apel nominal. O dat cu rsritul soarelui venea exercitiul matinal: zece minute de plimbare n perechi, sub paz, n curtea interioar. Dup aceea eram supusi unui control corporal amnuntit. Urma micul-dejun, apoi munca. La ora 11 ni se ddea unul dintre

principalele prnzuri ale zilei: pitta, msline si un pateu arab din carne tocat n past de nut. Aveam o alt plimbare de zece minute si ne ntorceam la munc pn la ora 3 dup-amiaz, cnd avea loc al doilea apel nominal, urmat de al doilea prnz. Eram apoi zvorti n celula noastr pentru urmtoarele paisprezece ore, tulburati doar de numrtoarea seral, prin care se asigurau c nimeni nu lipseste. Trebuia s ne organizm ntr-o msur oarecare spre a face ct mai rodnice orele noastre de rgaz, pentru a ne mbuntti conditiile si a mentine contactul cu autorittile evreiesti n efortul acestora de a asigura eliberarea noastr, n consecint, cei 43 am ales un comitet format din trei persoane, din care una eram eu. Ceilalti doi erau responsabili pentru dereticrile si activittile din celul, pe cnd eu reprezentam grupul n relatia cu administratia nchisorii si n pstrarea legturii clandestine cu propriile noastre autoritti din afar. Am ntocmit repede o list de revendicri, pe care am prezentat-o directorului nchisorii, iar unele din ele au fost primite. Cea mai important a fost s ni se permit s lucrm doar o jumtate de zi si s petrecem cealalt jumtate studiind. Celelalte erau permisiunea de a utiliza materiale de scris, de a primi crti si de a avea lumin n celul pn la ora 8 seara. Am avut astfel posibilitatea s studiem engleza, araba, Biblia si chimia, profesori fiind aceia dintre noi care studiaser aceste obiecte. Am reluat astfel studiile teoretice ale Haganei noastre, care fuseser ntrerupte la lavniel. Cnd cdea ntunericul, ne ngrmdeam n jurul tortei care ne fusese ngduit si citeam si scriam la lumina palid a acesteia pn la ultimul apel nominal si stingere. Pe plan material, am obtinut lenjerie de corp clduroas si o a treia cuvertur de fiecare si am devenit experti n a introduce prin contraband hran si n a expedia n acelasi mod scrisori, cci acum ni se permisese s scrim lunar. Vizitele le primeam o dat la dou luni. Familiile, fireste, si fceau griji, ns de prisos. Ele erau ngrijorate de soarta puscriasilor, iar puscriasii erau ngrijorati de ngrijorarea familiilor. La fel stteau lucrurile n familia mea. Simteam suferinta n scrisorile primite si n ochii lor, cnd m vizitau, mi amintesc c ntr-una din primele scrisori le-am spus c lucrurile nu stau chiar att de ru si c intemnitarea nu era sfrsitul lumii. O perioad n nchisoare era exact ceea ce era, nimic mai mult. Trebuia s-o scoti la capt cu ea, iar cnd s-a terminat, s iesi, s faci o baie bun si s iei viata de la nceput". Ei, ns, priveau temnita ca pe un veritabil dezastru si umblau n doliu. Pentru printii mei nchisoarea era ceea ce citiser 53 ei n romanele lui Dostoevski si ceea ce auziser de la prietenii lor care fuseser ntemnitati de turci n timpul primului rzboi mondial, cnd Palestina fcea parte din Imperiul Otoman aliat cu Germania. Eu, pe de alt parte, priveam sederea mea n spatele gratiilor drept un episod trector neplcut pentru cei interesati, dificil pentru rudele lor, dar n mod cert nu de petrecut fcut ghem ntr-o gogoas a suferintei. Acra nu era o cas de odihn, dar nici o temnit subteran medieval; si nu era Siberia. De altfel ntemnitarea fcea parte din lupta noastr pentru Cminul National Evreiesc. M mhnea doar faptul c eram n temnit ca urmare a unei nefericite greseli si nu a vreunei operatii speciale, cu un impact important. Ceea ce era deosebit de chinuitor pentru noi toti era faptul c eram nchisi si neputinciosi, n timpul unui rzboi la care doream fierbinte s lum parte. La sfrsitul lunii noiembrie, sentinta a fost confirmat, dar condamnarea a fost redus de la zece la cinci ani. Am fcut cte o zi de grev a foamei, ca protest fat de esuarea eliberrii noastre, n timp ce n tar Hagana a mprstiat manifeste. O lun mai trziu am fost transferati ntr-o alt arip a nchisorii si divizati n grupuri, n patru celule. Din fericire, coridorul era iluminat electric

si destul lumin se strecura pn la noi, ca s putem citi pn noaptea trziu. Ferestrele erau si ele mai bine situate pentru a mbuntti contactul cu exteriorul. La prima ei vizit de dup proces, Ruth i-a cerut directorului adjunct al nchisorii, un anume cpitan Grant, s-mi permit s o vd mai din apropiere pe lael, care tocmai mplinise un an. Grant a respins-o cu grosolnie si schimbul de cuvinte a fcut-o pe Ruth s verse lacrimi, frustrat. Eu eram categoric mpotriva unor astfel de cereri, care doar l umilea pe solicitator, care nu cstiga nimic. I-am scris sotiei: N-am chef s-i dau lui Grant satisfactia de a ne vedea lezati. Eu nu-i cer nimic, deoarece este un mitocan care are plcerea sadic de a refuza orice cerere. Noi nu ne ploconim n fata unor astfel de oameni, nu-i lingusim si nu asteptm nimic de la ei. Multi evrei sunt arestati n fiecare zi si adusi aici, la Acra, multi dintre ei revizionisti [membri ai Irgun Zvai Le'ummi]. Exist aici si o multime de arabi, n acest momelit, n celula condamnatilor la moarte, patru puscriasi si asteapt executia. si n Polonia, n Germania, n Rusia! O lume ngrozitoare, plin de orori. si tu? Un srut pentru fetita noastr si i urez s se poat bucura de altfel de zile, ntr-o lume diferit". Dar pn la sosirea acelor altfel de zile, zilele trite de noi alunecau n rutin. Am nceput s lucrez n grdina de zarzavaturi, un petec de pmnt nconjurat de un zid. Nu eram mnati ca slavii, dar atunci cnd se apropia directorul nchisorii, paznicul trebuia s ne avertizeze, iar noi trebuia s ne 54 ncovoiem spinarea. Grdina servea de obicei drept ascunzis pentru cutiile de conserve ce ne erau trimise prin contraband, ntr-o zi n-am fost destul de atent pentru ca s nu nfig hrletul unde nu trebuia si comoara a fost descoperit: trei cutii de conserve din carne de vac. Am fost dus la cpitanul Grant, iar acesta mi-a dat cu voiosie dou zile de carcer. Tovarsii mei au aranjat cu sergentul temnicer s mi se aduc un supliment de hran, pe lng dieta reglementar pentru cei ncarcerati: lipie si ap. Celula care servea drept carcer era mic, ntunecoas si goal. Seara ni se ddea o saltea si o cuvertur. M-am nfsurat n cuvertur, m-am ntins pe dusumeaua rece era exact atta spatiu ct mi trebuia pentru aceasta si m gndeam ce bine ar fi s trag un pui de somn, cnd am auzit o voce plcut care ngna un cntec. Venea de la celula de carcer nvecinat, n ea se gsea un evreu ortodox din orasul galileean Safed. Uitasem c era vineri noapte, iar el rostea rugciunile din preziua sabatului si cnta cu mare emotie din biblica Cntare a Cntrilor. Acustica era excelent n acea fortreat cruciat, iar zidurile puternice ddeau rezonant vocii care plutea prin ambrazura celulei sale si prin a mea. Tnrul meu vecin n rugciune, cu vocea lui plin de simtire, n mod vdit avea bune motive de a-si deschide inima n implorarea Cerului. Am stat cu ochii nchisi n ntuneric, si Acra, ncarcerarea, frigul si gndurile lumesti s-au risipit. Cntarea Cntrilor a lui Solomon si tnrul brbat din Safed cuceriser aripa carceral a nchisorii si au saturat-o de spiritul pcatului evreiesc, regina Sabat. Dov Hos, unul din brbatii de frunte n Departamentul Politic al Jewish Agency si, de asemenea, n Hagana ne-a spus n una din vizitele sale c spera s ne poat transfera n lagrul de detentie de la Mazra'a, la vreo cteva mile Nord de Acra, unde conditiile erau mai bune, iar familiilor le era permis s ne viziteze mai des. Desigur, noi doream ca institutiile nationale evreiesti s fac n continuare presiuni pentru eliberarea noastr, dar deocamdat mutarea la Mazra'a ar fi fost binevenit. Am scris familiei n acest timp c o dat ce ne-am pus n miscare vom sfrsi prin a ajunge acas". Casa era departe si tinea de lumea scrisorilor. Zorik si Aviva duceau greul muncii la ferm, n timp ce tata era plecat (unele dintre misiunile sale erau ncercri de a ne pune n libertate). Ruth

si lael erau adesea la Ierusalim, unde stteau la printii ei. Dar tara a intrat n anotimpul ploilor. Pe cnd priveam stropii de ploaie mproscnd zidurile nchisorii, mi imaginam expansiunea agricol a Vii lezreelului, avnd loc pe tcute n timp ce grul si orzul germinau, aruncnd ntr-o singur noapte un covor verde pe ntreaga zon ct cuprindeau ochii, de la dealurile Crmei la rul Kison. 55 Tata ne trimetea, n scrisori, o revist sptmnal a scenei politice, si am aflat de apropierea ameninttoare a rzboiului de tara noastr. Am aflat mai multe n primul rnd de la noii puscriasi, cci au fost si alte arestri de grupuri din Hagana, pentru port ilegal de arme. Se pare c autorittile britanice erau hotrte s distrug Hagana, chiar dac stiau c aceasta era forta de autoaprare a comunittii evreiesti, ntr-adevr, printre noii sositi era un grup de unsprezece membri ai kibutului Ginnosar, de la captul nordic al Mrii Galileei, pe care noi, veteranii, i-am ajutat s se adapteze la noua lor viat. Ei sriser n ajutorul tovarsilor lor de pe ogoare, care fuseser atacati pe neasteptate de ctre o band de arabi. Agresorii au fost btuti. La scurt timp dup ciocnire a sosit o unitate britanic de securitate si i-au gsit pe aprtori cu armele nc n mn. Nici o explicatie nu a fost acceptat. Posesia de arme era ilegal, iar ei au fost adusi la Acra. Printre noii puscriasi erau si 34 de membri ai Irgur Zvai Le'ummi, aripa de dreapta, dizident, a organizatiei clandestine, care a fost condamnat pentru portul de arme si explozivi. Apartineam unor organizatii diferite si aveam vederi divergente asupra modului n care trebuiau continuate activittile clandestine, ns ne-am alturat lor si am czut de acord asupra reprezentrii comune n fata autorittilor nchisorii, iar lor li s-au acordat toate conditiile speciale pe care ni le asigurasem noi. Peisajul uman al puscriasilor arabi era mai variat, de la criminali de drept comun la nationalisti de profesie. Elita o forma mai multe sute de nationalisti, care erau condamnati pe viat. Printre ei membri ai Kassamia, banda arab de teroristi fanatici, urmasi ai lui Az-el-Din-el-Kassam. Relatiile dintre noi erau prietenesti si marcate de respect reciproc. La urma urmei, ntemnitarea noastr avea o baz comun. Nici noi, nici ei nu eram condamnati pentru acte de criminalitate de drept comun, ca omorul sau furtul prin efractie. si unii si altii eram mobilizati de idealuri nationale si ne-am riscat libertatea si vietile pentru poporul nostru. De srbtorile musulmane ne invitau n celulele lor ca s gustm din bucatele lor alese orientale, iar noi artam fat de ei aceeasi ospitalitate de srbtorile evreiesti. Unul din momentele cele mai misctoare trite de mine n nchisoare a fost ntlnirea cu Abed elSalim, biatul din tribul beduin el-Mazarib, care a cntat din fluier la nunta mea. El a fost adus la Acra pentru a ispsi o scurt condamnare la nchisoare. Cu putin timp nainte de arestarea mea a avut loc o ncierare ntre una din bandele de hoti arabi si tribul el-Mazarib, iar acesta a cutat adpost n Nahalal, unde beduinii au fost primiti datorit interventiei mele. Ei n-au uitat acest fapt si m considerau aliatul lor. n timpul sederii mele n temnit, mai multi condamnati arabi au fost executati prin spnzurtoare. Plnsetul si vaierul rudelor lor erau sfsietoare. 56 Dup o spnzurare, ntreaga nchisoare era cuprins de o atmosfer de tensiune. Puscriasii mergeau la lucru ntr-o tcere mormntal, iar temnicerii evitau s-i priveasc pe vreunul dintre ei n ochi. n ziua urmtoare viata se rentorcea la normal. Temnicierii englezi nu se distingeau prin scrupulosul simt al neprtinirii. Unii dintre ei erau cinstiti si corecti, dar altii ne sciau fr motiv. Cel mai ofensator era cpitanul Grant, care depsea msura n umilintele si insultele aduse nou. Dar nu ntotdeauna i era usor. El stia c

dac merge prea departe, vestea i s-ar fi dus pn la liderii evrei din Ierusalim, care s-ar fi plns la naltul Comisar britanic. Pe de alt parte, noi, detinutii politici, eram un grup puternic si bine organizat, iar atunci cnd un astfel de grup este unit are cstig de cauz, chiar si n temnit. Am fost transferati n lagrul Mazra'a la sfrsitul lunii februarie 1940, dup o sedere de cinci luni n Acra si dup ndelungate negocieri. Kibutnicii din Ginnosar si membrii Irgunului au fost transferati mpreun cu noi. Lagrul cuprindea si detinuti politici arabi. Eram pziti de politisti britanici si arabi, iar comandant de lagr era un ofiter al armatei britanice, betivan si oarecum dement, pe nume Pike. Comparate cu acelea de la Acra, conditiile erau relativ bune. Locuiam n cabane, dormeam pe propriile saltele, aveam ustensile pentru a ne pregti hrana si lucram la statiunea experimental agricol din apropiere. Inspectia temnicerilor era mai putin strict, iar vizitatorii ne puteau vedea mai des. n pofida acestei situatii, rbdarea noastr se apropia de marginile ei. Citeam si studiam, ns vietile noastre erau goale. Ne pomeneam retrindu-ne trecutul mai degrab dect s furim planuri de viitor, iar preocuprile noastre de zi cu zi erau banalitti precum calitatea hranei sau ce munc aveam de fcut n detentie, ntr-o asemenea dispozitie sufleteasc eram, desigur, critici n privinta eforturilor fcute de liderii evrei pentru eliberarea noastr, n msura n care eram noi la mijloc, ei nu fceau ndeajuns. Ignoram faptul c ei erau preocupati de imensele probleme ale statului n curs de a fi construit", c eram mpinsi nainte de idealul sionist de transformare a Cminului National Evreiesc sub administratie mandatar britanic ntr-un stat evreiesc independent. Ei se czneau s gseasc modul cel mai bun de a reactiona fie prin mijloace pasnice, fie prin mijloace activiste la ordonantele restrictive ale Crtii Albe, care limitau cumprarea pmntului si imigratia. ntre timp, noi ne continuam munca la statiunea experimental, rrind grul, mprstiind ngrsminte chimice si fcnd lucrrile speciale cerute de anotimp. Vizitele familiei erau acum mai agreabile, iar uneori ni se permiteau ntlniri reale, ntr-o camer, asa nct puteam conversa ca niste fiinte ome57 nesti. Am putut s-o tin n brate pe fetita mea. Am putut, de asemenea, fura cte o ntlnire cu rudele si prietenii la locul nostru de munc. Dov Hos a venit adesea si ne-a tinut la curent cu ceea ce se ntmpla n lumea din afar. El era neobosit n eforturile de a asigura eliberarea noastr. n primvar am celebrat Pastele", srbtoarea evreiasc a liberttii si, se ntelege, am fcut-o cu un sentiment aparte. A sosit un autocamion ncrcat cu alimente, vin, dulciuri si mta, pinea nedospit mncat de aceast srbtoare n amintirea grbitului Exod din Egipt al copiilor lui Israel. Avraam Harzfeld, spiritul nflcrat care a initiat asezrile agricole evreiesti de pionierat n tar, a condus traditionalul Seder, serviciul ritual din prima noapte de Pesah, cnd citim despre eliberarea sclavilor israeliti din robia egiptean. El era ntr-o form excelent, ne-a fcut pe toti s cntm si s dansm si ne-a oferit cea mai voioas sear de cnd ne gseam n nchisoare. n cele sapte zile de srbtoare am primit multe vizite. Eliah Golomb, comandantul Haganei, a venit s ne vad si ne-a vorbit despre planul urgent de a constitui o formatiune evreiasc de lupt n cadrai armatei britanice. Speram ca aceasta s grbeasc eliberarea noastr, cci era sigur c britanicii ar fi ntmpinat cu bratele deschise pe voluntarii suplimentari. Situatia lor era critic. Fortele Aliate suferiser reculuri n Europa si, una dup alta, trile erau invadate de nazisti. Ne pusesem mari sperante n ziua de 6 iunie, ziua de nastere a regelui Angliei. Cnd se decidea s fie iertat o greseal, pe temeiul unor circumstante atenuante, era obiceiul ca anuntul s fie fcut de ziua de nastere a regelui. Dar 6 iunie a trecut, iar noi am rmas n nchisoare. Era greu de nteles, ntre timp, Franta czuse. Corpul Expeditionar Britanic a fost nfrnt si evacuat, n

mod eroic, ndrt n Anglia, n Palestina, pregtirile pentru rzboi si aprare aerian naintau cu pasi repezi. Iar noi, n nchisoare, redactam memorandumuri spre a le aminti oamenilor nostri de existenta noastr. Le scriam liderilor evrei, cerndu-le s ne explice ridicolul paradox al negocierii cu britanicii a nrolrii evreilor palestinieni n armata britanic, n timp ce noi, att de doritori de a deveni voluntari, eram tinuti dup gratii. A venit din nou toamna. Trecuse un an. Noi nc eram n nchisoare, neputinciosi si frustrati. Engleza mea s-a perfectionat slab consolare prin citit. Am nceput cu povestirile scurte ale lui O. Henry si am trecut la Shakespeare. Aveam ceva de fcut si cu minile. Fceam coliere din fructe stafidite, rame din lemn de mslin pentru tablouri si am decorat un vas cu scoici de mare exotice, o ocupatie nu tocmai potrivit pentru un tnr evreu, soldat, pe cnd Europa cdea n minile nazistilor, evreii erau masacrati, iar frontul de btlie se apropia de propria-mi tar. 58 Spre deosebire de celebrarea Pesahului, am ntmpinat srbtorirea Hanuci, n decembrie, cu mhnire. Hanuca este Srbtoarea Luminii, cnd evocm eroica lupt a Macabilor, care au eliberat Ierusalimul de sub seleucizi si au recstigat independenta pentru Israel, n secolul al IIlea .Chr. Aprindem lumnri ntr-un candelabru special de Hanuca, spre a marca purificarea Templului din Ierusalim de sacrilegiul pgn. Anul trecut aprinsesem lumnrile, n Acra, cu speranta c anul acesta le vom aprinde acas. Mi se prea acum c petrec cea de-a treia Hanuca n lagrul de detentie Mazra'a. Ca spre a ne spori deprimarea, Dov Hos a fost ucis ntr-un accident de automobil, pe drumul ctre cas, dup ce ne fcuse o vizit. Fusese un loial si devotat aprtor al intereselor si sperantelor noastre, un brbat inimos si cu discernmnt politic. Moartea lui ne-a ndoliat pe toti. Luna ianuarie 1941 a fost plin de zvonuri. Fragmente de stiri si de zvonuri despre o schimbare n atitudinea autorittilor britanice fat de comunitatea evreiasc din Palestina au nceput s ajung si la noi. Am auzit c Jewish Agency si liderii Organizatiei Sioniste reusiser s-i conving pe conductorii militari de la Londra s sporeasc rndurile voluntarilor evrei din Palestina, spre a forma unitti suplimentare n armata britanic si c British Military Command din Orientul Mijlociu era extrem de favorabil utilizrii unor unitti de lupt ale evreilor din Palestina. Am auzit, de asemenea, c autorittile armatei l presau pe ministrul afacerilor coloniale, care era responsabil de administrarea sub mandat, s ne pun n libertate. Zvonuri, stiri, nu stiam ce s credem. Logica dicta ca toate aceste vesti, vorbe sau brfe s fie privite cu nencredere. Avusesem prea multe dezamgiri ca s ne mai punem iarsi sperante n altceva dect fapte palpabile. Cu toate acestea, n mod tainic, pretuiam orice firimitur de informatie care ne putea ntretine sperantele. Spre a sprijini eforturile fcute n folosul nostru de cei din afar, am hotrt s atragem atentia asupra cazului nostru prin declararea grevei foamei. Am stabilit-o pentru data de l martie. La urma urmei s-a dovedit c nu trebuia s postim n acea zi. n 16 februarie 1941 am fost informati c vom fi eliberati n dimineata urmtoare, ndoiala luptnd n noi cu speranta, nici n-am prea dormit n acea noapte, n zori, ns, spre ncntarea noastr, ne-au fost napoiate hainele civile si ni s-a spus s ne facem bagajul. Ne-am adunat la iesire pentru ca palmele noastr s fie marcate cu simbolul eliberrii. Portile s-au decis si am trecut prin ele. nchisoarea era n urma noastr. 59 PE CMPUL DE LUPT Eram liber. M bucuram de libertate cu tot cu acea dimensiune supraadu-gat pe care numai un interval de timp petrecut dup gratii i-o poate induce. Nu nseamn c recomand un stagiu n nchisoare. Dar eliberarea ne nzestreaz cu calitatea de a ne minuna de actele si obisnuintele

simple, de fiecare zi, pe care ntotdeauna le-am luat drept de la sine ntelese. Elaborarea este ca o gur de aer dup ce ai notat sub ap. Libertatea este oxigenul sufletului. Acra este doar la treizeci de mile de Nahalal. Mi-a trebuit aproape un an si jumtate, din octombrie 1939 si pn la mijlocul lui februarie 1941, ca s fac cltoria. Odat ntors la ferma printilor mei, m-am afundat numaidect n treburile obisnuite de la grajduri si din curtea psrilor, precum si pe ogoare, la arat. Cnd aveam vreun rgaz la ferm, lucram ca zilier la constructiile satului, amestecnd ciment, turnnd plansee si spnd canale. Noaptea mi fceam datoria ca paznic. Orele libere le petreceam jucndu-m cu lael. Era, ntr-adevr, un copil nespus de drglas. Beatitudinea liberttii a durat, dar nu si sederea mea n Nahalal. Dincolo de sat s-au ngrmdit amenintrile invaziei, n desertul din Vest, trupele Axei de sub comanda lui Rommel lansaser a doua lor ofensiv, iar n cursul lunilor martie si aprilie avansaser ctre frontiera Egiptului. La Nord de noi, Siria sub mandat francez, care includea si Libanul, se afla sub controlul guvernului de la Vichy, colaborationist cu nazismul, iar un atac asupra Palestinei de Nord, coordonat cu o naintare a lui Rommel n Sud-Vest, era, binenteles, o posibilitate, n aceast situatie, administratia britanic din Palestina a consimtit s rennoiasc acceptarea ajutorului oferit de Jewish Agency. Mai multi voluntari evrei au fost acceptati n armata britanic si a fost reluat cooperarea dintre autorittile britanice si Hagana. Rezultatul a fost nfiintarea de ctre Hagana a unei forte pe ntreg teritoriul trii, cu dublul scop de a apra comunitateea evreiasc mpotriva atacurilor arabe si de a ajuta unittile britanice n operatii speciale. Itac Sadeh, unul 60 dintre cei mai strluciti ofiteri din conducerea Haganei, a fost pus la comanda acestei forte, iar Igal Aon si eu am fost fcuti comandanti de companie. Ni s-a dat ca sarcin imediat nrolarea de voluntari de elit din Valea lezreelului si din Galileea. La nceputul lui mai, Itac Sadeh m-a cutat n Nahalal, mpreun cu Zvi Spector, unul dintre tinerii veterani ai Haganei. Sadeh mi-a dat schita general a planului de mobilizare si de instruire a oamenilor nostri, dar nu mi-a clarificat categoria de operatii la care urma s fim folositi. Singurul lucru care mi era clar la plecarea lui era c cele trei luni de vacant ale mele la ferm, n snul familiei, luaser sfrsit. Trebuia s m rentorc la ndatoririle mele militare, n cadrul Haganei. Am aflat curnd c unittile noastre speciale trebuiau s se angajeze, cu formatiunile Aliate, n invadarea Siriei, operatie menit s neutralizeze amenintarea din Nord. Se socotea c oamenii nostri cunosteau bine zona frontierei de Nord si c puteau cluzi trupele de invazie Aliate. Unitatea mea nu a fost prima intrat n actiune n cadrul cooperrii dintre britanici si Jewish Agency. Prima operatie special a fost aruncarea n aer a rafinriilor din portul sirian Tripoli, spre a lipsi de combustibil avioanele germane care ncepuser s opereze de la baze din Siria. O unitate de douzeci si trei de voluntari ai Hagana, comandat de Zvi Spector, a plecat din Haifa n noaptea de 18 mai, la bordul vasului cu motor sea Lion, care purta trei vase de debarcare usoare. Cu ei, n calitate de observator, era maiorul Anthony Palmer, din Sectia de Operatiuni Speciale a armatei britanice. Printre cei douzeci si trei s-au numrat si ctiva din oamenii care au stat cu mine n temnita din Acra. Obiectivul nu a fost atins. Oamenii n-au ajuns la Tripoli si nu s-au mai ntors niciodat. Ce s-a ntmplat n mod exact cu ei a rmas un mister pn n ziua de azi, desi investigatii ulterioare au aruncat o raz de lumin asupra evenimentului. Fapt necunoscut lor, aviatia britanic bombardase Tripoli, iar aprarea rafinriilor a fost imediat ntrit. Se pare c unii dintre cei douzeci si trei au reusit s pun piciorul pe uscat, dar au fost

doborti de un inamic aflat n dubl alert. Se presupune c vasul sea Lion a fost scufundat de aviatia inamicului. mi amintesc c stteam pe acoperisul celei mai nalte cldiri din Haifa, de unde aveam o priveliste clar spre Nord, la dou zile dup ce cei douzeci si trei plecaser si erau deja n ntrziere. Eram cu totii foarte nelinistiti si continuam s scrutm apele cu binoclurile noastre de cmp, n speranta ivirii vreunui semn al ntoarcerii lor. Pierderea ne-a deprimat. Era o pierdere extrem de dureroas n lumina celor spuse mie de Zvi Spector cu o sear nainte de plecarea pe mare. Desi nu eram prieteni intimi, ne cunosteam bine unul pe 61 cellalt si mi era drag. S-a ntmplat s m duc a el n acea sear si am vorbit despre operatiune, i era fric. Avusese un accident de motociclet ctva timp mai nainte si rmsese schiop, ceea ce l fcea neputincios n ap. Dac ambarcatiunea ptea ceva, el s-ar fi scufundat ca un pietroi. Am tras, de asemenea, concluzia c se ndoia de succesul misiunii. De fapt un altul fusese programat s comande operatiunea, ns dispruse, iar Sadeh i-a cerut Iui Zvi s o preia. Mi-a spus c nu putuse refuza o nsrcinare dat de Itac Sadeh. La cteva zile dup nenorocire, am fost convocat de comandantul fortei armate si mi s-a dat numirea la unitatea mea, pe care nc mai trebuia s-o formez. Trebuia s facem parte din forta australian care constituia avangarda invaziei Aliate. Sarcina noastr trebuia s fie ntreprinderea unor patrulri de recunoastere preliminar spre a verifica pozitiile si efectivele aprrii inamice si a gsi drumuri subsidiare practicabile pentru vehicule cu motor, deoarece principalele artere erau tiate de fortele franceze ale regimului de la Vichy. n ajunul invaziei, misiunea noastr trebuia s fie trecerea frontierei, naintarea n zona satului Iskenderun, la vreo sase mile Nord de actuala frontier a Israelului cu Libanul, luarea n stpnire si pzirea podurilor de pe soseaua de coastr ctre Beirut. Australienii se temeau ca francezii s nu le arunce n aer, ntrziind n felul acesta naintarea Aliatilor. Sadeh mi-a spus c mai erau doar vreo zece zile pn la ziua fixat pentru invazie. n acest timp trebuia s gsesc oameni pentru unitate, s-i instruiesc si s-i echipez, s facem patrulrile si apoi s intrm n actiune. Sadeh mi-a dat numele voluntarilor probabili pe care i puteam nrola, cei mai multi dintre ei fiind din kibuturile si mosavele din Valea lezreelului. Am trimis un mesaj la kibutul Hanita, care trebuia s fie baza mea, si le-am cerut membrilor si s fac pregtiri pentru sosirea a treizeci de oameni. Apoi am fcut o grabnic recunoastere a frontierei. Acestea fiind fcute, am mers din kibut n kibut s-i gsesc pe oamenii de pe list, informndu-i despre misiune si spunndu-le s fie la Hanita n douzeci si patru de ore. Adunarea oamenilor mi-a luat ntreaga noapte, dar n seara urmtoare toti erau la baz. Erau tineri gata de actiune, dar neexperimentati si insuficient instruiti. Numai unul cunostea araba, pe cnd recunoasterea n Siria pretindea att familiaritatea cu limba, ct si priceperea de a te da drept arab. si numai unul stia s conduc un autovehicul, desi una din sarcinile noastre era descoperirea de drumuri practicabile pentru autovehicule. Putini stiau s trag cu mitralierea si numai ctiva trseser cu pusca, cu munitie adevrat. Era important pentru noi s reusim n acea misiune, att n ceea ce priveste contributia ei, orict de slab, la succesul operatiunii generale, ct si pentru oportunittile mai largi pe care le putea deschide n sensul unei partici62 pari sporite a evreilor din Palestina la rzboiul contra lui Hitler. Administratia britanic din Palestina respinsese categoric pe voluntarii evrei care cutaser s se alture armatei britanice Ia izbucnirea rzboiului. Britanicii se temeau c aceasta i va ralia pe arabi la lagrul nazist, n cele

din urm ei s-au domolit ntructva si au permis unui numr restrns dintre oamenii nostri s se alture unittilor din Palestina. (Numai n 1944 au aprobat ei constituirea unei brigzi evreiesti de lupt), n mare msur, autorittile militare britanice au fost acelea care au nteles valoarea ajutorului nostru la invazia Siriei. Dar chiar si ele probabil c au considerat participarea noastr drept un efort consumat, n ceea ce ne priveste, speram c dac vom duce cu bine la sfrsit aceast actiune vom fi utilizati si la alte operatiuni speciale. De aceea am ncercat s ne sporim forta. Chiar si n ceea ce priveste unitatea mea, de exemplu, Aliatii se asteptau s le furnizm doar cteva cluze. Noi recrutasem treizeci, dar britanicii ne-au oferit doar zece certificate de ghizi militari si numai nou revolvere, cu munitie de calibru gresit. Am obtinut nc patru, dup mult tocmeal. Am rezolvat problema armelor prin asigurarea de arme din arsenalul ilegal al Haganei. Am rezolvat problema instruirii prin obtinerea a doi ofiteri experimentati din Hagana, care i-au supus pe oameni unui curs extrem de concentrat. Dar rmnea nesolutionat principala noastr problem: nici unul dintre noi nu cunostea Siria si nu era familiar cu terenul pe care se astepta de la noi s cluzim unitatea de invazie! Iar nainte de aceasta trebuia s facem patrulri de recunoastere, desi nu dispuneam de hrti detaliate. Ne-a venit n ajutor losif Fein, tatl aceluia care avea s fie comandantul Fortei Aeriene, Motti Hod. Membru al kibutului Degania, el si-a petrecut mai multi ani n satul Metulla de la frontiera de Nord si avea multi prieteni arabi n zon. Unii dintre ei cunosteau orice potec si vlcic din regiune si, prin mijlocirea lui losif, au czut de acord, n schimbul unei recompense corespunztoare, s nsoteasc peste granit unittile noastre de recunoastere. Mi-am mprtit oamenii n grupuri mici, fiecare avnd drept cluz un arab. Ei trebuia s opereze numai noaptea, plecnd n amurg si ntorcndu-se n zori, mbrcati arbeste si evitnd orice ciocnire cu grzile inamice. n ceea ce m priveste, am preferat s fac propria mea recunoastere, nsotit doar de un ghid, iar cel pe care mi 1-a gsit losif era un cerchez. Ca s fiu sigur c cerchezul nu m va trda o dat ce vom fi peste granit, losif a instalat sotia si copiii ghidului ntr-un hotel din Haifa, asa nct dac mi se ntmpla ceva, ei ar fi avut de suferit. Cerchezul stia la fel de bine ca mine c dac nimic ru nu mi se ntmpla, nimic ru nu se ntmpla nici familiei sale. 63 n patrulrile noastre, eu si ghidul meu trebuia s evitm orice ncierare, dar trebuia eventual s trecem printre contrabandisti si paznici care erau probabil la fel de putin interesati ca si noi n ciripit. Trebuia s ne dm binete n arab si s ne vedem de drum. Noptile erau rcoroase si umbletul pe potecile de munte era plcut. Trebuia s conduc automobilul pn la o mic distant de granit si s-1 ascund ntr-un tufis. La ntoarcere, dimineata, mergeam la Hanita, unde trebuia s marchez drumurile accesibile pentru autovehicule si locurile n care era nevoie s ndeprtm un obstacol, cum ar fi strpungerea unui gard de piatr, ca s ne deschidem trecerea. Am fcut aceste patrulri de spionaj timp de o sptmn. Uneori am scpat ca prin urechile acului, dar totul s-a terminat cu bine si nu i-am dat inamicului nici cel mai mic motiv de suspiciune. Oamenii nostri s-au obisnuit s mearg lungi distante pe solul aspru, n bezn si s-au familiarizat cu terenul din partea sirian a granitei. Data invaziei a fost fixat pentru 7 iunie, smbt noaptea. Cu o zi mai nainte, a trebuit s fac o vizit la cartierul general al Haganei, n Haifa, spre a pune la punct unele chestiuni de ultim moment, asa c am trecut mai nti pe la Nahalal s o iau pe Ruth, care dorea s astepte la Hanita ntoarcerea mea din actiunea sirian. Din Nahalal 1-am luat si pe Zalman Mart, care se ntmplase s treac pe acolo. Mart era un nzestrat si experimentat ofiter al Haganei, care fusese

totodat sergent n politia supranumerar britanic. Britanicii, desigur, nu cunosteau nimic despre legtura lui cu Hagana. I-am cerut s ni se alture n misiunea sirian si el a acceptat bucuros. Ne-am dus la Haifa, am aranjat treburile la cartierul general, apoi ne-am aprovizionat cu hran si butur pentru petrecerea ce urma s-o avem a doua zi seara cu camarazii nostri australieni, nainte de a porni n misiunea noastr. Apoi ne-am deplasat cu repeziciune la Nord de Hanita, dar n Naharia am fost opriti de un ofiter de legtur al Haganei cu cartierul general britanic, care avea informatii pentru mine. El mi-a spus c britanicii tocmai primiser un raport amnuntit cu privire la o cale nou si mai bun de invazie, mult mai accesibil pentru vehicule dect cea gsit de noi, dar c aceasta trebuia confirmat de o noapte suplimentar de recunoastere. Imediat am lsat-o pe Ruth si proviziile la Naharia si rn-am ntors cu Mart la Haifa s-1 gsesc pe Itac, druzul, cel mai bun ghid n materie, ca s ne nsoteasc. Dup ce 1-am gsit, am pornit din nou spre Nord, la granit. Pe drum am avut norocul s-1 ntlnim pe conductorul unui furgon de pine si numaidect i-am dat sarcina s ne astepte lng frontier. In cazul n care nu ne ntorceam din patrularea noastr dimineata, el trebuia s mearg la Hanita si s le spun oamenilor mei s ndeplineasc misiunea fr mine. 64 La cderea ntunericului, Itac druzul, Mart si eu ne-am trt la frontier, am trecut-o, iar n orele care au urmat am strbtut zona potentialului nou drum. A meritat efortul. Am mers prin plantatii si prin cmpuri de tutun si am socotit c era posibil, fr mult greutate, s deschidem o pist de pmnt tare si destul de larg pentru vehicule. Am cscat totodat ochii si am ciulit urechile spre a culege informatii cu privire la efectivul si frecventa patrulelor rutiere ale inamicului, ca si cu privire la starea de alert a bazelor militare din regiune. Ne-am ntors nainte de revrsatul zorilor, spre marea descumpnire a conductorului de furgon care ne astepta si care si petrecuse noaptea ticluind dramatica veste pe care credea c o va duce la Hanita despre faptul c nu am reusit s ne ntoarcem. Imediat am contactat cartierul general al Haganei, de la Haifa, ca s-mi prezint entuziastul raport. Itac Sadeh a ascultat cu rbdare si apoi mi-a explicat calm c era smbt dimineata, c ora H era fixat pentru noaptea ce urma si c pur si simplu era prea trziu ca s schimbm ruta invaziei. El se ndoia chiar c era de gsit vreun ofiter responsabil la cartierul general al Aliatilor, cruia raportul s-i poat fi transmis n mod util, ori c era timp suficient spre a coordona toate variatele unitti ce trebuiau angajate n pregtiri febrile de ultim moment. Mi-a spus s fac ce socoteam c era potrivit si s aranjez lucrurile n mod direct cu comandantul unittii australiene la care eram atasat. Australienii au sosit n Hanita n dup-amiaza acelei sambele: un grup de tineri nflcrati si prietenosi. Am stat de vorb cu doi dintre ofiterii lor si am examinat n amnunt planurile finale: cum s punem mna pe podurile de la Iskenderun, s reducem la tcere santierele, s lum controlul, s localizm explozivii si, dac era necesar, s-i neutralizm si s aprm soseaua pn la sosirea trupelor de invazie. Pentru aceast misiune trebuia s fim o unitate minuscul, numai cinci dintre oamenii nostri, zece australieni inclusiv trei ofiteri si Rasid Taher, un ghid arab. Armamentul nostru era srac, dar avea s se dovedeasc suficient. Australienii aveau o mitralier, o pusc-mitralier si cteva pusti si revolvere. Noi aveam o pusc automat Thomson, pistoale semiautomate, dou pusti si cteva grenade. lakov Dori, care avea s fie primul sef al statului-major al Israelului si care era acum n fapt seful statului-major al Haganei, a sosit, mpreun cu Itac Sadeh, pentru prnzul nostru de plecare. Desi ei n-au fcut vreo referire la nefericita operatiune sea Lion, era clar c incidentul le apra

spiritele si se putea simti din modul lor de a fi si din expresie preocuparea pentru soarta 65 noastr si disperata dorint de a reusi. Participarea noastr la viitoarele operatiuni speciale britanice depindea de succesul nostru. Am pornit la ora 9,30 P.M., n bun dispozitie, de parc am fi fost ntreaga fort Aliat de invazie si nu un mic detasament de comando, bucurosi n sfrsit c eram la treab, dup zile si nopti de pregtire pentru aceasta. Luna era plin, ceea ce ne asigura o bun vizibilitate, fcnd ns totodat mai usoar reperarea noastr. Am fcut o larg bucl, prin munti, asa nct s ajungem Ia obiectiv dintr-o directie neasteptat, marcnd cu trturile noastre repezi si serpuite povrnisurile neumblate. Dup vreo patru ore de umblet si de ctrat ndrjit, am ajuns pe creasta de deasupra obiectivului nostru. Aici ne-am odihnit, am mestecat batoane de ciocolat si ne-am ndreptat binoclurile asupra litoralului, asupra satului Iskenderun si a podurilor. Nu era destul lumin ca s vedem detalii, nu am putut detecta detasamentele franceze care pzeau podurile, ns trebuia s admitem c erau acolo. Ne-am mprtit unitatea n dou grupuri, cte unul de fiecare pod, iar grupul meu a pornit-o pe furis ctre podul din Nord. Ne-am oprit la o mic distant de acesta si am asteptat. Tcere peste tot. Trei dintre noi s-au trt spre pod: Rasid n frunte, eu imediat dup el, iar unul dintre ofiterii australieni, Kyffin, n spatele meu. Am gsit podul nepzit si nepregtit pentru distrugere. Ceea ce era adevrat si despre cellalt pod. A fost o slbire a efectului, ns o mare usurare. Dup o sptmn de patrulare, cu somn putin, dup ctratul obositor din acea noapte, sub tensiune, nainte de actiunea asteptat, puteam rsufla slobod. Formal, treaba noastr fusese fcut, fr s fie tras un foc de pusc. Podurile erau sigure si tot ce aveam noi de fcut era s le stpnim pn la sosirea primei unitti a fortei de invazie, care trebuia s aib loc la ora 4 A.M. Era aproape ora 2, asa nct ne-am desfsurat pentru aprarea podurilor, iar eu apoi m-am lungit n santul soselei, s dorm. M-am trezit la lumina zilei. Soarele rsrise, iar la distant se auzeau mpuscturi. Am privit n jur si eram alarmat. Avangarda invaziei care ar fi trebuit s ajung la noi naintea zorilor nu era nicieri de vzut. Dar noi eram foarte vizibili si se putea s fim n orice moment atacati. Ne gseam ntr-o pozitie imposibil de aprat, aproape de pod, ntr-o vale adnc, prad usoar pentru oricine de pe dealurile de deasupra. Rasid ne-a vorbit de existenta unui post de politie la vreo mil mai departe, ocupat, credea el, de doar ctiva politisti. Am socotit c trebuia s ncercm s capturm postul nainte de a fi fost noi nsine atacati. Am propus lucrul acesta australienilor, iar ei au fost de acord, n consecint, am lsat o gard la pod, iar restul ne-am pus n miscare ctre postul de politie. Cnd am ajuns 66 aproape de acesta, am vzut nu politisti, ci trupe n uniform francez si ne-am adpostit repede ntr-o livad de portocali de peste drumul Ia postul de politie cu dou etaje, din piatr. Francezii ne-au reperat si au deschis focul. Dup zgomotul mpuscturilor, alte trupe au aprut la intrarea n post si s-au asociat camarazilor lor n viul schimb de focuri care a urmat. Rasid, ghidul nostru arab, s-a dovedit a fi un soldat curajos si un ochitor de prim clas. tintind cu grij, el i-a mpuscat pe francezii care ncercau s se apropie de noi pe dup copaci. Am gsit o oarecare protectie n spatele gardului scund de piatr de la marginea livezii si am continuat s tragem. Dar am fi putut fi doborti de focul unei mitraliere ndreptate spre noi de pe terasa cldirii. Munitia noastr scdea si situatia era disperat. Continund schimbul de focuri n timp ce rmneam pe loc s-ar fi dovedit fr rost si n cele din urm fatal. Ne-am fi epuizat munitia si am fi devenit incapabili s luptm. Alternativa era asaltarea cldirii.

Le-am cerut oamenilor s ne asigure acoperire cu foc, lui Mart si mie, si ne-am npusit din livad n santul din lungul soselei, unde ne-am trt pn n dreptul postului de politie. De acolo am aruncat o grenad de mn spre o fereastr deschis prin care se trgea asupra noastr. Am gresit ns tinta, iar grenada a explodat afar. Cu toate acestea, zgomotul trebuie s-1 fi tulburat pe mitralior, deoarece el a oprit focul pentru cteva momente, n acele momente am traversat n fug soseaua, ne-am apropiat de cldire si de acolo am aruncat a doua si ultima mea grenad. De data aceasta a zburat pe fereastr si, cnd a explodat nuntru, focul din cldire a ncetat. Unitatea noastr a srit la asalt si a pus stpnire pe cldire. Francezii au capitulat. Mitraliera lor nu fusese avariat, iar noi am instala-o repede pe acoperis, cci era probabil s fim atacati de ntriri ale francezilor. Nu era o pozitie tactic ideal si nu prea eram acoperiti, dar acoperisul servea drept un excelent punct de observatie, iar lucrul acesta era important. Am preluat totodat restul armamentului francez si munitia aferent. Acesta includea un mortier, pe care 1-am reperat n livad. Lng el se gsea un soldat francez care a fost alturat celorlalti prizonieri aflati sub paz la parterul cldirii. Aveam acum arme si munitie din belsug. S-a aflat c acest post de politie servea drept cartier general al trupelor regimului de la Vichy din acea regiune. Am nteles c principalele lor unitti erau acum desfsurate pe frontiera cu Palestina, spre a opune rezistent invaziei Aliatilor. Puseser baraje pe soseaua principal si stabiliser pozitii de ambuscad ca s le apere. Era evident c n curnd trebuia s fim atacati de alte detasamente franceze din zona Iskenderun si c ar fi fost util s putem stabili contactul cu forta 67 de invazie care, dup cum se prea, nc nu trecuse frontiera, n afara cldirii era o motociclet pe care a nclecat Mart, pornind-o spre frontier, n speranta de a se strecura n vreun fel oarecare prin barajele franceze. Dar dup ce pneurile sale au fost mpuscate, el s-a ntors. A fost norocos c a scpat cu viat. Nu aveam alt alegere dect s ne organizm aprarea si s asteptm sosirea unittii avansate a Aliatilor. Eu am luat pozitie n spatele mitralierei de pe acoperis. ntririle franceze s-au apropiat si au nceput s ncercuiasc cldirea. Am deschis focul cu mitraliera si mi s-a rspuns cu foc puternic. Am luat binoclul de cmp si am ncercat s localizez sursa mpuscturilor. Abia i-am luat n obiectiv cnd un glont de pusc a lovit binoclul, sprgnd o lentil si nvelisul de metal care mi-a fost nfipt n orbita ochiului stng. Imediat mi-am pierdut cunostinta, dar numai pentru un moment. Mi-am revenit si a trebuit s m lungesc pe spate. Eram rnit si la mn. Mart a urcat numaidect pe acoperis, mi-a bandajat ochiul si degetele vtmate cu tifon din trusa sanitar de campanie si mi-a nvelit fata cu un kefieh. Pe o targa improvizat din pturi, am fost cobort la parter, unde am zcut, constient tot timpul. Mart mi-a luat locul la mitralier, dar adesea cobora s vad cum o duc si s-mi relateze cele ce se ntmplau. De acum ncolo, lipsit de vz, urmream cu urechile mersul btliei, prin relatrile lui Mart, desi trebuie s spun c aceasta mi cerea un considerabil efort de concentrare. Nu aveam analgezice cu noi si mi simteam capul ca pisat tot timpul cu baroasele. Temndu-se c nu as fi putut supravietui din cauza pierderii de snge, unul dintre ofiterii australieni a propus s fiu predat francezilor ca s pot primi tratament medical nainte de a fi fost prea trziu. Am refuzat. Unitatea noastr s-a comportat bine. Mitraliera a fost ndreptat spre livada de portocali, iar foarte eficientul mortier capturat a aprat soseaua. Ba chiar am reusit s oprim si s punem stpnire pe mai multe autocamioane militare franceze si pe ocupantii acestora, parte a unui convoi ce mergea spre Sud, din directia Beirut, spre a rezista invaziei. Eram pironiti locului,

ncercuiti, fr nici o cale de scpare. Dar aveam arme, munitie, ziduri puternice si lupttori curajosi, iar ei au tinut inamicul n sah. Am rezistat cu succes. Cteva ore mai trziu, detasamentul australian de avangard al fortei de invazie a ajuns la noi, dup ce a strpuns, ocolit sau nimicit blocadele pe de sosea, mpreun cu doi soldati australieni rniti, am fost mbarcati ntr-unul din autocamioanele franceze capturate si dusi n Sud. Cu mine erau Mart si Rasid. Am mers excesiv de ncet pe drumul sfrmat, fcnd ocoluri pe piste de pmnt si fiind mpiedicati de convoaiele de invazie care veneau din directia opus, ntr-un trziu am ajuns la Ros Hanikra, pe frontier, unde se 68 gsea unitatea medical de campanie si punctul de adunare a rnitilor. Doctorul britanic care m-a vzut a considerat c era nentelept s-mi scoat bandajele si a ordonat s fiu dus la spital cu ambulanta, nsotit si acum de Mart si de Rasid, am fost dus la Haifa si am ajuns la spital chiar nainte de cderea noptii, dup dousprezece ore de cnd fusesem rnit. Ne ndeplinisem misiunea. Desi podurile la care fusesem trimisi s le Jum sub paz nu au fost sabotate la sosirea noastr acolo, n-a existat nici o sans de a fi avariate ulterior, odat ce noi am fost acolo. Ele au rmas intacte. Este adevrat, francezii aruncaser n aer o alt portiune a soselei de pe coast, care se afla n afara zonei noastre de operatiuni, dar aceasta s-a dovedit a nu fi o barier crucial si cu toate c aceasta oprise din drum forta de invazie, o nou cale fusese curnd gsit. n sala de operatii a spitalului din Haifa, chirurgul mi-a examinat rnile si 1-a ludat pe Mart pentru c nu-mi scosese fragmentele de sticl si de metal nfipte n orbit. Ele serviser de fapt ca dop si opriser sngerarea. L-am ntrebat pe doctor asupra situatiei mele. Mi-a spus: Dou lucruri sunt sigure: ai pierdut un ochi si vei fi viu. Ceea ce nu este clar este situatia capului tu cu attea buctele de sticl si de metal nfipte n el". 69 VINDECAREA Am crezut la nceput c m voi simti destul de bine nct s-mi reiau rolul activ n rzboi. Dar tratamentul rnilor mele se trgna foarte mult. Ne-am mutat la Ierusalim, la printii sotiei mele, asa nct puteam s merg zilnic la ambulatoriul spitalului. Puroiul care mi se scurgea din orbit, nenumratele schije de srapnel din corp, severele dureri de cap si degetele paralizate de la mna rnit nu fceau nimic s-mi aline starea sufleteasc. Ochiul rmas teafr nc nu se obisnuise cu munca sa dubl. Vzul meu era dereglat. La citit literele mi erau neclare, iar cnd mi turnam ap dintr-o garaf n mod inevitabil nu nimeream paharul si udam fata de mas. mi era greu s m acomodez la ntuneric. Aproape c am pierdut speranta de a-mi redobndi capacitatea de a lupta si reflectam cu mare neliniste la viitorul meu de schilod fr calificare, fr meserie sau profesiune prin care s-mi ngrijesc familia. La aceasta se aduga o situatie presant, cci atunci cnd am fost rnit Ruth era nsrcinat cu cel de al doilea copil al nostru, Ehud. Din fericire, Reuven siloa locuia la parterul casei n care domiciliam noi. El lucra la Serviciile Speciale din Departamentul Politic, al Jewish Agency, organul suprem responsabil de problemele evreiesti din Palestina, iar el adesea venea s-1 viziteze pe soldatul bolnav", ntr-una din aceste vizite mi-a propus s lucrez n sectia sa. Am acceptat numaidect. O problem a fost rezolvat: aceea a modului de a-mi ntretine familia. Aceasta a nsemnat foarte mult pentru mine n plan psihologic. Aveam o ocupatie, un salariu si perspectiva de a-mi face intrarea n sfera politicii, care era nou pentru mine. Spiritul meu si-a luat avnt, iar trupul meu, de asemenea, a nceput treptat s se obisnuiasc cu noua sa stare. Am prins a citi din nou, fr prea mare dificultate si fr a face apel la ochelari. Am nvtat s apreciez distantele cu un singur ochi,

destul de bine nct s conduc un automobil. Iar n scopul de a m putea acomoda cu usurint de la lumin la ntuneric, am umblat mult noaptea. Am hoinrit ore ntregi n jurul si prin mprejurimile Ierusalimului, 70 printre stnci si prin tufisuri, adesea cznd, dar nvtnd s-mi fac mai prompte reactiile si s-mi pstrez echilibrul. Sectia Servicii Speciale era preocupat n acel timp de modalittile n care puteam continua s fim de folos Aliatilor n eventualitatea invadrii Palestinei de ctre germani. Amenintarea unei invazii era foarte real, date fiind succesele germane pe frontul de Est si victoriile lui Rommel n Desertul Occidental. Unul dintre proiectele propuse a fost transmiterea informatiei de spionaj din Palestina la fortele Aliate, n cazul n care germanii ocupau tara. n acel timp British Intelligence Service coopera cu autorittile evreiesti si cu Hagana, din perspectiva amenintrii naziste. Britanicii i-au fcut lui siloa propunerea ca noi s constituim o retea clandestin care s poat culege informatie militar de la inamic si s-o transmit radiofonic la cartierul lor general. Spionajul britanic trebuia s ne dea asistent tehnic. Sarcina de a organiza si conduce reteaua mi-a revenit mie, iar eu am prezentat un plan detaliat n august 1941. Planul prevedea stabilirea unui schimb central n Ierusalim si substatii n Tel Aviv, Haifa, Hadera (la jumtate de drum ntre cele dou) si n kibutul Maoz Haim din Valea Bet se'an, exact la Sud de Valea Iordanului. Fiecare substatie sau celul trebuia s cuprind un conductor, operator radio, si o echip de spionaj care trebuia s asigure informatia. Britanicii au aprobat planul, iar n luna septembrie a fost tinut un curs profesional pentru douzeci de operatori radio. Comandant al cursului a fost unul dintre bietii nostri, Rehoboam Amir, care mai trziu a fost parasutat n spatele liniilor germane, n Europa. Subiectele predate erau receptia, transmisia, utilizarea codurilor si instruirea tehnic asupra aparatelor de radio. Am mers de la celul la celul, hotrnd pozitia fiecrei statii, instruindu-i pe comandantii de echip, stabilind locuri sigure" de ascundere n caz de pericol si punnd baza viitoarelor surse de informatie. Suportul financiar pentru celule salarii pentru echipe si costul echipamentului a fost aprobat si asigurat de britanici, care au pltit si salariul meu, 20 de lire sterline lunar, plus 5 lire pentru nchirierea unui mic apartament, care a servit si drept centru de schimb n Ierusalim. Numele oficial dat retelei de ctre britanici a fost P.S. Palestine Sheme , dar era de obicei cunoscut drept reteaua Mose Dayan". n timp ce aceasta opera sub auspicii britanice, ea mentinea un contact strns cu Hagana si toti oamenii din reteaua mea erau membri ai Haganei. Ofiterul britanic care rspundea de retea era colonelul Reid, de la Middle East Command Intelligence, iar un ofiter numit Hooper servea drept legtur cu mine. El mi-a spus c s-a nscut n Egipt, unde tatl su fusese sef de politie. Vorbea fluent araba si cunostea foarte bine regiunea. Locuiau cu noi n apartamentul-statie din 71 Ierusalim doi tineri englezi prietenosi. Unul era instructor n radiofonie, iar cellalt operatorul din Ierusalim. Rnile mele deschise se cicatrizaser, schijele de srapnel din corp ncetaser s m mai supere, misiunea era de un interes absorbant, iar eu eram din nou pe picioarele mele. n timpul sptmnii eram pe drum, cltoream din loc n loc, organizam, aveam ntlniri si ndrumam celulele si echipele. De sabat m ntorceam ntotdeauna acas, mi plcea s pribegesc n vecintatea Orasului Vechi, ndeosebi s umblu pe poteca ngust, de-a lungul zidurilor mprejmuitoare. Orasul Nou, Ierusalimul de Vest, mi era oarecum strin. Orasul Vechi ns, cu zidurile sale magnifice si cu bazarele nsufletite, cu locurile lui sfinte si cu caracterul su profan,

lumesc, era o ncntare. Niciodat nu m sturam de cutreierat prin el. n cursul muncii mele, am propus ca, n caz de invazie si ocupare de ctre inamic, s ne extindem activittile de spionaj si, pe lng reteaua noastr de comunicatii, s formm, din rndurile oamenilor nostri, grupuri speciale arabizate" si germanizate". Am socotit c modul cel mai bun de a culege informatie n cazul unei cuceriri germane ar fi acela de a le obtine cu ajutorul evreilor care s se mbrace, s vorbeasc si s se comporte ca arabii sau ca germanii. O parte a acestui plan a nceput s fie realizat, dar ntr-o form diferit. Am recrutat candidati pentru misiuni n Europa ocupat de nazisti, n principal n Balcani, iar British Intelligence Service a trimis un ofiter ca s-i selecteze si s-i instruiasc. El fusese pilotul lui T.E. Lawrence12 n timpul revoltei arabe din primul rzboi mondial. Printre primii care au mers n spatele liniilor inamice au fost patru dintre operatorii nostri radio. Unul a fost Rehoboam Amir. Altul a fost Peret Rosenberg, care era cstorit cu o fat din Nahalal si care fusese instructor la cursul nostru (el a fost parasutat n Iugoslavia n mai 1943 si a servit ca operator radio al misiunii britanice la Tito). O alt serie de voluntari a fost trimis la Cairo pentru instruire, jumtate dintre. ei din Palmach, cele mai active unitti de lupt ale Haganei. Scopul dublu al parasutistilor era s se alture partizanilor, s sprijine salvarea si s gseasc ci de evadare pentru supravietuitorii evrei, fcnd acelasi lucru pentru pilotii Aliatilor care fuseser fortati s sar cu parasuta n teritoriul ocupat de nazisti. Multi si-au ndeplinit misiunile si au supravietuit. Unii au fost prinsi si executati. Printre acestia din urm s-a numrat Hanna Szenes, o tnr poet si kibutnic parasutat n Iugoslavia, unde a lucrat cu partizanii lui Tito, dar care a fost prins pe cnd trecea granita n Ungaria ca s vin n sprijinul comunittii evreiesti de acolo. Altul a fost Enzo Sereni, un idealist cu o educatie superioar si membru al unei distinse familii de evrei italieni, care a prsit Roma spre a se stabili n Palestina, fondnd kibutul Givat Brenner, la Sud de 72 Tel Aviv. Prins de nazisti, a fost mutat dintr-un lagr n altul, pe msur ce germanii se retrgeau n anul 1944, pentru ca n cele din urm s fie mpuscat n lagrul mortii de la Dachau, n luna noiembrie din acel an. Destul de tragic, o soart ironic i astepta pe unii dintre acei parasutisti care scpaser nevtmati n anii rzboiului. Ei au fost ucisi n 1954, pe cnd asteptau s nceap ceremonia comemorrii tovarsilor lor morti, ceremonie organizat la kibutul Ma'agan, pe malul estic al Mrii Galileei. Un avion usor care se rotea deasupra capetelor lor, ca s parasuteze un sul cu mesajul prezidential dedicat acelei festivitti, a pierdut deodat din vitez si s-a prbusit n mijlocul adunrii. Printre cei ucisi a fost si unul din copiii lui Sereni. n vara anului 1943, Palmach a preluat parasutarea n Europa nazist, precum si planul de a constitui grupuri arabizate" si germanizate". Dar amenintarea cuceririi de ctre germani a Orientului Mijlociu a trecut o dat cu punerea pe fug a lui Rommel n Desertul Oriental. S-a renuntat la Palestine Scheme, iar Ia sfrsitul lui august 1942 m-am ntors Ia Nahalal. Dar mai nti am tras o rait la Bagdad. Auzisem c un convoi de autobuze ale cooperativei de transport evreiesti a fost nchiriat de armata britanic spre a duce un batalion indian n Iraq si a aduce n Palestina unitatea englez care era nlocuit. M-am adresat unuia dintre soferi, iar el a czut de acord s m adopte" ca ajutor de sofer" n acea cltorie. De ndat ce superiorii mei din Hagana au auzit de acest aranjament, mi-au cerut s iau trei geamantane cu arme de mici dimensiuni destinate celulei din Bagdad a Haganei. Fortele britanice stationau n acea vreme n Iraq deoarece n acea tar avusese loc o coup d'e'tat13 si guvernul probritanic fusese nlocuit cu un regim progerman condus de Rasid Aii, care declarase rzboi Marii Britanii n mai 1941. Britanicii au reactionat rapid, npustind trupe din

India la Basra si trimitnd o coloan din Palestina la Bagdad, n cteva sptmni revolta a fost nbusit. Dar nainte de aceasta arabii au atacat cartierul evreiesc din Bagdad si n dou zile, l si 2 iunie, au masacrat aproximativ patru sute de evrei, le-au distrus casele si le-au prdat posesiunile. Indiferent care nou regim s-ar fi instalat, comunitatea evreiasc ar fi fost mereu vulnerabil la actiunea elementelor violente din populatia arab. De aceea n Iraq au fost constituite celule ale Haganei, att pentru a organiza autoaprarea mpotriva viitoarelor atacuri, ct si pentru a nfrnge obstacolele iraqiene puse n calea plecrii evreilor din Iraq, n timp ce britanicii interziceau intrarea lor n Palestina pe ci clandestine. Am cltorit timp de trei zile prin desertul aproape neumblat, unele dintre autobuze pierzndu-se de restul convoiului si trezindu-se singure n pustietate. Dar n cele din urm ne-am descurcat si am ajuns la un lagr militar 73 britanic, la vreo treizeci de mile deprtare de Bagdad. Britanicii au ordonat ca soferii s nu prseasc lagrul, temndu-se de posibile represalii antibri-tanice dac devenea cunoscut sosirea de evrei din Palestina. Am fost instruiti s rmnem n lagrul de tranzit pn cnd trupele indiene vor face schimbul n locul celor engleze. Trebuia dup aceea s transportm unitatea englez direct n Palestina, fcnd cale ntoars. Nu aveam s punem piciorul n Bagdad. Am decis s fac eu nsumi contrabanda si s ajung cumva n capitala iraqian. Am plecat nainte de zorii zilei. Cu hainele fcute sul ntr-o legturic, cu ochiul stng acoperit de un plasture, purtnd pe mine doar maioul si chilotii, descult, am srit pe furis gardul lagrului, m-am trt pn cnd am iesit din zona lagrului, am trecut prin santuri pline de ap si nmol si am ajuns la sosea. Putin dup aceea, a aprut un lung sir de mgari ncrcati cu produse agricole, mergnd la pietele din Bagdad. Am rupt o creang dintr-un tufis, m-am atasat la acel convoi plin de noroi si am trecut prin punctele de control ale politiei, de pe podul de dinainte de intrarea n oras, mboldind din mers, cu creanga mea, cte un mgar care clca mai n sil. Odat ajuns n Bagdad, mi-am abandonat salvatorii" si mi-am mbrcat hainele. Dar nmolit cum eram si cu prul vlvoi, mi-am spus c era greu s intru n selectul Hotel Umayyad, unde sttea emisarul Haganei. Acesta era Enzo Sereni, care cteva luni mai trziu avea s fie parasutat n spatele liniilor inamice, n Europa ocupat de nazisti. N-am avut nici o problem, fiind luat drept un nenorocit de trnus iraqian. La hotel, problema mea era acum s-1 conving pe portar c n realitate nu eram un rob mizerabil. Dup rugminti struitoare plus o cantitate apreciabil de bacsis , el a catadicsit s telefoneze la camera lui Sereni si s-i cear s se ntlneasc cu mine n strad. Sereni a cobort si, dup ce i-a mai dat portarului ceva bacsis, m-a luat la el n camer. Am fcut un dus, mi-am schimbat hainele si am iesit s explorm orasul. Era bine, mi-a spus el, s asteptm s cad ntunericul, nainte de a vizita cartierul evreiesc. Am fcut turul muzeului si Sereni se entuziasma n timp ce-mi explica provenienta vechilor sbii mesopotamiene si inscriptiile din secolul al XVIII-lea .Chr., de pe vremea regelui babilonean Hammurabi. Pe timpul acela, din nefericire, nu m prea interesa arheologia. Bagdadul pe care 1am vzut a fost o mare deziluzie. M asteptam, dac nu la formidabilele palate ale califului Harun al-Rasid, cel putin la excitantele bazaruri ale Damasacului. Dar acest Bagdad, fr nici o vegetatie care s nvioreze monotonia cldirilor sale joase din crmizi sumbre si prfuite, era gol si deprimant. 74 Seara ne-am dus n cartierul evreiesc si ne-am ntlnit cu oameni care erau activi n comunitate si doritori s plece n Palestina. Ei mi-au cerut s trec prin contraband n Palestina doi tineri evrei refugiati din Polonia, care reusiser s scape de nazisti si s ajung n Iran. De acolo veniser la

Bagdad, alt pas n drumul spre Palestina. Am fost de acord si am organizat o operatie de schimb". M-am ntors n lagr n acea noapte si m-am furisat din nou n seara urmtoare, cu geamantanele cu arme. Le-am predat celulei Haganei si am luat n schimb pe cei doi refugiati, pe care i-am mbrcat n uniforme ale armatei britanice. A trebuit s fac cltoria de ntoarcere n Palestina n alt autobuz. soferii ezitau s-si asume riscul de a transporta imigranti ilegali", n vehiculele lor. Dar unul, n cele din urm, a acceptat. Un sabra14 din Petah Tikva, suburbie a Tel Avivului, el era fiul lui Avraam sapiro, faimosul paznic de noapte" din zilele pionieratului timpuriu, cnd un plc pestrit de paznici evrei clare trebuia s cutreiere zona asezrilor agricole evreiesti izolate, sfidndu-i pe tlharii arabi si ajutnd la mentinerea securittii. Ne-am ntors fr vreun incident. I-am lsat pe refugiati la kibutul Moaz Haim, n minile competente ale Nessiei, sotia lui Uri Brenner, care a avut n sarcin substatia kibutului de lng Iordan, n acea retea a Palestine Scheme. Dup aceea m-am dus la Nahalal. La ferm am petrecut urmtorii doi ani cu familia mea, locuind ntr-o caban prefabricat, n curtea printilor mei. Eram nerbdtori s avem propria noastr ferm si din nou mi-am vzut viitorul ca membru al coloniei cooperative din Nahalal. n 1944, o ferm de aici a devenit disponibil si tocmai negociam achizitia ei cnd Eliah Golomb, seful Haganei, a insistat s vin la Tel Aviv si s fiu ofiter fiill-1ime n schema aprrii clandestine. Am acceptat. Am trit un an n Tel Aviv. Am fost angajat de cele mai multe ori n ndatoriri de spionaj, care erau legate de activittile mele anterioare. Dar am luat parte si la ceea ce a devenit cunoscut sub numele de sezonul" si care pentru mine si multi altii dintre noi a fost apoi un veritabil sezon nefericit". A fost perioada din cel de al doilea rzboi mondial cnd Jewish Agency si arma sa clandestin, Hagana, au cooperat cu britanicii n lupta mpotriva Germaniei naziste, n consecint, ei erau dornici s stopeze actiunile independente ale organizatiilor paramilitare disidente Irgun Zvai Le'ummi si Lehi (Grupul Stern) care ntreprindeau represalii teroriste dup actele antievreiesti ale arabilor sau britanicilor si refuzau s rspund chemrii Haganei la retinere". Hagana a ncercat calea persuasiunii, iar eu am avut multe convorbiri extrem de interesante cu liderii organizatiei Lehi15 si cu membrii Comandamentului Suprem al Irgun. Am nteles motivatiile lor si respectam devota75 mentul autosacrificator al oamenilor lor. Am avut o lung convorbire cu Menahem Begin, comandantul Irgunului. Dar n pofida conversatiilor si a limbajului nostru comun, eu rmneam omul Haganei" n ochii acelor oameni din disidenta clandestin. Eram ntru totul de acord n gndirea si actiunile mele cu calea trasat de Ben-Gurion, care se opunea n mod ferm disidentilor si chema la ncetarea activittilor lor teroriste. Politica lui si a Haganei era s-i descoperim si s ripostm cu lovituri mpotriva atacatorilor arabi si nu s ne angajm n represalii nediscriminative care puteau s aib ca rezultat moartea unor arabi nevinovati. Cnd, n anul urmtor, ne-am ntors la Nahalal, am fcut-o nu la casa printilor mei, ci la propria noastr ferm. Ea cuprindea numai livezi de citrice si nici o vit. Am cumprat cteva vaci si am amenajat o cresctorie de psri. Munca grea la ferm, din zori si pn n amurg, mi era cunoscut si mi plcea. Cultivam legume tomate vara, conopid japonez toamna , iar la ortniile outoare am adugat curcani pe care s-i mncm. Fapt destul de curios, eram n acea vreme singurul membru al familiei care fcea ceva agricultur. Sora mea Aviva si fratele meu Zorik au intrat n armata britanic. Zorik era n Jewish Brigade, cu care a mers n Italia si Belgia, iar Aviva a fost infirmier, iar mai trziu sofer militar, fcnd serviciul n Egipt. n 1945 s-a nscut n Nahalal cel de-al treilea copil al nostru, Assaf (Assi). mi petreceam acum

aproape tot timpul acas si la ferm. Prima dat cnd am lipsit de acas o zi sau dou a fost la sfrsitul anului 1946. Aceasta a marcat, de asemenea, prima mea participare activ n treburile politice de partid. M-am alturat delegatiei Partidului Muncii (Mapai) ca observator la cel de al XXII-lea Congres Mondial al Sionismului (Basel). Un lucru care mi se prea important era linia activist sustinut de Ben-Gurion, n contrast cu politica de moderatie fat de administratia britanic dus de Haim Weizmann. Rzboiul mondial se terminase, Hitler fusese nfrnt si nu mai avea nici un rost s continum cooperarea cu britanicii, care limita sever imigratia evreiasc n Palestina si colonizarea evreiasc si dezvoltarea acesteia n tar. Ben-Gurion chema la o lupt activ mpotriva britanicilor, care ncercau s stopeze activitatea sionist. Eu eram un entuziast ben-gurionist" si activist". Dup prerea mea, aceast abordare includea nu numai problemele de aprare, ci toate telurile sioniste, ndeosebi rezolvarea problemei pmntului si a imigratiei. La o ntlnire intern a delegatiei de partid, la Basel, mi-am exprimat punctul de vedere si eram destul de tnr ca s fiu ct se poate de fericit atunci cnd Ben-Gurion a mentionat n mod special definitia larg dat de mine activismului", cu care, a spus el, este ntru totul de acord. 76 La sfrsitul Congresului si n urma ndemnului familiei mele, am mers la un spital din Paris, pentru o operatie. Intentia chirurgului era s-mi planteze un os n orbit, asa nct s poat sustine un ochi artificial. Eram gata s fac orice efort si s suport orice suferint dac puteam scpa de plasturele care mi acoperea ochiul orb. Atentia pe care acesta o atrgea era intolerabil pentru mine. Preferam s stau nchis n cas, fcnd orice, dect s am de-aface cu reactiile oamenilor oriunde m duceam. Este greu pentru o persoan cu ochii normali s nteleag ct de neplcut este s fii n permanent obiectul holbrilor curioase si al susotitului. Doream s pot umbla pe strad, s stau la cafenea sau s merg la cinematograf fr s trezesc vreun interes special. Operatia a fost un esec. Organismul meu a respins transplantul de os, producndu-mi febr, cu o temperatur ridicat. Am zcut timp de o lun ntr-o mizerabil camer de spital, ngrijit de clugrite franceze. Ruth si sora ei, Reuma, au stat pe rnd la cptiul meu, iar cnd am adunat destui bani pentru bilete, am zburat acas. Mandatul britanic trebuia s expire n curnd, iar noi ne-am intensificat eforturile n directia pregtirii militare, avnd n vedere posibilitatea unei invazii din partea statelor arabe vecine. lakov Dori, pe care Ben-Gurion 1-a numit comandant national al Haganei, m-a chemat si m-am regsit angajat din nou n serviciul de aprare, care se ocupa cu spionajul arab. n ziua de 29 noiembrie 1947, cnd ne-au parvenit stiri cu privire la rezolutia Natiunilor Unite privind partajul, eu eram n Nahalal. Era noaptea. Mi-am luat copii din paturile lor si ne-am alturat restului satului la dansul festiv din sala comunittii. Decizia ONU care recunostea Israelului dreptul la suveranitate a fost un eveniment istoric. Adoptarea cu succes a rezolutiei a reprezentat o realizare politic urias, n care Ben-Gurion a jucat rolul major. La baza exprimrii bucuriei noastre, ns, sttea o emotie mult mai profund, una pe care o simteam ca evreu: ntr-adevr, o emotie pe care eu ca evreu n-o cunoscusem nicicnd nainte. Simteam n mduva oaselor mele victoria iudaismului, care, n dou mii de ani de exil din tara lui Israel nfruntase persecutii, inchizitia spaniol, pogromuri, decrete antievreiesti, restrictii si masacrarea n mas de ctre nazisti n propria noastr generatie si care acum ajungea la mplinirea secularei sale dorinte arztoare, ntoarcerea Ia Sionul liber si independent. Am fost fericiti n acea noapte, am dansat, iar inimile noastre au btut n semn de recunostint pentru fiecare natiune care, prin reprezentantul su la Adunarea General a

Natiunilor Unite, a votat n favoarea rezolutiei. I-am auzit pronuntnd cuvntul magic da", urmrindu-le vocile n undele aeriene, 77 de la mii de mile deprtare. Am dansat, dar am stiut c n fata noastr sttea cmpul de btlie. Statele arabe au refuzat s accepte decizia ONU si au anuntat c vor face rzboi mpotriva statului evreiesc. Dar multi arabi n-au asteptat actul oficial al suveranittii. Arabii palestinieni, ajutati de trupe neregulate n spatele crora se aflau guvernele din trile vecine, au nceput s atace imediat, n speranta c rezolutia partajului va fi abrogat, n urmtoarele cinci luni si jumtate tara a fost rvsit de violent. Atacurile arabe asupra asezrilor rurale evreiesti, asupra oraselor si transportului interurban sporeau zilnic. Guvernul britanic, anuntnd c trebuia s renunte la mandat n ziua de 15 mai 1948, fcea prea putin ca s le opreasc. Ordinea a cedat n fata anarhiei. Drept urmare, multe tri care votaser la Natiunile Unite pentru partaj si-au schimbat gndul si exista o puternic presiune international asupra liderilor evrei, n sensul de a renunta la independent. Le era team c statul evreu va fi curtat de pe fata pmntului chiar la nastere, cci arabii localnici s-ar fi unit cu armatele statelor dimprejur. Liderii evrei au rezistat presiunii si au ignorat sfatul prietenilor lor ngrijorati. Hotrti s mearg nainte cu proclamatia lor de independent, ei aveau de luptat cu atacatorii. Ei stiau, asa cum stia orice evreu din tar, c de acum ncolo si pentru timp ndelungat, atta timp ct va dura rzboiul, lupta trebuia s fie singura noastr preocupare. Dac nu luptam si nu cstigam, n-ar fi existat nici o mplinire a visului sionist, n-ar fi existat nici independent, nici imigratie, nici colonizare a pmntului. Functia mea la statul-major general al Haganei era aceea de ofiter pentru treburile arabe si ca atare trebuia s recrutez agenti care s ne aduc informatii asupra trupelor neregulate arabe din Palestina. Am fost ajutat n aceast munc de Giora Zeid si Oded lanai, fii ai unor familii de pionieri, care aveau excelente contacte cu arabi si druzi n Haifa si n Nord. Printre cei care luptau mpotriva noastr nainte de invazia la scar mare din mai se gsea un batalion de mercenari druzi comandat de sabib Wahab. Mercenarii druzi erau responsabili pentru operatiile din regiunea Haifa, iar baza lor se gsea n Galileea de Jos, la Sfrm. Batalionul era sub comanda general a lui Fawzi al-Kaukji, conductor al semiregulatei Armate de Salvare Arab, care era sprijinit de fortele siriene. Giora Zeid, cu ajutorul prietenului su seik Salah Hanifas, primarul arab al sfaramului, socotea s-1 neutralizeze pe Wahab si batalionul su de druzi. ntre timp, ns, n martie 1948, Kaukji a suferit o grav nfrngere n asaltul su asupra Mismar Ha'emek, un kibut strategic din Sud-Vestul Nahalalului si, ca s slbeasc presiunea asupra fortelor sale, i-a ordonat lui Wahab s atac Kfar Ata si kibutul Ramat lohanan, dou asezri la Est de Haifa. 78 *; Fratele meu mai tnr, Zorik, era unul din ofiterii Brigzii Carmeli care lupta pe frontul nordic ca s apere kibutul Ramat lohanan mpotriva batalionului druz. Btlia a durat patrii zile, la mijlocul lunii aprilie. Unittile noastre au suferit pierderi grele, n special din rndul tinerilor ofiteri, n a doua zi a btliei, pe 14 aprilie, Zorik a mers la asalt si nu s-a mai ntors. Am dat fuga din Nahalal ca s-1 caut pe cmpul de btlie, dar, dat fiind faptul c btlia continua, cutarea mea n-a putut fi dect una n prip. Numai cnd lupta a ncetat, cu victoria noastr si naintarea Brigzii Crmei, corpul fratelui meu a fost gsit, de ctre altii. El luase cu asalt o pozitie inamic n fruntea oamenilor si si czuse lovit de un glonte n cap. Avea douzeci si doi de ani. Lsase n urma lui o sotie, Mimi, si un bietel, Uzi, care niciodat nu avea s-si cunoasc tatl. mpreun cu cumnatul meu Israel Gefen (sotul surorii mele Aviva), am intrat n sufrageria

kibutului, unde erau expuse corpurile celor czuti n lupt. Printre ele, 1-am identificat pe acela al fratelui meu. Mama mi-a spus: Trebuie s fi fost greu s-1 identifici, corpul lui e acoperit de rni"16. Casa era n doliu. Rzboiul care continua si tinerii care erau ucisi zilnic estompau durerea individual, clar nu si acas, n fiecare familie lovit de pierdere. Mama era mai atasat de Zorik dect de mine sau de Aviva, pe de o parte pentru c era cel mai tnr, dar mai ales dat fiind caracterul lui. Eu nu-i fusesem prea apropiat din cauz c, nc de cnd era mic, am lipsit mult vreme de acas. Dar eram constient de extraordinara lui vitalitate, de umorul lui spumos si de seriozitatea de sub acea veselie, nc din copilrie a rzbtut prin viat ca si cum n-ar fi ntlnit nici o piedic. Cnd s-a decis s intre n Brigada Evreiasc a armatei britanice, rzboiul mondial era pe sfrsite. O dat cu plecarea lui nu avea s mai rmn nimeni care s mpart cu printii mei povara fermei. Avea s fie foarte greu pentru dnsii. Tata a ncercat s-1 fac s-si multe gndul de la voluntariat, argumentnd c ferma s-ar fi ruinat. Mama n-a fcut nimic ca s-1 opreasc. Dar el ntr-adevr doreste s mearg voluntar" a spus ea, iar pentru dnsa asta era ceea ce conta. Fiecare, a explicat ea, are propria-i viat de trit si nimeni nu are dreptul s-i cear s triasc n concordant cu trebuintele si dorintele printilor si. Dup ce el a fost ucis, a trebuit s stau cu printii mei o vreme, mai ales cu mama, cci stiam c rana ei sufleteasc nu se va vindeca niciodat. Mama era privit drept o femeie rezistent. De fapt era mai degrab fragil si cea mai mare parte din viata ei a suferit de pe urma snttii subrede. Extrem de sensibil, desi nu-si mprtsea altora gndurile, experientele vietii o afectau profund. Era o femeie cu un spirit independent, care nu admitea compromisul, fr a fi ncptnat. Putea fi sarcastic cu cei care le cereau altora s fac 79 doar ceea ce era dezirabil pentru ei nsisi. Cnd mi vorbea de copiii mei (mai ales de lael) sau cnd se referea la mine, mi spunea nu ce s fac, ci m ntreba dac ceea ce fceam o fceam din toat inima. Pentru Zorik avea o dragoste aparte, dat fiind perfectiunea caracterului lui. El era diferit de restul familiei, n ceea ce ne priveste pe noi, ceilalti, orice cale am fi ales, n orice am fi crezut, exista ntotdeauna un ns", un poate", o rezerv, cealalt fat a medaliei. Mama era si ea la fel. Dduse totusi nastere si crescuse un biat care era n ntregul lui credint si ncredere. Spiritual, iubind sporturile, avea si pasiunea poeziei. Dup moartea lui, mama, foarte drag mie, avea putine s-mi spun ori de cte ori ne ntlneam. Era o femeie distrus. Lumina din ochi i dispruse. La scurt timp dup acea btlie, Giora Zeid a luat din nou contactul cu druzii si m-a informat c socotea c era cu putint s-i neutralizm. O ntlnire a fost aranjat pentru noi cu mai multi ofiteri ai batalionului druz, la Tivon, n Galileea de Jos. Cnd le-am fost prezentat ca fiind unul al crui frate a fost ucis n actiunea de la Ramat lohanan, obrazul lor a plit. Ne bnuiau c i-am atras ntr-o curs, c ntlnirea era o stratatem ca s rzbunm sngele lui Zorik. Ei erau arabi, iar ura ancestral fcea parte din obiceiul si traditia lor. Presupuneau c la fel stau lucrurile si cu mine. Dar eu eram evreu si urmam obiceiul si traditia noastr, n care nu-si gseste loc ura ancestral, n afar de aceasta, moartea lui Zorik era durerea mea personal si o separam n mod strict de telul pentru care luptam. Aveam de dus la ndeplinire o misiune politic si militar, s fac dintr-un dusman un element neutru sau un prieten. Ofiterii druzi aveau s se linisteasc numaidect. La sfrsitul negocierilor noastre ei au czut de acord s nu mai ia parte la rzboi. Ba chiar unii dintre ei au trecut de partea noastr si au luptat n rndurile noastre. Eram nerbdtor s prsesc spionajul si s iau parte activ la btlii. Lipsa unui ochi nu m

stingherea. Deocamdat nu m ngrijora gndul ce m voi face dac cellalt ochi era si el lovit. Cnd Itac Sadeh de la Comandamentul Suprem al Haganei mi-a propus s formez un batalion de comando, am acceptat fr a sta pe gnduri si de ndat am nceput s-i plnuiesc constituirea. Abia ncepusem s-o fac, cnd statul Israel a luat fiint si imediat a fost invadat de sase state arabe. Eram chemat s nfrunt o situatie primejdioas. 80 PARTEA A II-A INDEPENDENtA (1948-1952)' ^IBw^Wr PERICOL PE MALUL IORDANULUI Decorul a fost modest, dar evenimentul a fost memorabil, n dup-amiaza zilei de 14 mai 1948, la ora 4,30, David Ben-Gurion a deschis n mod oficial sesiunea Consiliului National al Palestinei, ntlnirile liderilor evrei aveau loc de obicei n Ierusalim. Dar Ierusalimul era acum sub asediu si cei mai multi dintre lideri au fost temporar cartiruiti n Tel Aviv. Sesiunea s-a tinut de aceea n singura sal mare din oras, galeria de exponate a muzeului. Ben-Gurion s-a ridicat si a fcut istorie prin cuvintele sale de deschidere. Dup nousprezece secole tulburi de la distrugerea de ctre romani a Ierusalimului si a statului evreiesc, el anunta renasterea liberttii evreiesti pe vechiul su pmnt, proclamnd rentemeierea Statului lui Israel. Statul trebuia s-si recapete existenta la miezul noptii, ora cnd mandatul britanic expira. Venirea sabatului evreiesc a fcut necesar devansarea orei acestei istorice si unice ceremonii, ntr-o atmosfer de emotie profund, Ben-Gurion a citit apoi unei adunri linistite Declaratia de Independent a Israelului. Cteva ore mai trziu, noul stat a fost atacat. Din Nord, Est si Sud s-au rostogolit armatele expeditionare ale Libanului, Siriei, Iraqului, Transiorda-niei (mai trziu cunoscut sub numele de Iordania) si Egiptului. Arabia Saudit a trimis o formatiune care a luptat sub comand egiptean. Ele au trecut frontierele si au invadat Israelul. Eram pusi n fata unei situatii primejdioase. Aceste armate inamice erau toate echipate cu armele grele standard ale fortelor regulate ale unor state suverane. Ele nu ntmpinaser nici o dificultate n achizitionarea de armament n mod deschis, pe canalele normale. Evreii nu posedau un arsenal pe potriv n zilele izbucnirii Rzboiului lor de independent, pentru c n perioada Mandatului singurele arme pe care forta de aprare clandestin a Haganei si le-a putut asigura au fost arme mai putin dect mici, cteva care blindate artizanale si cteva avioane usoare de antrenament. 83 Armata sirian a intrat n Israel la scurt vreme dup miezul noptii, n urmtoarele dou zile sirienii au bombardat satele de pe Valea Iordanului si au stat pe pozitie pentru a le lua cu asalt si a le pustii, n a treia zi, 18 mai, am fost chemat de la pregtirile batalionului meu de comando si trimis n Nord ca s iau comanda sectorului Valea Iordanului. Cartierul general era la Kvutat Kinneret, pe marginea sud-vestic a Mrii Galileei, n vecintatea kibutului Degania. n pofida faptului c eram din Nahalal si astfel nu mai eram demult kibutnic, ci mosavnic, Degania, la urma urmei, a fost primul meu cmin si am rmas ntotdeauna constient de aceast legtur. Cele trei drumuri nguste liniare care porneau de la sufrageria kibutului si duceau la rul Iordan, curtea larg si deschis, indestructibila Miriam Barat, veterana Deganiei, care m cunostea de mic copil, drumul prfuit ctre Zemah, dealurile de bazalt, vntul de var arztor nu le-am uitat niciodat si nici nu se schimbaser. Au rmas o parte din mine. Ceea ce am trit mai trziu au fost straturi adugate la temelia pus de Degania. Ele nu au nlocuit-o. Niciodat nu mam dus" doar la Degania. A fost ntotdeauna o revenire acas.

Fortele desfsurate pentru aprarea Vii Iordanului erau ntr-adevr slabe. Batalionul Barak din Brigada Golani a pus stpnire pe linie cu dou companii. Cnd am luat comanda sectorului, la cartierul general din Kinneret, ni s-a spus c n primele ore ale acelei zile sirienii declansaser un atac asupra companiei din Zemah, la Est de Degania. Aceast unitate format din recruti din partea locului se retrsese, lsnd n urma ei morti si rniti; membrii kibuturilor vecine sa'ar Hagolan si Massada (a nu se confunda cu Masada din Sud) si-au abandonat asezrile; iar sirienii se pregteau acum s atace Degania si kibutul-frate cunoscut sub numele de Degania B. Singura sperant sttea n primirea de ntriri din afar. Din fericire, aflat n drum spre acest sector, am alergat n ntmpinarea prietenului meu Uri Bar-On cu o unitate de voluntari care si ea se ndrepta spre Valea Iordanului. La fel a fcut o companie din Gadna, format din elevi din anul III al cursului premilitar NCO, care a ajuns la Degania prin Tiberiada. Eu nsumi am adus n automobilul meu o contributie grozav: trei PIAT-uri (bazuca antitanc). Comandantul Brigzii Golani, Mose Montag, m-a primit cu amabilitate, dar cu prea putin entuziasm. Adevrat, fusese trimis de Statul-Major General, dar nu era clar pentru ce. Mi se spusese s ndeplinesc operatiuni speciale n spatele liniilor inamice si s acord sprijin Vii Iordanului, dar c trupele locaJe nu aveau s se afle sub comanda mea. La nceput am fost iritat. Cu toate acestea, dup ce am fcut un tur de inspectie a pozitiilor noastre pe front, n Degania A si B si n trile nimnui" din apropiere, am ncetat s mai fiu 84 preocupat de cine si cui i este subordonat. Situatia era att de disperat nct problema era nu de dat ordine, ci aceea a ce era de fcut. Forta sirian, cartiruit lng localitatea Zemah ocupat, consta dintr-o brigad de infanterie ntrit cu tancuri, care blindate si artilerie. Ea avea uneori sprijin aerian. Tot ce aveam noi erau cocteiluri Molotov (bombe artizanale: explozivi n sticle), cteva bazuca antitanc, o serie de arme mici si mult suflet si devotament. Au venit si alti voluntari, unii singuri, altii n mici grupuri, din Valea lezreelului, din vechiul oras Tiberiada si din satul lavniel, ca s-i ajute pe kibutnicii din Degania. Montag, comandantul brigzii, mi-a spus c patru tunuri de 65 mm erau n drum spre noi. n cea de a treia zi de lupt, cu localitatea Zemah pierdut si dou asezri abandonate, zona era cufundat n tristete. Copiii si femeile necombatante au fost evacuati. Seara, Palmach, cea mai activ dintre unittile de lupt ale Ha-ganei, nc spera c situatia putea fi restabilit. O companie din a sa Brigad Iftah a plecat s recucereasc postul de politie fortificat din Zemah, dar s-a ntors dup miezul noptii, dup ce ncercarea esuase. Nu mai rmsese de fcut nimic altceva dect s ne pregtim noi nsine de aprare, iar noi am fcut aceasta toat ziua care a urmat, 19 mai. Asezrile care se bizuiser pe linia de aprare Zemah nu aveau santuri de aprare n toat puterea cuvntului si era necesar ca ele s fie rapid fcute. Omul responsabil de aprarea Deganiei era Giora, din kibutul vecin Afikim, dar a trebuit s gsesc un om din afar care s preia aprarea Deganiei B. L-am ntrebat pe un veteran al Haganei, vecin de-al meu din Nahalal, dac voia s fac lucrul acesta si am fost fericit cnd a acceptat. Am gsit, de asemenea, o sprtur n flancul nordic al aprrii: Bet Ierah, exact la Nord de Degania, era neocupat. E adevrat c era un tumulus arheologic, nu o asezare, dar controla drumul de la Zemah la Degania si podul de peste Iordan. Le-am cerut voluntarilor din lavniel s se desfsoare la Bet Ierah si s se fortifice pe povrnisurile estice, asa nct s se gseasc n flancul fortei siriene care putea veni de la Zemah la Degania. N-am putut n acea zi s fac mai mult. Presupuneam c sirienii si vor concentra asaltul asupra coltului nordic al Vii Iordanului, n ncercarea de a cuceri cele dou asezri

Degania si coridorul dintre rul Iordan si Marea Galileei. Aceasta era cheia naintrii spre Nord, ctre Tiberiada, sau spre Vest, ctre satul Poria de pe nltimile Galileei. stiam foarte putin despre oamenii din Batalionul Barak, dar n rndurile voluntarilor aveam multi prieteni din Nahalal si lavniel. Sirienii au atacat n dimineata urmtoare, o zi de joi, devreme. Au nceput la ora 4,15 A.M. cu un bombardament de artilerie si mortiere, iar dup o jumtate de or tancurile lor, nsotite de infanterie, au prins s nainteze spre 85 BTLIA DE LA DEGANIA noi. Cu exceptia ctorva scurte intervaluri, atacul a durat nou ore. Sirienii si-au ndreptat atacul asupra Deganiei si Deganiei B. n timpul luptei, avioanele siriene au efectuat raiduri de bombardament, dar ele erau cu totul neprecise si n-au avut nici un impact asupra situatiei. Sirienii avansau ca la carte: tancuri flancate de infanterie. Cnd au ajuns n btaia oamenilor nostri, infanteria s-a oprit si s-a adpostit n lanurile de orz. iar blindatele si-au continuat naintarea. Tancurile siriene au ajuns la marginea celor dou Degania. Ba chiar, n Degania, un tanc a reusit s sparg gardul si s ptrund n curte, dar a fost scos din lupt de o bazuca antitanc si de cocteiluri Molotov. Mai multe tancuri au fost lovite de oamenii din lavniel la Bet lerah, iar altele au fost distruse de la o distant de ctiva yarzi de oamenii care aprau avanposturile kibutului. De la Poria, de pe nltimile Galileei, ne-a sosit vestea c asteptatele tunuri de 65 mm sosiser si c aveau s fie gata de actiune ctre amiaz. Legturile prin radio nu functionau, asa nct ini-am trimis adjunctul la Degania B s afle cum stteau oamenii ele acolo, trimitnd totodat o not prietenului meu Uri, anuntndu-1 c, dac voi avea nevoie ele sprijinul artileriei, voi da instructiunile necesare; dac nu, atunci nu trebuia s folosim tunurile n acea zi. Att Uri ct si adjunctul meu au raportat c situatia n Degania B era foarte grav, asa nct am cerut celor din Poria s deschid focul cu tunurile ct mai repede posibil. 86 Atacul sirian a fost zdrobit, iar trupele siriene s-au retras. Aceasta s-a datorat Ia doi factori. Asaltul a fost respins de aprtorii celor dou Deganii si ai tumulului Bet Ierah, iar ordinul sirian de retragere a venit dup ce tunurile noastre au lovit postul de politie si livezile din Zemah. Ca s fiu mai precis, tancurile siriene au fost acelea care au primit ordinul de retragere de ndat ce tunurile noastre au deschis focul. Trupele siriene, care au auzit suierul obuzelor deasupra capetelor lor, nu au asteptat ordinul, ci pur si simplu au rupt-o la fug de le sfriau clciele. Seara se prea c sirienii au evacuat Zemahul si c s-au retras pe dealurile din Est. Trebuia ns s ne ncredintm. Prin binoclul de cmp ndreptat spre Zemah n-am putut vedea nici o lumin si nici o miscare. Am decis s merg acolo si s examinez situatia la fata locului. Itac Brosi, comandantul Batalionului Barak si ctiva prieteni din Nahalal au venit cu mine, iar detasamentul de recunoastere ne-a asigurat acoperirea. Luna nu era plin, dar ddea destul lumin ca s vedem. Zemahul era gol, tcut, abandonat. Corpurile oamenilor nostri ucisi n btlia dat cu dou zile mai nainte nc zceau n santul de pe marginea drumului. Era evident c sirienii fugiser cuprinsi de panic, prsind arme si vehicule mprstiate n strad si n avanpost. Am luat un car radio sirian si ne-am ntors la cartierul general, n Kinneret. Btlia luase sfrsit; o btlie grea, tragic si deprimant. A fost vrsat mult snge tnr, snge nu de rzboinici experimentati, veterani, ci snge al unor brbati din cei mai tineri, care au vzut moartea cu ochii larg deschisi. Rnitii fuseser lsati n gemete la marginea drumului, camarazii lor fiind urmriti de foc si incapabili s aib grij de ei. mpotriva tancurilor siriene, a carelor blindate si a artileriei, aprtorii nostri nu au putut opune dect cantitti limitate de arme slabe

(cu exceptia celor patru tunuri sosite n ultimul moment), si chiar si dintre acestea multe erau defecte. Arunctorul de flcri, de exemplu, nu a functionat; cocteilurile Molotov explodau prematur; o asezare nu spase transee de protectie; o alta nu fusese narmat pentru rzboi. Cu toate acestea, n pofida cazurilor nenorocite, a nepregtirii si lipsei de experient n lupt, pericolul a fost nfruntat si biruit, ntr-o lupt care uneori a fost disperat. Toti au nteles n aceast rund de deschidere a Rzboiului nostru de Independent c nu putea fi vorba de retragere sau de capitulare. 87 BATALIONUL 89 COMANDO Cnd m-am ntors din Valea Iordanului, am nceput s pun pe picioare batalionul mecanizat de asalt", cum era el denumit oficial, pe care mi ceruse Itac Sadeh s-1 formez nainte ca eu s fi plecat la Degania. I s-a dat numrul 89 si urma s fie o unitate din brigada blindat a lui Sadeh. Aceast brigat, ns, atta timp ct am fcut eu parte din ea cel putin, nu a luptat niciodat singur, iar Batalionul 89, ct timp i-am fost comandant, a operat ntotdeauna n mod independent. Am fost fericit n privinta acestei numiri. Era exact ceea ce mi doream. Itac mi-a explicat c batalionul trebuia s serveasc drept unitate special de comando, n felul acelor unitti de asalt britanice din anii celui de al doilea rzboi mondial, Long Range Desert Patrole si Popskl's Private Army11. Al nostru, desigur, avea s fie de o mrime mai redus, fr resursele acelora si fr distantele pe care acele unitti le aveau de acoperit, dar animate de acelasi spirit de ndrzneal si inortodox. La nceput mi s-a spus c batalionul va dispune doar de jeepuri si de un echipament usor, fr arme de sprijin si fr blindate. Functia sa ar fi fost s ptrund adnc n teritoriul inamic si s opereze n spatele liniilor. Mai trziu s-a decis s includ o companie de sprijin, iar principalul su vehicul s fie autoblindatuj. Mrturisesc c, desi schema de organizare si armamentul erau importante si puteau determina capacitatea de lupt a unittii, m preocupam prea putin de aceste probleme. Le-am lsat adjunctului meu, lohanan Peltz, un ofiter experimentat care a servit n Jewish Brigade din armata britanic n rzboiul mondial si care era un om al organizrii", mai familiar cu administratia si logistica. M-am concentrat asupra selectrii si recrutrii oamenilor. Nu peste mult vreme am avut patru grupuri distincte, iar fiecare din ele a devenit nucleul unei companii. Tineri din kibuturi si mosave au format o companie; o alta a cuprins tineri din Tel Avi v; o a treia numra membri ai Lehi, acronimul evreiesc pentru Grupul Stern, una din fostele miscri clandestine disidente; iar 88 compania a patra era compus din voluntari de peste mri, n majoritatea lor evrei veterani din Africa de Sud. Fiecare din aceste grupuri a atras la sine alti voluntari, n mare msur prin relatii de prietenie personal. Oamenii din Nahalal i-au atras si pe altii din mosav, crora li s-au alturat prieteni din lavniel din Galileea si din Gvat, ca si din alte kibuturi din Valea lezreelului. Grupul din Tel Aviv, condus de Akiva Sa'ar, a recrutat camarazi din orasul lor. Iar comandantul companiei Lehi, Dov Granek, poreclit Blondie, si-a chemat vechii tovarsi din toate prtile trii. Multi dintre acesti voluntari apartineau deja altor unitti si, ca s ni se alture, aveau nevoie de permisiunea ofiterilor sub a cror comand se gseau. Aceasta nu era ntotdeauna dat. Totusi ei au venit, cu sau fr permisiune. Unul dintre oamenii din grupul celor de peste mri era un voluntar iesit din comun, un francez oarecum bttor Ia ochi, pe care I-am cunoscut sub numele de Teddy Eitan. Dup cte se prea, servise n rzboiul mondial ntr-o formatiune blindat francez si ni s-a asociat ca ofiter

instructor. Era foarte popular, dar aria nvtturii sale era limitat. Se fcea util n special n instruirea tehnic privind diferitele tipuri de arme, echipamentul de semnalizare si ntretinerea vehiculelor. Dar cnd era vorba de folosirea terenului sau de deprinderile elementare de lupt, de sprijin, de miscare si foc", cei mai multi dintre oamenii nostri, ndeosebi ofiterii, erau mai bine informati. Toti, desigur, erau mai familiarizati cu tara. Iar tactica, n orice caz, trebuia s fie adecvat conditiilor specifice fiecrei btlii. Baza batalionului a devenit fostul lagr al armatei britanice de la Tel Litvinsky (acum Tel Hasomer), situat la jumtate de drum ntre Tel Aviv si satele Yehudia si Ono, care n acea vreme erau ocupate de trupe iordaniene. Ni s-au dat corturi si cteva cabane prefabricate pentru ofiteri si luarea mesei n comun, dar cele mai multe pentru depozitarea echipamentului. Vehiculele, armele si oamenii au ajuns la baz cu trita. Dar cel mai important element era prezent ntru totul: ncrederea si spiritul de lupt, vointa de a intra n actiune si de a-1 izbi pe inamic. Aceasta era calitatea pe care o cutam si am fcut totul ca s-o ncurajez. Credeam cu adevrat c puteam iesi victoriosi din orice btlie. S-a gsit ntotdeauna o cut a terenului de-a lungul creia puteam nainta, vreo stnc ce ne permitea s ne ascundem si o tactic militar judicioas si suprinztoare care s ne aduc n avantaj fat de inamic. Era var. Noptile erau calde, aerul plcut, iar pmntul se ntindea n fata noastr. Uniforma noastr consta din pantaloni si cmas kaki, fr nsemne de grad. Armele noastre erau un jeep si o mitralier. Oamenii nostri erau de prima clas. 89 n acel moment, lipsa unui ochi nu mai constituia un handicap pentru mine. Nici n ntuneric nu m poticneam; picioarele mele si gseau singure calea. La zgomotul de mpusctur sau de obuz nu simteam nici un recul instinctiv, iar cnd m gndeam la aceasta mai trziu, gseam c nu era vorba de curaj, ci pur si simplu de o indiferent fizic n fata zgomotului de foc de pusc si de explozie. Chiar si atunci cnd loviturile erau aproape de mine, mproscndu-rai fata cu boabe de trn, nu m prea simteam n primejdie. Mai degrab era valabil reversul: o dat ce poti ntelege unde vor cdea obuzele nseamn c le poti evita. n ziua de 20 iunie 1948, cu putin timp nainte de a termina organizarea si instruirea batalionului, am fost chemat n grab la cartierul general al lui Itac Sadeh, comandantul brigzii blindate. Sadeh mi-a spus c o nav ncrcat cu arme, Altalena, a fost adus la trmul nostru de ctre Irgun, marea miscare clandestin dizident de dinainte de proclamarea statului, n perioada Mandatului, responsabil pentru administrarea treburilor evreiesti era Jewish Agency for Palestine. Irgun, ns, a refuzat s-i recunoasc autoritatea. Arma de rezistent clandestin a Jewish Agency a fost Hagana, dar Irgun si Grupul Stern (Lehi) au fcut presiuni pentru msuri mai extremiste mpotriva teroristilor arabi, la fel ca administratia britanic, si actionau n mod independent, n momentul n care a luat fiint statul, s-a admis ca Irgun s se supun jurisdictiei guvernului israelian. Cnd prima ncetare a focului decis de Natiunile Unite a intrat n vigoare, n ziua de 11 iunie 1948, Israelul si statele arabe au czut de acord s nu se mai introduc noi arme pe teritoriile lor. Ambele prti, desigur, violau acest acord, ns pe ascuns. Cu toate acestea, Irgun a hotrt s aduc un transport de arme n mod ftis, pe vasul Altalena. Acest act putea fi interpretat ca o iresponsabil si absurd sfidare la adresa autorittii guvernului si se impunea s ne ocupm imediat si cu vigoare de lucrul acesta. Pe cnd eu eram instruit de ctre Itac Sadeh, Altalena era ancorat la Kfar Vitkin, la douzeci si trei de mile Nord de Tel Aviv, descrcndti-si armele destinate membrilor Irgunului, care nc nu fusese dizolvat. Brigada Alexandroni a Comandamentului Central primise ordinul s pun stpnire pe arme, dar unele din trupele sale se opuneau s-i atace pe oamenii Irgunului. Aceast

sarcin trebuia de aceea s fie ncredintat batalionului meu. Nu eram prea bine initiat n complexele relatii interne dintre Irgun si guvern, dar, nu ncpea discutie, datoria mea era s ndeplinesc acest ordin. Oricum, am decis s nu-i implic pe ex-membrii Grupului Stern, pentru care confruntarea armat cu fostii lor confrati disidenti ar fi fost deosebit de neplcut, ci s folosesc doar compania format din oameni din asezrile agricole. 90 Aceast companie, comandat de Uri Bar-On, s-a deplasat la Kfar Vitkin, iar eu m-am dus acolo mai trziu, spre amurg. Oamenii mei au cerut Irgunului s abandoneze operatiunea. Replica lor a fost o salv de focuri, n care opt dintre oamenii nostri au fost atinsi, doi mortal. Am instalat mortierele si am nceput s bombardm plaja. Ciocnirea a luat sfrsit si au nceput negocieri ntre comandantul lor si Uri Bar-On. ntre timp vasul a ridicat ancora si a pornit-o spre Tel Aviv, prsind mici mormane de arme pe plaj. Cearta dintre Irgun si guvern era politic, iar conflictul de pe plaja Kfar Vitkin a voalat adevratul nostru tel militar. Nu n rzboi eram noi angajati aici si nu acestia erau inamicii nostri. Asa gndeam eu, cnd deodat am fost convocat la marele Cartier General si mi s-a spus s fiu gata s nsotesc corpul colonelului David Marcus, pentru nmormntare n Statele Unite. Trebuia s mearg cu mine lossi Harel, un alt tnr veteran al Haganei. Avusesem doar cteva ntlniri ntmpltoare cu Marcus si nu-1 cunoscusem bine, dar auzisem multe despre dnsul. A fost ofiter evreu n armata american, absolvent al academiei militare de la West Point18, cu un excelent record n cel de al doilea rzboi mondial. Desi nu era parasutist, a cerut s participe la asaltul aeropurtat din Ziua-D si a fost parasutat n Normandia, n pofida lipsei de antrenament preliminar. La nceputul lui 1948 a venit ca voluntar n Israel si a luptat n rndurile armatei noastre. Caracterul su si profesionalismul de care ddea dovad ne-au fost de un pretios ajutor n modelarea noii armate a Israelului, rsrit din clandestina Hagana. El a fost numit comandant al frontului de la Ierusalim la sfrsitul lunii mai. Unsprezece zile mai trziu a fost omort, cnd si prsise cortul n timpul noptii si se plimba pe lng perimetrul ngrdit al campamentului. Nu aveam nici o idee despre protocolul de nmormntare la West Point, unde trebuia s reprezint Israelul, dar mi s-a promis necesara ndrumare cnd voi ajunge acolo, ntre timp au fost improvizate o uniform si nsemnele rangului. Comanda s-a fcut la niste furnizori de echipamente din Tel Aviv si, dup o consultare general, n care comerciantii si-au amintit de culoarea si croiala uniformei n armatele din trile de unde ei proveneau, au ales o jachet verde nchis, la care au adugat epoleti si bereta si centura pe potriv. Am zburat ntr-un avion KLM, care fusese utilizat la transportul cailor de ras. Inelele de fier nc mai erau fixate n podea, iar noi am nnodat la ele frnghiile care legau sicriul colonelului Marcus. Lng acesta erau dou saltele si pturi, pentru lossi si pentru mine. Am fcut escal la Paris pentru realimentare cu combustibil, iar acolo mi s-a nmnat o cablogram de la primul-ministru Ben-Gurion, care mi ordona s m rentorc ct mai curnd posibil pentru o ntlnire cu el. n consecint, 91 am stat n Statele Unite doar cteva zile si, n afar de West Point si de New York, n-am vzut nimic din America, desi aceasta a fost prima mea vizit pe continentul american. n New York m-am ntlnit cu familia lui Marcus si cu un numr de alti evrei care erau interesati de cele ce se ntmpl n Israel. Unul dintre tinerii brbati, pe nume Abraham Baum, care s-a distins n luptele din cel de al doilea rzboi mondial n cadrul celei de a 4-a Divizii Blindate americane, ntr-o solid unitate de lupt condus de colonelul Creighton Abrams, mai trziu

general de prestigiu n Vietnam. Una din isprvile sale a fost conducerea unei unitti de soc, cu care a ptruns adnc n spatele liniilor germane ca s-i salveze pe prizonierii americani. Aceast misiune particular, ntreprins la scurt timp nainte de terminarea rzboiului, a esuat. Unitatea lui Baum a trecut prin liniile inamice si peste un ru si a intrat n lagrul de prizonieri, dar a fost decimat de germani la retragerea acestora, iar Baum, rnit, a fost fcut prizonier. Oricum, dup cteva minute de conversatie la ntlnirea noastr din New York, am recunoscut n el soldatul care stia despre ce vorbeste. Ceea ce m-a interesat n mod deosebit a fost faptul c noi, n Hagana, din cauz c eram o miscare clandestin, n mod necesar operam n mici unitti, n timp ce acum, ca armat legal a statului independent Israel, trebuia s manevrm formatiuni mai mari. Eram bucuros s aud de la Baum, cu experienta lui de lupt ntr-o mare armat, c era acolo nc loc pentru o unitate de comando ca aceea pe care tocmai o organizasem si c ea avea, ntr-adevr, o mare valoare. Cuvintele lui Baum se potriveau de minune cu ideile mele si nc mi mai amintesc de conversatia noastr. EI predica importanta suprem a vitezei de actiune si a mobilittii n btlie. Dup prerea lui, cel mai bine este s nu ntreprinzi patrulri de recunoastere preliminar n lumina planului de atac proiectat, deoarece informatia astfel culeas este de obicei insuficient, iar prin avertizarea inamicului elementul de surpriz este pierdut. Cel mai bun lucru este s mergi direct la asaltarea pozitiilor, cu unitatea de recunoastere miscndu-se n fat, observnd, simtind, intuind situatia, raportnd n spate si cluzind forta principal. Experienta lui Baum era generat de o categorie de rzboi diferit, dar multe din punctele relevate de el mi se preau aplicabile si la noi. Unul era trebuinta miscrii continue. Altul era s ai comanda direct a actiunii, de pe linia frontului, asa nct s poti vedea, cu propriii ti ochi, ce se ntmpl mai degrab dect s te bazezi pe rapoarte de la a doua mn. M-am ntors n Israel n acelasi avion si din nou am dormit pe o saltea ntins pe pardoseal, cci avionul transporta acum lzi ce contineau primele bancnote ale Israelului, care tocmai fuseser tiprite n Statele Unite. Pe cnd ncepusem s aterizm pe aerodromul de Ia Ein semer, la jumtatea distantei 92 dintre Tel Aviv si Haifa, s-a tras n noi de pe pozitiile arabe din apropiere; dar era tir de amatori, nimic serios. Eram bucuros c aceast cltorie oarecum neobisnuit luase sfrsit si c eram din nou acas. M-am ntors de ndat la Batalionul 89, direct de la aerodrom, n timp ce n urechi nc mi bzia sunetul motoarelor avionului din acel lung zbor. Prima ncetare a focului din acel rzboi nc nu se sfrsise si am plnuit s merg la culcare n momentul n care am ajuns la Tel Hasomer, unde stationa batalionul. Dimineat trebuia s ncep munca cu batalionul. Nici vorb de somn. Intrnd pe portile bazei, am ntlnit coloana batalionului. Trebuia s mrsluiasc la Kfar Sirkin, la vreo zece mile usor Nord-Est de Tel Aviv. De acolo, n zori, unitatea trebuia s treac vijelios la Operatiunea Danny", actiune major de pe frontul central, care tintea s-i resping pe arabi de pe pozitiile detinute doar la cteva mile Est de Tel Aviv. Miam schimbat repede hainele si m-am alturat oamenilor mei. Obiectivele principale ale batalionului erau capturarea posturilor inamice din jurul satelor arabe Kula si Tira, care formau o parte din linia avansat a inamicului n acest sector central. Tira, satul cel mai sudic dintre cele dou, se gsea la mai putin de trei mile Nord-Est de aeroportul international Lod, care se afla n minile noastre, dar n btaia tunurilor inamicului. Orasul Lod nsusi, care era n ntregime n minile arabilor, se afla la vreo dou mile Sud de aeroport. Nu ma interesat prea mult planul operational elaborat de adjunctul meu, Peltz. Am cerut o lung pregtire, asigurtoare, cu mortierele noastre de 81 mm. Eram n favoarea unui atac rapid,

surprinztor. n zori ne-am deplasat n directia satului arab Kula. Era prima dat cnd luptam cu batalionul. Pe msur ce ne apropiam de tint, intram sub focul puternic al inamicului. Autoblindatele care trebuiau s se npusteasc n sat s-au oprit, au instalat mortierele si au tras cteva lovituri, n loc s dea deplin expresie capacittii sale de lupt, aruncndu-se cu ntreaga sa greutate asupra tintei, utiliznd ntreaga sa putere de foc si spulbernd pozitiile inamicului, batalionul pur si simplu a pus n functiune o jumtate de duzin de mortiere. Nu era o treab de prim clas. Ceva trebuia fcut, dar s fi vorbit la radio nu m-ar fi dus nicieri. Asa c m-am dus direct la Akiva Sa'ar si i-am spus s nu mai umble cu mnusi de cprioar. El s-a repezit n Kula fr zbav, iar eu am luat compania a doua si am luat cu asalt satul vecin Tira. Amndou pozitiile au fost capturate. Pierderile noastre au fost cinci rniti. Urmtoarea tint care ni s-a dat a fost Deir Tarif, o pozitie arab puternic, la vreo dou mile Sud de Tira si cam la aceeasi distant de aeroport. Atacul nostru aici trebuia s fie coordonat de cartierul general al brigzii, asa nct i-am spus adjunctului meu s ia msurile necesare, n timp ce eu m-am dus la 93 Tel Avi v, la ntlnirea cu Ben-Gurion. n timpul noptii, la scurt timp dup ntoarcerea mea din Statele Unite si cu cteva ore nainte de a fi mers n actiune, am primit un nou mesaj, mai tios, n care mi se reamintea de cablograma primit la Paris si mi se ordona s vin nentrziat. Mi-am cerut scuze si mi-am vzut de treab la batalion. Acum, cnd dispuneam de un scurt rgaz, m-am ndreptat spre cabinetul primului-ministru. L-am gsit pe Ben-Gurion ngrijorat. Eram atacati de arabi, iar el avea necazuri cu evreii. Irgunul si Grupul Stern nu acceptau autoritatea guvernului. si nu totul i era pe plac n fortele de aprare ale Israelului. M-a chemat mi-a spus el pentru c dorea ca eu s preiau Comandamentul Ierusalimului de la colonelul David saltiel. Era evident c, pentru Ben-Gurion, Ierusalimul punea una din problemele centrale ale rzboiului si c el socotea c actualul comandant-sef nu era suficient de viguros si de agresiv. Am apreciat importanta misiunii propuse, dar 1-am fcut s-si mute gndul de la mine. I-am reamintit c tocmai luasem comanda noului batalion de soc si c ncepusem prima noastr btlie chiar n acea dimineat. In nici o mprejurare nu doream s-1 prsesc, renuntnd la comanda unei unitti de lupt si la responsabilitatea de a o conduce personal n actiune. La Comandamentul Ierusalimului ar fi trebuit s dau ordinul ca altii s lupte. Aici trebuia s lupt mpreun cu oamenii mei. Ben-Gurion m-a ntrebat cum a mers btlia din acea dimineat, iar eu i-am spus. A czut apoi de acord c m pot, deocamdat, ntoarce la unitatea mea. Problema ocuprii postului de la Ierusalim urma s fie amnat pn la terminarea cu bine a Operatiunii Danny". n timp ce eram la primul-ministru, batalionul meu se deplasare, iar eu m-am silit s-1 prind din urm. Am aflat c era acum lng Deir Tarif. Am sofat n directia usor Nord-Est, spre Petah Tikva, cotind ctre Sud-Est nainte de a ajunge acolo si m ndreptam spre Deir Tarif cnd a nceput s cad ntunericul. M aflam pe un drum care prea s nu fi fost umblat n ultimul timp si am presupus c trebuia s fie minat, pentru c era improbabil ca arabii s nu fi blocat drumurile ce duceau de la linia frontului nostru la a lor. De aceea m-am hotrt s astept zorii zilei nainte de a merge mai departe, asa c am tras ntr-un lan de mei, pentru un pui de somn, prima mea sans de a atipi n ultimele patruzeci si opt de ore. Acum, ca membru al unei cavalerii" mecanizate, fcnd rzboiul pe spinarea unui vehicul si n permanent miscare, nimic nu putea fi mai odihnitor, mai relaxant si confortabil dect s te lungesti pe buna tarin. M-am trezit n zori, am putut distinge urmele vehiculelor si am avut grij s-mi tin rotile pe

fgasul lor. Dup circa o or am luat contact cu unul dintre 94 detasamentele mele. Am ntrebat de adjunctul meu, Peltz, si 1-am gsit nvelit ntr-o ptur veche, ntr-o dumbrav de mslini, dormind, dup ziua si noaptea istovitoare pe care le petrecuse. L-am scuturat usurel ca s-1 trezesc si i-am cerut s-mi relateze cele ntmplate n absenta mea. Din mormiala lui am nteles c batalionul fusese scindat si mprstiat de la Tira si pn la Deir Tarif. Oamenii nostri se btuser cu Legiunea Arab la Deir Tarif, iar Uri Bar-On si Arik Nehemkin, comandantii mei de companie, fuseser rniti si evacuati. Batalionul 82 Tancuri, care ndeplinise o operatiune de mentinere pe acea pozitie, decisese s se retrag n dup-amiaza trecut, iar compania noastr de jeepuri i luase locul. Clocoteam de furie. I-am urat lui Peltz vise plcute si am ordonat numaidect ca toate celelalte unitti ale batalionului s se pun imediat n miscare ctre Deir Tarif, fr s uite c imediat nseamn imediat! N-am reusit s nteleg de ce Batalionul 82 Tancuri s-a retras si cum de se astepta ca o unitate de jeepuri s lupte cu blindatele fr s dispun de blindate. Dar nimic din toate acestea nu era important pe moment. Ceea ce m nfuria era faptul c n loc ca batalionul nostru s fie folosit ca un pumn de fier puternic, scuipnd foc si spulbernd inamicul, el fusese sfrmat si utilizat pe buctele, unor detasamente dndu-li-se misiuni echivalente cu paza n satele arabe care deja fuseser cucerite. La Deir Tarif 1-am gsit pe Akiva Sa'ar cu compania sa de autoblindate. El sosise aici cu o sear mai nainte s dea sprijin lui Uri, iar acum oamenii si erau adpostiti n santuri si stpneau versantii vestic si nordic al dealului, n timp ce Legiunea Arab domina versantul estic. Akiva a ncercat s m conving s nu urc pe coama dealului spre a vedea care este situatia, deoarece acesta era n continua btaie a artileriei, iar trgtorii de elit iordanieni trgeau ori de cte ori ntrezreau aparitia vreunui cap. I-am ordonat soferului meu s mne rapid n vrful dealului si s-si parcheze jeepul dup o grmad de bolovani pe care o reperasem acolo. Jeepul a pornit ntrun zig-zag dezlntuit pe pant n sus, iar printre rsuciri si cotiri am observat c Akiva era exact n spatele meu, asa cum m asteptasem. Am privit n jos si am vzut mai multe vehicule de-ale noastre avariate, ntepenite n coasta dealului. Dar am vzut si un car blindat iordanian zcnd pe-o parte, cu rotile de pe o latur ntrun sant. Nu-mi venea s cred ochilor n fata acelei minunate privelisti: un car blindat adevrat, cu placajul gros, n aparent utilizabil, echipat cu un tun cu obuze de dou livre! N-aveam de fcut nimic altceva dect s-1 tragem afar din sant, s-1 aducem n liniile noastre si s-1 folosim. Este adevrat c iordanienii bombardau si c tintasii lor de elit trgeau la orice ncercare de a ne apropia de carul blindat, dar, cu 95 ATACUL BATALIONULUI 89 LA LOD Kuto MNabaIU Lagrul Bet Naballa caria. JCMUSMIM ingeniozitate, cu un dram de noroc si cu un odgon de remorc, treaba putea fi fcut. ntre timp sosise restul batalionului, realimentat cu combustibil si cu munitia necesar. Am nceput s m simt usor nelinistit. Ce asteptam? De ce nu eram n actiune? si care era urmtoarea noastr tint? nltimea Deir Tarif avea s fie curnd n ntregime n minile noastre. Ce urma? n fata ochilor nostri, la Est, n proxima vale, se afla Bet Naballa. Pe deal, imediat dincolo de acea localitate, se gseau pozitiile fortificate ale Legiunii Arabe. A le cuceri printr-un atac frontal nsemna s coborm n vale si s ne ctrm apoi la ei. O asemenea actiune nu avea nici o sans

de succes. si nici nu puteam repeta metoda prin care ntr-o zi si o noapte am asaltat si luat n stpnire pozitiile inamice din satele Tira si Kula, precum si cea mai mare parte din Tarif. Actiunile locale indirecte care s culmineze cu o izbire rapid si strpungerea nu erau indicate aici, cci nu putea fi vorba de nici o surpriz si de nici o lovitur fulgertoare, mpotriva noastr erau aliniate artileria Legiunii arabe, care blindate cu placajul masiv, arme antitanc si poate tancuri. Am cntrit ntreaga problem, n timp ce priveam n jurul meu. Deasupra dumbrvilor de portocali, la o deprtare de vreo trei mile si jumtate, ctre Sud-Vest, se vedea importantul oras arab Lod. Terenul dintre noi era plat. Mi s-a prut c lucrul cel mai ntelept ce aveam de fcut era s tintuirn aici unittile Legiunii Arabe locale, lsndu-le s se hrtuiasc cu o mic fort de pstrare a pozitiei, n timp ce restul batalionului avea s se pun n miscare spre Lod. Trebuia s ajungem acolo dintr-o directie neasteptat, dinspre Est, dinspre liniile arabe, chiar de-a lungul coridorului ce lega orasul de principalele forte ale legiunii la Est, fiind improbabil ca acesta s fie fortificat si aprat cum se cuvine n acel sector. O strpungere aici mi s-a prut cea mai logic miscare si ea trebuia fcut ct mai rapid, chiar n acel moment cnd Lodul se astepta cel mai putin la aceasta. Putea batalionul s-o fac? Cnd am intrat n actiune, cu dou nopti mai nainte, nici una dintre companiile noastre autoblindate, jeepuri sau arme de sprijin nu era complet ca efectiv si dotare. Toate erau n deficit de oameni si echipament. De atunci, dup pierderile suferite n trupe si vehicule, eram si mai descompletati. Totodat eram mai bine coordonati si mai siguri pe noi. Oamenii credeau n victorie. Sentimentul general era c totul mergea bine. Primele semne de ezitare care erau evidente atunci cnd batalionul a primit ordinul s asalteze Kula s-au risipit, iar acuma erau privite cu respect mobilitatea autoblindatelor si focul precis al mitralierelor montate pe jeepuri. Dou dintre aceste mitraliere fcuser ca un car blindat al Legiunii Arabe s se rstoarne, tintind direct n fantele de vizibilitate ale conductorului. 97 I-am chemat pe comandantii de companie si le-am spus, pe jumtate n glum, pe jumtate n serios, dar cu o voce destul de tare nct s fiu auzit de unii din trup: Hai s o terminm aici si s ne repezim la Lod". Din rspunsul lor era evident c ei gndeau c glumesc. Lod, n definitiv, nu era un ctun lturalnic, cu un numr nensemnat de locuitori. Cum, asadar, am fi putut noi, cu cele cteva vehicule ale noastre, s sperm s cucerim un oras, cu cldirile sale din piatr tare, cu populatia sa numeroas si cu fortele militare bine narmate stationate acolo? Ceea ce puteam face, ceea ce trebuia s facem acum era s terminm cucerirea localittii Deir Tarif, asa nct am alergat s vizitez plutoanele de peste drum si s le fac s avanseze spre Est, fcnd inamicul s se retrag. Aproape c ajunsesem la primul pluton cnd m-a ajuns din urm un curier cu un mesaj care m convoca la centrul de semnalizare. Ne contactase comandantul Brigzii Iftah, Mulla Cohen, care dorea s vorbeasc cu comandantul batalionului". stiam c aceast brigad opera n fata noastr ea era un brat al clestelui, iar noi eram cellalt , dar nu stiam n mod exact unde se gsea n acel moment. Am recunoscut vocea lui Mulla, iar el a trecut direct la problem. Una dintre unittile lui se apropiase de Lod, ns fusese ntmpinat cu foc puternic, iar acum era tintuit n dumbrvile de portocali din Sud-Estul orasului, i puteam veni n ajutor? (Cnd, mai trziu, ne-am vzut la fat, am descoperit c ne luase drept Batalionul 82 blindat, mai mare si mai bine echipat dect noi, si nu batalionul de comando). I-am spus c puteam. Trebuia s aranjm lucrurile aici si apoi vom veni. Am calculat c pn la amiaz vom termina treaba noastr curent si c n jurul orei 2 P.M. puteam fi pe drumul spre Lod. Aveam acum de dus la ndeplinire proxima noastr actiune, asa nct trebuia s ne grbim.

Mortierele noastre si-au reluat focul ca s mping ndrt Legiunea din zona Bet Naballa, iar compania Lehi a trimis mai multi oameni pe drumul KulaLod. Eram ns de asemenea hotrt s recuperez din zona focului acel car blindat al Legiunii, rsturnat n sant. Cu un tun ca acela, pus n serviciul nostru, puteam fi zmei! Desi puneam un accent aparte pe marea valoare a acelui vehicul si a armei sale, el nc zcea acolo unde fusese scos din uz, cu dou roti n sant si cu celelalte dou n aer. Oamenii avuseser un respect mult prea mare pentru obuzele inamice ca s-1 miste de acolo. Am srit ntr-un autoblindat si 1-am chemat pe unul dintre mecanici, ntrebndu-1 dac este gata s riste si s m nsoteasc la salvarea carului. Mi-a spus: Sigur c da, cu dumneavoastr nu-i nici un risc", l remarcasem de mult pe acest biat. Era un tnr usctiv, politicos, cu fata de copil, dintr-o asezare agricol din Cmpia saron. Din cauz 98 c sofa periculos nimeni nu-1 iubea. Ct ai zice peste am ajuns la carul blindat, 1-am agtat de vehiculul nostru, 1-am zmucit din sant si 1-am repus pe rotile sale, ca apoi s-1 remorcm la poalele dealului. Oamenii de la semnalizare i-au reparat radioul, mecanicii motorul si, cu o veneratie deosebit, tunul. Aveam nevoie de instructie ca s-1 facem s: functioneze, asa nct un jeep a fost trimis la o unitate vecin, de artilerie, ca; s aduc un instructor. Acesta le-a tinut imediat unora dintre oamenii nostri cel mai rapid curs de artilerie tinut vreodat, iar dup o or am fost informat c acel car blindat era gata de actiune. Am selectionat un echipaj, iar acesta si-a botezat vehiculul Tigrul cel groaznic", exact numele pe care l putea alege un fermier galileean din lavniel. Deir Tarif a devenit mai putin zgomotos. Focul inamicului s-a domolit. Batalionul pru deodat mai putin obosit. Toate cugetele erau ndreptate spre miscarea ce urma: aceea spre Lod. M-am dus s inspectez Tigrul". Aparatul radio fusese nlocuit, iar motorul era n ordine. Una dintre roti era putin turtit, dar nu exista roat de rezerv si n-o puteam schimba, n turel sttea noul tunar", un soldat de rnd din compania de jeepuri. I-am spus s ocheasc si s trag asupra unui copac aflat la o distant de 500 de yarzi. A fcut-o si i-a smuls craca cea mai groas. Blondul Dov Granek si compania sa au fost lsati n spate, ca unitate de ocupatie si de hrtuire, n timp ce restul batalionului era gata pentru actiunea Lod. Am pornit la ora 2 P.M. Vehiculele nu erau ntr-o form ideal, dar oamenii erau. n capul coloanei mergea carul blindat. Cineva zgriase pe teava tunului o sgeat si cuvintele Drept la tint". Chiar si numai privind la acestea, inima tuturor se bucura, n urma Tigrului" venea detasamentul de recunoastere pe jeepuri, dup care urmau autoblindatele. Un alt detasament pe jepuri ncheia coloana. Am parcurs o scurt portiune de drum n directia Sud-Est fat de Deir Tarif, naintnd de-a lungul unei oaze din dreptul localittii Bet Naballa si intentionam s ne continum marsul pe drumul pavat. Dar chiar cnd am ajuns la un punct situat la cteva sute de yarzi de Bet Naballa, unde drumul se bifurca, o ramur lund-o spre Sud-Vest la Lod, iar alta spre Sud-Est, am czut sub un foc antitanc. M-am deplasat n capul coloanei si acolo am constatat c focul venea dintr-o dumbrav de mslini din apropiere. Nu aveam timp de pierdut, asa nct am fcut stnga-mprejur si am gsit alt drum; peste ogoare. Undeva am ntlnit un grup de arabi care au deschis focul, dar cteva salve ale mitralierelor noastre i-au culcat napoi n lanurile de mei. Pe drum explozia unei mine ne-a fcut s pierdem un jeep. Am ajuns la Ben Semen, asezare evreiasc la jumtatea distantei dintre Bet Naballa si Lod. nconjurat de arabi ostili, Ben Semenul fusese de luni de 99 zile tiat de restul comunittii evreiesti din tar. Oamenii de aici stteau la porti si priveau la noi

cu emotie retinut, dar cnd ne-am apropiat nu s-au mai putut stpni. S-au repezit s ne salute, s ne ating ca s vad dac suntem reali, plimbndu-si minile pe arme si pe vehicule. Dup lunga si periculoasa lor izolare, ntmpinaser o unitate din Brigada Iftah, care venise din Sud doar cu putin timp mai nainte, iar acum ntmpinau din Nord o coloan blindat" a Fortelor de Aprare ale Israelului, dotat cu csti de otel, huse contra prafului, antene radio si Tigrul cel groaznic", n mod cert, fcusem impresie! Batalionul, asezat n coloan de-a lungul drumului, s-a ndreptat spre Lod, care se afla la dou mile spre Vest. Comandantul Brigzii Iftah, Mulla Cohen, mi-a spus unde se aflau unittile sale, iar eu i-am artat sectorul n care trebuia s ne deplasm si i-am cerut s-si tin oamenii n zona respectiv. Planul meu se baza pe ipoteza c inamicul nu luase n Lod msuri speciale de aprare contra unui atac din aceast directie si c, prin urmare, puteam ptrunde prin acest coridor Bet NaballaLod. Nu dispuneam de informatii cu privire la inamic, la efectivul su, la dispunerea n teren sau la armament. Dispunnd doar de un tablou general al situatiei, decizia de luat era dac s atacm sau nu. Aveam o idee clar cu privire la modul n care batalionul trebuia s procedeze. I-am adunat pe comandantii de unitate si le-am dat ordinele: Tigrul" trebuia s porneasc n fat, urmat de prima companie de autoblindate, apoi de a doua companie de auto-blindate, iar n coad jeepurile neprotejate. Eu aveam s fiu cu prima companie de autoblindate. Dac Tigrul" sau vreunul din autoblindate era lovit sau oprit n drum din vreo alt cauz, restul fortei trebuia s rup coloana, s se mprstie, s gseasc modalitatea de a ocoli vehiculele oprite si s continue naintarea. O dat ce vom fi trecut de avanposturile inamice si vom fi intrat n oras, batalionul trebuia s se scindeze, s deschid foc la stnga si la dreapta, semnnd panic si fcndu-1 poate prin aceasta pe inamic s capituleze. La ajungerea pe strada principal, prima companie trebuia s-o ia spre Nord, iar a doua spre Sud. Jeepurile trebuiau s-si gseasc adpost n spatele gardurilor de piatr sau n curtile cldirilor, lund pozitie de tragere. Ele nu trebuiau s alerge pe strzi, deoarece puteau fi lovite. Cnd companiile si vor fi ndeplinit sarcinile, ele aveau s se ntlneasc la principala rscruce. Dac o companie ntmpina dificultti, cea de a doua trebuia s-i vin n ajutor. Le-am spus ofiterilor s dea cea mai mare important metodei atacului. Dac batalionul n formatie de coloan era oprit din fat, singurele elemente active n contact cu inamicul erau primele vehicule. Restul era nu numai un element pasiv, ci, de asemenea, reprezenta o tint static si compact pentru inamic. De aceea, n acest caz, ele trebuiau s se desfsoare imediat pe 100 flancuri si s asalteze pozitiile inamicului din toate prtile. Trebuia astfel s exploatm pe deplin puterea noastr de foc. n felul acesta eram mai putin vulnerabili, ndeosebi dac ne miscm repede, ntr-adevr, viteza era esential. Ea trebuia, desigur, s reduc sansele de a fi loviti si trebuia, de asemenea, s sporeasc impactul socului asupra inamicului. Trebuia s ne npustim asupra adversarului nostru, s-1 strpungem", s-i zdrobim spiritul si corpul. Instructajul a luat doar cteva minute. Ziua trecea. Trebuia s mergem mai departe. Genistii au curtat cmpul de minele defensive si au ndeprtat barierele care protejau sectorul Ben Semen din fata Lodului. Locuitorii asezrii, care ne-au artat localizarea minelor, ne priveau cu vdite rezerve, ndeprtnd baricada lor de securitate, i lsam expusi si vulnerabili; si cine stia dac vom avea succes n operatiunea noastr? Reteaua radio a fost deschis, scuturile radiatoarelor au fost nchise, cstile au fost coborte pe frunti si calmul de dup pregtiri si de dinaintea actiunii a pus stpnire pe unitate. Am avansat 100 de yarzi cnd am fost reperati. Eram n btaia focului, ns am continuat s

avansm, fr a ne replia. Dup cteva minute Tigrul" s-a oprit, a tras si a distrus pozitiile inamicului. Am mers mai departe, dar am oprit din nou, dup cteva sute de yarzi. De data aceasta ajunsesem n btaia liniei principale a posturilor inamice si mitraliera lor pcnea aruncnd o grindin de gloante n peretii laterali ai autoblindatelor. ntregul batalion era expus. Jeepurile s-au desfsurat de cealalt parte a drumului si au deschis un foc precis pe flancuri, iar autoblindatele si-au gsit pozitii potrivite de tragere si si-au adus contributia lor. Dar ele erau toate statice. Nici unul nu se misca. Portiunea de drum din fata noastr era de netrecut, fiind tiat de un sant antitanc. Am prsit autoblindatul meu si m-am dus la Tigru", care era ocupat cu bombardarea principalelor pozitii defensive ale Lodului. Terenul din fata noastr era fr ndoial nefavorabil, dar nu acesta era principalul motiv pentru care autoblindatele se opriser. Ele se opriser deoarece, narmate doar cu mitraliere, doreau ca Tigrul", singurul vehicul purttor de arm antitanc, s intre primul n oras. Ele preferau s mearg n urma Tigrului", mai degrab dect invers. Obuzele Tigrului" sprseser sacii cu nisip de pe pozitiile inamicului si nori de praf si de nisip pluteau n aer. Prin acea negureal i-am vzut pe soldatii arabi lund-o la fug. Era momentul s-o pornim nainte. Din fericire, exista o potec lateral, pe ogoare, fcut parc spre a ocoli santul antitanc. I-am ordonat comandantului Tigrului" s stopeze focul asupra sacilor cu 101 nisip si s avanseze pe potec. Aceasta putea fi minat, dar nu aveam timp pentru investigatii. Poteca nu era minat. M-am ntors la autoblindatul meu si batalionul s-a pus n miscare. Miscarea era nceat, deoarece poteca era ngust, tiat de o serie de sntulete si presrat cu mici bariere. Jeepurile, a cror singur armur" era constituit de mitralierele lor, trgeau aproape fr oprire, cosind barierele de cactus. Curnd am luat vitez, am trecut de linia de aprare a inamicului si am intrat n Lod. De la postul de politie am fost ntmpinati cu foc puternic. Tigrul" a rspuns din mers si restul batalionului 1-a urmat. Am ajuns la rscruce. Tigrul" a cotit la dreapta, cum era plnuit, dar prima companie de autoblindate, care ar fi trebuit s fac la fel, a continuat s mearg spre Sud, iar a doua companie si jeepurile au urmat-o. n felul acesta, batalionul nu s-a scindat. Acum eram cu totii mpreun, cu exceptia Tigrului", care rmsese singur n Lod. Suburbiile orasului erau pline de trupe arabe care fugiser n Lod dup ce pozitiile lor clin vecintate si satele fuseser cucerite. Acum militarii arabi trgeau asupra noastr si aruncau grenade si rcneau. Ne-am continuat drumul cu fermitate si, pe msur ce ne apropiam de centrul orasului, focul slbea. Cei mai multi oameni de pe strzi erau civili. Tigrul" o luase spre Nord, separndu-se de noi sau noi de el si ducea un rzboi de unul singur. Am strbtut orasul Lod si ne-am continuat miscarea n directia Ramla, pn cnd am ajuns la postul de politie, ca o fortreat, de pe drumul LodRamla, post ocupat de o companie a Legiunii Arabe. Sosirea noastr acolo era n mod vdit neasteptat. Stnd afar si privind la noi cum ne apropiem era un brbat n kaki, cu capul gol. Era probabil comandantul acelui post militar, auzise mpuscturile si iesise afar s vad despre ce este vorba. Cnd am ajuns mai aproape, a disprut rapid n curte. Prima companie de autoblindate a trecut de cldire aproape fr s aib de-a face cu focul inamic si s-a npustit nainte. Dar cnd cea de a doua companie de autoblindate si jeepurile au ajuns n dreptul cldirii, arabii au deschis un foc puternic, n cea mai mare parte de mitraliere, de pe turnul postului de politie si din ambrazurile de la ultimul etaj. n scurta si nversunata lupt ce a urmat, o grenad aruncat de sus si care a explodat n interiorul unuia dintre autoblindate i-a rnit pe toti cei aflati acolo. Trgnd din mers, restul batalionului a

trecut de cldire si a mnat mai departe. Am ncercat s opresc vehiculele companiei nti din fata mea, dar radioul nu mai functiona, iar ele n-au vzut semnalele mele fcute cu mna. Nici strigtele nu mi le-au auzit, vocea mea fiind deja rgusit. La iesirea din oras, lng statia de cale ferat Ramla, pe drumul spre Ierusalim, am reusit cumva s le opresc. Am iesit din vehicule. 102 De jur mprejur era tcere. Jeepurile au luat pozitie lng rspntie. Am inspectat unittile. Detasamentul de jeepuri avea patru morti. Unii dintre rnitii dir> autoblindate erau n stare grav. Mai multi oameni erau lips rniti care czuser din jeepuri lng postul de politie , iar un jeep din unitatea de recunoastere fusese prsit acolo, n flcri. Celor mai multe vehicule le fuseser gurite pneurile si le curgeau radiatoarele. La unul dintre jeepuri fusese lovit teava mitralier, iar mitraliera ca atare fusese scoas din amplasamentul ei. I-am bandajat pe rniti si am schimbat acele pneuri pentru care aveam rezerve, nainte de a fi terminat, am primit veste de la jeepurile de veghe c se ndreptau spre noi care blindate inamice din lagrul din apropiere al Legiunii Arabe. Ne venea, de asemenea, foc de mortiere de la postul de politie. Situatia devenea neplcut, iar oamenii erau nervosi. Am luat ceva distant si am cotit pe drumul RamlaLatrun, organizndu-ne lupta de retragere. Eram nc n btaia inamicului, iar gloantele nc zburau. Cei aflati de veghe au raportat apropierea carelor blindate. Mi-am zorit oamenii, am pus coloana n ordine si am decis care detasamente trebuiau s ne asigure acoperirea. Rnitii fuseser urcati ntrun autoblindat si ne-am pus n miscare. Propriul meu vehicul schiopta pe dou pneuri dezumflate, cu motorul tusind si bolborosind, cu apa din radiator dnd n clocot. Puteam merge doar n viteza nti si n scurt vreme celelalte vehicule ne-au depsit, asa nct eram singuri cnd un car blindat al Legiunii Arabe a aprut deodat la cotitura drumului care ducea spre Ramla si a deschis focul cu tunul lui cu obuze de dou livre. O lovitur precis ne-ar fi terminat, cci placajul subtire al auto-blindatului nostru nu era fcut s reziste la un astfel de calibru. Din fericire, tunarul arab a gresit tinta, timp suficient ca s-i spun radiofonistului meu al crui tat era rabinul yemenit Zeharia din Nahalal, cel care celebrase ceremonia cstoriei mele s riposteze cu mitraliera sa. A avut si el destul timp s o fac, chiar dac acum nu mai putea trage n rafale, ci doar mpusctur cu mpusctur. Carul blindat s-a rsucit pe loc. Reteaua radio era din nou n functiune si am fost surprins s aud vocea lui Dov Granek, pe care l lsasem cu unitatea la Deir Tarif. Mi-a spus c trupele Legiunii atacaser si recuceriser nltimea. Mai multi dintre oamenii si rmseser pe cmpul de lupt, mi cerea ajutor. I-am spus c nu-i puteam trimite ntriri pe moment, dar c, atunci cnd vom sfrsi aici ce aveam de fcut, vom veni la el. ntre timp s sune la cartierul general al brigzii. Poate c ei l puteau ajuta. Mi-a spus c nu avea nici o legtur cu brigada si m-a ntrebat ce trebuia s fac. Ce sfat s-i fi putut da, cnd noi eram aici angajati n btlie pe strzile din Lod? I-am spus c dac nu-si poate mentine pozitia, s se retrag la Tira, 103 urmnd s ne ocupm de Deir Tarif a doua zi, ca s punem iarsi stpnire pe nltime. Se prea c lui Dov nu-i plcea rspunsul meu. Prea, de asemenea, c dorea s continue convorbirea. Cu o anumit ezitare, m-a ntrebat: N-as putea oare s-mi organizez restul oamenilor si s ncerc so recapturez eu nsumi acum?" Atunci am nteles c nu avea nevoie de un ordin, ci de o ncurajare. Am strigat n microfon: Suntem comandouri ori nu suntem comandouri?" La nceput el n-a nteles. Ce? Ce?" a ntrebat el. Am repetat: Suntem noi batalion de comando sau nu?" De data aceasta a nteles si a strigat si el: Comandouri, comandouri, atacm!". Atac nltimea dinspre Est", i-am spus. n regul", mi-a spus.

Eram acum din nou la fortul politiei, dintre Ramla si Lod. Pe o latur a drumului zcea jeepul ars, iar n santul adiacent zceau rnitii. Singura noastr sperant sttea n precizia focului nostru. Am iesit din autoblindate si ne-am desfsurat. Nu era nevoie s ne mboldeasc nimeni. Toti perseveram ca niste buldogi si fceam ce aveam de fcut, uitnd de loviturile primite. Numai c unul trebuia s dirijeze si s coordoneze actiunea. Trupele inamice din fortul politiei au deschis focul si au aruncat grenade. Spre a le opri sau a le scoate din pozitiile de unde ne puteau aduce cele mai mari pagube, mitraliorii nostri si-au ndreptat focul spre ambrazuri, ferestre, turn si acoperis, n timp ce unul dintre comandantii nostri de companie si-a adus autoblindatul lng cldire si a aruncat o grenad peste parapet. Sub protectia acestui foc, ne-am adunat mortii si rnitii si am plecat. Dup ce ne-am ndeprtat de cldirea politiei, ne-am oprit si ne-am reorganizat. Acum n fat erau jeepurile, iar n ariergard autoblindatele. Aveam de trecut pe lng cel de-al doilea post de politie, din oras, dar acolo avea s fim acoperiti de Tigru", care rmsese de unul singur n tot acest timp. Asteptndu-ne s trecem, el s-a aliniat la sfrsitul coloanei. Numai Tigrul" si dou autoblindate se puteau misca liber. Toate celelalte vehicule nedeteriorate mpingeau vehiculele ce fuseser lovite. Pierderile noastre erau 9 morti si 17 rniti. Toti fuseser adunati si erau acum cu noi. Prsisem doar jeepul distrus. Ne deplasam ncet. Jeepurile deveniser acum principala noastr putere de foc si ele au utilizat-o din plin. ntr-adevr, tcnitul nencetat al mitralierelor lor aproape c asurzea boncnitul autoblindatelor noastre care se trau n viteza nti. Pe cnd strbteam Lodul, am bgat de seam c, n afar de zgomotul propriei noastre miscri si de mpuscturile continui din cldirea politiei, strzile erau linistite. Am oprit focul pentru un moment si am trit o tcere lugubr. Lodul era tcut. 104 Am iesit din oras si am intrat n Ben Semen fr vreun alt incident. Acolo ne-am ntlnit cu oamenii Brigzii Iftah, care asteptau s curete de inamic si s ocupe orasul. n timp ce ne pusesem n miscare, un auto blindat nevtmat s-a apropiat de al meu si comandantul plutonului, Charlie, mi-a cerut permisiunea de a se ntoarce ca s controleze dac unul dintre oamenii si rniti n-a fost prsit lng postul de politie. Eram nclinat s-1 refuz, dar ochii celorlalti oameni din detasament erau fixati asupra mea. Era ca si cum fiecare se imagina pe sine zcnd rnit ntr-un sant, abandonat de camarazii si. Foarte bine i-am spus , dar s nu intrati n vreo ncurctur". Detasamentul n-a zbovit nici o clip. Vehiculul a fcut cu un scrtit strident stnga-mprejur si a pornit-o cu vitez ndrt spre Lod. BREs N DESERTUL NEGEV Am ajuns la baza noastr de la Tel Hasomer n dimineata urmtoare, dup ce ne-am petrecut noaptea deplasndu-ne pe ogoare si cutnd un drum sigur. O dat napoiati la baz, povestea isprvilor batalionului cucerirea localittilor Kula, Tira, Deir Tarif, ncununat de bresa fcut n Lod se poate s fi sunat n mod impresionant, dar batalionul ca atare, ori ceea ce mai rmsese din el, era ntr-o stare de plns. Cele mai multe dintre vehiculele sale fuseser lovite, iar multi dintre oameni, ndeosebi ofiterii, fuseser rniti. Am dormit cteva ore, iar cnd m-am trezit mi s-a dat un mesaj de la seful de operatiuni de la Marele Cartier General. Trebuia s m prezint acolo, la cabinetul su, a doua zi, 13 iulie. seful operatiunilor era generalul maior Igael ladin, iar cnd m-am nftisat n fata lui, mi-a dat instructiuni s-mi duc batalionul tocmai n Sud. Trebuia s ne asociem Brigzii Givati pentru o strpungere n desertul Negev. n acea vreme, egiptenii erau stpni pe o linie care mergea de la coast ctre Est, de-a lungul drumului Majdal-Faluda, care tia tara n dou: Negevul n Sud, iar

n Nord centrele populate. Planul consta n strpungerea acestei linii, prin capturarea a trei baze egiptene. Localittile Hatta si Bet Affa, n vecintatea crora se aflau fortele noastre, erau tinte ale unittilor de infanterie ale Brigzii Givati. tinta batalionului nostru era localitatea Karatia, care era mai ndeprtat si ca s ajungi la ea era necesar s treci prin linia posturilor militare egiptene. O dat ce o capturam, trebuia s ne rentoarcem la baz, iar pozitia s fie ocupat de o companie a Brigzii Givati, care venea dup noi. Succesul ntregii operatii de strpungere si de realipire a Negevului depindea n mod clar de cucerirea localittii Karatia, cea mai dificil si mai complicat dintre cele trei sarcini. stiam c ladin era la curent cu actiunea noastr n Lod si el a gsit cteva cuvinte de laud pentru aceasta. Dar nu eram sigur c cunostea starea prezent a batalionului, asa nct i-am nftisat-o. Unele dintre autoblindatele noastre fuseser avariate grav si chiar si unele dintre cele utilizabile aveau nevoie de 106 reparatii. Pierderile ne subtiaser puterea n oameni, mai ales n ceea ce priveste ofiterii. Printre rniti se aflau Peltz, adjunctul meu, si doi comandanti de companie, Akiva Sa'ar si Uri Bar-On. Desigur, batalionul era gata de actiune, dar dac pornea acum, cu fortele istovite, la un asalt puternic, care n mod cert avea s ne coste scump n morti, rniti si vehicule, unitatea de comando ar fi artat ca o pstaie btut. ladin a reflectat un moment, apoi mi-a spus c va discuta situatia cu Ben-Gurion. Mi-a spus s astept si s-a dus la cabinetul ministrului aprrii, de alturi. S-a ntors dup cteva minute si a spus c ei au a-mi pune o ntrebare: era batalionul, n starea sa din prezent, capabil s fac bresa n Negev? I-am spus c era. n acest caz a spus ladin f strpungerea n Negev si dup viitoarea ncetare a focului vom organiza un nou batalion". Am discutat planul de operatie, dup care eu am ridicat problema nlocuirii unor vehicule. Mi sau promis sase autoblindate suplimentare si patru care-cercetas. Am plecat n buzunar cu ordinul operational ca batalionul s se deplaseze imediat n Sud si m-am dus s-1 vd pe Ben-Gurion, la cererea acestuia. El a reluat subiectul numirii mele la Comandamentul Ierusalimului, dar din nou a admis s-o amne pn dup iminenta actiune din Negev. Apoi m-a ntrebat de operatiunea Lod, dar n cursul relatrii mele am observat c nu-mi mprtsea entuziasmul. Dup prerea sa, aceasta nu era rzboi", ci o pozn". Nu era de acord cu teza mea implicit c modul de a trece prima linie a pozitiilor inamicului era atacul rapid si ndrznet. El credea c un atac trebuia plnuit si realizat metodic si sigur, ca miscarea unui compresor cu abur. La sfrsitul scurtului nostru schimb de cuvinte, el m privea ca pe un comandant destul de cuteztor, dar mai degrab un fel de partizan, pe cnd eu l priveam ca pe un lider politic ntelept si inspirat, care nvtase si auzise multe despre arabi si despre rzboi, dar care nu avea o cunoastere personal, de prim mn, a acestora. El era informat despre acestea, dar nu le cunostea. M-am ntors la baz. Cu suplimentul celor 6 autoblindate, efectivul batalionului era acum de 12 jeepuri, 8 autoblindate, 4 care-iscoad deschise, Tigrul cel Groaznic", 2 tancuri", adic dou autocamioane obisnuite cu cmas metalic subtire. Batalionul cuprindea 5 companii" (utilizez termenul, chiar dac fiecare dintre ele abia dac era cea mai mare dect un pluton): o companie de jeepuri cu 25 de oameni, compus din trei detasamente, fiecare cu cte 3 jeepuri narmate cu mitraliere (numai unul era echipat cu o pusc mitralier); dou companii de infanterie mecanizat, una cu 35 de oameni, alta cu 25; o companie de sprijin cu 4 care-iscoad; si compania de comand, care includea unitatea de recunoastere (2 jeepuri), unitatea de spionaj (l jeep),

107 unitatea de semnalizare (tanc") si unitatea atelier si de ntretinere (tanc"). Numrul lupttorilor ca atare se ridica la 130. Mndria unittii era Tigrul cel Groaznic", cu turela si tunul su cu obuze de dou livre, singurul vehicul cu blindaj adevrat. n ziua de 15 iulie am prsit Tel Hasomerul si ne-am dus la rspntia Masmia, la jumtatea distantei dintre Tel Aviv si Negev, unde ne-am stabilit baza naintat, organizndu-ne ntr-o pdurice de portocali de lng drum. Nu cunosteam Negevul. Hoinrisem prin el n cteva rnduri, dar ntotdeauna mi-a rmas strin. Era gol, lsat n voia soartei, fr livezi sau grdini, fr ap, ba chiar si fr nisip moale care s formeze dune; o ntindere stearp, plan, cenusie, prfuit, marcat ici-colo de ngrmdiri de maghernite din lut, satele monotone si lipsite de agrement ale zonei. Seara am primit ordinul de nstiintare operational de la Brigada Givati, la care eram noi atasati. Scopurile operatiunii, dup cum se arta n ordin, era s scoatem inamicul din pozitiile pe care le ocupase la Nord de soseaua Mejdal-Faluja (Bet Affa si Hatta) si pe care si stabilise linia; si s facem o strpungere prin cucerirea si ocuparea localittii Karatia. Batalionul nostru trebuia s captureze Karatia n noaptea de 17 iulie. La consultrile operationale care au avut loc la cartierul general al brigzii, cu privire la aceast actiune special, am spus c avea s fie deosebit de dificil pentru noi s operm noaptea cu carele noastre blindate si am propus s ntreprindem atacul la lumina zilei. Dar propunerea mea a fost respins, deoarece celelalte unitti ce luau parte la actiune erau favorizate de lupta nocturn. Ordinul de a lupta noaptea avea s ne produc mari dificultti. n noaptea de 15 iulie am trimis o patrul de recunoastere care s gseasc un drum de acces spre Karatia. Aceasta a ajuns n marginea cmpului de aterizare de la Faluja, care nu era departe de tinta noastr, a fost ntmpinat cu foc puternic si s-a ntors fr s-si fi ndeplinit sarcina. Trebuia s gsim n cursul actiunii cea mai convenabil cale de acces. Dar dac n cazul recunoasterii am fost lipsiti de noroc, ntr-o alt privint am avut n mod categoric noroc. La Lod Tigrul" trsese doar sase obuze. Desigur, cartierul general nu avea asemenea munitie. Printr-o ntmplare fericit, cu o zi nainte de a intra n actiune, am dat peste douzeci de obuze de dou livre, prsite ntr-o pdurice, nu departe de campamentul nostru de la Masmia. Ora H era ora 22,00. Am adunat batalionul pentru un scurt instructaj. S-a dovedit a fi de fapt o lectie-nvtmnt, post-mortem, cu privire la actiunea noastr de la Lod, cci pn atunci nu dispusesem de timp pentru aceast discutie. Liniile generale ale planului operational erau: trecerea prin cmpul de aterizare Faluja, detinut de fortele egiptene, trecere n cursul creia trebuia 108 s tragem din mers; traversarea soselei principale MajdalFaluja si ajungerea la valea seac situat la Sud de colina Karatia; strbaterea vii si capturarea colinei pentru vehiculele noastre. Pe hart era marcat un drum ctre coama colinei, accesibil pentru vehicule. Primisem ordin ca n cazul n care acesta se dovedea impracticabil, s capturm colina pe jos. Le-am reliefat oamenilor mei faptul c secventa cea mai periculoas avea s fie strbaterea liniilor egiptene, adic a aeroportului si a soselei. Aceast portiune trebuie traversat cu viteza maxim posibil, cu foc continuu din flancuri, oamenii din autoblin-date trebuind s-si tin capetele ascunse. Punctul de plecare era satul abandonat Juseir. Acolo am aranjat noi coordonarea ultim cu unittile Brigzii Givati. Nu pot sustine c din punct de vedere psihologic eram n concordant cu cei din Givati. Ei ni s-au prut nou obositi si ngrijorati, iar noi le-am prut lor cu inima usoar si ncrezuti. Ei au denumit aceast operatiune Moarte invadatorilor", pe care eu am

socotit-o pompoas, ca un titlu de brosur ideologic. Nu de aceasta aveam nevoie ca s facem bresa n Negev, iar termenul invadatori", desi adevrat, evoca viziuni privind invadarea de ctre nazisti a Europei n cel de al doilea rzboi mondial si mi se prea bombastic cnd era aplicat la scara rzboiului nostru. Comportamentul general din unittile Givati, care trebuia s lupte mpreun cu noi n acea noapte, mi s-a prut si el straniu. Comandamentul batalionului sttea n ariergard si conducea" btlia de acolo. Cnd ofiterii din Givati au BREsA BATALIONULUI 89 N DEsERTUL NEGEV 109 aflat c eu voi conduce operatiunea din cadrul unittii de avangard a batalionului mi-au spus c voi fi incapabil s o controlez. Nu am intrat n polemic cu ei, dar n sinea mea m-am mirat cum de era posibil s controlezi operatiunea" fr s te identifici cu propriul batalion. Era posibil s primesti rapoarte si s transmiti ordine prin radio, dar un comandant poate conduce o unitate n btlie numai luptnd mpreun cu ea, nu prin telecontrol si nu stnd n sigurant n ariergard si ordonndu-le oamenilor s atace inamicul. La ora H, ora 10 P.M. din ziua de 17 iulie, ne-am pus n miscare. Unul din autoblindate a mers n afara drumului si a trecut peste o min; o min de-ale noastre. A fost abandonat, iar echipajul su a trecut la bordul celorlalte vehicule. Principiul imuabil era s nu ne oprim din nici un motiv. Coloana s-a ndreptat spre cmpul de aterizare Faluja, n frunte cu cele dou jeepuri ale unittii de recunoastere, urmate de Tigru", de cele dou companii de infanterie mecanizat si de compania de jeepuri, iar n ariergard compania de sprijin. M gseam n cel de-al doilea autoblindat al primei companii mecanizate, asa nct n fata mea se aflau Tigrul" si cele dou jeepuri de dinaintea Iui. Dac ceva se ntmpla acestor jeepuri de recunoastere, vehiculele fr blindaje trebuiau s se desfsoare de-o parte si de alta, trgnd n permanent si dnd celorlalte posibilitatea s se ocupe de inamic. Orice vehicul lovit urma s fie abandonat, asa nct s nu ncurce restul coloanei. Luna era plin, dar chiar si ntr-un ntuneric total nu aveam nici o sans de a rmne nedetectati. Zgomotul miscrii coloanei, ndeosebi al autoblinda-telor, putea fi auzit de departe si, ntradevr, de ndat ce primele vehicule au ajuns la cmpul de aterizare, la circa 10,30 P.M., inamicul a deschis focul cu mortiere si mitraliere. Am continuat s ne miscm, fr a ne replia, pn cnd am ajuns la o distant de 150 de yarzi de pozitiile inamice si, la ordin, toate armele batalionului au deschis focul. Mai multi oameni ai inamicului au fugit din posturile lor, dar se pare c intrasem n raza de foc a principalei fortificatii egiptene de la Faluja. Mi-am scos capul din autoblindat ca s examinez situatia. Am constatat c focul inamicului era concentrat, ns imprecis. Am trecut de cmpul de aterizare fr pierderi. Acum a venit partea cea mai dificil: strbaterea portiunii dintre cmpul de aterizare si soseaua MajdalFaluja. Luminati de rachetele luminoase ale inamicului si strnind nori de nisip, eram o tint perfect si am fost tot timpul supusi unui puternic foc egiptean de artilerie, mortiere si mitralier. losif Bentowitz, un vecin de al meu din Nahalal, care era tunar pe Tigru", s-a ridicat din turel spre a-si dirija focul si a fost ucis numaidect. sase oameni au fost rniti grav atunci cnd obuzele au explodat n apropierea autoblindatelor 110 lor. Jeepurile, utiliznd celelalte vehicule drept scut protector, au scpat nevtmate. Inamicul nc nu oprise focul cnd noi am ajuns la sosea, asa nct, dup o scurt distant, am tiat-o pe cmpuri spre Sud. Ca s ajungem la sosea, a trebuit s trecem de un taluz rpos, iar unul dintre carele noastre blindate artizanale s-a rsturnat. Coloana a ocolit vehiculul rsturnat si a continuat s mearg spre Sud, pn cnd am ajuns la un drum de pmnt ce trebuia s ne duc

direct la Karatia. Focul inamic era puternic, iar lumina lunii, pe cer, era fcut si mai strlucitoare de explozia obuzelor si de proiectilele trasoare. Dar acum eram departe, desi nc n raza de foc a inamicului, asa nct ne puteam ridica n sigurant capetele, respirnd n voie. Am tinut-o spre Sud, pe drumul de pmnt, pn cnd am ajuns la valea seac nsemnat pe hart ca fiind practicabil pentru vehicule. Harta arta un drum care o traversa. Harta era eronat. Nu era nici o potec, iar valea era prea adnc pentru ca vehiculele s poat iesi din ea urcnd pe mal, cum trebuiau s fac spre a ajunge la Karatia, la doar o treime de mil mai departe, pe coama unei coline. Puteam, desigur, s ne ntoarcem pe calea pe care venisem, dar aceasta ar fi nsemnat abandonarea misiunii. Eram tintuiti pe loc. Ora era trzie. Oamenii deveneau nelinistiti. Teddy Eitan, francezul care a cerut s vin cu noi n aceast actiune, si-a pierdut cu totul cumprtul. Alerga, njura si spunea oricui, ntr-un limbaj nu prea elegant, ce i-ar fi fcut Iui comandantul su dac el ar fi bgat batalionul ntr-un asemenea ccat. Rnitii au fost transportati la autoblindatul de prim ajutor si bandajati. Conductorii auto s-au ocupat de vehiculele ce fuseser lovite. Ceilalti cutau o iesire, ns n zadar. Detasamentele de paz erau postate deasupra, pe ambele maluri ale vii seci si se ocupau de interogarea unor prizonieri" accidentali doi arabi rtcitori, pe care i prinseser , trgnd focuri rzlete n soldatii inamici sau n umbrele lor, ori poate chiar n vacile pe care le-au vzut scpnd din Karatia. Egiptenii n-au avut nici o dificultate n urmrirea miscrilor noastre si ne-au tinut sub foc de mortiere si de mitralier. Comandantii de companie m-au ntrebat ce era de fcut. Dac era s ne ntoarcem, lucrul cel mai bun era s-o facem imediat. Am simtit n mine un gol. n instructajul meu sublimasem n mod categoric c nici un om nu trebuia s se opreasc pentru nimic n lume dect la ordin si nici un moment s nu fie consumat pentru ngrijirea rnitilor pn cnd nu vom fi ajuns n valea seac. Dac un vehicul nu se poate misca, s fie abandonat. Pn la valea seac nu exista dect o regul: nvinge dificulttile si misc, mpusc si misc". 111 Asadar, eram n valea seac si, desigur, n ncurctur, cum fusesem si n actiunea noastr anterioar. si nici n aceast noapte nu eram pentru prima dat. Am zbovit la plecarea din Juseir, punctul nostru de pornire, cnd un vehicul a fost lovit de o min. Am fost fortati s oprim un timp, de focul inamic, la cmpul de aterizare Faluja, atunci cnd tancul" artizanal s-a rsturnat la taluzul rpos. A trebuit atunci s gsim cile de ocolire a obstacolului. Le-am gsit si am mers mai departe. Acum, de asemenea, desi situatia noastr era mult mai grav, am simtit c trebuie s existe vreo cale de a iesi de la strmtoare. Examinnd, deci, problema prezentat de acea vale seac, am nteles c exista o cale de iesire, singura cale posibil. Le-am ordonat oamenilor s sape n malul vii o potec nclinat, n lungul acesteia, care s poat oferi vehiculelor o iesire. Prea o sarcin hercule-an, ba nc de fcut si sub hrtuirea mortierelor si mitralierei. Dar nu exista alternativ. Lng locul sprii sttea un comandant de pluton, Amos Abramson din lavniel, Galileea, care venise la operatiune direct de la Cursul de pregtire a ofiterilor. Era mai lipsit de experient, dar mai nsufletit dect ceilalti si nu arta nici un semn de anxietate sau de descurajare. Favoritii si se crliontau exact unde trebuia. Era omul de care aveam nevoie. I-am spus s ia problemele n mn, s vad dac sptorii spau, dac paznicii pzeau si dac restul oamenilor stteau linistiti. M-am dus de cealalt parte a vii, m-am tolnit si, cu capul nvelit n kefieh, am adormit.

Eram nc asaltati de focul sporadic al inamicului atunci cnd, dup circa o or, m-am trezit. Eram multumit c m-am odihnit, multumit c delegasem pentru pregtirea cii de iesire persoana cea mai potrivit si, mai presus de toate, eram multumit c nu luasem decizii pripite ntr-o stare de epuizare. Era acum usor de gndit la obiect si de fcut judecti corecte. Am decis s continum pregtirile de iesire nc o jumtate de or si apoi s-o lum din loc. Vehiculele care puteau urca panta aveau s fie scoase afar, iar cele incapabile s-o fac aveau s fie abandonate, iar echipajele lor trebuiau ncrcate n celelalte. Iar apoi mai departe, la Karatia. Mi-am frecat ochii, alungnd somnul si m-am sculat n picioare. Eram pe punctul de a m ntoarce la oamenii mei, s le dau ordinele, cnd am fost nsfcat de la spate. O voce mi-a rsunat n ureche: Cum, nc mai esti de aceast parte a vii?" si m-am trezit mpins ctre partea n care acum aveam o iesire. Era comandantul de pluton din lavniel. Mai trziu el a sustinut, doar cu un tremurat impercetibit al musttii, c nu m recunoscuse. Batalionul s-a rensufletit atunci cnd le-am adus la cunostint comandantilor: La ora 04,00 avansm la Karatia cu oricte vehicule reusim s scoatem pn atunci". 112 A iesit unitatea de recunoastere, urmat de Tigru", de jeepuri si de cinci autoblindate. n afara ncrcturii lor normale, ele transportau acum oamenii, armele si munitia vehiculelor lsate n urm. n spatele coloanei se gsea compania de infanterie Givati, care ntre timp ne prinsese din urm n valea seac, asa cum fusese stabilit n prealabil. Sarcina lor trebuia s nceap dup capitularea de ctre noi a Karatiei. Vehiculele si-au urmat calea pn la o rscruce de drumuri (sau mai degrab de poteci) si au pornit-o pe acela ce ducea n sus, la Karatia. La 200 de yarzi de sat, autoblindatele s-au avntat la dreapta si la stnga si, din nou, au deschis un foc concentrat de mortiere si mitraliere. Rspunsul inamicului a fost slab, pur si simplu cteva mpuscturi dispersate Tigrul" a avansat spre colin si a bombardat vrful acesteia. Jeepurile s-au miscat pe flancuri, iar autoblindatele au intrat n sat, capturndu-1 fr pierderi. Ne-au urmat infanteristii Givati. Ei trebuia s pun stpnire pe acest sat si pe baza inamic, asa nct au nceput curtirea amplasamentelor egiptene, neutraliznd posibilele puncte de opozitie si asigurndu-si propria lor aprare, n aceast faz a operatiunii ei n-au ntlnit nici o rezistent, desi mai trziu au suferit pierderi, atunci cnd au intrat n btaia artileriei grele egiptene si a bombardamentului de mortiere. Batalionul nostru de comando a nceput s-si adune vehiculele, care erau mprstiate prin tot satul, concentrndu-le la poalele dealului. Oamenii din recunoastere au fost trimisi s gseasc iesirea din Karatia si drumul spre Hatta, una dintre cele dou tinte ale Brigzii Givati, la Nord de soseaua MajdalFaluja, pe care ea o cucerise n timpul noptii. Esuase n cucerirea celei de-a doua localitti, Bet Affa, suferind pierderi grele n atac, asa c acea pozitie rmnea n minile epitenilor. Cu Hatta si Karatia n posesia noastr, o pan fusese btut n principala linie egiptean, iar Negevul nu mai era tiat de Nord. Era n ziua de 18 iulie, ora 6 A.M., cnd noi am prsit Karatia si ne-am ntors la baz, via Hatta, fr vreun alt incident. Atunci n-am stiut-o, dar aceasta a fost ultima mea zi la batalionul 89 de comando. Cteva ore mai trziu m-am dus la spital s-i vizitez pe oamenii rniti n aceast actiune. Printre ei se aflau Arik Nehemkin si Misa Ben-Barak, care aveau cte un ochi rnit. I-am gsit pe amndoi n acelasi salon, zcnd n paturi alturate, cu ochii bandajati, cu durerea si nefericirea ntiprite pe fetele lor. Mi-am reamintit de propriile mele sentimente de atunci cnd mi-am pierdut ochiul si am socotit c le puteam mprtsi cte ceva din experienta dobndit ntre timp.

Bieti le-am spus pentru tot ceea ce merit vzut n aceast lume mizerabil, un ochi este de-ajuns". 113 PRIETENUL MEU INAMICUL La cinci zile dup bresa n Negev, n ziua de 23 iulie 1948, am fost numit comandantul Ierusalimului. O delegatie din partea batalionului 89, condus de Dov Granek de la Grupul Stern sau Lehi, a ncercat s mpiedice mutarea mea de la batalion, dar fr succes. Delegatia, primit de primul-ministru Ben-Gurion, i-a explicat importanta rmnerii mele la unitatea de comando si chiar a amenintat c m va urma la Ierusalim, cu ntregul batalion. Ben-Gurion i-a ascultat, iar apoi i-a ntrebat cum se fcea c putusem cstiga ncrederea unor disidenti ca oamenii din Grupul Stern. Dov i-a spus c lucrul acesta se datora faptului c ntotdeauna am condus personal batalionul n btlie si c eram absolut drept cu oamenii. La sfrsitul ntlnirii, Ben-Gurion le-a spus c Ierusalimul avea nevoie de un bun comandant militar si c Ierusalimul avea piroritate n fata oricrei alte zone. Cnd Ben-Gurion a spus aceasta, la dou luni dup invazia arab si la o lun dup ridicarea asediului Ierusalimului, se poate foarte bine ca el s fi considerat c va rencepe lupta n oras. De fapt, pe atunci decizia n ceea ce priveste btlia pentru Ierusalim deja fusese luat. Cu putin nainte ca eu s-mi iau noul post, dou acorduri fuseser semnate de predecesorul meu, colonelul David saltiel, n numele guvernului Israelului. La unul, numit Acordul Muntele Scopus", se ajunsese cu dou sptmni mai nainte, n ziua de 7 iulie. Conform acestuia, Muntele Scopus trebuia demilitarizat si trecut sub supravegherea Natiunilor Unite. Cel de al doilea acord a fost semnat cu dou sptmni mai trziu. Semnatar din partea Iordaniei a fost de data aceasta comandantul iordanian al prtii arabe a Ierusalimului, locotenent-colonelul Abdulla el-Tel. Acest acord stabilea n mod oficial ncetarea focului si fixa status quo n tara nimnui dintre liniile celor dou prti aflate n conflict. n urmtoarele cinci luni, pn la sfrsitul rzboiului, la 7 ianuarie 1949, noi ne-am permis doar dou actiuni militare extrem de limitate, amndou 114 esuate. Una din cauze a fost standardul de lupt al Brigzii Etioni, care a deczut sub acela al unittilor de soc de felul batalionului 89 comando si chiar sub media altor formatiuni de lupt. Unii dintre soldatii si erau imigranti recenti, pentru care limba, conditiile, clima si terenul trii erau noi si care aveau o instruire militar insuficient. Iar brigada n ntregul ei traversase o perioad nefast. Oamenii brigzii rezistaser o lung perioad pe liniile de aprare ale Ierusalimului, fiind repartizati n mici detasamente ce ocupau posturi izolate, aflate sub permanenta hrtuire a trgtorilor de elit ai Legiunii Arabe. Cderea blocului de asezri Etion19 dintre Ierusalim si Hebron, capitularea Cartierului Evreiesc din Orasul Vechi, ncercrile nereusite de a-1 recuceri si sentimentul de descurajare din rndurile ofiterilor superiori ai brigzii, toate acestea si-au pus amprenta pe capacitatea de lupt si moralul oamenilor. Cnd am preluat Comandamentul Ierusalimului, am inspectat liniile frontului din jurul orasului si am vizitat toate posturile, la fiecare trebuind s ajung prin transei de comunicatie, printre ziduri ruinate, urcnd sau cobornd scri, n interiorul posturilor era ntuneric, pnza de sac veche acoperind ngustele fante de tragere. Aceast categorie de lupt sedentar, cu ngroparea n asemenea vizuini si n acea atmosfer, n frigul aspru al iernii de la Ierusalim si fr hran suficient, cu greu putea fi menit s le inspire oamenilor spirit de lupt si ncredere n sine. si lucru de maxim important nu le ddea instruirea si experienta necesare n btlia deschis, luptnd ca unitate de lupt de mrimea companiei sau batalionului.

Am ncercat s le ridic moralul prin convorbiri cu ofiterii si soldatii, afisnd, prin comportamentul meu personal din tururile de inspectie, ncrederea n sine. Am ordonat un program de instruire intensiv, mbunttirea echipamentului si suplimentarea cu ofiteri. Standardul brigzii a crescut, dar n-au mai avut loc lupte. Linia care diviza Ierusalimul ntre Israel si Iordania a rmas aceea determinat de lupta de la nceputul rzboiului, cu Orasul Vechi n minile arabilor; Muntele Scopus era n minile noastre, ns ca o enclav n teritoriul stpnit de arabi, tiat de restul Ierusalimului evreiesc; drumul nostru la Ramat Rahel era expus focului inamic din Zur Bahar, iar Ierusalimul evreiesc era legat de cmpia de pe coasta mrii doar printrun ngust coridor. Ierusalimul era punctul nevralgic al problemelor nerezolvate: militar, politic si religioas. Am venit la Ierusalim cu o nsrcinare militar si, ntr-adevr, fusesem selectat pentru acest post datorit aptitudinilor mele de lupttor. Dar principala mea activitate s-a dovedit a fi politic: negocierea unor aranjamente locale cu comandantii Ierusalimului arab si acorduri nationale cu nsusi regele Abdulla al Iordaniei. 115 La nceput am atribuit mic important ideii de a purta negocieri cu arabii. Le plnuiam si, ncolo, asteptam decizii militare. Priveam problemele prin prisma posturilor fortificate si a transeelor, iar solutionarea o vedeam prin prisma focului si asaltului. Dar cnd ncetarea focului a pus capt rzboiului, lupta a trecut de pe cmpul de btlie la masa verde, iar curnd m-am vzut profund implicat n aceasta. Aceast activitate politic m-a adus n contact direct ca primulministru Ben-Gurion. Desigur, l cunosteam personal, asa cum i cunosteam si pe ceilalti lideri politici. Dar acum am nteles pentru prima oar, ndeaproape, ct de superior era colegilor si n abordarea problemelor fundamentale, impresionndu-m ntelepciunea sa politic, talentul de conductor si viziunea sa. Cnd am fost numit la Ierusalim, mi-am adus aici familia si am primit un apartament ntr-o cas mare, frumoas, n ntregime din piatr, care era cu totul expus pozitiilor iordaniene de pe zidul Orasului Vechi. Cnd iordanienii deschideau focul, asa cum o fceau din cnd n cnd, partea estic a casei era mproscat de gloante de mitralier si de srapnele trase de tunurile inamice de 6 livre. Locuiam n partea vestic, mai adpostit, a cldirii, iar n timpul bombardamentelor de artilerie puteam cobor n pivnit. Cnd mpuscturile franctirorilor s-au rrit, iar orasul a devenit mai mult sau mai putin linistit, au venit si alti locatari. Ministrul de finante Eliezer Kaplan locuia cu familia sa la etajul de deasupra, iar noi aveam ofiteri si studenti n celelalte camere, chiriasi care au creat o atmosfer social amical. Contribuiau la aceasta corespondentii de pres, functionarii de la ministerul de externe, ca si prietenii si cunostintele care treceau pe la noi pentru o ceasc de ceai si o suet de tipul ce mai e nou", cci unele din ndatoririle mele m implicau n probleme delicate si demne de interesul presei. Trebuia s discut reglementri impuse de ncetarea focului cu seful unor echipe de observatori ai ONU, generalul de marin american William Riley, si cu triumviratul Comisiei Consulare de Armistitiu: Jean Nieuwenhuys din Belgia, care era presedinte, Rene Neuville din Franta si William Burdett din Statele Unite. Rezultatele unor astfel de ntlniri furnizau de obicei material pentru stiri. Au fost stiri de prima pagin acelea prilejuite de ntlnirea mea cu comandantul Ierusalimului arab, locotenent-colonelul Abdulla el-Tel. Ruth a nceput s lucreze pentru Jewish Agency n directia dezvoltrii industriilor gospodresti si a mestesugurilor n rndurile noilor imigranti din satele din coridorul Ierusalimului. Trebuia s-i viziteze, s ncurajeze dezvoltarea testoriilor locale si a altor mestesuguri, asigurndu-le materia prim necesar si ocupndu-se de desfacerea pe piat a produselor lor. De aici au luat nastere

magazinele Maskit Home Crafts, care s-au dezvoltat ntr-un 116 proiect mai larg, la scar national. Ruth lipsind de acas mare parte din zi, cele mai multe ndatoriri casnice erau ndeplinite de Simha, care curnd s-a integrat n familie. Era o vduv n jur de cincizeci de ani cnd a venit s locuiasc la noi. Ai ei apartinuser unei vechi comunitti evreiesti din Kurdistan. Simha nu fusese scolit, dar era plin de ntelepciune, buntate si bunsimt. Copiii erau atasati de ea, le plcea cum gteste si erau vrjiti de povestile ei populare, aventuri fenomenale n care eroul iese victorios, iar rufctorul este nvins n ultimul moment. lael si Ehud mergeau la scoala Rehavia, iar Assaf la grdinit. Nu stiu ct din noua educatie s-a lipit de ei, dar cu sigurant c ei n-au uitat cele nvtate nainte de a veni la Ierusalim. O dat, fratele lui Reuven siloa, de la ministerul de externe, ne-a trimis un biletel ndurerat cu privire la ndrgitul su porumbar: se pare c Uri l deschisese, iar porumbeii si-au luat zborul. Altdat, doamna Kaplan, cuprins de istericale, a telefonat la politie ca s anunte c copiii lui Dayan" ngropau un cadavru n grdina ei. ntr-adevr, Uri si Assi descoperiser un schelet ce fusese dezgropat de un obuz iordanian n micul cimitir de pe strada Mamilla si hotrser s-si ascund comoara n rzorul doamnei Kaplan. Acestea erau nzdrvnii firesti la niste bietei cposi. Dar cnd, ntr-o zi, observatorii ONU mi I-au adus acas pe Assi n vrst de patru ani pe timpul acela , pe care l gsiser hoinrind de unul singur n tara nimnui de la captul strzii Mamilla, am nceput s ne alarmm. Se pare c copiii nu fceau deosebire ntre Nahalal, cu vacile, psrile si cmpurile sale deschise, si Ierusalim, cu pericolele sale ce pluteau n aer, mpuscturi ale trgtorilor de elit, cmpuri minate si legionarii arabi de pe zidurile Orasului Vechi, cu degetele mereu pe trgaci. Ca s spun adevrul, schimbarea era stranie nu numai pentru copii. Eu nsumi am gsit mutarea de la Nahalal la Ierusalim ca fiind mai mult dect geografic. Acolo aveam ntlniri, discutii fr sfrsit, n care se despica firul n patru, petreceri si mese mbelsugate. Aici, desigur, altul era modul de viat. ntr-o singur privint nu exista schimbare: continuam s-i vizitez pe oamenii din brans cu aceeasi frecvent si cu acelasi interes. Fr ndoial, frecventa se poate s fi fost determinat de dorinta mea neostoit de a iesi din birou si de a-mi petrece timpul afar. Cnd prseam biroul pentru mai multe ore, urcam lng nltimea strategic cunoscut sub numele de Miss Carey, dup acea doamn care avea acolo, n timpul administratiei britanice, o minunat ceainrie, urcam n vrf, la Castel, si inspectam alte posturi de-ale noastre de pe platoul ce domina soseaua ctre Tel Aviv. Dar chiar si atunci cnd aveam un program ncrcat de ntlniri la birou, ntotdeauna ieseam, fie si doar pentru o or, ca s vizitez pozitiile nvecinate, fiecare dintre ele la o 117 distant de numai ctiva yarzi de liniile arabe, mi lua doar cteva minute s ajung la ele din biroul meu, umblam prin transee, urcam scri, m ntlneam cu soldatii nostri si, pe drum, m uitam la legionarii arabi aflati n posturile lor. Desi aveam o ncetare a focului, m simteam mai sigur ca printii care arunc o privire fugar la copilul lor care doarme, nainte de a merge si ei la culcare atunci cnd puteam vedea eu nsumi c pe front era pace si c totul merge bine. Adesea de la aceste vizite a trebuit s merg direct la ntlniri oficiale cu demnitarii, purtnd nc bocnii murdari si hainele prfuite, neavnd timp s le schimb. Se pare ns c nimeni nu s-a scandalizat. si nici eu, cci m feream s apar cu pete de grsime sau de cafea vrsat. Nu gseam nimic scandalos n noroiul sau praful ce se lipea de mine pe cnd m trm prin transeele de comunicatie sau cnd trebuia s m culc la pmnt dac cineva deschidea focul.

n ziua de 10 august, la dou sptmni dup ce am preluat postul din Ierusalim, a sosit, n a doua sa vizit, contele Folke Bernadotte, mediatorul ONU. n mod vdit, el decisese s rezolve un plan care contravenea Rezolutiei de Partaj a ONU din noiembrie 1947. Printre altele, propunea ca Ierusalimul s fie atribuit arabilor, ceea ce n mod sigur ar fi avut ca efect mai degrab prelungirea luptei dect instaurarea pcii. Bernadotte s-a ntlnit cu dr. Dov losif, care condusese Comitetul Strii de Necesitate al Ierusalimului n timpul asediului si era acum reprezentantul guvernului, responsabil cu administrarea Ierusalimului. Cu Dov losif se afla Itac Ben-Zvi, care a devenit cel de-al doilea presedinte al Israelului2", si Daniel Auster, primul primar al Ierusalimului, ntlnirea a avut loc la Consulatul belgian, iar cnd a sosit Bernadotte, un grup de tineri si tinere, aflati n jeepuri n fata cldirii, au scos imediat banderole cu slogane de felul Stockholmul este al vostru, Ierusalimul este al nostru", semnate Fighters for the Freedom of Israel"21, denumirea complet n limba englez a grupului disident Lehi. Am aflat despre aceasta doar cnd mi-a telefonat Dov losif, cerndu-mi s-i dispersez pe demonstranti. M-am dus la fata locului de ndat si le-am spus protestatarilor s mearg acas. Au fcut-o fr a discuta. O lun mai trziu, vineri 17 septembrie, Bernadotte a venit iarsi la Ierusalim, naintea ntlnirii cu Dov losif, s-a dus la resedinta oficial a guvernului care fusese predat de britanici Crucii Rosii, n ideea c ar putea servi drept cartier general pentru U.N. Truce Supervision Organization (UNTSO). Apoi s-a dus la Dov losif acas, cu un convoi de trei automobile al Natiunilor Unite. Pe drum au fost blocati de un jeep n care, n afar de sofer, se gseau trei brbati, toti mbrcati n uniforme militare indescriptibile. Cei trei au srit 118 din jeep, s-au repezit la Bernadotte si 1-au mpuscat, fcnd acelasi lucru si cu seful su de statmajor, colonelul francez Andre Pierre Serot, care sttea lng el. Dup care au disprut. Mai trziu s-a aflat c vehiculul atacatorilor era un jeep al ONU, care fusese furat cu ctva timp mai nainte. Atacatorii nu au fost gsiti. Manifeste descoperite n vecintatea mai multor cldiri consulare purtau semntura neobisnuit Frontul Patriei", care si asuma responsabilitatea actiunii. Bnuiala s-a ndreptat asupra Lehi, dar liderii acestei organizatii au negat a avea vreun amestec, n orice caz, aceast nelegiuire a umplut paharul, iar guvernul a hotrt s ia msuri nentrziate de dizolvare a organizatiei disidente. A doua zi, la ora 2 P.M., unitti ale armatei israeliene au nconjurat lagrul Lehi din Ierusalim si cei patruzeci de tineri care erau acolo si-au predat armele fr opozitie. Pn atunci Lehi operase n mod deschis n Ierusalim si se bucurase de un statut de independent. De fapt, uneori aceasta ndeplinirea operatiuni militare comune cu detasamentele noastre, iar relatiile personale dintre noi erau adesea ct se poate de amicale. Dar trebuia n mod clar s punem capt acestei situatii anormale (care exista cu adevrat doar la Ierusalim) n care o unitate paramilitar putea s existe si s opereze independent, refuznd s accepte autoritatea guvernului. Organizatia mai vast Irgun si proclamase dorinta de a fi absorbit n fortele de aprare ale statului. Lehi de la Ierusalim n-o fcuse si s-a fcut mult speculatie n legtur cu modul n care ar reactiona n cazul unui ordin de dizolvare. Cnd Lehi si-a predat armele unittilor regulate israeliene, a luat sfrsit situatia prestatal care continua s existe la Ierusalim. Faptul c disidentii n-au opus rezistent mi-a dat o satisfactie deosebit, deoarece veneam de la comanda unui batalion n care una dintre companii fusese constituit din oameni ai Lehi, iar de comandantul acesteia, Dov Granek, m legau relatii de prietenie si respect reciproc.

Implicatiile politice ale asasinrii lui Bernadotte nu mi-au fost cunoscute n acea vreme, deoarece depseau sfera mea de activitate. Eram, de asemenea, mai putin familiarizat si mai putin interesat de politic dect am devenit cteva sptmni mai trziu. Dar am beneficiat m mod direct de o consecint a nefericitului eveniment: autoritatea militar la Ierusalim nu mai era scindat ntre armat si disidenti. Eram acum comandantul tuturor trupelor evreiesti din zon. Aceasta mi-a fcut sarcina mai usoar. Problemele politice n care m-am vzut pe neasteptate scufundat au nceput odat cu negocierile privind acordurile locale ale Ierusalimului cu Iordania. Acestea au continuat cu ntlnirile dintre regele Abdulla si reprezentantii evrei, cu negocierile privind acordurile de armistitiu n Rhodos 119 si cu supravegherea de ctre mine a punerii n aplicare a acestor acorduri de ctre principalele patru state arabe ce luaser parte la rzboiul din 1948: Egipt, Iordania, Siria si Liban. Liniile detinute de fortele potrivnice n zona Ierusalimului n momentul ncetrii focului lsaser orasul tiat n dou. n linii mari, teritoriul de la Vest de linia desprtitoare a intrat sub controlul israelian, inclusiv Muntele Scopus, care rmnea o enclav israelian. Orasul Vechi, inclusiv Zidul Vestic din complexul Templului, locul cel mai sacru al evreilor, ca si Cartierul Evreiesc, distrus, reveniser Iordaniei, nltimea Latrun, la jumtatea distantei dintre Ierusalim si Tel Aviv, era stpnit de Iordania, asa nct trebuia ca noi s construim o portiune de drum deviat de sase mile, pentru a o ocoli. Israelul controla o parte din soseaua principal IerusalimBetleem, asa nct iordanienii trebuia s foloseasc un drum secundar mai lung. n timp ce nu mai erau lupte pe frontul iordanian, nu la fel stteau lucrurile pe celelalte fronturi, n Sud, egiptenii au fost alungati din Beerseba la mijlocul lunii octombrie, iar la sfrsitul acelei luni o fulgertoare campanie de dou zile n Nord alungase cu totul din Galileea fortele neregulate ale lui Kaukji. Btliile majore finale ale Rzboiului de Independent aveau s aib loc mpotriva egiptenilor n ultima sptmn a lui decembrie 1948 si prima sptmn din ianuarie 1949, armata expeditional a Egiptului fiind cu totul respins peste granitele noastre si urmrit de fortele noastre n peninsula Sinai. n ziua de 30 noiembrie 1949, am semnat, n numele Israelului, un acord de ncetare a focului absolut si sincer" n zona Ierusalimului. Semnatar n numele fortelor iordaniene si al celorlalte forte arabe din zona Ierusalimului", anume trupele neregulate egiptene, a fost locotenent-colonelul Abdulla el-Tel. La acord era atasat o hart care marca liniile de ncetare a focului ntre cele dou prti si tara nimnui dintre ele. Acordul permitea trecerea de dou ori pe lun prin liniile arabe a unui convoi spre enclava israelian de pe Muntele Scopus, pentru aprovizionarea cu alimente si schimb de personal. n negocierile care au condus la acord am reusit s-mi cunosc mai bine partea advers, arab. Abdulla el-Tel era un tnr brbat nalt, musculos, chipes, cu fata luminoas, plin de franchete el te privea direct n ochi si un zmbet deschis si prietenesc. Provenea dintr-o familie nstrit din Irbid, dintr-o regiune deluroas din Nordul Iordaniei, iar studiile secundare si le fcuse n Egipt. Intrase n Legiunea Arab la nceputul celui de-al doilea rzboi mondial, iar n 1942 urmase un curs de instruire pentru ofiterii britanici n zona Canalului Suez. n invazia din 1948 a Israelului fusese comandant de companie, cu rangul de maior, ntr-una din primele btlii, regele Abdulla a vizitat Ierusalimul, 1-a 120 ntlnit pe el-Tel, acesta i-a lsat o bun impresie si imediat 1-a promovat pe tnrul ofiter la rangul de locotenent-colonel, desi ajunsese la majorat doar cu dou luni n urm. O lun mai trziu a fost numit comandant al Batalionului 6, iar mai trziu i s-a dat pe mn Comandamentul

Ierusalimului. Cnd 1-am ntlnit, el-Tel m-a impresionat prin faptul c era cu mult superior celorlalti ofiteri si functionari politici arabi pe care i-am ntlnit n acea perioad. Printre altele, i ura pe oficialii britanici care erau adevratii conductori la Amman si i dispretuia pe cei care i linguseau. n timpul negocierilor care au precedat acordul de sincer" ncetare a focului, m-am sturat pn-n gt de medierea" reprezentantului Natiunilor Unite, un colonel Carlson din Statele Unite, care n loc s mearg la problemele fundamentale, le complica cu mruntisuri stngace, iar n loc s gseasc o cale neted spre acord, se complcea n ridicarea de obstacole. La una din ntlniri, am gsit contributia lui Carlson cu totul de prisos si m-am ntors spre Abdulla el-Tel, propunndu-i ca noi doi s ne retragem n cealalt camer. El a fost de acord si, spre surprinderea tuturor celor prezenti patru ofiteri de fiecare delegatie si vreo sase observatori ONU ne-am ridicat si am plecat. La consultarea noastr privat, amndoi ne-am aplanat diferendele foarte repede. Ne-am ntors la ntlnire si am raportat acordul nostru, care a fost explicitat n protocol. Fata lui Carlson a devenit rosie, dar n-a spus nimic, l astepta ns o surpriz si mai mare: la propunerea mea, el-Tel a czut de acord s stabilim o linie telefonic direct ntre noi, fr s mai recurgem la intermediul ONU. Chiar si generalul Riley, seful de stat-major al Organizatiei de Supraveghere a Armistitiului de sub egida Natiunilor Unite, a fost ntructva ncurcat cnd a auzit de lucrul acesta. Era fr ndoial un distins general din Marin, dar cunoasterea Orientului Mijlociu nu era punctul lui forte. L-am calmat spunndu-i c surprizele sunt lucrul cel mai fermector al vietii si c aceasta era adevrat si despre legtura telefonic direct Dayanel-Tel. Acest telefon de campanie de la casa mea la el-Tel era primul si, pn la acea dat, singurul fir rosu din Orientul Mijlociu, iar el s-a dovedit foarte util. Cnd avea loc vreun schimb de focuri n vreun sector, i telefonam si incidentul era imediat rezolvat. Dar legtura a fost deosebit de util n ceea ce priveste aranjarea unor ntlniri secrete, la nceput ntre noi doi, iar n decursul timpului si cu regele Abdulla, n palatul su de iarn de la suneh. Dac ar fi trebuit s depindem de aparatura si de medierea Natiunilor Unite n asemenea chestiuni, am fi esuat cu totul. Colonelul el-Tel s-a dovedit a fi la nltime, trecnd prin ncercrile cele mai grele, n ceea ce priveste ntlnirile noastre secrete cu regele Abdulla, n inima Iordaniei, ct si n privinta eliberrii prizonierilor nostri de rzboi. Ca 121 s ne duc la rege, trebuia s-o fac cu automobilul su si s treac prin liniile Legiunii Arabe fr ca grzile s-si dea seama de ncrctura sa. Ce-i drept, purtam pe cap kefiehurile rosii cadrilate ale Legiunii, ascunzndu-ne ct mai bine obrazul, iar cnd ne prindea lumina zilei ne lungeam pe podeaua masinii, ns riscul su personal era considerabil. O dat, cnd un soldat iordanian si-a bgat capul pe fereastr si i s-a prut lui el-Tel c eu am fost recunoscut, fata lui s-a fcut alb ca hrtia. Ei ne-ar fi mpuscat pe amndoi si de-abia dup aceea ne-ar fi luat la ntrebri" mi-a spus el-Tel, dup ce am plecat n vitez de la postul de control, fr vreun alt incident. Problema prizonierilor de rzboi am ridicat-o la scurt timp dup ce am stabilit ncrederea noastr mutual. De data aceasta, spre deosebire de alte perioade postbtlie, cnd noi detineam de obicei de zece sau de o sut de ori mai multi prizonieri dect detineau arabii, situatia era acum inversat fat de Iordania. Noi detineam vreo duzin de legionari, pe cnd existau 670 de israelieni n lagrul de prizonieri de rzboi Mafrak din Iordania. Aproape jumtate, 320, au fost capturati n blocul de kibuturi Etion, dintre care 85 erau femei, pe cnd restul fusese capturat n Cartierul Evreiesc din Orasul Vechi, n majoritatea lor oameni btrni care fceau studii talmudice, sotiile lor si copiii. I-am cerut lui el-Tel s fie eliberati. Mi-a spus c se va gndi la aceast problem. Rspunsul su a venit dup cteva zile si a fost

pozitiv. El-Tel mi-a spus c stia c Iordania pierdea un atu n apropiatele negocieri prizonierii au fost eliberati cu o lun nainte de a ncepe n insula Rhodos convorbirile cu privire la armistitiu , dar el pusese n balant considerentele umanitare. Ridicase problema n fata regelui Abdulla si primise consimtmntul acestuia. Potrivit spuselor lui el-Tel, el i artase regelui c era primejdios s-i lase prea mult vreme pe prizonierii evrei la discretia grzilor arabe, iar dac se ntmpla ceva care s strneasc furia arabilor si soldatii iordanieni din grzi s-ar fi dedat la slbticii mpotriva prizonierilor de rzboi din lagr, atunci regele n-ar mai fi putut scoate capul n lume. Cnd am revzut reglementrile tehnice privind ntoarcerea prizonierilor de rzboi, 1-am ntrebat pe el-Tel dac aceasta implic anumite cheltuieli financiare. Eram gata s-i pltim orice sum ar fi cerut. S-a ncruntat si mi-a spus c-mi va trimite o not de plat cnd totul va fi terminat. si a fcut-o. Mi-a ntins un petic de hrtie pe care era trecut o sum insignifiant, la care erau atasate chitantele cu semnturile soferilor autobuzelor ce-i transportaser pe prizonieri de la Mafrak la Ierusalim. I-am exprimat lui el-Tel multumirile mele din inim, nainte de a ne desprti, mi-a spus c are o rugminte personal: puteam eu, oare, s-1 conving pe redactorul-sef al ziarului Palestine Post 122 (care a devenit Jerusalem Post) s-1 atace din cnd n cnd pentru ostilitatea sa nversunat fat de Israel? Spunea c avea nevoie de aceasta ca s-si pstreze buna reputatie n Iordania. Am continuat s urmresc destinul lui el-Tel mult vreme dup ce am prsit Comandamentul Ierusalimului. Cariera sa militar si politic a fost curmat brusc atunci cnd a rupt relatiile cu regele Abdulla din cauza atitudinii acestuia fat de britanici. El-Tel dorea ca acestia s fie goniti din Iordania. Regele n-o dorea, n iunie 1943, el-Tel a demisionat. Regele a ncercat s-1 mpace si chiar i-a promis s-1 promoveze, ns el-Tel a refuzat. A plecat n Siria, unde 1-a ntlnit pe Husni az-Zaim, care organizase o lovitur de stat cu cteva luni mai nainte, n martie, iar acum era seful juntei militare. El-Tel a fost impresionat de el si se gndea s fac o revolutie similar n tara sa natal, Iordania. Dar Zaim nsusi a fost victima unei lovituri de stat si a fost mpuscat n ziua de 14 august 1949. De la Damasc, el-Tel a plecat la Cairo. Dup aceea am auzit de el de dou ori. Prima dat de la un ofiter clin armata egiptean, la o sindrofie n Londra. Mi-a transmis salutri din partea lui el-Tel si mi-a spus c se afla la conducerea unui batalion de gheril care hrtuia trupele britanice stationate n zona Canalului. A doua oar, salutrile de simpatie din partea lui el-Tel mi-au fost transmise la un cleric american care m-a vizitat la Ierusalim. El a adugat c el-Tel dorea s m vad spre a discuta o anumit problem", iar prelatul catolic s-a oferit n mod voluntar s aranjeze ntlnirea clandestin. Aceasta n-a avut loc niciodat, iar eu niciodat n-am descoperit ce era n mintea lui el-Tel, ns aceasta nu avea nici o nsemntate politic. Mesajele sale erau pur si simplu semnale omenesti de salut. Iar lucrul acesta, de la un ofiter arab ctre unul israelian, era n sine nsusi ceva. 123 10 CONVORBIRI CU UN REGE ARAB Imediat dup semnarea acelui acord de ncetare a focului sincer" cu Iordania, Abdulla el-Tel ma informat c fusese mputernicit de ctre regele Abdulla s nceap negocieri cu noi asupra tuturor subiectelor privind zona Ierusalimului, inclusiv Betleemul, Ramalla si Latrunul. Propunerile lui el-Tel erau bazate pe schimbul de teritorii si pe controlul comun. Ben-Gurion dorea foarte mult un tratat de pace deplin, final si oficial si era gata s accepte unele schimburi teritoriale, dar nu credea c un control comun avea sorti de izbnd.

n ziua de 29 noiembrie 1948, el-Tel a propus ca Iordania s retrocedeze Israelului Cartierul Evreiesc din Orasul Vechi, n schimbul cartierului arab Katamon din Orasul Nou. n ceea ce priveste soseaua Latrun, acea nltime aflat la jumtatea distantei dintre Ierusalim si Tel Aviv si care devenise o tar a nimnui aflat ntre liniile israeliene si iordaniene de ncetare a focului, el a propus ca aceasta s fie deschis circulatiei libere pentru ambele prti. Ben-Gurion a respins cele dou propuneri. Latrun a spus el nu este o problem de reglementare a circulatiei, ci de divizare a teritoriului" (noi i propusesem ca tara nimnui s fie divizat ntre Iordania si Israel) si c nu era pregtit s renunte la cartierul Katamon. La urmtoarea ntlnire, n ziua de 5 decembrie, el-Tel a fcut noi propuneri, n numele regelui. S-a referit din nou la Latrun: Iordania ar fi putut s renunte la o parte din Latrun, iar zona s fie controlat de o fort de politie mixt, arabo-evreiasc. n schimb, Abdulla cerea ca un numr de arabi refugiati s aib permisiunea de a se rentoarce la Lod si Rmi a. Cea de a doua propunere era un rspuns la sugestia mea de a fi redeschis calea ferat Tel AvivIerusalim, care trecea printr-o mic sectiune a teritoriului arab. Iordania a fost de acord, dar dorea n schimb permisiunea de a folosi soseaua de la Betleem la Ierusalim pn la Poarta Jaffa. Ben-Gurion era cu totul mpotriva reglementrilor partiale, iar replica pe care mi-a cerut s-o transmit regelui, prin intermediul lui el-Tel, a fost aceea c nu mai trebuie s conti124 num discutiile pur si simplu pe baza armistitiului. Noi eram gata, de fapt nerbdtori s negociem conditiile pentru o pace real cu un reprezentant politic si numai astfel de negocieri de pace puteau s rezolve toate problemele: asigurarea de electricitate pentru Ierusalim, repunerea n circulatie a cii ferate, soseaua la Betleem si asa mai departe. La o ntlnire cu primul-ministru, n ziua de 18 decembrie 1948, Ben-Gurion a subliniat c tinta noastr principal este acum pacea" si ne-a pus n gard s nu ne lsm ametiti de victorie. El a adugat: Imigratia ne cere s punem capt rzboiului. Trebuinta noastr viitoare este pacea si prietenia cu arabii. De aceea sunt n favoarea unor convorbiri cu regele Abdulla, desi m ndoiesc c britanicii l vor lsa s fac pace cu noi". La o sptmn dup ce i-am dat lui el-Tel rspunsul categoric al lui Ben-Gurion c eram gata s intrm n discutii doar n vedere reglementrii unei pci generale, el-Tel mi-a telefonat, n ziua de 29 decembrie, spunnd c 1-a vzut pe rege si c fusese numit reprezentantul regal pentru schitarea unui plan de pace cu noi. La convorbirile sale cu noi, el-Tel avea s fie nsotit de medicul regelui. Cnd proiectul avea s fie gata, regele trebuia s-1 prezinte cabinetului su pentru aprobare. Dac acesta 1-ar fi respins, el avea s schimbe componenta cabinetului, deoarece regele era atotputernic. El-Tel a propus s ncepem convorbirile chiar n seara acelei zile si c i puteam conduce pe iordanieni ntr-o cldire din Ierusalim de lng tara nimnui dintre liniile evreiesti si arabe. Dac sedintele cintinuau, ele trebuiau tinute n mod alternativ ntro cldire iordanian si ntr-una israelian. El a decis ca prima ntlnire s aib loc n seara urmtoare, la ora 6,30 P.M., n cldirea iordanian. El-Tel ne-a cerut s venim mbrcati n haine civile si s aducem mapele cu documentele convenite. Ben-Gurion a decis ca Israelul s fie reprezentat la aceste convorbiri de pace" de Reuven siloa de la ministerul de externe si de mine. Ne-a tinut un instructaj si ne-a dat urmtoarele directive: 1) s continum convorbirile chiar dac n-ar fi prut productive, deoarece, atta timp ct lupta cu egiptenii continua n desertul Negev armistitiul cu Egiptul fusese rupt , era necesar s pstrm armistitiul n sectorul iordanian; 2) s nu facem nici o referire la anexarea de ctre Iordania a Malului Vestic22 si nici s nu ne exprimm opozitia; trebuia s explicm dificulttile obiectiile celorlalte state arabe, ca si ale Marii Britanii si Rusiei , s exprimm abordarea

noastr simpatetic si s subliniem faptul c guvernul nostru nc nu luase o decizie n aceast privint; 3) s insistm ca granita de-a lungul Vii Arava, granita de Est a Negevului, s rmn aceea din perioada Mandatului, adic pn la Valea Arava, incluznd Eilatul n Sud; 4) s mentionm posibilitatea de a-i oferi 125 Iordaniei drepturi n Gaza, cu un coridor de acces prin teritoriul Israelului; 5) s respingem cerintele iordaniene cu privire la Ramla si Jaffa si s lsm deschis problema rentoarcerii arabilor la Lod, dar s nu intrm n vreo discutie cu privire la Negev. Prima ntlnire cu el-Tel si doctorul a fost foarte general si numai n cea de a doua am abordat noi convorbirile substantiale. Ne-am ntlnit n ziua de 5 ianuarie 1949, la ora 7 P.M., ntr-o cldire de lng Poarta Mandelbaum. Noi eram trei: siloa de la ministerul de externe, aghiotantul meu si eu. De partea iordanian era prezent doar Abdulla el-Tel. Doctorul, din nu stiu ce motiv, nu a aprut. Ne-am prezentat scrisorile de acreditare. Ale noastre erau scrise n ebraic, arab si englez si purtau semnturile primului-ministru David Ben-Gurion si ministrului de externe Mose sarett. El-Tel a adus o scrisoare scris chiar de mna regelui Abdulla. Este ndoielnic dac formula si stilul scrisorilor corespundeau cerintelor juridice, dar dat fiind faptul c ne gseam unde ne gseam, la marginea unei tri a nimnui, ele erau perfect valabile. Asa cum spune un vechi proverb, farmecul locului i ptrunde pe ocupanti"23. Cnd el-Tel a schitat propunerile Iordaniei, a devenit evident faptul c exista o adevrat prpastie ntre conceptele lor si ale noastre cu privire la reglementare, n Negev, regele dorea un coridor care s lege tara sa cu Egiptul, n Ierusalim dorea ntreg Orasul Vechi, cu exceptia cartierului evreiesc. Cerea de asemenea cartierul Katamon, colonia german si suburbiile Talpiot ale Ierusalimului evreiesc. Pretindea, de asemenea, kibutul Ramat Rahel din marginea sudic a orasului, n schimb ne ddea suburbiile Lifta si Romena, care deja se aflau n posesia noastr. ElTel a spus c britanicii aveau cunostint de negocieri si le aprobau, dar c nu ei formulaser aceste conditii. Am raportat toate acestea lui Ben-Gurion si i-am spus c, evident, nu avea rost s continum convorbirile, dar el ne-a poruncit s le continum. Trebuie s valorificm orice posibilitate de a realiza pacea, a spus el. Probabil c avem mai mare nevoie de ea dect iordanienii, desi, fr ndoial, ei au mult de pierdut prin servilismul lor tot mai pronuntat fat de britanici". Am dat curs ordinelor lui Ben-Gurion, desi fr prea mare entuziasm si i-am telefonat lui el-Tel s aranjeze alt ntlnire. Aceasta a fost stabilit pentru ziua de 14 ianuarie, n acelasi loc, n apropiere de Poarta Mandelbaum din tara nimnui. Oricum, n timp ce nc vorbeam la telefon, am decis s-i spun ce credeam despre propunerile sale, artndu-i c prerea mea era c dac nu avea loc nici o schimbare n abordarea iordanian, atunci ei se ndreptau spre rzboi, nu spre pace. 126 A transpirat c nu numai eu, ci si el-Tel a nteles c nimic bun nu putea iesi din continuarea convorbirilor la Poarta Mandelbaum, iar cu o zi nainte de ntlnirea programat el a sunat la telefon ca s-mi spun c regele ne invita la convorbirea cu el la Palatul suneh, asa nct s ne poat demonstra personal sincera sa dorint de pace. L-am sunat pe Ben-Gurion si am primit aprobarea sa. Am avut dou ntlniri cu regele Abdulla, prima pe data de 16 ianuarie 1949, iar a doua peste dou sptmni. Israelul era reprezentat de Elias Sasson, de la ministerul de externe, si de mine. La prima ntlnire regele avea cu el pe el-Tel si pe medicul su. La cea de a doua, lor li s-a

adugat primul-ministru al Iordaniei, Taufiq Abu al-Huda. Am fost dusi la palat de colonelul elTel, care si conducea singur automobilul si, desi conducea repede, cltoria ne-a luat mai bine de o or. Aceste ntlniri au avut loc n timp ce, pe insula Rhodos, se negocia un acord de armistitiu cu Egiptul, sub presedintia Natiunilor Unite. Mediator era dr. Ralph Bunche. Negocierile au nceput n ziua de 13 ianuarie, la sase zile dup ce noi pusesem pe fug pe egipteni n ultima mare btlie din Rzboiul de Independent si la opt luni dup ce ei, mpreun cu alte tri arabe vecine, invadaser Israelul. Luptele nu fuseser continue pe parcursul celor opt luni. Armistitiul pusese capt btliei, iar nclcrile armistitiului duceau la reluarea ei. Dup fiecare rund de lupte, unul sau altul dintre statele arabe invadatoare a fost izgonit de pe o nou parte din teritoriul nostru invadat si era fortat s se retrag tot mai mult ctre propriile granite. Btlia final, n ultima sptmn din decembrie 1948 si prima sptmn din ianuarie 1949, am dus-o doar mpotriva Egiptului si s-a sfrsit prin alungarea de pe pmntul nostru a celor din urm rmsite ale fortei egiptene de invazie, care s-au retras n mod precipitat n Sinaiul de Est, cu trupele noastre suflndu-le n ceaf. Egiptenii au lsat n urm o ntreag brigad, care a fost ncercuit de trupele noastre, dup ce s-a lsat prins n capcan. Tocmai aceast nfrngere i-a silit pe egipteni s accepte negocierea unui armistitiu, sub auspiciile Natiunilor Unite, n insula Rhodos, aceste convorbiri avnd loc n timp ce noi ne ntlneam cu regele Abdulla. Negocierile cu Egiptul aveau s duc la acordul semnat n ziua de 24 februarie. Dup ce Egiptul a netezit calea, celelalte state arabe aveau s-i mearg pe urme. Primul a fost Libanul, care a semnat acordul de armistitiu n ziua de 23 martie; apoi Iordania, pe 3 aprilie; n sfrsit, Siria, pe 20 iulie. Deocamdat, ns, convorbirile cu regele Iordaniei, din zilele de 16 si 30 ianuarie 1949, erau nc exploratorii si neoficiale, lipsite de rezultate tangibile, n sensul c nu au adus o schimbare imediat de situatie. Aceasta avea s 127 se ntmple, a spus regele, n pofida adncii prpstii dintre noi, atunci cnd Iordania, dup exemplul altor trei state arabe care luptaser mpotriva noastr, avea s ncheie un acord de armistitiu cu Israelul, sub auspiciile Natiunilor Unite. El spera ca un asemenea acord s fie realizat si s-ar fi bucurat, a spus el, ca imediat dup aceea s nceap negocierile pentru un tratat de pace. Lucrul acesta va fi fcut n mod public, nu n secret, n Ierusalim si fr implicarea Natiunilor Unite. Va avea loc o ceremonie de deschidere a sesiunii, gazd fiind regele, n palatul su de la suneh. El chiar a propus componenta echipei noastre de negocieri, recomandnd ca n aceasta s intre ministrul de externe Mose Sarett, Sasson si eu. Britanicii, spunea el, i cunosc intentiile si nu aveau obiectii. El trebuia s-i consulte, desigur, ntruct Iordania, desi ncetase a fi un teritoriu mandatat de Marea Britanic si devenise independent n 1946, se afla nc, de fapt, sub protectie britanic, datorit tratatului angloiordanian de aprare mutual. Regele a adugat c putea spune toate acestea deoarece eram ca o familie" si c ne putea spune adevrul". Iar adevrul era c n ochii poporului su el era rege, pe cnd britanicii l tratatu ca si cum i-ar fi fost stpni. Cnd, n treact, a venit vorba de convorbirile noastre din acele zile cu egiptenii, n Rhodos, regele deodat a devenit nelinistit si ne-a cerut, n termenii cei mai tari cu putint, s nu dm Gaza Egiptului. El nsusi avea nevoie de o iesire la Mediteran. Nu avea nici o ndoial c noi puteam ajunge la o nvoial n aceast privint. Esential era ca Gaza s nu fie dat egiptenilor. Luati-o voi, dati-o diavolului, dar nu-i lsati pe egipteni s pun mna pe ea!" a spus el. n fata ministrilor si, regele nu fcea nici un secret n ceea ce priveste relatiile sale cu noi. La ntlnirile noastre de dinaintea, din timpul si de dup negocierile din Rhodos, primul-ministru,

alti membri ai cabinetului si distinsi iordanieni au fost prezenti uneori la ceremonii si la dineurile prilejuite de aceste ntlniri. Ei, ns, nu participau la discutii. Cnd erau prezenti, stteau pe o estrad din dreapta regelui, n timp ce noi, israelinii, stteam la stnga lui. n fata regelui, pe o estrad mai joas, se aflau unii dintre sfetnicii lui de rang mai mic. Sala de ntlnire era vast, dreptunghiular, decorat n stil oriental, desi pe un perete se afla o distonant pictur n ulei a Btliei de la Trafalgar, care zugrvea clasica victorie maritim a amiralului Nelson asupra flotei lui Napoleon, n 190524. Era un dar oferit lui Abdulla de regele George al V-lea al Angliei. Cu toate c Abdulla era un fiu al desertului", curtea regal de la suneh nu era lipsit de propriul ei protocol oficial. Medicul su mi-a servit drept cluz n acel ceremonial perplexizant si am nteles de la el c m-am descur128 cat cum se cuvine, ntlnirile noastre erau deschise printr-o serie de saluturi si exprimri de bunvoint, regele cerndu-ne s transmitem respectele sale conductorilor nostri, n primul rnd presedintelui nostru, dr. Haim Weizmann, apoi primului-ministru, Ben-Gurion, dup aceea ministrului nostru de externe, Mose sarett, si altora. N-o avea ns la inim pe Golda Meir. Se ntlnise cu ea n ajunul rzboiului, cnd ea ncercase s-1 conving s stea de-o parte, iar de atunci avea pic pe dnsa. Dup prerea lui, Golda Meir l pusese ntr-o situatie imposibil, adic n fata alternativei de a se supune ultimatumului rostit de o femeie sau de a merge la rzboi. Aceasta, desigur", 1-a obligat s opteze pentru cea de a doua solutie si s se alture celorlalte state invadatoare ale Israelului. Cnd, la una dintre convorbiri, i s-a spus c Golda era ambasadorul nostru la Moscova, el a spus imediat: Lsati-o acolo, lsati-o acolo!" (n limba arab Haloona Hoonak, Haloona Hoonak! ") La nceput el a avut o atitudine foarte favorabil n privinta lui Mose sarett. Acesta vorbea o arab slefuit, cultiva cu meticulozitate bunele maniere si avea o reverent ct se poate de potrivit fat de regalitate. Dar la una din ntlnirile noastre, una mai degrab nereusit era o noapte fierbinte, eram leoarc de sudoare, iar la urechile noastre bziau tntarii , sarett 1-a corectat pe rege cnd acesta a spus, n treact, c China nu fusese membr a Ligii Natiunilor. Un rege nu greseste niciodat, iar Abdulla si-a sustinut afirmatia. sarett, ca un dascl perseverent care are de-a face cu un copil napoiat, a tinut-o pe-a lui: Dar Maiestatea Voastr greseste China a. fcut parte din Liga Natiunilor". Fireste, aceasta a pus capt acelei ntlniri si, de asemenea, consideratiei regale pentru sarett. n automobil, pe drumul de ntoarcere, 1-am ntrebat pe sarett ce diavol 1-a pus s-i pese ce credea regele despre China si Liga Natiunilor. sarett mi-a ripostat cu o oarecare iritare: Dar China a fost membru al Ligii Natiunilor!". nainte de a trece la treab, trebuia s lum masa cu regele, iar vreo or mai nainte de aceasta stteam la taifas cu privire la ce se mai ntmpla prin capitalele lumii, se juca uneori sah si se citea poezie. La sah, era nu numai obligatoriu s pierzi n favoarea regelui, ci si s te arti surprins de mutrile lui neasteptate. Iar atunci cnd el si citea poemele, ntr-o arab epigramatic, trebuia exprimat uimirea n fata profunzimii sale de spirit. Cu toate acestea, niciodat nu 1-am subestimat pe Abdulla. Era un brbat ntelept si un conductor capabil de decizii dificile. Cnd aprea o problem spinoas, el nu ne trimitea niciodat la ministrii si. Cerea ca problema s-i fie nftisat si nu ezita s-si asume deplina responsabilitate pentru decizie. N-a pierdut niciodat strlucirea beduinului. Orice fel de mncare ce i se 129 aducea era nsotit de iaurt, la care el aduga o plant aromatic exotic, iar discutiile noastre le presra cu parabole si proverbe. Nu a cptat ntotdeauna tot ceea ce a cerut, ns ntotdeauna a

stiut ce dorea, asa cum ne-am convins n cursul prelungitelor noastre convorbiri secrete cu el, la palatul su, n timp ce negocieri formale cu delegatii si aveau s aib loc pe insula Rhodos. Aceste negocieri oficiale s-au deschis n ziua de l martie 1949 si au durat o lun. Iordania a fost desemnat drept plenipotentiar de ctre Iraq pentru acel sector al frontului iordanian sustinut de armata iraqian. Delegatia noastr n Rhodos a fost condus de Reuven siloa, iar eu i eram adjunct. Delegatia iordanian era condus de colonelul Ahmed Sudki el-Jundi. Negocierile au avut loc n Sala Galben a Hotelului Trandafirilor, mediator fiind din nou dr. Ralph Bunche, care, n urm cu numai o sptmn, prezidase semnarea acordului israelo-egiptean de armistitiu, n consecint, atunci cnd noi am sosit n Rhodos, exista nu doar precedentul unui stat arab care ncheiase cu noi un acord de terminare a rzboiului, ci aveam n fata ochilor si un model de text, ale crui articole puteau fi copiate, cu simpla substituire a cuvntului Egipt" cu Iordania". sedinta de deschidere a negocierilor din Rhodos a nceput la ora 4,30 P.M. si a fost marcat de o criz minor, tipic si mai degrab patetic, nainte de ntlnire, se czuse de acord cu Bunche ca atunci cnd delegatiile intrau n sala de sedinte, conductorii s fie prezentati unul altuia n mod oficial. Cnd am intrat noi, am gsit delegatia iordanian deja asezat. Bunche s-a apropiat de conductorul delegatiei iordaniene, colonelul Jundi, cerndu-i s se ridice ca s poat fi prezentat lui Reuven siloa, conductorul echipei israeliene. Jundi a refuzat. siloa s-a fcut alb la fat si pur si simplu n-a stiut cum s procedeze. Dup sedint i-a spus lui Bunche c dac iordanienii se comportau n felul acesta, el nu putea continua convorbirile cu ei. Bunche a telefonat la Amman si la New York, iar siloa i-a raportat lui sarett, la Ierusalim. sarett i-a trimis o cablogram pompoas si oarecum isteric: Fceti-i cunoscut lui Bunche c dac iordanienii continu s se poarte ca niste bdrani, vom opri negocierile si vom anunta c vor fi reluate doar atunci cnd ne vom convinge c au nvtat lectiile elementare de comportament civilizat". S-a aflat mai trziu c iordanienii nu actionaser cu vreo intentie ruvoitoare. Fusese vorba de o nentelegere. Jundi si-a cerut scuze si a explicat c crezuse c ceremonia prezentrilor formale va avea loc la nchiderea si nu la deschiderea sedintei. Nu m-am ndoit nicidecum c spunea adevrul. El era un ofiter veteran, corect, elegant n aparitiile sale n public, dar cu un spirit extrem de mrginit. El si ceilalti membri ai delegatiei sale fuseser trimisi s ndeplineasc ordinele primite la Amman si nu se puteau abate cu nici un pas 130 de la acele ordine. Dac exista vreun cuvnt trunchiat ntr-o instructiune tele-grafiat, ei cerea un rgaz ca s-1 clarifice. Acesti ofiteri de armat puteau s fie foarte bine experti n mentinerea ordinii n Iordania si n urmrirea bandelor de tlhari din desertul sudic, dar era pur si simplu tragicomic s-i postezi n Hotelul Trandafirilor din Rhodos ca s negocieze cu siretul si foarte sofisticatul dr. Bunche niste formule juridice si politice. Ei erau gata s fac orice li se cerea, dar fr a sti despre ce este vorba. Nici vorb s fie potriviti pentru a conduce negocieri de armistitiu. De fapt nu erau mai mult dect o fatad oficial. Negocierile aspre, fundamentale, trebuiau s fie conduse n mod neoficial si secret de ctre regele lor, Abdulla n persoan. Dup deschiderea sesiunii, relatiile noastre cu delegatia iordanian au devenit excelente. Departe de a nu dori s ne strngem minile, ei erau foarte nerbdtori s se ntlneasc cu noi n sedinte informale, fr prezenta oficialilor ONU. La aceste ntlniri informale, ei puteau vorbi n arab, cerndu-ne s repetm mereu spusele noastre, n asa fel nct s le poat pricepe, sau s le explicm n termeni simpli formulrile complicate. Primele zece zile de negocieri au trecut fr s se fi fcut vreun progres. Tot restul era plcut: mncare bun, primvar, peisaj ncnttor si companioni interesanti. Mi-am petrecut mare parte din timpul liber plimbndu-m de-a lungul plajei, vizitnd cetatea turceasc si rtcind prin

pduri. Sute de fluturi de toate mrimile si culorile zburau printre tufisuri, dnd o nftisare de basm locului. Nu se putea s nu fii impresionat de dr. Ralph Bunche, care conducea sedintele. Era un brbat oaches, lat n spete, de nltime mijlocie, cu ochi strlucitori, cu zmbet prietenesc si niciodat fr tigar n gur. Vorbea putin si i asculta pe ceilalti cu o concentrare maxim. Prea c ncearc nu numai s aud ceea ce i se spunea, ci si s ptrund n spiritul vorbitorului, ca s descopere ce sttea n spatele cuvintelor sale. Avea un farmec cu totul deosebit. Cu oricine s-ar fi ntlnit pentru prima oar, putea stabili un raport si putea crea o dispozitie de amiabilitate si de ncredere. Bunche era un foarte priceput autor de proiecte de lege. Cnd ambele prti ajungeau la o ntelegere mutual, el o putea formula ntr-o frazare clar si pregnant. Cnd prtile se gseau n dezacord, putea mestesugi o formul n asa fel nct fiecare s o poat interpreta cum i venea mai bine. Cnd 1-am chestionat asupra acestui mod de abordare, el mi-a spus c scopul fundamental n acel timp era s se pun capt luptelor. Mai trziu, cnd prtile aveau s descopere c la anumite paragrafe nu cptaser ceea ce au sperat s capete, ele nu aveau s renceap ostilittile din aceast cauz, ci realittile vietii aveau s fureasc reglementrile adecvate. Frumos spus. Examinnd ns 131 Articolul 8 din acordul israeliano-iordanian, care se ocup de accesul nostru la locurile sfinte evreiesti, reglementrile adecvate" s-au dovedit a fi c Iordania ne-a interzis accesul acolo n urmtorii nousprezece ani, pn la Rzboiul de sase Zile. Aceast clauz si Articolul 5 din acordul nostru cu Siria, care se refer la zonele demilitarizate, au devenit surs de frictiune permanent. Cu toate acestea, dr. Bunche era un brbat a crui istetime te putea ncnta chiar si dac nu erai de partea lui, iar argumentul lui avea cstig de cauz. Cnd Israelul a capturat localitatea Um Ras Ras, biblicul Eilat, n vecintatea portului Aqaba, controlat de iordanieni, la captul golfului cu acelasi nume, regele Abdulla s-a temut de noi cuceriri israeliene, deoarece nc eram n rzboi, acordul de armistitiu nefiind nc ncheiat, n ziua de 14 martie 1949, la mijlocul negocierilor din Rhodos, el i-a trimis un mesaj urgent ministrului de externe sarett: Se relateaz c ati declarat c o unitate a armatei israeliene a atins trmul Golfului Aqaba, pe un teritoriu considerat a fi inclus n Palestina. Ceea ce, o stiu, este corect. Se mai relateaz c n declaratia dumneavoastr spuneti mai departe c orice parte a Palestinei evacuat de armata Iraqului va fi ocupat de fortele israeliene spre a se asigura stabilitatea aprrii. Este lucrul acesta adevrat?" n ziua urmtoare, Walter Eytan, director general n ministerul de externe israelian, a dat un rspuns, n numele guvernului israelian: Ministrul de externe sarett este n strintate, iar eu i tin locul. Am onoarea s v multumesc n numele su pentru binevoitoarea Dumneavoastr scrisoare, care a fost primit ieri. Ct priveste evacuarea fortelor iraqiene din zonele pe care le detin acum (si preluarea lor de ctre trupele iordaniene), noi deja am notificat mediatorului n functie al Natiunilor Unite [Bunche] c privim acest pas ca pe o flagrant violare a armistitiului si c nu-1 vom recunoaste atta timp ct acordul nostru nu a fost garantat. Oricum, nu avem intentia de a captura acest teritoriu si nici de a-i pune n pericol pe locuitorii si arabi, de vreme ce dorinta noastr este s ajungem n aceast zon la o reglementare pasnic. Prerea noastr este c o discutie pe aceast tem depseste sfera convorbirilor pentru armistitiul din Rhodos, ns suntem gata s-1 chemm pe colonelul Mose Dayan de acolo pentru o convorbire cu reprezentantul regelui, la Ierusalim, asupra reglementrilor acceptabile ambelor prti n ceea ce priveste teritoriul ce trebuie evacuat de ctre fortele iraqiene. Am fi recunosctori Maiesttii

Voastre dac ne-ati spune dac doriti s-1 invitm pe colonelul Dayan pentru o astfel de convorbire n Ierusalim. Suntem convinsi c aceasta nu v va displcea, deoarece si Dumneavoastr, si nu mai putin noi, am prefera o solutionare prin mijloace pasnice". 132 Imediat dup aceea am primit o telegram n Rhodos, prin care mi se cerea s revin de ndat la Ierusalim. Am spus la revedere Hotelului Trandafirilor, fluturilor si hoinrelii prin pduri si mam ntors la convorbirile nocturne din tara nimnui de lng Poarta Mandelbaum, gentlementul al crui nume si cas ruinat n btlii, dintre liniile iordaniene si israeliene, au intrat n istorie ca unic poart" a Ierusalimului. n ziua de 18 martie, la ora 6,30 P.M., m-am ntlnit cu Abdulla el-Tel. N-am simtit nici o nevoie de preliminarii anoste si nici de tatonri gentile n jurul subiectului. I-am spus n mod direct c noi doream defileul Wadi Ara, la Sud de Haifa, ca si colinele care controleaz att valea seac, precum si cmpia de pe coasta mrii, unde noi am fost hrtuiti de trupele iraqiene. El-Tel mi-a ripostat c aceast concesie nu era posibil din cauza opiniei publice iordaniene ct si a pozitiei adoptate de iraqieni. Iordania nu se putea retrage de pe linia detinut n prezent de forta expeditionar iraqian. I-am spus c dac acesta era cazul, atunci ar fi mai bine pentru iordanieni s nu preia sectorul iraqian al frontului, deoarece acolo vor rencepe luptele. Am czut de acord ca el-Tel s mearg la Palatul suneh s se consulte cu regele Abdulla si s ne rentlnim a doua zi. El va aduce rspunsul lui Abdulla, iar eu o hart detaliat a zonei care doream s ne fie predat. n ziua urmtoare am primit un mesaj urgent de la rege, adresat lui Eytan, de la ministerul de externe israelian: stiu c sunteti de acord cu mine n problema prelurii sectorului iraqian al frontului, din moment ce aceasta rezult din convorbirile pe care le-am avut cu dl. Sasson si colonelul Dayan. Eu nsumi am vorbit cu iraqienii cnd m-am ntlnit cu ei la frontier si i-am convins c voi prelua ntregul front. Dac Dumneavoastr si Dayan v puteti ntlni cu mine, sper ca rezultatele s fie acelea dorite de noi toti. 19.3.49. El suneh". Am cerut de la Statul-Major General o hart si am promis c, n convorbirea cu regele, nu vom fi ca soarecele care i cere muntelui adpost", ci i vom spune ce dorim si pe ce ne-am putea baza, mai degrab dect s ne complcem ntr-o trguiala oriental. Noi am acceptat invitatia regelui si ne-am dus la palatul su, de data aceasta fr civili: doar cpitanul losafat Harkavi, un ofiter din statul-major si eu. ntlnirea nu a durat mult. Ne-am salutat, am cinat, am avut explicatiile de rigoare, iar la ora 10 P.M. am plecat, lsndu-1 pe rege s digere propunerile noastre care erau juste, desi nicidecum modeste si s se consulte cu ministrii si. Ceea ce a. urmat apoi n Iordania a fost o serie de sedinte rapide, convocate n grab, ale ministrilor si functionarilor superiori. Ba chiar regele 1-a trimis pe el-Tel s vorbeasc cu primulministru, aflat atunci la Beirut. Au 133 decis n cele din urm ca o comisie ministerial iordanian s poarte negocieri cu noi, iar ntlnirea noastr a avut loc la Poarta Mandelbaum, n noaptea zilei de 22 martie. Iordania era reprezentat de ministrul de justitie, Felah Pasa Medadha, si de directorul general al ministerului de externe, Hussein Seraj. Era prezent si el-Tel. Echipa noastr era compus din Eytan, Igael ladin, seful nostru de operatiuni, Harkavi si eu. ladin a nceput prin a ntinde harta pe mas, iar iordanienii au simtit un soc. ladin a trecut la explicatii. Ei au replicat, au sugerat schimbri si le-au sustinut cu argumente. Au urmat discutii, dezbateri, iar n cele din urm am ostenit cu totii, n absenta regelui, niciunul dintre ei nu putea s ia asupra sa responsabilitatea deciziei. Ajunsi la acest punct, pe jumtate n glum i-am spus lui el-Tel s exploateze momentul

de slbiciune si s semneze harta noastr n numele Iordaniei. Lui el-Tel nu-i ardea de glum. El a artat spre ministrul justitiei, Felah Pasa, care adormise cu capul pe masa plin de cutii cu conserve din carne de vac aproape goale, si a spus cu dispret: Treziti-1. El va semna orice, att timp ct nu are a-si pierde slujba". Ne-am fcut sul hrtile si ne-am dus acas la culcare. Ne-am ntlnit cu regele a doua zi. Delegatia noastr era aceeasi, dar Abdulla adunase o echip mai numeroas toti brbati ct se poate de distinsi , ceea ce mi dovedea c trebuia s fie noaptea deciziei. Componenta civil i includea pe primul-ministru, pe ministrul justitiei, ministrul educatiei si directorul general din ministerul de externe. Armata iordanian era reprezentat de un maior britanic, sef de operatiuni, si de seful departamentului de inspectie. Dup un dineu pantagruelic, care a cerut un efort special, ne-am retras n sala de consiliu. Negocierile au luat sfrsit la ora trei dimineata si hrtile au fost semnate. Regele ne-a prsit la ora unsprezece noaptea, dar dup o or s-a ntors ca s ne despotmoleasc. Iordanienii aveau un numr de cerinte, n schimbul concesiilor lor. La un anumit moment al convorbirilor, cnd regele explica ce grele sacrificii fcea el, nu m-am putut stpni si i-am spus c toti cei trei militari din delegatia noastr, ladin, Harkavi si eu nsumi, pierduse cte un frate mai tnr n acest rzboi un rzboi pe care noi nu 1-am dorit si care n-ar fi izbucnit dac statele arabe, inclusiv Iordania, nu ne-ar fi atacat. Timpul de a vorbi despre concesii si compromisuri a fost acela de dinainte de rzboi, n scopul de a-1 preveni. Acum trebuia s suportm consecintele si s terminm cu el. nainte de a pleca, Eytan i-a nmnat regelui un dar din partea lui Ben-Gurion: o Biblie legat n argint. Rspunsul regelui a constat n cadouri pentru fiecare dintre noi. Eu am primit un revolver, fr gloante si fr 134 inscriptie. Fiecare era obosit si nici unul nu arta fericit. Regele a observat expresiile de pe fetele noastre, ne-a cerut s asteptm putin si a dat un ordin unuia dintre servitorii si. Omul s-a ntors repede cu un buchet de trandafiri. Regele, cu un zmbet obosit, dar sincer, ne-a dat fiecruia cte un trandafir si ne-a binecuvntat cltoria spre cas, spunnd: n noaptea aceasta am sfrsit cu rzboiul si am adus pacea". Cteva ore mai trziu, am luat avionul spre Rhodos, iar n ziua de 3 aprilie sarett a trimis cablograma: Semnat". Ne-am ntors n Israel aducnd cu noi Acordul de armistitiu israelianotransiordanian si harta aferent. Semntura de pe hart, n numele Iordaniei, era aceea a englezului Glubb Pasa (generalul John Bagot Glubb), comandant al Legiunii Arabe. Semntura n numele Israelului era aceea a mea. L-am rentlnit pe regele Abdulla de mai multe ori, la suneh si la Amman. Vizitele la suneh deveniser aproape de rutin, dar cltoria la mai ndeprtatul Amman era complicat. Cltoria 1-a dus si la ntors trebuia fcut n ceasurile de ntuneric, fiind imposibil s mergi la Amman, s ai ntlnirea respectiv si s te ntorci la Ierusalim ntr-o singur noapte. Vrnd-nevrnd, trebuia s rmn la Amman dup ntlnire si s m ntorc la Ierusalim n seara urmtoare. Chiar si dup ce acordul de armistitiu a fost semnat, s-au ivit variate dificultti si, ori de cte ori ajungeam n impas, trebuia s mergem la rege s descurce itele, ncercam de asemenea, mpreun cu el, s avansm ctre ceva de dincolo de armistitiu. Ben-Gurion auzise de la un corespondent strin, care l ntlnise pe regele Abdulla, mpreun cu Samir Rifai, la Londra, c Abdulla spusese c dorea pace (Samir Rifai avea s-1 nlocuiasc curnd pe Taufiq Abu al-Huda, n postul de prim-ministru al Iordaniei). Regele adugase c sarett era un moderat, dar c BenGurion era un extremist. Samir i-a spus mai trziu corespondentului, n particular, c regele renuntase la cererea sa de a obtine Lod si Ramla, dar c n cadrul tratatului de pace el dorea Gaza si un coridor de acces la aceasta. Dac Israelul accepta, Abdulla si-ar fi asigurat consimtmntul

Egiptului. Noi am urmrit aceast idee si, la una din ultimele noastre ntlniri n suneh, n ziua de 17 decembrie 1949, cnd, mpreun cu Reuven siloa, 1-am vzut pe rege, am ajuns la stadiul redactrii proiectului tratatului de pace. Regele era reticent n folosirea termenului explicit tratat de pace", ci i plcea s spun o hrtie" pe care s fie nscris Principii de Reglementare Teritorial (Final)". Aceast hrtie" a fost parafat de rege si de Reuven siloa. Nu stim dac guvernul israelian a ratificat acest acord. Ben-Gurion nu 1-a respins, dar a strmbat din nas cnd 1-a citit. Dup toate aceste evenimente, cnd ne-a 135 informat c prietenul su sir Alee Kirkbride, ambasadorul Marii Britanii n Transiordania, nu agrea faptul ca Iordania s ncheie un astfel de tratat cu Israelul, n timp ce alte state arabe, n principal Egiptul, nu fcuser lucrul acesta. De aceea regele ne-a cerut s privim hrtia" ca fiind contramandat. Principalele sale prevederi erau admiterea de ctre Israel a unei iesiri pentru Iordania la Marea Mediteran, printr-un coridor care s treac pe teritoriul israelian, legnd Iordania cu coasta n Gaza; transferul ctre Israel a unei prti a soselei de pe malul vestic al Mrii Moarte, sosea care leag portiunea sudic a acestei mri, detinut de Israel, cu captul nordic detinut de Iordania; includerea cartierului evreiesc din Orasul Vechi n partea israeli-an a Ierusalimului, n schimbul includerii n partea iordanian a Ierusalimului a soselei ce leag Betleemul cu Ierusalimul; accesul Israelului la enclava israelian de pe Muntele Scopus si negocieri cu privire la compensri mutuale si rectificri de frontier. n concordant cu cele convenite la suneh si semnate n Rhodos, era necesar ca Iordania s predea Israelului zonele care se aflaser n minile fortei expeditionare a Iraqului. Pe lng aceasta, noi doream s mprtim tara nimnui ntre Iordania si Israel. Aceasta se aplica ndeosebi la partea sudic a Ierusalimului, prin care trecea calea ferat Tel Avi vIerusalim. Trei ntlniri de negociere a acestei chestiuni au avut loc n aprilie 1949. Reprezentantii iordanieni erau aceiasi ofiteri care fuseser n Rhodos si care cunosteau bine deciziile semnate si hrtile. Trebuia s ne ocupm de trei puncte: ndeprtarea fortelor militare iordaniene si a civililor care, contrar acordului, erau situate dincolo de liniile iordaniene, cele/cei mai multe/multi n tara nimnui; mprtirea trii nimnui ntre Israel si Iordania; demarcarea fizic a noilor linii printr-un gard de srm ghimpat. S-au ivit multe dificultti. Una dintre ele era c dou sate arabe se gseau n tara nimnui, iar al treilea se gsea n Israel. Chestiunea cea mai delicat era mprtirea trii nimnui. Existau dou zone extrem de sensibile: complexul resedintei oficiale a guvernului si calea ferat. Calea ferat ca atare, plus o fsie aditional de 200 de yarzi nspre Sud trebuiau date Israelului; n schimb, mai multe sate arabe de la Nord de Ierusalim, din regiunea Bet Iksa, trebuiau date Iordaniei. Cele dou prti czuser, de asemenea, de acord s mpart n prti egale tara nimnui din jurul resedintei oficiale a guvernului, dar dup ce Marile Puteri au exprimat cel mai puternic posibil protest mpotriva unei astfel de miscri si au exercitat mari presiuni asupra Iordaniei, decizia la care ajunsesem a fost anulat. Complexul resedintei oficiale a guvernului a rmas sub stindardul Natiunilor Unite. Cnd s-a ajuns la punerea n practic a acordului, la l Mai 1949, cu demarcarea liniilor prin garduri, vechile dificultti au reaprut, de data aceasta 136 implicndu-i p>e locuitorii afectati. Suburbia Bet Safafa, din Sudul Ierusalimului, trebuia mprtit: casele sale din Nord, din apropierea liniei ferate, urmau s revin Israelului, iar casele din Sud s rmn Iordaniei, fiind desprtite de Ierusalim. Acesta era cazul si cu un numr de

case din satul Betar. Grupul mixt de soldati israelieni si iordanieni care s-au dus s fac demarcatia frontierei si s ridice gardul de srm au ntmpinat opozitia nefericitilor steni. La nceput ei au recurs la o demonstratie de fort mai degrab verbal, dar curnd li s-au asociat trupe care au manevrat n vecintatea pozitiilor militare iordaniene, care au deschis focul. Munca de demarcare a fost stopat. Unul dintre soldatii nostri a fost ucis, iar altul rnit. Nu era nimic de fcut dect s facem mprtirea rapid si cu fermitate. Le-am fcut cunoscut iordanienilor c, dac ei nu coopereaz, va trebui s nfptuim noi nsine mprtirea, chiar dac aceasta ar fi nsemnat utilizarea fortei. Dar regele a preferat s-si asume responsabilitatea si s aib oamenii si care s participe la aplicarea acordului, n ziua de 2 mai, la ora 9 A.M., a aprut o nou delegatie iordanian, mpreun cu ofiteri disciplinati, gata s execute ordinele fr rezerv. Zona a fost msurat si mprtit. Linia a fost trasat si gardul a fost ridicat. Pozitiile militare dominante de la Zur Bahar, din Sudul Ierusalimului, au trecut n minile noastre. Ele, desigur, ar fi avut o important considerabil n cazul c luptele s-ar fi reluat. Dar tocmai pentru c intram ntr-o perioad de pace, ori cel putin de armistitiu, era de cea mai mare important reglementarea fcut de noi cu privire la calea ferat, ntreaga lungime a acesteia era acum pe teritoriul Israelului. Ben-Gurion era foarte multumit si punea semnul egalittii ntre cale ferat si mine, ca si cnd eu as fi descoperit-o. Dar nu n acelasi fel au primit cettenii Iordaniei stirile despre acordul din Rhodos si aranjamentul privind calea ferat. Guvernul iordanian a demisionat, iar regele a ordonat s fie format un nou cabinet, n ncercarea de a-i calma pe palestinieni, de a le domoli furia si de a-i face s mprtseasc responsabilitatea pentru politica sa, regele a inclus n guvernul su trei ministri palestinieni. Acest pas trebuia s deschid un nou capitol n istoria Regatului Iordaniei. Acea istorie ar fi fost mai fructuoas att pentru Iordania ct si pentru Orientul Mijlociu dac viata regelui ar fi fost crutat. Dar Abdulla a fost asasinat de un arab palestinian n ziua de 20 iulie 1951, pe treptele moscheii El Aksa din complexul Templului din Ierusalim, pe cnd iesea de la rugciunile de vineri. Din perioada semnrii acordului de armistitiu cu Iordania si pn la numirea mea, n ziua de 25 octombrie 1949, la crma Comandamentului Sudic, m-am ocupat cu problemele armistitiului referitoare la toate granitele noastre cu statele arabe vecine. Cu privire la fiecare dintre acorduri cu 137 mura Egiptul, Iordania, Libanul si Siria a fost instituit o Comisie Mixt de Armistitiu, care s supravegheze armistitiul, s asigure implementarea adecvat a acordurilor si s aplaneze diferendele aprute. Fiecare comisie era compus din reprezentanti ai Israelului si ai trii arabe respective si era prezidat de un observator al ONU. n ziua de 9 iunie 1949 mi s-a ncredintat, din partea Statului-Major General, conducerea tuturor celor patru delegatii ale Comisiilor Mixte de Armistitiu. Pe ansamblu, s-ar putea spune c acordurile au fost realizate, dac nu n spiritul, cel putin n concordant cu textul scris. Acordurile de armistitiu trebuiau s fie o treapt n directia nfptuirii pcii permanente. Dar arabii refuzau s continuie negocierile n directia realizrii pcii cu Israelul. Cu toate acestea, cu dou exceptii, ei respectau ceea ce fusese hotrt n acordurile semnate. Liniile armistitiului au fost demarcate conform hrtilor din Rodos si erau recunoscute drept granite ale Statului Israel. Fortele militare au fost subtiate si desfsurate departe de frontiere, iar mpuscturile au ncetat. Exceptiile erau articolul din acordul cu Iordania care cerea acces liber pentru israelieni la locurile

sfinte evreiesti si la enclava Muntele Scopus din Ierusalim, precum si articolul din acordul cu Siria, care definea statutul zonelor demilitarizate la granita sirian. N-am purtat doliu n ceea ce priveste nendeplinirea acordurilor asupra zonelor demilitarizate. Eu nu sprijinisem aceste aranjamente si nu credeam c puteau fi puse n aplicare, deoarece restrngeau nu numai prezenta militar, care era o msur sntoas, ci si dezvoltarea civil, ceea ce era nerealist. Zonele demilitarizate includeau districtele kibutului Ein Gev, de pe trmul estic, si Dardara, exact n Nordul Mrii Galileei. Aceste zone erau parte inseparabil a Israelului si nu avea nici un rost s le supui limitrilor n privinta colonizrii si mrimii populatiei si s le pui sub autoritatea unui guvernator" din partea Natiunilor Unite. Mai devreme sau mai trziu, modelul acestor zone ar fi fost acelasi ca n restul Israelului, si cu ct mai curnd cu att mai bine. Nu acesta era cazul articolului privitor la Ierusalim, care stipula n mod deosebit c israelienii trebuiau s aib acces liber la locurile sfinte evreiesti din Orasul Vechi, mai ales la Zidul de Vest (Zidul Plngerii"), la Universitatea Ebraic si la Spitalul Hadassah de pe Muntele Scopus. Acesta prevedea, de asemenea, libera circulatie pe soseaua Latrun si pe soseaua Betleem-^ Ierusalim. Ceea ce a fost promis nu a fost adus la ndeplinire. Acordul de armistitiu cerea instituirea unui comitet special care s urmreasc punerea n practic a aranjamentelor. Iordanienii au ntors spatele la aceast prevedere, iar situatia a rmas cum era pe timpul rzboiului, Orasul Vechi fiind nchis pentru evrei. 138 Aveam idei precise cu privire la ceea ce trebuia fcut si i-am vorbit lui Ben-Gurion despre acestea ori de cte ori ne-am ntlnit, struind asupra lor si n rapoarte scrise. Rspunsul a fost nensemnat. Era o caracteristic a lui Ben-Gurion. El pur si simplu evita discutia anumitor probleme, orict de urgente le-ar fi prut altora, pn cnd considera el c a sosit timpul de a le da prioritate. Timpul, n privinta problemei la care m refer, a sosit ntr-o zi de la sfrsitul lui septembrie 1949, cnd primul-ministru trebuia s viziteze o baz de instruire din Nord. S-a aranjat n asa fel nct eu s m ntorc la Tel Aviv mpreun cu el, fiind deci posibil s stm nestingheriti de vorb, n automobil. Rezultatul acestei analize a fost ordinul dat de Ben-Gurion de a nu se fortifica zonele demilitarizate, ci de a se continua colonizarea agricol, adic ceea ce cerusem eu. Asupra Ierusalimului, ns, nu ne-am putut armoniza opiniile. Eu propuneam s trecem la actiune n ceea ce priveste aplicarea acordului de armistitiu, utiliznd armata spre a deschide cile spre Muntele Scopus, Zidul de Vest si Latrun. Dac nu fceam lucrul acesta, decizia comun luat n Rhodos ar fi fost lipsit de valoare, o promisiune goal, n definitiv, nu arabilor, ci nou ne revenea datoria de a da expresie tangibil drepturilor noastre, iar faptul c n-o fceam echivala cu a renunta la acele drepturi. Ben-Gurion m-a ntrebat dac o astfel de actiune militar n-ar fi dus la reizbucnirea rzboiului. Prerea mea era c nu. Socoteam c chiar dac am fi ajuns la o ciocnire militar deschis, utiliznd forta spre a tia un coridor ctre Zidul de Vest si Muntele Scopus, acesta ar fi rmas un episod izolat, fr a provoca ostilitti generale. Ba mai mult, era posibil ca, atunci cnd iordanienii ar fi nteles c suntem gata s lum msuri ferme, ei nsisi s ndeplineasc prevederile acordului, asa cum au fcut-o n cazul mprtirii trii nimnui din Ierusalimul sudic. Ben-Gurion n-a acceptat propunerea mea. Argumentul su principal era c acum trebuia s ne concentrm asupra obiectivelor pcii grija pentru imigranti si refacerea lor, colonizarea pmntului, n primul rnd injectarea de viat n regiunile desertice si ale dezvoltrii generale a trii, n perioada discutiei noastre, noi eram angajati n salvarea, ntre altele, a ntregii

comunitti evreiesti din Yemen, organiznd n acest sens un urias lagr n Aden, unde au fost adunati evreii din Yemen, de aici fiind adusi pe calea aerului (avioane nchiriate), n numr de aproape o mie pe zi. Multi dintre acesti imigranti erau slabi, subnutriti si adesea sufereau de boli tropicale. Cei care asteptau n lagrul din Aden, mpreun cu cei care fceau pe jos, prin Yemen, drumul spre lagr, obositor si primejdios, nsumau zeci de mii de oameni. Iar ei erau numai o parte din uriasul numr de evrei ce trebuiau adusi din mai multe tri, 139 inclusiv supravietuitorii lagrelor mortii naziste. Dup cum spunea Ben-Gurion, s-i hrnesti si s-i cazezi pe acesti imigranti si s-i pui pe propriile lor picioare implica dificultti imense si cerea un efort national extraordinar, prin crearea de noi asezri agricole si centre urbane n zonele goale ale trii si prin dezvoltarea asezrilor existente. Acestea erau urgentele arztoare. Pmntul lui Israel a spus Ben-Gurion nu va rmne al nostru doar prin rzboi si prin puterea armatei. n spiritul lui Ben-Gurion, cartea rzboiului se nchisese, cel putin pentru prezent. Ochii si erau acum ndreptati ctre mplinirea visului sionist, a crui esent era imigrarea ntoarcerea evreilor exilati si renasterea trii. 11 O LUME NOU O lun mai trziu, n octombrie 1949, am fost promovat a gradul de general-maior si numit ofiter general comandant al Comandamentului din Sud. Zona acoperit includea ntregul desert Negev, triunghiul arid si slab populat din Sudul Israelului, cu vrful ascutit situat la Eilat, n Golful Aqaba. Bratul drept al triunghiului era granit cu Iordania, care merge de-a lungul Vii Arava, de la golf si pn la Marea Moart , pe cnd bratul drept constituie granita cu Sinaiul stpnit de egipteni, mergnd de la golf si pn la Marea Mediteran. Aceast granit de Vest a teritoriului ce revenea Comandamentului din Sud continua spre Nord prin ocolirea Fsiei Gaza, administrat de egipteni, care pe hart arat ca un deget ridicat brusc din Nordul Negevului spre cmpia litoralului. Predecesorul meu la acest comandament a fost Igal Allon, fost coman-dant-sef al Palmach, unitti de lupt active ale Haganei din anii care au precedat constituirea statului. El si alesese ofiterii de stat-major dintre ofiterii Palmachului care i fuseser foarte apropiati. Desi formatiunile Palmachului au fuzionat cu Fortele de Aprare ale Israelului atunci cnd, n mai 1948, a luat fiint statul, acesta si-a pstrat cartiere generale separate, pe care Ben-Gurion le-a dizolvat n luna noiembrie din acelasi an, provocnd resentimente pronuntate n rndurile membrilor Palmachului. Cnd am ajuns la cartierul general al Comandamentului din Sud ca smi preiau ndatoririle, nu mi-am adus cu mine pe nici unul dintre ofiterii mei si nu am cerut nici unuia dintre ofiterii de stat-major adusi de Allon s plece, ns cei mai multi dintre ei au fcut-o. Resentimentul lor general se intensificase, deoarece Ben-Gurion anuntase numirea mea ntr-o vreme cnd s-a ntmplat ca Allon s fie ntr-o vizit peste hotare. Functiile de comandant de front erau noi pentru mine, cum era si teritoriul aflat acum sub comanda mea. Eram un nordist" nefamiliarizat cu Sudul. Acum trebuia s-mi cunosc ndatoririle, s-mi cunosc unittile si s m 141 familiarizez cu terenul cel nou. Am nceput printr-o cltorie prin Negev, la punctul su sudic, Eilat. Fusesem si mai nainte aici, dar cu avionul. Am luat acum un jeep si, mpreun cu Amos Horev, ofiterul meu de operatiuni, si nsotiti de un alt jeep, am prsit cartierul general al comandamentului n zori si am ajuns la Eilat exact la miezul noptii. A fost o cltorie obositoare,

n vipia zilei si n praf, pe un drum nepavat plin de fgase si de bolovani, orice apsare pe accelerator nsemnnd zdruncinturi si necesitatea de a te tine de peretii jeepului ca s nu fii azvrlit afar. Principala noastr pozitie militar pentru aprarea zonei se gsea la Nakab, un promontoriu la granita cu Sinaiul, la cteva mile Nord-Vest de Eilat. O detinea o mic unitate. Ora era trzie, iar eu eram mort de oboseal dup orele ndelungate petrecute n jeep pe drumul plin de hrtoape, sub soarele arztor si biciuiti de sufocantul hamsin, vntul fierbinte al desertului, n loc s m ntlnesc cu comandantul localittii, m-am dus direct pe plaja Eilat, am fcut o baie n apele golfului si m-am ntins pe nisip ca s dorm. Clipocitul blnd al valurilor m-a tinut treaz destul timp ca s pot reflecta asupra lumii stranii pe care o strbtusem n acea zi, lumea noului meu comandament. Era o ntindere vast, goal, stncoas, ars de soare, primitiv, producnd doar acacii tropicale, tamarisc si un tufis cu ghimpi lungi si tari, ascutiti ca niste tepuse. Era cu totul diferit de Nordul Israelului, pe care l cunosteam si care acum mi se prea o grdin plcut, cu flori gingase. Exist, de asemenea, o trie n relieful Negevului cu care relieful Nordului nu se poate compara. Rul Iordan, rul Kison de lng Haifa, rul larkon de lng Tel Aviv sunt mici depresiuni n comparatie cu falia Arava, monumentalul crater Ramon sau vguna Jirafi din biblica pustietate Paran, care m-a impresionat asa cum trebuie s-i fi impresionat pe copiii lui Israel dup Exodul lor din Egipt. Iar muntii din Nord mi se preau acum, n amintire, umile colnice, n comparatie cu semetele piscuri din lantul muntos central al Negevului si chiar n comparatie cu privelistea Pantei Scorpionilor sau a stncilor din jurul minelor regelui Solomon, poate din cauz c masivitatea lor se nlta brusc din ntinderea plat a desertului. Este o lume a viplei, slbatic, lipsit de ploaie si, evident, de rou. Cnd se crpa de ziu, am pornit-o printr-un canion ntortocheat spre unitatea militar instalat la Nakeb, pe fondul privelistii impozante oferite de ntinderea urias a Peninsulei Sinai. Trupele stationate aici nu aveau probleme speciale. Miscrile inamicului puteau fi vzute cu usurint de la mare distant, dar egiptenii n-au pricinuit nici un necaz n acest sector. Liniste peste tot. Vuiet am auzit la o alt baz militar pe care am vizitat-o. Aici o unitate de geniu atacase gigantica sarcin a construirii unei sosele de o lungime de 142 150 mile, n acel peisaj sumbru dintre Eilat si Beerseba, tind cu ajutorul explozibililor cale prin munti si terasnd povrnisurile. Mi-au spus c principala ior problem era s pun o temelie solid n terenul nisipos, temelie care s sustin carosabilul soselei. Gsiser, pentru aceasta, o solutie: amestecarea pmntului cu sare. Sarea o aduceau de la Sodoma si din captul sudic al Mrii Moarte, unde se afl din abundent, datorit si sporului din timpurile biblice adus de nefericita sotie a lui Lot25. Aceast solutie mie mi se prea stranie, dar am presupus c genistii stiau ce fac. Dup ce am mers cu jeepurile de la frontiera egiptean la cea iordanian, la Beerseba ne-am ntors cu avionul. Existau n Negev mai multe kibuturi care fcuser pasi ncurajatori n cultivarea desertului. Dar o multime de lucruri puteau fi si trebuiau fcute n directia dezvoltrii acestei regiuni, iar eu consideram c armata putea da un mare ajutor. Exista un organism guvernamental de dezvoltare a Negevului, dar din cte vzusem n cltoriile mele exploratorii pe teren, acesta nu fcea mare lucru. De aceea m-am hotrt s vorbesc cu Ben-Gurion despre aceasta si, dup dou sptmni de la numirea mea, am sunat la primul-ministru, n timp ce m gseam n Tel Aviv, pentru ntlniri la Marele Cartier General. Era noaptea trziu, iar casa era n ntuneric. Paznicii mi-au spus c sotia lui Ben-Gurion, Paula, se dusese la culcare, dar c ei credeau c el mai era treaz. Mi-am ncercat norocul. Usa de la fatad era ncuiat, clar am gsit descuiat usa din spate, de la

buctrie, asa c am intrat pe acolo, am urcat cu bgare de seam scara cufundat n bezn si am psit n camera de lucru. Ben-Gurion sttea la masa acoperit de mici file de bloc-notes, pe care se distingea scrisul lui lbrtat, si pregtea discursul pe care trebuia s-1 tin a doua zi, la inaugurarea Institutului de stiint Weizmann. Ben-Gurion a privit la mine si a prut bucuros c m vede, nelund n seam scuzele mele pentru a-1 fi tulburat. N-am mai pierdut timpul cu ele si i-am spus c doream s clarific o problem si apoi s plec: avea el ceva mpotriv ca eu s m implic n problemele civile referitoare la dezvoltarea Negevului? Replica sa a fost prompt si pozitiv. Mi-a spus c trebuia s m ocup foarte serios de dezvoltare. seful Autorittii de Dezvoltare a Negevului urma s-mi fie de ndat subordonat. Ben-Gurion mia spus c doreste elaborarea imediat a trei programe: construirea unei mari baze de instruire militar n Negev; construirea unei autostrzi de la Marea Moart la Beerseba si de la Mediteran, chiar la Nord de Askelon, cu posibila constructie a unei ci ferate, si dezvoltarea pescuitului la Eilat. Spunndu-mi toate acestea, deodat s-a oprit si a precizat: Bevin [ministrul de externe britanic] doreste s pun mna 143 pe Negev de la Israel. Cu tot discursul lui mieros din ultima vreme, planurile britanice nu s-au schimbat. Britanicii par hotrti s asigure predarea Nege-vului fie Egiptului, fie Iordaniei, n asa fel nct s existe o punte ntre cele dou tri arabe. Trebuie s fim pregtiti pentru astfel de mutri", ncepusem s-i spun ce msuri militare luasem pentru a ntri securitatea n Sud, cnd el m-a ntrerupt: Securitate nu nseamn pozitii militare. Securitate nseamn ntemeierea de orase evreiesti si de asezri agricole n Negev si a face din desert o grdin nfloritoare". Aceasta a fost prima din multele sedinte pe care le-am avut cu Ben-Gurion cu privire la problemele civile ale zonei aflate sub comanda mea. Ele nu au fost ntotdeauna pe placul ministrilor din guvern si ale altor corpuri civile implicate, iar, din motive care priveau lantul de comand, n-au fost nici pe placul Statului-Major General. Dar pe mine m interesau mai putin protocoalele formale si mai mult rezolvarea problemelor n modul cel mai rapid si mai folositor. Faptul c m duceam direct la vrf se poate s-i fi suprat pe unii, dar aceasta m-a fcut s cstig timp. Un exemplu potrivit este aranjamentul pe care 1-am fcut spre a-i ajuta pe arabii din Majdal, caz n care am primit sprijin de la Ben-Gurion. Orasul Majdal de pe litoral este vecin cu Askelonul, din afara Fsiei Gaza. La sfrsitul Rzboiului de Independent, Majdalul s-a pomenit ntre granitele Israelului, tiat de hinterlandul su din fsie. Populatia sa arab, de vreo 2700 de capete, tria ntr-o izolare deprimant. Cei mai multi dintre ei au fost lucrtori agricoli sau muncitori textilisti n Gaza si n mprejurimi, iar acum erau someri. Ei intrau n raza administratiei guvernrii militare. Dup ce am vorbit cu ei, am nteles c majoritatea doreau s se mute n Fsia Gaza, dac lucrul acesta putea fi aranjat, n timp ce unii doreau s mearg n celelalte orase arabe din interiorul Israelului. Am socotit c aceasta era o solutie admirabil si 1am abordat pe colonelul Mahmud Riad, solicitndu-i cooperarea n aceast chestiune. El era reprezentantul Egiptului n comisia de armistitiu mixt egipteano-israelian si l cunoscusem pe vremea cnd fusesem responsabil cu problemele armistitiului. Mahmud Riad a fost ntru totul de acord, iar eu am prezentat numaidect propunerile la Statul-Major General. Cei de aici au trgnat rspunsul, asa nct m-am dus la Ben-Gurion, iar el mi-a dat aprobarea. Conditia pe care el o punea una care mi-a rmas n memorie a fost aceea ca transferul s se fac numai dac arabii din Majdal erau ei nsisi de acord. I-am fcut cunoscut adjunctului sefului statuluimajor c Ben-Gurion si-a dat aprobarea si am primit confirmarea de la Marele Cartier General.

144 Eram n Majdal, unde pregteam aranjamentele finale cu mukhtarul, cnd am primit un telefon de la adjunctul sefului de stat major care mi cerea s suspend actiunea si s astept noi instructiuni. S-a aflat c Pinhas Lavon, secretar general al Histadrut, Federatia Evreiasc a Muncii (personalitate care mai trziu i-a succedat lui Ben-Gurion, pentru scurt vreme, ca ministru al aprrii, pe cnd eu eram seful statului-major). A cerut ca ministrul aprrii s fragmenteze planul. Histadrut avea propria sa propunere, oferind n Majdal locuri de munc pentru textilisti, dar nu si pentru ceilalti. Propunerea mea asigura imediat locuri de munc pentru toti muncitorii din Majdal si venea, de asemenea, n ntmpinarea trebuintelor sociale si culturale ale ntregii comunitti. Lavon si eu am fost convocati atunci la Ben-Gurion. Acesta a ascultat ambele prti si a decis n favoarea mea. Colonelul Mahmud Riad s-a tinut de cuvnt. El a adus autocamioane la drumul blocat de la granit ca s-i transporte pe arabii din Majdal n Gaza. A avut loc si un epilog picant. Cnd operatiunea a fost terminat, le-am notificat ofiterilor superiori de sub comanda mea c guvernarea militar n Majdal a fost abolit. Imediat am primit un mesaj de la Statul-Major General, prin care mi se aducea la cunostint c nu eram autorizat s abrog guvernarea militar, care fusese instituit de seful statului-major, cu aprobarea ministrului aprrii. Procedura cerea ca eu s fac o recomandare pentru aceasta la Sectia de operatiuni. Statul-Major General avea perfect dreptate, asa nct am exhu-mat cadavrul din mormntul su, am reinstaurat guvernarea militar ntr-un Majdal gol si am renmormntat-o a doua zi cu aprobarea Statului-Major General, respectnd meticuloasele reguli ale protocolului armatei. Am fost sprijinit de Ben-Gurion si n alt domeniu al treburilor civile, ncurajndu-i pe membrii din Negev ai kibuturilor si mosavelor s cultive pmnturile proprietate de stat aflate n imediata apropiere a granitelor, ajutndu-i cu echipamente si vehicule. Am socotit c era un lucru bun pentru fermieri si pentru securitatea trii, deoarece zonele deschise si neglijate erau o invitatie la infiltrare. Iar infiltrarea de peste granite era o problem, avnd loc frecvente incursiuni pentru sabotaj sau pentru simplul furt de vite cornute, ntr-adevr, pe parcursul ntregului an 1950, principalele activitti operationale ale Comandamentului din Sud au constat n patrulri de recunoastere si n organizarea de ambuscade spre a preveni trecerile peste frontier. Unii beduini ne puneau o problem complicat. Asa stteau lucrurile ndeosebi cu cei din tribul ostil Azazme, care pretindea dreptul ca beduini de a trece granitele noastre si de a vagabonda liber ntre Egipt si Iordania. Acesti beduini constituiau o mare primejdie pentru securitatea noastr si din cnd n cnd trebuia s-i alungm. Beduinii israelieni nu ne ddeau ns prea 145 mult btaie de cap si apreciau ajutorul pe care li-1 ddeam. Era pentru prima dat, spuneau ei, cnd un guvern le ddea ajutor si le fcea servicii. Ei au primit nu numai ajutoare sociale si ngrijire medical, ci si pmnt pe care se puteau aseza si si puteau construi case adesea alturi de corturile lor negre , avnd totodat posibilitatea de a-si trimite copiii la o scoal adevrat. Ba chiar le-am procurat si arme, n asa fel nct s se poat apra ei nsisi mpotriva triburilor de prad ostile. Am organizat, de asemenea, patrulri de recunoastere peste granite, de cele mai multe ori n Sinai, iar, ori de cte ori a fost posibil, am nsotit patrulele, att n scopul de a cunoaste ct mai bine zona, ct si, mrturisesc, spre a scpa de munca de birou, mi plcea s bat ci nebttorite si s dorm sub cerul deschis, n vreo vale seac nisipoas. Uneori eram tinta unor mpuscturi, adesea din partea unor contrabandisti care deschideau focul n special ca s ne fac s zbovim, n timp ce fugeau cu mrfurile lor ilicite. Cteodat sursa mpuscturilor era de la beduinii din

tribul Azazme, care doreau s se rfuiasc cu noi. Lng frontier trebuia s avem grij s ocolim cmpurile minate ale inamicului, lsate n prsire dup rzboi. Delectarea mea n desert culorile, aerul, peisajul slbatic, vegetatia att de stranie pentru mine, spatiul, libertatea crestea de la o sptmn la alta. Uneori o luam cu mine n cltorie pe fiica mea lael. Era o fetit zvelt, cu prul negru si avea unsprezece ani cnd a venit prima oar cu mine. mbrcat cu o jachet antieolian, cu un kefieh arbesc n jurul capului si fetei, ghemuit ntre soldatii si bidoanele cazone ce umpleau automobilul comandantului, ea era vrjit de peisajul desertului la fel de nou pentru ea pe ct fusese pentru mine si de povestile pline de peripetii pe care le auzea din gura vntorilor. Era o ncntare s-i privesti emotia la vederea unui crd de cprioare ce alerga furtunos, cu picioarele abia atingnd pmntul. La ntoarcere trebuia s-i dau o not pentru nvttorul ei, n care explicam c lael lipsise de la scoal din motive speciale", ceea ce nu era ctusi de putin neadevrat. La una dintre patrulrile de recunoastere peste granit, la care am luat parte, cu scopul de a gsi drumul spre biblicul Cades26 din Estul Sinaiului, am ajuns n apropierea unui avanpost egiptean, la Kusseima, exact dincolo de granita Negev Sinai, unde ofiterii egipteni ne-au reperat. Am avut grij s ne retragem fr incident, dar chestiunea a ajuns la urechile sefului statului-major. Evident, el a considerat c depsisem msura si c dincolo de granit puteam fi lesne capturat si, dat fiind faptul c eram comandant de front, lucrul acesta putea s aib consecinte grave. De aceea el mi-a trimis un mesaj, pe care 1-am gsit pe biroul meu de la cartierul general al comandamentului: 146 Pentru c nu ati tinut seama de ordinele operationale privind trecerea frontierei de ctre patrulele de recunoastere si de lupt, v interzic s mai treceti personal liniile stabilite de armistitiu fr permisiune din partea adjunctului sefului de stat-major sau din partea mea. Igael ladin". ntr-un sabat de iarn, 1-am luat pe Udi, fiul meu n vrst de nou ani, la o vntoare de porumbei slbatici. El deja putea folosi pusca de calibrul 22 si, cu toate c nu era mare ochitor, uneori nimerea tinta. Era o zi nsorit, dup o sptmn de ploi torentiale, iar atmosfera era diafan. Puteam auzi zbieretul mgarilor de la o distant de zeci de mile. Ne-am dus cu automobilul la Sud de Tel Aviv, pe un drum vechi de piatr, lng captul sudic al cmpiei litoralului, ajungnd la Teii es-Safi, un tumul arheologic dintre biblicele Ghezer si Lahis. Am cobort din jeep si am nceput s gonim psrile din ruine, cnd deodat am dat peste un sir de oale iesite dintr-un zid de lut din vecintatea vii seci. Examinndu-le, am constatat c toate erau intacte si c artau de parc atunci iesiser din roata olarului. Era evident c ploile puternice, care fcuser ca un torent de ape s se reverse n acea vale seac, dduser la iveal oalele ascunse. La nceput am crezut c sunt oale arabe obisnuite, dar mi-a atras atentia c nu era o ceramic neagr, ci de un rosu slefuit. Am luat una din ele acas si seara i-am artat-o unui prieten pasionat de arheologie. S-a dovedit a fi un vas modelat n perioada regilor evrei, datnd din secolul al IX-lea .Chr. M-am ntors la Teii es-Safi n smbta urmtoare, iar de data aceasta am examinat cu luare aminte valea seac. Oalele zceau ntr-un strat de pmnt negru amestecat cu oseminte si cenus, fiind clar vorba de o veche cetate care fusese distrus de un incendiu. Lng oale se aflau cioburi rosiatice si cenusii, crmizi din argil sparte, urloaie de vechi lmpi cu ulei acoperite de funingine, toarte de oale mari (despre care am aflat mai trziu c erau folosite la depozitarea grnelor) si bucti de mici clondire delicat fasonate. A fost prima mea ntlnire intim si tangibil cu vechiul Israel. Dintr-o dat s-a deschis n fata ochilor mei o nou lume, permitndu-

mi s arunc o privire asupra vietii care a existat aici cu trei mii de ani n urm. Ascunse dedesubtul drumurilor, caselor, ogoarelor si livezilor secolului XX erau rmsitele oraselor, satelor si obiectelor create de oamenii care au trit n aceast tar, vechea tar a lui Israel. Aceast experient a fost aceea care a strnit pasiunea mea pentru arheologie. O pasiune pe ntreaga viat. n decursul anilor mi-am fcut o colectie de antichitti si contemplarea lor m bucur. Dar nu ele constituie principala mea atractie arheologic. Inima mi-a fost cucerit de cioburile ncastrate n diferitele straturi arheologice pe care aveam s le descopr n timpul excavatiilor. Era ca aparitia brusc a unei 147 ciclame slbatice din deschiztura unei stnci sau ca saltul unei cprioare tinere printre bolovanii de la Ein Gedi, pe trmul Mrii Moarte. Puteau fi ustensile domestice prozaice din casele obisnuite ale vreunui oras sau sat distrus n btlie, ori poate un vas pentru jertfa ultim de ulei si o lamp de luminat calea la mormntul familiei rposate. Aceste obiecte obisnuite mi-au asigurat legtura intim, personal cu lumea minunat a antichittii, o lume care a czut n tcere, dar care n-a fost nbusit. Vasele din sticl arhaic din colectia mea de antichitti sunt desftri estetice, avnd culori splendide, dar ele sunt lipsite de o calitate pe care o posed ciobul primitiv: pecetea personal a creatiei. Pe un ulcior, mai ales n punctul unde toarta se lipeste de corp, adesea este posibil s detectezi amprenta degetului mare al olarului, iar uneori chiar amprenta unghiei sale. Oalele cele mai rafinate sunt acelea care apartin epocii Patriarhilor, de acum patru mii de ani n urm. Succesorii lor n-au nvtat niciodat s stpneasc pe deplin materialul asa cum au fcut-o ei, care au creat cni, lmpi si pocale tot att de subtiri ca acelea din sticl si totusi solide si rezistente. Aveau, de asemenea, un simt artistic foarte sofisticat, decornd gtul unui ulcior cu delicate linii gravate si cu mici reliefuri lipsite de orice scop functional. Se pare c aveau rostul de a feri de deochi si farmece. Dac asa stteau lucrurile, atunci nu fuseser degeaba modelate. Cnd descopeream cioburi ale unui vas sfrmat rmase locului, le adunam cu cea mai mare grij si le duceam n atelierul pe care l amenajasem n fundul grdinii casei mele din Zahala. Acolo aveam clei si ipsos ca s le lipesc la un loc si acid cu care s le curt de straturile de piatr care se agtaser de ele de mii de ani. n weekend, pn noaptea trziu, despachetam cioburile, le splam si fceam munca de restaurare. Nu am nici un alt hobby si nu practic sportul. Majoritatea orelor mele libere le jertfesc acestor antichitti, mi place s dau de lucru minilor mele si simt nevoia ca mult timp s fiu singur. Reconstituind din cioburi vasele sparte, modelndu-le din nou si redndu-le forma dat lor de olarii si gospodinele de acum trei, patru sau cinci mii de ani, mi ddea ntructva sentimentul creatiei: este acel simtmnt de satisfactie pe care mi-1 reamintesc din tineretea petrecut la Nahalal, cnd semnm si plantam eu nsumi si ajutam vacile s fete. n curnd m-am familiarizat cu functiile comandamentului regional si n special cu acelea ale Comandamentului din Sud. Ele erau mai largi si mai mpovrtoare si independente fat de oricare functii ndeplinite de mine mai nainte. Zona era n stadiul ei de dezvoltare si cuprindea aproape jumtate din teritoriul ntregii tri. Responsabilitatea pentru aprarea ei general era considerabil. Granita ei vestic reprezenta frontul Israelului mpotriva Egiptului, 148 cel mai de temut dintre statele arabe. Existau aici si alte dou fronturi: granita cu Iordania si linia de armistitiu a Fsiei Gaza. Se aflau aici, n afar de bstinasi, 100 000 de palestinieni refugiati, iar fsia devenise centrul fedalnilor, al unittilor palestiniene teroriste si de sabotaj care luptau

contra Israelului. Armata Israelului si concentrase n aceast regiune sudic principala sa fort blindat si tot aici se aflau dou mari baze aeriene. Sub comanda mea se aflau si alte unitti regulate ale armatei si fceam mobilizarea si instruirea fortelor de rezerv. Pe latura administratiei civile, n afar de beduini, kibuturile de granit si celelalte ferme agricole constituite, m preocupa crearea de centre rurale si urbane pentru noii imigranti. De fapt era regiunea care n modul cel mai evident suporta cele dou dificultti ale tnrului stat: aducerea la viat a unor pmnturi sterpe si colonizarea noilor imigranti. Veneau cu miile n fiecare lun n aceast perioad, multi din trile arabe unde traiul devenise aspru si periculos pentru evrei. Un mare numr dintre ei s-au asezat n regiunea sudic si au creat noi ferme agricole. Multi, de asemenea, au venit s triasc aici si s ajute la cldirea oraselor Beerseba, Askelon si Eilat. Activittile mele erau n felul acesta extrem, de variate. Trebuia s urmresc si s analizez manevrele unittilor de tancuri, s-i vd pe noii imigranti din Yemen care tocmai se colonizaser n Negev, s vizitez un kibut de granit care devenise tinta infiltratorilor, s supraveghez constructia unei sosele prin Arava, s inspectez instruirea rezervistilor, s controlez dezvoltarea Eilatului si s m gndesc n permanent att la accelerarea dezvoltrii civile, ct si la ntrirea aprrii noastre printr-o utilizare mai eficient a micilor forte care ne stteau la dispozitie. Pe parcursul perioadei mele ca GOC27 al Comandamentului din Sud, a existat un singur incident cu Iordania, care ar fi putut lua proportiile unei btlii n toat regula. Acesta a avut loc la sfrsitul anului 1950, la kilometrul 78 de pe soseaua spre Eilat. Iordania pretindea c soseaua fusese construit pe teritoriul lor n acel loc si au ridicat problema la Comisia mixt de armistitiu, dar, fr a astepta decizia acesteia, iordanienii blocat soseaua. La barier ei au pus o placard pe care, n arab si ebraic, se putea citi: Regatul Hasemit al Iordaniei. Drum nchis". Ei postaser trupe si mai multe care blindate pe colinele de lng frontier. Fapt este c nu era usor de determinat cursul exact al frontierei israeliano-iordaniene n falia Arava. Harta armistitiului o descrie ca mergnd de-a lungul celei mai joase depresiuni a faliei Arava", dar nivelul se schimb din cnd n cnd ca rezultat al eroziunii si mprstierii aluviunilor, asa nct ceea ce odat era o vgun devine o lat band de nisip serpuit. Israelul nu avea alt 149 optiune dect s strpung bariera, iar Comandamentul din Sud a primit ordin de la Statul-Major General s alunge inamicul si s deschid soseaua Arava. S-a ntmplat ca n acel timp s fiu n Turcia, n vacant, cu familia, n Israel domnea linistea si hotrsem s-mi mplinesc o dorint mai veche de a face o cltorie n Turcia, n special pe dezolantul platou dintre Ankara si Konya. Dintr-un motiv oarecare, fie pentru c Comandamentul din Sud se artase lent n intrarea n actiune, fie pentru c seful statului-major se temea de posibile complicatii, el m-a chemat acas. Am ajuns seara, m-am dus direct de la aeroport la cartierul general al comandamentului, iar n dimineata urmtoare am fost la kilometrul 78. Trupele iordaniene priveau n jos ctre sosea de pe dealurile unde luaser pozitie, n timp ce trupele noastre, un batalion mecanizat dintr-o brigad blindat, erau ocupate cu plnuirea, recunoasterea, manevrarea si nvluirea din flancuri, mai putin cu strpungerea barierei. Un avion Piper Cub mi sttea la ndemn si i-am cerut pilotului s m duc dincolo de liniile iordaniene. Am hotrt s zburm ct mai jos posibil, asa nct s putem aluneca printre dealuri, fr a fi detectati n mod prematur. Am procedat n felul acesta si pe cnd treceam pe deasupra sau mai degrab printre vehiculele blindate ale Legiunii Arabe, am vzut c erau doar cteva. si n-am putut descoperi nici tancuri, nici artilerie n zon. A fost o recunoastere util si nu

neplcut, cu exceptia unui moment n care pilotul si-a luat ochii de pe altimetru ca s se zgiasc la legionari: rotile Piper Cubului au atins pmntul, au bubuit si au nltat avionul la altitudinea potrivit. Ne-am ntors teferi, cu informatiile de care aveam nevoie. ntreaga daraver cpt un aspect de operet. I-am trimis ofiterului britanic care comanda trupele iordaniene o not n numele comandamentului coloanei blindate israeliene". Aceasta i cerea s ridice bariera, cci ne propusesem s folosim soseaua, specificnd c dac ei vor deschide focul noi vom riposta. Am adugat c plngerea iordanian era n curs de examinare de ctre Comisia mixt de armistitiu si c trebuia s asteptm decizia acesteia. Deocamdat nu exista nici un motiv de a mpiedica traficul israelian. Ofiterul care primise nota, fluturnd un steag alb deasupra jeepului su, s-a ntors cu respingerea cererii noastre. Drept urmare, am ordonat unittii noastre s nainteze spre barier, s-o nlture si s-si continue drumul. Trebuia s deschidem focul numai dac iordanienii ncepeau s trag. Trupele noastre de pe autoblindate s-au pus n miscare, au drmat bariera si au mers mai departe, fr nici o reactie din partea Legiunii Arabe. Am crezut c aceasta a nsemnat ncheierea buclucului, dar n dimineata urmtoare am gsit soseaua iarsi blocat. Din nou coloana noastr mecanizat a drmat bariera si a nceput s defileze nainte si napoi pe portiunea de 150 sosea aflat n disput. De data aceasta iordanienii au deschis focul si au lovit n senile unul dintre vehiculele noastre, ceea ce totusi nu 1-a mpiedicat s se miste. Atunci coloana a prsit soseaua, iar mortierele noastre au intrat n actiune, lovind primul car blindat iordanian si apoi pe un al doilea. Legiunea Arab s-a restras. Comisia mixt de armistitiu a constatat mai trziu c noi ntr-adevr gresisem si a trasat sectiunea de sosea dintre kilometrul 78 si kilometrul 74 chiar n interiorul a ceea ce pn atunci se crezuse a fi teritoriul iordanian. Statul-Major General a emis instructiuni pline de nvtminte cu privire la acel abuz ofensator, care s fie transmise Iordaniei, iar noi am trasat o sectiune de sosea paralel, imediat ctre Vest. Fr a mai pune la socoteal incidentul n sine nesbuit pentru iordanieni, inutil pentru noi , nu eram ctusi de putin multumit de modul timorat si sovitor n care se comportase brigada blindat si am si spus-o ntr-un raport ctre adjunctul sefului statului-major. Era clar c nu se afla la nltimea standardului asteptat si erau necesare schimbri esentiale dac era s corespund cerintelor unei btlii adevrate. Asigurarea aprrii generale a regiunii, pzirea frontierelor si stvilirea infractorilor erau n sine sarcini inepuizabile. Israelul avea n zona sudic trei preocupri fundamentale: s o amenajeze, so populeze si s-o fac roditoare. Dar acest obiectiv civil nu putea fi realizat, cel putin nu n stadiile initiale, fr asistent din partea armatei. Kibuturile de la granit, lagrele temporare pentru noii imigranti si cei ce aveau n sarcin proiecte de dezvoltare public, toti priveau comandamentul militar att ca pe instrumentul de aprare, ct si ca pe acel corp sptos la care puteau apela pentru orice, ncepnd cu servicii educationale si medicale si terminnd cu aratul ogoarelor si pavarea drumurilor de acces. Am luat cu regularitate parte la ntlnirile Autorittii Negevului ca s impulsionez dezvoltarea si am ordonat personalului meu s asigure tot ajutorul posibil n aceast directie. Cele dou domenii civile crora le-am acordat cea mai mare atentie si pentru care am simtit o responsabilitate special erau kibuturile de la granit si baracamentele temporare pentru noii imigranti. Asezrile de frontier care aveau cea mai mare nevoie de ajutor erau cele din imediata vecintate a Fsiei Gaza. Izolati, kibutnicii de aici erau siliti s triasc n conditii sociale si

economice grele, n aceste kibuturi se asezaser tineri de la orase, iar numrul lor a sczut, deoarece ei gseau viata de aici prea dificil. Fermele erau srace si apa pentru irigatii era insuficient. Ca s ajungi la aceste asezri trebuia s cltoresti ore n sir pe drumeaguri de nisip sau de pmnt, iar vehiculele si tractoarele erau uneori lovite de minele plantate de 151 infiltratori din fsia Gaza. Doream ca aceste asezri s-si cultive ogoarele lor aflate chiar la granit si nu s lase o tar a nimnui ntre noi si arabi. Cum ei erau lipsiti att de mn de lucru ct si de echipamente, n-am vzut o alt iesire dect s aduc aici vehicule, trupe si chiar s le asigur un buget care s-i ajute s-o scoat la capt cu treburile lor. Aceast decizie a provocat proteste energice din partea unora din membrii personalului meu de la Comandamentul din Sud. Ei sustineau c propriile noastre unitti militare erau de asemenea lipsite de echipament, mai presus de toate de mijloace de transport. Ct priveste acordarea unei alocatii bugetare pentru acele asezri, tocmai lipsa de fonduri ne fcea ncapabili s asigurm propriilor noastre trupe servicii elementare de felul cazrmilor, dusurilor si cuferelor corespunztoare. Nici trebuintelor noastre prioritare de aprare nu le fceam fat n ntregime. Drumuri de mare important strategic nu puteau fi pavate din cauza lipsei de bani. Cu toate acestea, am mers nainte si am dat ordinele necesare n ceea ce priveste echipamentul, banii si oamenii repartizati asezrilor pe care le-am socotit a fi cele mai n nevoie. si, ntr-adevr, cu ajutorul armatei, ogoare de pe ntinderi considerabile din raza de actiune a Comandamentului din Sud, ncluzndu-le pe toate cele de de-a lungul Fsiei Gaza si pe unele din jurul Muntelui Hebron, au fost arate, semnate, iar roadele lor au fost culese. Iarna anului 1950 a fost aspr. Era evident c trebuia fcut ceva spre a usura conditiile de viat ale noilor imigranti, n baracamentele lor temporare, unde cei mai multi fuseser instalati pe timpul sezonului uscat. Nici o alt ramur a guvernului si, desigur, nici noii veniti nsisi nu dispuneau de organizarea si de mna de lucru care s se ocupe de aceast problem. Existau cincisprezece astfel de baracamente presrate peste tot pe teritoriul Comandamentului din Sud, adpostind circa 6000 de familii, cele mai multe dintre ele cu mai multi copii si cu btrni. Armata a lansat o operatiune special, iar ordinul-semnal din ziua de 16 noiembrie 1950 a subliniat sarcinile acesteia: asigurarea adpostului, a ngrijirii medicale, a aprovizionrii si distribuirii hranei, construirea de ci de acces la baracamente; instalarea de linii telefonice si comunicatii radio cu orasele cele mai apropiate. Grija fat de noii imigranti a devenit nu numai o sarcin de maxim important, orict de dificil era ea, ci si o surs de nsufletire uman, evreiasc si n ceea ce priveste pionieratul pentru toti soldatii care au luat parte. Chiar si cei mai insensibili dintre soldati au fost emotionati privind cum femeile din armat i ngrijeau pe copiii imigrantilor, i splau, i hrneau, le administrau medicamentele prescrise de doctorul militar, i calmau pe bebelusii care tipau sau alinau cte o btrn neputincioas. Soldatii nsisi, spnd 152 santuri pentru scurgerea apei de ploaie, strmutnd corturi, construind drumuri, munceau cu tragere de inim si cu profundul sentiment de satisfactie c sunt n stare s-si ajute fratii care veniser s li se alture. Femeile din armat care aveau educatie liceal au devenit profesoare n baracamente; genistii au construit drumuri de acces, artileristii, care de obicei mnuiau lzile cu munitii, au mnuit lzile cu pine sau sacii cu orez, iar corpul medical si-a mutat clinicile de la bazele armatei n centrele de imigranti, n orice caz, principala lor munc era acum n mijlocul noilor veniti, nu n unittile armatei. Nu mi-am putut retine un zmbet interior cnd am observat, cu prilejul vizitelor mele, c

imigrantii preau s considere ca fiind de la sine nteles tratamentul care li se acorda. Ei aveau, desigur, dreptate. La ce ar fi folosit armata Israelului dac n-ar fi fost alturi de ei si nu s-ar fi ngrijit de ei? n una din deplasrile mele din Sud ctre Marele Cartier General, am oprit automobilul ca s iau o familie de noi imigranti din Yemen, care sttea cu boccelele la marginea drumului. Se duceau s-si viziteze niste rude. Capul familiei s-a asezat n fat, lng mine, n timp ce sotia sa si copiii s-au rsturnat n spate, cu boccelele. El arta ca un btrn stafidit, ascutit la fat, cu barba alb, dar ochii i erau tineri si purtarea trda sigurant de sine. Mi-a trecut prin minte gndul c trebuie s fi fost cu totul buimcit de emotionanta schimbare trit ntr-o perioad att de scurt: catapultarea dintr-o lume n alta. Cu cteva luni mai nainte, n Yemen, nu mnuise vreo tehnologie mai avansat dect primusul si nu putuse avea mijloace de transport mai avansate dect spinarea mgarului, ba chiar si acesta doar din auzite, cci adesea evreii nu-si permiteau s mearg clare, de team s nu ntlneasc vreun arab pedestru care s fie silit s se uite n sus la un evreu. Iar aici urcase ntr-un automobil cu fanion de general, condus de comandantul regiunii. Credeam c ncearc s-mi spun ceva de felul acesta, cci el vorbea si prea s repete aceeasi fraz, dar era greu s-1 nteleg, din cauza accentului ebraicei sale. Numai dup cteva minute am priceput ce spunea si mi-am primit pedeapsa cuvenit, purificatoare. Cu mirare, el m ntreba: Cum, nu exist radio n automobil?" Mi-am cerut iertare si am dat drumul aparatului. Eram nemultumit de ritmul ncet al dezvoltrii Negevului si mai ales de ntrzierea ntemeierii noilor sate si ferme. Se fcuse simtit mpotrivirea fat de asezarea noilor imigranti lng granit, iar grupurile de tineri care doreau s nfiinteze kibuturi nu erau totusi pregtiti s-o fac. ntre timp, fermieri evrei cultivaser cmpurile din lungul frontierei, dar nu pe toate cele din zona Muntelui Hebron, n pofida initiativei luate de Comandamentul din Sud si a banilor pe care i alocasem, n toamna anului 1950 i-am spus sefului de stat-major c dac aceste cmpuri nu erau arate imediat, nainte de cderea ploilor, 153 atunci nu putea fi vorba de semnturi n acel an. Am adugat informatia, pe care o detineam de la Departamentul Lucrrilor Publice, c soseaua vestic prin Negev nu va fi gata nainte de venirea primverii, ceea ce nsemna c kibuturile de de-a lungul granitei vestice trebuiau s rmn izolate pe timpul iernii. Drept urmare, i-am recomandat sefului de stat-major s nceap asezarea imigrantilor n aceste zone prin organizarea de mosave. Am insistat ca acesti imigranti s fie asezati n imediata apropiere a kibuturilor existente, ca s li se poat da ndrumare, o mn de ajutor si s fie supravegheati n actiunile lor initiale de ctre veteranii din asezrile ce dispuneau de experient. Fiecare asezare trebuia plnuit si din punctul de vedere al trebuintelor securittii sale speciale, iar colonistilor s li se dea o instruire militar de cel putin o lun nainte de a merge la locul unde era repartizat. seful de stat-major a acceptat propunerea mea si, dup alte deliberri, att la Statul-Major General, ct si Ia autorittile civile interesate, s-a deschis calea pentru o nou explozie a colonizrii Negevului: nfiintarea de ferme agricole si sate ale emigrantilor. Dup turbulenta anilor precedenti, anul 1950 a fost pentru Israel o perioad relativ linistit, iar armata a pus n aplicare un vast program de instruire intensiv pentru ofiterii de toate rangurile, de la maiori la generali-maiori. Cei mai multi dintre ei aveau foarte mult experient dobndit pe cmpul de lupt, dar nici o instruire privind pozitiile de comand pe care le ocupau. De fapt cei mai multi serviser n Hagana, care, ca fort clandestin, n mod necesar opera n mici unitti. Numai n Rzboiul de Independent fosti comandanti de pluton s-au pomenit comandnd o companie, iar comandanti de companie au batalion si chiar o brigad, dac nu chiar mai mult. n

viitor ei trebuiau s conduc formatiuni si mai mari, iar aceasta cerea o pregtire profesional mai meticuloas dect altdat. Un nceput fusese fcut n 1949, cu un Curs pentru comandantii de batalion. Acum, n 1950, Statul-Major General a simtit nevoia ca toti ofiterii de rang inferior s treac prin acest curs, iar apoi a trecut la extinderea cursului la ofiterii superiori. Am urmat aceste cursuri, care au durat cu totul sase luni, continundu-le n 1952 cu un stagiu de trei luni la Senior Officers'School, la Devizes, n Anglia. La cursul de comandanti de batalion, noi, generalii, eram cursanti, iar instructorii nostri alctuiau o echip selectat n mod special si, desigur, si cunosteau meseria. Cei mai multi dintre ei aveau mai mult experient individual de lupt dect unii generali si, desi i surclasam, am putut nvta cte ceva de la ei. Am acumulat multe cunostinte tehnice, chiar dac niciodat nu le simteam lipsa, n domeniul tacticii de teren, ns, aveam uneori serioase ndoieli 154 cu privire la solutia scolreasc". Nu era destul s detii avantajul terenului, dnd atentie vilor, dealurilor, drumurilor si potecilor. Trebuia, de asemenea, s tinem seama de conditiile de rzboi specifice nou, de faptul c ne confruntam cu armate arabe. Trebuia s nu uitm responsabilitatea noastr pentru asezrile de la granit si pentru satele imigrantilor, caracterul soldatului arab si calittile de lupttori ale israelienilor. Discutia si dezbaterea erau permise la acest curs, ba chiar ncurajate, iar lucrul acesta, de asemenea, m-a interesat. Aceasta nu pentru c gustam argumentatia ca atare, ci pentru c m stimula s gndesc, s cntresc solutiile, s ajung la o concluzie si s o formulez cu claritate. n afar de valoarea practic a studiilor mele, cursul mi-a oferit un fel de evadare de acas, eliberarea de responsabilitatea comenzii, o relaxare ntr-o perioad de tensiuni joase. Fceam exercitii tactice pe orice tip de teren, de la extremul Nord de lng granitele Siriei si Libanului, la cele mai sudice prti ale Negevului, iar provincia era ntotdeauna o desftare pentru ochi si inim. Desigur, ddeam important gsirii solutiei potrivite n orice exercitiu eram angajat si era util, de exemplu, s descopr toate calittile automobilului de comand: mobilitatea si capacitatea sa de a trece peste dunele de nisip, precum si de a se ctra pe povrnisurile stncoase ale Galileei. Dar mrturisesc c mi-a fcut cea mai mare plcere atunci cnd, vrnd smi sprijin binoclul de o lespede de stnc, vrnd s explorez dealul ndeprtat unde avea Ioc exercitiul, am descoperit c umbra care aprea din cnd n cnd n lentile nu era aruncat de deal, ci de un cameleon care se ascunsese n spatele lespezii si care si tot ridica la mine capul, fixndu-m cu curiozitate. Cursul din Anglia, de la Senior Officers'Scholl, a avut loc n primele trei luni ale anului 1952. Cei mai multi cursanti erau din armata britanic, dar erau mai multe locuri si pentru strini. Mi sa dat ceea ce britanicii numesc ordonant", care m trezea dimineata aducndu-mi ceaiul si care mi lustruia ncltrile, serviciu la care nimeni n-ar visa n armata israelian. Dup un prozaic ns mbelsugat mic-dejun englezesc, ni se tineau prelegeri sau fceam exercitii n cmp. Lucram n echipe, iar eu, ca si ceilalti strini, lsam ca initiativele s apartin n mare msur membrilor britanici. Nu cutam s m scot n evident. Nu venisem s-i nvt pe englezi cum s conduc rzboiul. Venisem s ascult, s observ si s-mi lrgesc orizontul militar. nvtmntul era metodic, cu accentul pus pe cum s gndesti si s plnuiesti. Instructorul mi examina lucrarea si m ntreba pe ce criterii am propus o anumit mrime a fortei artileriei si a suportului aerian n cazul unei operatiuni date. El nu era interesat n mod deosebit dac concluziile mele concordau cu solutia scolii. 155

Atitudinea fat de mine era corect, ns rece. Cei mai multi dintre studenti si instructori fcuser serviciul n Orientul Mijlociu si nu aveau nici o simpatie deosebit pentru Israel si evrei, ntr-o zi ziarele publicau lungi reportaje despre procesul unui ofiter britanic acuzat c acceptase s fie mituit de Israel n timpul Rzboiului de Independent, n timpul pauzei de amiaz am fost supus unui interogatoriu amnuntit, ca un criminal n boxa acuzatilor, de ctre tovarsii mei britanici, care m ntrebau dac nu-mi era rusine. Ei au respins argumentul meu c rusinat ar trebui s se simt acela care a primit bani pentru vnzarea de arme apartinnd armatei sale si nu acela care a cumprat armele ca s-si apere viata si tara. Ei mi-au spus c banii evreiesti puteau zpci de cap pe orice ofiter britanic integru aflat la mare strmtoare. Am citit despre iarna englezeasc, iar acum o simteam pe pielea mea, cu ploaia, zpada si lapovitele sale. Dar ea mi oferea o anumit satisfactie, o mic rsplat pentru atitudinea colegilor mei studenti. Eu, nscut n nsorita Degania, m voi ntoarce de la un exercitiu glacial si teapn, ns cu nasul uscat. Gazdele mele, nscute n aceast insul, se vor nvrti aici nfofolite n lungile lor fulare de ln, ba tusind, ba suflndu-si nasurile rosii. Cursul nu era pretentios. Puteam pleca n fiecare joi pentru un lung weekend, ceilalti ofiteri n automobilele lor, ca s-si petreac nvoirea acas, eu cu trenul, ca s-o ntlnesc pe Ruth la Londra. Acest obicei al weekend-ului a dus la o mic ncurctur. Regele George al Vl-lea a murit n luna februarie, ntr-o miercuri, cred. Un afis pus n sufrageria de la baza armatei anunta c o panglic neagr de doliu trebuia purtat la bratul stng, iar seara cravat neagr. Neavnd nici una nici alta, m-am dus n grab pn la satul din vecintate si le-am cumprat, purtndu-le la cin, n seara acelei zile, conform instructiunilor. Spre surprinderea mea am constatat, cnd am intrat n sala de mese, c eram singurul purttor de doliu la moartea monarhului. Vecinii mei de mas mi-au explicat c participantii la curs erau n mod special dispensati de purtarea doliului n acea sptmn si c vor purta zbranicul doar n sptmna urmtoare. S-a admis c toat lumea avea acas panglica si cravata, pstrate de la anterioarele zile de doliu national si c le vor pune n weekend. Ctre sfrsitul cursului, relatiile mele cu ceilalti s-au mbunttit. Membrii britanici din echipa mea le-au spus, evident, prietenilor lor c dovedisem mai mult receptivitate dect era de asteptat de la un strin, ba chiar si simtul umorului, ceea ce nu era ctusi de putin de asteptat. Ne-am dat unii altora adresele, iar la ntoarcerea mea n Israel am primit mai multe crti postale ilustrate. Nu pot pretinde c cele trei luni petrecute la Devizes28 au fcut din mine un tip britanic, dar mi-au dat o viziune mai exact asupra unei frnturi din Anglia, asupra englezilor si a modului lor de a aborda problemele militare. 156 Ajuns acas dup sederea mea n Anglia, am fost chemat de seful Statului-Major General, Igael ladin, care mi-a propus numirea ca adjunct la statul-major si ca sef de operatiuni. Trebuia s-I nlocuiesc pe generalul-maior Mordehai Makleff, care trebuia s mearg ntr-un concediu de studii. Am refuzat. I-am explicat lui ladin c prin caracterul meu nu eram potrivit pentru postul de adjunct, post n care trebuia s m fac ecoul vocii superiorului meu. Nu aveam nici o rezerv asupra naltei autoritti a Iui ladin si i-as fi ndeplinit ordinele chiar dac n-as fi fost de acord cu ele. Dar nu-mi puteam ascunde propriile mele puncte de vedere si mi-ar fi fost greu s-1 reprezint dac socoteam c gresea. A fi adjunctul su era un lucru, iar a fi subordonatul su era alt lucru. ladin m-a ascultat, m-a nteles si a regretat c-1 refuz, dar nu a ncercat s-mi schimbe punctul de vedere, numindu-m n schimb general comandant al Comandamentului din Nord. Am servit n acest post n urmtoarele sase luni, pn la numirea mea ca sef al Sectiei Operatiuni a Statului-

Major General, n decembrie 1952. Mi-am mutat familia n Nord, nchiriind o csut pe o strad linistit din Tivon, la jumtatea distantei dintre Haifa si Nahalal, la o distant rezonabil de cartierul general al comandamentului. Am o amintire de nesters despre tentativa mea de a face dulgherie la Tivon. Dealurile din apropiere erau acoperite de btrni stejari, iar unii dintre acestia au fost doborti ca s se taie drumuri spre noile proprietti de stat. Cu ajutorul atelierului de tmplrie din Nahalal, am fcut din trunchiuri de stejar trei mici mese de grdin. Nu erau nicidecum confortabile, dar erau foarte impresionante, n special picioarele lor strmbe. lael studia la liceul real din Haifa, n timp ce Udi si Assi mergeau la scoal la Nahalal. N-am avut nevoie de o perioad de rodaj" la noul comandament. Regiunea nordic o cunosteam din copilrie. Problemele de la frontiera cu Siria mi erau familiare din experienta acumulat n comisiile mixte de armistitiu. I-am adunat pe ofiterii de la statul-major, asa cum fcusem si la Comandamentul din Sud, spunndu-le c dac vreunul doreste s fie transferat la alt unitate nu avea dect s-o spun, iar eu i voi da recomandarea. Doream s lucrez cu ofiteri care nu aveau gnd de duc. Nu-mi amintesc s fi plecat vreunul. stiu c ofiterii superiori de stat-major care au lucrat cu mine n lunile care au urmat erau de prim clas, mai ales doi dintre ei: colonelul Haim Bar-Lev, seful statului-major al comandamentului, si maiorul Ariei (Arik) saron, ofiter cu informatiile. n Nord nu am ntlnit problemele care mi-au angajat interesul n Sud: infiltrarea de arabi de peste granit si colonizarea n desertul nelocuit. Cu toate acestea, guvernarea militar ocupa un loc important n activitatea 157 comandamentului. Arabii din Israel erau n mare msur concentrati n regiunea nordic. Ei triau n aproximativ o sut de sate, majoritatea lor n Galileea. Existau arabi si n Nazaret, precum si n satele de de-a lungul vii seci Ara, care mergea de la coasta Mediteranei, de lng Hadera, pn n apropiere de Valea lezreelului. Comunitatea arab este o parte integrant a Israelului, clar nu pentru c aceasta a fost optiunea sa. Nici un arab nu dorea s fie israelian. Faptul de a apartine statului Israel a fost un rezultat al Rzboiului de Independent, impus nou de poporul lor. Cnd ambele prti au semnat acordurile de armistitiu, ei au fost confruntati cu alegerea de a deveni cetteni ai Israelului sau de a-si prsi casele si a se muta n una din trile arabe. Cu putine exceptii, au ales s rmn si s accepte cettenia israelian. n astfel de circumstante, exista o profund lips de ncredere ntre arabii israelieni opozanti si evreii israelieni. Evreii au nvins armatele arabe, dar nu si ura lor. n administrarea zonelor arabe, guvernarea militar trebuia de acum s gseasc o cale de mijloc ntre atitudinea corect fat de arabi ca cetteni ai Israelului si constientizarea prudent a faptului c ei puteau servi drept coloana a cincea si c satele lor puteau deveni baze pentru acte ostile mpotriva statului. Limitele zonei Comandamentului din Nord cuprindeau frontierele noastre cu trei state arabe: Libanul, Siria si Iordania. Aceste frontiere au fost linistite de la semnarea acordurilor de armistitiu, dar nc mai trebuiau reglementate unele probleme cu Siria. Principalele probleme priveau viitorul zonei demilitarizate, dreptul la pescuit al sirienilor n Marea Galileei si statutul zonei Hule dup secarea mlastinilor. Noi am initiat un vast proiect de asanare a mlastinilor din zona Hule, urinnd ca o mare suprafat de pmnt s fie cultivat, iar o portiune s fie lsat neatins ca adpost al psrilor, n ncercarea de a realiza un acord n privinta acestor probleme, mi-am rennoit contactele cu Comisia mixt de armistitiu israeliano-sirian. Presedinte al comisiei, din partea Natiunilor Unite, era un ofiter american numit Texas. Era un brbat destul de amabil, dar nu prea bine informat, ntr-o zi ne-a spus c a aflat despre o miscare

sirian n favoarea reapropierii. El a aranjat o ntlnire special a comisiei, n ziua de 9 octombrie 1952, la Hotelul sulamita din Ros Pinah, la Nord de Marea Galileei, unde si n trecut avuseser loc ntlniri similare cu sirienii. O echip format din patru membri perma-menti, condus de colonelul Jadid, reprezenta Siria, iar eu conduceam delegatia israelian. Curnd a devenit vdit faptul c optimismul presedintelui nu avea substant. Dup deliberri detaliate, Jadid a anuntat n mod categoric c nu era nici pregtit si nici autorizat s discute vreun nou acord care s prevesteasc 158 progresul n directia pcii. Am propus ca n cazul acesta s ncheiem ntlnirea si s mergem s lum masa la hotel. Pentru prima dat n acea dimineat el a acceptat o propunere israelian. Dup prnz, 1-am luat pe Jadid de o parte, pentru o convorbire privat. L-am ntrebat mai nti despre colonelul Bizri, care fcuse parte din delegatia sirian n perioada negocierilor de armistiutiu. ntr-o zi din acea perioad, stteam de vorb cu Bizri, cnd Jadid s-a apropiat si 1-a bruftuluit: Ce puneti la cale voi, doi ovrei, pe la colturi?" Jadid mi-a spus c Bizri era acum membru al delegatiei siriene la ONU. Mama sa, care se pare c era evreic, se convertise la islamism si se cstorise cu un arab. n legtur cu chestiunile ridicate de mine la ntlnirea oficial a comisiei, Jadid a spus c, dac zona demilitarizat era s fie mprtit, Siria ar fi dorit toate zonele de la Est de Hule si Marea Galileei, inclusiv asezrile evreiesti Dardara, Susita si Tel Katir. Singura exceptie pe care erau gata s-o ia n considerare era kibutul Ein Gev, prima colonie evreiasc pe trmul estic al Mrii Galileei, pe care 1-ar fi lsat n minile Israelului. El spunea c stie c nu era o propunere practic, dar c Damascul prefera s prezinte situatia cu toate problemele sale nerezolvate, n vederea semnrii unui acord aditional cu Israelul. Siria avea s continue s se situeze pe aceast pozitie si s o exprime ntr-o form tot mai extremist cu fiecare an ce trecea. PARTEA A HI-A sEF DE STAT-MAJOR (1953-1957) 12 FURIND O ARMATA n ziua de 7 decembrie 1952, am fost numit sef al Sectiei Operatiuni a Statului-Major General, post pe care 1-am detinut vreme de un an, pn la numirea mea ca sef al statului-major, n ziua de 6 decembrie 1953. n timpul acestui an m-am strduit s dezvolt capacitatea operational a armatei singura finalitate a existentei unei armate , ascutindu-mi uneltele pentru aceast treab: organizarea de unitti de lupt adevrate si ridicarea standardelor fiecrui combatant. Predecesorul meu la Operatiuni a fost generalul-locotenent Mordehai Makleff, care avea s devin seful statului-major dup demisia generalului-locotenent Igael ladin. Numirile noastre au avut loc n timpul unei perioade dificile din punct de vedere financiar pentru armat. Rzboiul de Independent trecuse, iar priorittile trii erau primirea, absorbtia si colonizarea mai multor sute de mii de noi imigranti, care ajunseser la trmurile Israelului n cei ctiva ani de la instituirea statului. Banii vistieriei publice trebuiau canalizati ctre serviciile esentiale pentru imigranti si pentru proiectele civile de dezvoltare, iar bugetele celorlalte ministere, inclusiv acela al aprrii, trebuiau drastic reduse. Makleff a czut de acord, n principiu, cu mine c unittile de lupt ale armatei trebuia s fie ntrite pe seama unittilor de serviciu, iar acest principiu s-a reflectat, ntr-adevr, n programul trienal adoptat de Statul-Major General la sesiunile consacrate reorganizrii armatei n conditiile bugetului nostru restrns. S-a admis, n general, c trebuia s schimbm caracterul unittilor de lupt. Ele nu mai erau ceea ce fuseser n Rzboiul de Independent. Multi ofiteri le prsiser.

Cei mai buni dintre recrutii care si fceau serviciul militar optau pentru aviatie sau marin. Multi dintre noii imigranti, lipsiti de experienta de viat si de gradul de clire al Israelului asediat, aveau nevoie de o instruire mai ndelungat. Unittile aveau efectivul descompletat si erau prost echipate. 163 Am sesizat efectele standardului de lupt sczut al unittilor noastre de infanterie n actiunile minore de la granit care au avut loc dup Rzboiul de Independent. La nceputul anului 1953, incidenta infiltrrii pentru sabotaj si asasinat a crescut si au fost ntreprinse mai multe raiduri de represalii, la scar mic, mpotriva bazelor teroriste din satele arabe sau din apropierea lor, imediat dincolo de granit. Rezultatele au fost nesatisfctoare, n unele cazuri detasamentele noastre s-au ntors dup ce unul sau doi oameni fuseser omorti, iar altii rniti, fr s-si fi ndeplinit misiunea. Am considerat c treaba mea era s schimb toate acestea si s formez unitti de lupt pe care ntotdeauna s ne putem bizui c si vor atinge obiectivele. Eram ncredintat c aceasta trebuie s fie singura preocupare a sefului operatiunilor. Eram constient de marea important a efecturii schimbrilor organizatorice necesare n structura armatei. Abolirea spltoriilor militare si utilizarea serviciilor din spitalele civile pentru personalul armatei sau reducerea numrului buctriilor de campanie ar fi dus la procurarea de mai multe fonduri disponibile pentru armamente. Dar aceste schimbri puteau fi fcute fr ca vreunul s trebuiasc s se trasc pe burt prin gardul de srm ghimpat al inamicului cu riscul de a fi mpuscat de la spate. M preocupa omul care lupt, deoarece el era ascutisul uneltei armatei, iar un soldat din armata Israelului n permanent amenintat de vecinii si trebuia s fie ntotdeauna gata de rzboi. Dac am esuat n actiuni minore de la granit, cum esuasem n anii anteriori, cum aveam s rezistm armatelor arabe pe cmpul de btlie? Nici un grad de reorganizare n-ar fi schimbat functia fundamental a Fortelor de Aprare ale Israelului: aceea de a fi ntotdeauna pregtite pentru lupt n mod corespunztor. Mi s-a prut c recentele esecuri se datorau atitudinilor schimbate de dup Rzboiul de Independent, n trei directii: gradul de pregtire al soldatului de a-si risca viata pentru ndeplinirea misiunii sale; locul si ndatoririle ofiterului n btlie; si modul de abordare fundamental de ctre Statul-Major General a cuantumului de pierderi ntr-o perioad de ostilitti limitate. Nu era greu de schimbat modul de abordare al Statului-Major General si, n consecint, m-am ntlnit cu ofiterii de Operatiuni de la toate comandamentele. Le-am spus c, n viitor, dac vreun comandant de unitate va raporta c misiunea sa nu a fost ndeplinit pentru c nu a putut birui forta inamicului, explicatia sa s nu poat fi acceptat dect dac a suferit pierderi de 50 la sut. Expresia s nu poat" este relativ, iar problema este ct de mare trebuie s fie efortul depus pentru nfrngerea rezistentei inamicului, n asa fel nct misiunea s fie dus la bun sfrsit. Atta vreme ct unitatea nu si-a pierdut puterea de lupt ea trebuie s mearg la atac. Ceea ce am lsat neexprimat prin 164 viu grai le-a fost transmis ofiterilor prin expresiile fetei mele. Ei n-au mai avut nici o ndoial c dac esuau n executarea ndatoririlor lor trebuiau s fac fat unei justificri detaliate si c, n cazul n care explicatiile date nu m satisfceau, viitorul lor n armat era pus sub semnul ntrebrii. Factorii care au ajutat la realizarea unei schimbri efective a standardelor de lupt, n anul n care Makleff a fost sef al statului-major, iar eu sef al Sectiei Operatiuni, au fost canalizarea recrutilor

cei mai bine educati ctre unittile de lupt si, mai presus de toate, nfiintarea unei unitti speciale cunoscute sub denumirea de Forta 101. Aceasta era o unitate de voluntari care ntreprindea operatiuni speciale de cealalt parte a granitei. Comandant era ndrznetul si nteleptul n lupt maior Ariei saron, pe care 1-am cunoscut bine si 1-am admirat pe vremea cnd a fost ofiterul meu de informatii la Comandamentul din Nord. Arik, cum toat lumea i spunea, a adunat n unitatea sa oameni unul si unul, cei mai multi dintre ei rezervisti. Mrturisesc c atunci cnd propunerea de a se nfiinta aceast unitate a fost adus n fata Statului-Major General, n luna mai 1953, eu n-am sprijinit-o. Consideram c problema noastr primordial era nu represaliile mpotriva teroristilor arabi, ci cum s mbunttim capacitatea de lupt a armatei noastre, n fapt, ns, tocmai influenta efectiv a acestei unitti a dus la realizarea telului pe care l aveam n vedere: ridicarea standardelor de lupt. Forta 101 a operat cu o asemenea strlucire nct reusitele sale au fost un exemplu pentru toate celelalte formatiuni din armat. Ea a demonstrat posibilitatea ndeplinirii cu succes a acelei categorii de misiuni n care celelalte unitti dduser gres. n ianuarie 1954, la cteva sptmni dup ce am devenit sef al statului major, Forta 101 a fuzionat cu trupele de parasutisti, iar Arik a devenit comandantul Batalionului de Parasutisti. Ctva timp dup aceea, doar aceast unitate a ntreprins toate actiunile de represalii mpotriva teroristilor arabi si raidurile dincolo de granit. Mai trziu s-a admis din ce n ce mai mult c astfel de sarcini puteau fi date si altor unitti. Trupele de parasutisti au ncetat de a fi doar o formatiune militar si au devenit un concept si un simbol simbolul luptei curajoase pe care celelalte formatiuni din armat au ncercat s-1 onoreze. Prin trupele de parasutisti, armata si-a recptat ncrederea n sine si de-acum realmente rareori un comandant de unitate ne ntorcea din actiune avnd de explicat esecul misiunii sale. Numirea mea ca sef al statului-major m-a asezat n vrful piramidei armatei si am devenit constient de faptul c trebuia s garantez imaginea Fortelor de Aprare ale Israelului. stiam, de asemenea, ns, c aveam de adus acele schimbri pe care le socoteam esentiale, furind armata pe care o doream. Am nteles c va trebui acum s am de-a face cu probleme pe care mai nainte 165 reusisem s le ocolesc. Un sef de stat-major, ndeosebi n timpuri de liniste relativ, este ocupat cu probleme administrative si tehnice efective, buget, armament, echipament, ntretinere , fiind, pe lng aceasta, departe de unittile de lupt din cmp. Cu ct urcam n ierarhia militar, cu att mai mult se lrgea prpastia dintre mine si btlie, n loc s lupt, trebuia s le spun altora ce s fac. Trebuia s emit directive, s dau ordine orale si scrise, dar n cmp, n btlie problemele trebuiau rezolvate de combatanti. Stnd la cartierul general al Statul ui-Major General, mi venea greu s determin, iar uneori s influentez caracterul luptei duse de unittile noastre n ndeprtatul Negev sau la granita Iordaniei. Eram silit s vd lucrurile prin ochii lor si prin rapoartele lor. Comandantii de pe cmpul de lupt trebuia s-mi spun ce puteau si ce nu puteau s fac. Se ntelege c am simtit o mare mndrie devenind soldatul numrul unu al Fortelor de Aprare ale Israelului. Dar chiar si la apogeul ceremoniei n care Ben-Gurion mi-a pus nsemnele rangului si am primit steagul de sef al statului-major, faptul acesta nu m-a exaltat. Am nteles dimensiunea responsabilittii mele si eram gata s mi-o asum cu credint si devotament. La sfrsitul ceremoniei, secretarul Cabinetului a venit la mine si, cu un aer degajat, mi-a spus c acum trebuia s-mi schimb firea de partizan, s fiu mai circumspect n modul de a fi, s devin mai respectabil. Trebuia, mi-a spus el, s fasonez un nou Mose Dayan". I-am spus c era departe de a-si fi atins tinta. Nu eu trebuia s m schimb, ci imaginea sefului de stat-major

trebuia schimbat. Nu eu eram acela care trebuia s-si croiasc un nou costum, ci armata era aceea care cptase un nou sef. Intentionam s schimb stilul si capacitatea armatei, s nltur prpastia dintre seful statului-major si simplul soldat, s reduc ceremonialul, s introduc mai mult simplitate n deprinderile de munc ale ofiterilor inferiori si s ocup posturile de la esaloanele superioare cu ofiteri tineri, talentati si cliti n btlie, care luptaser n Rzboiul de Independent. Am nceput schimbarea stilului n propriul meu cabinet de lucru. Am desfiintat postul de aghiotant al sefului de stat-major si i-am preluat spatiul. Am trimis unei unitti din teren masa pe care o utilizasem ca sef al Sectiei Operatiuni. Masa mea a fost acoperit cu o fat de mas kaki si cu un cristal. Am transformat n sal de conferint cabinetul spatios si bine mobilat care pn atunci apartinuse sefului statului-major. Doream ca acei comandanti din teren care veneau s m vad s simt c veneau la cartierul general al unui comandament superior, care nu era foarte diferit si nici izolat de al lor. Cnd vizitam unittile din teren purtam haine de lucru, sedeam pe jos cu soldatii, m murdream de noroi sau de praf ca si ei. 166 Am fcut o multime de vizite neanuntate, n timpul noptii, de cele mai multe ori singur la volan. Doream s verific dac unittile erau ntotdeauna gata s intre n actiune, s m asigur c la fiecare cartier general de comandament se gsea n permanent un ofiter superior responsabil si stteam de vorb cu soldatii care se ntorceau dintr-un exercitiu de noapte sau de la posturile lor de gard din avanposturi. Doream s aflu ce s-a ntmplat, dac era dup o actiune sau ce probleme speciale se ntrezreau naintea unei operatiuni. Doream s aud cum stau lucrurile de la ei, direct de la surs, fr intermediari si eram ncredintat c tinerii ofiteri voiau s aud ceea ce aveam a le spune direct de la mine, cu propriile mele cuvinte si n stilul meu. Cei din imediada mea apropiere la statul-major, secretarul meu si seful meu de birou, socoteau c artam prea putin respect pentru principiul lantului de comand. Ei credeau lucrul acesta din cauza contactului meu direct cu unittile de esalon inferior, prin vizite inopinate, fr nstiintarea prealabil a interventiei la comandamente. Probabil c aveau dreptate, dar eram incapabil s m comport altfel si nici nu voiam s-o fac. Am nteles, am cerut, apreciat si aprobat munca ordonat si sistematic a statului-major, cu conditia ca aceasta s nu ridice o barier ntre mine si trupe si s nu m mpiedice de la pstrarea unui contact direct cu toate rangurile armatei. Cnd vreo problem mi strnea interesul, doream s-o discut cu persoana n mod nemijlocit responsabil de aceasta. Din timp n timp trebuia s aduc n centrul atentiei ntregii armate vreo insuficient ntro zon important, cum ar fi standardele de lupt sau starea trupelor noastre blindate. Am fcut aceasta ori de cte ori am considerat c erau necesare eforturi speciale spre a birui mediocritatea sau dificulttile sau spre a scutura unittile si a le scoate din rutina letargic. Numirea mea de ctre Ben-Gurion ca sef al statului-major a fost ultimul su act oficial n calitate de prim-ministru si ministru al aprrii, nainte de a fi demisionat n decembrie 1953 si a se retrage la kibutul Sdeh Boker, n Negev. (El avea s rmn acolo pn la rechemarea sa n fruntea guvernului, n februarie 1955). Ministrul de externe Mose sarett i-a succedat ca primministru, iar Pinhas Lavon a devenit noul ministru al aprrii. A fost prima dat cnd portofoliul de ministru al aprrii si acela de premier au fost detinute de oameni diferiti. Trebuia s existe o strns cooperare si coordonare ntre ambele, n loc de aceasta, a existat frictiune nc de la bun nceput, din cauza divergentelor politice si personale. Fiecare avea propria sa viziune asupra politicii Israelului si a nevoilor de securitate din acea vreme. Anul 1954 a fost un an extrem de dificil. O dat cu evacuarea fortelor Marii Britanii de la Canalul Suez, America ncerca s-si stabileasc propria sa influent n Orientul Mijlociu. Ea a fcut-o curtnd statele arabe, existnd

pericolul ca 167 balanta militar s se ncline puternic mpotriva Israelului. Egiptul si-a nsprit blocada mpotriva navelor si ncrcturilor israeliene la Canal si n Golful Aqaba. O rezolutie a Consiliului de Securitate din luna noiembrie 1951 ceruse Egiptului s aboleasc limitrile impuse navigatiei israeliene pe Canal. Egiptul a respins rezolutia. Nici o nav israelian nu trecea prin Canal, cu exceptia a ceea ce Egiptul hotra c sunt ncrcturi non-strategice, purtate de vase nonisraeliene, crora din cnd n cnd li se permitea trecerea. La sfrsitul anului 1953, Egiptul a impus o interdictie total asupra tuturor ncrcturilor spre sau dinspre Israel, n interiorul Israelului, incidenta asasinatelor si sabotajelor comise de teroristii infiltrati era n crestere. Israelul se simtea izolat, lipsit de prieteni, tiat de lume. Primul-ministru sarett a vzut solutia n termeni diplomatici: eforturi de a face ca America s-si schimbe politica n Orientul Mijlociu, dndu-ne ajutor militar si garantii de securitate; eforturi de a determina Consiliul de Securitate al ONU s forteze Egiptul s ridice blocada, chiar dac puterile prietene soviau s se implice, iar cnd, n cele din urm, o rezolutie fravorabil a fost prezentat, n martie 1954, Rusia i-a opus vetoul su. Acest exercitiu diplomatic, care urmrea s demonstreze drepturile internationale ale Israelului, a sfrsit prin a demonstra slbiciunea n plan international a Israelului. Lavon a considerat c solutia securittii Israelului si a problemelor politice nu putea fi alta dect actiunea militar care s-i mpiedice pe arabi s ne atace. Ben-Gurion nu mprtsea modul de abordare al lui sarett. Dar n timp ce el a fost ntotdeauna corect n raporturile sale cu sarett, Lavon a refuzat s accepte autoritatea lui sarett ca primministru. El l privea doar ca pe ministru de externe si i limita interventia n politica de aprare. Nu-1 informa asupra actiunilor armatei la frontiere, iar rapoartele pe care i le transmitea erau partiale si nu ntotdeauna exacte. sarett se plngea c adesea afla despre o operatiune doar cnd se vorbea despre aceasta n ziare. Relatiile mele cu ministrul aprrii s-au rcit n decurs de cteva luni, ceea ce m-a determinat ca n iunie 1954, pe la mijlocul lunii, s-mi prezint demisia. Lavon nu numai c dorea s conduc armata, dar dorea s o fac pe deasupra Statului-Major General. Lua decizii n probleme pur militare, bazndu-se pe sfatul unor ageamii, decizii care contraveneau recomandrilor colegilor mei mai competenti si recomandrilor mele. Ruptura a fost provocat de refuzul lui Lavon de a accepta recomandarea noastr de a achizitiona un anumit tip de tanc care ar fi ntrit capacitatea noastr de atac. Dimpotriv, fr a mi-o spune, el a cutat s aloce fondurile pentru achizitionarea de mortiere grele, o arm de aprare. A refuzat s discute cu mine pe aceast 168 tem sau mcar s-si argumenteze decizia. Pentru el era suficient faptul c, n . calitate de ministru, avea o autoritate superioar aceleia a sefului statuluimajor. Cnd i-am spus c mi pare ru c lua o decizie ntr-o problem de tehnic militar fr s discute cu mine, el pur si simplu a spus c e n 1 ordine". Evident, aceast stare de lucruri nu putea continua. Fie eu trebuia s > plec, fie trebuia ca Lavon s-si schimbe stilul de lucru. Scrisoarea mea de j demisie era menit s forteze o optiune imediat. j Reactia lui Lavon a fost aceea de a m invita la mas si de a-1 blama pe j ' * un oarecare din ministerul su cu privire la nentelegerea" aprut ntre noi. 'j Din remarcile sale initiale era clar c era interesat de aplanarea crizei si de >' punerea la dosar a scrisorii mele de demisie. La sfrsit ne-am strns minile.

Criza fusese depsit, dar ingredientele ei au rmas. ; n ceea ce priveste respingerea de ctre Lavon a activismului politic al lui '( sarett, eram de partea ministrului aprrii. Dar nu la fel stteau lucrurile n > ceea ce priveste exageratul activism al lui Lavon n domeniul securittii, n j repetate rnduri a trebuit s-1 nfrnez de la ordonarea unor actiuni militare i care mi se preau nentelepte. Una dintre divergentele noastre importante se referea la unitatea de Servicii Speciale instituit n timpul Rzboiului de Inde-* pendent din 1948 de ctre un departament atasat ministerului de externe, j unitate destinat unei activitti specifice n trile inamice. Mai trziu aceasta a devenit o ramur a armatei, iar Lavon era doritor s fac uz de ea. Eu socoteam c aceasta trebuia utilizat doar pe timp de rzboi, pe timp de pace pu-l tnd s rmn n somnolent. Deoarece el era ministru si struia n privinta | dreptului su de a se ntlni cu ofiterii superiori fr participarea mea, iar une' ori chiar fr ca eu s-o stiu, 1-am avertizat pe unul dintre ofiterii responsabili ; ai unittii s manifeste prudent fat de zelul lui Lavon de a activa unitatea. n a doua parte a lunii iulie 1954, n timp ce m aflam ntr-o vizit la | bazele militare din Statele Unite, unitatea a initiat o operatiune care mai trziu a fost cunoscut sub denumirea de Ghinionul securittii". Un detasament a i realizat cteva mici actiuni de sabotaj n Cairo si Alexandria. Rezultatul a fost j arestarea si judecarea a unsprezece dintre membrii detasamentului. Unii au | fost condamnati la ani grei de nchisoare. Punctul culminant tragic 1-a constituit sinuciderea unuia dintre membri si executarea altor doi n ziua de l ianuarie 1955. Opinia public israelian era consternat. Cine ordonase astfel de acte: ofiterul superior care comanda unitatea sau ministrul aprrii? Ofiterul insista asupra faptului c primise ordin oral de la ministru, n cadrul unei ntlniri la care nimeni altcineva nu fusese prezent. Lavon pretindea c ofiterul actionase de capul lui. Un comitet de cercetare numit de primul-ministru, comitet 169 ii alctuit dintr-un fost presedinte al Curtii Supreme si din cel dinti sef al sttu]ui-major, a ajuns la concluzia c era imposibil s se determine fr nici o umbr de ndoial cine dduse de fapt ordinul de activare a unittii. Att Lavon ct si ofiterul superior respectiv au rmas cu reputatia compromis. Colegii si din guvern si conducerea Mapai, partidul de guvernmnt, au decis nlturarea lui Lavon. El si-a depus demisia n ziua de 2 februarie 1955, iar guvernul i-a aprobato n ziua de 20 februarie, n acea zi, Ben-Gurion a devenit din nou ministru al aprrii, n scopul de a modera criza, el si-a prsit kibutul din Negev, ntorcndu-se la guvernare si servind, sub conducerea lui sarett, pn la alegerile parlamentare organizate la sfrsitul anului, n noiembrie a devenit din nou prim-ministru si ministru al aprrii. Ofiterul superior implicat n ghinion" a fost si el ndeprtat din post. Deoarece tinerii ofiteri trebuiau s aib rolul esential n armata pe care doream s-o modelm, utilizam prilejul paradei de absolvire a cursului pentru ofiteri, ori de cte ori aveam s le spun ceva deosebit, mi amintesc de un astfel de prilej de la sfrsitul lunii mai 1955, ct si de cele ce le-am spus cadetilor crora le-am dat insignele de ofiteri. Cu cteva zile mai nainte mi fcusem neplcuta ndatorire de a curma cariera unui tnr ofiter care ordonase unui soldat s ndeplineasc o actiune primejdioas, n timp ce el sttuse n sigurant. Un vehicul de-al nostru fusese lovit chiar lng frontier, la Fsia Gaza, si se afla sub focul puternic al egiptenilor. Ofiterul nvinuit trimisese un sofer s-1 recupereze, n timp ce el nsusi se adpostise si emitea

din adpost directive. Le-am spus cadetilor: Nu 1-as fi demis pe acest ofiter dac ar fi ajuns la concluzia c pericolul era prea mare si c era mai bine s abandoneze vehiculul dect s pun n pericol vietile oamenilor. Dar dac s-a decis pentru o actiune ndrzneat, atunci trebuia s nainteze cu soldatii si si s-si sacrifice propria-i viat, mpreun cu a lor. Ofiterii armatei israeliene nu-si trimit oamenii n btlie, ci i conduc n btlie". Oricum, furirea unei armate necesit mai mult dect prelegeri, iar ofiterii au nevoie mai mult dect de curaj si de conducere moral (moral leadership). Ei trebuie s fie bine educati si s aib un intelect bine fasonat. Cei mai multi dintre ofiterii nostri din acea vreme au luptat n rzboiul de Independent si au rmas la acel nivel, neavnd nici o oportunitate nainte de acest rzboi sau ulterior de a frecventa universitatea. Socoteam c aceast situatie trebuie corectat si am introdus sistemul de a-i trimite pe ofiteri la universitate pe cheltuiala armatei. Ei si puteau lua diploma n orice domeniu care fi interesa, de la economie si studii referitoare la Orientul Mijlociu, la istorie si literatur. Un ofiter, care mai trziu a devenit comandant al Corpului Blindat, a studiat filosofia. n acelasi timp, am nceput s-i trimitem pe ofiterii din serviciile 170 tehnice, cum sunt artileria si geniul, la Institutul de Tehnologie din Haifa, ca s studieze subiecte legate n mod direct de activitatea lor. La mijlocul anului 1955 am trimis un detasament de voluntari ntr-o ndrzneat misiune de recunoastere n Sinai, n scopul de a descoperi o cale de acces ctre sarm el-seik, la extremitatea sudic a peninsulei. sarm el-seik domina Strmtoarea Tiran de la intrarea n Golful Aqaba. Egiptenii blocaser canalul navigabil pentru navele israeliene, nchiznd astfel drumul nostru maritim spre Africa de Est si sugrumnd portul Eilat, precum si dezvoltarea hinterlandului acestuia, Negevul. Egiptul nchisese, de asemenea, drumul aerian din zon pentru avioanele noastre civile. Recunoasterea fcea parte din planul nostru de a cuceri sarm el-seikul n cazul n care egiptenii nu ridicau blocada. Rezultatele cercetrii aveau s fac posibil extraordinara ptrundere a uneia dintre brigzile noastre n timpul Campaniei din Sinai, un an si jumtate mai trziu. n ziua de 27 septembrie 1955, Gamal Abdel Nasser al Egiptului a deschis o expozitie militar n Cairo, anuntnd c, n sptmna precedent, Egiptul semnase un acord comercial cu Cehoslovacia, potrivit cruia aceast tar ne va furniza arme, n schimbul bumbacului si orezului". Tocmai acest anunt oarecum inocent al lui Nasser a marcat un punct de cotitur n problemele Orientului Mijlociu, cci al su acord comercial" care n scurt timp avea s fie cunoscut drept afacerea cu arme cehe", a revolutionat proportiile si calitatea armelor furnizate n regiune, permitndu-le sovieticilor s pun ferm piciorul ntr-o zon care le era nchis, deschiznd un al doilea front al rzboiului rece pentru Statele Unite si amenintnd n mod serios existenta Israelului. Conform acestui acord, Egiptul urma s primeasc de la blocul sovietic circa 300 de tancuri mijlocii si grele de ultimul tip, 200 de transportoare blindate, 100 de tunuri blindate autopropulsate, cteva sute de obuziere de cmp, tunuri mijlocii si tunuri antitanc, 134 de tunuri antieriene, 200 de avioane de vntoare MIG-15 si 50 bombardiere Iliusin, pe lng avioane de transport, sisteme radar, 2 distrugtoare, 4 culegtoare de mine, 12 torpiloare, munitie, piese de schimb, echipament terestru pentru aviatie si sute de vehicule de lupt de diferite tipuri. Toate armele mici si usoare trebuiau s fie nlocuite cu cantitti uriase de arme semiautomate rusesti. Aceste arme, tipuri si cantitti pot s nu par uluitoare fat de standardele de azi, dar n acel timp ele reprezentau o accelerare nemaipomenit a ritmului renarmrii n Orientul Mijlociu. Din punct de vedere exclusiv cantitativ, ele nclinau balanta n mod drastic mpotriva Israelului; n

ceea ce priveste calitatea, rsturnarea era nc si mai drastic. Niciodat nu ne-am imaginat c am putea egala vreodat mrimea arsenalelor posedate de statele arabe, dar eram 171 ncredintati c puteam acoperi golul prin capacitatea de lupt superioar a trupelor noastre, n msura n care puteam egala calitatea armamentului lor. n rzboiul modern, ns, elementele privind raza de actiune, viteza si puterea de foc ale aviatiei, marinei si blindatelor avansate din punct de vedere tehnologic pot fi att de superioare nct armamentele inferioare s fie pur si simplu incapabile s le reziste. Pentru fiecare crestere n standardele armelor inamicului trebuie s existe un minimum de mijloace de replic. Fr acesta curajul, orict de mare ar fi, nu poate face fat superiorittii tehnice obiective. Un pilot strlucit ntr-un aparat de zbor cu elice nu are nici o sans n fata unui pilot mediocru dintr-un avion cu reactie. Un tunar ndrznet dintr-un tanc Sherman demodat, tancul de care dispuneam noi, si-ar fi risipit n zadar proiectilele mpotriva blindajului tancului Stalin-3, pe care egiptenii erau pe cale de a-1 primi. Acordul cu cehoslovacii privind armele punea la ndoial capacitatea armatei israeliene de a da expresie avantajelor calittii sale umane. Era clar pentru noi, n Israel, c scopul de cpetenie al acestei masive renarmri egiptene era acela de a pregti Egiptul pentru o confruntare decisiv cu Israelul n viitorul apropiat. Blocada egiptean, planul de a directiona activitatea gherilei palestiniene mpotriva Israelului, nsesi declaratiile lui Nasser, iar acum tranzactia cu armele cehoslovace nu lsau nici o ndoial n spiritele noastre c scopul Egiptului era s ne curete sau cel putin s obtin o victorie militar decisiv, prin care s ne reduc la neputint. Armele sovietice au nceput s curg n Egipt la nceputul lunii noiembrie 1955, iar la reuniunile Statului-Major General noi am considerat c aveau s fie necesare armatei egiptene ntre 6 si 8 luni ca s absoarb si s asimileze cea mai mare parte a noilor arme si a echipamentului respectiv. Trebuia, n consecint, s ne asteptm oricnd la un atac o dat cu sfrsitul primverii care urma sau o dat cu sfrsitul verii, n acest timp era necesar s achizitionm cel putin unele avioane si tancuri care s le poat egala pe cele rusesti. Dificultatea era c sursele noastre erau limitate. Statele Unite si Marea Britanic produceau avioane si tancuri de calitate, ns refuzau s ne vnd arme. Se auzea c americanii si-ar fi putut schimba politica si c ne-ar livra arme defensive, dar chiar si lucrul acesta prea la urma urmelor ndoielnic. Singura surs posibil de tancuri noi era Franta, dar ea producea doar tancul usor AMX. Trebuia s ncercm s obtinem tancul AMX si s ne descurcm cu el si, de asemenea, s reconditionm unele tancuri americane demodate pe care le achizitionasem din surplusul depozitelor din Europa, din anii celui de al doilea rzboi mondial. Ct priveste avioanele, singurii fabricanti europeni, n afar de Marea Britanic, erau Suedia si Franta. Trebuia s ncercm s le obtinem repede din Franta. 172 Erau si alte lucruri pe care le puteam face, iar eu i le-am artat lui BenGurion, ntr-un memorandum pe care i 1-am trimis n ziua de 10 noiembrie 1955. Recomandrile mele priveau reprimarea energic a actelor de ostilitate 1 egiptene sau conduse de egipteni, cucerirea imediat a Fsiei Gaza, care era \ baza operatiunilor teroriste si putea servi drept trambulin pentru o invazie l egiptean, precum si pregtiri pentru cucerirea localittii sarm el-seik, n i scopul spargerii blocadei Golfului Aqaba. s Acestui memorandum i-a urmat o convorbire cu Ben-Gurion, trei zile mai l trziu, n care am recomandat actiunea militar ct mai curnd posibil. Am l adugat propuneri practice n directia ntririi organizrii armatei, dat fiind

j iminenta rzboiului: rechemarea lui Igael ladin ca sef al statului major, a lui l Mordehai Makleff ca sef al operatiunilor si a lui Igal Allon n functia de general comandant la Comandamentul din Nord. Eu urma s nu mai fiu seful ' statuluimajor si s preiau Comandamentul din Sud, care trebuia s conduc rzboiul n Sinai, putnd ns s preiau orice alt comand, Ia Comandamentul din Nord, Central, ori la comanda Corpului Blindat. Ben-Gurion a spus c trebuia s-mi dea pe loc o replic la una dintre recomandrile mele: chiar dac rzboiul ar fi izbucnit, el n-ar fi propus ca eu s fiu nlocuit n functia de sef al statuluimajor. ntr-o ntlnire avut cu el mai trziu n acea zi, mi-a spus s am n vedere actiunea asupra localittii sarm el-seik pn la sfrsitul lui ianuarie 1956. Am tras concluzia c dorea s urmreasc evolutia evenimentelor si c nc nu-si conturase o politic, dar c tindea s favorizeze mai degrab o solutie politic i dect una militar. (In ceea ce priveste actiunea , ea a fost intteprins nu n ianuarie, ci n octombrie 1956). Lunile care au urmat acordului privind armele cehoslovace nu au fost usoare. Trebuia s pregtim armata si natiunea pentru probabila izbucnire a rzboiului si s o facem fr a diminua capacitatea noastr de a face fat problemelor de zi cu zi ale securittii granitelor. Pregtindu-ne pentru provocarea militar egiptean, am stabilit ordinea priorittilor: achitionarea de arme potrivite, oricare ar fi fost sursa accesibil; aprare regional si fortificarea asezrilor noastre de la granit; aprare civil n toat tara; organizarea de servicii privind necesitatea extrem si de rezerve pentru populatia civil, n i ceea ce priveste securitatea granitelor, pe lng c aveam de-a face cu infiltratia, aveam ciocniri militare serioase cu unittile siriene fortificate pe trmul ^ nordic al Mrii Galileei, care trgeau asupra pescarilor nostri, ca si cu unitti ale armatei egiptene care ptrundeau n zona demilitarizat de la granita dintre ' Negev si Sinai, capturnd unele dintre avanposturile noastre. Actiunile i 173 noastre, att mpotriva sirienilor ct si mpotriva egiptenilor, au fost ncununate de succes. Luna aprilie 1956 a adus o oarecare usurare sub forma primelor avioane de lupt Mystere" din Franta si a promisiunii de a cpta si altele. Aceste avioane puteau egala n calitate, ba chiar erau probabil superioare MIG-urilor cu care Egiptul era aprovizionat din belsug de ctre blocul sovietic. Ni se promisese, de asemenea, tancuri AMX si Sherman, din Franta. Marea Britanic acceptase si ea s ne vnd sase avioane de vntoare de noapte Meteor". Statele Unite, ns, rmneau nenduplecate n refuzul de a-si schimba politica de embargo, chiar dac erau constiente de faptul c suma total a armelor pe care noi le puteam cumpra din sursele limitate accesibile nou era insignifiant n comparatie cu cantittile masive care siroiau acum n valuri n Egipt. Totusi, a ne deplnge soarta, n timp ce inamicul nostru devenea mai puternic, nu era modul de a face fat amenintrii sale, iar eu am ncercat s sugerez directia oportun ntr-o adres ctre trupe, la sfrsitul acelei luni. Noi nu aveam un acord cehoslovac de narmare, le-am spus, nici un acord american sau englez. Ceea ce puteam cumpra de la Franta era nensemnat n comparatie cu ceea ce Egiptul cpta de la blocul sovietic. trile care aveau arme refuzau s fac tranzactii cu noi. Exista ns o natiune cu care eram capabili s facem un acord: natiunea Israelului. Un acord israelian" putea descoperi resursele spirituale si materiale ascunse care s ne sporeasc puterea. Puteam face un acord cu muncitorii si dasclii nostri, cu copiii si miscrile noastre de

tineret si, mergnd mai departe, s ajutm la fortificarea asezrilor noastre de la granit si s ntemeiem altele noi. Puteam face un acord cu colonistii nostri veterani, care s vin n ajutor si s-i cluzeasc pe noii imigranti rurali. Puteam face un acord cu soldatii nostri n termen si cu rezervistii ca s lupte pn la capt pentru supravietuirea Israelului, dac rzboiul ar fi venit peste noi. Acordul cu noi nsine era cel mai dificil dintre toate, dar si cel mai promittor. De acesta depindea caracterul statului, calitatea armatei si, mai presus de toate, edificarea natiunii. Cu toate acestea, aceast chemare la efort national suprem nu scdea n nici un fel trebuinta noastr de a ne asigura arme de o calitate mai bun dintr-o surs din afar. Franta era singura tar industrial care rspundea necesittii noastre. Dar la scurt timp dup ce pilotii nostri aduseser n Israel primele dousprezece avioane Mystere", la Paris lucrurile s-au ncurcat. Ministrul de externe francez s-a certat cu ministrul aprrii si incita ca livrrile s fie oprite. Numai la sfrsitul lunii am fost asigurati c primul-ministru Guy Mollet a venit n sprijinul ministrului aprrii, Maurice Bourges-Maunoury si c exista speranta ca livrrile de avioane si de tancuri s continue. Spre a face tangibil 174 aceast sperant m-am dus n Franta, ntr-o misiune secret, mpreun cu simon Peres, directorul general din Ministerul Aprrii, ctre sfrsitul lunii iunie 1956, iar, dup trei zile de convorbiri, am ajuns la acordul ferm privind achizitionarea de arme care s ne fac n stare s facem fat calittii, dac nu cantittii armamentului sovietic al Egiptului. Oricum, armamentul, la care se aduga sprijinul politic sovietic, i dduse Egiptului o formidabil putere militar, iar presedintelui acestuia, Gamal Abdel Nasser, un nemaipomenit sentiment de ncredere, n ziua de 26 iulie 1956, el a uluit lumea cu anuntul, fcut n fata unei multimi entuziaste, n Piata Independentei din Cairo, c el nationalizase Canalul Suez. Era, fr ndoial, cel mai semnificativ eveniment politic al anului, cu consecinte internationale de mare anvergur. Una dintre acestea a fost decizia imediat a Frantei si Marii Britanii de a se consulta asupra a ceea ce era de fcut, iar ministrul de externe francez s-a grbit s plece a doua zi la Londra, ca s-1 ntlneasc pe primul-ministru Anthony Eden. Am auzit despre aceasta de la reprezentantii nostri la Paris, care ne-au informat c fuseser abordati de prietenii nostri din Ministerul Aprrii francez. Ei spuneau c Christian Pineau, ministrul de externe francez, era nsotit de experti militari, ceea ce arta c nu era exclus actiunea militar mpotriva lui Nasser. Ceea ce francezii doreau de la noi era o informatie de ultim or asupra efectivelor si localizrii formatiunilor militare egiptene terestre, maritime si aeriene , asa nct delegatia francez de la Londra s poat fi bine instruit. Ziua care a urmat a fost pentru mine una de mhnire personal. A murit mama, dup o lung boal si a fost nmormntat la Nahalal. Dup funeralii, m-am ntlnit cu Ben-Gurion si i-am propus ca, n situatia creat de actiunea Iui Nasser privind Suezul si nainte ca Egiptul s ne atace, s lansm una din cele trei operatiuni: cucerirea Peninsulei Sinai pn la Canal si stabilirea controlului international asupra cii navigabile; cucerirea localittii sarm el-seik si ridicarea blocadei Golfului Aqaba; preluarea Fsiei Gaza. Ben Gurion a spus c nc nu primisem armele grele si echipamentul necesar purtrii unui rzboi. L-am asigurat c, din cte cunosteam eu armata noastr, ne puteam atinge obiectivele chiar si fr armele promise de Franta. Ben-Gurion se temea c aceasta ne-ar fi putut costa pierderi grele, n timp ce, dac asteptam pn la achizitionarea armelor franceze, i puteam aplica lui Nasser o lovitur decisiv, ntr-un rzboi scurt si cu mai putine pierderi de vieti omenesti. Adevrat, spunea el, situatia international curent era favorabil unei asemenea actiuni, dar cel mai bine era s avem rbdare, s primim noile noastre armamente, s ne ntrim fortele si s cutm o alt

oportunitate de a reduce la zero amenintarea egiptean. 175 Oportunitatea s-a ivit la Londra si Paris, n sptmnile care au urmat. Dup prima ntlnire a delegatiei franceze cu Eden, la Londra, guvernele britanic si francez au hotrt s lanseze o operatie militar comun spre a pune stpnire pe Zona Canalului Suez, a revoca nationalizarea si a-si restabili drepturile n Autoritatea Canalului. Scopul lor era, de asemenea, s-1 rstoarne pe Nasser. Marile State Majore ale ambelor tri au nceput s plnuiasc o operatie la scar mare. Trebuiau mobilizati rezervistii, fortele urmnd a fi concentrate n Malta si Cipru, iar navele trebuiau s se adune pentru o urias operatiune amfibie, aproape la scara celui de al doilea rzboi mondial, dup lansarea initial de trupe parasutate n zona Canalului. Operatiunea era denumit Muschetarul". Ea trebuia s aib loc sub comanda suprem a generalului britanic sir Charles Keightley, comandantul fortelor terestre britanice din Orientul Mijlociu. Amiralul Pierre Barjot, comandant al fortelor franceze, a fost numit adjunct al comandantului suprem. Franta era forta propulsiv din spatele politicii actiunii. Primul-ministru britanic Anthony Eden favoriza si el msurile militare, dar se confrunta cu o serioas opozitie n interiorul trii sale. Iar Statele Unite, chiar dac fuseser obiectul unei grosolane defimri n discursul lui Nasser privind nationalizarea, se opuneau cu fermitate operatiunii proiectate de aliatii lor europeni mpotriva Egiptului. A existat ndoial si sovial chiar pn n ultimul moment, iar vestigiile acestei stri de spirit au dinuit chiar si dup ce a sunat ceasul al doisprezecelea. 13 FRENCH CONNECTIONI Prima indicatie c Franta era interesat n coordonarea cu Israelul a actiunii mpotriva Egiptului ne-a venit n ziua de l septembrie 1956. Aceasta a venit sub forma unui semnal absolut nemijlocit" pe care eu 1-am primit n dimineata acelei zile din partea atasatului nostru militar la Paris, care m-a informat despre planurile anglo-franceze, adugnd c amiralul Barjot avea n vedere ca Israelul s fie invitat s ia parte la operatiune. Mesajul mi-a fost adus n timp ce m aflam ntr-o reuniune cu Statul-Major General. Era prezent Ben-Gurion, iar el m-a instruit s rspund c, n principiu, eram gata s cooperm i Dac ceea ce ei cereau de la noi era doar informatie de spionaj cu privire la fortele armate ale Egiptului, aceast informatie putea fi furnizat prin atasatul nostru militar. Dac francezii aveau n vedere participarea armatei israeliene la actiunea militar, ministrul aprrii era gata s m trimit la Paris spre a discuta lucrul acesta. Dup alte tatonri de lmurire din partea Marelui Stat-Major francez, s-a decis ca seful meu de operatiuni s fie trimis la Paris pentru convorbiri cu reprezentantii militari francezi. S-a ntmplat ca el s fie n Europa n acea vreme, ntlnirea a avut loc n ziua de 7 septembrie. I-am trimis un rezumat al unei directive scrise pe care o primisem de la Ben-Gurion, care spunea c noi eram gata s dm francezilor tot ajutorul posibil. Dac ei aveau nevoie s utilizeze bazele noastre aeriene si navale si dac aveau nevoie de participarea activ a fortelor noastre militare, guvernul de la Ierusalim urma s examineze aceasta si s decid. Am adugat c n rspunsul dat la ntrebrile francezilor el trebuia s fie sincer n privinta capacittii noastre si a limitelor noastre n diferitele domenii. Dac era ntrebat de angajamente, trebuia s cntreasc oportunitatea venirii mele n Franta. Amiralul Barjot a fost principalul reprezentant francez la ntlnirea de la Paris, care a avut loc ntr-o locuint privat. El era deosebit de interesat n informatia asupra Egiptului si dorea s cunoasc ce posibilitti existau ca 177

avioanele franceze s aterizeze n Israel, n cazul n care ar fi fost silite s o fac. S-a interesat, de asemenea, de capacitatea noastr de a imobiliza fortele egiptene prin ntreprinderea unei actiuni militare n Sinai, n vecintatea granitei israeliene. Amiralul Barjot a explicat c ntrebrile sale, n acel stadiu, erau doar pentru edificare, desi el le punea prin prisma presupunerii c n viitorul imediat se puteau ivi conditii pentru Israel de a participa la operatiuni. Chiar n acele zile n care aveau loc convorbirile exploratorii cu francezii, noi eram tulburati de incursiuni teroriste din Iordania, iar micile noastre unitti de comando au spulberat dou posturi militare puternic fortificate iordani-ene de pe granit, ca ripost militar fat de asasinarea terorist de civili israelieni. Grupurile teroriste erau dirijate de naltul Comandament egiptean, dar noi nu aveam dect alternativa de a reactiona mpotriva obiectivelor din Iordania atunci cnd ele operau de pe teritoriul iordanian. Astfel de actiuni teroare si contrateroare aveau s aib o cert influent asupra cursului ulterior al negocierilor privind Suezul. America si Europa fiind divizate n ceea ce priveste modul de a trata criza Suezului, deteriorarea zilnic a situatiei politice internationale indica aproape certitudinea unui rzboi iminent n regiunea noastr. De aceea am gsit c este oportun ca n cursul lunii septembrie s-i pregtesc pe comandantii nostri militari, atunci cnd am vizitat unittile lor. Doream ca corpurile blindate s-si grbeasc instruirea echipajelor si echiparea tancurilor noastre si am cerut ca forta aerian s-si accelereze programul de instruire a pilotilor, pentru rapida asimilare a aparatelor de zbor cel mai recent achizitionate. Toate avioanele de rzboi pe care le posedam, att cele noi ct si cele vechi, trebuiau s fie folosite dac era s intrm curnd n actiune. Am ordonat diferitelor sectii ale Statului-Major General s examineze din nou planurile probabile pentru frontul egiptean, mergnd de la cucerirea ntregii Peninsule Sinai si pn Ia actiuni partiale si limitate de felul cuceririi Strmtorilor Tiran sau capturrii Fsiei Gaza. La mijlocul lunii septembrie, revizuind aceste planuri cu Sectia de Operatiuni, am prezentat fundamentarea politic si strategic, n concordant cu directivele date de Ben-Gurion. Am spus c aveam de-a face cu probleme internationale si cu propriile noastre probleme speciale si c era necesar s facem distinctie ntre ele. Nationalizarea Canalului Suez era o problem international, nu una a Israelului, desi, desigur, ne privea ndeaproape. Dar scopul nostru nu era s ajungem la Canal si s ne implicm n acea disput. Strmtoarea Tiran si Fsia Gaza, ns, erau altceva. Ele puneau probleme specifice Israelului. Cea dinti era utilizat de Egipt n blocarea navigatiei ctre Eilat, iar cealalt era utilizat de acelasi Egipt ca baz de actiune terorist mpotriva 178 Israelului. O alt problem ce ne privea era concentrarea fortelor egiptene n Peninsula Sinai, pregtite de atac asupra Israelului. Am subliniat c actiunea militar de nfrngere a telurilor Egiptului era probabil s fie ntreprins de noi din propria noastr initiativ fie n acord, fie n dezacord cu vointa celorlalte forte ce operau mpotriva Egiptului , dac guvernul Israelului decidea c situatia o cerea. Directorul general al Ministerului Aprrii, simon Peres, a plecat la Paris n ziua de 19 septembrie ca s ncerce s obtin o nlesnire a conditiilor de plat pentru tancurile si avioanele pe care le cumprasem de la Franta. Peres era prietenul personal al ministrului francez al aprrii, Maurice Bourges-Maunoury, si prin el i-a cunoscut pe primul-ministru Guy Mollet si pe ministrul de externe Christian Pineau. Trebuia s se foloseasc de aceast mprejurare spre a avea convorbiri sincere si neoficiale cu ei pe tema cooperrii politice franco-israeliene n Orientul Mijlociu. nainte ca el s plece, i-am sugerat s insiste asupra a trei conditii de baz privind o asemenea

cooperare, n primul rnd, initiativa trebuia s vin din partea Frantei, iar ea trebuia s invite n mod oficial Israelul la convorbiri n aceast privint. Importanta acestui punct provenea din natura relatiilor noastre cu Franta de pn atunci. Recentele noastre achizitionri de arme din Franta fuseser fcute ntr-un mod oarecum clandestin, de vreme ce exista un acord ntre Statele Unite, Franta si Marea Britanic n ceea ce priveste coordonarea politicii armelor fat de Israel. Acum, dac Franta avea nevoie de ajutorul nostru n criza Suezului, socoteam c se impunea s ncercm s scpm de statutul de prunc aflat sub o tripl tutel si s devenim un aliat cu drepturi egale, ndeosebi dat fiind faptul c interesul nostru comun ne aducea chiar n pragul casei noastre. n al doilea rnd, esential era s evitm situatia n care puteam intra n conflict cu Marea Britanic, ceea ce ar fi putut conduce la o actiune militar britanic mpotriva noastr. O astfel de posibilitate si avea rdcina n caracterul complex al relatiilor britano-israeliene. Marea Britanic avea tratate cu multe state arabe care puteau veni n ajutorul Egiptului. Dac lucrul acesta se ntmpla, putea s apar situatia n care noi trebuia s luptm mpreun cu britanicii pe un front si deodat s ne trezim n conflict cu Iordania pe un al doilea front, lordanie creia Marea Britanic trebuia s-i dea grabnic ajutor militar, conform tratatului de aprare anglo-iordanian. n al treilea rnd, n caz de rzboi, Israelul trebuia s aib posibilitatea rectificrii granitei sale cu Sinaiul, incluznd sarm el-seik, Nakl, Abu, Ageila si Rafa. Acestea erau zone desertice, lipsite de ap si de locuitori. Localitatea sarm el-seik era ocupat n acel timp de bateriile de coast egiptene, gata s 179 deschid oricnd focul asupra oricrei nave care ncerca s ajung la Eilat. Dac n locul acestora s-ar afla acolo o unitate israelian, trmul vestic al Golfului Aqaba ar fi o baz de protectie a liberttii navigatiei. Dac nu, blocada ar fi continuat. Mrturisesc c atunci cnd i-am spus toate acestea lui Peres, m ndoiam de sansele lui de succes, dar gndeam c merita ncercarea, ntr-adevr, dac era cineva care s poat reusi, acesta era simon Peres. El m-a surprins mereu prin energia cu care cuta s realizeze n Franta ceea ce eu socoteam a fi imposibil. La trei zile dup plecarea sa, am primit o telegram n care mi spunea c n convorbirile sale cu Bourges-Maunoury, ministrul aprrii francez explorase posibilitatea unei actiuni comune franco-israeliene mpotriva Egiptului, fr britanici. A transpirat faptul c, n cadrul convorbirilor de la Londra, din ziua de 12 septembrie, ntre Mollet si Pineau si omologii lor britanici, primulministru Anthony Eden si ministrul de externe Selwyn Lloyd, britanicii i-au informat pe francezi c Operatiunea Muschetarul" trebuia amnat; ei trebui-ser s accepte propunerea secretarului de stat al Statelor Unite, John Foster Dulles, de a institui Suez Canal Users Association (SCUA). Franta privea aceast decizie ca pe o abandonare de ctre Marea Britanic a dispozitiei de a ntreprinde o actiune militar contra Egiptului, asa nct Franta trebuia s se orienteze ctre noi. Ministrul francez al aprrii, Bourges-Maunoury, a trimis, de asemenea, un mesaj manuscris lui Ben-Gurion, la a 70-a aniversare a sa, utiliznd prilejul spre a face aluzie la dorinta Frantei de a face ceva" cu Israelul ntru aprarea intereselor ambelor tri, mpotriva agresiunii egiptene. Ben Gurion i-a rspuns, tot ntr-o scrisoare personal, subliniind disponibilitatea Israelului de a coopera n directia unei politici comune n Orientul Mijlociu. Coordonarea era un element important si aceasta prea s fie la originea diferendelor anglo-franceze. Marea Britanic sugera amnarea actiunii militare pn cnd conditiile politice aveau s devin mai favorabile, probabil dup cteva luni, dac nu mai mult; Franta dorea o actiune imediat, n scrisoarea sa ctre Bourges-Maunoury, Ben-Gurion i sprijinea pe francezi n ceea ce priveste coordonarea si se

declara gata s actioneze mpreun cu Franta, chiar fr Marea Britanic. Terorismul se impunea mereu atentiei noastre, iar Ben-Gurion a convocat o reuniune special a Cabinetului, ca s aprobe represalii militare mpotriva Legiunii Arabe din Iordania. Nu doream s agravm conflictul arabo-israelian ntr-o vreme n care Occidentul si arabii erau n conflict n privinta Suezului, dar nu se putea s nu actionm viguros mpotriva Iordaniei. Trebuia s con180 vingem Iordania c atacurile sale sau atacurile din partea unor teroristi care i foloseau teritoriul drept baz asupra unor civili israelieni putea sfrsi doar prin pierderea de prestigiu de ctre guvernul de la Amman. Publicul arab putea privi terorismul mpotriva Israelului ca parte a rzboiului su nobil, care i satisfcea dorinta fierbinte de rzbunare, restaurnd ceva din onoarea sa dup nfrngerea armatelor arabe n Rzboiul de Independent al Israelului. La criticile venite de peste ocean, guvernele arabe, inclusiv regele Hussein al Iordaniei, pretindea c erau neputincioase s previn actele de terorism, despre care spuneau c erau actele refugiatilor palestinieni, n fata propriului lor popor, ns, nu fceau nici un secret din faptul c ncurajau terorismul. Nu aveam nici o ndoial c singura cale de a pune capt atacurilor lor mpotriva civililor israelieni era actiunea viguroas contra obiectivelor specific militare implicate n acestea, n trile din care erau lansate atacurile. Numai acest mod de a proceda putea s aib efectul dorit asupra guvernelor respective, demon-strndu-le c era n propriul lor interes s mpiedice activitatea fedainilor. Dac nu o fceau, armata israelian trebuia s-i loveasc, demonstrnd slbiciunea armatelor arabe, incapacitatea lor de a nfrunta armata israelian pe cmpul de btlie. Consecinta, pentru liderii arabi, nu putea fi dect o pierdere de prestigiu n ochii popoarelor lor. n acea sptmn de la mijlocul lunii septembrie a avut loc o crestere vizibil a anvergurii si cruzimii actelor teroriste din partea Iordaniei, dincolo de punctul n care, n mod normal, am fi putut exercita un control. Un grup de arheologi israelieni care lucra la excavatiile de lng frontier, la Nord de Betleem, a fost secerat de mitraliere, de la cteva sute de pasi. De asemenea, nu departe de Ierusalim, o fat care aduna vreascuri a fost mpuscat si mutilat de legionarii arabi, care i-au tiat o mn, pe care au luat-o cu ei drept trofeu, n Valea Bet She'an, unde rul Iordan constituie granita dintre Israel si Iordania, soldatii arabi au trecut rul, au mpuscat un tractorist care era la arat si i-au aruncat strvul n apa Iordanului. Ben-Gurion a convocat o reuniune special a Cabinetului, pentru data de 25 septembrie, n scopul de a lua n considerare o actiune militar adecvat mpotriva Legiunii Arabe iordaniene. M-am ntlnit cu simon Peres nainte de aceast reuniune, artndu-i posibilele tinte pentru actiunea noastr, pe cnd el m-a pus la curent cu rezultatele vizitei sale la Paris, din care tocmai se ntorsese. tintele erau cele sugerate mie de ctre Ben-Gurion, alese din cauz c acolo stationau trupe, scopul nostru fiind de a lovi n acestea si nu de a face ru civililor. Ben-Gurion era nclinat s autorizeze o actiune de represealii limitate n vecintatea Ierusalimului, asa nct s fie subliniat legtura dintre operatiuni si provocarea iordanian. Altminteri se temea c o angajare 181 militar ntre Israel si Iordania ar fi putut tulbura proiectul unei actiuni comune franco-israeliene contra Egiptului. simon Peres a dat un raport cu privire la convorbirile sale n Franta. Bourges-Mauroury i spusese c Fineau participase la o a doua conferint la Londra, n ziua de 21 septembrie, si c se ntorsese de acolo foarte dezamgit. Aceasta trebuia s fie conferinta de ntemeiere a Asociatiei Utilizatorilor Canalului Suez, cum sugerase John Poster Dulles, dar ministrului de externe Fineau

i-a devenit clar faptul c planul american era n realitate acela de a invalida orice ncercare de opozitie fat de nationalizarea egiptean a Canalului si de a-i opri pe britanici de a ntreprinde vreo actiune militar mpotriva lui Nasser. Primul-ministru Eden era n favoarea unei asemenea actiuni, dar el ntmpina o puternic opozitie n Marea Britanic, inclusiv din partea unor elemente din propriul su partid. Din cele spuse de Bourges-Maunoury reiesea c Fineau i artase lui Eden c, ntr-o astfel de situatie, Franta putea actiona singur, eventual ajutat de Israel. Replica lui Eden, potrivit spuselor lui Fineau, fusese aceea c el nu se opunea acestui plan atta vreme ct Israelul nu ataca Iordania. n ceea ce priveste atitudinea celorlalte Puteri fat de o astfel de actiune, ministrul aprrii Bourges-Maunoury i-a spus lui Peres c el socotea c Marea Britanic se va altura n cele din urm campaniei mpotriva Egiptului si c Statele Unite nu se vor amesteca. Ct priveste Uniunea Sovietic, nu se putea ghici care va fi reactia acesteia, n lumina acestor fapte, Cabinetul francez a hotrt s-1 mputerniceasc pe Bourges-Maunoury s contacteze pe reprezentantii Ministerului Aprrii al Israelului si s-i invite la Paris spre a discuta actiunea militar comun mpotriva Egiptului. Ben-Gurion a spus c trebuia ca problema s fie examinat la nivel politic. El personal nu credea c poate iesi ceva din aceasta, desi i-ar fi plcut s se alture Frantei n operatiunile contra lui Nasser. Pozitia Israelului trebuia s depind de natura cooperrii propuse. Trebuia s fie un parteneriat onorabil, pe baze demne. Ct priveste interesele Israelului, Ben-Gurion nu era ncntat de ideea anexrii Fsiei Gaza sau a Peninsulei Sinai. Ceea ce dorea era controlul coastei vestice a Golfului Aqaba si a Strmtorilor Tiran la gura acestuia, anume localitatea sarm el-seik. Dac strmtoarea era deschis pentru navigatia israelian, Eilat putea s devin un port mare, iar lucrul acesta ar fi adus la viat ntregul Negev. Ct priveste problema relatiilor israeliano-iordaniene, Israelul nu va ataca Iordania dac aceasta nu va da asistent Egiptului si dac nu va permite armatei iraqiene s intre pe teritoriul su. Spre deosebire de Egipt, Liban, Iordania si Siria, Iraqul refuzase s semneze un Acord de Armistitiu cu noi 182 dup Rzboiul de Independent si de aceea se gsea n mod formal n stare de rzboi cu Israelul. Dac Iraqul si trimitea armata n Iordania, cu care noi aveam frontier comun, trebuia s trecem la actiune, s ne deplasm n Cisiordania si s stabilim o frontier defensiv. Ben-Gurion credea c Marea Britanic avea destul influent ca s garanteze neutralitatea Iordaniei si astfel s previn nenecesarele complicatii care ar fi avut loc n cazul intrrii fortelor iraqiene n Iordania. n seara acelei zile, Ben-Gurion m-a informat c se luase decizia trimiterii unei delegatii la Paris, ca s clarifice cu reprezentantii guvernului francez posibilittile unei actiuni comune mpotriva Egiptului. Delegatia avea s fie compus din ministrul de externe Golda Meir, ministrul transporturilor Mose Crmei, directorul general al ministerului aprrii simon Peres si eu. Cteva nopti nainte de a pleca la Paris, una dintre unittile noastre de comando a fost trimis dincolo de granit, ntr-o actiune de represalii contra unui puternic bastion de politie al Legiunii Arabe. Ca de obicei n asemenea angajamente, am petrecut noaptea la cartierul general naintat al unittii, prefernd s urmresc evenimentele pe msur ce ele se petreceau, n priz cu scena actiunii. Am prsit automobilul, cu soferul su, n ariergarda cartierului general, ntr-un kibut de la granit, si am luat-o pe jos pn pe o colin, la cteva sute de yarzi de postul inamic. Cnd mam ntors n kibut, n zori, am constatat c mai multi dintre oamenii mei fuseser rniti de Legiunea Arab, care deschisese foc de mortiere. Printre rniti se afla si soferul meu. Operatiunea a fost o reusit. Bastionul inamic a fost aruncat n aer, iar amplasamentele din

vecintate ale Legiunii au fost pustiite. Dar pretul pltit a fost de 10 morti si 16 rniti, cei mai multi dintre ei din grupul de asalt, cnd au fost atacate pozitiile arabe. Trupele trimise n astfel de misiuni au ntotdeauna de ndeplinit o sarcin dificil, n putinele ore de ntuneric ce le stau la dispozitie, ele trebuie s se catere repede pe coline necunoscute, abrupte, bolovnoase, s captureze n btaia gloantelor pozitiile naintate ale inamicului, s care explozivi la principalul fort al inamicului, s-1 arunce n aer si s se ntoarc, aducndu-si mortii si rnitii. Iar acestea trebuie s le fac fr a beneficia de elementul surpriz. Inamicul i astepta n stare de alert, cunoscnd c dup actiuni teroriste mpotriva noastr se putea astepta la o operatiune de represalii. Unii dintre cei mai buni oameni ai nostri se numrau de obicei la pierderi, deoarece ei erau ntotdeauna n fruntea fortei noastre de asalt. Numai cu dou sptmni mai nainte, cel mai destoinic ostas de comando al nostru, cpitanul Meir Har-Zion, fusese grav rnit ntr-o actiune similar contra unui bastion al Legiunii. Viata i fusese salvat doar printr-o 183 ndrzneat operatie de traheotomie, efectuat de doctorul unittii, sub btaia gloantelor. Pe drumul de ntoarcere la Marele Cartier General, pe cnd mijea ziua, am reflectat asupra grelelor pierderi pe care le sufeream n repetatele actiuni teroriste arabe si n represaliile noastre. Mi se prea c trebuia s ncercm s ajungem la o ciocnire total cu inamicul, care s ne aduc n cele din urm pacea de-a lungul granitelor. Dar misiunea noastr la Paris m-a absorbit iarsi, cu repeziciune, nainte de a pleca n capitala Frantei, delegatia noastr s-a ntlnit cu Ben-Gurion si i-au fost date urmtoarele directive: Israelul nu porneste la rzboi de capul su. Dac prietenii nostri ncepeau, noi ni le alturam, n cazul c ni se cerea s ncepem n paralel, am fi examinat cu simpatie aceast eventualitate. Statele Unite trebuiau informate de iminenta rzboiului si s nu aib obiectii (sau, cel putin, s nu exprime o opozitie determinat). Trebuia s fim asigurati c Statele Unite nu aveau s impun sanctiuni sau un embargou mpotriva Israelului. Marea Britanic trebuia informat, trebuia s fie de acord si nu trebuia s dea asistent statelor arabe n cazul n care acestea se alturau Egiptului. Scopul nostru era s obtinem controlul asupra trmului vestic al Golfului Aqaba, asa nct s garantm libertatea navigatiei israeliene pe acea cale maritim. Putea fi luat n considerare demilitarizarea Peninsulei Sinai, fie si sub supravegherea unei forte internationale. La acestea, eu am adugat trei directive operationale: Fortele fiecrei tri trebuiau s opereze n sectoare separate noi n sectorul nostru, francezii n al lor , chiar si n cazul existentei unui singur cartier general. Aceasta se referea n primul rnd la fortele terestre, mai putin la fortele aeriene. Dac noi primeam ajutor n echipament si dac fortele franceze intrau n Egipt, Israelul putea lua asupra sa cucerirea sectorului estic al Zonei Canalului Suez (ceea ce nsemna Peninsula Sinai). Trebuia s le cerem francezilor echipament, dar nu s facem din rspunsul lor afirmativ conditia participrii noastre la operatiuni. Legtura noastr direct de comunicare era aceea cu Franta si cunosteam pozitia ei, pe cnd atitudinile Statelor Unite si Marii Britanii ne ddeau motive de ngrijorare. Ben-Gurion era nencreztor fat de Statele Unite si suspicios fat de Marea Britanic. si eu eram ngrijorat c Marea Britanic ar fi putut dori s-si demonstreze prietenia fat de arabi, grbindu-se s vin n ajutorul Iordaniei si lansndu-si fortele mpotriva noastr. 184 Pe de alt parte, natura relatiilor dintre Iordania si Iraq nu era cu totul clar n acea vreme.

Iordania oscila ntre o orientare proegiptean si una pro-iraqian, cu probabilitatea de a ntri legturile cu Iraqul, care pe atunci avea pe tron un confrate hasemit29. n iunie 1956 cele dou tri constituiser la nalt nivel un comitet de aprare comun, n scopul coordonrii planurilor privind ajutorul militar iraqian acordat Iordaniei, hotrndu-se stationarea unei divizii iraqiene lrgite la granita iraqiano-iordanian, care s fie gata de a veni n ajutorul Iordaniei n caz de urgent. La scurt timp dup aceea, cele dou rude hasemite, regele Hussein al Iordaniei si regele Faisal al Iraqului29, s-au ntlnit spre a lua n considerare mutarea formatiunii iraqiene pe teritoriul iordanian. Ben-Gurion nu fcea un secret din temerea sa fat de o astfel de miscare de trupe sau din hotrrea sa de a reactiona n plan militar dac ea avea loc. Problema era ce ar fi fcut Marea Britanic n cazul n care izbucnea un rzboi ntre Israel si Iordania. Am plecat spre Franta n seara zilei de 28 septembrie, fcnd escal pe timpul noptii la Bizerta, pe coasta tunisian, si ajungnd a doua zi pe un aerodrom militar de lng Paris. Era o smbt nsorit de toamn, iar familiile se relaxau n pace n grdinile din lungul Senei, pe cnd pescarii stteau calmi pe maluri, ncercndu-si norocul. Era o cortin absurd ce ne desprtea de convorbirile dramatice pe care trebuia s le sustinem. ntlnirea a avut loc n dimineata urmtoare, duminic, ntr-o atmosfer de ajun de rzboi, n casa din Montparnasse a lui Louis Mangin, adjutantul de ncredere si consilierul politic al ministrului aprrii, Bourges-Maunoury. Francezii erau reprezentati de ministrul de externe Christian Pineau, de Bourges-Maunoury, de Abel Thomas, director general n Ministerul Aprrii, si de generalul Challe, adjunct al sefului statului-major pentru problemele fortelor aeriene. Pineau, constient, ca noi toti, de solemnitatea momentului, a deschis reuniunea cu o sincer si convingtoare retrospectiv de fond. Dup nationalizarea de ctre Nasser a Canalului Suez, a spus ministrul de externe, pentru Franta a devenit clar c trebuia s fac uz de fort contra Egiptului. Statele Unite erau mpotriv, nedorind s tulbure acordurile de pace pe care spera s le obtin de la Uniunea Sovietic. Dulles nu reusea s recunoasc faptul c rusii exploatau aceast atitudine american si ptrundeau adnc n Egipt. Tocmai n acel timp pilotii" care treceau vasele prin Canal erau ofiteri ai marinei sovietice. n ceea ce-i privea pe francezi, a spus el n continuare, cea mai potrivit dat pentru actiunea militar era cu putin nainte de mijlocul lunii octombrie: Mediterana avea s fie relativ calm pn atunci, dar furtunoas mai trziu, iar 185 el gndea c lucrul cel mai bun pentru actiune era ca aceasta s aib loc naintea alegerilor prezidentiale din Statele Unite. Fineau credea c presedintele Eisenhower nu dorea s apar n ochii electoratului american drept unul care caut neaprat s se reconcilieze cu Uniunea Sovietic, nct s fie gata s-si sacrifice aliatii, Marea Britanic si Franta. Ministrul de externe francez a plecat n cursul zilei n Statele Unite, spre a lua parte la reuniunile Consiliului de Securitate. Secretarul general al ONU, Dag Hammarskjold, dorea s propun un comitet cvadrinational, compus din reprezentanti ai Marii Britanii, Frantei si Uniunii Sovietice, ca si ai unui stat asiatic, care s medieze ntre Egipt si Puterile Occidentale, Fineau vznd n aceasta o modalitate de a forta Occidentul s capituleze, asa nct Franta nu trebuia s ezite n a face uz de dreptul ei de veto, ca s nfrng aceast propunere. De asemenea, Franta trebuia s ncerce s-i conving pe britanici c msurile militare anglofranceze erau singura iesire din acea situatie, dar se ndoia c va avea succes. Desi Anthony Eden era n favoarea actiunii, oficialii din ministerul de externe britanic preferau politica asteptrii pasive a vreunui miracol. De aceea Fineau a cerut s exploreze posibilittile unei actiuni comune cu Israelul. n nici un caz nu dorea ca noi s simtim c el cuta ca Israelul s actioneze spre a

ajuta Franta s-si rezolve propriile-i probleme. Dac Israelul lua msuri mpotriva Egiptului, trebuia s o fac spre a-si apra propriile interese vitale, n timp ce Franta si Marea Britanic aveau s-si asume responsabilitatea pentru actiunea militar, ca replic a lor la nationalizarea de ctre Egipt a Canalului. O indicatie privind implicatia acestei formulri a iesit la iveal atunci cnd Fineau ne-a reamintit c, potrivit Tratatului anglo-egip-tean din 1955, pe timp de rzboi Marea Britanic avea dreptul s pun mna pe Canal prin fort, asa nct rzboiul dintre Israel si Egipt putea oferi Marii Britanii pretextul juridic de a-si readuce armata n Zona Canalului. Oricum, a spus ministrul de externe, i-ar fi plcut s aud de la noi c Israelul era interesat n actiunea militar contra Egiptului, mpreun cu Franta, n cazul n care Marea Britanic se retrgea din operatiunea anglo-francez. Dac eram interesati, atunci, desigur, Franta ne-ar fi dat ajutor militar deplin si sprijin politic n Consiliul de Securitate, inclusiv uzul fr rezerve al dreptului de veto n favoarea Israelului. Dac Marea Britanic btea n retragere, Fineau credea c Franta si Israelul puteau actiona mpreun n unul din dou moduri posibile: fie Israelul putea lansa de unul singur actiunea, primind ajutor militar de la Franta, iar campania odat nceput. Franta trebuia s-si angajeze n ea fortele; fie actiunea putea fi declansat n comun de ctre fortele israeliene si franceze. 186 Fineau a vorbit aproximativ patruzeci si cinci de minute, dup care delegatia noastr a prezentat pozitia Israelului, n primul rnd, eram de acord cu francezii c relatiile cu Nasser nu mai puteau fi reglementate prin mijloace diplomatice. Nu mai exista acum nici o alternativ Ia actiunea militar, n al doilea rnd, noi priveam Franta ca pe prietenul si aliatul nostru si eram din toat inima de acord c actionm n comun cu ea. n al treilea rnd, trebuia s fim siguri de pozitia Marii Britanii, dac ea prsea campania. Va invoca ea tratatul su cu Iordania si i va veni n ajutor dac Iordania ataca Israelul, ori Israelul trebuia s ocupe malul vestic al Iordanului, ca reactie la intrarea fortelor iraqiene n Iordania? Dac o fceam, ne-am fi gsit n situatia n care am fi fost aliati cu Franta ntr-o operatiune militar contra Egiptului pe un front, n timp ce Marea Britanic ar fi fost de partea Iordaniei si a Iraqului, mpotriva noastr, pe un alt front, n al patrulea rnd, ce ar fi fcut Statele Unite? n timpul Rzboiului de Independent, ele declaraser un embargou cu privire la arme n Orientul Mijlociu. Acum America putea s declare un embargou economic, ceea ce ar fi fost o mare nenorocire. si, n sfrsit, ce va face Uniunea Sovietic? Era, oare, probabil ca ea s-si trimit fortele n ajutorul Egiptului? Francezii au fost foarte precauti n rspunsurile lor, spunnd c nu puteau dect s formuleze judecti, fr a dispune de informatia necesar. Cu ct mai scurt va fi campania, cu att mai mari erau sansele ca Uniunea Sovietic s nu poat interveni n mod direct. Dar, spre a nu gresi, trebuia s avem n vedere probabilitatea ca instructorii de zbor polonezi si cehi din Egipt s ia parte activ la lupt, ca piloti. Ct priveste Statele Unite, francezii credeau c Dulles va persista n politica sa de non-actiune", dar c ei nu recomandau ca fie Franta, fie Israelul s-1 abordeze pe aceast tem. Ei au spus c atunci cnd i s-a mentionat lui Dulles c Israelul putea s intervin n criza Suezului, acesta a spus:,,Foarte bine, dar nu nainte de sfrsitul anului", adic nu nainte de alegerile prezidentiale americane, n fond, francezii nu credeau c Marea Britanie ar fi fcut rzboi contra Israelului, atta timp ct Israelul nu initia un atac asupra Iordaniei, n timpul recentelor ciocniri de la frontiera dintre Israel si Iordania, s-a raportat c Eden ar fi spus: Pcat c ele n-au avut loc la granita cu Egiptul". n cursul ntlnirii noastre, a transpirat faptul c Franta nu avea avioane de bombardament adecvate, asa nct dac Marea Britanie se retrgea, campania s-ar fi putut ncheia n mod nesatisfctor chiar dac aviatia militar egiptean era dobort n btlii aeriene , deoarece

aerodromurile de lng Cairo ar fi rmas intacte, iar egiptenii ar fi putut primi noi avioane, continund astfel btlia. Din acest motiv, ca si din altele, francezii au reiterat 187 sugestia lor ca Israelul s declanseze campania, ei fiind siguri c Marea Britanic se va altura, desi ntr-o faz mai trzie. Pe de alt parte, ei au struit asupra faptului c fie si n cazul n care Marea Britanic consimtea la actiunea franco-britanic, ar fi fost de dorit pentru Israel s se alture mai trziu campaniei si s cucereasc Peninsula Sinai, la Est de Suez. n felul acesta Israelul ar fi imobilizat o parte considerabil a armatei egiptene, asigurndu-si un mai bun aranjament de frontier la sfrsitul ostilittilor. Mai mult, dac Israelul punea mna pe Strmtorile Tiran, ar fi avut posibilitatea s instaleze o conduct de petrol ntre portul Eilat si Marea Mediteran. Ministrul de externe francez se astepta s primeasc un rspuns final de la britanici pe la mijlocul lunii octombrie, la sfrsitul dezbaterilor din Consiliul de Securitate. Era clar c Franta nu-si putea finaliza planurile privind campania Suezului pn cnd nu avea decizia Marii Britanii. Pe de alt parte, Pineau dorea s aib acordul Israelului de a se altura campaniei, luptnd ntr-un sector independent, sub o comand separat si declansnd rzboiul din proprie initiativ, naintea britanicilor si francezilor. Dac Israelul era gata n aceast privint, el era ncredinbtat c acest fapt avea s ntreasc sansele unei decizii britanice de participare la actiune. Nu m fericea deloc concluzia acestei prti politice a convorbirilor noastre de clarificare. Clar era c situatia era neclar si c va rmne astfel pn la sfrsitul sedintelor Consiliului de Securitate. Aceast faz de incertitudine era nu numai apstoare n plan politic si frustrant psihologiceste, ci ne ddea dureri de cap si n plan militar, n absenta unei decizii politice rspicate era greu s ducem la capt pregtirile militare, iar dac si cnd decizia avea s fie luat de a merge nainte, timpul aflat la dispozitia noastr avea s fie extrem de scurt. Cum s fi fost atunci capabili s facem ceea ce ni s-ar fi cerut s facem? tinta nemultumirilor, ale Frantei, ct si ale noastre, era Marea Britanic. Adevrul era c participarea britanic la campanie avea o important decisiv. Pe cnd l ascultam pe Pineau, neam reamintit de justetea observatiei lui Ben-Gurion, care spusese c dac Marea Britanic iesea din foc, era probabil ca Franta s fac la fel. Din punct de vedere international, ar fi fost ntradevr dificil pentru Franta s fac fat singur opozitiei Statelor Unite si Uniunii Sovietice. Iar din punct de vedere militar, a merge singur la actiune ar fi nsemnat pentru Franta pierderea importantului avantaj pe care l putea aduce Marea Britanic: avioane de bombardament corespunztoare. Dac francezii sufereau de pe urma codelii Marii Britanii de a lua o decizie ferm, pe noi ne agasa ofensa aditional a ipocriziei britanice. Marea Britanic ura pn si ideea c numele ei ar fi putut s fie ptat ca partener cu 188 Israelul ntr-o actiune militar contra arabilor, dar n acelasi timp pentru ea era bine venit sansa de a exploata conflictul Israelului cu arabii spre a-si justifica actiunea proprie contra Egiptului. Evenimentul cel mai de dorit pentru Marea Britanic ar fi fost un atac israelian asupra Egiptului. Ea ar fi alergat atunci n aprarea Egiptului si ar fi izgonit fortele Israelului, iar de vreme ce trupele britanice s-ar fi aflat n zona Suezului, britanicii ar fi luat n mod automat controlul Canalului. Ministerul Afacerilor Externe de la Londra era convins c n asemenea mprejurri nimeni n-ar fi putut acuza Marea Britanic c este antiarab sau agresoare. Mai mult, Marea Britanic dorea ca noi s ndeplinim functia de rufctor sau de tap ispsitor, fr a fi trebuit s ne ntlneasc si s discute cu noi fat n fat. Ea stia c simplul fapt de a ne

asocia implica ncheierea unui tratat" desi limitat doar la actiunea contra Egiptului , ceea ce putea fi ct se poate de nepopular n lumea arab. De aceea britanicii doreau ca Franta s fie legtura lor izolant cu Israelul. Prin intermediul Frantei ei ne-ar fi determinat s facem ceea ce era dezirabil pentru Marea Britanie, n timp ce si garantau libertatea de a nu lua contact cu Israelul. Am prnzit n casa lui Louis Mangin, unde ne ntrunisem, oarecum fixati de privirea tatlui gazdei noastre, al crui portret domina sufrageria. El fusese faimosul general Charles Emmanuel Mangin, erou n btliile de la Marna si Verdun, din primul rzboi mondial. Casa si mobilierul aveau nc parfumul vechii aristocratii franceze. S-au asezat cu noi la mas Bourges-Maunoury, Abel Thomas de la Ministerul Aprrii si oficialii din armat. Atmosfera a fost nsufletit si vesel, n pofida nversunrii discutiilor noastre din cursul diminetii, n Franta, politica nesincer permitea interferenta bucatelor alese si a minunatului vin rosu. Deoarece amiralul Barjot nu era prezent, iar acei dintre noi care erau ofiteri activi fceau parte din trupele terestre si aviatie, cele mai multe glume la mas s-au fcut pe seama marinei. Mi-a plcut spusa unuia dintre colegii nostri francezi ireverentios! despre un anumit amiral, cunoscut pentru setea lui de publicitate. Sosind ntr-o zi la aeroportul Orly, la vam a fost ntmpinat cu obisnuita ntrebare: Aveti ceva de declarat?" Desigur a spus amiralul , unde este microfonul?" Convorbirile au fost reluate la orele 3,30 PM si au fost acum axate pe aspectele militare ale planului. Francezii au artat c ei nc mai sperau ca Marea Britanie s participe. Dar lucrul cel mai bun era ca actiunea s fie plnuit ca o aventur israeliano-francez, presupunndu-se c Marea Britanie va sta deoparte sau c, dac intra n joc, avea s o fac ntr-o faz mai trzie. Planul curent, Operatiunea Muschetarul", era o operatiune anglo-francez, 189 iar aceasta trebuia s fie acum schimbat sau modificat, punnd Israelul n locul Marii Britanii. Fortele franceze aveau multe neajunsuri. Cel mai important era faptul c i lipseau bazele aeriene destul de apropiate de tint. Conform Operatiunii Muschetarul", bazele Marii Britanii din Cipru ar fi servit si francezilor, iar cea dinti ntrebare era dac Israelul putea fi acum un substitut pentru Cipru. Din punct de vedere tehnic, puteau bazele aeriene ale Israelului s fie utilizate de aparatele de zbor franceze? Eu credeam c prezentarea problemei n sensul c Israelul trebuia s nlocuiasc Marea Britanic n Operatiunea Muschetarul" era suprasimplificat si nerealist si am sugerat o abordare diferit, att n ceea ce priveste examinarea problemei, ct si cutarea solutiilor. Noi trebuia s le spunem francezilor ce forte puteam mobiliza si ce obiectiv militar ne simteam n stare s atacm, iar francezii s ne spun ce puteau ei face si ce forte puteau angaja. Francezii erau foarte doritori s aud ce planuri aveam noi, dar preau oarecum rezervati n prezentarea propriilor planuri. Lucrul acesta se putea explica prin aceea c nc se mai simteau legati de britanici sau pur si simplu din cauz c nc nu-si detailaser planurile. Convorbirile din acea zi s-au ncheiat cu decizia ca n ziua urmtoare s ne ntlnim cu seful statului-major francez, n scopul de a clarifica datele operationale si intentiile si de a examina n termeni practici procurarea de echipament militar francez pentru armata noast-r. S-a decis, de asemenea, ca delegatia francez s vin cu noi n Israel, spre a examina la fata locului practicabilitatea bazelor noastre aeriene, care trebuiau s le nlocuiasc pe acelea din Cipru. L-am ntlnit pe seful Marelui Stat-Major francez, generalul Paul Ely, n dimineata zilei de l octombrie 1956, n casa lui Louis Mangin. Am fost la acea convorbire singurul membru al delegatiei israeliene, dar eram nsotit de mai multi ofiteri si atasati militari. Generalul Ely era

nsotit de generalul Challe, de generalul Martin, ajunctul acestuia, colonelul Simon, sef de operatiuni, un ofiter de marin si Louis Mangin. Desi scopul stabilit al ntlnirii noastre era simplul schimb de informatie si clarificarea anumitor aspecte tehnice, am urmrit s ntresc convingerea sefului armatei franceze c, din punct de vedere militar, operatiunea putea fi ntreprins cu succes chiar si fr participarea britanicilor. Generalul Ely a vorbit cu nsufletire despre Israel. Cu prul sur, nalt si zvelt, arta mai degrab a intelectual. Un brat i era anchilozat. Era tratat cu mare respect de ctre ofiterii si si era limpede c era mai mult dect seful lor. Francezii au nceput cu ntrebarea privind tria fortelor egiptene, iar noi le-am spus ceea ce stiam. Informatia noastr prea s concorde cu propriile lor 190 rapoarte de spionaj. Ei au atacat apoi problema planului operational comun si au ntrebat cum vedeam eu actiunea armatei israeliene si n ce mod ne-ar fi putut ei ajuta. Am spus c noi puteam mobiliza 68 brigzi de infanterie si de blindate si circa 70 de avioane de lupt Mistere", Ouragan" si Meteor". Desi era o armat mic, eu eram ncredintat c i puteam nvinge pe egipteni pe uscat si n aer, chiar dac era s luptm singuri, nu numai fr britanici, ci chiar si fr francezi. Ct privea ajutorul militar, aveam nevoie de echipament si adusesem cu noi o list de cele trebuitoare, dar am spus c ajutorul cel mai important avea s fie campania simultan n compania Frantei. Francezii m-au ntrebat dac ne-am gndit la mprtirea sectoarelor de btlie. Le-am spus c sectorul nostru urma s fie, pentru fortele noastre terestre, la Est de Canalul Suez, si c acelasi sector l viza si forta noastr aerian, cu exceptia unor tinte aditionale. Francezii, socoteam eu, trebuiau s cucereasc Zona Canalului si s scoat din uz aerodromurile de la Vest de Canal. Problema aerodromurilor egiptene avea o important special, din cauza prezentei n Egipt a unor piloti strini, a unor echipaje la sol si a altor experti. Alti piloti puteau fi adusi n grab din Cehoslovacia si Polonia, dac avioanele si aerodromurile rmneau intacte. Puterea aerian a Egiptului se ridica la circa 150 avioane de vntoare MIG si la circa 40 de bombardiere Iliusin". Ct priveste sectoarele navale, socoteam c obligatiile puteau fi n asa fel mprtite nct marina israelian s fie responsabil de aprarea coastei Israelului, iar francezii s atace marina egiptean (pe atunci noi nu aveam submarine). Vedeam campania noastr mpotriva Egiptului n primul rnd ca pe o confruntare ntre fortele terestre, pe cnd sarcina marinei noastre ar fi fost s ajute fortele noastre la Marea Rosie si s apere trmul nostru mediteranean. Cnd am spus c operatiunea noastr trebuia s se limiteze la Est de Suez, francezii au ntrebat dac nu aveam intentia s pstrez un cap de pod pe malul vestic al Canalului. Le-am spus c nu. Nu stiam ce st n spatele ntrebrii, dar ea era n mod evident legat de urmtoarea la care ei se gndeau. Aceasta se referea la Cairo, n timpul convorbirii, m-au ntrebat cum priveam sfrsitul campaniei si dac nu eram de prere c trebuia capturat Cairo. Le-am spus c cucerirea orasului Cairo ar fi creat complicatii politice severe, care cel mai bine era s fie evitate. Lucrul acesta, am spus, era desigur o problem politic de cel mai nalt ordin, iar eu nu fcusem dect s exprim un punct de vedere personal. Nu i-am putut face pe francezi s-si divulge detaliile specifice planului lor. ntrebati asupra triei fortei franceze ce urma s ia parte la actiune, ei au spus c operatiunea anglo-francez se baza pe patru divizii de infanterie si pe 191 bombardarea puternic a aerodromurilor egiptene. Obiectivul era cucerirea Zonei Canalului. n rezumat, francezii au spus c ei ar fi fost satisfcuti dac planul israe-lian era pus n practic si

c aceasta i-ar fi fcut pe francezi capabili s-si ating obiectivele, chiar dac britanicii si retrgeau participarea. M-au asigurat, de asemenea, c noi vom gsi satisfctor planul francez. Ni s-a spus mai trziu c puterea aerian alocat de Franta pentru operatiune se va cifra la 75 aparate P-84" si 25 Mystere-4". Francezii au confirmat c urmau s trimit o delegatie n Israel, care s vad dac bazele noastre aeriene puteau servi aparatele franceze, n special avioanele de transport, si dac puteau asigura aterizarea fortat a altor aparate. Am spus c le puteam oferi toate facilittile pentru inspectie, ns c faptul dac bazele noastre puteau fi utilizate de forta aerian francez depindea de decizia guvernului Israelului. M-au ntrebat de ce echipament aveam noi nevoie si le-am nmnat lista. Aceasta includea tancuri, autoblindate, autocamioane cu tractare la patrii roti, care s poat merge pe nisip, arunctoare cu reactie (bazuca) si avioane de transport. Ei au prut oarecum surprinsi de dimensiunea mic si de caracterul demodat al armelor si echipamentului, n special al blindatelor fortelor de aprare ale Israelului si ndeosebi de faptul c mrimea unittilor noastre era pe sfert fat de aceea a unittilor armatei franceze. Le-am spus c, cu toate acestea, eu eram convins c cu ceea ce aveam sau, mai degrab, n pofida a ceea ce ne lipsea puteam cuceri Peninsula Sinai cu repeziciune. Dac nu se putea s avem tancuri aditionale, puteam folosi arunctoare bazuca montate pe jeepuri si pe vehicule de comand. Marea noastr problem era s avem vehicule corespunztoare pentru miscarea n desert. Nu stiam ct de tare putea fi rezistenta blindatelor egiptene, dar stiam ct de serios obstacol era desertul. Ca s ne ducem trupele, munitia si alte stocuri la sarm el-seik, aveam nevoie de mijloace de transport corespunztoare. Ct priveste timpul, le-am reamintit francezilor c armata israelian se baza n mare parte pe rezervistii ei. Ei puteau fi mobilizati foarte repede, dar pentru o mobilizare confortabil" aveam nevoie de cinci pn la sapte zile. Dac luam estimrile lor drept baz de calcul, atunci, dac Consiliul de Securitate si ncheia sesiunea la 12 octombrie, iar decizia politic final era luat n ziua de 15 octombrie, armata israelian putea fi gata de actiune n ziua de 20. ntlnirea a luat sfrsit prin exprimarea mutual a prieteniei, iar eu m-am ntors la hotel ca s reflectez asupra analizei noastre. Francezii erau nc nesiguri n ceea ce priveste doi factori importanti n campanie: nceputul si sfrsitul. Aceste dou probleme erau pentru noi mai 192 putin incerte. Dac britanicii sau francezii aveau nevoie de un pretext pentru msurile militare mpotriva Egiptului, noi n mod sigur nu aveam. Egiptenii i dduser Israelului suficient legitimitate spre a trece la actiune: blocada militar a Strmtorilor Tiran, activittile teroriste mpotriva Israelului, concentrrile de trupe n Sinai si pregtirile de invadare a Israelului, ca si repetatele declaratii c ntre Egipt si Israel exista o stare de rzboi. Ct priveste obiectivele finale ale campaniei, scopurile noastre erau clare. Scopul nostru era s cucerim Peninsula Sinai si s izgonim de acolo fortele egiptene. Aceasta trebuia s garanteze libertatea navigatiei la Eilat, s neutralizeze amenintarea direct a Israelului de ctre armata egiptean si s pun capt operatiilor teroriste lansate din Fsia Gaza. si noi doream s-1 vedem nlocuit pe Nasser de un nou regim n Egipt, care s stabileasc relatii pasnice cu Israelul. Dar acesta nu era un ingredient total pentru obiectivul nostru militar, cum era pentru francezi si britanici. Cucerind Sinaiul, noi ne-am fi atins obiectivele, chiar dac Nasser rmnea la putere. Am nteles bine ezitarea lui Ben-Gurion cu privire la sugestiile anglo-franceze, anume c deschiznd campania, noi rezolvam problema lansrii lor n actiune. Existau serioase motive

politice si militare ca noi s nu facem lucrul acesta. Aveam ns o oportunitate, improbabil s se mai repete, de a actiona mpotriva Egiptului n cooperare cu Franta si, posibil, cu Marea Britanie. Nu trebuia s fim singuri. Socoteam c aceasta impune un efort suprem din partea noastr, n interesul nostru, de a nu pierde o sans istoric. Am decolat n seara zilei de l octombrie, mpreun cu reprezentantii francezi, de pe aerodromul militar de la Villacoublay si am ajuns n Israel a doua zi. si de data aceasta am fcut escal la Bizerta, dar acum am zburat ntr-un confortabil avion de pasageri DC-4" pe care presedintele Truman l prezentase ctiva ani mai nainte lui de Gaulle si cu care el se ntorsese la Ministerul Aprrii. Era prevzut cu spatii confortabile de dormit, mncat si de lucru si, ntradevr, att noi ct si francezii am folosit timpul n mod fructuos, n afar de studierea fezabilittii bazelor noastre aeriene, francezii aveau si alte dou sarcini: s evalueze gradul de urgent al echipamentului de care aveam trebuint si posibilittile tehnice de a fi primit si absorbit de armata noastr la timp, n vederea campaniei; si s examineze planurile noastre operationale, judecnd dac puteau sau nu puteau fi aduse la ndeplinire. La sosirea noastr acas, colegii mei de delegatie si eu ne-am dus direct la primul-ministru ca si raportm asupra convorbirilor de la Paris, n timp ce delegatii francezi s-au ntlnit cu un mic comitet al statului-major constituit de noi, alctuit din trei colonei, care reprezentau cele trei servicii. La ntoarcerea mea la Marele Cartier General, seara, am constatat c fuseser fcute rapid 193 progrese practice n ceea ce priveste echipamentul. Dup consultri detaliate, francezii au ajuns la concluzia c era ntr-adevr esential s ne trimit livrrile repede, chiar dac ele nu ne puteau parveni la unitti dect dup nceputul btliei. Mai trziu, n acea noapte, ei ne-au artat o copie dup telegrama trimis ministrului aprrii si sefului statului-major francez, n aceasta ei fceau recomandarea urgent ca noi s fim aprovizionati cu purttoare de mitralier, tancuri, autocamioane cu tractiune la rotile din fat, remorci-cistern si cisterne de combustibil pentru aviatie. Ei au acceptat, evident, punctul nostru de vedere c problema noastr primordial era miscarea n desert. Nu-si fceau nici o grij cu privire la capacitatea noastr de a nvinge armata egiptean. n aceeasi sear am convocat o reuniune a Statului-Major General, pentru a primi nstiintare. Leam vorbit membrilor acestuia despre iminenta posibilitate a unei campanii comune cu Franta si poate cu Marea Britanic, mpotriva Egiptului, desi nc nu fuseser luate deciziile finale din partea guvernelor respective. Se estima ca dat de deschidere a ostilittilor ziua de 20 octombrie, asadar peste optsprezece zile, iar campania va dura probabil vreo trei sptmni, (n realitate, ea avea s nceap mai trziu si a luat mai putin timp). Era de asteptat ca aliatii nostri s bombardeze aerodromurile egiptene si s pun stpnire pe Zona Canalului. Sarcina noastr era s cucerim Peninsula Sinai. Trebuia s fim pregtiti pentru posibilitatea ca alte state arabe s se uneasc n lupta mpotriva noastr, asa nct se impunea s ne asigurm fronturile sirian si iordanian. n aceast faz nu trebuia s ne mobilizm rezervele, dar pregtirile pentru mobilizare trebuiau ncepute. Trebuia, de asemenea, s-i rechemm pe toti ofiterii nostri aflati la cursuri de instruire n strintate, asa nct ei s poat lua parte la campanie. Lucrul acesta trebuia s le dea mai mult experient, nvttur si ncredere dect orice ar fi putut dobndi la un colegiu de statmajor de peste mri. Aceasta era de altfel ceea ce ei doreau cel mai mult. Spre a se pstra secretul intentiei, pregtirile noastre puteau fi explicate drept o contramsur la o posibil intrare a trupelor iraqiene n Iordania.

n dimineata urmtoare, n ziua de 3 octombrie, am primit de la primul-ministru un memorandum scris de el trziu n seara precedent, memorandum care, spunea el, rezuma reactia sa fat de Plan". Era mai rezervat si mai prudent dect fuseser reactiile sale atunci cnd noi i raportasem asupra convorbirilor avute la Paris. stiam c Ben-Gurion se ntlnise cu mai multi membri ai guvernului si c unii dintre ei erau temtori. Gen-Gurion sublinia c, fr participarea britanic, Israelul putea s nfrunte pericole grave, mai ales bombardarea oraselor sale; cci, fr britanici, puterea de bombardare 194 francez era slbit. De aceea, n asemenea circumstante, aviatia francez putea opera din Israel si nu din Cipru, asa nct Israelul devenea singura tint a atacului aerian egiptean. Memorandumul lui Ben-Gurion nu se ncheia cu specificarea acceptrii sau a respingerii planului, dar el termina prin recomandarea ca francezilor s li se spun direct si sincer implicatiile acestuia pentru Israel. Nu era cu totul clar ce era de asteptat s produc aceast nstiintare. La urma urmei, francezii preferau si ei o actiune comun cu Marea Britanic, iar sugestia operatiunii franco-israeliene a fost inspirat de absenta unei alternative. O astfel de abordare de ctre Ben-Gurion era de ru augur pentru sansele unei actiuni militare. Era programat ca delegatia francez s se ntlneasc cu primul-ministru la Ierusalim, mai trziu n acea dimineat. Eu am sosit ceva mai devreme, cu simon Peres, pentru o convorbire prealabil cu Ben-Gurion. L-am gsit preocupat si nu prea entuziast. A spus c s-a gndit s-i scrie imediat primului-ministru al Frantei, Guy Mollet, exprimndu-si ndoielile asupra operatiunii. L-am rugat s nu fac asta, ci s astepte pn la ncheierea vizitei delegatiei franceze si pn ce vom fi auzit sugestiile lor definitive. Ar fi fost usor n acel moment de stins ardoarea guvernului francez de a purta rzboi mpotriva Egiptului. A o atta din nou putea fi aproape imposibil. I-am spus lui Ben-Gurion c reflectasem la ambele sale temeri si c estimarea de ctre el a capacittii egiptenilor de a ne bombarda era exagerat. Dup judecata mea, aviatia francez, chiar si fr britanici, era capabil s provoace suficiente pagube fortei aeriene egiptene. Actiunea egiptean limitat care putea fi ndreptat mpotriva Israelului dup aceea putea fi contracarat de forta noastr aerian, orict de mic era n acea vreme. Tonul meu era oarecum ridicat, dar nu 1-am regretat. Dac Franta voia s ntreprind o actiune comun cu noi, ar fi fost ct se poate de nefericit s-i respingem oferta si s ne ntoarcem la starea noastr de lupt izolat. La ntlnirea lor cu Ben-Gurion si n replic la ntrebrile lui, francezii au reiterat speranta lor c li se va permite s opereze de la bazele din Cipru, cu sau fr britanici. Dac nu, ei ar fi dorit s utilizeze bazele Israelului. Ben-Gurion a ntrebat n ce mod preconizau ei rsturnarea lui Nasser principalul lor scop , dac planul lor avea n vedere doar cucerirea Zonei Canalului? Fortele egiptene puteau s rmn n partea necucerit a Egiptului, purtnd un rzboi de gheril contra armatei franceze ocupante, iar Nasser putea cere ajutor sovietic. Francezii au fost de acord c lucrul acesta era posibil si au mrturisit c de fapt nu exista nici o solutie la aceast problem n planul lor curent. 195 Deosebirile n abordare, ntre Ben-Gurion si francezi, au devenit foarte evidente n cursul convorbirilor. Pentru Ben-Gurion, lansarea operatiunilor era dependent de replicile satisfctoare cu privire la dezvoltarea probabil a situatiei n fazele trzii ale campaniei si dup aceea. Francezii, pe de alt parte, presau n directia actiunii imediate ca ripost corect la nationalizarea de ctre Nasser a Canalului, chiar dac ei nu aveau rspunsuri rezonabile la problemele ce urmau s apar de aici. Abordarea lor era bazat pe recunoasterea faptului c nici

o actiune nu era cel mai ru curs al lucrurilor. Pe de alt parte, francezii nc mai sperau c nou ni se vor altura britanicii. Ben-Gurion, n ce-1 privea, nu era pregtit s conteze pe participarea britanic. El era de asemenea tulburat de posibilitatea unui esec militar ntr-o operatiune n care eram parteneri. Ne-am ntors la Tel Aviv n dup-amiaza acelei zile si am tinut o conferint recapitulativ cu delegatia francez. Noi eram preocupati de dou probleme tehnice: utilizarea bazelor israeliene de ctre francezi, ca alternativ la cele din Cipru, si ajutorul francez n echipament, destinat armatei israeliene. Reprezentantul aviatiei franceze n delegatie, care vizitase bazele noastre, a rostit cuvinte calde referitoare la standardul fortei noastre aeriene si era acum ncredintat c puteau fi fcute n mod efectiv aranjamente de coordonare. A fost ntocmit o list pentru echipamentul aditional necesar fortei noastre aeriene, n cazul n care aceasta avea s manevreze aparate franceze. Trebuia, de asemenea, s primim echipament pentru infanterie si unittile blindate, desi nu n proportia de care aveam nevoie. Vizitatorii nostri francezi si-au exprimat sentimentul lor de usurare, gsind armata noastr att de bine organizat si la un nivel tehnic att de nalt, cum nu se asteptau. Israelul putea n mod cert servi ca substitut pentru Cipru, fr a afecta eficienta operational a fortelor franceze. Cnd am ajuns s examinm latura operational a campaniei, delegatia francez, desi era impresionat de conceptia si de planul nostru, l considera a fi mai degrab ambitios, iar ei socoteau, de asemenea, c aviatia noastr, ndeosebi, si asuma o sarcin extrem de grea, care friza limita maxim. Acesta putea fi cazul si cu fortele noastre terestre, infanteria, blindatele, precum si cu primul nostru val de trupe parasutate. Le-am cerut s vad lucrurile asa cum le vedeam eu, desi stiam c lucrul acesta nu era usor pentru soldatii strini care si-au ntocmit planurile pe baza unor date foarte difrerite de ale noastre. Fapt e c viteza este elementul-cheie, nu numai din motive politice evidente, ci si din ratiuni pur militare. O naintare rapid era de suprem important n a ne face capabili s extragem ingredientii esentiali din acele elemente n care ne bucuram de un avantaj fat 196 de armata egiptean. Aveam n vedere nu numai avantajul nostru privind calitatea individului, ci si acela al manevrrii si comportamentului ntregii noastre armate si ale formatiunilor sale de lupt fat de acelea ale egiptenilor. Egiptenii tindeau s procedeze ca la carte, iar cartierele lor de comand erau departe de front. Le lua timp ca s fac schimbri n dispunerea unittilor lor, cum ar fi formarea unei noi linii de aprare, schimbarea directiei atacului sau miscarea fortelor n dezacord cu planul initial. Noi, pe de alt parte, eram obisnuiti s actionm mai n vitez, cu mai mult flexibilitate si cu mai putin rutin militar, cu comandantii nostri de-a dreptul la fata locului, n mijlocul unittilor lor de lupt, capabili s dea ordine n fractiuni de secund si s se adapteze la schimbrile fulgertoare ale frontului lor. Acesta era un avantaj pretios, pe care trebuia s-1 exploatm. Eram ncredintat c noi puteam duce campania n asa fel nct inamicul s nu aib timp s se reorganizeze si c nu trebuia s existe pauz n lupt. Fiecreia dintre formatiunile noastre majore trebuia s i se arate obiectivul ei special si s primeasc ordine ca s-1 ating ntr-o btlie continu. Aceast abordare s-ar putea s nu fie potrivit pentru orice campanie, dar eu o consideram corect si flexibil pentru aceasta, precum si adecvat caracterului armatei israeliene si comandantilor si. Planul nostru cerea deschiderea prin lansarea de trupe parasutate n vecintatea obiectivului nostru final. Sarcina unittilor de parasutisti trebuia s fie blocarea cilor ntririlor egiptene si cucerirea pozitiilor dominante de mportant tactic. Ele trebuiau s

stpneasc terenul pn cnd fortele noastre principale fceau legtura cu ele, ceea ce eu estimam c nu trebuie s depseasc patruzeci si opt de ore. Dup ce au ascultat explicatiile noastre, francezii au spus c sperau ca noi s fim realmente capabili s realizm un plan att de ambitios. Dup ce au vzut unele dintre unittile armatei noastre, ei erau gata s ne dea creditul pe care ar fi sovit s ni-1 acorde nainte de a veni n Israel. Ei au adugat c plnuirea anglo-francez a Operatiunii Muschetarul" fusese complet diferit de a noastr. La aceasta eu am spus c eram o armat mic si c, dac am fi ncercat s adoptm conceptia militar a Frantei sau a Marii Britanii, nu am fi devenit prin aceasta o mare putere; pur si simplu ne-am fi pierdut calittile speciale pe care le posedam. Cu toate c ntrunirea noastr era preocupat de operatiunile militare, n mod inevitabil ea trebuia s ating aspectele politice ale acestora. Ca si la ntlnirile noastre de la Paris si, de asemenea, ca si n acelea cu Ben-Gurion, ieseau la suprafat dou chestiuni traditionale: cum va ncepe campania si care avea s fie sfrsitul ei? n cuvntul meu de deschidere cu privire la planurile campaniei, am spus c noi procedam n baza presupunerii c la 197 nceputul actiunii noastre un atac simultan trebuia lansat de fortele terestre franceze. Delegatia a ntrebat acum dac eu socoteam c o astfel de actiune simultan era esential din punct de vedere militar. Am rspuns c era de o important militar considerabil, deoarece debarcarea francez pe coasta Egiptului 1-ar fi obligat pe Nasser s ntoarc o bun parte din fortele sale pentru a-i ntmpina pe francezi, lsndu-si unittile din Sinai fr ntriri. Dar lucrul acesta avea si o mare important politic. Reactia unor state arabe ca Siria si Libanul, ba chiar a Marilor Puteri ca Uniunea Sovietic, Statele Unite si Marea Britanic ar fi fost foarte diferit n cazul n care Israelul ataca singur Egiptul. Francezii au spus c erau de acord cu aceast apreciere, dar credeau c noi trebuia s stim c ar fi fost greu pentru fortele franceze s-si nceap actiunea n aceeasi zi cu ale noastre. Apoi mi-au pus aceeasi ntrebare pe care le-o pusese lor Ben-Gurion si care avea s le fie pus si de propriul lor guvern, la ntoarcere: ce avea s se ntmple dup ce fiecare dintre noi cucerea sectoarele respective, fr ca aceasta s aib drept rezultat un nou regim egiptean? Ce s-ar fi ntmplat n cazul n care Nasser ncepea s poarte un rzboi de gheril? Nu ne pstea pericolul ca, n loc de o scurt si usoar campanie, s ne vedem nfundati pn n gt ntr-o lupt lung si istovitoare? Era, ntr-adevr, o problem grav, la care nu exista rspuns simplu si rspicat. Dar era o problem mai mult pentru noi dect pentru Franta. Ben-Gurion o ridicase n toat severitatea ei, deoarece el, la urma urmei, era acela care trebuia s ia decizia final important si deoarece stia, ca si mine, c o nfrngere militaro-politic pentru micul Israel, care nc mai fcea primii si pasi de copil n statalitate, l putea lovi chiar n inima sa. Pentru Franta riscul nu era nicieri att de mare. Dac ntr-o anumit faz a actiunii ea trebuia s-si retrag fortele fr a-si fi atins obiectivul, lucrul acesta n-ar fi subminat fundamentele existentei sale. Replica mea a fost c, cu toat ngrijorarea n privinta problemelor de dup campanie, nu trebuia s supraestimm puterea egiptenilor de a ne aduce daune, mai ales dup ce o bun parte din armat si armamentul lor aveau s fie distruse n lupt. Nu noi, ci egiptenii erau cei ce aveau s fie slbiti, si nu nou, ci lor trebuia s le fie team. Am adugat c nici Israelul, nici Franta nu aveau ceva de pierdut. Dac Nasser continua s conduc ostilittile mpotriva noastr, nu exista nici o perspectiv ca actiunile sale s fie stopate fr ferma actiune a Israelului. I-ar fi fost mai usor Frantei s-si rezolve problema marocan sau algerian fr actiunea contra Egiptului, care i ajuta si i ncuraja pe dusmanii Frantei? 198

n cursul discutiei noastre cu privire la modul n care avea s sfrseasc acea campanie, am avut impresia c francezii au ridicat n mod deliberat aceast problem aproape n acelasi timp cu aceea a modului n care campania urma s fie deschis. Ei continuau s ne preseze s ne lansm actiunea naintea lor. Ei cunosteau situatia securittii noastre si erau constienti de dorinta mea arztoare de actiune comun cu ei. De aceea accentuau ndoielile si doreau s ne atte s rspundem dorintei Frantei de a fi cei dinti care s ncepem actiunea. n ziua urmtoare, 4 octombrie, m-am ntlnit cu Ben-Gurion la ora 10 AM, n Ierusalim, ca s-i raportez asupra convorbirilor recapitulative cu delegatia francez si s primesc aprobarea lui de a ne continua pregtirile. L-am gsit relaxat si a consimtit bucuros la ideea mea ca noi s continum planul nostru operational mpreun cu francezii, fr a astepta deliberarea si decizia Cabinetului, acceptnd n acelasi timp de la francezi echipamentul cerut de noi, pe baz de mprumut, n cazul n care campania era anulat, trebuia fie s le restituim echipamentul, fie s-1 pltim. De altfel aceasta si era sugestia initial avansat de simon Peres si pe care francezii erau nclinati s-o accepte. Ceva mai trziu, Ben-Gurion s-a ntlnit cu un membru al delegatiei si i-a spus, ntre altele, c nu i-ar fi displcut o situatie n care fortele israeliene s fie nevoite s stationeze pentru o perioad mai lung pe malul estic al Canalului, n timp ce pe malul vestic ar fi stationat forte franceze, chiar dac ar fi fost vorba de forte nensemnate, simbolice. Amndoi au czut de acord c operatiunea nu trebuia lansat fr cunostinta si acordul chiar si tacit al britanicilor. Convorbirile au luat sfrsit si vizitatorii nostri francezi s-au ntors la Paris. La ntlniri au avut loc clarificri si au fost luate decizii conditionale asupra a ceea ce fiecare parte trebuia s fac n cazul n care s-ar fi hotrt s se mearg nainte cu campania. Dar modul n care ea urma s fie lansat, dac cumva avea s fie lansat, nu a fost decis. S-a convenit, ns, ca livrrile franceze de echipament s fie imediat transportate maritim si ca statele-majore ale ambelor tri s nceap coordonarea planurilor lor, fr a astepta decizia final asupra campaniei din partea guvernelor respective. Impresia lui Ben-Gurion, dup convorbiri, a fost c operatiunea nu avea s aib loc. Mi-a spus c, dup prerea lui, sansele ca planul s fie ratificat de ctre guvernul francez erau de 20 la sut. Eu eram mai optimist. Orice s-ar fi ntmplat sau nu s-ar fi ntmplat , noi trebuia s continum pregtirile noastre cu maxim vitez, n regim de urgent. Am programat numaidect ntlniri cu sefii acelor ramuri ale armatei care urmau s fie ndeaproape implicate n reglementrile precampaniei (inclusiv seful inten199 dentei, al bugetului), precum si o ntlnire imediat cu Serviciul Operatiuni, spre a lmuri unele detalii ale planului. Simteam c planul nclina prea mult n directia atacului frontal si a naintrii progresive. Am nteles, de asemenea, c lansarea de trupe parasutate fusese destinat zonei El Aris, pe coasta mediteranean a Peninsulei Sinai. Lucrul acesta trebuia schimbat. Doream o debarcare masiv, la ora H, undeva n apropierea Canalului. Campania noastr n Sinai a fost codificat sub denumirea de Operatiunea Cades, dup ultimul loc de rmnere n pustiul Sinai a copiilor lui Israel, nainte de a intra n tara Fgduintei, n ziua de 8 octombrie mi-am fcut cunoscute directivele, ntre altele, insistam asupra faptului c sarcina noastr nu era s ucidem ct mai multi soldati ai inamicului, ci s provocm prbusirea acestuia si s capturm ct mai mult din armamentul si din echipamentul su. Trebuia s facem lucrul acesta prin capturarea de la bun nceput a principalelor tinte, adnc n teritoriul inamicului, prin debarcare sau lansare de trupe aeropurtate, n timp ce infanteria si unittile noastre blindate procedau la o naintare rapid. Ele trebuiau s ocoleasc pozitiile inamice unde era posibil,

lsndu-le n pungi izolate n spatele frontului, recurgnd la atacul frontal numai cnd acesta nu putea fi evitat. Am subliniat, de asemenea, trebuinta de a organiza fortele noastre n asa fel nct naintarea unei formatiuni s nu depind de ritmul de naintare al alteia. Fcndu-ne pregtirile, esential era circumspectia. Dac nu-i ofeream indicii spionajului inamic, puteam prezerva elementul de surpriz. Un exemplu de precautie am avut chiar n ziua urmtoare, n timp ce eram la ntlnirea cu Statul-Major General. O cerere ne-a parvenit din partea Comandamentului din Sud, pentru autorizarea unor patrulri n regiunea Rafa, care s testeze dunele de nisip, dac erau practicabile pentru tancuri. Temndu-m c aceasta putea s atrag n mod nedorit atentia, am autorizat doar o mic patrul, iar aceasta dup ce m-am asigurat c putea merge pe matca prunduit a vii seci, doar doi oameni trebuind s umble realmente pe nisip, ncltati cu sandale de beduin confectionate n Hebron, asa nct urmele picioarelor lor s poat fi luate drept acelea ale unor contrabandisti arabi obisnuiti. Patruzeci si opt de ore mai trziu, n noaptea de 10 octombrie, n timp ce ne gseam n febra pregtirilor Campaniei din Sinai, am efectuat un dramatic atac asupra unui bastion al Legiunii Arabe iordaniene de la marginea orasului Kalkilia. A fost o actiune de mare anvergur, pe care am plnuit-o, organizat-o si ndeplinit-o n mod precipitat, obiectivul fiind atins. Dar pierderile noastre erau grele: 18 morti (inclusiv 8 ofiteri) si mai bine de 50 de rniti (printre care 14 ofiteri). Aceasta, de asemenea, periclita relatiile noasttre cu Marea Britanic. 200 Provocarea imediat a fost uciderea de ctre o band de teroristi din Iordania, n ziua de 9 octombrie, a doi muncitori agricoli israelieni care lucrau ntr-o dumbrav de portocali de lng granit, nu departe de Kalkilia. Dar aceasta nu fcuse dect s umple paharul altor acte teroriste flagrante si al ordinului provocator dat de regele Hussein cu putin timp mai nainte, n ziua de 4 octombrie, patru muncitori care mergeau la fabrica de potas, de la Sodom, din captul sudic al Mrii Moarte, au fost ambuscati si ucisi, atacatorii lor ntorcndu-se n Iordania. Ben-Gurion mia spus atunci s nu ntreprind nici o actiune de represalii, n acea vreme era important s aprem n fata lumii ca acuzatori si nu ca agresori. Retinerea noastr a fost gresit interpretat de ctre iordanieni. Ei au luat-o ca pe un semn de slbiciune. Teroristii de la Sodom au fost exact aceeasi care, cu trei sptmni mai nainte, omorser trei druzi israelieni n Nord. Identitatea lor ne era cunoscut si am procedat n asa fel nct aceast informatie s-i fie transmis regelui Hussein, asa nct ei s poat fi adusi n fata tribunalului. S-a ntmplat ca ei s fie ntr-o nchisoare iordanian, nvinovtiti de contraband, unde ei se ludau ftis cu actiunile lor din Nord si de la Sodom. Rspunsul lui Hussein la mesajul nostru a fost ordinul imediat ca teroristii s fie eliberati. Acum venise asasinarea celor doi muncitori agricoli. Dup toate cele petrecute mai nainte, aceasta nu mai putea fi trecut cu vederea. Primul-mi-nistru si Cabinetul au aprobat represalii nentrziate, n cteva ore, trupe de parasutisti, adunate la repezeal din diferite prti ale trii, au trecut granita cu destinatia Kalkilia. Cu o jumtate de or nainte de miezul noptii, dup dou ore si jumtate de lupt crncen mpotriva opozitiei extrem de ndrjite a Legiunii Arabe, fortul de politie si amplasamentele sale nconjurtoare au fost asaltate, cucerite, puricate si curtite, iar fortul a fost aruncat n aer. Unitatea de asalt si-a ndeplinit misiunea. si-a ndeplinit misiunea si cea de a doua unitate, care a ptruns adnc n teritoriul Iordaniei, blocnd cu succes ntririle Legiunii Arabe care se ndreptau spre Kalkilia. Dar aceasta a intrat la ananghie pe drumul de ntoarcere acas. Prins n curs, covrsit de numrul mare al inamicului, atacat n permanent din toate prtile, unitatea a rezistat cu succes, pn cnd a fost scoas din ncurctur de ctre o ndrzneat unitate de

salvare, care si-a tiat un drum vulnerabil ctre cei mpresurati, cu care s-a ntors n zorii zilei, sub un foc puternic. Numai atunci cnd toti au fost napoi n Israel, am contramandat ordinele date n timpul noptii de a se pregti o fort blindat si de infanterie, cu acoperire aerian, care ssi taie n zori drum pn la unitatea ncercuit, dac ea nu avea s fie salvat pn atunci. 201 Complicatiile politice au aprut n timp ce btlia nc se mai desfsura. Consulul britanic de la Ierusalim 1-a informat pe ministrul nostru de externe c regele Hussein ceruse comandantului fortelor britanice din Orientul Mijlociu s trimit RAF30 n ajutorul Legiunii Arabe, conform tratatului de aprare anglo-iordanian. n ziua urmtoare, nsrcinatul cu afaceri britanic la Tel Aviv 1-a sunat pe primul-ministru ca s-1 informeze c o divizie iraqian era pe cale s intre n Iordania si c, dac Israelul trecea la actiune militar, Marea Britanic trebuia s vin n ajutorul Iordaniei. Ben-Gurion a rspuns c Israelul se opunea miscrii iraqiene de trupe si c si rezerva libertatea de actiune, dac aceasta avea loc. Aceste evenimente politice nu mbuntteau deloc relatiile anglo-israeliene tocmai n perioada n care se discuta posibila actiune comun contra Egiptului. Implicatiile militare de la Kalkilia m-au condus la ideea ca noi s ncetm costisitoarele actiuni nocturne de represalii si s efectum n schimb operatiuni la lumina zilei, folosind blindatele si aviatia. Aceasta trebuia s fie o cale de a-i constrnge pe vecinii nostri arabi s aleag ntre a opri ei nsisi terorismul sau a se confrunta cu noi ntr-un rzboi pe scar mare. O puternic actiune la lumina zilei ar fi redus pierderile noastre, iar statul arab afectat n-ar fi putut s ignore lovitura adus prestigiului su. O alt cale putea fi aceea de a trece frontiera, de a cuceri pozitiile de comand si de a conditiona evacuarea noastr cu stoparea terorii. 202 14 FRENCH CONNECT10N U Printr-o telegram primit n noaptea zilei de 18 octombrie, Guy Mollet, primul-ministru al Frantei, l invita pe Ben-Gurion la Paris. Aceast telegram fusese trimis nainte ca Parisul s fi primit mesajul nostru care continea aceeasi sugestie din partea lui Ben-Gurion. Era vdit c francezii nteleseser si ei c aceasta era calea cea mai eficient de a trata chestiunea, n convorbiri anterioare, cu atasatul nostru militar la Paris, francezii artaser c ar fi mai bine s ncepem convorbirile fr britanici. La timpul potrivit trebuia s fie introdusi si ei. Am aranjat plecarea la Paris pentru noaptea zilei de smbt 21 octombrie. Am primit acum detalii cu privire la ntlnirea anglo-francez de la Paris, din ziua precedent. Britanicii le nmnaser francezilor o declaratie scris ce cuprindea dou paragrafe, semnat de primul ministru Anthony Eden, pe care francezii trebuiau s ne-o transmit nou. Britanicii simteau c aceasta ne va risipi suspiciunile si ne autorizau s deschidem campania singuri si s ajungem la Canal. Primul paragraf statua c Marea Britanic si Franta urma s cear att Egiptului ct si Israelului s se retrag din zona Canalului, iar dac una dintre prti refuza, fortele anglo-franceze trebuiau s intervin si s asigure operatiunea de calmare a spiritelor la Canal. Scopul acestui paragraf era acela de a asigura justificarea legal, politic si moral, pentru invadarea Egiptului de ctre Marea Britanic si Franta. Al doilea paragraf declara c Marea Britanic nu avea s vin n ajutorul Egiptului n cazul n care izbucnea rzboiul ntre acesta si Israel. Dar nu acesta era cazul cu privire la Iordania, cu care Marea Britanic avea un tratat de aprare valid. Acest paragraf era n mod vdit desemnat s ne asigure c Marea Britanic nu-si va ntoarce tunurile asupra noastr, chiar dac Egiptul i-ar fi cerut-o.

Desigur, Ben-Gurion nu a privit aceast declaratie drept o baz pentru actiunea comun. El a struit c noi nu trebuia s fim singurii care s lansm 203 campania si s detinem rolul agresorului, n timp ce britanicii si francezii apreau ca ngeri ai pcii care aduc linistea n zon. El nu era pregtit s accepte o diviziune a functiilor n care, cum spunea el, Israelul si bga de bun voie botul n rahat, asa nct Marea Britanic si Franta s-si poat spla minile n apele purittii. I-am spus lui Ben-Gurion c, dup prerea mea, aceast problem putea fi privit si dintr-un alt punct de vedere. Pentru campania militar n discutie, Marea Britanie si Franta nu aveau nevoie de noi. Cele cinci sute de avioane pe care voiau s le pun n actiune erau de ajuns ca s nfrng forta aerian egiptean. Acelasi lucru era adevrat n ceea ce priveste fortele terestre si navale. Singura calitate pe care noi o posedam, relevant n acest context, si care lor le lipsea, era capacitatea de a furniza pretextul necesar. Doar aceasta ne putea asigura nou biletul de admitere n clubul" campaniei Suezului. De altfel, situatia noastr fat de Egipt era diferit de aceea a Marii Britanii si Frantei. Nasser continua s proclame c Israelul si Egiptul erau n stare de rzboi, iar cuvintele sale erau urmate de fapte prin blocarea Strmto-rilor Tiran si actiunea bandelor sale teroriste. Aceasta ne obliga, fr nici cea mai slab legtur cu interesele Marii Britanii si Frantei, s nsrcinm armata noastr ca, din timp n timp, s treac frontiera si adesea s intre n conflict cu armata egiptean. De aceea presupunerea britanic era corect: era de resortul nostru s asigurm pretextul. Eram n situatia de a livra mrfurile". Trebuia, de asemenea, s cntrim cu toat grija ce s-ar ntmpla dac refuzam propunerea britanic. I-am spus lui Ben-Gurion c, dup prerea mea, am fi pierdut o oportunitate istoric cu care nu ne-am mai fi ntlnit niciodat, n conflictul nostru cu Nasser aveam s fim singuri, fr fortele Marii Britanii si Frantei si fr ajutorul n echipament ce avea s ne vin din partea Frantei, n cadrul campaniei comune, n asemenea circumstante si din punctul de vedere politic, puteam noi cuceri singurei sarm el-seik, asa nct s asigurm libertatea navigatiei la Eilat? Nu am fi fost noi nfierati ca agresori si supusi unor presiuni nc si mai mari din partea Statelor Unite si Uniunii Sovietice? Socot c Bourges-Maunoury avea dreptate spunndu-le oamenilor nostri c mai important pentru noi era s ne moderm conditiile din perspectiva rezultatelor campaniei dect din aceea a deschiderii ei. De aceea eram convins c dac Franta si putea asuma grija n ceea ce priveste latura naval si dac forta ei aerian ne ajuta n aprarea Haifei si a Tel Avivului, trebuia s mergem n ntmpinarea planului sugerat si s deschidem campania, cu conditia ca francezii si britanicii s ni se alture n cteva zile si s pun stpnire pe Zona Canalului. 204 n ziua de 21 octombrie, un avion a sosit din Franta, ca s ne duc la ntlnirea de la Paris. Trebuia s plecm seara si aceasta avea s fie cltoria deciziei. Discutia a fost istovitoare. Rezultatul a fost negocierea n msura n care fiecare dintre parteneri era dispus la concesii si la compromis si decizia definitiv. Doi membri ai delegatiei franceze anterioare au venit cu acel avion, iar la ora 11 A.M. ei intrau n cabinetul meu. Sosirea lor n Israel era neasteptat, dar scopul lor era clar: doreau s nceap negocierea chiar nainte de a fi ajuns la Paris. Problema principal era pretextul" sau, cum i spuneau francezii, scenariul". Marea Britanic nu se clintise din pozitia ei, iar vizitatorii nostri francezi veniser n mod special ca s ne mboldeasc s consimtim. Ei au spus c stiau c propunerea britanic nu era bun, dar era singurul plan realist, deoarece Marea Britanic n-ar fi

fost de acord cu altul. Ea nu s-ar fi alturat campaniei dect dac putea s apar drept intermediar, drept acela care restabileste ordinea. Convorbirea a fost dur. I-am ntrebat dac forta aerian francez ne-ar fi venit n ajutor dac orasele noastre ar fi fost bombardate n primele douzeci si patru de ore, atunci cnd propriile noastre avioane trebuiau angajate pe teatrul de btlie. Ei au dat un rspuns negativ, adugnd c britanicii s-ar fi opus acestei idei n msura n care strica scenariul". Atunci eu am explodat, poate att din cauza exasperantei utilizri a cuvntului scenariu", dar si din cauza modului lor de a judeca. Am spus c Shakespeare a fost un geniu al scenariului, dar c m ndoiam c vreunul din Cabinetul britanic i-a mostenit calittile, n ceea ce m privea, nu puteam suporta o propunere de parteneriat bazat pe conditia ca unul s fac treaba, iar ceilalti doi s vin si s-1 dea deoparte. Dac trebuia s luptm singuri cu egiptenii, noi nsine avem s decidem cnd si cum s-o facem, lsndu-ne condusi de ceea ce ni se potrivea cel mai bine. ntr-un parteneriat, ns, dac avioanele egiptene bombardau Tel Avivul pentru c propriile noastre avioane erau departe, pregtind calea pentru cucerirea anglo-francez a Zonei Canalului, era de neconceput ca partenerii nostri s nu ne vin n ajutor doar pentru a nu strica scenariul"! n ceea ce priveste aprarea aerian a Israelului, ei au ntrebat dac aceast problem nu putea fi rezolvat prin stationarea n Israel a unor escadrile care s intre n actiune doar n caz de extrem urgent, anume n aprarea oraselor israeliene atacate din aer. Am rspuns c aceasta era o propunere nou si c se cerea examinat. De fapt solutia mea era mai simpl. Noi trebuia s pornim atacuri terestre, la o scar relativ mic, n proximitatea Canalului. Aceasta nu i-ar fi ndemnat n mod necesar pe egipteni s recurg la represalii prin bombardarea oraselor israeliene, de team c noi puteam 205 face acelasi lucru cu ale lor, dar putea fi un pretext suficient pentru britanici si francezi. Cu toate acestea, ideea de a dispune de ajutor aerian n caz de urgent nu era de lepdat. nainte de amurg, am plecat la aerodrom spre a decola, cu destinatia Franta: Ben-Gurion, adjutantul su, simon Peres, seful meu de cabinet Mordehai Bar-On si eu. Numai n automobil, pe drumul ctre baza aerian, i-am vorbit lui Ben-Gurion despre misiunea celor doi francezi. Cnd el a auzit c ei ne-au ndemnat din nou s fim de acord cu planul britanic, a vrut s contramandeze zborul. Iar cnd i-a vzut pe cei doi lng avion, Ben-Gurion, stpnindu-si cu greu sentimentele, le-a spus: Dac aveti de gnd s ne presati cu propunerile britanice, autunci singurul folos al acestei cltorii va fi prilejul de a-1 ntlni pe primul-ministru francez". Aparatul a decolat dup lsarea ntunericului si noi toti ne-am instalat pentru noapte. Ben-Gurion nu si-a scos nasul dintr-un volum al lui Procopius, istoricul bizantin nscut n Cesareea Palestinei, la sfrsitul secolului al V-lea. n timpul zborului, Ben-Gurion ne-a strigat deodat. Ochii si strluceau pe cnd ne arta un pasaj pe care tocmai l citise, unde Procopius mentioneaz regatul evreiesc care a existat n secolul al V-lea n regiunea Mrii Rosii. Regatul era localizat pe insula lui lotvat", pesemne numele evreiesc a ceea ce mai trziu s-a numit insula Tiran, la Est de marginea strmtorilor, la gura Golfului Aqaba. Norii grosi de deasupra Frantei centrale ne-au mpiedicat s aterizm la Paris, asa nct ne-am ntors la Marsilia pentru realimentare cu combustibil. Ne-am ntors si ne-am rotit peste Paris pn cnd, dup saptesprezece ore de zbor zdruncintor si plicticos, pilotul a vzut o sprtur n nori si a aterizat n cele din urm pe aerodromul Villacoublay, n ziua de 22 octombrie. simon Peres, Mordehai Bar-On si eu am fost cazati la un hotel din Paris, pe cnd Ben-Gurion si adjutantul su au trebuit s stea ntr-o vil din Sevres, la periferia Parisului, unde aveau s aib loc convorbirile noastre. Vila era proprietatea lui Bonnier de la Cha'pelle, o distins familie de

francezi, buni prieteni ai lui Bourges-Maunoury si care avuseser strnse legturi cu liderii Rezistentei Franceze. Singurul fiu al casei a fost trimis de organizatia clandestin francez la Alger ca s-1 asasineze pe amiralul Darlan. n vrst de optsprezece ani n acel timp, el a fost prins si executat de ctre oamenii generalului Giraud, aflati atunci n control la Alger. Camera sa din vil a fost pstrat asa cum fusese lsat la plecarea lui. Dou candele i lumineaz fotografia. Dup cteva ore de odihn, am nceput prima noastr ntlnire la ora 4 P.M. Participantii francezi erau primul-ministru Guy Mollet, ministrul de 206 externe Fineau si ministrul aprrii Bourges-Maunoury. Partea noastr era reprezentat de BenGurion, simon Peres si eu. Convorbirile au durat pn la ora 7. La nceput au fost absolut generale. Att Guy Mollet ct si Ben-Gurion aveau teorii si idei despre o multime de subiecte importante si evenimente politice majore din lume, iar ei gseau cu totul potrivit ca, n mijlocul discutiei despre alegerile parlamentare din Iordania, s zboare la o analiz a instabilittii n Polonia comunist. Discutarea temei noastre centrale a fost deschis de Ben-Gurion, care i-a avertizat pe francezi dinainte c era pe punctul de a prezenta o propunere care putea s par fantastic sau cel putin naiv, la o prim privire. Ea se referea la o reglementare cuprinztoare a problemelor Orientului Mijlociu. El spuse c Iordania nu era viabil ca stat independent si c trebuia divizat. Zonele de la Est de rul Iordan trebuiau date Iraqului n schimbul angajamentului de a primi si coloniza arabii refugiati pe teritoriul su, iar Iordania vestic trebuia, ca regiune autonom, s devin parte a Israelului. Libanul, de asemenea, trebuia s renunte la unele dintre districtele sale musulmane, spre a-si garanta stabilitatea bazat pe zonele crestine ale trii, ntr-o astfel de structur a Orientului Mijlociu, Marea Britanic si-ar exercita influenta asupra Iraqului, care ar include Iordania de Est, si asupra prtilor sudice ale Peninsulei Arabe, iar sfera de influent a Frantei ar fi Libanul si poate Siria, ntretinnd relatii strnse cu Israelul. Aceasta ar nsemna un statut international garantat pentru Canalul Suez, iar Strmtorile Tiran ar ajunge sub controlul Israelului. Nimic din acestea nu putea fi realizat repede, dar se puteau face ncercri de a convinge Statele Unite si n special Marea Britanic s sprijine aceste teluri. Ben-Gurion privea situatia prezent si acea ntlnire ca pe o oportunitate corespunztoare pentru o examinare comprehensiv a viitorului Orientului Mijlociu, n scopul de a se ajunge la o politic comun pentru Statele Unite, Marea Britanic, Franta si Israel. El a artat c nu trebuia s ne grbim cu campania noastr militar, ci s folosim timpul spre a clarifica posibilittile politice. Considera c timpul era copt pentru o astfel de reevaluare, cnd Marea Britanic sttea n mijlocul fragmentelor politicii ei sfrmate att n Egipt, unde Nasser nationalizase Canalul, ct si n Iordania, unde fortele antibritanice tocmai cstigaser alegerile. Francezii au ascultat spusele lui Ben-Gurion cu mare interes, dar ei n-au artat nici o dispozitie de a fi deturnati de la subiectul palpabil al campaniei militare. Primul-ministru al Frantei nu credea c americanii puteau fi convinsi c Nasser trebuia expulzat. El a spus c ntotdeauna a fost nevoie de un interval de timp de doi ani nainte ca americanii s nteleag vreo problem european, n primul rzboi mondial, ntelegerea a venit doar n 1917; n cel 207 de al doilea rzboi mondial, le-au trebuit din 1939 si pn n 1941 ca s ia parte la el. Chiar gravitatea actiunii lui Nasser cu privire la Suez va fi nteleas doar n alti doi ani. Mai mult, americanii erau realmente interesati doar n problemele legate de Uniunea Sovietic.

Ministrul de externe Fineau a fost nc si mai realist dect Guy Mollet. El 1-a avertizat pe BenGurion c, ncercnd s rezolve toate problemele deodat, nu va rezolva nici una. Nici Statele Unite, nici Marea Britanic nu erau acum pregtite pentru o examinare fundamental a acestor probleme. Eden, e adevrat, a fost n mod sincer n favoarea actiunii contra Egiptului, dar vremurile erau vitrege pentru dnsul. El trebuia s fac fat opozitiei, n Parlament, din partea Partidului Laburist, si, de asemenea, n propriul su partid si Cabinet. Cu ct mai lung avea s fie ntrzierea, cu att mai subred avea s fie pozitia lui. Nasser, pe de alt parte, devenea tot mai puternic n fiecare zi, iar legturile sale cu rusii deveneau tot mai strnse. Era acum deci timpul s se actioneze, sau ceasul oportun avea s fie pierdut. Pineau a citat trei factori n sprijinul actiunii imediate. Primul era tehnic: dup luna octombrie, Marea Mediteran ncepe s fie furtunoas, fcnd ca debarcrile s fie imposibile. Ceilalti doi factori erau politici. Din punctul su de vedere, Statele Unite nu vor avea timp s se ocupe de Orientul Mijlociu n ajunul alegerilor prezidentiale din noiembrie, asa nct trebuia profitat de sptmnile rmase ca s ne lansm operatiile. Acelasi lucru era valabil pentru Uniunea Sovietic, acaparat acum de problemele interne din Polonia si din celelalte republici populare. Ben-Gurion a ncercat iarsi s-i ncline pe francezi spre o perspectiv politic atotcuprinztoare, nu spre a rezolva toate problemele deodat, ci, spunea el, spre a o face stadial. Prima era aceea de a avea convorbiri sincere cu Marea Britanic si a fi asigurati de bunvointa ei. A doua era aceea de a aduce un regim mai rezonabil n Egipt, ceea ce putea, de asemenea, s fie rspunsul la celelalte probleme ale Orientului Mijlociu. A treia era aceea de a reorganiza Orientul Mijlociu. Acum noi aveam de-a face cu primele dou stadii, dar trebuia s le parcurgem n contextul telurilor politice pentru viitor. Deosebirea de atitudine dintre Ben-Gurion si francezi tinea n parte de deosebirile personale de caracter. Ben-Gurion favoriza ntotdeauna o abordare cuprinztoare a problemei, chiar si cnd lucrul acesta nu era necesar n atacarea unei probleme concrete. Principala cauz a diferendelor, ns, consta n deosebirile de conceptie si n ntelegerea obiectului ntlnirii. Francezii doreau s ajung la un aranjament care s poat face posibil cucerirea militar a Zonei Canalului de ctre britanici si de ctre ei nsisi. Ben-Gurion dorea mai mult dect att. ntr-adevr, rareori s-a ntmplat ca n 208 acei ani primul-ministru al Israelului s se consulte cu conductorii Frantei si Marii Britanii asupra unui eveniment politic si cele trei tri s ajung la un punct de plecare comun. El dorea s exploateze aceast oportunitate spre a ncerca s realizeze o politic a acordului care s cuprind toate problemele Orientului Mijlociu. Ministrul de externe a luat din nou cuvntul, ca s readuc discutia la problemele practice ale campaniei Suezului. I-a succedat ministrul Bourges-Maunoury, care a explicat c dac acea companie nu era lansat n cteva zile, Franta era nevoit s bat n retragere. Ea nu putea continua s tin fr rost vase comerciale si unitti ale armatei mobilizate pentru operatiune. Ct priveste temerile Israelului, Bourges-Maunoury, ca ministru al aprrii din Franta, era gata s garanteze c navele de rzboi franceze vor salvgarda coasta Israelului si chiar i vor da ajutor cu aprarea antiaerian. El era, de asemenea, gata s consimt ca unitti ale fortei aeriene franceze s fie stationate n Israel si, dac era necesar, s ia parte la aprarea aerian. La ora 7 P.M., au sosit ministrul de externe britanic Selwyn Lloyd si un functionar superior din Ministerul Afacerilor Externe, dar ei nu au intrat imediat n sala de ntlnire. S-au nchis ntr-o alt camer, unde au fost pusi la curent de ctre delegatia francez asupra pozitiei Israelului. Francezii s-au ntors fr ei si am continuat convorbirile. Oricum, ajunsesem ntr-un impas si nu

prea s apar nici o cale de iesire. Ben-Gurion nu era pregtit s accepte propunerile britanice si a spus c mai degrab avea s plece n Israel dimineata. Prea fr sens s rmn. BourgesMaunoury, din parte-i, a anuntat c se vedea nevoit s ia n considerare lsarea la vatr a unittilor sale destinate campaniei de la Suez n cazul n care nu se lua rapid o decizie pozitiv. Fineau a dat din nou citire principalelor miscri prevzute si programului sugerat de britanici: Israelul s nceap actiunea militar contra Egiptului. Ultimatum franco-britanic adresat Egiptului si cerinta ca Israelul s se retrag din Zona Canalului. Bombardarea aerodromurilor egiptene dup expirarea termenului fixat de ultimatum. S-a decis s se efectueze o convorbire cu britanicii, iar de data aceasta ni s-a cerut s participm. Ben-Gurion si eu reprezentam partea israelian. Aceast prim ntlnire tripartit a durat o or si jumtate si a fost reluat dup o scurt ntrerupere pentru cin. simon Peres ni s-a alturat pentru a doua parte a sedintei, care a luat sfrsit ctre miezul noptii, cnd Selwyn Lloyd a plecat la Londra ca s transmit primului-ministru britanic sugestiile noastre. 209 A fost o ntlnire stranie, n remarcile lor initiale, att Selwyn Lloyd ct si Ben-Gurion au prezentat pozitii extremiste, desi la sfrsit ei au manifestat o surprinztoare disponibilitate la compromis. Este posibil ca veritabila lor incapacitate de a se armoniza pe aceeasi lungime de und s-i fi fcut s simt c era inutil s se angajeze n alte clarificri sau n ncercri mutuale de persuasiune. Asa nct ei au mers direct la punctul final al concesiei. Ministrul de externe britanic se poate foarte bine s fi fost un om binevoitor, plcut, fermector, amiabil, n acest caz el a demonstrat aproape geniu n ascunderea acestor virtuti. Modul su de a fi n-a fost mai putin contradictoriu, ntregul su comportament exprima repulsie: pentru loc, companie si tem. Remarcile sale initiale au sugerat tactica unui musteriu care se trguieste cu niste negustori jecmnitori. El a spus c de fapt era posibil s se ajung la acord cu Egiptul asupra Canalului Suez n rstimp de o sptmn. Convorbirile sale, la New-York, cu ministrul de externe egiptean Fawzi au fost fructuoase, iar egiptenii consimteau s recunoasc Asociatia Utilizatorilor Canalului Suez, s precizeze taxele Canalului n avans si s accepte impunerea de sanctiuni, n concordant cu Carta ONU, dac si nclcau angajamentele. Dac toate erau att de bune si frumoase, atunci de ce era el aici? Pentru c a explicat el un astfel de acord nu numai c ar fi esuat n slbirea lui Nasser, ci de fapt 1-ar fi ntrit, si, dat fiind faptul c Guvernul Majesttii sale considera c Nasser trebuia nlturat, era pregtit s ntreprind actiunea militar potrivit ultimei versiuni a planului anglo-francez. Acesta reclama invadarea Sinaiului de ctre armata israelian, ale crei unitti trebuiau s ajung la Suez n patruzeci si opt de ore. (Selwyn Lloyd a adugat aici c expertii militari ai Marii Britanii au fost convinsi de ctre francezi c armata israelian era capabil s fac aceasta), n acest interval de patruzeci si opt de ore, ultimatumul anglo-francez urma s fie adresat ambelor prti, ordonn-dule s se retrag de la Canal. Dac Egiptul l respingea, avea s fie lansat atacul anglo-francez de capturare a Canalului si de doborre a lui Nasser. Marea Britanic nu va sri n ajutorul Egiptului ca urmare a atacrii acestuia de ctre Israel. si nici nu va ajuta Iordania, n pofida tratatului de aprare anglo-iordanian, dac Iordania ataca Israelul. Dar Marea Britanic ar fi ajutat Iordania dac aceasta ar fi fost atacat de Israel. Rspunsul lui Ben-Gurion a fost scurt si ferm. El a spus c a si respins planul schitat de Lloyd. Israelul nu dorea s fie nfierat ca agresor si nici s fie destinatarul unui ultimatum care s-i cear evacuarea zonei Canalului. Dac era ca Israelul s atace Egiptul conform acestui plan, Egiptul

putea reactiona prin bombardarea oraselor israeliene. Dac Israelul lupta singur, nu 210 se putea exclude perspectiva ca voluntari" sovietici si cehi s fie expediati ca s ntreasc forta aerian egiptean. De aceea rspunsul lui Ben-Gurion a fost c Israelul nu trebuia s nceap rzboiul contra Egiptului, nici acum si n nici n vreo alt perioad. Dac era ns atacat, s-ar fi aprat si n cele din urm ar fi nvins Egiptul, fie si cu costul unor pierderi grele. Ben-Gurion a explicat ce nu eram noi pregtiti s facem. Cu permisiunea sa, eu am schitat ce eram pregtiti s facem si am prezentat planul nostru. Am spus c eram gata de actiune represiv mpotriva Egiptului. De exemplu, la ora 5 P.M. a zilei D, o fort israelian avea s treac granita spre a ndeplini o actiune limitat. Aceasta putea fi ntreprins n vecintatea Canalului de ctre o unitate de parasutisti ce trebuia lansat n spatele liniilor egiptene. Guvernele britanic si francez se puteau ntruni n aceeasi sear, emitnd somatia ca egiptenii s-si evacueze fortele din Zona Canalului, deoarece prezenta lor punea n pericol functionarea normal a Canalului. Ele puteau cere n acelasi timp Israelului ca trupele sale s nu avanseze dincolo de Canal, iar noi am fi acceptat. Deoarece noi, oricum, nici nu intentionam s-o facem, somatia n-ar fi avut nici o important practic. Dac Egiptul respingea somatia de evacuare, unittile aeriene britanice si franceze trebuiau s nceap bombardarea aerodromurilor egiptene n dimineata urmtoare Selwyn Lloyd n-a fost socat si nici mcar surprins de planul meu. El pur si simplu a sustinut ca actiunea noastr militar s nu fie o ciocnire la scar mic, ci un adevrat act de rzboi", altfel neavnd nici o justificare ultimatumul britanic, Marea Britanic putnd s apar n ochii lumii ca agresor. Lloyd a accentuat c Marea Britanic nu putea admite aceasta, deoarece ea avea prieteni ca trile scandinave, care n-ar fi vzut cu ochi buni ca Marea Britanic s nceap un rzboi". Nam ndrznit s privesc n ochii lui Ben-Gurion n timp ce Selwyn Lloyd emitea acest argument att de original. Cred c si-ar fi iesit din fire. Dar el si-a stpnit mnia, desi nu si agitatia, noi toti auzind scrtitul scaunului su. A luat apoi cuvntul Bourges-Maunoury, promitnd Israelului ajutor aerian francez. Ba chiar a sugerat punerea n actiune a avioanelor franceze, n caz de necesitate, de la baza din Cipru, la care Lloyd a rspuns fr zbav c el nu putea fi de acord. Aceasta era prea mult pentru Ben-Gurion, asa nct el 1-a ntrebat pe Lloyd direct dac Guvernul Majesttii Sale se gndise la paguba pe care orasele Israelului o puteau suferi n cele dou sau trei zile cnd Israelul avea s fie singur pe cmpul de btlie. Lloyd prea izbit de o astfel de neplcut ntrebare si a spus c venise la Paris numai pentru c crezuse c va fi discutat 211 planul asupra cruia se czuse de acord ntre britanici si francezi, iar ajuns aici a fost confruntat cu o nou sugestie. Cu toate acestea, n pofida aparentei sale rezervri, era evident c Lloyd nu respingea propunerea noastr. El a ntrebat din nou ce fort puteam trimite peste frontier. Fr a metaforiza, 1-am asigurat c avea s fie un adevrat act de rzboi", n cursul convorbirilor, Lloyd a spus c era posibil restrngerea timpului dintre actiunea noastr si activarea fortelor lor, asa nct ei s emit ultimatumul n dimineata de dup ziua D si s porneasc la actiune noaptea, dousprezece ore mai trziu, adic dup treizeci si sase de ore de la deschiderea de ctre noi a campaniei. Cnd Lloyd ne-a prsit, ctre miezul-noptii, am avut sentimentul c era posibil s aruncm o punte peste prpastia dintre planurile noastre, dac prtile ar fi manifestat bunvoint. Fineau, care n-avea motive s fie fericit cu privire la spiritul raportului pe care Lloyd urma s-1 prezinte lui Eden, s-a dus el nsusi la Londra ca s-1 ntlneasc pe primul-ministru al Marii Britanii, n seara urmtoare. El intentiona s revin la Paris n ziua urmtoare, 24 octombrie, pentru

recapitularea final. Ben-Gurion mi-a permis s-mi prezint planul, dar eram constient de faptul c el evita s se angajeze n acesta si c se referea n mod prudent la acesta ca la planul lui Dayan". M temeam c rezerva sa nu era doar o miscare tactic fat de britanici si francezi, ci c era realmente sincer si c el avea multe ndoieli n privinta planului. nainte de a merge la culcare, m-am uitat peste telegramele sosite din Israel. Una din ele m informa de perspectiva ca noul prim-ministru al Iordaniei s fie Suleiman Nabulsi, un palestinian antibritanic care deja anuntase c avea s anuleze tratatul britanico-iordanian si c Iordania avea s se alture comandamentului militar siriano-egiptean. O alt telegram continea stirea c, drept pas ctre uniunea armatelor, avea s se deschid la Amman, n acea zi, o conferint a sefilor de stat-major din Egipt, Siria si Iordania. Presedinte al conferintei urma s fie Abd-el-Hakim Amr, seful statului-major al armatei egiptene. Singurul gnd consolator care mi-a venit n minte la citirea acestor telegrame a fost acela c, ajungnd la Londra, Selwyn Lloyd avea s gseasc pe masa sa de lucru aceleasi stiri ncurajatoare. n dimineata zilei de 23 octombrie, membrii militari ai delegatiilor francez si israelian s-au ntlnit n casa lui Mangin. S-a vdit c membrii francezi care luaser parte nu mprtseau impresia mea c prpastia putea fi acoperit de o punte. Ei socoteau c nu ne apropiasem de un acord cu britanicii si credeau c negocierile intraser n impas. Obstacolul n calea acordului dintre britanici si noi am spus nu era insignifianta ciocnirilor 212 israeliano-egiptene, ci repulsia Marii Britanii de a ne considera un partener egal. Parteneriatul" sugerat se baza pe conditia ca Marea Britanic si Franta s joace rolul de politai, iar noi rolul de tlhari, ei rolul de sfinti, iar noi pe acela de ticlosi. Francezii au spus c le prea ru c replica mea era att de descurajant, dar c si vor ncerca norocul cu Ben-Gurion, la prnz, cnd delegatiile complete ale Frantei si Israelului trebuia s se ntruneasc din nou n vila lui Bonnier de la Chapelle. Casa, la o jumtate de or de mers cu automobilul de la Paris, era o constructie impuntoare a crei valoare, pentru mine, consta n magnifica grdin n care era situat, n peluzele sale mpodobite cu straturi de flori si nconjurate de livezi. Dac negocierile noastre esuau, cu sigurant cauza nu avea s fie ospitalitatea. Nimeni n-a avut vreo plngere n aceats privint si n special nu eu, n fata pomilor ncrcati de fructe. Fineau si Bourges-Maunoury au sosit la prnz dup ce toat dimineata fuseser ocupati n birourile lor. Se prea c n acele zile Providenta lucra din rsputeri la orchestrarea afacerilor din Orientul Mijlociu. Dup lovitura dur dat Marii Britanii de Iordania, prin instalarea unui premier antibritanic si plasarea armatei sale sub un comandament militar comun, condus de Egipt, a venit rndul Frantei. Un vas egiptean, Athos, a fost prins cu arme de contraband, trimise insurgentilor algerieni de ctre spionajul egiptean. S-au fcut auzite proteste n Parlamentul francez mpotriva interventiei egiptene n afacerile interne ale Frantei, iar ambasadorul francez la Cairo a fost rechemat. (Cu o zi mai nainte ncepuse episodul Ben Bella, cnd un avion de vntoare francez determinase aterizarea fortat a unui avion de pasageri marocan, care l avea la bord pe Mohammed Ben Bella si pe patru lideri ai rebelilor algerieni). Evenimentele din Iordania si Africa de Nord au sporit tensiunea international si au reliefat rolul de prim ordin al lui Nasser n activitatea antioccidental. ntre desert si cafea, Bourges-Mounoury si Pireau s-au rentors la diferendele noastre cu britanicii. Selwyn Lloyd le spusese, dup ntlnirea tripartit din noaptea precedent, c nu putea accepta sugestia noastr, asa cum era prezentat n planul Dayan". Cele dou puncte

problematice erau anvergura actiunii noastre militare, britanicii cernd ca noi s ntreprindem un act de rzboi n toat puterea cuvntului", si durata perioadei dintre declansarea de ctre noi a operatiunii si atacul anglo-francez asupra aerodromurilor egiptene. Britanicii insistau ca aceasta s fie de patruzeci si opt de ore, dar era posibil scurtarea ei la treizeci si sase de ore. Ei nu voiau s aud de nici o scurtare, pentru c atunci ntreaga afacere a ultimatumului ar fi putut aprea drept o fictiune. Pineau trebuia s plece n acea noapte la Londra si trebuia s ia cu el cuvntul nostru final". 213 I-am promis c va primi rspunsul nostru nainte ca el s plece, iar delegatia noastr s-a retras pentru consultri interne. Astfel de consultri aveau loc din cnd n cnd la fiecare dintre delegatii, a noastr si a francezilor, fie prin ntlnire formal ntr-o camer separat, fie prin adunare informal ntr-un colt al slii de consiliu, ori prin schimb de note n timpul sedintei comune. Dar exista o deosebire de natur n consultatiile noastre, generat de deosebirea de conceptie a celor dou delegatii. Francezii alctuiau un grup de prieteni, cu strnse legturi furite n zilele Rezistentei. Tria autorittii lor era n mare parte produsul functiilor lor. Guy Mollet avea ultimul cuvnt mai ales pentru c detinea postul de prim-ministru. Fineau determina politica extern, iar BourgesMaunoury obligatiile aprrii, n delegatia israelian, alctuit din primul-ministru, directorul general din Ministerul Aprrii si seful de stat-major, nu numai c diferenta de nivel ntre pozitiile noastre era mult mai mare, dar autoritatea personal a lui Ben-Gurion pentru simon Peres si pentru mine era infinit mai mare dect aceea reflectat de definitia formal a functiilor noastre. Delegatia noastr avea de fapt un singur reprezentant: Ben-Gurion. El era ca un rabin traditional, iar noi, ajutoarele si consilierii lui, i eram discipoli. De aceea chiar si consultatiile noastre interne erau, n esent, nu discutii care s conduc la decizii, ci eforturi fcute de simon Peres si de mine de a-1 convinge pe Ben-Gurion s accepte sugestiile noastre. Fceam lucrul acesta, de regul, numai atunci cnd el manifesta interes si numai atta vreme ct el nsusi nu luase deja o decizie final. Cnd, n acea dup-amiaz, ne-am retras pentru o astfel de ntlnire privat, eram constienti de importanta ei hotrtoare. Trebuia s-1 echipm pe Fineau cu formula pentru cltoria sa la Londra, care avea s determine dac acea campanie a Suezului urma s aib loc, ori va fi anulat. Dar Ben-Gurion nc nu-si formulase opinia dac, n circumstantele date, Israelul se putea altura la rzboi. Desi el n-o spunea, era evident c fusese dezorientat de ntlnirile de pn atunci. El era ndeosebi vexat de refuzul de a vedea Israelul ca pe un partener cu pozitie egal, atitudine adoptat de Marea Britanic si cu care Franta se mpcase. El a fost, de asemenea, descurajat de ezitarea liderilor Frantei si, desigur, ai Marii Britanii, de a lua n discutie o politic comun pentru Orientul Mijlociu, ntr-o astfel de dispozitie, Ben-Gurion nu era nclinat s arate o prea mare flexibilitate si de a face concesii. Consideram c exagera pericolul pentru Israel al celor treizeci si sase de ore sau patruzeci si opt de ore cnd trebuia s nfruntm Egiptul singuri. Nu eram sigur dac credea realmente n tabloul ntunecat pe care l zugrvea cu privire la avioanele egiptene care fceau prpd si distrugeau orasele 214 Israelului sau dac erau n aceasta ratiuni tactice. Sau dac nu pregtea terenul pentru o retragere din ntreaga afacere. El a deschis consultrile cu ntrebarea dac gndeam c mai era ceva ce-i puteam sugera lui Fineau s-i transmit lui Eden. Peres a venit cu ideea de a trimite un vas israelian de la Haifa la

Port Said. Egiptenii aveau fr ndoial s-1 opreasc si s-i mpiedice trecerea prin Canal. Peres credea c o asemenea actiune putea oferi un bun pretext de rzboi si pentru interventia anglofran-cez. Ben-Gurion a primit n tcere aceast propunere. Ne-am ntors la subiectul divergentelor noastre cu britanicii. Am spus c nu trebuia s privim acea zi si jumtate de lupt a Israelului singur ca pe o problem critic irezolvabil. Din punct de vedere militar, dac acesta era obstacolul din calea campaniei Suezului, atunci eu eram n favoarea acceptrii propunerii britanice. Ben-Gurion a fcut observatia c Marea Britanic ne cerea nu numai s luptm singuri ctva vreme, ci c trebuia s deschidem campania cu o fort de mari proportii si s atingem zona Canalului. Unittile de parasutisti lansate n spatele liniilor inamice puteau fi ncercuite, cum s-a ntmplat la Kalkilia, caz n care am fi suferit pierderi grele. Oare am uitat noi starea de spirit a poporului nostru dup acea actiune? I-am spus lui Ben-Gurion c publicul nostru a fost deprimat dup Kalkilia din cauz c ne fuseser pricinuite pierderi considerabile ntr-o operatiune care nu decidea nimic. Publicul stia c, n pofida actiunii si a pierderilor, terorismul avea probabil s continuie. n ceea ce priveste campania proiectat, ns, situatia era diferit. Publicul putea s nu-i perceap scopul din prima zi a btliei, dar pe msur ce anvergura i crestea, urmat de actiunea anglo-francez, oamenii puteau recunoaste c era vorba de un rzboi decisiv si, chiar dac pierderile erau mari, publicul avea s le ndure. Nu m ndoiam de faptul c majoritatea poporului nostru ar fi privit aceast companie ca pe o oportunitate ce nu trebuia pierdut. Dac era pierdut, trebuia s luptm singuri n viitor, iar pierderile noastre puteau fi mult mai mari. Am continuat cu o analiz a planului operational. Credeam c acesta avea un merit intrinsec si c putea, de asemenea, s satisfac cerintele britanicilor. Am propus ca n ziua D, dup amurg, s lansm un batalion de parasutisti n vecintatea Canalului, la Mitla, iar n aceeasi noapte o brigad mecanizat s cucereasc pozitii la Nakeb si Kusseima, pe granita egiptean. Coloana trebuia s nainteze a doua zi, capturnd localittile Tamad si Nakl, pe calea spre Mitla, fcnd jonctiunea cu batalionul de parasutisti. Conform acestui plan, nu trebuia s punem n functiune forta noastr aerian n prima zi, cu exceptia lansrii parasutistilor, pe care trebuia s 215 ncercm s-o facem fr a fi identificati. Nu trebuia s atacm aerodromurile egiptene si trebuia s cutm evitarea btliiJor aeriene, n afar de cazul n care erau atacate fortele noastre terestre si chiar si atunci limitndu-ne la o acoperire aerian de protectie. Speram ca n acest fel btliile din prima zi s fie strict locale. Aceasta i putea face pe egipteni s aprecieze actiunile noastre doar ca pe o operatie de represalii pe scar mare, pe care ei n-ar fi dorit s-o transforme ntr-un rzboi n toat legea. Era improbabil ca ei s treac frontiera si s bombardeze orasele si aerodromurile Israelului. Acest plan i-ar fi satisfcut pe britanici, deoarece el continea elementele cerute de ei: fortele noastre aveau s opereze n proximitatea canalului (Mitla se gseste la aprozimativ treizeci de mile de Suez), iar ele erau destul de mari ca s comit ceea ce britanicii numeau adevrat act de rzboi", cuprinznd un batalion de parasutisti, o brigad mecanizat si escadrile de aviatie. Trebuia s le notificm britanicilor mrimea fortei noastre, nu si locul lansrii parasutistilor si nici axa de miscare a brigzii mecanizate. Aceasta nu era treaba lor. Ei fr ndoial gndeau c intentionam s operm de-a lungul axei nordice El ArisKantara si nu n Sud, n zona desertic a Sinaiului. Cucerirea pozitiilor notate n plan n decursul primei nopti era, de asemenea, o bun deschidere

pentru armata noastr, mai ales din cauz c obiectivul nostru de cpetenie era sarm el-seik, la extremitatea sudic a Sinaiului, asa nct ne puteam continua naintarea spre Sud. Ct priveste batalionul de parasutisti, el nu avea s fie izolat mult vreme. Aveau s-i vin ntrire n cel mult patruzeci si opt de ore. Nu m asteptam s fie atacat n prima noapte, asa nct ar fi trebuit s lupte singur nu mai mult de o zi. Ben-Gurion a ascultat cu cea mai mare atentie detalierea planului meu, ale crui linii principale i erau deja cunoscute din discutiile anterioare. Nu a fcut nici un comentariu, exact cum procedase si la propunerea lui Peres. Era limpede c nu digerase ntreaga informatie si c nc nu-si fcuse o opinie asupra problemei fundamentale dac, date fiind conditiile prezente, campania era acceptabil pentru Israel. L-am ntrebat pe Ben-Gurion dac i puteam prezenta lui Fineau sugestia mea. A admis c o puteam face, cu conditia de a arta c era propunerea mea personal, fr a-1 angaja pe el n aceasta. A spus acelasi lucru despre sugestia lui Peres de a se trimite un vas israelian la Port Said. Spre a face si mai clar punctul acesta, Ben-Gurion s-a retras n camera sa, asa nct numai Peres si eu am continuat ntlnirea cu Fineau si cu Bourges-Maunoury. Absenta lui Ben-Gurion sublinia faptul c propunerile noastre nu aveau sustinere oficial. Cnd am intrat n sala de conferint, i-am gsit pe francezi asteptndu-ne cu nerbdare. Fineau sa uitat la ceas, cci avea de rezolvat treburi la minister, 216 nainte de plecarea la Londra. Peres a expus sugestia sa, elabornd consecintele ce ar fi decurs din ncercarea unui vas israelian de a trece prin Canalul Suez. Pineau a spus c acesta putea fi un plan bun, dar c nu era ntelept s venim cu o nou schem n acel stadiu, cci britanicii ar fi utilizat-o drept pretext de trgnare si poate chiar de suspendare a ntregului proiect. Am prezentat imediat planul meu, mpreun cu revendicrile Israelului, care decurgeau din acesta. Nu am detaliat partea operational, ci pur si simplu am schitat-o n termeni generali. Cnd am terminat, Pineau mi-a cerut s-mi repet propunerile, asa nct s le poat nota n scris. Dup ce a fcut-o, mi-a citit notele sale si a spus c acestea aveau s-i serveasc drept termeni de referint n convorbirea din acea noapte cu Anthony Eden. Am accentuat c acestea erau sugestiile mele si c nu au fost aprobate de Ben-Gurion. El a lsat la o parte aceasta si a remarcat cu convingere: stiu, stiu cum lucrati voi confratii". L-am invidiat pentru certitudinea lui! Pineau ne-a prsit spre a merge la Londra. Aveam s ne ntlnim a doua zi, la ntoarcerea lui. Ben-Gurion a rmas n camera lui, iar Peres si eu ne-am ntors la hotelul din Paris si am decis s ne lum o sear liber. Pentru seara liber" ne-am dus n Montmartre, la un club de noapte numit Noua Er", unde am stat nghesuiti ntr-un mic balcon, cu ochii la scen. Dar atunci cnd inima si capul sunt absorbite ntr-o lume total diferit, devii indiferent chiar si n fata celui mai exotic spectacol de strip tease" parizian. Ne-am mutat ntr-un mic bistrou, s bem ceva cafea. Pe cnd plecam, am auzit o voce speriat exclamnd ntr-o ebraic galileean neaos: Ei, bieti, stiti cine tocmai a trecut? Mose Dayan si simon Peres! Oare ce se petrece? Trebuie s fie ceva secret, cci Dayan se ascunde n spatele unor ochelari ntunecati!" Ne promisesem o sear care s ne scuteasc de grij, dar cnd ne-am ntors la hotel nu ne-am putut mpiedica s ne gndim la problemele noastre. Eu am ncercat s recapitulez pentru mine nsumi cum stteau lucrurile, din perspectiva pregtirii pentru ntlnirea final si decisiv de a doua zi. De la francezi noi puteam primi tot ajutorul aerian pe care ni-1 puteau da: dou sau trei escadrile de avioane de vntoare. Consideram c ne puteam descurca cu acestea. Divergentele de conceptie dintre britanici si noi se ascuti-ser si nu avea nici un sens s continum s arm acel

teren. Distanta dintre noi nu era mare, iar dac ei intentionau realmente s se eschiveze, nu aveau s-o fac pe seama celor cteva ore diferent ntre cerintele lor si planul nostru. Problema era pozitia lui Ben-Gurion. Nu aveam nici o ndoial c reactia sa rece din acea zi fat de planul meu nu fusese o poz tactic, cum gndeau unii, ci o reflectare a ndoielilor si nelinistilor sale. El nc se mai lupta cu 217 ntrebarea fundamental: trebuia noi s mergem nainte sau nu? El dduse glas rezervelor sale att n convorbirile noastre cu francezii, ct si la consultrile noastre interne. Pe de o parte, el nu mprtsea optimismul francezilor n privinta pozitiei americane. Ba chiar a ncercat de mai multe ori s-i conving s decaleze campania pn dup alegerile americane ca s se asigure de acordul presedintelui Statelor Unite asupra actiunii. Pe de alt parte, el era deceptionat de ezitarea francezilor de a lua n discutie o politic cuprinztoare asupra Orientului Mijlociu. Era dezamgit nu pentru c el era respins, ci pentru c era convins c singur campania militar, dac nu era parte a unei politici generale logice, nu-si putea asigura telurile. Comportamentul Marii Britanii fat de noi, departe de a fi unul de gentlemeni", trezea suspiciune si nencredere. BenGurion nu era absolut convins c dac se iveau complicatii cu alte state arabe, Marea Britanic nar fi lsat balt Israelul ca s alerge n ajutorul Iordaniei sau Iraqului. Pe de alt parte, eram sigur c el era la fel de constient ca si mine, dac nu chiar mai mult, de importanta pentru noi a campaniei coordonate cu Franta si Marea Britanic, mpotriva lui Nasser. El stia c aceasta putea duce la solutionarea unora din cele mai grele probleme ale noastre, care cu greu ar fi fost solutionate fr campania proiectat. Ct priveste planul militar, eram ncredintat c Ben-Gurion se temea de grelele pierderi din primele zile, cnd trebuia s luptm singuri. El prea s presupun c la nceputul ofensivei noastre forta aerian egiptean avea s trimit imediat bombardierele sovietice Iliusin" s atace Tel Avivul si Haifa, cauzndu-ne masive pierderi n vieti omenesti si mari distrugeri. Nu mprtseam aceste temeri. Fireste, nu era de asteptat s srim n ap si s iesim de acolo complet uscati, dar socoteam c puteam evita necul. Credeam c eram capabili s-i dm fazei initiale a operatiei noastre caracterul limitat de actiune de represalii si, n acelasi timp, s facem ceea ce asteptau de la noi britanicii si francezii, anume s imobilizm la Canal o fort important a inamicului. Egiptenii nu trebuiau s recunoasc n aceasta nceputul unei campanii cuprinztoare. Tocmai n conformitate cu acest scop am introdus dou modificri esentiale n planul nostru operational original. Una privea deschiderea actiunii noastre terestre, care acum trebuia s fie lansarea de trupe parasutate la Mitla si nu capturarea localittii El Aris. Planul anterior prevedea, n prima faz, controlarea de ctre noi a Sinaiului nordic, asa nct trebuia s se nceap cu un asalt asupra localittii El Aris, principalul oras de pe principalul drum dintre Egipt si Israel. Acest drum se ntinde pe marginea nordic a Sinaiului, mergnd de-a lungul coastei Mrii Mediterane, cuprinznd o cale ferat, o 218 sosea asfaltat, un aerodrom si surse de ap dulce. Regiunea din jur se afl, fireste, n mna unor concentrri ale principalelor forte egiptene destinate frontului israelian. Spre deosebire de El Aris, Trectoarea Mitla se afl n vecintatea captului sudic al Canalului Suez, iar legtura sa geografic cu Israelul este un drum desertic nepavat, care mparte n dou Peninsula Sinai. Acest drum era aprat de mici unitti egiptene, iar trectoarea nssi era nepopulat. Socoteam de aceea c statul-major militar egiptean nu va interpreta o lansare de parasutisti la Mitla mai mult dect un raid. Nu credeam c comandantii armatei Egiptului puteau

concepe posibilitatea unei campanii de cucerire a Sinaiului care s nu nceap cu ncercarea de a lua sub control cele dou axe nordice, El Aris si Bir Gafgafa. Pe deasupra, socoteam c n ziua urmtoare, cnd brigada noastr mecanizat cucerea pozitii de aprare la Tamad si Nakl, pe axa Midia, egiptenii aveau s vad evenimentul ca pe o miscare care s aduc cu bine napoi n Israel unitatea noastr izolat la Mitla. Cea de a doua modificare afecta activitatea noastr aerian. Nu trebuia s ncepem prin a bombarda aerodromurile egiptene, ci trebuia s ne limitm, n primele dou zile, s dm ajutor fortelor noastre terestre si s protejm cerul Israelului. Aceast modificare era si ea destinat s ntreasc impresia egiptenilor c noi eram angajati ntr-o actiune limitat si nu ntr-un rzboi la scar mare. Fireste, existau unele riscuri n actionarea pe baza acestor ipoteze. Dac acestea se dovedeau gresite, iar Egiptul lansa un atac aerian asupra oraselor Israelului, am fi pltit scump ratarea sansei de a surprinde printr-un knock out forta aerian egiptean n timp ce ea se mai afla la sol. Dar eu socoteam c lucrul acesta s-ar fi putut ntmpla doar dac egiptenii si asigurau informatii de spionaj asupra planurilor noastre, n cursul normal al evenimentelor, era ndoilenic ca StatulMajor egiptean s aib la nceput o idee precis despre cele ce se ntmpl. Este adevrat c putea primi informatie de la unittile lor atacate. Dar astfel de unitti adesea raporteaz prezenta unor mari formatiuni israeliene chiar si atunci cnd sunt confruntate cu nimic mai mult dect un pluton. Cartierul general egiptean este astfel deja obisnuit cu alarmele false. Numai n dimineata urmtoare, cnd realitatea avea s confirme semnalul, trebuia seful de stat-major egiptean s-si ia n considerare reactia, n mod cert el nu va ezita s-si pun toate fortele n actiune mpotriva unittilor israeliene care au ptruns pe teritoriul egiptean, dar nu credeam c avea s-si trimit imediat avioanele s bombardeze Tel Avivul. Prea rezonabil predictia c, n prima zi de lupt, btliile aveau s fie localizate pe axa NaklMitla. O zi mai trziu, n zori, era de asteptat lansarea 219 n actiune a fortelor britanice si franceze. Dac aceasta avea realmente loc, noi trebuia s fim capabili s ne extindem operatiunile n dou directii: s continum avansul n Sud, spre sarm elseik, si s atacm n Nord, la Rafa si El Aris. Dar dac planul esua din vreo cauz oarecare si noi eram nevoiti s oprim campania, puteam evacua unitatea noastr de la Mitla pe axa Nakl-Tamad, care avea s se afle sub controlul nostru. Se va socoti c ne-am angajat doar ntr-o actiune de represalii si c, o dat ce aceasta a fost ndeplinit, fortele noastre s-au ntors n Israel. Cu aceste reflectii n minte am adormit eu n acea noapte. n dimineata urmtoare, n ziua de 24 octombrie, simon Peres si eu am fost convocati de BenGurion pentru consultatii finale. Ne-am dus la casa unde sttea si 1-am gsit bucurndu-se de dimineata de toamn nsorit, n grdin, nainte de a aborda principalele probleme, mi-a cerut s-i explic nc o dat principalele miscri din planul operational pe care l propusesem. Lucrul acesta trebuia s fie fcut cel mai bine cu ajutorul unei schite cartografice care s arate localizarea si miscarea fortelor noastre, ca si principalele obiective militare. Nu aveam hrtie la mine, asa nct simon Peres a scos un pachet de tigri si mi 1-a nmnat. Era destul de bun si acesta si pe el am trasat schita triunghiular familiar a Peninsulei Sinai, mrginit la Vest de Golful Suez, la Est de Golful Aqaba, iar la Nord de Marea Mediteran. Am marcat-o cu trei sgeti. Cea din centru mergea prin mijlocul Sinaiului, tintind Vestul. Aceasta reprezenta zborul trupelor de parasutisti ce trebuiau lansate la Mitla si linia de naintare a brigzii mecanizate care trebuia s fac legtura cu para-sutistii. Sgeata paralel de deasupra arta miscarea spre Vest a blindatelor n Nordul Sinaiului, de-a lungul coastei Mediteranei. Cea de a treia sgeat arta

naintarea spre Sud a fortei mobile, n directia sarm el-seik. Eram mai degrab bucuros c nu aveam atunci la dispozitie o hart propriu-zis. Pe cutia de tigri, alb si neted, nu era nici urm de munte, dune de nisip sau vale seac, planul arta simplu si foarte lesne de adus la ndeplinire. Cu acea schit grosolan n fata noastr, i-am descris lui Ben-Gurion, n linii mari, miscrile pe care le aveam n vedere n campanie, dac el decidea s mergem nainte. Dac avea s-o fac sau nu, eu nu puteam spune n acel moment, desi dorinta sa expres de repetare a informatiei militare era ncurajatoare. Apoi el ddu la iveal o foaie pe care scrisese un numr de ntrebri pe care le pregtise pentru aceast ntlnire. Pe msur ce ni le citea, spiritul meu se linistea, cci ele erau n cea mai mare parte cum", ce" si cnd" sau dac", fiind evident faptul c luase o decizie pozitiv privind alturarea noastr la campanie. 220 ntrebrile puse de el pot fi deduse din rspunsurile pe care eu i le-am dat: Ziua D pentru armata israelian trebuia s fie luni 29 octombrie 1956, ora 5 P.M. Ziua D pentru britanici si francezi trebuia s fie miercuri. Ca rspuns la respingerea de ctre Egipt a ultimatumului, fortele britanice si franceze aveau s bombardeze aerodromurile egiptene n zorii zilei de miercuri 31 octombrie, iar vineri 2 noiembrie aveau s fie debarcate dou brigzi franceze. Pe ct stiam, fortele britanice si franceze dispuneau de un total de 4 brigzi de infanterie, 400 de avioane de vntoare si 120 de avioane de bombardament. Nu stiam dac intentionau s controleze ambele laturi ale Canalului sau numai malul vestic. C aveau s mrsluiasc la Cairo, n caz de necesitate, asta n-o stiam, iar eu m ndoiam c o vor face. Francezii spuneau c fortele lor trebuiau s rmn, mpreun cu cele britanice, n Zona Canalului, nelsnd fortele egiptene s treac n Estul acestuia sau fortele israeliene s treac n Vest. Ct priveste planurile lor de viitor n legtur cu Peninsula Sinai, tot ce stiu este ceea ce mi-a spus secretarul lui Selwyn Lloyd la cin: Sper c nu visati s profitati de acest prilej ca s luati Sinaiul". N-am nici o idee dac egiptenii vor instala un nou regim. n ceea ce priveste faptul dac Marea Britanic garanteaz neutralitatea Iordaniei si Iraqului, Selwyn Lloyd a spus c britanicii nu ar vedea cu ochi buni un atac israelian. Dar dac noi am fi fost atacati de Iordania si am face uz de represalii, Marea Britanic nu avea s intervin. Despre ce se va ntmpla cu fortele britanice de la Amman si Aqaba, eu credeam c vor rmne pe loc. Ni se va permite s capturm strmtorile Tiran? Francezii au spus neaprat" si ne-au mai spus c britanicii nu vor fi mpotriv dac noi cuceream portiuni din Sinai la Est de Canal. Secretarul lui Selwyn Lloyd a spus, de asemenea, c britanicii nu vor obiecta n privinta micilor ajustri de frontier pe care le puteam face n cursul campaniei. Ce fel de formatiune trebuia s trimitem noi la Canal n ziua D? Nu mai putin de un batalion, dar eu credeam c britanicii ne-ar putea cere cel putin o brigad. Noi eram interesati s utilizm o fort mic. Eram de prere c trebuia s amnm capturarea Gzei si a Rafei pn cnd unittile egiptene de acolo vor fi avut sansa s digere stirile n legtur cu cele ntmplate n Zona Canalului. 221

Fortele egiptene din Fsia Gaza si din zon constau din dou divizii, dintre care una palestinian. Consideram c luni si marti, dup nceperea actiunii noastre si nainte de atacul anglo-francez, ntririle egiptene vor curge suvoi din Vest spre Est, adic din Egipt n Sinai si Gaza. Dup ziua de miercuri, cnd aliatii nostri aveau s intre n actiune, miscarea egiptean trebuia s-si inverseze directia, n sensul retragerii n Egipt. Consultatiile au durat pn la ora 2 P.M., Ben-Gurion continund s sondeze si s ntrebe. Cnd ne-am ridicat si eram pe punctul de a pleca, el a spus, aproape ca pe un gnd ntrziat: Planul lui Mose este bun. El salveaz vieti omenesti". Ct ai clipi a crmit-o la alt subiect care, n mod vdit, l intrigase chiar de cnd l citise pe Procopius n avionul care ne adusese n Franta. M mir a spus el cum de a putut subzista un regat evreiesc la lotvat fr ap. De ce evreii aproape c 1-au nimicit pe Moise n legtur cu problema apei de but". La ora 4 P.M., ministrul de externe Fineau s-a ntors de la Londra, iar noi am fost chemati n sala de conferint. Pineau a anuntat c reprezentantii Marii Britanii trebuiau s soseasc n decurs de o or si c el credea c era posibil s se ajung la un aranjament final. Se ntlnise cu Anthony Eden si, asa cum spera, gsise abordarea sa mult mai cordial dect aceea a lui Lloyd. Ct priveste pretextul cerut de britanici, ei au subliniat din nou c acesta trebuia s fie un autentic act de rzboi". Britanicii erau de acord s devanseze programul si s intre n actiune n noaptea de 30 octombrie, adic la ora 4 A.M., n zorii zilei de miercuri. Ei erau, de asemenea, de acord ca n redactarea ultimatumului s fie inclus un paragraf cu privire la ncetarea focului, asa nct orice bombardare egiptean subsecvent a tintelor israeliene s fie considerat drept o nclcare a conditiilor ultimatumului. n afar de somatia ca ambele armate s se retrag de la Canal, ultimatumul trebuia s contin cerinta special ca fortele armate britanice si franceze s intre n Zona Canalului, n mod cert egiptenii nu aveau s fie de acord cu aceasta, asa nct nu exista nici o sans ca ei s accepte ultimatumul. Somatiile ctre Israel si Egipt nu trebuia s contin cuvntul ultimatum". Termenul utilizat trebuia s fie apel". Israelului avea s i se cear doar s nceteze focul si s se retrag de la Canal. La ora 4,30 P.M. au sosit reprezentantii britanici. Unul dintre ei era domnul Logan, care ne fusese prezentat anterior drept secretar al lui Selwyn Lloyd. Cu el, ca sef al delegatiei, era un alt secretar", Patrick Dean. Nivelul acestei delegatii fusese fr ndoial redus prin nlocuirea de ctre un functionar al Ministerului de Externe a ministrului de externe, dar, din punct de 222 vedere practic, eram de prere c absenta lui Selwyn Lloyd nu nsemna nici o pierdere. nainte de sosirea britanicilor, ne asezasem n fotolii confortabile, ntr-un colt al slii. Acum neam rnduit n jurul mesei rotunde, iar ntlnirea a cptat un aer oficial. Fineau a deschis sedinta si a prezentat principalele puncte asupra crora se czuse de acord din partea tuturor. Ben-Gurion a ridicat problema ajutorului britanic pentru Iordania dac aceasta ar fi atacat Israelul. El a anuntat, de asemenea, intentia noastr de a pune mna pe Strmtorile Tiran, care erau Canalul de Suez al Israelului". Britanicii s-au interesat de planul nostru operational, dar eu am refuzat s le dau detalii. Am spus doar c ne vom ndeplini angajamentele, la timpul, locul si cu mrimea convenit a fortelor noastre. Nici francezilor nu le-am dat detalii, spunnd doar c unitatea noastr de parasutisti va fi lansat mai aproape de orasul Suez dect de Port Said. La ora 5 P.M., un mic grup dintre noi s-a retras ntr-o ncpere vecin ca s rezume discutiile. Din partea Israelului participam eu si un ajutor, atasat militar. Mergea greu, iar treaba noastr a durat dou ore. Cnd am isprvit, a nceput s se aud tcnitul profesional al unei masini de scris dintr-o ncpere alturat.

Principiile planului care a rezultat erau urmtoarele: n dup-amiaza zilei de 29 octombrie, fortele israeliene trebuiau s lanseze un atac pe scar mare asupra fortelor egiptene, cu scopul de a ajunge n Zona Canalului n ziua urmtoare. Aflnd de aceste evenimente, guvernele Marii Britanii si Frantei, n ziua de 30 octombrie 1956, aveau s adreseze guvernelor Egiptului si Israelului, n mod separat si simultan, apeluri formulate n spiritul urmtoarelor coordonate de baz: Ctre guvernul Egiptului: ncetarea absolut a focului. Retragerea tuturor fortelor la zece mile de Canal. Acceptarea ocuprii temporare a pozitiilor-cheie la Canal de ctre forte anglo-franceze, n scopul de a garanta trecerea prin Canal a vaselor tuturor natiunilor, pn cnd va fi asigurat o reglementare final. Ctre guvernul Israelului: ncetarea absolut a focului. Retragerea fortelor sale la zece mile de Canal. Trebuia s se raporteze guvernului Israelului c guvernele Frantei si Marii Britanii au cerut guvernului Egiptului s fie de acord cu ocuparea temporar a pozitiilor-cheie de la Canal de ctre forte anglo-franceze. Dac unul 223 dintre cele dou guverne respingea apelul sau nu-si ddea acordul n curs de dousprezece ore, fortele anglo-franceze se vedeau obligate s ia msurile necesare spre a asigura realizarea cerintelor lor. Guvernului Israelului nu trebuia s i se cear s aduc la ndeplinire conditiile apelului n cazul n care guvernul Egiptului nu accepta conditiile apelului pe care avea s-1 primeasc. Dac guvernul Egiptului refuza s dea curs conditiilor prezentate, n timpul specificat, fortele anglo-franceze trebuia s lanseze un atac asupra fortelor egiptene n primele ore ale zilei de 31 octombrie 1956. Guvernul Israelului va trimite forte care s ia n stpnire trmul vestic al Golfului Aqaba si insulele Tiran si Sanapir, n scopul de a asigura libertatea navigatiei n acel golf. Israelul nu trebuia s atace Iordania n perioada operatiunii mpotriva Egiptului. Dar dac, din ntmplare, Iordania ataca Israelul n acest timp, guvernul britanic nu va da ajutor Iordaniei. Ben-Gurion era ncordat si n-a fcut nici un efort de a-si ascunde ncordarea. El a citit si recitit articolele planului cu scrupulozitate, ncruntndu-si sprncenele ntr-o furibund concentrare si murmurnd pentru sine fiecare cuvnt. Apoi a mpturit cu grij hrtia si a bgat-o n buzunarul interior al jachetei sale. Importanta esential a planului consta n faptul existentei lui reale. El preciza actiunile participantilor la campanie si scopurile pe care fiecare dorea s le ating, n ceea ce priveste scopurile, exista o vdit paralel ntre telul anglo-francez de a detine Canalul Suez ca s asigure trecerea liber pentru toate natiunile si telul israelian de a detine trmul vestic al Golfului Aqaba si insulele Tiran si Sanapir ca s asigure libertatea de navigatie pe acea ntindere de ape. Singura deosebire substantial era c n timp ce ocupatia anglo-fran-cez a Zonei Canalului era calificat drept temporar, despre coasta Golfului Aqaba se spunea s fie stpnit nu stpnit temporar. Exista si o alt paralel. Israelul nu avea s fie partener la capturarea Zonei Canalului, asa nct guvernele britanic si francez i notificau intentia lor de a stpni Canalul. Tot asa, britanicii si francezii nu aveau s fie parteneri la capturarea trmului vestic al Golfului Aqaba. Israelul avea

s fac singur lucrul acesta, asa nct trebuia s-1 aduc n atentia Frantei si Marii Britanii. De asemenea, demn de atentie, din punctul de vedere al Israelului, era faptul c planul rezolva problema ultimatumului. El ndeprta orice ingredient de amenintare si avertisment la adresa Israelului si punea apelul anglo-francez la locul su, ca parte a planului general de actiune, n felul acesta, doar n 224 privinta Egiptului apelul avea semnificatia unui ultimatum, n timp ce pentru Israel era parte a procedurii. Acum, dup ce decizia fusese luat, fiecare moment era pretios. M-am furisat din sala de conferint si i-am trimis un semnal extraurgent" sefului meu de operatiuni: Bune perspective pentru Operatiunea Cades ct de curnd. Mobilizeaz unittile imediat. Asigur secretul mobilizrii. Las impresia c mobilizarea este determinat de intrarea n Iordania a fortelor iraqiene. Plecm la noapte, sosim mine, dimineata". Cnd m-am ntors n sala de conferint, i-am gsit pe toti cuprinsi de o tensiune nervoas si parc nestiind ce s fac. Plnuirea lansrii unei campanii nu era un eveniment care s fie srbtorit cu ciocniri de pahare si glume camaraderesti. Cu toate acestea, exista un sentiment general de profund satisfactie c efortul fusese fructuos. Primii care au plecat au fost britanicii, mormind cuvinte de politete colorate de un umor nu tocmai inteligibil. Noi am fost urmtorii care am strns minile gazdelor noastre franceze, fcnd-o cu sincer cldur. Ben-Gurion a urcat n camera lui, iar noi ne-am dus la hotelul nostru din Paris. Am sosit n Israel la amiaza zilei de 25 octombrie si am mers direct la cartierul general al Statului-Major General, n avion am redactat mai multe ordine si instructiuni pentru Statul-Major si comandantii din teren, care trebuiau emise fr nici o ntrziere. Cel mai important ordin era destinat Sectiei Operatiuni, iar eu eram acum pentru prima dat competent s dau directive clare n cadrul campaniei, n ceea ce priveste ordinea sa operational. Acest nou ordin stabilea ziua D si ora H si, de asemenea, modifica trei dintre instructiunile continute n ordinul operational initial. Prima modificare privea paragraful asupra scopurilor. Acum accentul era pus pe aparitia unei amenintri la Canalul Suez, n concordant cu angajamentul nostru n plan, iar apoi urmau cele dou obiective fundamentale: capturarea Strmtorilor Tiran si nfrngerea fortelor egiptene. Am avut de multe ori discutii cu Ben-Gurion asupra acestui din urm punct, n cursul sederii noastre la Paris. Era clar c nu aveam nici un interes n nimicirea fortelor inamicului", cum era de obicei cazul celor mai multe armate n formularea scopurilor rzboiului, n starea de lucruri ce exista ntre Israel si vecinii si, cel mai bine era s se verse ct mai putin snge posibil. De aceea am stabilit c scopul nostru era nruirea ordinii de btaie a fortelor egiptene si cauzarea prbusirii lor". Aceasta nsemna ca armata noastr s pun mna pe rscruci de drumuri, pe amplasamentele dominante si pe fortificatiile-cheie care aveau s ne dea controlul asupra zonei si prin aceasta s-1 constrng pe inamic s capituleze. 225 Cea de a doua modificare n ordinul operational afecta fazele actiunii noastre, n loc s ncepem cu cucerirea Sinaiului de Nord, trebuia s ncepem cu regiunea sa central, pe axa NaklMitla, prin lansarea de parasutisti Ia Mitla. A treia modificare privea utilizarea fortei aeriene. Spre deosebire de planurile anterioare, campania nu avea s se deschid cu un atac aerian israelian. Forta aerian trebuia s transporte parasutistii n zona de lansare si s mentin starea de alert la aerodromuri. Dac egiptenii si puneau aviatia n actiune, noi trebuia s ncercm, n cele dou zile cnd luptam singuri, s

limitm rzboiul aerian la regiunea atacat de inamic. Cnd am cobort din avion, la ntoarcerea de la Paris, speram ca acestea s fie singurele modificri finale. Mai erau doar patru zile pn la declansarea campaniei. 15 CAMPANIA DIN SINAI Trebuia s luptm pe vasta ntindere a Sinaiului, n Nord pe jumtate desert, n Sud pe jumtate muntos, de netrecut; o ntindere de trei ori mai mare dect a Istraelului. Obiectivele noastre erau s neutralizm amenintarea armat egiptean si terorismul fedain din Fsia Gaza si s obtinem controlul cheii de bolt a zonei, localitatea sarm el-seik, lng extremitatea sudic a peninsulei. Prin capturarea acestei localitti, n mod automat aveam s punem capt blocadei egiptene a Golfului Aqaba, scop de cpetenie al campaniei noastre. Dar puteam s ajungem la sarm el-seik si s-1 lum n stpnire doar dac nfrngeam armata egiptean n ntregul Sinai, deoarece singurul drum ntracolo se afla pe marginea vestic a peninsulei, de-a lungul Golfului Suez stpnit de egipteni. sarm el-seik domin vitalele strmtori Tiran, prin care trebuie s treac vasele din Orient si din Africa de Est ca s ajung n Golful Aqaba si n orasul israelian Eilat. Dac vasele puteau s fac acea cltorie, atunci Eilatul putea deveni un mare port, iar prin aceasta s aduc la viat ntregul Negev. Strm-torile nsele sunt formate din coasta Sinaiului, pe de o parte, si mica insul Tiran, pe de alt parte, ntre acestea, culoarul navigabil pentru vase oceanice are doar o ltime de 650 de picioare. Astfel egiptenii aveau posibilitatea s blocheze strmtorile prin simpla instalare a ctorva tunuri pe promontoriul pustiu aflat la o distant de trei mile de sarm el-seik. Descriind campania, am extras din jurnalul pe care 1-am redactat n acel timp. Campania a nceput dup-amiaz trziu, n ziua de 29 octombrie, cnd un batalion de 395 oameni, din Brigada 202 parasutisti, a fost lansat lng captul estic al Trectorii Mitla, adnc n Sinai, la aproximativ treizeci de mile de Canalul Suez. Ei au fost adusi la ora 5,20 P.M., n saisprezece avioane de transport Dakota", care au zburat la o altitudine joas peste desertul Sinai, spre a scpa de radarele egiptene. Numai cnd s-au apropiat de zona lansrii, 227 exact la dou minute de zbor de bazele aeriene egiptene, au luat nltime n asa fel nct s permit deschiderea parasutelor. Dou ore mai devreme, ntr-o operatiune de groaz menit s buimceasc reteaua de comunicatii a inamicului, patru dintre Mustang"-urile noastre cu motoare cu piston au zburat deasupra Sinaiului si au tiat cu elicele si aripile lor liniile telefonice aeriene, ridicate doar la 4 yarzi fat de nivelul pmntului. Intre timp, celelalte batalioane de parasutisti ale brigzii s-au concentrat la granita iordanian, simulnd un atac care s-i induc n eroare pe egipteni si pe aliatii lor. Acesti soldati trebuiau apoi s strbat mai mult de 65 de mile prin desertul Negev, de la granita estic la cea vestic a Israelului, nainte de a ncepe btlia lor n Sinai. Ei au fcut aceasta n nou ore si au pierdut multe vehicule care s-au avariat sau au rmas n terenul nisipos. Dar comandantul de brigad, Arik saron, nu a mrturisit nici una din dificulttile sale, ca s nu stea n drum. Cu sau fr vehicule, coloana trebuia s nainteze si el a naintat nestvilit ctre cea dinti pozitie egiptean din Sinaiul central, Kuntilla. Egiptenii au fugit la apropierea lor. Coloana a mnat ctre Vest, adnc n Sinai, trecnd peste drumuri desertice haine, care au luat alt vam de vehicule pe roti si alte patru tancuri, n cele din urm, cu doar dou din cele treisprezece tancuri, brigada si-a atins proximul obiectiv situat la 25 de mile mai departe, fortreata Tamad, unde au dat prima mare btlie. La bordul autoblindatelor lor, parasutistii s-au npustit peste santuri si prin cmpurile minate si au croit-o de-a dreptul n pozitiile bine fortificate si echipate ale egiptenilor. Dup

patruzeci de minute de lupt nversunat, Tmdui a czut. Soarele ne-a fost de ajutor, strlucind n spinrile oamenilor nostri si n ochii aprtorilor. Pe cnd btlia aceasta era n toiul ei, alte unitti din brigada lui saron au naintat spre urmtorul bastion important al inamicului, Nakl, capturndu-1 n douzeci de minute. Curnd dup aceea, primul batalion al brigzii, la 180 de mile de punctul su de plecare, a fcut legtura cu batalionul-frate care fusese parasutat lng Trectoarea Mitla cu douzeci si patru de ore mai nainte. Axa sudic era acum asigurat si, o dat cu aceast miscare n campanie, noi nvluisem toate pozitiile egiptene din Nord-Estul Sinaiului, iar batalionul care fusese lansat la Mitla nu mai era n pericol de a fi ncercuit. Intr-o alt actiune din acea prim noapte a fost capturat si pozitia sudic Nakeb, de la granita NegevSinai. Iar-n dimineata urmtoare, devreme, Brigada a 4-a israelian a pus mna pe rscrucea vital Kusseima, de asemenea lng granita NegevSinai, la Nord de Kuntilla, deschiznd astfel o poart aditional n Sinai, de la Est, si amenintnd flancul sudic al puternicelor forte egiptene situate imediat la Nord. Capturarea Kusseimei completa faza de deschidere a operatiunilor noastre. Cele patru obiective pe care le stabilisem pentru prima noapte a campaniei se gseau n minile noastre. 228 CAMPANIA DIN SINAI MAREA MEDITERAN 229 Militarii egipteni au reactionat la aceast prim faz asa cum m-am asteptat. Ei pur si simplu nu au exploatat avantajul lor de masiv superioritate n arme si echipament rusesc si mult mai marea lor fort aerian, prevzut cu cele mai noi tipuri de avioane de vntoare cu reactie sovietice si cu bombardiere de aceeasi provenient, n fortretele lor, trupele egiptene au opus initial rezistent, dar cnd fortele noastre le-au atacat si au vzut alte unitti ocolin-du-le pozitiile spre a le ncercui, au preferat mai degrab s o ia la fug dect s lupte. Iar odat ce oamenii nostri leau strpuns liniile de aprare, soldatii inamici care rmseser s lupte au ales capitularea n loc de angajarea n lupt corp la corp. n aer, de asemenea, previziunea noastr asupra ripostei egiptene s-a dovedit corect: dac noi nu le vom ataca aerodromurile, ei nu-si vor extinde operatiunile dincolo de granitele Sinaiului. Oricum, aviatia egiptean nu a valorificat avantajul faptului c bazele lor aeriene se gseau mult mai aproape de cmpul de lupt dect ale noastre si c, n felul acesta, avioanele lor puteau petrece mai mult timp deasupra zonei de btlie, ntradevr, ele au hrtuit fortele noastre terestre, dar se ndeprtau cnd era vorba s se ntlneasc cu avioanele noastre si ncercau s evite btlia aerian, n primele ore ale diminetii, forta aerian egiptean a avut o zi de zburdlnicie, atacnd brigada 202, total expus, care avansa ftis spre Mitla. ns atunci cnd forta noastr aerian a nceput patrulrile de protejare a coloanei si a fcut-o aproape fr ntrerupere, avioanele egiptene le ocoleau. La urma urmelor, nu avioanele, ci pilotii erau cei care trebuiau s dea btlia. M aflam n Sud cnd a venit stirea c unitatea de recunoastere a Brigzii a 7-a tocmai a luat controlul asupra importantului defileu Deika, o trectoare ngust la circa cincisprezece mile Vest de Kusseima, lng granita Negev Sinai. Aceasta nsemna c brigada, principalul corp de blindate al fortei centrale de soc, putea acum porni din ariergard asupra fortretii-cheie Abu Ageila. Urmtoarele dou zile aveau s se dovedeasc cruciale, deoarece trebuia s dm btlii majore n sectorul nordic al Sinaiului, unde egiptenii si concentraser majoritatea fortelor lor. Trebuiau s fie btlii decisive. Rentorcndu-m din Sud la Marele Cartier General, am aflat c fortele anglo-franceze si-au

amnat atacul si c nu vor ncepe bombardarea bazelor aeriene ale Egiptului n ziua de 31 octombrie, asa cum fusese plnuit. M-am dus s-1 vd pe Ben-Gurion, care sttea la pat bolnav de grip si care era foarte ngrijorat de efectul pe care acea tergiversare l putea avea asupra situatiei oamenilor nostri la Mitla. Reactia lui imediat a fost aceea de a cere ca ei s fie retrasi chiar n acea noapte, n mod evident si amintea de episodul de la Kalkilia si era ngrijorat c parasutistii de la Mitla puteau fi si ei ncercuiti adnc n teritoriul inamicului. Am ncercat s-1 linistesc. Chiar dac britanicii 230 si francezii si revocau invazia, eram ncredintat c puteam continua campania noastr, iesind victoriosi. Am argumentat c mai degrab dect s ne retragem de la Mitla, fortele noastre de acolo s fie ntrite, iar eu speram c o puteam face. Cu mare sovial, Ben-Gurion a prsit ideea evacurii, dar am putut ntelege c logica militar a fcut prea putin spre a-i reduce nelinistea cu privire la viata parasutistilor nostri. n acea sear, Marea Britanic si Franta au emis ultimatumul lor adresat Egiptului si Israelului, cernd ambelor prti s nceteze lupta si s se retrag la o distant de zece mile de Canalul Suez. Egiptul trebuia s accepte ocuparea temporar de ctre englezi si francezi a oraselor Port Said, Ismailia si Suez, n scopul garantrii liberttii de tranzit prin Canal. Neconformarea la cerintele ultimatumului n decurs de dousprezece ore" avea s atrag interventia armat. Aceasta ar fi asigurat guvernelor britanic si francez pretextul de a cuceri Zona Canalului prin fort militar. Guvernul Statelor Unite era la fel de activ, n directia opus, n acea zi Ben-Gurion a primit o telegram expediat de presedintele Eisenhower, care cerea Israelului retragerea fortelor sale din Sinai. Conformarea urma s fie n mod deosebit apreciat de presedinte. Rspunsul dorit al Israelului nevenind, Henry Cabot Lodge, reprezentantul Statelor Unite la ONU, a cerut o reuniune de urgent a Consiliului de Securitate, la care el a depus o rezolutie care cerea Israelului retragerea imediat, n caz contrar fiind prevzute sanctiuni, rezolutie care ndemna toate celelalte natiuni s se abtin de la utilizarea fortei sau de la amenintarea cu forta n zon". Reuniunea a fost amnat cinci ore la cererea Frantei, Marii Britanii si Israelului, iar cnd s-a ntrunit deja au venit stiri despre ultimatumul anglo-francez. Presedintele Eisenhower privea lucrul acesta ca pe un act de fraud si de trdare din partea aliatilor si. El a ordonat reprezentantilor si s fac uz de ntreaga greutate a Statelor Unite mpotriva realizrii planului anglo-francez. Eventuala rezolutie ostil a ONU a fost blocat prin vetoul Frantei si Marii Britanii. ntre timp, Israelul a rspuns la ultimatum si i-a acceptat termenii, n ipoteza c un rspuns pozitiv va veni, de asemenea, si din partea Egiptului". Egiptul, ns, a rspuns, dup cum era de asteptat, c nu era pregtit s accepte somatia anglo-francez, ceea ce nsemna c Anglia si Franta puteau acum actiona mpotriva Egiptului. Cu toate acestea, fortele anglo-franceze nu au bombardat aerodromurile egiptene din Zona Canalului dup expirarea celor dousprezece ore ale ultimatumului, iar fortele israeliene au dus n Sinai btlii grele ntreaga zi de 31 octombrie, sub amenintarea unui atac masiv din partea fortei aeriene 231 egiptene, n aceeasi zi, Egiptul a adus n Sinai noi unitti de blindate grele si de infanterie, a trimis navele sale n actiune mpotriva coastelor Israelului si a trimis rapid ntriri, pe mare, la sarm el-seik. Nici pn la ora 5 P.M. din acea zi forta anglo-francez n-a nceput bombardarea bazelor aeriene ale Egiptului. Faptul c aliatii nostri nu ne-au dat ajutorul promis n-a mpiedicat Brigada a 7-a s conduc cea

mai spectacular btlie de blindate a campaniei, capturnd Abu Ageila, barajul Ruafa, Bir Hasna, Jebel Livni si Bir Hama, prin lupt nversunat. Prin zdrobirea fortelor egiptene din aceste formidabile fortrete din Nordul si centrul Sinaiului era deschis calea pentru naintri mai rapide si mai variate de nvluire a formatiunilor inamice n Sinaiul vestic. Brigada de blindate a nregistrat aceste succese n pofida unor accidente grave, inclusiv proasta functionare a instrumentelor de semnalizare pentru suport aerian, asa nct timp de dou zile brigada nu a putut cere ajutor aviatiei. Acelasi batalion, care dimineata capturase fortreata-cheie de la Abu Ageila, mai trziu n acea zi a fost implicat n cea mai grea lupt a brigzii de blindate. Aceasta a avut loc la barajul Ruafa, o localitate bine aprat, situat imediat la Sud-Vest de Abu Ageila. Capturarea acesteia avea s-i pecetluiasc pe egipteni n fortretele Um Katef si Um sihan, la Est. Oamenii acestui batalion luptaser vreme de trei zile fr odihn si erau epuizati, dar comandantul i-a tinut sub presiune, ndemnndu-i s exploateze la maxim impulsul bresei fcute. Asaltul a fost dat din Sud-Vest, oamenii nostri avnd de nfruntat n acest sector posturi de aprare bine fortificate, constnd din mai bine de douzeci de cuiburi antitanc ce dispuneau de tunuri antitanc de 57 mm si 30 mm, precum si sase arunctoare de ghiulele. Atacul a nceput dup apusul soarelui, n lumina cetoas, ncrcat de praf a crepusculului, ochii obositi ai echipajelor de pe tancuri cu greu puteau vedea ce era n fat. Egiptenii au deschis focul cu toate armele avute la dispozitie si numaidect au lovit n plin unul dintre autoblindatele noastre. Toti oamenii de la bord au fost rniti. Aceast lovitur a stopat restul autoblin-datelor, dar ele si-au redobndit cumptul n cteva minute si si-au continuat naintarea. Curnd a czut ntunericul si noaptea era luminat doar de zborul ncrucisat al obuzelor si de flcrile depozitelor de munitie egiptene care explodau. Focul antitanc a lovit tancurile unittii noastre de asalt si am suferit pierderi. Dar oamenii presau n continuare, n stadiul final al btliei tancurile noastre au rmas fr munitie si, iar echipajele lor au luptat mai departe cu grenade de mn si cu pusti mitraliere. Dup curtirea posturilor egiptene si a transeelor lor de comunicatie, au fost adunati rnitii, care au fost bandajati la lumina farurilor jeepurilor. Dac egiptenii ar fi contraatacat n acel moment, 232 este ndoielnic dac oamenii nostri le-ar fi putut rezista. Chiar si singurul tanc ce scpase relativ nevtmat era acum lipsit de combustibil si munitie. Dar trupele egiptene au avut si ele nevoie de cteva ore ca s-si organizeze contraatacul, iar cnd acesta a avut loc, imediat dup ora 9 P.M., unitatea noastr blindat si realimentase cu combustibil tancurile si refcuse stocul de munitie, fiind desfsurat cum se cuvine pentru aprare. Artileria din fortretele nvecinate si focul de acoperire al tunurilor antitanc mobile au sprijinit atacul egiptean. Dar acesta a esuat, iar inamicul s-a retras la El Aris, pe coasta Mediteranei, prsindu-si tunurile si mortii. Aveam acum controlul virtual asupra celor trei drumuri ctre Nakl si Mitla; unul trecea prin Jebel Livni, iar drumul sud-vestic trecea prin Bir Hassna. In afar de btliile de blindate din regiunea Abu Ageila si de numeroasele angajamente aeriene de pe cerul Sinaiului, cealalt lupt major din acea zi de 31 octombrie a avut loc la Trectoarea Mitla si a implicat brigada de parasutisti. Aceasta a nceput la ora 12,30 P .M. si a durat sapte ore disperate. Curnd dup ce principalul corp al brigzii strpunsese axa Nakl si fcuse legtura cu batalionul lansat la Parker Memorial, lng Mitla, comandantul brigzii ceruse permisiunea s nainteze si s pun stpnire pe trectoare. Nu i s-a permis ns dect s trimit o patrul, cu conditia de a evita o lupt serioas. Unitatea respectiv nu era o patrul", ci de fapt o echip de lupt n

deplinul sens al cuvntului, ntru totul capabil s captureze trectoarea. Patrula" cuprindea dou companii de infanterie pe autoblindate, un detasament de trei tancuri, unitatea de recunoastere a brigzii, n autocamioane, ct si un sprijin n trupe care dispuneau de mortiere grele. Adjunctul comandantului brigzii era si el prezent. De ndat ce convoiul a intrat n defileu, a fost ntmpinat cu foc de pe delusoarele din flancuri. Unitatea a continuat lupta n defileu, n ipoteza c acesta nu era detinut dect de forte egiptene nensemnate. Dar cu ct avangarda convoiului ptrundea mai adnc n trectoarea ngust, focul crestea n intensitate, iar auto blindatele si soldatii pe care acestea i transportau au fost lovite. Comandantul unittii s-a npustit nainte ca s-i salveze, dar si el s-a gsit prins n capcan, incapabil s nainteze sau s se retrag. Cu toate acestea, segmentul din fat al convoiului, totaliznd mai bine de o companie, a reusit strpungerea si a ajuns la captul vestic al trectorii, n pofida focului ucigtor din defileu. Restul fortei a rmas tintuit locului, pierderile sale crescnd sub focul puternic si continuu de pe nltimile de deasupra. De la ora unu dup-amiaz si pan la ora opt seara, parasutistii au dus o crunt btlie pn cnd, n cele din urm, au nfrnt opozitia egiptean si au 233 cucerit trectoarea. Pierderile lor au fost fr precedent: 38 de morti si 120 de rniti. Trupele egiptene au ocupat pozitii n cavittile naturale si artificiale de pe povrnisurile dealurilor de pe ambele laturi ale trectorii, pzind drumul de dedesubt cu arme automate si tunuri antitanc. Devreme n dimineata precedent, inamicul trimisese cinci companii de infanterie la captul vestic, ca s ocupe trectoarea. Acestea erau bine narmate cu tunuri antitanc, cu aproximativ 40 de tunuri cehe cu recul si mitraliere, suportul aerian fiind asigurat de 4 avioane Meteor" si de 6 MIG-uri de la baza din apropiere. Avioanele egiptene operau nestingherite, deoarece din cauza comunicatiilor defectuoase oamenii nostri nu puteau cere ajutor aerian. Chiar la nceputul btliei, camionul cu combustibil al parasutistilor a fost incendiat, acelasi lucru ntmplndu-se apoi cu camionul cu munitie si trei alte vehicule. Comandantul companiei, care a srit de pe autoblindatul su, a fost ucis pe loc. Mortierele grele au fost scoase din actiune. Focul inamic a lovit, de asemenea, si a imobilizat patru autoblindate, un tanc, un jeep si o ambulant. Parasutistii erau obligati s se catere la vgunile de pe dealuri ocupate de egipteni si s lupte corp la corp, capturnd una dup alta pozitiile. Nu aveau alternativ, fiind singura cale de a sfrsi victorioas btlia, limitnd numrul rnitilor si mortilor. Tocmai lucrul acesta 1-au si fcut atunci. M ndoiesc c exist n armata noastr o alt unitate care s se fi descurcat mai bine cu inamicul n astfel de conditii. Acei parasutisti care au reusit s ias din capcan, mpreun cu dou companii aditionale de ntriri, si-au croit drum n jurul posturilor egiptene, s-au ctrat pe crestele dealurilor si apoi au tbrt n linia pozitiilor inamice scobite pe povrnisuri. La sfrsitul btliei au fost 150 de egipteni morti, iar restul inamicului, teferi sau rniti, a disprut n ntuneric, fugind peste Canalul Suez. Valoarea, ndrzneala si spiritul de lupt al comandantilor parasutistilor au fost calittile de aplaudat si de ncurajat. si, desigur, aceast cucerire sngeroas a trectorii ar fi putut fi justificat dac sarcina brigzii era s ajung la Suez. In circumstantele date, ns, cnd scopul nostru era s o lum spre Sud, spre a cuceri serm el-seik si nu de a ne apropia de Suez, nu era nici o necesitate vital s atacm unitatea egiptean care apra mprejurimile Canalului. Colac peste pupz, dup capturarea trectorii, parasutistii au continuat s-si aib baza lng Parker Memorial. Asadar, trectoarea a fost atacat, capturat si abandonat. Multi ofiteri din Statul-Major General mi-au spus, cu dezaprobare, c am fost prea ierttor cu

parasutistii, atunci cnd stiam c ei asaltaser defileul 234 Mitla mpotriva ordinelor mele si cnd actiunea lor a avut consecinte att de ucigtoare. Nu este nevoie s spun ct de mult am deplns noi grelele lor pierderi. Dar nemultumirea mea fat de comandantii parasutistilor nu se referea att la btlia ca atare, ct la subterfugiul lor, prin desemnarea operatiunii drept patrul", ca s satisfac"Statul-Major General. Lucrul acesta m ntrista si regretam c nu am reusit n modelarea unor astfel de relatii de ncredere mutual nct, dac ei doreau s-mi nesocoteasc ordinele, s-o fi fcut direct si pe fat. Analiznd actiunile de la Mitla, am fcut distinctie ntre erori si nclcarea ordinelor. Eram suprat din cauza deciziei de a ataca sfidnd ordinele, dar puteam ntelege lucrul acesta. Trecuser numai opt ani de la Rzboiul de Independent, cnd am avut comanda unui batalion de comando, si mi puteam imagina situatia n care trebuia s decid s pun mna pe o pozitie tactic spre a da o baz sigur unittii mele, chiar dac actiunea mea era mpotriva ordinelor date de Marele Cartier General. Puteam prea bine s cred c un comandant se comporta cu totul inocent, cu convingerea c ofiterii de stat-major nu puteau cunoaste conditiile sau pozitiile inamicului si c numai omul de la fata locului era capabil de aprecierea situatiei si de luarea deciziei corecte. Principala greseal a parasutistilor a fost una de tactic. Comandantii unittii au estimat c egiptenii nu instalaser o fort puternic la Mitla si de aceea si-au permis s procedeze ca n cazul unui drum lesnicios din punct de vedere topografic, ca pe o vale seac, cu oamenii ngrmditi la bordul vehiculelor ncolonate. Ei au crezut c chiar dac ntlneau fortele inamice, vor avea posibilitatea s se desfsoare si s fie gata la timp pentru atac. Acesti parasutisti aveau o enorm ncredere n ei nsisi si au dezvoltat procedee de btlie bazate pe organizare rapid si cutezant n actiune. Dar trsturile topografice speciale ale trectorii Mitla nu erau potrivite pentru asemenea procedee. n alte circumstante, comandantii parasutistilor ar fi recurs fr ndoial la recunoasterea zonei, fie la sol, fie din aer, nainte de a porni la actiune. Dar cu brigada la sute de mile n interiorul teritoriului inamic, tiat de restul fortelor noastre si relativ la putine mile de bazele de tancuri si aeriene egiptene, nu-i de mirare c ei erau nerbdtori s-si consolideze rapid pozitia. Pentru greselile lor de judecat si pentru erorile de tactic, parasutistii au pltit un greu tribut de snge. Ct priveste nclcarea ordinelor mele si atitudinea mea ierttoare, adevrul este c privesc problema ca fiind serioas atunci cnd o unitate esueaz n ndeplinirea misiunii sale si nu cnd merge dincolo de limitele datoriei si face mai mult dect i s-a cerut. 235 Lumea a condamnat cu asprime operatiunile noastre n Sinai, iar critica a crescut si mai mult n intensitate o dat cu interventia anglo-francez: mai nti ultimatumul, iar apoi bombardarea aerodromurilor egiptene n seara zilei de 31 octombrie. Statele Unite au condus campania de condamnare n Occident, iar Rusia, desigur, a luat o atitudine similar, protestnd n mod viguros mpotriva atacului militar asupra Egiptului prieten. Amndou aceste Puteri s-au asociat ntr-un entuziast si asortat cor al pcii cu orice pret", deosebit de sonor atunci cnd pretul nu trebuia pltit de ele. Cea mai grav reactie fat de aventura anglo-francez a avut loc n Marea Britanic, unde critica a fost ndreptat n primul rnd mpotriva primului-ministru Anthony Eden. Nu era nici o ndoial c marele public si chiar majoritatea celor din Cabinetul sau nu suportau actiunea sa la Suez. Nici comandantii armatei Marii Britanii nu i-au fcut lui Eden sarcina mai usoar. Ei au spus c erau convinsi c Egiptul avea forte puternice si, n consecint, plnuiser o operatiune militar complicat, amnnd data debarcrii fortelor lor terestre.

La Natiunile Unite avea loc o activitate febril n scopul opririi luptelor, ndeosebi dup atacurile aeriene anglo-franceze, iar, dup ce Marea Britanic si Franta fcuser uz de veto n privinta actiunii din Consiliul de Securitate, a fost convenit o reuniune de urgent a Adunrii Generale a ONU, pentru noaptea zilei de l noiembrie. Era clar pentru mine, chiar si nainte de aceasta, c ceasul politic btea mpotriva noastr si c presiunea international n directia opririi actiunii militare avea s creasc. Succesele pe care leam cstigat n doar dou zile de lupt fceau acum cu putint ca sarcina noastr s fie dus la bun sfrsit n alte cteva zile, dar nu exista nici o certitudine c acele zile aveau s ne fie date. Trebuia s apsam pe accelerator. Trupele noastre nu se puteau gndi la odihn. Cu aceste gnduri, mpreun cu generalul comandant al Comandamentului din Sud, am vizitat n acea zi de miercuri, 31 octombrie, Brigada a 10-a, mboldind-o s cucereasc Um Katef ct mai rapid posibil. Acest fort si Um sihan, din vecintate, erau dou locuri din zona fortificat Abu Ageila care rmneau n minile inamicului si barau strpungerea noastr n Sinaiul central prin cucerirea Kusseimei, a Abu Ageila nssi si a barajului Ruafa, iar ca s avansm spre Vest eram fortati s mergem pe drumeaguri de pmnt, n conditii jalnice. Aceasta nsemna c egiptenii puteau pune stavil convoaielor noastre de aprovizionare, oprindu-ne n felul acesta naintarea. Um Katef controla ntinderea-cheie a drumului asfaltat care trebuia s ne rezolve problema si a crui capturare ne-ar fi deschis o nou ax de miscare. 236 ntlnirea cu ofiterii brigzii n-am gsit-o deloc agreabil. Adevrat, ei nu erau o formatiune de elit, ca parasutistii sau cum era corpul blindat. Erau o brigad de rezervisti, de infanteristi cu o vrst deasupra mediei si insuficient instruiti. Pe de alt parte, era vdit c propriii lor ofiteri se ndoiau de capacittile lor de soldati. Cu toate acestea, i-am luat la zor pe ofiteri si n-am plecat urechea la plngerile lor privind dificulttile. stiam c oamenii lor erau obositi, c aprovizionarea lor nu se fcea la timp, c noptile erau reci si zilele toride, c flintele lor prfuite se gripau, iar vehiculele ntepeneau n noroi. Dar nu aveam solutii la astfel de probleme, cu exceptia faptului de a-i scoate afar. Ne puteam schimba Negevul si trebuia s am deschis acel drum. Ei au atacat Um Katef n acea noapte, dar fr tragere de inim. N-a iesit nimic. Pe de alt parte, o unitate a Brigzii Blindate 37, care a naintat mai trziu n acea sear cu drzenie, a esuat si ea. Binenteles, ofiterii au fost ct se poate de nerbdtori s invadeze liniile aprrii inamice, npustindu-se asupra lor n autoblindate, fr a astepta sprijinul tancurilor, care fusese ntrziat. Imperfecta informatie de spionaj la Comandamentul din Sud, lipsa unui plan operational solid si insuficienta concentrare a fortei disponibile au contribuit, de asemenea, la esecul nostru, ntr-o anumit msur, am gresit si eu. Am fcut presiuni asupra generalului comandant al Comandamentului din Sud s grbeasc deschiderea noului dffcm prin Um Katef. El, la rndul su, a fcut presiuni asupra comandantului brigzii, spunndu-i c mi promisese c drumul avea s fie deschis la licrul zorilor, ntr-adevr, ordinele mele prevedeau grbirea deschiderii acestuia desi lucrul acesta putea s aib loc a doua zi la amiaz , iar eu de fapt am cerut ca aceasta s se fac chiar dac nsemna un dificil atac frontal, care implica pierderi grele. Dup deplorabila utilizare a Brigzii a 10-a, generalul comandant al Comandamentului din Sud 1-a nlocuit pe comandantul brigzii, iar eu am confirmat aceast schimbare. Am spus atunci c functia suprem a unui comandant de unitate era s-o conduc n btlie. Dac nu trecea testul, trebuia nu s fie pedepsit, ci trebuia s fac loc cuiva capabil s-o fac. Fr a intra n toate accidentele atacului sustinut de brigad n acea noapte, trebuie spus c nu conducerea nesatisfctoare, lipsa de ndemnare si de control sau eroarea de tactic ne-au dus la esec. Dup prerea mea, greseala a fost mult mai grav din punct de vedere militar: unitatea nu a fcut

efortul necesar pentru a intra n lupta efectiv. Era deja posibil s se fac aprecieri cu privire la calittile de lupttori ale egiptenilor si cu privire la conceptul lor de rzboi, n general, ei luptau bine n faza static a luptei. Adpostiti n transee si utiliznd tunurile lor antitanc, de cmp sau antiaeriene, de pe pozitii fixe pregtite dinainte, ei luptau n mod 237 efectiv. Dar deveneau soldati jalnici cnd erau fortati s-si prseasc transeele sau s-si schimbe planurile. Realizau putine contraatacuri, iar cnd o fceau actiunea lor se vdea slab, n mod clar exagerau puterea bastionului defensiv, cu a lor ciorchine de fortrete de la Abu Ageila, spre a bloca o fort care cuta s ptrund n Sinai, fr a avea contrapartea lor n unitti mobile, blindate, parasutisti, infanterie mecanizat, cu suport aerian. Complexul defensiv Abu Ageila putea juca un rol decisiv doar dac servea drept baz pentru forte mobile care s poat merge s se angajeze n lupta cu inamicul care caut s ptrund n Sinai. Dup patruzeci si opt de ore de la nceputul campaniei, n noaptea zilei de 31 octombrie si exact la cderea noptii n ziua urmtoare, centrul luptei s-a mutat n sectorul nordic al Sinaiului, cu atacuri asupra puternicelor pozitii defensive de la Rafa, la captul sudic al Fsiei Gaza, si cu o strpungere n mprejurimile localittii El Aris, pe coasta Mediteranei. Zona de aprare Rafa era un adevrat labirint de numeroase pozitii fortificate, iar planul nostru de atac era adaptat acestor conditii. Am scindat fortele noastre n mai multe mici unitti, fiecare croindu-si o cale pentru ea nssi peste cmpurile minate si prin gardurile de srm ghimpat, gsindu-si singur tinta si luptnd ntr-o btlie independent. Accesul n miezul fiecrei fortrete cerea calificare, ndrzneal si ingeniozitate, iar oamenii nos*i ddeau dovad de aceste calitti. Cnd vehiculele din fat loveau o min si ncepeau s ard, flcrile lor iluminau tintele pentru tunarii egipteni, iar genistii israelieni trebuiau s se trasc printre obuzele care explodau, ca s curete noi ci n cmpurile minate. Dar ei i ddeau btaie, ajungeau la obiective, se desfsurau pentru asalt si atacau inamicul. Cnd primele tancuri ale Brigzii a 27-a s-au apropiat de rspntia vital ce trebuia s ne fac posibil naintarea spre El Aris, ele au fost ntmpinate de uralele ct se poate de vesele ale infanteristilor Brigzii 1-a, care tocmai o capturaser, nc mai rsunau mpuscturi rzlete, iar din cnd n cnd capetele soldatilor egipteni se ridicau din spatele mprejmuirilor de cactusi, ns infanteristii abia dac si puteau nfrna sentimentele. Ei si-au prsit pozitiile si s-au repezit s ntmpine tancurile care se apropiau, n cteva minute, tancuri si autoblindate s-au mbulzit la rspntie si uriase zmbete au luminat fetele colbite ale soldatilor entuziasti. Chiar si veteranii tbciti s-au avntat asupra camarazilor lor n mbrtisri spontane. Eu urmasem Brigtada a 27-a n atacul ei, iar victima mea particular a fost secundul din comanda Brigzii 1-a. Am czut unul n bratele celuilalt, ca n clasica traditie a filmelor rusesti. La ora 10,30 A.M., Brigada a 27-a si-a nceput naintarea ctre El Aris, iar noi am pornit-o de-a lungul drumului asfaltat, printre dunele de nisip, n 238 btaia brizei blnde ce venea dinspre Marea Mediteran. Am ntlnit prea mic opozitie pn cnd am ajuns la ridictura El Jeradi, la aproximativ o jumtate de cale de obiectivul nostru, unde am dat o btlie care a durat mai mult de o or. Au existat si alte posturi inamice care ne-au oprit din drum, asa nct numai la cderea noptii am ajuns n suburbiile orasului El Aris. Pn acum convoiul brigzii noastre fusese mprstiat si nu ne puteam desfsura pentru atac. Oamenii erau obositi, iar tancurile aveau nevoie de realimentare si ntretinere. Am amnat intrarea n El Aris pn dimineata, nainte de a m culca, am avut grij s rspund la semnalele venite de la

Cartierul General. Am confirmat, de asemenea, ordinele mele ctre Brigada a 9-a de infanterie, de a-si ncepe marsul spre sarm el-seik n zorii zilei de 2 noiembrie, precum si ctre Brigada a 11-a de infanterie, de a-si ncepe operatiunea n Fsia Gaza. Eram pe cale de a declansa faza final a campaniei. Am intrat n El Aris, fr opozitie, la ora 6 A.M. Ultimele unitti egiptene se retrseser n timpul noptii, ncepndu-si fuga la apropierea noastr. Soldatii fugari au dat foc unor materiale de rzboi, dar acestea constituiau doar o parte neglijabil fat de uriasa cantitate de echipament militar care fusese abandonat. Era evident c atunci cnd a fost dat ordinul de retragere, fiecare pur si simplu si lsase balt postul si alergase s se alture convoiului care prsea orasul. Spitalul oferea o priveliste nfiortoare. Pe masa de operatie zcea corpul unui soldat egiptean mort cruia tocmai i se amputase piciorul. El fusese abandonat n mijlocul operatiei, fr ca vreun doctor sau infirmier s se fi oprit s-1 bandajeze, asa nct murise din cauza hemoragiei. Rnitii din spital, unii dintre ei n saloane, dar cei mai multi ncercnd s se ascund n curte si grdin, ne-au spus c atunci cnd personalul medical a fost informat c e asteptat de ambulante, a lsat totul balt, s-a npustit n vehicule si s-a fcut nevzut. Nici mcar un singur infirmier n-a rmas n urma lor ca s-i trateze pe rniti, iar cei care au avut nevoie de ngrijire imediat optsprezece oameni au pierit n cursul noptii. Ei zceau n aceeasi pozitie n care fuseser abandonati cnd ncepuse fuga. Acei soldati inamici care nu putuser fugi s-au predat. Unii s-au apucat s trag din ascunztori, asa cum am descoperit curnd eu nsumi. Stteam lng fereastra deschis a unei cldiri si priveam n strad, cnd un trgtor ghemuit n dosul unui gard a tras cu mitraliera, lovindu-1 pe semnalizatorul meu, care a czut mort lng mine. Brigada nu a zbovit mult n oras. Echipe de lupt au mers s ia sub paz aerodromul din El Aris si drumul ctre Abu Ageila, iar altele au pornit n grab spre vest ca s urmreasc inamicul care fugea n directia Kantara, n 239 partea de Nord a Canalului Suez. Vehicule nemiscate, scoase din uz de aviatia noastr, mpnzeau drumurile. Dup ora 11 A.M. am luat un Piper Cub" de pe aerodromul din El Aris ca s m ntorc la cartierul general. I-am cerut pilotului s fac un tur jos al orasului. Dar a trebuit s lum repede nltime ca s scpm de tirul de pusc si de mitralier al trupelor egiptene ascunse n tufisurile si scobiturile dunelor dimprejur. De la acea nltime am putut vedea brigada noastr blindat mis-cndu-se spre Vest. La cinci ore dup intrarea noastr n El Aris, vehiculele noastre de avangard erau deja la zeci de mile pe drumul lor spre Canal. Btlia pentru axa nordic de strpungere a Sinaiului era virtual terminat. De ndat ce m-am ntors de la El Aris, m-am dus s-1 vd pe Ben-Gurion si 1-am gsit pe deplin nsntosit si n bun dispozitie. M-a ntrebat despre btliile de la Rafa si El Aris si despre mersul lucrurilor pe celelalte fronturi. I-am spus lui Ben-Gurion c vase ale marinei militare britanice patrulau n apele de lng sarm el-seik si 1-am ntrebat dac credea c era probabil ca britanicii s bombardeze fortele noastre, n ce-i priveste pe britanici, nu stiu, dar n privinta Ministerului de Externe britanic sunt gata s cred orice" a replicat el. nainte de a iesi din camera sa, 1-am auzit pe Ben-Gurion dojenindu-i amiabil pe functionarii care veniser la el s-i spun povesti prpstioase despre ce se ntmpla la Adunarea General a ONU. De ce sunteti att de ngrijorati? spunea el. Atta vreme ct ei stau n New York, iar noi n Sinai, situatia nu este rea!" Pierderile noastre generale de pn atunci erau mai putin de 100 de morti si aproape 700 de

rniti, inclusiv bolnavii si cei vtmati n accidente de trafic. Ct priveste pierderile egiptene, nu contabilizasem inamicii czuti. Aveam mai multe mii de prizonieri, n pofida eforturilor noastre de a nu-i accepta. Generalul adjunct m-a asigurat c atitudinea si comportamentul soldatilor nostri fat de ei era bun si c rzbunarea posibil ia o singur form: prizonierii sunt hrniti din ratiile" armatei israeliene! Tot n acea zi de 2 noiembrie, si n ziua precedent, Brigada a 27-a blindat a desvrsit cucerirea axei centrale Kusseima Jebel Livni Ismailia. n aceeasi zi fortele noastre au capturat Fsia Gaza. Inamicul s-a gsit ntr-o situatie disperat dup cderea Rafei si El Arisului, iar rezistenta sa reflecta starea moralului trupelor. Sarcina final de dus la ndeplinire era cucerirea sarm el-seikului, iar Brigada a 9-a, creia i s-a dat aceast misiune, si-a nceput deplasarea la ora cinci n acea dimineat, miscndu-se spre Sud de-a lungul trmului vestic al Golfului Aqaba. Mai trziu n acea zi, am decis ntrirea fortei de atac. Seara, 240 dou companii de parasutisti au fost lansate pe aerodromul de la E-Tor, pe trmul estic al Golfului Suez, iar, dup ce aerodromul a fost pus sub paz, am nceput o navet aerian, aducnd un batalion de infanterie. La miezul noptii, o alt unitate din Brigada 202 parasutisti, un batalion, a prsit Parker Memorial si a mrsluit spre Sud, pe terenul pietros, spre Ras Sudar, pe trmul golfului, de unde si-a continuat marsul pe drumul asfaltat ctre E-Tor, aflat la o distant de 105 mile. Mai trziu aceast unitate a trimis o patrul de recunoastere a drumului ctre sarm el-seik. Planul era ca Brigada a 9-a s atace sarm el-seik din Nord, n timp ce parasutistii trebuiau s se apropie dinspre E-Tor si s atace din Sud. n dimineata urmtoare, 3 noiembrie, m-am suit ntr-un aparat Dakota"si am zburat deasupra coloanei Brigzii a 9-a, care se gsea acum la patruzeci si cinci de mile de sarm el-seik, pe un drum dificil; am vorbit cu comandantul brigzii prin radio, neexistnd nicieri conditii de aterizare; am continuat apoi s zbor peste masivul montan central al Sinaiului, spre E-Tor, ordonndu-le parasutistilor de acolo s se grbeasc spre avanposturile de la sarm el-seik; am discutat probleme de administratie civil cu batalionul de infanterie care trebuia s ia n stpnire acea zon; m-am ntors via Mitla, unde am dat instructiuni comandantului Brigzii 202; am zburat la Bir Hama ca s-1 vd pe comandantul Brigzii a 27-a blindate, ai crei oameni cuceriser mai multe pozitii inamice dect oricare alt unitate, n aceast campanie; am fcut o ultim oprire la El Aris, unde am discutat cu comandantul formatiunii de acolo ce era de fcut pentru restabilirea vietii civile n oras. M-am ntors la postul de comand de la Cartierul General la ora 7 P.M. n timp ce Sinaiul a devenit cmpul unei btlii furibunde, frontul politicii internationale ddea si el n clocot. Adunarea General de urgent a ONU avusese loc n ziua de l noiembrie si adoptase rezolutia prezentat de John Poster Dulles, secretarul de stat american, care cerea imediata ncetare a focului, cerint adresat n mod direct Marii Britanii, Frantei si Israelului, ca si retragerea la Linia Armistitiului, care ne era adresat n special nou. n ziua urmtoare, Egiptul a remorcat dou vase n canal si le-a scufundat, blocnd n felul acesta navigatia. Faptul acesta nsemna o lovitur serioas dat Marii Britanii, al crei guvern declarase public c scopul actiunii anglo-franceze era acela de a pstra liber si deschis navigatia prin Canal. Lucru destul de curios, britanicii cunoscuser intentiile Egiptului si plnuiser s bombardeze vapoarele de blocaj n timp ce erau ancorate n Port Said, nainte de a fi fost duse pe Canal. Cu toate acestea, nu o fcuser. Un reprezentant de la oficiul atasatului militar francez m-a sunat la telefon ca s-mi spun c

francezii se simteau frustrati de insistenta britanicilor 241 ca data debarcrii anglo-franceze n Zona Canalului s fie ziua de 6 noiembrie. Franta cuta ca data invaziei s fie devansat cu dou zile, deoarece se temea de o decizie ostil din partea Adunrii Generale a ONU si dorea ca deja s se afle n Zon. Britanicii, ns, erau incapabili sau nu voiau s-si modifice complicatul lor plan de mare anvergur ca s fac posibil o debarcare mai timpurie. Ziua de 6 noiembrie avea s rmn a lor zi D. Pentru noi, data debarcrii lor deja nu mai avea nici o important militar. Luptnd singuri, noi deja ne atinsesem toate obiectivele, cu excpetia sarm el-seikului, pe care speram s-1 obtinem curnd. Eram ns mhnit c, din motive politice, invazia nu putea avansa. La Natiunile Unite, presiunea mpotriva utilizrii fortei militare la Suez a devenit tot mai viguroas. O situatie neplcut a fost creat la sesiunea Adunrii Generale a ONU, reluat n ziua de 3 noiembrie. Dag Hammarskjold, secretarul general, a anuntat c Marea Britanic, Franta si Israelul dduser rspunsuri negative la somatia Adunrii, din ziua anterioar, de a nceta focul si de a se retrage. Pe de alt parte, a spus el, Egiptul a acceptat. Rusia si satelitii ei cereau deplina conformare din partea celor trei agresori". Americanul Henry Cabot Lodge a propus instituirea a dou comisii internationale care s se ocupe de conflictul israeliano-arab si de problema Suezului. Adunarea a acceptat, n cele din urm, propunerea canadianului Lester Pearson de a se constitui o fort militar international care s asigure ndeplinirea rezolutiei Adunrii. Ctre sfrsitul sesiunii, care a durat pn n dimineata zilei de 4 noiembrie, Marea Britanic, Franta si Israelul au fost somate s declare imediat acceptarea ncetrii focului, n legtur cu aceasta, reprezentantul Israelului a anuntat acordul trii sale, cu conditia ca un rspuns similar s dea si Egiptul". Fr ndoial c reprezentantul nostru gndise c pn cnd Egiptul avea s rspund, noi aveam s ne asigurm de sarm el-seik. Pentru Israel, aflat acum sub cea mai grea presiune, politiceste important era s ne conformm rezolutiilor Natiunilor Unite. Reprezentantii britanic si francez aproape c si-au iesit din fire, ntruct dac ambii combatanti ncetau focul, atunci nu mai exista nici o justificare pentru interventia anglo-francez. n cazul Marii Britanii, aceasta suprima baza pretextului" ei si sporea foarte mult dificulttile primuluiministru Anthony Eden. De aceea a recurs la ajutor francez ca s ne conving s ne retractm anuntul. Dup ce a cntrit toti factorii mai ales dificultatea de a refuza rugmintile struitoare ale francezilor , Ben-Gurion 1-a instruit pe reprezentantul nostru s-i notifice lui Hammarskjold c anuntul nostru nu fusese nteles asa cum se cuvenea. Noi acceptam ncetarea focului cu conditia ca Egiptul s fac fr echivoc acelasi lucru, s renunte la pozitia sa declarat si ndelung mentinut c se afla n stare de rzboi cu Israelul, s arate c era 242 gata s negocieze pacea cu noi, ncetnd boicotul economic, ridicnd blocada navigatiei israeliene si rechemnd grupurile teroriste pe care le controla n celelalte tri arabe. Acest pas nu a ntrit pozitia noastr politic n arena international. Ben-Gurion dduse curs rugmintii franceze, dar era foarte necjit. Dac Marea Britanic si Franta doriser s exploateze ostibilittile dintre Israel si Egipt, ele avuseser sase zile la dispozitia lor, din 29 octombrie si pn la 4 noiembrie, timp n care luptele dintre fortele israeliene si egiptene ajunseser pe malul estic al Canalului Suez. Dar n toat aceast perioad armata britanic s-a ocupat de pregtiri meticuloase pentru Operatiunea Muschetarul", de parc ar fi avut la dispozitie o vesnicie. Acum, cnd Adunarea General a ONU chema la ncetarea focului, Marea Britanic i cerea Israelului s o resping de dragul convenientei sale politice. Israelul fcuse tot ce putuse, nu-si precupetise efortul ca s termine campania nainte de a se gsi n grav conflict cu rezolutiile

ONU si, de fapt, reusise. Acum Israelul trebuia s-si sporeasc poverile, respingnd ncetarea focului, ceea ce n-ar fi avut nevoie s fac. Un efect al freneticei activitti de la Natiunile Unite a fost, evident, acela de a-i convinge pe britanici s-si grbeasc actiunea militar. Marea Britanic retinuse ziua de 6 noiembrie drept zi D pentru debarcare, dar a trimis un batalion de parasutisti n zorii zilei de 5 noiembrie ca s captureze aeroportul Gameel la Port Said, n timp ce un batalion de parasutisti francezi a capturat podurile ce leag Port Said de continent. n acea noapte de 5 noiembrie, premierul sovietic Nikolai Bulganin a amenintat cu lansarea de rachete pe primii-ministri ai Frantei, Marii Britanii si Israelului. Amenintarea adresat lui BenGurion exprima condamnarea categoric" din partea Uniunii Sovietice a actelor criminale ale agresorilor" mpotriva Egiptului si cerea Israelului s stopeze operatiunile militare numaidect si s se retrag de pe teritoriul egiptean. Scrisoarea aduga c ntreaga omenire iubitoare de pace ne condamna cu indignare", dar c, totusi, n pofida acestui fapt, guvernul Israelului, actionnd ca un instrument al fortelor imperialiste din afar, persevereaz n aventura lipsit de sens, sfidnd astfel toate popoarele Orientului care duceau lupta mpotriva colonialismului si pentru libertate si independent, a tuturor popoarelor iubitoare de pace din lume". Scrisoarea lui Bulganin continua n felul urmtor: Guvernul Israelului se joac n mod criminal si iresponsabil cu soarta pcii si cu soarta propriului popor, ceea ce nu se poate s nu-si pun amprenta pe viitorul Israelului, punnd sub semnul ntrebrii nssi existenta Israelului ca stat. Vital interesat 243 n mentinerea pcii si n pstrarea linistii n Orientul Mijlociu, guvernul sovietic este pe cale de a lua msuri spre a pune capt rzboiului si a-i nfrna pe agresori". Mesajul se ncheia cu informatia c Rusia si rechema ambasadorul mai trziu ea a rupt relatiile diplomatice cu Israelul si cu sfatul ca Israelul s nteleag cum se cuvine si s aprecieze aceast notificare a noastr". Cnd 1-am vzut pe Ben-Gurion, am observat c n timp ce nu-si ascundea profunda preocupare fat de atitudinea sovietic, necutnd s ignore marea ei gravitate si importanta sa, reactia lui nu era aceea a unuia cruia i tremur genunchii de fric. Nu era cuprins de panic. Dimpotriv, efectul emotional al ultimatumului sovietic a fost acela de a-1 ndemna la lupt. Ceea ce 1-a nfuriat n mod deosebit a fost deosebirea dintre scrisorile trimise Marii Britanii si Frantei si scrisoarea trimis Israelului. Aceea adresat nou era formulat n termeni dispretuitori si ameninta nssi existenta Israelului ca stat. Mesajele adresate Frantei si Marii Britanii contineau si ele clara si explicita amenintare cu utilizarea fortei militare si a bombardrii lor cu rachete balistice, dar fr vreo calomnie, fr amenintarea independentei lor politice si fr batjocura vulgar care marca textul ultimatumului adresat Israelului. Am fost foarte plcut impresionat de sngele rece cu care Ben-Gurion a analizat acest curs nou al lucrurilor. M-am gndit la multi lideri politici care, n locul lui Ben-Gurion, ca premieri, ar fi avut reactii mai mult dect de panic. Este posibil ca tocmai interventia Rusiei, de suprimare a revoltei maghiare, s fi amnat mesajele ameninttoare ale lui Bulganin pn la acea dat, noaptea de 5 noiembrie, exact dousprezece ore dup ce a rsunat ultima mpusctur n a noastr Campanie a Sinaiului. n acea dimineat noi cucerisem sarm el-seik, dup o ntrecere ntre Brigada a 9-a infanterie, Brigada 202 parasutisti si marinarii de pe navele israeliene de a ridica steagul israelian pe turnurile din oras. Cu o zi mai nainte, am zburat la E-Tor, pe trmul Golfului Suez, cu intentia de a lua de acolo un

Piper Cub" si de a merge la Brigada a 9-a ca s m asigur c aceasta va ataca sarm el-seikul n acea zi. Eram destul de sigur c ar fi fcut-o si fr mine, dar doream s nu existe nici o ndoial n aceast privint. Poate c puteam ajunge la concluzia c parasutistii de la E-Tor puteau ajunge mai rapid la sarm el-seik. Cnd am aterizat acolo, am constatat c Piper"-ul nc nu sosise si c batalionul de parasutisti deja plecase. Acesta pornise naintea zorilor, pe soseaua asfaltat, cu scopul de a pune stpnire pe strmtoarea sudic de la sarm el-seik. 244 Am hotrt s nu astept Piper"-ul, s abandonez planul meu de a ajunge la Brigada a 9-a, si am plecat n schimb cu un vehicul, n ncercarea de a-i ajunge din urm pe parasutisti. Acestia erau soldatii nostri cei mai buni si erau ntr-o conditie de lupt excelent. De aceea am hotrt ca n cazul n care sarm-el-seikul nu fusese nc luat de Brigada a 9-a, s ordon acestor parasutisti s-1 atace si s ncerce s-1 cucereasc singuri. Plecasem n trei vehicule un automobil de comand si dou furgoane mai degrab civile , cu ctiva soldati din unitatea de rezerv ce stpnea localitatea E-Tor. Drumul era bun, dar vehiculele erau nspimnttoare si ne temeam s le accelerm. La nceputul cltoriei n-am ntlnit nici o fiint omeneasc. Fsia neagr a soselei se desfsura naintea noastr, la dreapta sticleau apele Golfului Suez, iar la stnga, dincolo de nisipuri, se ridica sirul muntilor. Dar dup vreo treizeci de mile, cam jumtate de cale, au nceput s treac soldati egipteni, singuri sau n grupuri, din directia sarm el-seikului. Ei ncepuser s fug de cu noapte. Ici-colo am trecut pe lng morti si rniti care zceau lng sosea, n urma ciocnirilor cu batalionul de parasutisti. Cu ct ne apropiam de sarm el-seik, am ntlnit tot mai multi soldati egipteni. Am ordonat escortei noastre s nu riposteze dac se trgeau focuri izolate asupra noastr. Ultimul lucru pe care-1 doream era s rmnem ntepeniti n acea zi ntre E-Tor si sarm el-seik si s ne implicm n ncierri cu soldatii egipteni fugari. Am iesit din cabina soferului de unde nu puteam discerne ce se ntmpla pe laturile soselei si am urcat n spatele descoperit al vehiculului, unde puteam sta n picioare si privi jur-mprejur. Desigur, nimic nu putea opri vreun grup de soldati egipteni s se ascund n spatele tufisurilor sau n vreo scobitur a solului si s ne ciuruiasc cu mitraliera. Dar nimeni n-a fcut-o. ntregul tablou desi era ziua n amiaza mare avea n el ceva de cosmar. Soarele arztor al desertului frigea fr mil. Se putea vedea cum cldura aburea de pe suprafata de smoal topit a soselei. Soldatii egipteni n uniforme kaki se confundau cu peisajul nisipos si numai n ultimul moment ne sreau n ochi printre dune. Fr ndoial c ei stiau c noi eram militari israelieni, dar nici unul n-a tras asupra noastr si nici n-a ncercat s se ascund de noi. Pur si simplu ne lsau s trecem de ei. Fetele lor exprimau epuizarea. Cei rniti trgeau cu greu un picior dup cellalt, iar unii dintre ei care mergeau pe sosea nici mcar nu catadicseau s se fereasc de vehiculele noastre. Trebuia s-i ocolim. Cu toate acestea, nici un moment nu m-a prsit gndul c dac ceva se ntmpla care s ne fac s oprim, acesta ar fi fost sfrsitul. Eram att de putini, de expusi si de vulnerabili nct chiar dac ei toti ar fi fost cu minile 245 goale si tot ne-ar fi putut distruge. stiam c sansele noastre de a ajunge la sarm el-seik depindeau de faptul de a nu se trage nici un foc de arm si de a nu opri nici o clip. Fiecare ntlnire cu un grup de fugari inamici trebuia s se petreac fulgertor, asa nct n timpul n care ei aveau de rumegat ce vzuser, noi s fi iesit din raza focului lor. n fine, soseaua a cotit si a luat-o printre dealuri, iar noi am putut rsufla din nou n voie. La distant, am vzut autocamioanele si autoblindatele batalionului de parasutisti. Comandamentul companiei care avea misiunea s

protejeze soseaua de curnd luat n stpnire ne-a spus c batalionul cucerise defileul sudic, care ducea la sarm el-seik, la ora cinci dimineata. La ora 6,30 A.M., un Piper" zburase de la Brigada a 9-a, cerndu-i batalionului s avanseze aproximativ o mil de la amplasament, ctre suburbiile orasului sarm el-seik. Comandantul a decis strpungerea. Batalionul a avansat, cu autoblindatele n fat, iar dup ele companiile motorizate. Rezistenta n-a fost ferm aviatia dduse un ajutor puternic si eficient , iar la ora 9,30 A.M., comandantul batalionului, cu primele autoblindate, au ajuns la intrarea n fortreata sarm el-seik, n timp ce pozitiile de aprare dominante din cealalt parte deja se gseau n mna unittilor Brigzii a 9-a. Dup ce am ascultat acest raport fcut la margine de drum, am pornit n grab la baza egiptean. Privelistea care ne-a aprut a fost o combinatie de cmp de btlie si de decor plin de farmec. Portul sarm el-seik, la extremitatea sudic a Peninsulei Sinai, unde golfurile Suez si Aqaba se ntlnesc si se unesc n Marea Rosie, ofer una dintre cele mai pitoresti privelisti pe care am vzut-o vreodat. Apele sale sunt de un albastru nchis (prizonierii egipteni ne-au avertizat c nu notm n ele, cci sunt pline de rechini) si sunt ncadrate de dealuri din stnci purpurii. Chiar si cldirile de pe trm, moscheea alb cu minaretul ei nalt, completeaz tabloul unei tri a minunilor ascuns ntre munti semeti. Pe sol, ns, nc mai erau proaspete semnele btliei. Din posturile de aprare si din depozitele bombardate de aviatie, cu cteva ore mai nainte, se ridica fum. Multe transportoare de mitralier egiptene unele avariate, altele n bun stare zceau prsite n zona portului. Iar soldatii Brigzii a 9-a puteau fi vzuti miscndu-se printre grmezile din jur, cu armele gata de tragere, cercetnd locul si adunndu-i pe prizonieri. Cea mai ambitioas misiune din Campania Sinaiului a fost, fr ndoial, aceea ncredintat Brigzii a 9-a, o formatiune de rezervisti comandat de Avraam lofe. Ea trebuise s se miste spre Sud, de-a lungul trmului vestic al Goflului Aqaba, pe o distant de circa dou sute de mile prin teritoriul inamic, pe un sol nisipos si bolovnos lipsit de drumuri, spre a ajunge la fortreata 246 sarm el-seik si a o cuceri, fortreat care era aprat de dou batalioane si care era organizat s reziste unui asediu ndelungat. Att marsul ct si btlia puteau s duc la nenorocire si la esec. Coloana brigzii numra circa 200 de vehicule si aproape 1800 de oameni. Era independent, transportndu-si propriile sale provizii: hran pentru cinci zile, combustibil pentru 375 de mile si suficient ap transportat n optsprezece tancuri, asa nct s se asigure cinci litri pe zi per om si patru litri per vehicul, timp de cinci zile. Nici n cursul marsului si nici n btlie nu era prevzut s i se trimit ntriri. Brigada a 9-a era astfel un corp expediti-onar care trebuia s se bazeze doar pe sine si trebuia s-si ndeplineasc cu succes misiunea. Dac cucerea obiectivul, sarm elseikul, putea s aib la dispozitie portul, aerodromul si drumul de ntoarcere spre Israel. Dac era blocat n mersul ei spre Sud sau dac era nfrnt n lupt, se putea astepta la izolare. Ar fi fost cu neputint s se ntoarc n Israel pe urmele pasilor si. Ar fi fost lipsit de apa necesar, de combustibil si de piese de schimb, iar acolo erau vaste ntinderi de nisip nclinate n asa fel nct nu puteau fi strbtute dect dinspre Nord nspre Sud. Din punct de vedere politic, misiunea era de o important suprem, deoarece controlul sarm elseikului nsemna controlul Strmtorilor Tiran, care la rndul lor controlau navigatia prin Golful Aqaba. Egiptul le folosise ca s controleze blocada navigatiei israeliene. Principalul scop al campaniei a fost sfrmarea acestei blocade. Elementul timp a fost crucial. Este ndoilenic dac Israelul ar fi putut continua lupta, violnd rezolutiile Adunrii Generale a ONU, cnd chiar puteri ca Marea Britanic si Franta n cele din urm s-au vzut obligate s accepte verdictul si de a pune capt operatiunilor lor militare. De

aceea nu este de neconceput faptul ca, n cazul n care fortele egiptene de la Strmtorile Tiran ar fi oprit Brigada a 9-a n timpul marsului acesteia sau ar fi zgzuit atacul acesteia pentru cteva zile, Israelul s fi fost fortat s stopeze lupta_ nainte de a fi intrat n posesia sarm el-seikului. Acesta este motivul pentru care noi, la Marele Cartier General, am decis s adugm nc o coard arcului nostru si s facem ca unittile de parasutisti de la Mitla s nainteze spre sarm elseik prin E-Tor. Totusi, dac mpingerea n aceast btlie a acestei formatiuni aditionale care a actionat independent de Brigada a 9-a a fost o msur corect, lucrul acesta nu a simplificat problemele majore ale brigzii, n definitiv, brigada a fost ajutat de parasutisti doar n ultima zi, cnd btlia pentru sarm el-seik era deja n toiul ei. Deplasarea brigzii a fost cea mai usoar n prima etap, de la Nakeb la oaza Ain Furtaga. Aici convoiul a mers cu o vitez medie de sase mile si ju247 mtate pe or si a totalizat saizeci de mile n dup-amiaza de 2 noiembrie. Dar apoi a venit partea cea mai dur a cltoriei. Urmtoarele nou mile au fost la deal, n conditiile unui strat gros de nisip pe care nici un vehicul, cu exceptia autoblindatelor, nu-1 putea traversa cu propriile-i puteri. Cel mai greu de miscat au fost tunurile de cmp de 25 livre, care se nfundau n nisip pn la osii. Chiar si n cazul celorlalte vehicule, anvelopele trebuiau dezumflate, n asa fel nct rotile s poat avea o priz mai bun. Viteza medie a convoiului pe aceast portiune a fost de dou mile si jumtate pe or si chiar si aceast vitez a fost atins doar prin eforturi supraomenesti, att prin mpingerea cu mna a vehiculelor de ctre oameni, ct si prin trdarea lor de ctre autoblin-date. Brigada a atins cumpra apelor" vrful urcusului, dup care aproape totul a fost apoi mers la vale la ora dou dup miezul noptii. Opt vehicule ntepenite n nisip si care n-au putut fi scoase de acolo repede au fost prsite, dup ce s-a luat din ele orice putea fi luat. Oamenii erau de-a dreptul istoviti. Chiar si urmtorul segment de cale avea o portiune nisipoas, dar acum, cu cumpna apelor" n spate, se mergea n cobors si vehiculele naintau cu mai putin dificultate. Ele au parcurs urmtoarele treizeci de mile n cinci ore si cu putin timp nainte de amiaz, n ziua de 3 noiembrie, au ajuns la Dahab, cea mai mare oaz de la Golful Aqaba. Unitatea egiptean de paz de la Dahab a fost cel dinti detasament inamic ntlnit de brigad. Acesta era format din zece soldati care clreau pe cmile si dintr-un transmittor radio. Ei au pornit la lupt cnd a aprut echipa de recunoastere, dar au fost rapid nfrnti. Cu toate acestea, din lips de precautiune, am avut trei morti. La Dahab brigada s-a bucurat de prima sa odihn mai lung. Oamenii s-au putut spla n apele izvoarelor abundente si s-au putut relaxa la umbra curmalilor si tamariscilor. Vehiculele au avut si ele nevoie de ntretinere si realimentare, n cursul serii au sosit, conform planului, dou vase de debarcare ncrcate cu combustibil. Ele au venit exact la timp. Din cauza parcursului neasteptat de vitreg, fusese consumat mai mult combustibil dect se prevzuse. Brigada a amorsat faza a treia a deplasrii sale n ziua de 3 noiembrie, ora 6 P.M., ajungnd la urmtoarea sa halt, Wadi Kid, la ora dou noaptea. Cea mai afurisit problem a fost aici strbaterea terenului stncos. Drumul este o potec de capre pe versantul muntelui, de vreo 2 yarzi ltime, n unele prti mai ngust, acoperit de bolovani. Singura solutie a fost lrgirea portiunilor nguste si sfrmarea stncilor obstructive. Inginerii au procedat la dinamitare, iar restul oamenilor a fost mobilizat la ndeprtarea stncilor sfrmate si la netezirea cii. 248 Evident, egiptenii stiau c acest ngust defileu de la Wadi Kid era portiunea cel mai greu de trecut, iar atunci cnd unitatea de recunoastere, la mai multe ore avans fat de coloan, a ajuns la

un punct situat la o mil si un sfert de iesire, ea a czut ntr-o ambuscad. Primul jeep a fost aruncat n aer de o min, iar aceast lovitur a fost imediat urmat de o grindin de gloante de mitralier si de proiectile de bazuca, ca si de grenade de mn. Unitatea noastr a rspuns si ea cu foc, a abandonat jeepul avariat si s-a retras. Era ora 6 P.M. si n ntunericul dens al vii seci nu se putea distinge nimic. Fireste c oamenii nostri n-au putut repera minele si nici localiza pozitiile egiptene. n zorii zilei de 4 noiembrie, unitatea de recunoastere s-a ntors si a constatat c unitatea inamic si abandonase posturile. Oricum, nainte de a pleca, plantase un mare numr de mine antivehicule de-a lungul vii seci. Minele au fost reperate si s-a marcat o cale de trecere, iar la ora 9 A.M. brigada a pornit n etapa final a naintrii sale, care nsuma doar douzeci si cinci de mile. La ora 11,45 A.M. ea a ajuns la captul cltoriei, n vzul pozitiilor defensive egiptene de la Ras Nasrani si sarm el-seik. Drumul pn la obiectiv durase trei zile si dou nopti. Se gsea acum n fata fazei decisive a expeditiei, btlia pentru Strmtorile Tiran. Sosirea brigzii din directia Eilat a fost o surpriz total pentru comandamentul egiptean, n planul cu privire la aprarea strmtorilor, Marele Stat Major egiptean procedase n baza ipotezei c nici o fort israelian considerabil nu putea veni pe acest drum. Cnd unitatea de gard egiptean de la Boasit, patruzeci de mile Sud fat de Eilat, a raportat la sarm el-seik c o brigad israelian avansa spre Sud de-a lungul trmului golfului, comandantul de acolo a presupus c informatia era exagerat, deoarece el era convins c doar o fort minuscul putea trece pe acea potec. Mai trziu, atunci cnd el a primit rapoarte similare de la unitatea din Dahab, a nceput s suspecteze c se poate s fi gresit. Dar ntreaga msur a greselii sale i-a devenit evident numai la amiaza zilei de 4 noiembrie, cnd ochii si au putut vedea cele dou sute de vehicule israeliene apropiindu-se de Ras Nasrani. Cu toate acestea, elementul surpriz n-a nsemnat aproape nici un avantaj tactic pentru Brigada a 9-a, deoarece att sarm el-seik ct si Ras Nasrani erau organizate pentru o aprare n toate privintele. Egiptenii nu se asteptaser la o fort care s vin pe uscat, dar n mod cert luaser n considerare posibilitatea unui atac al parasutistilor, din Nord. De aceea Brigada a 9-a nu a gsit flancul nordic al sarm el-seikului expus si nepregtit. Totusi, fiind o fort terestr si nu o unitate aeropurtat, ea poseda echipament greu si, ntr-adevr, autoblin-datele brigzii au avut un rol decisiv n spulberarea aprrii egiptene. 249 Coloana a ajuns la Ras Nasrani, situat la circa trei mile Nord de sarm el-seik si 1-au gsit gol. Comandamentul regional egiptean luase decizia de a-si concentra toate fortele sale n perimetrul sarm el-seikului. Localitatea Ras Nasrani este situat pe un promontoriu din marginea golfului, exact n fata insulei Tiran, unde strmtorile au maximum de ngustime. Aici instalaser egiptenii sase tunuri de coast, dou de 6 inci si patru de 3 inci, spre a controla strmtorile si a mentine blocada mpotriva Israelului. Ele puteau lovi cu cea mai mare usurint orice vas care ncerca s treac. Brigada a descoperit c egiptenii distruseser aceste tunuri nainte de a-si evacua posturile. Apropiindu-se de sarm el-seik, unitatea de recunoastere a fost ntmpinat cu un foc puternic si precis din partea posturilor inamice de pe culmile de interventie. Era de-acum ntuneric si pn dimineata nu se putea conta pe suport aerian. Comandantul brigzii trebuia s decid dac s astepte s se porneasc un atac imediat, de noapte. S-a hotrt s nu astepte. Un asalt a fost lansat mpotriva unor amplasamente puternic aprate, pe terenul dificil si pe cmpurile minate si, pe deasupra, sub focul declansat de posturile inamice din vecintate. La ora 4 A.M. oamenii nostri s-au retras, dar si-au reluat atacul la ivirea zorilor, de data aceasta cu suportul precis al

mortierelor grele de 120 mm si cu participarea aviatiei. Atacul a fost condus de compania de auto-blindate si de unitatea de recunoastere, secondate ndeaproape de infanterie. Lupta a fost grea si a durat cincizeci de minute, dup care detasamentul de jeepuri al unittii de recunoastere, fiind acoperit cu foc din partea autoblin-datelor, a trecut la atac si a strpuns amplasamentele egiptene, inamicul ncepnd s fug. Operatiunea-tvlug a avioanelor care au atacat n picaj a fost urmat de asaltul autoblindatelor si jeepurilor care au naintat de-a lungul ntregii portiuni de drum ctre localitatea sarm el-seik aprat de egipteni. Unul dup altul, amplasamentele din flancul vestic, care dominau ntreaga localitate, au fost capturate, n timp ce un al doilea batalion, miscndu-se n paralel cu unittile de autoblindate si jeepuri, a avansat de-a lungul flancului estic si a curtat posturile inamice de aici. Unul dintre amplasamente a opus o rezistent deosebit de nversunat, mproscnd cu foc de mitraliere si de bazuca pe oricine ncerca s se apropie. Dar si aceast pozitie a fost pn la urm redus la tcere printr-o lovitur direct de bazuca n ambrazura acesteia. La ora 9,30 A.M., n ziua de 5 noiembrie, a avut loc capitularea ultimului avanpost egiptean din Sinai, sarm el-seik. n campanie, Israelul si-a dus la ndeplinire cele trei scopuri majore: libertatea de navigatie pentru vasele israeliene n Golful Aqaba; stoparea teroris250 mului fedain; neutralizarea amenintrii unui atac asupra Israelului efectuat de comandamentul militar comun egipteano-siriano-iordanian. Israelul, ns, nu si-a atins scopurile rzboiului" prin negociere direct cu Egiptul. Acest acord a fost mai degrab realizat cu secretarul general al ONU, care a servit drept intermediar ntre cele dou prti. Secretarul general a cerut retragerea neconditionat a armatei israeliene din Sinai. Ca o conditie a evacurii, guvernul israelian a struit asupra garantrii liberttii navigatiei vaselor israeliene prin golf si garantarea ncetrii actelor de ostilitate din partea Egiptului. n ziua de 16 martie 1957, la patru luni si jumtate dup nceperea Campaniei Sinaiului, conflictul a ncetat atunci cnd unittile israeliene s-au ntors la granitele lor. Ultimele trupe britanice si franceze au plecat din zona Suezului cu dou luni si jumtate mai devreme. sarm elseik si Fsia Gaza nu au fost napoiate Egiptului, ci au fost puse sub controlul Fortei de Necesitate a ONU. Fapt semnificativ, Nasser a acceptat, cel putin deocamdat, decizia de a da libertate de navigatie Israelului si de a pune capt terorismului mpotriva acestuia. PARTEA AIV-A DE LA MINISTRU LA SIMPLU CETtEAN (1958-1967) 16 LIBERTATE SI POLITICA La sfrsitul termenului meu de sef de stat-major, am lepdat uniforma si, la vrsta de patruzeci si unu de ani, m-am nrolat la Universitatea Ebraic din Ierusalim, ca student obisnuit la Facultatea de stiint Politic, cu accent pe problemele Orientului Mijlociu, n ceea ce priveste primul aspect, deja studiasem dreptul mai nainte cu ctiva ani de a servi ca soldat, urmnd cursurile serale de Ia scoala de Drept si Economie din Tel Aviv. Ct priveste cellalt aspect, atributiile mele de comandant de armat m-au fcut s gndesc, s scriu si s citesc mult n aceast privint, cunoscnd totodat rapoarte axate pe o varietate de teme politice, diplomatice, tehnice si militare. Serviciul militar la comanda suprem nu const n instructia la pluton si sederea n transee. Aceasta nseamn adesea s stai nlntuit de o mas, nclestarea cu hrtia de scris, conducerea de reuniuni, deliberare cu colegii.

Principala deosebire ca student a fost lipsa responsabilittii, iar cei doi ani ai mei de viat universitar au trecut ca o vacant. si ntocmai ca o vacant, n-au lsat amprente adnci. Apoi mi s-a deschis sfera politicii. Alegerile parlamentare erau programate pentru ziua de 3 noiembrie 1959 si mi s-a cerut s candidez pentru Mapai, Partidul Muncii din Israel, condus de Ben-Gurion. Parlamentul nostru, numit Knesset, nume biblic care nseamn adunare sau sfat, este unicameral si numr 120 de membri. Sistemul electoral este o form pur de reprezentare proportional. Fiecare partid prezint o list de 120 de candidati pentru ntreaga tar, iar numrul de locuri n Knesset pe care le primeste este proportional cu procentajul su din votul national total. Candidatii sunt asezati n ordinea n care ei vor ocupa locul parlamentar n cazul n care partidul lor cstig numrul necesar de voturi, iar n fruntea listei se afl personalittile de prim mrime din partid. Ei sunt candidati la posturile de ministri n cazul n care partidul formeaz sau ia parte la formarea guvernului. 255 Rezultatele alegerilor i-au dat Partidului Muncii cincizeci si dou de locuri, mai mult dect obtinuse vreodat. O dat mai mult era cel mai mare partid, dar din nou n-a obtinut majoritatea absolut, fiind nevoit s formeze o coalitie. Ben-Gurion a devenit prim-ministru, iar n ziua de 16 decembrie si-a prezentat Cabinetul n fata Knessetului. Eu eram inclus n noul guvern ca ministru al agriculturii. Lumea politicii si guvernrii nu-mi era strin, dar pn atunci m ferisem de implicarea personal n cearta dintre partide. Fusesem de asemenea protejat, ntocmai ca o plant de ser, de atacul oponentilor, deoarece ministrul aprrii era acela care avea responsabilitatea pentru conducerea de ctre seful statului-major a treburilor militare. Toate acestea s-au schiumbat atunci cnd am devenit reprezentant al Mapai n Knesset si membru al guvernului. Dar, desigur, preocuparea mea primordial se axa pe munca Ministerului Agriculturii, ceea ce mi se potrivea de minune. Nscut si crescut n atmosfera rural, chiar si n anii mei de armat nu m-am rupt niciodat de oamenii care lucrau pmntul si de problemele colonizrii agricole. Nahalal a continuat s fie att locul domiciliului meu, ct si casa mea real. Lanurile, livezile, staulele de vite, anotimpurile semnatului si culesului mi intraser adnc n snge, mai mult dect tancurile, tunurile si btliile. Fermierii tbciti si nevestele lor, evreii si arabii, cu fetele si minile lor nsprite, atingeau o coard sensibil din inima mea, mai mult dect o fceau uniformele si paradele festive. Vederea unei femei care se aplica asupra unui stat de zarzavaturi mi evoca ntotdeauna viziunea mamei mele care prsea o parcel de sfecl sau de conopid. Ca n orice tar de pionieri, dar n mod deosebit n Israel, aprarea si securitatea sunt sinonime cu colonizarea pmntului, iar lucrurile au stat astfel chiar si dup prima si a doua alia31 sau valuri de imigratie, cnd evreii au nceput s se ntoarc n tara lui Israel. Dup ce s-a nscut statul, guvernul a pus un accent aparte pe instituirea unor asezri de frontier, n special n regiunile de deal din Nord si din centru, ca si n Negev, partea sudic a trii. Ca sef de stat-major, am fcut tot ce am putut ca s-i ncurajez pe membrii veterani ai asezrilor mai vechi s ajute asezrile noi, n special pe cele din Negev. Fr asistenta din partea veteranilor e ndoielnic dac noii imigranti sar fi descurcat n conditiile aridittii din desert sau pe pantele pietroase din Nordul Galileei, unde ei trebuiau, de asemenea, s nfrunte atacurile nencetate ale sabotorilor arabi. Cnd am devenit ministrul agriculturii, am constatat c toate asezrile se zbteau n ghearele unei crize economice. Venitul unui fermier era cu 20-31 de procente mai sczut dect venitul general mediu, acesta fiind si el destul de 256

sczut. Cei mai loviti erau tinerii kibutnici si mosavnici, care erau mai putin capabili din punct de vedere financiar s fac fat cderii preturilor la produsele agricole, sporirii costului de productie si lipsei de capital rulant si de credite, de care aveau nevoie pentru achizitionarea de unelte si masini agricole noi. La aceste poveri, se aduga faptul c Negevul suferise, trei ani n sir, de secet. Erau necesare o planificare central spre a se pune ordine n haosul crescnd, controlul productiei spre a se evita suprancrcarea pietii si scderea preturilor, canalizarea ramurilor profitabile ctre fermierii de curnd imigrati, care trebuiau, de asemenea, s aib mai mult pmnt si alocatii pentru ap, precum si ndrumarea profesional. Am instituit o Autoritate a Planificrii, consilii de productie si marketing pentru fiecare ramur a agriculturii si oficii regionale n ntreaga tar, unde fermierii locali s poat primi ndrumare agricol si servicii, fr a se sufoca n labirintul birocratismului. Prima mea btlie de dirijare a productiei a inclus vacile de lapte, iar aceasta reprezint tipul de problem cu care m-am luptat n cei cinci ani ct am slujit ca ministru al agriculturii. Desi veniturile agricole erau sczute, fermierii veterani o duceau mult mai bine dect noii colonisti, n special noii imigranti. Trebuia s le vin n ajutor. Coloniile tinere erau interesate n cresterea vacilor de lapte si aveau nevoie, ca s subziste, de nc zece mii de vaci. Dar pe o piat nonextensibil, cresterea productiei nu putea s duc dect la prbusirea preturilor. Am decis s retez cotele de productie n asezrile veterane, s nchid fermele de lapte urbane mici cirezi din imediata vecintate a oraselor si s transfer cotele lor la tinerele asezri, n oras nu era locul ideal pentru o ferm de lapte. Muncitorii de lng orase aveau acces si la alte mijloace de trai, pe cnd colonistii de la granit nu aveau, n ce-i priveste pe proprietari, le-am promis compensatii. Agricultura pentru agricultori" era sloganul nostru. Dar lptriile urbane s-au revoltat. Ele au pus n scen demonstratii furtunoase n fata biroului meu, strignd slogane de protest. Erau zile n care zgomotul era att de mare nct devenea imposibil s lucrez, asa nct mi-am strns hrtiile si m-am mutat n alt birou. Cu toate acestea, decizia mea a rmas n picioare si lptriile urbane au fost abolite, n timp ce noile asezri au primit un supliment de vaci. Au existat multe alte probleme, ntre care alocarea de mai mult pmnt si de aprovizionare sporit cu ap a noilor colonii. De un interes preocumpnitor pentru mine era cum s fie utilizat pmntul statului si s se asigure o sntoas distribuire a populatiei, mbunttirea politetii publice si protectia mediului nostru natural. 257 Aproximativ 90 la sut din pmnt apartine n Israel natiunii, nainte de instituirea statului, cea mai mare parte a pmntului posedat de comunitatea evreiasc a fost cumprat de Fondul National Evreiesc, organizatie creat de miscarea sionist n anul 1901 n scopul de a achizitiona si ameliora pmnt n Palestina pentru colonizare. Acest pmnt rmne n posesia national a' ntregului popor evreu si nici un individ nu-1 poate cumpra sau stpni. O dat cu instituirea Israelului, toate pmnturile publice detinute de puterea precedentului mandatar britanic a intrat sub controlul statului, constituind 71 la sut. Statul a devenit, de asemenea, custodele pmnturilor abandonate de arabii care au fugit din Israel n timpul Rzboiului de Independent din 1948. Principalele mele recomandri privind politica pmntului au fost aprobate de guvern. Una dintre acestea era destinat s fac pmnturile statului disponibile pentru proiectele de constructii de locuinte publice n centrul, Sudul si Nordul trii, dar nu si n fsia supraaglomerat de pe coast. Alta se referea la protectia mediului, inclusiv plajele mediteraneene, care se ntind pe o jumtate din lungimea Israelului, de la extremitatea nordic a acestuia de la granita cu Libanul si pn la

Fsia Gaza n Sud. Hotelurile de pe litoral se ngrijesc de nevoile turistilor si ale unui mic numr de israelieni cu dare de mn. Dar pmnturile din lungul trmului mrii trebuie s serveasc ntregului popor drept unul din principalele sale locuri de recreatie. Pe parcursul anului ndurm sapte luni de var torid, iar unul dintre cele mai plcute moduri de petrecere a weekend-ului, pentru cei cu mijloace limitate, poate fi o cltorie pe litoral. As fi vrut s vd ntregi familii, att de arabi ct si de evrei, npdind plaja, tolnindu-se pe nisip si zbenguindu-se n ap. Am nteles c exista pericolul ca investitori privati s preia unele din aceste plaje pentru uzul lor exclusiv. Am pus n vedere Autorittii Pmnturilor Israeliene, care administreaz pmnturile publice, s nu vnd vreuna din parcelele sale de pe trm si s nu transmit drepturile asupra acestor pmnturi unor prti private. I-am cerut, de asemenea, Autorittii si Ministerului Turismului s asigure trei plaje publice si s aib grij ca acele plaje repartizate hotelurilor s nu ncalce zonele create pentru baia public. n timp ce noi cutam solutii pentru propriile noastre probleme, eram inundati de cereri din partea natiunilor n curs de dezvoltare din Africa s le trimitem experti n agricultur. tri din America Latin cereau si ele ajutorul nostru, iar n cele din urm expertii nostri agricoli au lucrat n tri apropiate ca Cipru, Turcia si Creta, dar si n tri ndeprtate ca Nepalul, Thailanda, Filipine, Ceylon si Cambodgia. Ajutorul nostru extern a nceput atunci cnd multe tri africane si-au dobndit independenta, n Israel era binevenit vizita unor conductori 258 africani care voiau s vad kibuturile si mosavele noastre n timpul sederii lor. Li s-au artat asezrile din Negev, iar oamenii nostri le explicau cum era posibil ca desertul s fie transformat ntr-un tinut cu vegetatie luxuriant si surztor si cum noii imigranti, lipsiti de o experient anterioar ntr-ale agriculturii, se puteau transforma n fermieri moderni de succes. Problema noastr ncepea atunci cnd oaspetii nostri ne cereau s organizm o miscare de colonizare cum aveam noi si s instruim tineretul lor n acest sens. Gseam dificil s explicm de ce era posibil s se instituie kibuturi si mosave n Israel, dar imposibil s fie transplantat n alte tri ceea ce a fost creat ca rezultat al unui caracter special, ca rezultat al istoriei si circumstantelor poporului evreu si trii lui Israel. Fr ndoial c noi puteam ajuta popoarele Africii s-si dezvolte si s-si modernizeze agricultura, dar lucrul acesta trebuia fcut prin adoptarea de metode potrivite conditiilor lor si. nu prin transpunerea mecanic a ceea ce fusese realizat n Israel. Am fcut aceasta selectnd nu orice expert, ci experti doritori s o fac, brbati si femei care trebuiau s se dedice ajutorrii si ndrumrii oamenilor din alte tri, asa cum o fcuser cu propriii nostri imigranti. Am studiat problemele agriculturii din Africa ca si cum ar fi fost probleme cu care se confruntau propriile noastre asezri din desertul Negev si din Valea lezreelului. n 1963, oamenii nostri din Africa lucraser destul de mult timp pentru ca eu s-mi fac o judecat asupra a ceea ce realizaser ei si s aflu cum erau activittile noastre privite de africanii nsisi. Fr ndoial c m ntlnisem frecvent cu dnsii si le ascultasem rapoartele cnd se ntorceau din Africa, de pe teren, dar rapoartele nu sunt niciodat att de utile ca o vizit la fata locului. Am discutat chestiunea cu Golda Meir, care era pe atunci ministrul nostru de externe, iar la sugestia ei am fcut un tur al Africii de Vest n toamna anului 1963. Am vizitat Togo, Camerun, Coasta de Fildes, Republica Centrafrican si Ghana. n luna iulie din anul urmtor am reprezentat Israelul la srbtorirea independentei statului Malawi (fosta Nyassaland) si mi-am completat turul n Africa de Est, vizitnd Kenya si Tanzania-Tanganyika si Zanzibar, nume sub care era atunci cunoscut Tanzania. M-am ntlnit cu presedintii din aceste tri, cu ministri de stat si cu

oameni ai locului care lucrau cu expertii nostri. Cel mai mult timp, ns, 1-am consacrat vizitelor pe ogoare. Serviciile noastre erau mult apreciate de conductorii africani si multi mi-au cerut s ne extindem activittile. Africanii erau ajutati si de alte natiuni. Rusii au ntemeiat n Ghana o ferm; n Africa lucrau, de asemenea, instructori din China, dar si francezi si britanici, precum si American Peace Corps. ntr-adevr, oameni de pe toate 259 meridianele lumii bteau la usa Africii, oferindu-si ajutorul. Totusi, toate aceste grupuri strine, cu exceptia israelienilor si a chinezilor, nu lucrau cu fermierii africani nsisi si nu puneau mna la treab. Francezii, englezii si rusii au instituit statiuni experimentale de unde distribuiau seminte si rsaduri. American Peace Corps consta din idealisti si adevrati pionieri, dar marea majoritate a americanilor predau engleza, ntemeiau statiuni experimentale si asigurau o instruire de nivel superior n planificarea agricol. Pe de alt parte, reprezentantii nostri, cei mai multi dintre ei crescuti la scoala kibuturilor si a mosavelor, veneau n contact cu fermierul individual la el n sat. Israelienii si chinezii erau singurii care mergeau pe ogoare ca s dea instruire si ndrumare la nivel practic, singurii care urcau pe tractoare cu fermierii africani si care lucrau cu ei pe lanurile de bumbac si n cresctoriile de psri, n mare msur, tocmai aceast implicare total a dat cheia succesului nostru. La ntoarcerea mea din Africa, am sugerat guvernului ca noi s extindem ajutorul tehnic n agricultur si s sporim numrul expertilor israelieni trimisi pe ogoare. A fost instituit un centru de studii unde se tineau cursuri pentru instructori nainte ca ei s fie trimisi pe teren, iar un comitet condus de mine le dirija activittile si se ocupa de problemele lor. n pofida efortului sincer fcut de statul Israel, ca si de emisarii israelieni individuali, care au lucrat din tot sufletul, nu pot pretinde c programul nostru de asistent extern a fost un succes deplin. Mai curnd sau mai trziu noi am cules deziluzie aproape n orice loc unde am lucrat. Oamenii nostri au fost nevoiti s se ntoarc n Israel. Iar cele mai multe dintre proiectele pe care le-am materializat sate tip kibut, ferme model, cresctorii de psri moderne au fost abandonate. Una din cauzele acestui esec avea de-a face cu politica international, cu apropierea dintre trile africane n curs de dezvoltare si blocul arab antiisraelian. Dar existau si alte cauze, mai profunde, care explic lipsa noastr ultim de succes. Este imposibil s apropii generatiile si s aduci progresul ntr-o societate n curs de dezvoltare fie la indivizi, fie la comunitti ntr-o perioad scurt, de ctiva ani. Chiar dac oamenii din aceste tri vorbeau propriul nostru limbaj ideologic si ncercau s adopte stilul de viat si structura social a kibuturilor si mosavelor, ei doar repetau ceea ce nvtaser pe de rost, iar cuvintele lor nu reprezentau realmente propriile lor sentimente si puncte de vedere. Adevrat, le puteam da instructie tehnic, i puteam nvta cum s foloseasc tractoarele si aspersoarele n irigatii, s le artm cum s mprstie pesticidele, s fertilizeze solul si s planteze noi cereale. Nu puteam ns schimba modul lor de viat, sistemul lor tribal, conceptia lor. Lucrul acesta 260 putea fi fcut, dar nu peste noapte. Nu puteam schimba dintr-o lovitur fatalismul si lipsa de intiativ personal induse lor n mprejurri seculare. Era, de asemenea, o problem care tinea de guvernele nsesi. Revolutiile fcute de junte militare se succedau rapid una dup alta si era ntristtor s vezi c unii dintre liderii africani erau interesati mai degrab de statutul lor dect de dezvoltarea si progresul poporului, ntr-adevr, emisarii nostri erau adesea mai interesati dect unii oficiali africani n mbunttirea agriculturii

si n ridicarea standardelor de viat ale tranilor lor. Oamenii nostri lucrau zi si noapte pentru succesul proiectelor de dezvoltare, se iritau la orice trgnare, se martirizau n privinta esecului. Dimpotriv, multi lideri africani locali, ca si guvernele respective, considerau asistenta drept un instrument n folosul scopurilor lor, se fleau cu mndrie cu un nou sat-model, cu o ferm modern, ca s-i impresioneze pe vizitatorii strini si s cstige prestigiu politic. Proiectele erau proiecte de vitrin. Reprezentantii nostri trebuia s-i implore ca s aloce fonduri pentru un drum de acces sau s acorde o suprafat de pmnt pentru ntemeierea unei noi ferme. Ei amnau cererile noastre fcute n favoarea propriului lor popor si n cele din urm ofereau fonduri insuficiente, asa nct proiectele erau sortite esecului. Sunt convins c o schimbare real n modul de a face agricultur si n viata fermierilor din natiunile nou aprute poate fi realizat, ns numai treptat. Lucrul acesta poate fi fcut ca parte integrant a dezvoltrii generale a trii si cu conditia ca poporul si conductorii si s doreasc cu adevrat o asemenea schimbare. Spre a o nfptui, ei trebuie s vrea s fac tot posibilul n aceast privint, constienti de faptul c drumul va fi lung si greu si c necesit mari sacrificii. Nimeni dintre noi nu a regretat eforturile depuse n ajutorarea natiunilor n curs de dezvoltare aflate la nivelul zero. Ben-Gurion nsusi a urmrit evolutia programului nostru de ajutor tehnic cu cel mai mare interes tot timpul ct a fost premier. El a renuntat la aceast functie nainte de termen, demisionnd att din functia de prim-ministru, ct si ca ministru al aprrii n luna iulie 1963. Opt zile mai trziu, Levi Eskol i-a succedat n ambele functii. Evenimentele care au dus la aceast schimbare au nceput cu trei ani mai nainte, amintind de ntmplarea nefericit din 1954, cunoscut drept afacerea Lavon"32. Pinhas Lavon, care n 1954 fusese ministrul aprrii, n timpul retragerii temporare a lui Ben-Gurion la Sdeh Boker, negase c ar fi dat ordin pentru o actiune de securitate ratat. El prelinsese c un ofiter superior implicat n afacere actionase de capul lui. Ofiterul struia asupra faptului c ordinul l dduse Lavon. O investigatie privat cerut de primul-ministru de atunci, 261 Mose sarett, a esuat n stabilirea adevrului, n criza politic de dup aceea, Lavon a demisionat. n septembrie 1960, ca rezultat a ceea ce transpirase n urma unei investigatii privind aprarea, ntr-o problem total diferit, dar care continea o referire si la ntmplarea nefericit din 1954, Lavon a apelat la Ben-Gurion, din nou prim-ministru, cerndu-i s fie reabilitat. Ben-Gurion a replicat c numai un judector putea face lucrul acesta. Lavon nu a fost satisfcut si a fcut n asa fel nct problema s ajung n fata unei comisii a Knessetului. Informatii despre lucrrile acesteia s-au scurs n pres. Ele includeau acuzatiile lui Lavon mpotriva departamentului Aprrii. Ofiterul superior a scris n legtur cu aceasta sefului de stat-major, cernd o anchet judiciar care s stabileasc n mod definitiv cine dduse ordinul, el sau ministrul su, Lavon. seful de stat-major a naintat cererea lui Ben-Gurion, care a adus propunerea n fata Cabinetului, acesta trebuind s decid doar dac s stabileasc o comisie juridic. Dar majoritatea ministrilor a decis s se constituie un comitet ministerial format din sapte membri, care s examineze materialul si s raporteze Cabinetului recomandrile lor cu privire la ceea ce era de fcut mai departe. Raportul lor ctre guvern, prezentat n decembrie 1960, l exonera pe Lavon si l fcea responsabil pe ofiterul superior. Cabinetul a aprobat raportul lor, ntr-o votare n care au fost patru abtineri. Eu am fost unul dintre cei care s-au abtinut. Ben-Gurion nu a luat parte la vot. El a sustinut c era o eroare judiciar. Cabinetului i se ceruse s se ia n considerare o chestiune procedural: dac s instituie o comisie juridic, n loc de aceasta, el numise un comitet ministerial care s fac o anchet de sine stttoare. Acest comitet

nu era un tribunal autorizat, nu a condus ancheta sa ca o instant judectoreasc si nu avea nici un drept s emit un verdict ntr-un conflict ntre doi adversari. Numai o anchet judiciar autentic putea face aceasta. Ben-Gurion a spus apoi Cabinetului c se disocia de comitetul acestuia, de concluziile sale, de aprobarea dat de guvern, splndu-se pe mini de ntreaga afacere. El si-a prsit biroul n aceeasi zi si s-a ntors dup cteva sptmni n mn cu demisia sa. Treisprezece ani mai trziu, n ziua mortii lui Ben-Gurion, Haim Israeli, care fusese seful meu de birou si care lucrase la Ministerul Aprrii pe cnd Ben-Gurion detinea acel portofoliu, mi-a reamintit urmtorul episod cu privire la acea perioad furtunoas, n decembrie 1960, Comitetul Central al Partidului Muncii era convocat ntr-o sesiune urgent. O scrisoare a lui Ben-Gurion a fost citit membrilor adunati, care spunea c, n urma deciziei 262 Comitetului celor sapte n Afacerea Lavon, el se hotrse s nftiseze presedintelui demisia sa. Membrii Comitetului Central au fost socati, iar n discutia oare a urmat a fost propus o rezolutie care propunea ca n cazul n care Ben-Gurion struia s demisioneze, atunci Mapai nu trebuia s formeze guvernul. Prezent acolo, am luat si eu parte la discutie. M-am opus din rsputeri acelui proiect de rezolutie. Am spus: Nouzeci si nou la sut din pro-Ben-gurionismul meu nu este pro-persoana lui Ben-Gurion, ci se datoreaz identificrii lui Ben-Gurion cu statul. Dac s-a ivit situatia n care Ben-Gurion decide s demisioneze, iar eu consider c binele statului cere ca Mapai s formeze guvernul chiar si fr Ben-Gurion, si dac mi se cere s fac parte din acest guvern, atunci voi face parte". Vreo patru ani mai trziu dup cum mi-a spus Haim Israeli Ben-Gurion scria o dare de seam asupra acelei perioade si dorea s vad procesele verbale de la reuniunea Comitetului Central. losif Almogi, lider veteran al Mapai, care era pe atunci secretar general al partidului, a adus o copie si a dat-o unuia dintre adjunctii lui Ben-Gurion. Cteva ore mai trziu, Almogi i-a telefonat cuprins de panic lui Israeli, spunndu-i s pun mna pe nregistrare, nelsndu-1 pe Ben-Gurion s-o vad. Almogi tocmai si aruncase ochii pe original si dduse peste referirea la posibilitatea unui guvern fr Ben-Gurion. O asemenea propunere fcut de Mose Dayan a spus el nu va face dect s-1 mhneasc pe Ben-Gurion. Cel mai bine este s nu-i fie artat". Israeli i-a spus c era prea trziu si c nregistrarea se si afla sub ochii lui Ben-Gurion. Scurt timp dup aceea, Ben-Gurion a intrat n biroul lui Israeli, cu zmbetul pe fat si cu nregistrarea n mn. M bucur cuvintele unei singure persoane i-a spus el lui Israeli , acelea a lui Mose. Cuvinte ntelepte, singurele rationale. Este un tovars ntelept. Cum de au putut ceilalti s spun c fr Ben-Gurion noi nu puteam forma guvernul? Ben-Gurion este doar carne si snge. Nu omul este acela care este important, el iese din scen. Calea lui este important, iar aceasta merge mai departe". Am fost emotionat. Un cuvnt de pretuire de la Ben-Gurion a nsemnat ntotdeauna mult pentru mine. Alegerile generale au avut loc n august 1961, iar Ben-Gurion a condus din nou guvernul. Dar ntre el si colegii si din Mapai, care i s-au opus cu prilejul raportului Comitetului celor sapte, au continuat s existe relatii ncordate. Acestea au devenit nc si mai ncordate, cci Ben-Gurion persista n eforturile sale de a rsturna ceea ce el era profund ncredintat c a fost o eroare judiciar. Doi ani mai trziu el si-a prsit functia si n-a mai revenit niciodat. 263 Am continuat s servesc n Cabinet nc saisprezece luni, iar apoi am plecat, trimitndu-i primului-ministru scrisoarea mea de demisie n ziua de 3 noiembrie 1964. Problema mea nu era

absenta lui Ben-Gurion de la treburile de stat, ci atmosfera sufocant n care m-am gsit n guvernul Eskol. M simteam ca detinutul dintr-o poveste citit cndva, un membru ru vzut dintr-o echip de munc si care, ntr-o zi, trebuia s-i tin sub paz pe lucrtorii care trudeau pe o crare ngust a unui munte abrupt. Unul dup altul camarazii si 1-au mbrncit pn cnd detinutul a ajuns la omul din captul sirului, care numaidect 1-a mpins n prpastie. stiam c nu mi se va ngdui s rmn mult vreme n acelasi plan cu ceilalti membri ai Mapai din guvern. As fi fost nghiontit si mbrncit, iar n cele din urm mpins, pn cnd m-as fi poticnit. Era mai bine s plec atta timp ct mai puteam sta pe propriile mele picioare. Ben-Gurion, afara din functie si ntors n Sdeh Boker, a continuat s fie preocupat de problema moral legat de Afacerea Lavon si n-a pregetat s atace n aceast privint guvernul Eskol. Lucrurile au ajuns la un punct culminant n iunie 1955, cnd Ben-Gurion a rupt-o n mod oficial cu Mapai si a format un partid separat numit Rafi. sapte membri Mapai din Knesset s-au asociat imediat la Rafi, iar acesta a fost nregistrat ca nou partid n Knesset n luna iulie. M-am alturat la Rafi doar cteva luni mai trziu. Cnd am prsit biroul meu de la Ministerul Agriculturii, am adunat crtile si tablourile pe care mi plcea s le am lng mine n timp ce lucram. Printre crti, n afar de Biblia Evreiasc si de operele complete ale lui Bialik, poetul nostru national, se gsesc scrisorile lui Natan Alterman, poetul care vorbea inimii propriei mele generatii. Alterman aprea, de asemenea, si printre cele trei portrete care stteau n acea zi n centrul raftului de crti din biroul meu. Celelalte dou sunt ale lui Ben-Gurion si Haim seba, un medic. Acesti trei oameni au fost cu un cap mai sus dect toti cei ntlniti de mine vreodat. Nu sunt de la natur un adorator de eroi, dar dac ncerc s exprim n cuvinte ceea ce am simtit pentru ei, as spune c era o combinatie de nalt pretuire, respect si dragoste. L-am cunoscut bine pe Natan Alterman numai dup ce am devenit sef de stat-major n 1953 si am nceput s lucrez ndeaproape cu Ben-Gurion. l ntlnisem si nainte de mai multe ori, dar 1am cunoscut doar prin traducerile sale n ebraic din clasici si prin poemele lui, care mi erau familiare. Intr-adevr, stiam pe dinafar cele iriai multe din poemele sale si le priveam ca pe ceva oarecum personal si ezoteric, secretele lor ascunse fiind cunoscute doar lui Alterman si mie. BenGurion a fost acela care ne-a apropiat. Amndoi erau prieteni intimi. 264 l Cnd am ajuns s-1 cunosc, am descoperit n el un caracter fr cusur. Avea slbiciunile sale, dar nu pcate. Slbiciunile sale nu-1 fceau bdran. Cu ct 1-am cunoscut mai bine, fie n munca de toate zilele, fie la petreceri nocturne, fie c era deprimat, fie nsufletit, ntr-o dispozitie sobr sau clocotitoare, eram impresionat de bogtia spiritului su, de inteligenta, sinceritatea si integritatea sa. Nu n mod ntmpltor Alterman a scris att poeme erotice, ct si comentarii politice, balade delicate, texte lirice si satir teatral. Nu era vorba aici de versatilitatea bardului, ci de expresia deplin a ceasurilor variate si a dispozitiilor individului. De aceea nu este posibil fragmentarea operei sale n diverse categorii. Toate sunt prtile unui ntreg. Rubrica sa sptmnal dintr-un ziar evreiesc de mare tiraj din Israel era adesea ca un poem a crui fort liric era att de profund nct era de-a dreptul dureroas. I-am spus o dat, la o or trzie din noapte, c uneori cuvintele lui m fceau s vibrez si s scrsnesc din dinti, scotnd un zgomot de zgrietur de unghie pe o cutie de tabl. El cuprindea n fiinta sa toate triumfurile si tragediile poporului su. Crescut n spiritul trecutului nostru biblic, chinuit de restristea exilului nostru milenar si de cruzimile de nespus ale lui Hitler,

el credea nestrmutat n viitorul nostru si era n acelasi timp un lupttor de neclintit. Toate acestea se reflectau n opera sa, fie cntec liric, fie comentariu politic asupra evenimentelor cotidiene. si totul era marcat de o sensibilitate subtil si de claritatea gndirii. Rdcinile lui Alterman se ntindeau n toate straturile istoriei noastre zbuciumate si erau hrnite de ele, n gloria si mizeria lor, n splendoarea si suferinta lor. Poezia sa coplesitoare era oglinda omului. Tatl su a fost nvttor. Alterman nsusi a fost cel mai mare educator al generatiei mele. El ne-a lsat prin testament sentimentul misiunii sublime, realizarea renasterii independentei evreilor. El i vorbea fiecrui tnr, electrizndu-1 cu cerinta de a rspunde chemrii natiunii si de a privi mplinirea acestei chemri ca pe idealul su personal. El ne cerea s fim idealisti, dar si s savurm minunile vietii, s simtim frumusetea naturii n zborul unui vultur, n gustul de sare al mrii, n trirea ametelii vinului, a extazului n fata privelistii cerului nstelat. Nu numai prin continutul su, dar si prin stil, prin delicata folosire a limbii ebraice, scrierile sale erau modele de simplitate, noblete, puritate si simt estetic. Dup cum am observat eu nsumi si am auzit si de la alti prieteni care au petrecut cu el mult timp, noaptea, cnd era destul de but, nimeni n-a auzit de pe buzele sale vreun cuvnt grosolan sau vreo obscenitate. si nu era vorba de faptul c acea urtenie era reprimat, n interiorul su aceasta pur si simplu nu exista. 265 O dat el mi-a spus o variant a glumei care circula pe atunci pe seama unui Yekke", termenul cu care era dezmierdat evreul german imigrant din anii 1930, care nu catadicsise s nvete ebraica. El vroia s stie ct e ceasul, dar tocmai oamenii pe care i-a ntrebat s-a ntmplat s nu aib ceas, asa nct i-au rspuns n-am idee". De aceea Yekke a socotit c idee" nseamn ceas", iar cnd-a dus s cumpere unul, i-a cerut negustorului o idee", n varianta lui Alterman, Yekke era mai curnd un filosof cunoscut lui, cci, la urma urmei, spre a cunoaste timpul n care trim, avem nevoie mai degrab de o idee dect de un ceas. Alterman este cu certitudine omul care a transformat timpul privat al individului n ideile eterne ale natiunii. Afar din guvern si nemaifiind n cadrele armatei, dar nc membru al Knessetului, mi-am mprtit timpul ntre a sedea pe bncile parlamentului, ca membru al unui mic partid din opozitie, reglarea afacerilor unei mici companii de pescuit, la care devenisem director si scrierea unei crti despre Campania Sinaiului din 1956. Dar nc mai eram profund preocupat de pericolele cumplite care pndeau tara mea si interesat ndeaproape de problemele aprrii si securittii, n care am fost implicat ntreaga mea viat. Orice mi-ar fi rezervat viitorul, fie ntr-o functie oficial, fie nu, eu nc speram s mai contribui ntr-o anumit msur la modelarea politicii de aprare a trii. M-am tinut la curent cu evenimentele militare, citeam rapoartele publice si private si primeam informatie din variate surse asupra progreselor fcute n tehnologia armamentelor si n tactic. Dar experienta direct adaug ntelegerii o dimensiune pe care o descriere indirect n-ar putea-o niciodat asigura. Eram acum, n 1966, la zece ani de cnd fusesem n btlie, de cnd nu mai vzusem un tanc inamic, un tun de cmp sau un atac de aviatie. Doream s vd la fata locului ce era rzboiul modern, cum era mnuit noul armament, cum se comport n actiune si dac putea fi adaptat la conditiile noastre. Cel mai bun si singurul laborator" militar din acea vreme era Vietnamul. Asa se face c am convenit s scriu unele articole de ziar pentru The Washington Post si am fost acreditat drept corespondent de rzboi. Cnd a auzit despre aceasta asa cum aveam s aflu mai trziu , Robert McNamara, secretarul Ministerului Aprrii al Statelor Unite, a fost destul de cumsecade ca s-i trimit un semnal comandantului american din Vietnam, generalul Westmore-land, ca s-

mi deschid toate usile, dar sftuindu-1 s nu m expun unor pericole prea mari. Cu toate acestea, pe cmpul de lupt, comandantii locali, extrem de prietenosi, m-au lsat s vd orice actiune am dorit, n consecint, la inceputul lunii august 1966, m-am aflat ntr-un elicopter american care a 266 zburat de la Danang la cartierul general din ariergard al Ist Air Cavalry Division". De aici trebuia s zburm mai departe, la o patrul din jungl. Ne-am rotit deasupra taberei nainte de a ateriza. Pretioasele elicoptere erau grupate n centru, n jurul lor erau corturile, iar imediat dincolo de ele pozitiile tunurilor de 105 mm si de 155 mm. Ele erau ncercuite de retele de srm ghimpat, turnuri de veghe, reflectoare, transee de comunicatie si buncre. Dincolo de srma ghimpat era o zon de foc", despuiat de copaci si de tufisuri. Iar dincolo de aceasta, n toate directiile, jungla, o mas de vegetatie deas, de culoare verde nchis, care nu semna cu nici un teren pe care luptasem vreodat. Din aer vzusem suvoaie curgnd n vi, fsii orizontale care purtau urmele plantatiilor de orez din timp de pace, acum abandonate. Fiecare lun producea o nou recolt, nu de orez, ci de mai mult de 20 000 de refugiati, fermieri care fugeau din zona btliei n orasele de pe coast. Plouase mult ntreaga dimineat si vizibilitatea era zero. Dar dup-amiaz trziu cerul s-a nseninat si am putut nainta la cartierul general de la Pleiku. Am zburat deasupra soselei 19, fcut faimoas de btlia dat aici de francezi, n urm cu doisprezece ani. Exact acolo unde soseaua intr n munti, mai bine de 1000 de soldati francezi au fost nimiciti ntr-o ambuscad a Vietcon-gului33. Chiar si acum Vietcongul mpiedica folosirea normal a acestei sosele, minndo, aruncnd n aer podurile, trgnd din jungl asupra traficului. Vehiculele civile n-o utilizeaz deloc si chiar convoaiele militare gsesc c este periculoas. Ele sunt ntotdeauna precedate de tancuri care detoneaz minele si trebuie s recurg la drumuri improvizate spre a ocoli podurile aruncate n aer. Sabotorii Vietcong adesea ngroap un obuz de 105 mm de obicei american dedesubtul minei. Cnd aceasta explodeaz, o face o dat cu obuzul si tancul e scos din uz. La cartierul general avansat am fost ntmpinat n mod clduros de comandantul acelei Ist Cavalry Division" (aeropurtate), cum se numea ea n mod oficial, generalul maior John Norton. Am primit o recomandare de la generalul Westmoreland, mi-a spus el. Pentru dumneavoastr, mon general, toate usile sunt deschise. Doar s ai grij de dumneata si dea Domnul s nu nimeresti n vreuna din unittile mele n care s fii ucis". Norton m-a luat la mas. Cu noi se gsea colonelul Brendswieg, care comanda Brigada a 2-a, care trebuia s intre numaidect n actiune. Voiam s merg cu ei. Divizia era atunci angajat n Operatiunea Paul Revere". Continuare a Operatiunii Hastings", aceasta era efectuat n zona muntoas de lng 267 frontierele Cambodgiei si Laosului, n scopul de a gsi unittile Vietcong si a angaja lupta cu ele. Era operatiunea la care cerusem s m altur. Rzboiul american din Vietnam era n primul rnd rzboi de elicoptere. Existau n total 1700 de elicoptere n tar atunci cnd am fost eu acolo, mai multe dect n ntreaga Europ. Divizia 1-a de Cavalerie Aerian este Cavaleria si eu nu nteleg prin aceasta cai", se prevestea n articolul strlucit al generalului Gavin, o expresie organizatoric si tactic a utilizrii imaginative a elicopterului n btlie. A fost rspunsul american la problema miscrii n jungl si era n mod cert aplicabil teritoriului care mie mi era mai familiar, asigurnd mobilitatea nedependent de drumuri, vehicule terestre sau aerodromuri. La patru ore de la ordinul de avertizare, un ntreg batalion, cu tot echipamentul, putea fi liftat n

zona luptei, ateriznd n inima junglei sau pe un vrf de munte. Fusese programat s pornim dimineata, dar a fost cu neputint s o facem. Ploaia torential n-a ncetat nici o clip, iar norii erau att de coborti nct aproape c se sprijineau de vrfurile copacilor. Abia nainte de amiaz s-a nseninat putin si ora H a fost stabilit pentru ora l P.M. Potrivit informatiei lui Norton, exista o divizie Vietcong n acea zon montan. Ea nu era concentrat la o singur baz, ci scindat n mai multe batalioane, fiecare batalion numrnd circa 350 de oameni. Planul lui Norton era s lifteze un batalion din brigada lui Brendswieg n zona n care se afla divizia Vietcongului si, dup aceea, n concordant cu mersul btliei, s trimit fulgertor reaction troops" aditionale de ntrire, s le consolideze si s execute atacuri de flanc. Toate acestea erau excelente, cu exceptia unui mic element care lipsea din plan: localizarea exact a batalioanelor Vietcongului nu era cunoscut. Fotografiile aeriene si recunoasterea aerian esuaser n scoaterea la iveal a campamentelor, transeelor, buncrelor lor, camuflajul confundndu-se cu vegetatia junglei. Sursele spionajului american erau n mare msur tehnice, fotografii aeriene si decodri de interceptri radio, cci unittile Vietcong, de la batalion n sus, utilizau aparate de transmisie. Doar o informatie srccioas putea fi culeas de la prizonierii de rzboi. La ora l ,05 P.M., Compania D, la care fusesem atasat, a dat semnalul de plecare n zona diviziei inamice. Usile elicopterului s-au ndeprtat, iar mi-traliorii si-au ocupat pozitiile lor, gata de foc. Elicopterele s-au ridicat ca un roi de brzuni si au lunecat pe deasupra vrfurilor copacilor. Fiecare companie zbura ntr-un grup compact de saisprezece aparate si avea repartizat 268 propria sa zon de aterizare. Cnd am luat nltime, am auzit zgomotul salvelor de artilerie angajat n curtirea" zonelor de aterizare, n operatiunea Hastings", o companie american fusese nimicit la aterizarea ntr-o zon ce pruse goal, dar care era detinut de un batalion Vietcong camuflat. Procedeele de btlie ale Ist Cavalry" o fceau s opereze ca o band de asamblare. Venea mai nti mproscarea cu obuze a zonelor de aterizare de ctre artileria terestr. Dup care venea bombardamentul aerian. Aterizrile ca atare erau acoperite de gun-ships", unitti de nsotire, de suport nemijlocit, elipurtate, care lansau rachete si trgeau foc de mitralier aproape la picioarele noastre. Zona de aterizare a companiei noastre era o fsie lung si ngust. Era un ogor n jungl, o portiune care cndva fusese curtat de arbori si de subarbo-ret de ctre fermieri vietnamezi si pregtit pentru cultivarea orezului. De atunci, cea mai mare parte a suprafetei fusese npdit de o iarb nalt ct elefantul, dar elicopterele puteau ateriza. Pe cnd ne apropiam de fsie, din ea nc se mai ridica fum de pe urma bombardamentului. Solul era presrat de mari petice negre de iarb ars. Mirosul de ars ptrundea prin usile deschise ale aparatului nostru. Ne-am dezlegat centurile pe care le purtasem n aer si, chiar nainte ca elicopterul s fi atins pmntul, am srit si ne-am ascuns repede n iarb. Aterizarea companiei noastre a durat mai putin de dou minute. Elicopterele si-au ncetat zbrnitul. De jur-mprejur rsunau explozii de obuze si foc de mitralier. Am ncercat s-mi ridic capul ca s le descopr sursa, dar iarba era prea nalt. M-am trt pe o mic ridictur a terenului, de unde l puteam privi. Pdurea era tcut. Focul venea din zonele din vecintatea locului de aterizare, zone care totusi fuseser curtate". Comandantul companiei noastre le-a semnalat comandantilor de pluton s ia pozitii de lupt.

Linia de asamblare a masinii de lupt a Diviziei 1-a de Cavalerie a continuat s produc din plin si cu toat viteza, fcnd s aterizeze unitti, echipament, armament si munitie. Elicoptere grele Chinook" zburau pe deasupra zonei cartierului general al batalionului si, unul dup altul, depozitau tunuri de 105 mm si obuze. Tunurile si lzile de munitie erau transportate agtate de burtile aparatelor, care se apropiau de sol, si lsau povara si o luau din loc, aproape fr ntrerupere. Acestora le-au urmat elicopterele-gigant Crane" de care spnzurau tunuri grele de 155, buldozere si rulote de comand-comunicatii. Pe cnd m uitam la ele, n-am putut s nu-mi reamintesc de btliile mele cu ministrul de finante pe timpul cnd eram seful statului-major. Fiecare dintre aceste elicoptere uriase costa 3 milioane de dolari n acea vreme si mi amintesc c am 269 amnat o cltorie de studii peste ocean a ctorva dintre ofiterii nostri, ca s economisesc 70 000 de dolari de care aveam urgent nevoie. O, America, o, Israel! Dar unde era rzboiul? Asistam ca la niste manevre militare, cu doar o singur tabr. M-as fi mirat ca ei s fi operat n acest mod dac Vietcongul ar fi posedat si el avioane de rzboi, artilerie si blindate. Cea mai grea arm dintr-o unitate Vietcong, mortierul de mrime medie, putea fi dus pe spinarea unui om. Dar, oricum, unde era Vietcongul? si unde era btlia? Vietcongul era acolo, la cteva sute de yarzi deprtare. Iar btlia a venit cu o jumtate de or mai trziu, cnd compania care aterizase la 300 de yarzi la Sud de noi czuse ntr-o ambuscad, dup ce ncepuse s se deplaseze. M-am mutat de la compania D la cartierul general, unde i-am gsit pe generalul Norton, colonelul Brendswieg si generalul Walker, comandantul Diviziei a 25a, nvecinate, din care o parte fusese atasat la Ist Cavalry". Ei erau aplecati deasupra hrtilor mprstiate pe iarb, lng postul de comand. Compania din Sud aterizase, ca si noi, fr interventia inamicului. Comandantul companiei luase apoi decizia s nainteze pe muntele de cealalt parte a unui curs de ap. Unitatea trebuia s se miste ntr-un singur sir pe crarea ngust care ducea la cursul de ap, pluton dup pluton. Chiar dac cerce-tasii au procedat cu mare precautiune, oprindu-se adesea ca s asculte, ei n-au reusit s detecteze prezenta Vietcongului dect cnd s-au gsit sub foc. Pozitiile batalionului Vietcong erau spate nu departe de crare si erau acoperite de crci ascunse sub brazde de iarb. Numai nguste deschizturi de tragere erau lsate deschide, care si ele erau mestesugit camuflate. Comandantul Vietcong a lsat prima jumtate de pluton american s treac, iar apoi a deschis focul cu toate mitralierele si pustile unittii, de-a lungul crrii, n cteva minute, compania a fost scoas din actiune, suferind pierderi cifrate la 25 de morti si circa 50 de rniti. Comandantul companiei se afla printre rniti, iar secundul su a fost ucis cnd un glonte rtcit a fcut s explodeze grenada agtat la centura sa. Compania si-a pierdut capacitatea de lupt, dar nu contactul radio cu cartierul general si cu unittile de suport. Ofiterul din linia de btaie a cerut ntriri si bombardarea pozitiilor vietnameze cu artileria si aviatia. Comandantul de la cartierul general 1-a informat c o companie va fi lansat lng ei n cteva minute, care s-i ajute s transporte rnitii si mortii, dar care nu trebuia s asalteze amplasamentul Vietcongului. Americanii au contraatacat si au urmrit" inamicul n jungl nu cu infanteria, ci cu puterea de foc. Artileria si forta aerian erau chemate s bombar270 deze o zon de ndat ce se arta a fi stpnit de trupe inamice, chiar dac acestea erau infime si

chiar dac se dovedea a fi un singur trgtor de elit. Problema cu care se confrunta o unitate de infanterie american n angajarea luptei cu Vietcongul nu era cum s asalteze pozitiile inamice, ci cum s descopere unde erau acestea. Atacul" si asaltul" trebuiau executate de artilerie si de aviatie. Acestea nu erau limitate la crrile" junglei si nu erau vulnerabile n privinta ambuscadelor. Cele mai eficace arme pe care americanii le destinau acestei functii erau bombardierele lor grele. Ele zburau la mare nltime, iar bombardamentul lor, dirijat electronic, era precis si distrugtor, iar ele puteau opera indiferent de starea vremii si de vizibilitate. Ciocnirea dintre fortele americane si unittile Vietcong, ca aceea petrecut n acea dup-amiaz, putea s par, privit de la suprafat, accidental: ambuscad n care s-a ntmplat s cad o companie american. Nu asa stteau lucrurile. Fapt era c majoritatea angajamentelor dintre americani si Vietcong, din timpul vizitei mele acolo, au nceput n modul acesta si c acest mod era produsul comun al tacticii Vietcongului si al strategiei americane. Tactica vietnamez era s atace unittile americane cu scopul de a le distruge, atunci cnd perspectiva succesului prea strlucit. Chiar n acea dup-amiaz, dac unitatea Vietcong ar fi dorit s evite btlia, se putea retrage din zon fr a fi detectat. Dar atunci cnd batalionul american a aterizat n vecintate, trupele vietnameze au rmas pe loc, n speranta c li se va oferi o situatie favorabil n care s-1 asalteze. Iar aceasta a fost ceea ce s-a si ntmplat atunci cnd plutoanele americane au trecut pe lng pozitiile lor, ntr-un singur sir, expunndu-se focului lor. Nouzeci la sut din btliile rzboiului din Vietnam au nceput, ca si aceasta, din initiativa Vietcongului, cnd vietnamezii au considerat c mprejurrile le erau favorabile. Fortele americane aveau si ele drept scop distrugerea inamicului. Dar nu o fceau cu conditia unei situatii tactice favorabile. Comandantii americani erau nerbdtori s ia contact cu Vietcongul oricnd, n orice situatie si cu orice pret. Ei nu excludeau posibilitatea ca, la primul contact cu Vietcongul, acesta s poat avea superioritatea. Erau convinsi ns c pe msur ce ciocnirea lua amploare ei trebuia s aib cstig de cauz. Principala lor problem era s-i scoat pe vietnamezi din ascunztorile lor, iar dac patrulele americane serveau drept momeal, lucrul acesta nu avea remediu. Era pretul pe care trebuia s-1 plteasc. Pentru americani, a ajunge sub focul inamic nu era punctul culminant al btliei. Era abia nceputul, urmat rapid de ntreaga putere de foc a artileriei si aviatiei lor, prin care nbuseau avantajul initial al trupelor vietnameze, echipate doar cu arme personale. 271 Agresivitatea luptei americane n Vietnam nu-si avea rdcina doar n caracterul armatei americane. Sursa sa era de gsit n politic, n strategie, n modul n care cei care determinau demersurile militare ale Statelor Unite sperau s obtin victoria. Ca s aud despre strategia american n Vietnam a trebuit s zbor la Saigon via Washington. Iam pus problema generalului Maxwell Taylor. Am ridicat-o si n fata lui Robert McNamara, cu care m-am ntlnit la un dineu. Washingtonul vedea cheia victoriei n frngerea pur si simplu a spiritului de lupt al Hanoiului. Aceasta putea fi asigurat prin permanenta si intensa bombardare a Vietnamului de Nord si prin nimicirea unittilor Vietcong n Sud. McNamara si Taylor credeau c dac aceast activitate militar american era mentinut si intensificat, Ho si Min nu putea fi capabil de rezistent ndelungat. El trebuia fortat s pun capt ostilittilor si s accepte somatia americanilor de a se aseza cu ei la masa negocierilor. Armata american din Vietnam trebuia de aceea s ptrund n orice zon convenabil si n orice mod, n efortul de a scoate din brloguri unittile Vietcongului si de a le nimici. Cutare si distrugere era politica si, prin aceasta, calea spre victorie.

Aceast politic militar a Washingtonului se potrivea bine cu caracterul agresiv al comandantilor americani. Oricine 1-a vzut pe generalul Norton mboldindu-si oamenii s fie repede cu degetul pe trgaci", de ndat ce srea din elicopter, lund controlul n minile sale, tintind si spulbernd copacii, nu se putea s nu vad n el un fel de nou serif din vechiul Vest Slbatic, care lupt pn n pnzele albe. n loc de o pereche de revolvere, el nvrtea tunuri de 155 mm, iar armsarul lui credincios era al su elicopter UH-ID. La ora 5,30 P.M. noi am prsit cartierul general. Nori adusi de muson au nceput din nou s acopere cerul. Norton m-a invitat s-1 nsotesc ntr-un zbor la cartierul general al generalului Walker, pentru cin si continuarea analizrii retrospective a operatiunii. Pe cnd zburam, am observat ntinse luminisuri n jungl, care s-au dovedit a fi mari plantatii de ceai. Artau pentru toat lumea ca niste rsaduri de arbori ornamentali. O astfel de cultivare ngrijit era n puternic contrast cu vegetatia slbatic si primitiv din jur. Vrfurile tufisurilor scnteiau cu verdele proaspt al noilor lor frunze, n locul celor tiate de tinere si puse la uscat ca s dea cel mai bun ceai. Plantatiile erau vechi. Proprietarii lor, francezi si chinezi, au continuat s le ngrijeasc n mijlocul a ceea ce timp de doisprezece ani fusese zon de btlie si si vindeau produsul n mod organizat pe pietele lumii. Coexistenta era n mod vdit posibil chiar si n rzboi. Nici trupele guvernamentale, nici 272 cele ale Vietcongului nu stnjeneau plantatiile, pe muncitorii acestora sau instalatiile lor. Jungla mprejmuitoare era puternic marcat de craterele fcute de bombardamentele aeriene. Podurile de pe soseaua 19 fuseser dinamitate de Vietcong. Plantatiile, ns, erau neatinse. Nici o cldire nu fusese avariat, nici un muncitor nu suferise nici mcar o zgrietur, nici o ramur nu fusese tiat. Preturile la ceai erau mari, munca scump pltit, iar profiturile erau destul de ridicate ca s acopere taxele si mita dat guvernului, ca si rscumprarea la Vietcong. Ceai pentru ambele tabere. Cartierul general naintat al diviziei generalului Walker arta ca o unitate de cmp. Dou corturi serveau drept popot a ofiterilor, vesela era standard, iar hrana, n afar de cutiile de bere, era aceeasi ca aceea pe care o mncasem cu soldatii. Generalul Norton a nceput s analizeze operatiunea. Problema era dac Vietcongul avea s exploateze orele de ntuneric si ploile musonice din cursul diminetii pentru a se retrage din zon; iar dac da, cum puteau fi vietnamezii opriti. Ei erau experti n deplasarea prin jungl, iar atunci cnd doreau s evite lupta, si scindau unittile n mici grupuri nu mai numeroase de cincisprezece oameni, fiecare grup urmnd o crare diferit spre a ajunge la noul punct de ntlnire. Walker gndea c ei vor ncerca s se retrag n Cambodgia pe parcursul noptii. Frontiera era la mai putin de zece mile, distant. Generalul socotea c ei aveau stocuri de munitie si de orez n zon si poate si un spital secret si c aveau nevoie de timp ca s le mute. Pe deasupra, vietnamezii trebuie s fi fcut un efort enorm ca s-si concentreze fortele n aceast zon; oamenii lor trebuie s fi mrsluit mai bine de trei luni din Vietnamul de Nord si pn aici si era improbabil s efectueze o retragere n grab. Ei veniser s atace armata american si trebuia s ncerce s-o fac. Dup ce am ascultat discutia si dup cele ce vzusem, nu aveam sentimentul c Operatiunea Paul Revere" avea s-si ating obiectivul. Unittile Statelor Unite si concentraser puterea ca s distrug forta Vietcongului. Ceea ce americanii aveau la dispozitie era tot la ce poate visa un comandant: elicoptere ca s repead oamenii si n orice loc; soldati bine instruiti, cu spirit

agresiv si gata de actiune; suport aerian si de artilerie, echipament, munitie si combustibil, totul n cantitti virtualmente nelimitate. Cu toate acestea, ei nu scoseser din ascunztoare Vietcongul. ntr-adevr, nu reusiser s-i aduc la o btlie decisiv. Mereu nu cunosteau unde se gseau unittile Vietcong. Iar cnd le ntlneau, de obicei atunci cnd lucrul acesta i convenea Vietcongului, dup ntlnirea initial inamicul i scpa din gheare, nfrngnd ncercrile de a-1 izola. 273 I-am spus lui Norton c acea Cavalerie Aerian era rspunsul perfect, desi costisitor, la problema mobilittii n jungl. Nu era loc n care ei s nu poat ajunge. Dar exista un lucru pe care ei preau incapabili s-1 fac: s-si lanseze unittile fr zgomot, n tain, fr a fi detectate. Elicopterele se anuntau ele nsele pe orice inci al drumului si deconspirau orice aterizare n jungl. Vietcongul, pe de alt parte, putea face trei luni n deplasarea sa din Nord, dar, nici pe drum si nici nainte de angajrile lor, ei nu se ddeau de gol. Norton m-a ascultat cu atentie. Cnd am terminat, m-a fixat cu ochii si a spus pe un ton glumet, dar creznd n spusele lui: Nici o grij, mon general, i vom da de gol!" Dup prnz, am zburat la Piei Me, la trei mile de granita Cambodgiei, ca s m asociez unei patrule de dou zile din Fortele Speciale, Beretele Verzi". Patrula trebuia s plece a doua zi. Dar dimineata devreme, un semnal a venit de la cartierul general al Ist Cavalry", raportnd c acolo avusese loc un puternic atac al Vietcong asupra unei pozitii defensive coreene, nu departe de unde m aflam eu, iar generalul Norton credea c mi-ar fi plcut s merg acolo repede, atta timp ct seninele btliei mai erau proaspete. Am lsat pe alt dat patrula si, cu un jeep al Fortelor Speciale, am fost dus pe scena actiunii. n timpul noptii, acea pozitie defensiv, detinut de o companie de circa 130 coreeni, a fost atacat de un regiment Vietcong format din trei batalioane, mai bine de o mie de oameni. Atacul a esuat, iar regimentul a lsat pe cmpul de btlie 237 de morti. Compania coreean sosise cu sase zile mai nainte si avusese destul timp s-si amenajeze santurile, fcnd-o cu mare grij si abilitate. Fiecare post de aprare era acoperit de un strat de pmnt cu iarb, iar toate erau legate ntre ele de transee nguste si adnci, ntreaga pozitie era ncercuit de srm n zigzag si semnat cu mine si obuze de iluminatie. Atacul principal a fost lansat asupra posturilor de aprare vestice. Distanta de la srma ghimpat si pn la marginea junglei era aici sub 200 de yarzi, fiind acoperit de iarb nalt. Comandantul Vietcong presupusese n mod vdit c putea ajunge la gardul din acest sector fr a fi descoperit si aici si-a concentrat el forta atacului, mpotriva acestor amplasamente vestice dirijnclu-si el cu precdere focul de mitraliere si de mortiere. Patrulele Vietcong recunoscuser pozitia defensiv si observaser posturile de foc coreene, n pofida camuflajului acestora. Comandantul Vietcong fcuse greseala fatal de a tine socoteal doar de compania coreean pe care o putea vedea, nu si de artileria, aviatia si tancurile 274 care aveau s fie chemate n sprijinul acesteia. Exist o logic primitiv n rzboi: ntr-un angajament deschis ntre dou forte inegale, cel tare l nvinge pe cel slab. Victoriile unor David asupra unor Goliat au fost destul de rare n tara mea, n timpurile biblice. Ele sunt nc si mai rare n mprtia tancurilor si tunurilor. Ceea ce s-a ntmplat Vietcongului la putin timp dup atacul acestuia de-a lungul fsiei de 200 yarzi ltime, dintre jungl si gard, a fost c unittile de suport americane au lansat acolo nu mai putin de 21 000 de obuze! (ceea ce a fost mai mult dect volumul total al focului de artilerie al armatei israeliene n timpul Campaniei din Sinai si n Rzboiul de Independent luate la un loc).

Tunurile de 105 si de 155, tunurile de pe tancuri si mortierele grele au acoperit zona cu foc si explozii. De mirare este nu faptul c Vietcongul nu a reusit s captureze pozitia, ci c unii soldati vietnamezi au ajuns la gard si chiar au aruncat grenade de mn. Umblnd pe cmpul de btlie devastat, am fost frapat de tineretea vietnamezilor morti. Brbatii vietnamezi n general au fete tinere, dar acestia artau a fi deosebit de tineri. Poate c era vorba de paloarea mortii. Cei mai multi dintre ei erau fr csti de otel. Multi purtau sandale, dar unii erau desculti; se poate s-si fi pierdut sandalele n timp ce se npusteau la asalt, n pofida vestimentatiei srccioase si a smrcurilor mohorte n care zceau ploaia curgea fr ncetare , ei artau cu totul distinsi si curati. Am avut impresia c, pregtindu-si atacul, au dat o atentie migloas nftisrii lor: tunsul prului, rasul brbiei, schimbarea uniformei. Armele pe care le purtau erau de diferite tipuri: Mauser" din cel de al doilea rzboi mondial, pusti semiautomate de tip sovietic si fabricatie chinez, mitraliere usoare cu ncrctoare cu arc curbate si chiar cteva mitraliere mijlocii. Adnc n jungl noi am gsit armele lor de suport mortiere si rucsacurile lor, pe care le lepdaser nainte de a merge la atac. Am privit n unul dintre ele. Continea o uniform de schimb si o pung cu l 1/2 livre de orez, un pachet de sare, o oal de gtit, o lingur, un aprinztor (amnar, cremene si fitil) si cafea pudr. Am fost martor la multe altele n Vietnam si am auzit multe si am fost bucuros c m-am dus acolo. Am vzut ce era rzboiul la mijlocul anilor 1960. Nu puteam s stiu atunci, n drumul spre cas, c abia zece luni mai trziu aveam s fiu iarsi n guvern, n centrul treburilor militare si n mod activ implicat n conducerea uneia dintre cele mai dramatice campanii a trii mele. 275 PARTEA A V-A RZBOIUL DE sASE ZILE (1967) 17 LUNGA AsTEPTARE I Duminic seara, n ziua de 14 mai 1967, n timpul retragerii cu torte pe stadionul din Ierusalim, care marca a nousprezecea srbtorire a Zilei Independentei Israelului, au fost primite rapoarte de spionaj care artau c egiptenii deplasau forte uriase, peste Canalul Suez, n Sinai. Trei zile mai trziu, Nasser a cerut evacuarea Fortei de Urgent a Natiunilor Unite (UNEF), care stationa de-a lungul granitei dintre Sinai si Fsia Gaza n urma Campaniei Sinaiului din 1956. Secretarul general al ONU a consimtit la ndeprtarea acesteia, n alte cteva zile, aproximativ 80 000 de soldati egipteni si 800 de tancuri erau n Sinai, formatiunile avansate apropiindu-se de granita Israelului, ngrosnd fortele deja stationate aici. n ziua de 22 mai, Nasser a declarat blocada Strmtorilor Tiran pentru toate navele care navigau spre sau dinspre Israel. Cnd Israelul si-a retras trupele de la sarm el-seik, dup Campania Sinaiului, afirmase clar c reimpu-nerea blocadei de ctre Egipt avea s fie un act de rzboi. Nu numai Statele Unite si celelalte puteri maritime, dar si Egiptul a nteles pe deplin c aceasta era pozitia noastr, n ziua de 26 mai, Nasser a anuntat c Egiptul intentiona s distrug Israelul. Patru zile mai trziu, regele Hussein a plasat fortele armate ale Iordaniei sub comandament egiptean. La fel a fcut Iraqul. Unitti expeditionare au sosit din Kuwait si Algeria, adugndu-se fortei egiptene din Sinai. La nceputul lunii iunie, Israelul era amenintat pe toate fronturile de armatele arabe, care erau mult superioare ca numr trupelor, tancurilor, artileriei si avioanelor de care dispuneam noi. n ochii lumii Israelul prea condamnat.

n Israel a avut loc o mobilizare partial (mai trziu general) a rezervistilor, care au fost desfsurati pe pozitii avansate. Ei au asteptat acolo, nestiind dac vor rmne inactivi pn ce vor fi atacati de inamic sau dac ei nsisi aveau s lanseze prima lovitur. La cartierele generale ale armatei erau schitate planuri de contingent, rectificate si adaptate noilor mprejurri. Guvernul 279 israelian, condus de primul-ministru Levi Eskol, avea n fat dou optiuni: s ordone trupelor sale s intre imediat n actiune sau s se angajeze n eforturi diplomatice urgente n scopul de a se exercita constrngeri internationale asupra lui Nasser. n pofida pericolului ca egiptenii s atace n timp ce procesul diplomatic si continua cursul, guvernul a decis s joace mai nti cartea diplomatiei. Timp de douzeci si dou de zile trupele mobilizate au rmas pe pozitiile lor, pe cnd familiile lor asteptau cu neliniste acas, ascultnd cu atentie orice buletin de stiri. Tensiunea crestea de la o or la alta pn cnd, n sfrsit, n dimineata zilei de 5 iunie, sirenele de alarm au urlat din nou, avertiznd c Israelul era n rzboi. Rzboiul de sase Zile, cum a fost el numit mai trziu, a fost cel de al treilea conflict armat major pe care Israelul a trebuit s-1 sustin de la nasterea natiunii n urm cu nousprezece ani. Acesta a fost generat de rationamentele vicioase ale presedintelui Gamal Abdel Nasser al Egiptului. Cauzele imediate ale conflictului au fost o serie de incidente ntre Israel si Siria (ca si ntre Israel si Iordania), precum si reactia Egiptului, ori mai degrab a presedintelui egiptean la aceste incidente. Nasser stia prea bine c actiunile sale agresive n special nchiderea Strmtorilor Tiran aveau s fie privite ca un act de rzboi de ctre Israel, dar presupunea c Marile Puteri vor mpiedica Israelul s treac la actiune sau c, dac armata israelian ataca, ea va fi incapabil s strpung liniile militare egiptene din Sinai. n orice caz, Consiliul de Securitate avea s impun rapid o ncetare a focului, iar episodul s-ar fi ncheiat cu realizarea de ctre Nasser a dou scopuri: ndeprtarea Fortei de Urgent a ONU si impunerea unei blocade permanente a Strmtorilor. El si amintea ce se ntmplase dup Campania din Sinai din 1956, cnd Statele Unite si Uniunea Sovietic fortaser Franta, Marea Britanic si Israelul s-si retrag fortele armate si se mpcaser cu nationalizarea Canalului Suez. De data aceasta nu numai America si Rusia, ci si Franta si Marea Britanic erau mpotriva rzboiului. Israelul avea s fie coplesit. Una din primele seminte ale Rzboiului de sase Zile a fost plantat mai nainte cu opt luni sub forma unei mine. Explozia acesteia a fost rezultatul unei sarcastice provocri aruncate lui Nasser de unul dintre aliatii si, Iordania, n ziua de 12 noiembrie 1966, un detasament israelian care patrula pe granita israeliano-iordanian, la Sud de Muntele Hebron, a clcat pe o min care a ucis trei oameni si a rnit alti sase. ntr-o actiune de represalii ntreprins n ziua urmtoare, o unitate israelian a trecut frontiera, a angajat o lupt cu trupe iordaniene, a intrat n satul Samua de lng Muntele Hebron, pe care sabotorii l utilizau drept baza a lor si a aruncat n aer zece case, dup evacuarea locatarilor acestora, n cursul actiunii, un Mirage" israelian a dobort un 280 aparat iordanian Hunter". Celelalte pierderi iordaniene nsumau 20 de morti 14 soldati si 6 civili si 35 de rniti. Presa iordanian si emisiunile radio erau pline de referiri sarcastice la adresa lui Nasser, care promisese s sar n ajutorul statelor arabe atacate de Israel. Promisiunile sale se dovediser acum a f i o vorb goal. Armata egiptean, spuneau acestea, se ascundea sub pulpana trupelor ONU stationate la granita israeliano-egiptean si care asigura libertatea de navigatie pentru vasele israeliene la si de la Eilat. Urmtoarea provocare la adresa Egiptului a venit din partea Siriei. Tensiunea sporit dintre Israel si Siria, din perioada care a precedat Rzboiul de sase Zile, si avea originea n caracterul extremist al regimului din Siria, n ura fanatic fat de Israel, n ncercrile de a devia din Israel

cursul rului Iordan si n sponsorizarea de ctre armata sirian a actiunii teroriste. Siria ducea mpotriva noastr o politic mai ostil dect a oricrui alt stat arab. n afar de faptul c ncerca s mpiedice Israelul de a utiliza apele Iordanului sau de a lucra pmnturile n zonele demilitarizate de la frontier, Siria executa n mod repetat bombardamente de artilerie asupra asezrilor de la granit, n aceast politic agresiv, Siria se bucura de un avantaj topografic, deoarece putea domina valea Iordanului, precum si valea Hulei de pe nltimile Golan. De asemenea, Siria primea sprijin nelimitat din partea Uniunii Sovietice. Pentru Rusia, conductorii Siriei, liderii Partidului Baas de arip stng, erau favoritii Moscovei" ce trebuiau rsftati si ghiftuiti, deoarece tara lor era parte a drumului terestru din Uniunea Sovietic la Golful Persic. Israelul suferea considerabil de pe urma actiunilor ostile ale Siriei, dar gsea c este dificil de replicat prin mijloace militare comparabile. Artileria sa nu putea ajunge la bazele armatei siriene de pe nltimi, iar Israelul nu dorea deloc s trag asupra satelor civile, ca rspuns la bombardarea propriilor sale sate. Incidentele de granit dintre Siria si Israel au crescut n numr si gravitate, n ziua de 5 martie 1967, un tractor israelian care ara lng kibutul samir, chiar lng granita sirian, a fost aruncat n aer de o min, iar fermierul a fost serios rnit. O lun mai trziu a avut loc un schimb de focuri n timp ce israelienii si arau ogoarele din zona demilitarizat de lng Marea Galileei. Cel mai serios incident s-a produs n ziua de 7 aprilie. Dup ce sirienii au efectuat bombardament de artilerie asupra a trei kibuturi de la poalele nltimilor Golan, aviatia israelian a intrat n actiune. Aparate siriene s-au ridicat s nfrunte avioanele noastre, iar n btlia aerian care a urmat noi am dobort sase MIG-uri siriene, dintre care dou n apropiere de Damasc. Forta aerian israelian nu a suferit nici o pierdere. Mii de sirieni au vzut avioanele siriene prbusindu-se n flcri. 281 Israelul era de asemenea torturat de activitatea terorist, ntotdeauna mi s-a prut c autorittile arabe n-au nteles niciodat ntru totul sentimentele noastre si implicatiile acestora, c n-au sesizat niciodat de ce eram att de profund preocupati si de ce reactionam att de brusc atunci cnd oamenii nostri erau asasinati, cnd casele ne erau atacate sau drumurile minate. Campania din Sinai, cu unsprezece ani n urm, asasinarea terorist a muncitorilor evrei de la fabrica de potas de la Marea Moart si raidurile asupra satelor evreiesti de lng Kalkilia aduseser Israelul si Iordania aproape la un pas de rzboi. Actiunile de represalii ale Israelului mpotriva satului Samua din Iordania, n ziua de 13 noiembrie 1966, si mpotriva Siriei, n ziua de 7 aprilie 1967, au fost deosebit de ferme. Dar n timp ce Iordania a nceput s se gndeasc serios la oprirea operatiunilor teroriste pornite de pe teritoriul ei, Siria a devenit si mai combativ. Ea a cerut Rusiei mai mult echipament militar, n special rachete sol-aer, iar lui Nasser i-a cerut s implice Egiptul n aprarea activ a Siriei, fie trimitnd unitti de aviatie care s stationeze n mod permanent n Siria, fie prin ntreprinderea de actiuni militare mpotriva Israelului, lng granita egiptean. Israelul nu trebuia s fie surprins de aceste demersuri. Era de asteptat ca Siria s fie profund zguduit cnd avioanele ei au fost doborte de pilotii israelieni lng Damasc. Pentru Siria aspectul cel mai catastrofal al acestui episod a fost nu punerea pe fug a uneia dintre unittile sale, ntr-un incident la frontier, ci evidenta ei incapacitate de a-si proteja capitala de forta aerian a Israelului. Dauna adus prestigiului ei national era enorm. Pe urmele acestor angajamente armate a venit rzboiul cuvintelor. Purttorii de cuvnt ai Siriei au comparat lupta lor mpotriva Israelului cu aceea a Vietcongului si au declarat c nu se vor opri pn cnd nu vor cuceri Israelul. Ei au vnat expresii utilizate de propriii nostri purttori de cuvnt, inclusiv de ctre seful statului-major, agitndu-le ca amenintri de a ataca Siria dac ea

nu punea frn actelor ostile mpotriva Israelului. Apoi a venit plngerea Siriei c Israelul si-a concentrat fortele de-a lungul ntregii frontiere. Aceast nvinuire era complet neadevrat, n mod cert Israelul nu intentiona s atace Siria. Se pare ns c la nceput sirienii au crezut n mod sincer c avea loc o activitate militar sporit de partea israelian a granitei si, pe fundalul dezastruoasei btlii aeriene, ei au luat umbra muntelui drept muntele nsusi. Israelul n primul rnd primul-ministru Eskol a sesizat pericolul n aceast fals plngere si a cutat s-o resping. Dar Uniunea Sovietic n-a vrut s scape din mn un argument" att de binevenit si de ademenitor. Primul-ministru 1-a invitat pe ambasadorul sovietic n Israel 282 s mearg cu el de-a lungul frontierei israeliano-siriene si s vad el nsusi c nu existau acolo concentrri militare. Ambasadorul a refuzat. Doborrea MIG-urilor siriene lng Damasc si rspunsul combativ al Siriei i-au pus lui Nasser problema n forma sa cea mai acut: cum, la urma-urmei, putea Egiptul s dea ajutor celorlalte state arabe, n special Siriei, cu care Egiptul semnase un pact de aprare comun, n luna noiembrie 1966. Pe de alt parte, n urma acestui incident, Egiptul a nceput s primeasc informatii", din surse siriene si sovietice, c Israelul si concentra fortele la granita sirian si c urmrea s invadeze Siria, s captureze Damascul si s rstoarne regimul de stnga de acolo. Nasser putea fie s ntoarc spatele la dificulttile siriene, chiar clac aceasta vtma pozitia sa de lider al lumii arabe, fie s se considere obligat s rspund la apelul Siriei si s ntreprind actiunea cuvenit. El a optat pentru aceasta din urm si, n cuvntarea sa de nti Mai 1967, a anuntat c va pune la dispozitia Siriei toate avioanele si pilotii necesari pentru aprarea acesteia. Rusii au pus paie pe foc. n ziua de 12 mai 1967, un ofiter al spionajului sovietic, din cadrul ambasadei de la Cairo, a transmis spionajului egiptean confirmarea" raportului sirian cu privire la masarea trupelor israeliene la granita cu Siria. A doua zi, presedintele sovietic Nikolai Podgorni a repetat lucrul acesta n convorbirea sa cu Anwar Sadat (tovarsul apropiat al lui Nasser), care tocmai vizita Moscova. Podgorni a adugat c scopul Israelului era invadarea Siriei, c Uniunea Sovietic trebuia s ajute Siria si Egiptul n rzboiul lor cu Israelul si c Egiptul ar fi fost gata pentru o astfel de actiune. Nu trebuie s fiti luati prin surprindere a spus el , zilele ce vin vor fi hotrtoare". Ministrul de externe sovietic i-a vorbit vizitatorului egiptean ntr-o stare de spirit similar si a adugat detaliul de spionaj" c Israelul putea s atace Siria ntre 16 si 22 mai. n mod ironic, anuntul Israelului c, din motive de economie, avea s aib loc doar o defilare modest de Ziua Independentei, 15 Mai, a fost invocat drept o nou dovad", de sirieni si de rusi, c majoritatea trupelor si armelor Israelului erau angajate altundeva", preg-tindu-se de invadarea Siriei. Sadat s-a grbit s-1 informeze pe Nasser despre ce discutase la Moscova, iar duminic 14 mai presedintele egiptean a decis s fac o demonstratie de fort, deplasnd dou divizii n Sinai, care s se alture diviziei deja aflate acolo. Acest act, despre care seful nostru de stat-major a aflat n acea sear pe stadionul din Ierusalim, a fost primul pas militar fcut de Egipt si el a marcat nceputul marsului armatelor ctre Rzboiul de sase Zile. Potrivit spuselor lui Muhammed Hassanein Heikal, lider de opinie din Egipt si confident apropiat al lui Nasser, actiunea presedintelui egiptean a fost insuflat de dou motive: 283 ca s-i demonstreze Siriei c Egiptul era gata s lupte de partea acesteia, si obligarea Israelului de a-si transfera fortele de la granita sirian n Sud, ca s fac fat amenintrii egiptene. Pasul urmtor al lui Nasser a fost cererea ca UNEF s-si scoat trupele din lungul granitei

egipteano-israeliene, adic din Gaza si pn la Eilat. Generalul egiptean sarkawi i-a explicat generalului indian Rikhye, comandantul UNEF, c Egiptul fcea aceast cerere deoarece era probabil ca ostilitti s aib loc cu Israelul, iar Egiptul dorea ca granita s fie liber pentru actiunile sale militare. Oricum, a spus el, Egiptul nu dorea ca UNEF s prseasc sarm el-seik, care controla Strmtorile Tiran, si nici Fsia Gaza. Secretarul general al ONU, U Thant, la sfatul dat de dr. Ralph Bunche, a refuzat s lase unitti UNEF la sarm el-seik si Gaza, argumentnd c pentru UNEF a-si ndeplini atributiunile nu putea fi s abandoneze unele din pozitiile sale si s rmn n altele. Toate erau prti ale unui ntreg sistem. Reactia lui Nasser a venit n ziua de 17 mai, cu ordinul ca toate trupele UNEF s plece, inclusiv acelea de la sarm el-seik. U Thant a aderat la cererea lui Nasser, iar dou zile mai trziu toate fortele ONU au fost retrase. Armata de Eliberare a Palestinei a preluat imediat amplasamentele ONU din Fsia Gaza. A venit apoi pasul decisiv al lui Nasser spre rzboi. Comitetul Suprem al Uniunii Socialiste Arabe singurul partid politic din Egipt s-a ntrunit acas la Nasser n ziua de 21 mai. A fost hotrt atunci blocada portului israelian Eilat prin oprirea tuturor vaselor israeliene si a tuturor vaselor strine care cutau s treac prin Strmtorile Tiran, transportnd materiale strategice" n Israel, n ziua urmtoare, vizitnd baza de la Abu Suweir a fortelor aeriene, presedintele egiptean a anuntat n mod public c Golful Aqaba este nchis pentru israelieni". Blocada a fost impus n aceeasi zi, 22 mai. Dou vase germane au fost oprite la Strmtorile Tiran, controlate si numai dup aceea s-a descoperit c destinatia lor era portul iordanian Aqaba, nu Israelul, asa nct li s-a permis s-si vad de drum. n aceeasi zi, dup ce a anuntat blocada, Nasser s-a ntlnit cu ambasadorul sovietic la Cairo. Ambasadorul 1-a ntrebat dac dorea ca Rusia s repete avertismentul dat Israelului, anume c dac Israelul va ataca vreun stat arab, trupe sovietice vor fi trimise n ajutorul arabilor. Nasser a replicat c un astfel de avertisment ar fi mai bine s fie trimis Statelor Unite. Demersurile militare agresive ale lui Nasser au czut asupra Israelului ca trsnetul din senin. Se poate ca imboldul nemijlocit s fi fost cererea de ajutor a Siriei mpotriva unui Israel care era mai tare dect ea, dar dup 15 mai tabloul s-a rsturnat. Concentrrile de forte si amenintarea cu rzboiul nu le fcea Israelul mpotriva Siriei, ci Egiptul mpotriva Israelului. Egiptul si 284 mutase n Siria mai mult dect jumtate din puterea sa armat, ndeprtase unittile UNEF si blocase strmtorile. Israelul era cutremurat si derutat. Nici guvernul si nici poporul nu se asteptau la asemenea actiuni. Israelul nu dorea rzboiul, dar cu greu se putea mpca cu nchiderea Golfului Aqaba, care ar fi nsemnat sfrsitul Eilatului ca port israelian, dup cum nu putea ignora cu calm amenintarea vizibil a armatei egiptene care avansa cu toat puterea spre granitele sale. A nceput atunci o rund de consultri non-stop n interiorul trii si de ntlniri diplomatice n capitalele lumii, spre a se asigura ridicarea blocadei si a amenintrii militare egiptene. Ambasadorii israelieni au continuat s ndemne toate trile iubitoare de libertate s actioneze n acelasi scop. Dar cu fiecare zi care trecea devenea tot mai evident c nu ne puteam astepta la msuri eficiente de la lumea din afar. Asa cum s-a dovedit, Nasser a gresit n privinta rezultatului confruntrii sale militare si asupra implicatiilor politice, dar a fost ndeajuns de exact n judecata sa privind pozitia ce avea s fie adoptat de Marile Puteri. Uniunea Sovietic sustinea toate activittile sale si chiar l zorea. Reprezentantii Rusiei alimentau Egiptul cu rapoarte false privind pretinse concentrri de forte israeliene la frontiera Siriei si chiar au promis s-i ajute pe arabi cu o fort expeditionar n caz de rzboi.

Franta nu dorea rzboiul, dar presedintele de Gaulle 1-a ajutat pe Nasser s ncerce s cstige tot ce dorea acesta fr rzboi. Armele pe care Israelul le-a comandat n Franta si pentru care a pltit au fost oprite. De Gaulle a justificat aceast ntrziere", n fata reprezentantilor Israelului, ca pe o actiune de a mpiedica Israelul de a fi capabil s nceap un rzboi", aceast decizie francez venind n vremea n care Egiptul primea cantitti nelimitate de arme din Uniunea Sovietic. De Gaulle a adoptat pozitia c Israelul trebuia s se supun si s se mpace cu blocada strmtorilor. El a mers mai departe, insistnd ca restul cererilor arabe, cum era rentoarcerea refugiatilor si drepturile palestinienilor", s fie din nou studiate de cele patru Mari Puteri. Sftuind Israelul s-i ncredinteze problemele (Franta fiind una dintre cele patru Mari Puteri), arogantul de Gaulle nu s-a ferit s sublinieze c perioada cooperrii franco-israeliene, care a nflorit n 1956, era terminat si c Franta era acum interesat n cultivarea bunelor relatii cu statele arabe. Actiunile Marii Britanii erau bine intentionate, dar nimic nu iesea din ele. Primul-ministru Harold Wilson, aflat la Washington n acel timp, a sustinut n mod energic propunerea presedintelui Lyndon Johnson de a se institui o fort naval de soc, dar initiativa s-a stins. Ministrul de externe britanic, George Brown, a ncercat si el s-si dea concursul, adesea actionnd de unul singur 285 atunci cnd colegii si de Cabinet nu erau de acord cu propunerile sale, dar si el a esuat. Italia si Spania au refuzat s coopereze de teama de a nu afecta Egiptul. Franta a refuzat s semneze Declaratia Liberttii de Navigatie propus de Statele Unite, n final, Brown a zburat la Moscova, n ziua de 24 mai, ca s expun propunerile sale conductorilor sovietici. Kosghin 1-a pus la punct cu o grosolan aluzie a esecului anglo-francez din al lor rzboi al Suezului, ntrebndu-1: Doriti un al doilea Suez?" Rusii au respins si alte dou propuneri fcute de George Brown: aceea ca Uniunea Sovietic s coopereze cu Marea Britanic, Franta si Statele Unite n asigurarea ntoarcerii unittilor UNEF pe pozitiile-tampon pe care le detinuser, si aceea ca Rusia s fac presiuni asupra Egiptului ca acesta s-si evacueze trupele din sarm el-seik. Dup dou zile de convorbiri infructuoase la Moscova, ministrul de externe britanic s-a ntors debusolat la Londra. Ct priveste Statele Unite, ele nu puteau rspunde cu un Amin" la actiunile provocatoare ale lui Nasser. Nu puteau sta fr s fac nimic. Dar nici una din msurile propuse nu s-a dovedit practic si nici una n-a ajuns n faza implementrii, n ziua de 23 mai, ambasadorul american la Cairo s-a ntlnit cu ministrul de externe egiptean Mahmud Riad si 1-a informat cu privire la pozitia Statelor Unite: America se opunea evacurii unittilor UNEF; trupele egiptene nu trebuiau s ocupe sarm el-seik dect dac Egiptul declara c recunostea principiul liberttii de navigatie prin strmtori; armata egiptean nu trebuia s intre n Fsia Gaza; Natiunile Unite trebuiau s continue s fie responsabile de administrarea Fsiei Gaza. Aproximativ o sptmn mai trziu, n ziua de l iunie, presedintele Johnson a trimis un emisar special la Cairo. Acesta era Robert Anderson, care l cunostea bine pe Nasser si care i-a nmnat un mesaj personal de la presedinte, n acest mesaj, potrivit spuselor lui Muhammed Hassanein Heikal, Johnson i-a spus lui Nasser c Statele Unite nu aveau s participe la trimiterea unei forte maritime internationale la strmtori, dar c el, Johnson, era angajat n securitatea si dezvoltarea Israelului, ceea ce se referea si la dreptul Israelului la libertatea de navigatie. De aceea presedintele considera c trebuia gsit o solutie de compromis, iar rzboiul s fie evitat. Rspunsul oficial lui lui Nasser a fost c el era de acord cu propunerile fcute de U Thant, conform crora urma ca Egiptul s-si amne blocada pentru dou sptmni, timp n care Israelul trebuia s se abtin de a trimite vase prin strmtori. Cele dou sptmni aveau s fie folosite n

ncercarea de a se ajunge la o solutie care s satisfac ambele prti. Cu alte cuvinte, Nasser era dispus s nu opreasc navigatia israelian cu conditia ca nici un vapor s nu ncerce s treac prin strmtori! Principala consecint a vizitei lui 286 Anderson a fost ntrirea convingerii lui Nasser c Marile Puteri se opuneau rzboiului si c, dac acesta izbucnea, Statele Unite si Uniunea Sovietic s-ar fi asociat cum o fcuser n 1956 ca s-1 opreasc imediat. ntre timp, egiptenii continuau s-si ntreasc fortele din Sinai, primind ntriri de la armatele altor state arabe si finisndu-si planurile de rzboi, n Sud, unittile egiptene trebuiau s izoleze Eilatul, fcnd jonctiunea cu fortele iordaniene. n Nord, armata sirian, cu sprijinul unor unitti iraqiene, trebuia s izoleze partea nordic a Galileei de Sus. n ziua de 26 mai, vorbind la o reuniune public a delegatiilor sindicatelor arabe, Nasser a manifestat o cald pretuire fat de Uniunea Sovietic si a amenintat Israelul cu distrugerea. El a spus auditoriului su c Egiptul a ngduit unittilor UNEF s rmn pe pmntul su pn cnd si va fi completat constructia fortelor sale armate. De ndat ce lucrul acesta va fi fcut, vom merge la sarm el-seik, cunoscnd c aceasta va conduce la rzboi. Am ales pentru aceasta momentul potrivit, cnd Israelul va ameninta Siria". Presedintele egiptean a declarat c armatele Egiptului si Siriei erau acum una si a exprimat speranta c toate statele arabe din jurul Israelului vor forma un singur front militar. n ziua de 30 mai, Iordania a rspuns, unindu-si fortele cu acelea ale Egiptului si Siriei si contribuind la realizarea proiectatului atac arab asupra Israelului. Regele Hussein fusese n relatii proaste cu Nasser, si pe bun dreptate. Ani n sir Nasser ncercase ftis s-1 detroneze. Binenteles, atunci cnd Hussein a decis s zboare la Cairo, fr a primi n prealabil acordul Iui Nasser de a-1 primi, el i-a dat o sans. Putea fi arestat la sosire. Dar n-a fost. Cteva ore mai trziu semna un pact de aprare care l lega de Egipt si de Siria. O dat ce regele Hussein s-a asociat acestui triplu tratat, semnificatia putea fi una singur: rzboi. Dac Hussein nu s-ar fi temut c celelalte armate arabe aveau s atace Israelul si s nving, lsndu-1 ntr-o situatie vulnerabil n cazul n care rmnea n afar, el niciodat nu si-ar fi legat soarta de a lor. La ntoarcerea sa din Egipt la Amman, Hussein a dat un interviu corespondentului la Beirut al ziarului Al Hayatt", n care a spus c pactul de aprare comun, pe care l semnase la Cairo, era un eveniment istoric. Era un document care ntruchipa o decizie efectiv de actiune. Vizita lui Hussein si pactul mprstiau ultimele rmsite ale norului care ntunecase cerul popoarelor arabe. Regele a spus c el se bucura dinainte de cooperarea viitoare cu Egiptul si cu celelalte state arabe, att din Orient, ct si din Vest, asa nct noi s putem clca pe drumul just care duce la stergerea rusinii noastre si la eliberarea Palestinei". Generalul egiptean Abdel Munim 287 Riad a fost numit comandant responsabil al frontului de Est si al fortelor iordaniene. Cercul metalic din jurul Israelului a fost completat n ziua de 4 iunie, o dat cu semnarea tratatului de aprare dintre Egipt si Iraq si cu notificarea fcut de Nasser lui Hussein c pactul includea acum Egiptul, Iraqul si Iordania, n ziua urmtoare, avioane egiptene au sosit n Iordania, mpreun cu dou batalioane egiptene. De asemenea, o fort expeditionar iraqian a nceput s se deplaseze n Iordania, n frunte cu o brigad mecanizat si un batalion de blindate. n urma vizitei lui Hussein la Cairo, a pactului si a plasrii fortelor iordaniene sub comand egiptean, Israelul nu mai putea rmne pasiv, n timp ce armatele inamice erau n asa fel pozitionate nct tara s fie invadat din Nord, Est si Sud. Chiar si cei nclinati s nu dea crezare

frazeologiei tiptoare a conductorilor arabi nu se putea s nu aud urletele rzboinice din cuvntrile lui Nasser, declaratiile lui Hussein, ordinele de zi ale naltului comandament al Egiptului semnate de generalul Murtagi. La urma urmelor, problema Israelului nu era dac se s mpace cu blocada sau dac avea s fie rzboi, ci dac trebuia s astepte pn cnd va fi atacat de armatele arabe, primind prima lovitur. Cnd fortele egiptene au nceput deplasarea n Sinai, la mijlocul lunii mai, iar dup patru zile a nceput mobilizarea rezervistilor armatei israeliene, efectul imediat a fost paralizarea partial a economiei Israelului si generarea unei atmosfere de neliniste n rndurile poporului nostru. O dat ce Nasser a struit n demersul su militar, declarnd blocada Strmtorilor Tiran n ziua de 22 mai, era evident c Israelul nu se putea mpca cu acest act de agresiune. Publicul israelian astepta ca liderii si s ia o pozitie ferm si s se exprime clar asupra acestei actiuni cruciale. Dar nimic nu se ntmpla. Se rspndea sentimentul c primul-ministru Eskol era ros de incertitudine si incapabil de decizie. Nencrederea public n conducere s-a transformat n dispret public, pe seama conductorilor circulnd un umor negru crispat. Ceea ce era n joc era chiar supravietuirea Israelului, iar ncrederea general n capacitatea guvernului de a conduce treburile statului era subminat. De la plecarea Rafi din rndurile Mapai, n 1965, partidul de guvernmnt l pierduse nu numai pe Ben-Gurion, ci si pe cei mai proeminenti experti n aprare, ntre care lakov Dori, care fusese primul sef de stat-major al Israelului, simon Peres, care fusese director general n Ministerul Aprrii, iar mai trziu adjunct al ministrului aprrii, si eu, fost sef de stat-major timp de aproape cinci ani. La care este de adugat Zvi Zur, care de asemenea a fost o vreme sef de stat-major. 288 l Eu fusesem numit lup singuratic", iar dac termenul a fost vreodat potrivit, atunci a fost ndeosebi n cele dou sptmni de dinainte de izbucnirea Rzboiului de sase Zile. n timpul acestei perioade de asteptare, m-am ferit cu scrupulozitate de convorbiri sau discutii intime, cu prietenii si cu cei mai multi dintre colegii politici, asupra situatiei existente. Cu toate acestea, niciodat n-am avut sentimentul singurttii sau izolrii, ntr-adevr, niciodat nu m-am simtit att de apropiat de popor, att de integrat n comunitatea Israelului, de la trupele gata de lupt la fermierii din asezrile de la granit si la multimile dornice de viat de pe strzile zgomotoase ale Beersebei, orasul cel mai apropiat de Sinai. Simteam cu ntreaga mea fiint tensiunea care cuprinsese tara si eram cu totul absorbit de problemele crora trebuia s le facem deodat fat. n cugetul meu eram ns constient de faptul c erau probleme istorice fundamentale ale evreilor, cu rdcini adnci n trecutul nostru. De felul n care aveam s le rezolvm depindea viitorul nostru. Eram de asemenea constient de faptul c rzboiul era inevitabil. Eforturile diplomatice fcute n plan international n-aveau s duc la nimic. Iar dac izbucnea rzboiul, trebuia s m implic personal, fie si numai ca simplu soldat, desi speram s fiu ntr-o functie de comand. Din punct de vedere public, aveam dou posibilitti de actiune: prima era aceea de a face uz de responsabilitatea mea de membru al Knessetului, de a lua parte la dezbaterile parlamentare asupra bugetelor unor ministere ale cror functii nu m pasionau n mod deosebit; s iau parte la ntrunirile comisiei de afaceri externe si securitate, unde ignoranta unor membri nu-i mpiedica s dea sfaturi si s tin lungi cuvntri; s beau ceai n restaurantul Knessetului si apoi s-o iau spre cas la volan, fr a avea vreo influent asupra deciziilor care afectau problemele majore ale prezentului. Adevrat, m puteam de asemenea ntlni cu Ben-Gurion, simon Peres si cu altii, n discutii n cadrul Partidului Rafi. Dar simteam c asemenea discutii ar fi fost sterile, de vreme ce n-ar fi avut vreo influent asupra politicii si actiunii guvernului.

Alternativa era s-mi petrec timpul cu armata si n asezrile de pe frontier, din Sud. Prezenta mea acolo putea s nu aib nici o valoare public. Dar, n mod similar, publicul nu putea nicidecum s beneficieze de prezenta mea n Ierusalim. Pe de alt parte, moti vele personale erau cu totul irezistibile. Fie n functie, fie nu, eram si trebuia s continui s fiu ndeaproape interesat de si cu privire la problemele militare. Acest interes m mboldise, doar cu cteva luni mai nainte, s merg n Vietnam ca s vd rzboiul la fata locului. Cum as fi putut eu sta departe de zona de conflict n care propria mea tar era pe cale de a fi implicat? Mai degrab dect s rtcesc prin restaurantul 289 parlamentar sau prin alte restaurante din Ierusalim, preferam, atta timp ct mai eram fiziceste capabil, s iau parte la lupt, fie si doar ca persoan privat. Tocmai pe fundalul acestei drame n plin desfsurare, n timp ce tensiunea n rndurile poporului israelian devenea aproape insuportabil, am nceput o cltorie la avanposturile noastre, care aveau de fcut fat navalei egiptene, n ziua de 20 mai i-am telefonat colonelului Israel Lior, aghiotant al primului-ministru si ministrului aprrii, cerndu-i s-i spun lui Eskol s-mi dea permisiunea de a vizita unittile armate din Sud, spre a m informa la fata locului de capacitatea lor de lupt si de valoarea planurilor operationale. Permisiunea mi-a fost acordat, ns cteva ore mai trziu mi-a telefonat generalul maior Aron lariv, seful Spionajului, care m-a ntrebat dac nu puteam s astept vreo cteva sptmni pn cnd se asezau lucrurile si oamenii aveau s fie mai putin ocupati. I-am spus c modul n care se asezau lucrurile" si modul n care erau ocupati oamenii era tocmai scopul vizitei mele. Nu-mi propuneam un simplu voiaj. Doream s vd ce se ntmpl efectiv n liniile de aprare. Plecarea mea n Sud a fost apoi stabilit pentru ziua de 23 mai. S-a decis s port uniform. Un automobil si un sofer mi-au fost puse la dispozitie, iar un ofiter nsotitor, locotenent-colonelul Bar-Niv, mi-a fost desemnat din partea adjutantului comandamentului teritorial. Dou zile mai trziu, n ajunul plecrii mele, seful statului-major, gene-ralul-locotenent Itac Rabin (care mai trziu avea s devin prim-ministru), a venit la mine acas pentru o convorbire. M-a ntrebat cum apreciez situatia. I-am spus c credeam c Nasser avea s nchid Strmtorile Tiran (ceea ce a si fcut dup patruzeci si opt de ore), c Israelul avea s fie obligat la contracarare prin actiune militar si c miscarea imediat ntr-o astfel de actiune trebuia s fie nu luarea strmtorilor prin capturarea sarm el-seikului, ci angajarea inamicului n btlie si aducerea lui ntr-o pozitie favorabil nou si numai dup aceea campania s fie extins n Sud, la strmtori. Itac Rabin a spus c acestea erau si vederile sale si c socotea c locul cel mai nimerit pentru prima izbitur era Gaza, n ipoteza c egiptenii aveau s repead trupe acolo. Am spus c lucrul acesta nu mi se prea realizabil din cauza prezentei lagrelor de refugiati palestinieni n Fsia Gaza si din cauz c zona avea un caracter n mare msur civil. O lovitur militar era mai potrivit mpotriva unui obiectiv pur militar. Rabin a spus, de asemenea, c o conditie a succesului nostru era o lovitur aerian prealabil. I-am spus c m ndoiam c ar primi autorizatia pentru acest plan n conditiile politice existente si cu Cabinetul care conducea tara atunci. Itac Rabin arta nu numai obosit, ceea ce era firesc, dar si nesigur pe sine, dezorientat, fumnd cu nervozitate tigar dup tigar, departe de a avea aerul 290 unui brbat nerbdtor de a intra n btlie". Se plngea c n loc s i se ngduie s-si fac treaba n armat, trebuia s dea fuga zilnic la Ierusalim ca s ia parte la consultatii n guvern, si

c nu primea de la Eskol nici o linie politico-militar clar sau instructiuni hotrte. Se ntlnise cu Ben-Gurion n seara precedent si m interesau impresiile sale. Mi-a spus c Ben-Gurion i-a oferit acelasi rationament politic si de aprare pe care tocmai i-1 oferisem eu. Pe plan operational Ben-Gurion artase prea putin pricepere, dar a fost din nou o plcere pentru dnsul s discute cu un om care vorbea limpede si hotrt, n termeni de da" si nu", de ceea ce trebuia fcut si ce trebuia evitat. Principala mea impresie era c Rabin se afla ntr-o stare de descurajare si c, n cazul n care la fel stteau lucrurile cu ofiterii si soldatii si, situatia era ct se poate de nefast. n dimineata zilei de 23 mai, am plecat la Comandamentul din Sud, mpreun cu ofiterul meu nsotitor, locotenent-colonelul Bar-Niv. Pe drum, ns, am fost opriti de un politist militar care m-a informat c trebuia s m ntorc la Tel Aviv, pentru o ntlnire urgent n biroul primuluiministru. S-a dovedit a fi o reuniune comun a Comisiei Ministeriale de Aprare cu liderii opozitiei parlamentare. Din partea guvernului erau prezenti primul-ministru Eskol, ministrul de externe Abba Eban, ministrul fr portofoliu Galili, ministrul educatiei Aranne si ministrul de interne sapiro. Opozitia era reprezentat de Menahem Begin, simon Peres, eu si altii. Erau de asemenea prezenti seful statului-major Itac Rabin si seful Operatiunilor, Ezer Weizman. Ca invitat special era Golda Meir, care n acel timp era secretar general al Mapai. Dup un briefing general, primul-ministru a expus problema pentru care ni se cerea s ne exprimm propriile puncte de vedere. Fusesem convocati de urgent pentru o problem ce necesita o decizie imediat: Statele Unite ne cereau s asteptm patruzeci si opt de ore dup anuntarea de ctre Nasser, n noaptea precedent, a nchiderii Strmtorilor Tiran nainte de a trimite un vapor israelian ntr-o cltorie demonstrativ prin Golful Aqaba. Abba Eban a sugerat s cerem Statelor Unite un distrugtor american care s nsoteasc vasul israelian, deoarece aceasta ar fi testat atitudinea Statelor Unite. Ni s-a spus c Statele Unite au informat Israelul c, dac doream ca ele s-si mpart responsabilitatea pentru cele ntmplate, trebuia s le consultm nainte de a lua vreo msur. Propriul meu punct de vedere, pe care 1-am expus la reuniune, a fost c puteam acorda Statelor Unite cele patruzeci si opt de ore dorite. Dac Statele Unite erau pregtite s-si foloseasc fortele spre a garanta libertatea navigatiei israeliene, lucrul acesta ar fi fost extrem de plcut. Eu ns nu credeam c va 291 iesi ceva din aceasta. De aceea, la captul celor patruzeci si opt de ore, trebuia ca noi s lansm o actiune militar mpotriva Egiptului, cu scopul de a pricinui grele pierderi fortelor sale armate. Dac era posibil, cel mai bine ar fi fost s alegem un cmp de btlie n vecintatea granitei israeliene. Trebuia s tinem seama de probabilitatea ca toate statele arabe s se asocieze ntr-un rzboi mpotriva noastr imediat dup actiunea initial. Aceasta avea s includ Iordania si, n consecint, trebuia s ne pregtim contra unei ncercri iordaniene de a captura enclava noastr de pe Muntele Scopus din Ierusalim. De asemenea, arabii israelieni puteau intra n actiune mpotriva noastr n zonele unde ei puteau simti c se aflau ntr-o situatie avantajoas. Am reliefat, de asemenea, c nu am auzit vorbindu-se despre vreun plan politico-militar general privind campania. si nici nu auzisem nimic despre legtura dintre campania militar si deschiderea strmtorilor pentru navigatia noastr. Am adugat c trebuia s fim extrem de atenti s nu existe nici o contralovitur n actiunea noastr initial, cci lucrul acesta ar avea rezultate sinistre. Trebuia s urmrim s distrugem sute de tancuri n dou-trei zile de btlie. Eban prea mai ncordat dect ceilalti. Mi s-a prut c era singurul care recunostea ntreaga gravitate a situatiei. Eskol manevra n asa fel nct s asigure o formul convenabil, care s-i

permit s nu recurg la actiunea militar ca rspuns la blocarea de ctre Egipt a strmtorilor. El a vorbit despre o stratagem": un distrugtor american ca escort a unui vas israelian. Se prea, ns, c Nasser nu avea s ordone deschiderea focului asupra vasului israelian escortat de vase americane. Astfel, sugestia de a cere escort american era lipsit de valoare, cci libertatea pentru navigatia israelian, mai degrab dect pentru cea american, nu putea nicidecum s fie testat n felul acesta. n replica sa, Eskol s-a referit si la opinia mea c nu exista nici un plan politico-militar general. Armata israelian a spus el are planuri operationale pentru toate fronturile". A fost o observatie stranie. El fie c nu a nteles spusele mele, fie credea realmente c nu era nevoie de un plan operational detaliat pentru o campanie particular si c era de ajuns s ai un plan general de rzboi probabil, asa cum armata israelian, ca orice armat din lume, avea n clasoarele sale pentru orice front. n concluzia discutiei, majoritatea celor prezenti a czut de acord s se rspund cererii americane de a se astepta patruzeci si opt de ore, dar nu de a cere escort naval din partea Statelor Unite. S-a czut, de asemenea, de acord ca Fortele de Aprare ale Israelului s ordone mobilizarea total a rezervistilor. 292 l Cnd ne-am ntlnit, simon Peres, colegul meu din Partidul Rafi, a sugerat s-1 sunm la telefon pe Ben-Gurion, liderul partidului. Am refuzat, mi imaginam c pozitia politic a lui Ben-Gurion avea s fie aceea ca noi s cerem demisia lui Eskol. Putea chiar s insiste ca noi s refuzm s cooperm cu primul-ministru, iar aceasta era o pozitie pe care nu eram pregtit s-o accept. I-am spus lui simon Peres c, dup prerea mea, trebuia fr ndoial s participm la reuniuni ca aceea la care tocmai participasem, dar numai cu statutul de reprezentanti ai opozitiei. Nu trebuia s intrm n guvernul Eskol, dac aceasta ni s-ar fi propus. Ct priveste sugestia ca Eskol s fie nlocuit, lucrul acesta, am spus, trebuia ridicat n fata partidului su, Mapai, ca acesta s-o recomande. Unii au fost de prere c noi trebuia s propunem lucrul acesta Comisiei Knessetului pentru Afaceri Externe si Securitate. Am fost mpotriv. La sesiunile acestei comisii, noi trebuia pur si simplu s spunem c nu aveam ncredere n guvern si c nu-1 consideram capabil s conduc treburile statului nici n timp de rzboi, nici n timp de pace. 18 LUNGA AsTEPTARE H Nu am ajuns la Comandamentul din Sud, n sfrsit, dect n acea dup-amiaz a zilei de 23 mai, la nou zile dup ce s-a aflat c Egiptul si deplasase armatele n Sinai. Am descoperit c seful comandamentului, generalul-maior saike (lesaiahu") Gavis era plecat la Marele Cartier General din Tel Aviv. De la seful su de stat-major am aflat despre desfsurarea att a fortelor inamicului, ct si a fortelor israeliene, precum si despre planurile noastre operationale. Aveam trei divizii blindate n Sud, comandate de generalii-maiori Israel Tal (Talik), Avraam lofe si Ariei (Arik) saron. Planurile operationale nu erau finale si contineau optiuni variate, de la capturarea Fsiei Gaza la actiuni ample de nvluire n teritoriul inamicului, spre Sud. La o prim ochire mi s-au prut prea complicate. Erau de asemenea lipsite de ceea ce consideram a fi un element israelian esential: constrngerea armatei egiptene de a-si schimba planurile si desfsurarea. Unul din avantajele noastre fundamentale fat de inamic era capacitatea noastr de a improviza n cursul unei btlii si de a o face rapid, n consecint, planurile noastre trebuiau s urmreasc crearea de situatii n care egiptenii s fie siliti s fac schimbri operationale, ceea ce ei aveau s fac ncet si ineficient. Am constatat ns c acest factor lipsea din planurile pe care le-am vzut.

Am pstrat aceste reflectii n sinea mea. Timp de zece ani fusesem rupt de problemele armatei si trebuia s m informez cum se cuvine nainte de a putea s trag concluzii corecte. De la Comandamentul din Sud m-am deplasat la divizia blindat comandat de Talik si am fost dus cu elicopterul la Brigada a 7-a a diviziei. Aceast inspectie a fost o real plcere. Comandantul brigzii, colonelul smil Gorodis (Gonen), manifesta ncredere n brigada sa, n oamenii si si n planurile sale si, ntr-adevr, dup inspectia mea, am simtit c ncrederea lui era pe deplin justificat. El era gata s mearg dendat n orice misiune, convins c, dat fiind precizia tunarilor de pe tancurile sale, la tinte ndeprtate, se putea 294 descurca de minune att n fata tunurilor antitanc, ct si a tancurilor egiptene si c era pregtit s lupte chiar si fr suport de artilerie si aviatie. M-am ntors la Beerseba, unde trebuia s petrec noaptea. Rezumndu-mi sentimentele dup o zi n cmp, eram ct se poate de impresionat de starea de spirit a trupelor. Adevrat, acest sentiment era indus de spiritul si caracterul unui singur om, colonelul smil Gorodis, comandantul Brigzii a 7-a, dar consideram c el reflecta dispozitia sufleteasc a ntregii brigzi. La ora 10,30 1-am ntlnit pe saike Gavis la cartierul su general de la Comandamentul din Sud. El mi-a raportat asupra ntlnirii sale de la Statul-Major General din Tel Aviv. Fusese ordonat mobilizarea total, iar ziua D a fost n mod provizoriu stabilit la saptezeci si dou de ore dup nchiderea de ctre Nasser a strmtorilor. Fusese autorizat bombardarea aerian a aerodromurilor egiptene si capturarea Fsiei Gaza. N-am fcut nici un efort ca s-mi ascund de/amgirea, desi nc soviam s-mi exprim vederile n acest stadiu prematur si n acel cadru, mpreun cu saike se aflau ofiterii si de stat-major. Venisem s vd si s ascult si nu ca s ventilez opinii, am spus, dup ce saike a sugerat ca noi s analizm variatele posibilitti operationale. Dar el si-a repetat cererea, adugnd c i vorbise sefului statului-major si c avea permisiunea s discute aceste probleme cu mine, asa nct am acceptat. saike a explicat dificultatea cuceririi unor amplasamente egiptene puternic fortificate, pe cnd prin capturarea Fsiei Gaza noi puteam cstiga o valoroas carte de negociere, fiind astfel n situatia de a oferi restituirea fsiei n schimbul liberttii de navigatie prin strmtori. Prestigiul lui Nasser avea s fie stirbit si el avea s fie vulnerabil la atacul nostru, n conditii favorabile nou. Am spus c acest plan nu mi se prea realizabil att din motive politice, ct si din motive militare. Fsia Gaza era plin de probleme variate. Israelul s-ar fi putut astfel izbi de un sfert de milion de refugiati palestinieni, n acelasi timp, era improbabil ca Egiptul s considere Fsia Gaza o carte destul de important nct s fac trgul. Scopul acestui rzboi era confruntarea armat cu Nasser. Gravitatea real a nchiderii Strmtorilor Tiran de ctre el consta nu pur si simplu n blocada ca atare, ci n ncercarea sa de a demonstra c Israelul era incapabil de a se ridica mpotriva arabilor. Dac noi nu reuseam s dovedim falsitatea acestei teze, atunci cu sigurant situatia noastr avea s se deterioreze. De aceea trebuia s practicm un test de putere, iar lucrul acesta l puteam face n dou moduri. Puteam captura sarm el-seikul. Dar dac aceasta era prea dificil deocamdat, alternativa era s angajm btlia cu fortele egiptene ntr-un loc mai convenabil. O astfel de confruntare trebuia s 295 fie una la scar mare, ns, asa nct mare parte din puterea militar a Egiptului s poat fi distrus sau serios deteriorat. Capturarea Gzei nu ar fi asigurat aceste rezultate. Gaza nu era o tint militar propriu-zis, iar

Nasser n-ar fi repezit ntriri militare ca s-o salveze cnd ar fi nteles c situatia ei era fr sperant. Asadar, am spus, nu aveam alt alegere dect s ne lansm chiar n centrul puterii sale armate. Analizarea de ctre noi a operatiunilor militare posibile a durat pn la miezul noptii, cnd am prsit Comandamentul din Sud ntr-o dispozitie sumbr. Deosebirile dintre noi priveau ndeosebi scopurile rzboiului. Dar am sesizat o anumit ndoial din partea unora dintre ofiteri cu privire la faptul c dispuneam de forta de a pune pe fug armata egiptean. Unul a ntrebat dac eram ndrepttiti s riscm pierderi grele n aceast campanie sau dac s nu ncercm s evitm asemenea pierderi, chiar dac aceasta nsemna s nu ne atingem pe deplin scopul. Se pare c la nivelul armatei se luase decizia ca tinta s fie Gaza. Guvernul sau, mai exact, Eskol n mod sigur n-ar fi contestat aceast decizie, chiar dac aceasta era o problem politic si chiar dac decizia necesita examinarea din partea guvernului si aprobarea acestuia. Dar dat fiind componenta Cabinetului, seful statului-major ar fi anuntat natura operatiunii si nimeni din guvern n-ar fi ndrznit s-i cear armatei un efort mai mare. Mi s-a spus c seful statului-major urma s inspecteze unittile din Sud, asa nct am luat hotrrea s vizitez formatiunile din afara itinerarului su, ca s nu-i stau n cale. Dar lucrul s-a dovedit nenecesar, cci ofiterul meu nsotitor mi-a spus n cursul noptii c Itac Rabin nu va mai veni n Sud. n dimineata zilei de 24 mai, Avraam lofe mi-a spus c Rabin era bolnav la pat, suferind de o intoxicatie cu nicotin. Drept urmare, m-am dus s-1 vizitez pe Arik saron, comandantul unei divizii de blindate, ai crui ochi scnteiau pe cnd si explica planul de a da iures n sistemul defensiv fortificat al inamicului din perimetrul KusseimaUm sihanUm Katef, dac primea und verde. Deocamdat, ns, el nu primise permisiunea si nici fortele necesare pentru o asemenea operatiune. Singurul plan confirmat de ctre Marele Cartier General era cucerirea Fsiei Gaza. De la Arik m-am dus s inspectez unele dintre formatiunile sale subsidiare. Pe colonelul lekutiel Adam (Kuti), comandantul unei brigzi de infanterie, 1-am gsit ntr-o stare de spirit excelent. Fortele sale erau reduse, dar el era gata iar eu eram sigur c era si capabil s atace puncte puternice ale inamicului, fcndu-le fat fr a cere ntriri. Kuti mprtsea interesul meu pentru arheologie, iar n cursul acestei vizite mi-a dat niste vrfuri de sgeti si 296 toporisti de cremene pe care tocmai le descoperise lng Nitana, chiar la granita NegevSinai. Unele dintre sgeti fuseser furite nu prin tiere, ci printr-o metod mai complicat si perfectionat de presare, care era destul de comun n Egipt n cel de al doilea mileniu .Chr., ns rar n vechiul Israel. Kuti mi s-a destinuit c era mhnit c nu putea folosi la spturi arheologice buldozerele aflate la dispozitia sa. Mcar de-ar gsi n aceast regiune mi-a spus el un mormnt ca acela pe care 1-a descoperit la Yissor! Cu ctva timp n urm, gsise mai multe ulcioare frumoase n acel mormnt si mi-a oferit si mie unul. Nu putea uita ce necjit fusese n acea zi din cauz c alesesem ulciorul care s-a dovedit a fi mpodobit cu cele mai splendide decoratiuni. M-a ntrebat din nou, pentru a mia oar, cum de nimerisem acel ulcior si cum de putusem sti c dedesubtul groasei sale patine albe existau decoratiuni. L-am consolat cu perspectiva c vom descoperi alte ulcioare, iar el promise c ntr-o zi va gsi si-mi va arta un mormnt intact, pe care aveam s-1 deschidem mpreun. Am jurat c nu voi uita acea promisiune. La amiaz m-am ntors la cartierul general al Comandamentului din Sud tocmai n momentul n care comandantii superiori se adunaser pentru a primi ordine. Am simtit o tensiune de ajun de btlie si, ntr-adevr, li s-a spus c lunga, deprimanta si mcintoarea de nervi perioad de

asteptare era pe sfrsite si c vor merge la rzboi. Ziua D era ziua urmtoare, 25 mai. Va ncepe cu un atac aerian, dimineata. Trecuser zece zile de cnd am aflat pentru prima dat de miscrile de forte egiptene masive n Sinai. Dat fiind faptul c atacul nostru era iminent, am aranjat n asa fel nct s fiu atasat la Brigada a 7-a, n divizia blindat a lui Talik. Comandantul acesteia, smil Gorodis, care m impresionase att de mult prin ncrederea sa, cu dou zile mai nainte, trebuia s fie vrful de lance al ofensivei. Ar fi fost interesant s ne ntoarcem si s ptrundem n acelasi teren pe care l traversasem cu unsprezece ani mai nainte, n campania Sinaiului. Asadar, n cazul n care nu intervenea o schimbare dimineata trebuia s fim n rzboi. n timpul prnzului a devenit clar c nc nu exista nici o confirmare din partea guvernului a aprobrii pentru actiune militar. Itac Rabin, seful statu-lui-major, era nc bolnav, iar Ezer Weizman, seful operatiunilor, conducea treburile n locul su. Prezentul ordin operational era mai bun dect acela raportat mie n ziua precedent. Actiunea n Fsia Gaza nc mai fcea parte din el, dar Brigada a 7-a, cel putin, trebuia acum s avanseze adnc n Sinai, s captureze El Arisul si s continue naintarea spre Vest, n directia Canalului. Poate c, n cele din urm, comentariile mele avuseser un oarecare efect, desi eu as fi dorit alte dou drumuri aditionale deschise n mod concomitent n Sinai. Dup prnz 1-am cutat pe seful intendentei locale si am 297 -\ primit de la el o uniform de campanie (fr nsemnele gradului), bocanci si un revolver. Cnd am ajuns la Brigada a 7-a, a trebuit s abandonez automobilul civil si ofiterul nsotitor si s devin un simplu combatant privat. La ora 5 P.M. mi s-a spus c ora H fusese amnat cu douzeci si patru de ore, asa nct m-am ntors la Beerseba. Orasul era supraaglomerat de soldati. Vehiculele uruiau ntr-un suvoi nesfrsit sub privirile multimii curioase de pe trotuare. M-am dus la hotelul de la periferia orasului Beerseba, unde trsesem, iar dup cin am iesit n grdin s respir aerul uscat, proaspt si curat din acea regiune din Nordul Negevului. Luminile licreau ademenitor la distant si deodat m-am hotrt s hoinresc prin oras. Am nceput plimbarea de-a lungul soselei principale, nepavate, pe care vuiau convoaiele. Nu era chip de fcut autostopul, cci nici un vehicul n-ar fi oprit. Traficul era exclusiv militar si sensul era unic: spre granita Sinaiului. Deodat am observat c un automobil care trecuse de mine si-a ncetinit mersul, pe cnd soferul mi fcea cu mna s m apropii, prin miscarea minii fcndu-m s nteleg c nu putea veni s m ia, fiind presat de vehiculele din spatele su. Am gndit c trebuie s fi fost un sofer bun la inim, care cuta s-1 ajute pe un pieton rtcit. Nu putea fi vreun cunoscut, ori vreun necunoscut care m recunoscuse din fotografiile aprute n pres, deoarece era destul de ntuneric, iar automobilul trecuse n mare vitez. Nimeni nu m-ar fi putut identifica. Totul s-a limpezit, ns, cnd am ajuns la automobil, care a oprit ndeajuns nct ca eu s pot urca si s vd apoi c soferul era Amos larkoni odinioar Abed el-Salim , cel mai bun agent de urmrire ntlnit de mine vreodat. Adevrat, fusese rnit de nenumrate ori n btlie si clcase pe o min, pierzndu-si o mn si betegindu-si un picior, dar simtul acut al copoiului si puterea de observatie i rmseser intacte. Recunoscuse instantaneu umbletul meu. l cunoscusem de pe cnd el era copil, iar eu adolescent. Familia sa apartinea tribului de beduini el-Mazarib, care si avea tabra lng Nahalal. L-am ntlnit prima dat cu vreo patruzeci de ani n urm, cnd eu lucram la o pdure a Fondului National Evreiesc de pe dealurile Nazaretului, iar el pzea turma de oi a tatlui su. El era un simpatic biat de vreo zece ani, nu prea nalt pentru vrsta lui, care cnta din fluier si devora cu lcomie feliile de pine cu gem pe care i le ddeam. Cnd a crescut, fireste c s-a lsat atras de bandele de tlhari arabi care atacau asezrile evreiesti. L-am ntlnit din nou n 1939, cnd amndoi am fost nchisi n temnita de la Acra, el pentru c

fusese prins ntr-o actiune ndreptat contra evreilor, iar eu pentru c fceam parte din Hagana. N-am simtit nici un fel de ur mpotriva lui. Ba chiar, n nchisoare, obisnuiam s-i dau ceva mruntis, ca s-si poat cumpra tigri. 298 Dup Rzboiul de Independent, Abed el-Salim a devenit un prieten al i poporului nostru, a intrat n armata noastr ca voluntar, iar n cele din urm a ! fost selectat pentru un curs de ofiteri. Eram seful statului-major pe atunci si i am asistat la parada de absolvire a cursului. Este obiceiul ca elevii eminenti s primeasc nsemnele gradului din mna generalului care trece n revist parada. Abed el-Salim era unul dintre cadetii care meritau aceast onoare. El se distinsese la curs si, pe cnd sttea n fata mea ca s-i prind de tunic nsemnele, nu mi-am putut ascunde emotia. Era uimitor. Aveam n fata ochilor un flcu care niciodat nu fusese la scoal, ns care, cu inteligenta sa nativ si neabtut struint, nvtase nu numai s citeasc si s scrie n ebraic (nu eram ct de ct sigur c o putea face si n araba lui matern), precum si s descifreze o hart, ci si s rezolve cu succes dificulttile n mod deliberat mari | prezentate de cursul pentru ofiteri ai armatei israeliene. Speram si nu aveam s fiu dezamgit n aceast privint ca educatia occidental primit s nu-i fi nnbusit talentele de urmritor pe care le dobndise n copilrie, cnd era capabil s discearn, chiar si pe stnci, urmele f lsate de copitele unei vaci furate. (L-am vzut o dat fcnd lucrul acesta!). | n anii si de serviciu militar a fost decorat nu mai putin de trei ori pentru acte ' de bravur remarcabile, rmnnd la fel de plin de viat si de exuberant ca totdeauna, un brbat cu caracter de fier si cu spiritul independent. i Tria acum n Beerseba si am mers acas la el. Am but cafeaua ritualic si i-am cunoscut copiii, trei fete fermectoare si un biat. Am cunoscut-o, de asemenea, pe sotia sa, o crestin care se convertise la islamism. Ca si dnsul, l ea vorbea curgtor ebraica. La sfrsitul vizitei m-a dus n centrul orasului, unde mi-a plcut s m plimb pe strzi. A fost o greseal. Oamenii din cafenele m-au recunoscut si au nceput s m strige pe nume. n scurt timp s-a format o procesiune n spatele meu. Un l vechi camarad, evident but, s-a npustit la mine, cu lacrimi n ochi, nceri cnd s m srute. Un altul s-a agtat de mine spunndu-mi c a ncercat s j intre voluntar n armat, ns c fusese respins, nct m ruga s intervin pentru dnsul. Multimea din jurul meu s-a ndesit si un politist a ncercat zai darnic s-o mprstie. Ajutorul mi-a venit de unde nu m asteptam. Reuven, j care mi fusese sofer n anii cnd eram ministru al agriculturii, s-a ntmplat l s fie la cafenea cnd a auzit oamenii strignd Mose Dayan, Mose Dayan" si a venit s m caute. El a fost acela care, cu automobilul su, m-a dus la hotel. Opinia public din Israel se reflecta nu doar n strad, ci si n pres. Un editorial publicat a doua zi, 25 mai, n cel mai respectat ziar, cerea includerea n guvern a oamenilor a cror capacitate, experient si prestigiu putea asigura maximum de ncredere din partea cettenilor israelieni si maximum de 299 consideratie din partea natiunilor lumii". Un alt editorial, trei zile mai trziu, vorbea despre sentimentul larg rspndit al lipsei de ncredere n guvern n actuala sa component. Personalitatea lui Ben-Gurion este aceea care simbolizeaz pentru toti hotrrea ferm a

Israelului de a face fat celor mai dificile probleme". Cu toate acestea, ns, guvernul sttea ferm pe pozitia c Eskol trebuia s rmn prim-ministru si ministru al aprrii, iar eu am continuat s inspectez fortele noastre de pe frontul din Sud. n dimineata urmtoare am nsotit o patrul din brigada lui lehuda Resef, de-a lungul ntregii granite cu Fsia Gaza, si am vizitat unele kibuturi de aici. Posturile de observatie UNEF, situate chiar pe granit, fuseser abandonate, iar lagrul UNEF fusese complet despuiat de orice putuse fi luat: acoperisuri de cldiri, usi, ferestre, pn la ultimul surub, n cea mai bun traditie arab. Trupele egiptene erau instalate n transee pe vechea lor linie, de-a lungul primei ridicaturi de teren, la ctiva y arzi de granit. Pe parcursul ntregii patrulri nu s-a auzit nici o mpusctur. Ogoarele din fsie erau lucrate ca de obicei. Era anotimpul culesului, iar zona era punctat de fpturi aplecate trani nfsurati n alb si beduini nfsurati n negru , care culegeau legumele sau secerau si legau n snopi orzul si grul. De partea israelian a granitei, de asemenea, munca se desfsura n mod normal, doar c aici culesul se fcea cu combinele, iar fermierii erau nsotiti de soldati. Dar toat lumea de la noi, colonisti si soldati, constientiza gravitatea situatiei, n urma izgonirii unittilor UNEF. M-am deplasat la Tel Avi v si 1-am vzut pe Ezer Weizman, care mi-a spus c operatiunea trebuia s nceap n dimineata zilei de 26 mai. I-am cerut din nou s ncerce s m mobilizeze. De la el m-am dus la Meir Amit, seful Serviciilor Speciale, care mi-a expus o apreciere a situatiei, vorbindu-mi despre schimburile noastre de vederi cu Washingtonul si m-a introdus ntructva n tabloul politic intern, n ceea ce priveste situatia militar general, mi-a spus c toate statele arabe vecine erau angrenate ntr-un atac general mpotriva Israelului, c Egiptul avea deja vreo opt sute de tancuri n Sinai si c si asigura n continuare ntriri. Atacul urma s fie lansat ct de curnd. Noi transmisesem aceast informatie la Washington, subliniindu-i gravitatea si ntrebnd dac Statele Unite aveau s-si declare dispozitia de a veni n aprarea Israelului ca si cum ar fi fost vorba de Statele Unite". I-am explicat lui Meir, nainte ca el s m ntrebe, motivele pentru care eram n Sud n acel timp. Spre nespusa mea plcere, desi eram oarecum surprins, el m-a aprobat din toat inima. Apoi mi-a pus o ntrebare: dac mi s-ar oferi o functie de rspundere, as accepta? I-am rspuns afirmativ, ba chiar am scris o not ctre primul-ministru, pe care i-am nmnat-o lui Meir, 300 rugndu^l s i-o dea dimineat. Nota spunea: Drag Eskol, 1-am rugat pe Ezer Weizman s aranjeze mobilizarea mea oficial pentru serviciul activ, asa nct prezenta mea ntr-o unitate a armatei s fie legal si exact. Dac tu sau seful staiului-major considerati c as putea fi de folos n acest rzboi prin ncredintarea unei sarcini speciale, desigur c voi accepta. Dac nu, voi continua ntre timp s fiu atasat la unitti de lupt, n asa fel nct s pot urmri ndeaproape evolutia lucrurilor si s-mi pot exprima punctele de vedere practice asupra a ceea ce poate fi fcut. Mose Dayan, 25.5.67". M-am dus dup aceea s-o vd pe fiica mea lael, care se ntorsese n acea zi de la Atena, i trimisesem o telegram s se ntoarc acas, asa cum fcusem si n ajunul Campaniei din Sinai, n 1956. Cred c pentru un israelian nici un sentiment nu poate fi mai ngrozitor dect acela de a te afla n strintate n timp ce acas izbucneste rzboiul. Sunt extrem de atasat de lael, iar unul din modurile de a m comporta drgstos fat de ea este ncercarea de a ghici ce ar vrea ea s fac. Nu aveam nici o ndoial c si-ar fi dorit s-o chem la vreme, asa nct s poat lua parte la rzboi. S-a dovedit c a fost mai eficient dect tatl ei. Pe drumul de la aeroport acas, ea se si asigurase c va fi mobilizat, trebuind s primeasc ordinul de chemare a doua zi. Am luat-o pe lael la cin, la un restaurant unde domnea voia bun, iar la ora 11 P.M. am plecat

din Tel Aviv n Sud, asteptnd s fiu atasat la Brigada a 7-a, care era programat s intre n actiune peste cteva ore. Dar la cartierul general al diviziei toti erau la culcare. Ofiterii de serviciu mi-au spus c li se notificase c ora H nu avea s fie nainte de ora 9 A.M. si, ca buni soldati, foloseau rgazul pentru un pui de somn. Am nteles c actiunea fusese iarsi amnat, deoarece operatiunile terestre trebuiau s nceap doar dup prealabila lovitur aerian si nu vedeam cum avea s fie aceasta ntreprins nainte de ntlnirea de a doua zi, de la Washington, dintre Abba Eban si presedintele Lyndon Johnson. Trebuia fie s ne abtinem de a apela la Johnson, fie s ne amnm actiunea pn la primirea rspunsului din partea lui Johnson, n cele din urm, ora H a fost din nou suspendat. Oricum, mai tulburat eram de dou lucruri. Abordarea lui Johnson avea n mod vdit n vedere nu libertatea de navigatie a Israelului prin Strmtorile Tiran, ci garantia american mpotriva atacrii Israelului de ctre armatele arabe. Dac, ntr-adevr, acesta era punctul focal al adresrii noastre ctre Statele Unite, cu accentul pus pe aspectul defensiv anume ajutorul american dat Israelului ca victim, dac era atacat, si nu ajutor american pentru un Israel care lansa un atac n scopul de a sparge blocada egiptean , atunci aceasta echivala cu o mpcare a noastr cu faptul nchiderii strmtorilor. 301 Cel de al doilea lucru care m tulbura era propunerea lui Eskol fcut partidelor Gahal si Rafi de a se altura Comitetului Ministerial de Aprare. Slav Domnului, comitetul avea deja sapte membri. Propunerea primului-ministru ar fi nsemnat lrgirea acestuia cu alti lideri politici, pe cnd ceea ce era urgent necesar era un mic Cabinet de rzboi, din trei sau patru oameni. Eram convins c pasul cel mai important pentru noi era acum acela de a nfrunta provocarea puterii egiptene si de a o nfrnge. Ar fi fost catastrofal ca Israelul s fie cuprins de o fric isteric si s nceap s bat pe la usile Marilor Puteri, implorndu-le s vin s-I salveze. O astfel de implorare ar fi impus imediat conditii", toate acestea atunci cnd, de fapt, dup cum eu credeam n mod ferm, noi eram capabili s-i punem pe egipteni pe fug. A aborda alte tri si Natiunile Unite, a prezenta situatia de fapt, a demonstra c dreptatea era de partea noastr, a sublinia seriozitatea blocrii strmtorilor de ctre Egipt si apoi, dup ce le-am convins de dreptatea cauzei noastre, s sfrsim prin a le propune ca ele s rezolve problema pentru noi, era att o naivitate, ct si o nesbuint. Mai degrab trebuia s te convingem c, date fiind actele periculoase ale lui Nasser, eram constrnsi s lovim imediat Egiptul. Am avut dreptate n ceea ce priveste amnarea din nou a operatiunii. Mi-am petrecut dimineata zilei de 26 mai vizitnd dou brigzi ale lui Avraam lofe (comandate de colonelul Iska sadmi si de colonelul Elhanan Sela), revizuind planurile de lupt cu lofe si ajungnd la concluzia c exista un sentiment tot mai puternic de insatisfactie din partea comandantilor din teren cu privire la comandantul suprem al armatei si Ia abordrile operationale ale acestuia, n cursul acelei dimineti am primit un mesaj de la Eskol, care mi spunea c dorea s m vad. n timp ce m ntorceam cu avionul la Beerseba, m gndeam fr chef la ntlnirea pe care urma s o am. M ntrebam, de asemenea, asupra zilei urmtoare. Avea s fie atacul? Socoteam c era timpul s-1 fi dat! La ora 730 A.M., m-am ntlnit cu primul-ministru la Dan Hotel, n Tel Aviv. Mi-a spus c dorea s instituie un Comitet Ministerial al Aprrii si Afacerilor Externe, compus din sapte membri: cinci (inclusiv el, Eban si ministru] muncii, Igal Allon) care s reprezinte diferitele partide din coalitia sa de guvernmnt, si doi membri ai opozitiei, Menahem Begin, lider al Gahal, si eu, de la Rafi. I-am spus c nu aveam s intru n comitetul su. Pe de alt parte, dac el, ori seful statului-major, ori vreo alt autoritate responsabil mi-ar fi solicitat punctele de vedere (de ndat

ce voi fi fost mobilizat, cum cerusem), desigur c le voi exprima. Am subliniat, ns, c nu sugeram s fiu numit consilier al ministrului aprrii" sau s mi se dea vreo functie similar. Doream o sarcin pe cmpul de lupt. ,, 302 Mi-a cerut spoi s-i spun ce impresie mi fcusem despre armat si despre natura vizitelor mele la formatiunile noastre din teren. La sfrsitul convorbirii a promis un rspuns, n douzeci si patru de ore, la cererea mea de a fi chemat pentru serviciu activ. Dac aceast cerere avea s fie aprobat si mi se va oferi un post de comand, desigur c aveam s accept. Dac nu, doream s continui activittile mele curente de vizitare a oamenilor din teren si s fiu atasat la o unitate de lupt. Dup ce am plecat de la primul-ministru, m-am ntlnit iarsi cu Meir Amit si i-am expus obiectiile mele la planurile operationale existente, propunnd urmtoarele schimbri: Deoarece al nostru casus belii era blocarea de ctre Egipt a strmtorilor un clar act de rzboi mpotriva Israelului , campania noastr trebuia prezentat drept ceea ce era: o msur care urmrea redeschiderea strmtorilor. n ceea ce priveste caracterul rzboiului, campania va trebui s vizeze toate fortele egiptene din Sinai, inclusiv aerodromurile, blindatele si celelalte formatiuni aflate ntre Israel si Egipt. Scopul campaniei trebuia s fie nfruntarea si distrugerea puterii militare a Egiptului. Aceasta trebuia limitat la jumtatea estic a Sinaiului. Am respins ipoteza c luarea n stpnire a unui teritoriu putea fi utilizat drept carte de negociere a liberttii de navigatie. Prin teritoriu" ntelegeam teritoriul pro-priu-zis al Egiptului. Eram, de asemenea, mpotriva capturrii Fsiei Gaza, care era plin de probleme, si chiar mpotriva atingerii Canalului Suez, ceea ce putea provoca o criz international. Fsia Gaza era un cuib de viespi, Canalul un cuib de brzuni, asa nct trebuia s le evitm n campanie. Ideea c trebuia s blocm Canalul, fcnd din deschiderea lui o conditie a deschiderii Strmtorilor Tiran era ct se poate de gresit. I-am fi ridicat mpotriva noastr pe toti utilizatorii Canalului, care ar fi luat partea Egiptului, ajutnd la distrugerea noastr, ntr-o a doua faz, o dat ce vom fi provocat debandada fortelor aeriene si blindate egiptene si dac ne-o permiteau conditiile politice , puteam proceda la capturarea strmtorilor. Desi Meir nu era de acord cu unele dintre propunerile mele el era n favoarea naintrii direct spre Canal , a fost impresionat de cea mai mare parte a spuselor mele si a cerut permisiunea mea de a le raporta primului-ministru si de a-1 ruga s le aud direct de la mine. Am repetat remarcile mele lui Ezer Weizman, seful operatiunilor, cnd el a venit s m vad n dimineata zilei de 27 mai, iar el a spus c, din punctul de vedere al aviatiei militare, planul meu era realizabil. El, ns, avea dou probleme care nu sufereau amnare. Prima era aceea legat de seful statului303 major, Itac Rabin, care venise Ia el, cu cteva zile mai nainte, anuntnd c trebuia s demisioneze. Cea de a doua problem o constituia coordonarea atacului nostru. El socotea c dac nu actionam numaidect, se putea s fie prea trziu, iar Egiptul s ne aplice prima lovitur. Am spus c asupra intentiilor egiptenilor nu puteam fi siguri si c ar trebui s vd materialul spionajului ca s pot trage concluzii n aceast privint. La ora 3 P.M., adjunctul sefului Spionajului mi-a adus datele cerute, n Sinai, egiptenii aveau deja 900 de tancuri, mai bine de 200 de avioane si aproximativ 80.000 de soldati. Din aceste date, ca si dintr-o multime de informatii aditionale pe care mi le-a prezentat, o dat cu propriile mele concluzii, se prea c, n afar de planurile operationale destinate fortelor sale terestre,

Egiptul plnuia si un atac aerian, care s fie lansat simultan cu atacul terestru sau ca rspuns la actiunea noastr. Mi-a dat, de asemenea, un raport concentrat cu privire la rspunsul presedintelui Lyndon Johnson la demersul nostru la Washington: n primul rnd, dati-ne nou [Statelor Unite] timp si vom deschide strmtorile, garantnd libertatea navigatiei, n al doilea rnd, dac actionati singuri, veti rmne singuri. Dac v abtineti de la atacarea Egiptului si egiptenii v atac, v vom ajuta". Pe de alt parte, noi aveam informatii c americanii ncercau s-i potoleasc pe egipteni. Johnson era dispus s-1 invite pe Nasser la Washington, dndu-i subventii si mprumuturi, iar ambasadorul american la Cairo i-a spus lui Nasser c Statele Unite nu erau de partea Israelului. Nu exista ns nici o informatie care s infirme raportul c acelasi ambasador ceruse n mod oficial ca Egiptul s deschid strmtorile, s permit reinstalarea unittilor UNEF si s-si retrag trupele de la granit. Instructiunile date lui Abba Eban de guvern erau s prezinte actiunile egiptene drept pregtiri pentru un atac total asupra Israelului si nu s prezinte blocada strmtorilor drept problema central si principal. Eban, ns, pusese accentul pe strmtori. n ce-i priveste, americanii n-au acceptat aprecierea noastr c eram amenintati de un atac egiptean iminent si ne-au prezentat o list interminabil de ntrebri de clarificare. Iar situatia aceasta a continuat, tensiunea crescnd, fr nici un indiciu c Israelul era pregtit s fac pasul ultim, care ar fi tiat latul care acum i atrna la gt. n seara zilei de 28 mai, Levi Eskol s-a adresat prin radio natiunii. Trecuser dou sptmni de cnd Egiptul ncepuse s deplaseze forte uriase peste Canalul Suez. Cuvntarea era ascultat cu sperant, n fiecare cas din tar, n fiecare cort si tanc din teren, urechile erau lipite de aparatele de radio. Ar fi trebuit s fie o analiz clar a crizei, o prezentare lucid a gndirii guvernului. Dar primul-ministru s-a blbit si s-a poticnit n cuvinte. (Am 304 aflat mai trziu c cuvntarea fusese redactat n grab si dactilografiat n prip cu multe erori , iar Eskol n-a avut timp s-o revad nainte de a fi rostit la microfon). Ceea ce publicul a auzit au fost frazele schioptnde ale unui om nesigur pe el. Efectul a fost catastrofal, ndoiala public si zeflemeaua au fcut loc unui sentiment coplesitor de profund ngrijorare, n dimineata urmtoare, un editorial spunea: Dac am putea crede c Eskol este realmente capabil s crmuiasc nava statului n aceste zile critice, noi 1-am urma din toat inima. Dar nu credem, iar acest vdit scepticism este al tot mai multor oameni. Mesajul radiodifuzat de ast noapte al lui Eskol a sporit numrul acestora. El nu este autorizat s fie primministru si ministru al aprrii n situatia prezent. Propunerea ca Ben-Gurion s fie primministru, iar Mose Dayan ministru al aprrii, n timp ce lui Eskol s i se dea sarcina afacerilor interne, ni se pare a fi una nteleapt". La ora zece, n acea sear, am plecat n Sud. Eban era asteptat s se ntoarc n Israel din misiunile sale diplomatice n acea noapte, asa nct urma s aib loc imediat o reuniune a Cabinetului. Dac era s se ia o decizie de a intra n rzboi, trebuia s pornim atacul naintea zorilor. Dar ziua urmtoare, 29 mai, a trecut fr vreo actiune. Am socotit c este absurd s umblu fr rost, nefcnd dect s astept ordinul dat de guvern armatei de a porni la atac. Lucrul cel mai ru dintre toate era semnalul dat de repetate ori si tot de attea ori revocat, aproape n ultima clip. Asa nct mi-am petrecut ziua inspectnd sistemul defensiv regional si vizitnd din nou kibuturile de la frontier. Am oprit n drum la kibutul Nahal Oz de la frontiera cu Fsia Gaza. Trecusem pe acolo cu prilejul patrulrii fcute patru zile mai nainte si am avut plcerea s descopr c Re'udar era

acum nsrcinat cu organizarea aprrii. El era o rud a mea si mi-1 aminteam de cnd era un pusti cu obraji rumeni si buclati, n casa printilor lui din Petah Tikva. Era acum un tnr serios, unul din stlpii kibutului, avnd n grij sectorul avicol unul dintre cele mai moderne din tar n ceea ce priveste automatizarea , iar acum, evident, responsabil si de securitate. La vizita mea precedent l gsisem la ferma avicol, dar calmul luase sfrsit n ultimele patru zile, iar tnrul meu prieten era la postul su de comand avansat. Muncitorii din kibut recoltau cu combinele cnd bande palestiniene narmate din fsie au deschis focul cu mortiere si mitraliere, lovind un jeep si incendiind lanul de orz. Cerealele erau coapte si uscate si usor de aprins. Culegtorii evacuaser cmpul, lsnd n urma lor dou tractoare si jeepul deteriorat. 305 Am inspectat adposturile. Copiii, care tocmai prnziser, dormeau. Peretii erau mpodobiti cu desenele lor, suprarealiste sau pur si simplu mzglituri, nu-mi ddeam seama. Afar, lanurile continuau s ard, acoperind cerul cu un fum negru. Mi s-a prut c zona de aprare a fcut prea putin progres n cei unsprezece ani trecuti de la Campania din Sinai. M-am dus la un alt kibut de la granit, Mefalsim. Cnd membrii au auzit c eram acolo, s-au ngrmdit n biroul secretariatului si a urmat n mod inevitabil dezbaterea obisnuit n kibut. Mau coplesit cu ntrebri, plngeri si cereri. M-am trezit aprnd pozitia guvernului de amnare a actiunii militare pn n momentul n care aveau s fie terminate clarificrile politice cu celelalte tri. n acelasi timp am subliniat faptul c nu eram dect un cettean obisnuit, fr nici un fel de autoritate si lipsit de puterea de a le promite mai multe arme, mai multi oameni sau mai mult nu stiu ce. Dar eram bucuros s m ntlnesc cu ei. Trebuie s spun c n fiecare loc vizitat atitudinea oamenilor a fost foarte prietenoas. A fost deosebit de clduroas n Mefalsim, ai crui membri sunt n majoritatea lor din America Latin. Ei toti par mai comunicativi, mai deschisi si mai cordiali dect sabras34 sau chiar dect europenii sau ceea ce israelienii numesc anglosaxoni, adic oameni din trile anglofone. Cnd am plecat la Beerseba, deasupra lanurilor ce ardeau mocnit nc pluteau nori negri. n dimineata zilei urmtoare, 30 mai, am luat un avion la Eilat, ca s stau de vorb cu comandantul-sef regional. Dup aceea am luat prnzul cu comandantul-sef al marinei. Pe cnd zburam ndrt la Beerseba, ofiterul care m nsotea mi-a vorbit despre entuziasmul nestvilit" al publicului, n general, fat de mine. n Eilat, ca si n alte locuri, proprietarii de restaurante refuzau s ne prezinte notele de plat. S fiti sntosi si s ne aduceti victoria", spuneau ei. Acelasi lucru ni se ntmpla cnd opream la vreo statie de benzin, s bem o cafea. Toti spuneau c doreau s m vad din nou n guvern, ca ministru al aprrii. Desigur, ei toti citeau ziarele, iar de cteva zile presa era plin de o vie discutie politic pe tema posibilei mele reveniri la post. n aceeasi zi de 30 mai, unul dintre ziare cerea, pe pagina nti, schimbarea actualului guvern falimentar cu un guvern de unitate national, nainte de a fi prea trziu". Ironia era c acest avertisment era semnat de un membru al unei organizatii cettenesti pentru sprijinirea lui Eskol, un grup de distinsi/distinse brbati si femei care se constituise pe parcursul alegerilor din 1965 ca s-1 nfrng pe Ben-Gurion si s asigure revenirea lui Eskol ca prim-ministru. Initiativa care luase forma unui ultimatum de a se lrgi cadrul guvernului si de a se institui o administratie de unitate national a fost luat de 306 Partidul National Religios, condus de Mose Haim Sapiro, ministrul de inter-ne. Sapiro nsusi se opusese ca Israelul s treac la actiune militar, dar a fost alertat de starea de spirit a publicului, (n realitate, prerea sa era c numai Ben-Gunon era capabil s ia decizia de a nu merge la rzboi, impunnd poporului aceast deci/ie). Chiar si Menahem Begin, adversarul politic al lui Ben-

Gurion, i-a cerut lui Eskol s-i predea functia de prim-ministru lui Ben-Gurion si s i se subordoneze. Dar cicatricile trecutului nu puteau fi totusi vindecate sau asa cum observase altdat Eskol acesti doi cai nu mai pot fi nhmati mpreun". n aceast perioad de nencetate contacte ntre partide, secretarul general al Rafi, simon Peres, a fost extrem de activ si eficient, stabilindu-si siesi un tel: instituirea unui Cabinet incisiv, capabil s ia decizii si s restaureze ncrederea natiunii n guvernul ei. El a propus chiar ca Rafi s se reintegreze n Mapai, dac aceasta era principala conditie pentru numirea mea ca ministru al aprrii. n ziua de 30 mai, cnd regele Hussein al Iordaniei s-a dus la Cairo si a semnat un pact de aprare egipteano-iordanian, sentimentul c asteptasem prea mult si c eram acum amenintati pe trei fronturi a atins paroxismul: primul-ministru trebuia s renunte la portofoliul Aprrii, n dup-amiaza zilei urmtoare am primit un mesaj de la primul-ministru, care m ruga s-1 vd la ora 4 P.M. Eskol propunea ca eu s intru n guvern ca adjunct al primului-ministru, n timp ce iui Igal Allon urma s i se dea portofoliul Aprrii, o numire sprijinit de Golda Meir, pe atunci secretar general al Mapai. Am respins propunerea ca fiind nepotrivit, insistnd asupra faptului c nu aveam s accept o slujb care era pur consultativ. De fapt am fcut o contrapropunere: aceea ca eu s fiu numit GOC35 al Comandamentului din Sud, desigur n cazul n care Itac Rabin era seful Statului-Major General, acceptnd astfel canalele si lantul de comand n uz. La scurt timp dup ce am ajuns acas, dup aceast ntlnire, am fost rugat s revin. Eskol l avea acum la el pe seful Statului-Major General, iar Rabin m-a ntrebat ce propuneam de fapt. I-am spus c doream s comand fortele noastre care se confruntau cu armata egiptean, dar el a continuat s m ntrebe ce doream m realitate, subliniind tot timpul c o fcea cu cea mai mare sinceritate: doream s-1 nlocuiesc pe el si s fiu din nou seful statului-major? Rspunsul meu a fost categoric nu. I-am explicat c nu eu 1-am abordat pe primul-ministru, ci el m-a abordat pe mine si mi-a cerut s m implic n efortul de rzboi, dar c eu nu doream un post consultativ. Doream s lupt cu egiptenii, iar comanda frontului din Sud era postul pe care l doream mai presus de toate. 307 Itac a spus c avea nevoie s se gndeasc la lucrul acesta si c va da rspunsul a doua zi. Eskol a struit ca el s dea un rspuns imediat, deoarece convocase p reuniune a Cabinetului pentru seara acelei zile si trebuia s se ia o decizie n privinta actiunii militare. Era vdit c existau presiuni din partea partenerilor de guvernare ai coalitiei conduse de Mapai. I-am lsat pe Eskol si pe Itac Rabin s discute ntre ei si am plecat acas. A doua zi dimineata, l iunie, am plecat pentru o vizit la Comandamentul Central, unde trebuia s inspectez zona Ierusalimului. La ora 8,30 A.M. i-am telefonat lui Itac si 1-am ntrebat dac fusese decis numirea mea la Comandamentul din Sud, iar dac da, atunci s procedez la preluarea postului. Itac mi-a spus c trebuia s vorbeasc cu primul-ministru si, dac era necesar, avea s-mi dea de stire n timp ce eu m gseam n cltoria de inspectie. Dac nu, i puteam telefona la ntoarcerea mea. A adugat c nc nu vorbise cu saike Gavis, actualul GOC al Comandamentului din Sud. I-am cerut ca, n cazul n care vorbea cu saike, s-i spun c mi-ar plcea s rmn ca adjunct al meu sau ca sef al statului-major al comandamentului. Dar mai trziu, la o reuniune a secretariatului Mapai tinut la amiaza acelei zile, a devenit evident c Eskol si Golda Meir erau n minoritate n privinta propunerii ca portofoliul Aprrii s-i revin lui Igal Allon si c majoritatea decisiv favoriza numirea mea ca ministru al aprrii. Dup reuniunea Mapai, Igal Allon 1-a informat pe primul-ministru c si retrgea candidatura pentru acest post. n timp ce sedinta era n desfsurare, o demonstratie a femeilor n fata sediului Mapai

cerea instituirea unui guvern de unitate national si numirea lui Dayan la Ministerul Aprrii". Eskol, care niciodat n-a fost lipsit de simtul umorului, le-a numit numaidect pe acele doamne serioase, zeloase, cu fete sobre, Nevestele vesele din Windsor!" La ora 4 P.M., cabinetul primului-ministru mi-a telefonat s vin acolo. Eskol mi-a spus c el a propus s recomande guvernului ca eu s fiu numit ministru al aprrii. Seara, secretariatul Mapai s-a reunit iarsi, iar primul-ministru a expus concluziile la care ajunsese micul comitet pe care l instituise ca s negocieze cu Gahal si Rafi cu privire la lrgirea coalitiei. Ministrii Mapai s-au retras apoi la o sedint a Cabinetului, care trebuia s ia decizia formal de includere de noi ministri n guvern. La ora 7 P.M. a telefonat Eskol ca s raporteze c tocmai se reunise Cabinetul si c se luase decizia s-mi fie ncredintat portofoliul Aprrii. Asa cum se spune n interviul pe care 1-am acordat tnrului corespondent de pres Winston Churchill, a trebuit s intre optzeci de mii de soldati egipteni n Sinai ca s m aduc napoi la guvernare. 308 19 DECIZIA Curnd dup sedinta din seara zilei de l iunie, n care Cabinetul confirmase lrgirea coalitiei, Cabinetul lrgit si-a tinut prima reuniune. A deschis-o Eskol, anuntnd c noul guvern avea s se numeasc Guvern de Unitate National si urndu-le bun venit noilor ministri. Menahem Begin, acum membru al Cabinetului, a replicat printr-o scurt alocutiune, de o sinceritate ptimas, garnisit cu maxime tioase din Biblie, pe care binedispusul Eskol le puncta cu cte un amin". seful statului-major ne-a expus un tablou general al fortelor inamicului si desfsurrii acestora, cu observatia c n cazul n care am fi atacat cinci zile mai devreme, am fi fcut-o cu un mare avantaj de partea noastr. Abba Eban a raportat asupra frontului diplomatic, dup care a urmat o discutie general, ns lipsit de important. Noii ministri trebuiau s se familiarizeze cu faptele nainte de a putea prezenta propuneri concrete. Era, desigur, cazul meu. Trebuia s ntrunesc Statul-Major General pentru o minutioas trecere n revist a scenei militare. S-a hotrt ca n dimineata urmtoare, la ora 9 A.M., Comitetul Ministerial de Aprare s se ntruneasc la Marele Cartier General al Strii de Necesitate, mpreun cu ofiterii superiori ai Statului-Major General. Am nceput ziua de 2 iunie cu o ntlnire la micul dejun cu Zvi Zur, fost sef al statului-major. Lam rugat, iar el a fost de acord, s fie adjunctul meu. si putea spune consilier, asistent sau oricum dorea el. (Titlul su a fost mai trziu oficializat drept asistent"). I-am spus s fac aranjamente prin care Ben-Gurion s nu fie pierdut din vedere. tineam, de asemenea, ca ministerul s fac uz de cunostintele considerabile si de experienta lui simon Peres si i-am cerut lui Zur s aib grij s i se dea atributii de nivel nalt. Ct priveste ierarhia n cadrul ministerului, i-am spus lui Zur c el avea s fie responsabil de ntreaga latur civil a aprrii, dar c nu va avea nici un cuvnt de spus n privinta laturii militare. De aceasta aveam s m ocup eu si seful Statului-Major General, Itac Rabin, iar cu acesta m-am ntlnit imediat. Mai trziu 309 m-am ntlnit cu Comitetul Ministerial de Aprare si cu Statul-Major General. Generalii au cerut s-si exprime opiniile si au fcut-o fr inhibare, dar mi s-a prut c problemele termenele si planurile noastre operationale n-au fost prezentate n modul cel mai adecvat. Consideram c accentul trebuia pus pe trei puncte critice. Primul era acela c, n cazul n care mergeam la rzboi, cu ct asteptam mai mult cu att mai ru avea s fie pentru noi, deoarece ntre timp egiptenii si-ar fi consolidat pozitiile. Al doilea punct era durata campaniei, care dac era s nvingem trebuia n mod cert s fie limitat, din cauza inevitabilei rezolutii a Consiliului de

Securitate si a presiunilor Marilor Puteri de a opri rzboiul. Dac ne opream la mijloc, nainte de a pune pe fug armata egiptean din Sinai, retragerea noastr subsecvent, sub presiune politic, avea s fie clamat drept nfrngere. Al treilea punct era acela c ntreaga campanie trebuia purtat n dou faze: prima, capturarea Sinaiului nordic; a doua, capturarea sarm el-seikului si a Strmtorilor Tiran. Dac prima faz se sfrsea cu victorie, puteam porni la a doua. Dac nu, n-am fi putut trece la actiune n Sinaiul de Sud. La ora 11,30 A.M. am luat parte la o ntlnire restrns cu Eskol, Eban, Igal Allon si Rabin, cea mai important ntlnire Ia care am participat pn atunci. Primul-ministru a cerut clarificri ale punctelor noastre de vedere, nainte de sedinta Comitetului Ministerial de Aprare, pe care noi am fixat-o pentru smbt noaptea, la Ierusalim. Dup aceea Eskol mi-a dat cuvntul. Am spus c trebuia s lansm nentrziat atacul militar, n cazul n care Cabinetul lua o astfel de decizie la urmtoarea sa sedint, programat pentru duminic 4 iunie, atunci trebuia s lovim n dimineata urmtoare. Scopul actiunii noastre trebuia s fie distrugerea fortelor egiptene concentrate n Sinai. Nu trebuia s includem Fsia Gaza n planurile noastre de lupt, n afar de cazul n care, cum se ameninta, intrau aici trupe iraqiene. Campania trebuia s dureze ntre trei si cinci zile. Dup mine a vorbit Igal Allon si trebuie s spun c am fost deziluzionat. Trecuser destui ani de cnd nu mai participasem mpreun la o discutie politico-militar. Igal a fost n general de acord cu spusele mele, dar a adugat c trebuia s naintm ct mai aproape de Canalul Suez, asa nct s constituim o amenintare pentru acesta. Avea atunci s fie clar c puteam bloca navigatia pe acesta dac egiptenii mai blocau Strmtorile Tiran. A mai adugat c trebuia s lum Fsia Gaza si s plnuim transferarea n Egipt a refugiatilor palestinieni de acolo. Am formulat numaidect obiectii la ambele propuneri. Am spus c proximitatea noastr de Canalul Suez si amenintarea acestuia ar f i o eroare serioas. Ar fi afectat interesele unor forte puternice din lume si ar fi ntors 310 mpotriva noastr pe unii dintre prietenii nostri. De aceea trebuia s evitm prea marea apropiere de Canal si, desigur, s nu adoptm ca pe un istrument politic amenintarea cu nchiderea sa. Ct priveste propunerea de a-i muta n Egipt pe refugiati, lucrul acesta pur si simplu nu era posibil. Aceast operatiune necesita asentimentul celei de a doua prti, Egiptul, altfel ar fi fost un act barbar si inuman. Dimpotriv, ar fi trebuit s ne asigurm c United Nations Relief and Works Agency (UNRWA) continua s-si asume responsabilitatea pentru refugiati. Lucrul acesta avea s fie dificil, deoarece operatiunile noastre n Sinai aveau s taie, probabil, Fsia Gaza de Egipt, iar UNRWA s-ar fi putut s nu fie de acord cu acest aranjament, n orice caz, propunerile lui Igal nu mi se preau nicidecum realizabile. Din remarcile generale ale lui Abba Eban era clar c el nu era entuziasmat de actiunea militar. Eskol, pe de alt parte, fr a o spune explicit, a artat c era n favoarea msurilor militare. S-a czut de acord ca acele consultri s fie continuate n Ierusalim, n noaptea ce urma. Am luat prnzul cu generalul-locotenent (rez.) Igael ladin, fost sef al sta-tului-major si acum profesor de arheologie la Universitatea Ebraic, pe care Eskol l rugase s propun procedee de munc si de cooperare ntre primul-ministru si ministrul aprrii, delimitndu-le puterile si responsabilitatea. Era pentru a treia oar cnd, n scurta perioad de statalitate a Israelului, portofoliul Aprrii era separat de acela al premierului. Prima dat a fost n anii 1953-1955, n timpul vremelnicei retrageri a lui Ben-Gurion, cnd sarett era prim-ministru, iar Pincu Lavon ministru al aprrii. A doua oar a fost din februarie n noiembrie 1955, cnd Ben-Gurion s-a ntors ca ministru al aprrii, n timp ce sarett era prim-ministru. nc nu a fost vreodat definit, stabilit sau mcar discutat o diviziune clar a autorittii ntre premier si ministrul aprrii. De

data aceasta o asemenea definitie era n mod special necesar, din dou motive: separarea celor dou posturi avea loc n ajunul rzboiului, iar eu fusesem numit ministru al aprrii mpotriva vointei primului-ministru. Pe de alt parte, nu aveam cu Eskol relatia strns si informal care existase sau despre care se credea c a existat ntre sarett si Ben-Gurion sau ntre sarett si Lavon. ladin pregtise un proiect, iar eu 1-am acceptat, doar cu amendamente minore. Principalul punct, asupra crui am czut de acord cu ladin era c ministrul aprrii nu va actiona fr aprobarea primului-ministru" n lansarea rzboiului mpotriva vreunei tri sau n atacarea vreunei tri care pn n acel moment nu luase parte la ostilitti. Ministrul aprrii nu putea da de la sine ordinul de a bombarda o tar inamic dect dac aceasta a bombardat mai nti orase israeliene. Eskol a confirmat, mai trziu, acest acord. 311 Seara a avut loc o revedere a planului operational pentru actiunea din Sinai. Planul original fusese supus la diferite revizuiri, iar acela prezentat acum a primit aprobarea mea. Acesta prevedea ptrunderea de-a lungul a patru axe, dou dintre ele fiind paralele, n zona Rafa si la captul sudic al Fsiei Gaza, iar celelalte dou n Sinaiul central. Nu avea s fie cucerit Fsia Gaza si nici nu avea s se ajung la Canalul Suez, dup cum nu avea s se avanseze, deocamdat, spre Strmtorile Tiran, din moment ce problema liberttii de navigatie era tratat, n acele zile, de ctre Statele Unite, ntlnirea noastr a durat pn la ora 11 P.M., cnd m-am dus acas la simon Peres, unde Ben-Gurion si altii se adunaser s toasteze cu ocazia numirii mele. Ziua urmtoare, smbt 3 iunie, sabatul nostru, am petrecut-o organiznd procedeele de munc ale ministerului meu, ntlnindu-m cu ofiterii superiori la Statul-Major General si tinnd o conferint de pres cu corespondenti locali si strini, precum si consultndu-m cu primulministru, n Ierusalim, asupra sedintei de Cabinet ce trebuia s se tin n dimineata urmtoare. La conferinta de pres am fcut o scurt declaratie introductiv, iar apoi am rspuns la numeroase ntrebri, cele mai multe dintre ele, desigur, pe tema dac socoteam c miza avea s fie rezolvat la masa verde sau pe cmpul de btlie. Fr a fi explicit, am spus c speram c, n pofida implicatiilor de inspiratie popular ale instituirii Guvernului de Unitate National si a numirii mele pe post la Aprare, se putea contura impresia c nu eram pe punctul de a porni la rzboi, ci c intentionam s epuizm toate posibilittile diplomatice. Mose Pearlman, asistentul meu special, mi-a spus mai trziu c socotea c aceasta a si fost n realitate impresia corespondentilor, judecnd dup cele ce ei au spus si nregistrat. La ora 5,30 P.M. am plecat de la Tel Aviv la Ierusalim si la ntlnirea mea cu primul-ministru. Erau prezenti si Igal Allon, Igael ladin, Meir Amit, precum si ambasadorul nostru la Washington. Amit se ntorsese n acea zi din vizita sa fulger la Washington si a raportat despre ntlnirea sa cu secretarul aprrii, McNamara, si cu altii. Concluzia sa personal era c Statele Unite nu aveau s fac nimic pentru deschiderea strmtorilor prietenii lui Amit au luat n derdere ideea fortei navale de soc" , dar c de asemenea nu aveau s fac nimic n cazul n care noi porneam rzboiul. Ba chiar exista posibilitatea ca Statele Unite s ne poat ajuta n sfera politic: la Consiliul de Securitate si la Adunarea General a ONU. Cuvntul de ordine al ntlnirii era c zarurile trebuiau aruncate. Eu nu am fost singurul care a sustinut c actiunea militar trebuia lansat imediat. Eskol, de asemenea, a spus c acum rzboiul era inevitabil si c trebuia 312 nceput ct mai curnd posibil. I-am cerut s convoace Comitetul Ministerial de Aprare, care s asigure autorizarea deciziei n aceast privint. Comitetul Ministerial de Aprare s-a reunit n Ierusalim, n dimineata zilei urmtoare, 4 iunie, la

ora 8,30. Eban a deschis reuniunea cu un raport asupra evenimentelor diplomatice. Ultimul era o notificare oficial ctre pri-mul-ministru, din partea presedintelui Lyndon Johnson, c America spera s asigure semnarea declaratiei asupra navigatiei n strmtori de ctre toate statele pe care le abordase, cu exceptia Frantei. De Gaulle refuzase s semneze, desi n 1957 Franta semnase declaratia original care garanta libertatea de navigatie pe aceast cale maritim. Statele Unite nc lucrau la instituirea unei forte navale de soc, care trebuia s demonstreze aceast libertate si sperau ca cel putin alte sase tri, inclusiv Marea Britanic si Olanda, s se alture acestei forte, n prezent, numai Australia si un stat latino-american si exprimaser acordul de a lua parte. Se intentiona ca aceast demonstratie naval s aib loc peste o sptmn, anume n ziua de 11 iunie. Conform acestui plan, un vas israelian avea s fie escortat prin strmtori de ctre forta de soc, iar dac egiptenii deschideau focul asupra acestuia, navele de rzboi escortatoare aveau s riposteze prin foc. Pe de alt parte, americanii subliniau importanta aceluia care trage prima mpusctur". Acesta era criteriul dup care Statele Unite aveau s-si determine atitudinea, iar noi, prin urmare, trebuia s ne abtinem de la a fi primul care trage. Punctul de vedere american era c nc nu se svrsise vreo actiune ostil, n pofida actiunii lui Nasser care ordonase izgonirea unittilor UNEF si blocarea strmtorilor. Faptele lui Nasser nu puteau fi considerate act de rzboi mpotriva Israelului. Dou zile mai nainte, ambasadorul Israelului la Moscova fusese convocat de ministrul de externe sovietic Gromko si i se nmnase o notificare oficial ce trebuia transmis guvernului israelian. Paragraful final al acesteia spunea: Guvernul sovietic doreste s repete si s fac clar c el va face totul spre a preveni posibilitatea conflictului militar. Eforturile sale sunt acum concentrate n aceast directie, iar dac guvernul Israelului va lua asupra sa responsabilitatea izbucnirii rzboiului, va avea de pltit ntregul pret pentru rezultatele acestuia". n Franta aveau loc demonstratii de mas n sprijinul Israelului, dar ele nu au avut nici o influent asupra lui de Gaulle. n ziua de 2 iunie, Cabinetul francez a precizat c Franta nu se consider legat de nici un fel de angajamente fat de vreuna din prtile din Orientul Mijlociu. Franta recunostea dreptul la existent pentru toate statele din regiune; toate trebuiau s se abtin de la orice form de violent; iar acela care va utiliza primul forta armat va 313 pierde sprijinul din partea Frantei. Problemele legate de navigatia n Golful Aqaba, ca si acelea privind refugiatii arabi si relatiile de vecintate ale statelor din regiune trebuiau rezolvate n comun de ctre cele Patru Puteri, Statele Unite, Uniunea Sovietic, Franta si Marea Britanic. n ziua urmtoare, 3 iunie, s-a anuntat c Franta decisese s amne temporar livrarea de arme ctre Israel, ntr-o convorbire cu ambasadorul nostru la Paris, de Gaulle a subliniat c Franta era n favoarea existentei Israelului, dar c 1967 nu este 1957. Eu nu eram atunci la putere", a spus el. ntre timp, Franta si-a rennoit legturile cu arabii si era dornic s ntretin aceste relatii. Franta oprise livrrile ctre Israel, deoarece accentua de Gaulle dorea s ne mpiedice s facem rzboi. Problemele Orientului Mijlociu au fost ntotdeauna rezolvate de Marile Puteri, n trecut de ctre Rusia, Franta si Marea Britanic, iar acum si de ctre Statele Unite. Ct priveste Anglia, aceasta si coordona politica cu Statele Unite. Premierul britanic Harold Wilson era pe atunci la Washington si era n mod vdit dispus s ia parte la procedurile propuse de presedintele Johnson, adic semnarea unei declaratii corespunztoare si asocierea la o fort naval de soc demonstrativ. Dup acest raport fcut de Eban, seful spionajului36, lariv, a schitat miscrile si intentiile statelor arabe. Egiptul considera o confruntare militar cu noi drept inevitabil si masa forte armate n

Sinai. O brigad blindat kuwaitian era pe cale s debarce n Sinai, iar un batalion iraqian era n drum spre Fsia Gaza. Libia si Sudanul promiseser si ele forte expeditionare, dar acestea nu ajunseser nc n Sinai. Existau semne foarte evidente c egiptenii erau pe cale de a-si lansa atacul, n ziua precedent, generalul Murtagi, comandantul fortelor egiptene din Sinai, dduse publicittii, la Cairo, urmtorul Ordin de Zi: Ochii lumii sunt ndreptati asupra voastr n cel mai glorios rzboi al vostru contra agresiunii imperialiste israeliene pe solul patriei voastre... rzboiul vostru sfnt pentru recucerirea drepturilor natiunii arabe... Recuceriti pmntul furat al Palestinei, prin gratia lui Dumnezeu si justitiei, prin puterea armelor voastre si unitatea credintei voastre". Nasser se strduia s asigure participarea la rzboi a Siriei si Iordaniei, n Iordania fusese instituit un comandament al frontului subordonat Comandamentului Arab Unit, sub comanda generalului egiptean Abdel Munim Riad. Acesta controla acum toate fortele iordaniene si le ordonase s se desfsoare de-a lungul ntregii granite cu Israelul. Iraqul promisese imediata expediere n Iordania a patru brigzi de infanterie, precum si a unei forte blindate. 314 Printr-un act demonstrativ, Iordania contramandase o comand de avioane din Statele Unite si renuntase la livrarea acestora. Dup ce seful spionajului si-a ncheiat raportul, Eban a adugat, sub form de post scriptum, c, potrivit spuselor secretarilor de stat Dean Rusk si secretarului aprrii Robert McNamara, americanii socoteau c, desi Egiptul avea probabil s ntreprind o actiune militar contra Israelului, nu era de asteptat un atac imediat. Ct priveste armele cerute de noi Statelor Unite, Departamentul Aprrii a subliniat c fie si dac ele ar fi fost aprobate, s-ar fi scurs mult timp pn cnd armele s ajung n Israel, asa nct nu ar avea nici un impact asupra crizei curente. Dup expunerile lui Eban si lariv, Eskol a cerut aprecierea mea. i nmnasem n scris decizia despre care credeam c trebuia luat, asa nct acum am spus c dou schimbri majore avuseser loc n situatie n ultimele cteva zile. Una era aceea c egiptenii fceau eforturi ca Iordania s deschid frontul estic. Cealalt era c Egiptul se pregtea pentru un atac militar imediat. Unittile de comando egiptene care au fost trimise n Iordania n ultimele dou zile erau forte sut la sut de asalt. Egiptenii puteau s nu loveasc n dimineata urmtoare, dar eu credeam c erau nerbdtori s dea prima lovitur. Dac ei gndeau c aceasta era si intentia noastr, nu vor ezita s ne loveasc si s-si lanseze atacul cu o zi naintea noastr. Dac reuseau, implicatiile pentru noi aveau s fie pierderea avantajului surprizei si deschiderea unui al doilea front arab. Pierderea avantajului surprizei avea dou aspecte. Ceea ce nu am fi reusit s cstigm printr-o lovitur surprinztoare nu am fi fost capabili s realizm mai trziu. Desi noi toti eram ncredintati c vom cstiga, trebuia s nu uitm c mrimea fortelor noastre era limitat si c, n cazul c pierdeam numerosi soldati si piloti, victoria n-ar fi fost lesne de cstigat. Noi nu eram ca Statele Unite, care si puteau lansa val dup val rezervele. Pentru noi conta fiecare soldat. Cnd seful spionajului a raportat c Egiptul a primit o nou escadril iraqian si noi MIG-uri, noi tindem s dm din cap si s spunem si ce-i cu asta?" Dar toate aceste adausuri ridic dificultti tot mai mari, care nu vor fi usor de nfrnt. Membrii prezenti la aceast reuniune, am spus, s-ar putea mpuna cu marile lor realizri din sptmna trecut: ei au stvilit rzboiul pentru aceast perioad. Le doresc s fie sntosi n autosatisfactia lor, dar trebuie s subliniez c fiecare or care trece face ca sarcina noastr s fie tot mai complicat si mai sngeroas. Un mars asupra Rafei si Gzei acum, Rafa si Gaza care erau slab narmate cu o sptmn n urm, dar care acum sunt pline de tancuri si infanterie inamic aduse aici n cursul sptmnii n care

ministrii nostri au stvilit" rzboiul ne-ar costa mult mai multi morti 315 si rniti. Nu este posibil s asaltezi un amplasament fortificat dup altul fr pierderi. Oricine argumenteaz c ar trebui s mai asteptm o sptmn, spre a ne asigura spatele politic, probabil c stie despre ce vorbeste. Dar oricine are sentimentul c, la urma urmei, vom fi implicati n rzboi, trebuie s cunoasc valoarea si costul fiecrei zile. Cum de putem noi atunci s vorbim cu atta usurint despre nc o sptmn de asteptare? Trebuia acum s lum decizia dac dm sau nu prima lovitur. Dac l lum pe inamic prin surprindere, am putea scoate din actiune cel putin o sut dintre avioanele sale. Pentru noi aceasta ar fi echivalentul tuturor livrrilor aditionale de armament de care urma s beneficiem n urmtoarele sase luni, dac ar exista ntr-adevr o tar care s admit s ne aprovizioneze cu arme, cci, dup prerea mea, noi nu aveam s primim nici mcar un singur avion n aceast perioad, fie c exista, fie c nu exista un embargou oficial n privinta armelor. De Gaulle nu near fi dat avioane chiar si dac Egiptul ar fi fost acela care ar fi nceput rzboiul. Prima mpusctur avea s determine care parte avea s sufere cele mai grele pierderi si avea s asigure n mod cert o schimbare n balanta de forte. Dar mult mai mare important avea perspectiva fundamental a victoriei. Dac era s vorbim pe sleau am spus , atunci sansa noastr maxim de victorie era s aplicm prima lovitur. Cursul campaniei avea apoi s fie la discretia noastr. Dac noi eram cei care deschideam atacul si efectuam o strpungere cu blindatele n Sinai, inamicul ar fi fost fortat s lupte n concordant cu miscrile fcute de noi. Probabil c am fi fost de asemenea capabili s sustinem si celelalte fronturi, cu forte mici. Lund n considerare situatia n care ne gseam am spus , sutele de tancuri inamice postate pe fiecare din axele care, de la bazele egiptene din Sinai, conduceau spre Israel, la care se adugau pregtirile de ultim or fcute de ei, ar fi fost fatal s le permitem s-si lanseze atacul. Trebuia s ne decidem pentru aplicarea primei lovituri. Dup mine a luat cuvntul primul-ministru. n timp ce el vorbea, a sosit un semnal de la presedintele Statelor Unite. Acesta a fost lung, ntortocheat si pe un ton negativ, n afar de propozitia traditional, care fusese rostit de toti cei patru presedinti americani perindati la Casa Alb dup instituirea statului evreiesc, propozitii privind respectarea integrittii teritoriale a Israelului si a celorlalte state din regiune", mesajul era descurajator. Presedintele spunea c spera ca prin actiune energic s se ajung la o solutie satisfctoare a problemei liberttii de navigatie prin strmtori, dar c o asemenea actiune trebuia ntreprins de Natiunile Unite sau de Puterile Maritime si, n orice caz, nu de 316 Statele Unite singure. Statele Unite studiau propunerea britanic de a se institui o prezent international n apele strmtorilor. Eskol a numit descumpnitor mesajul lui Johnson. Singura sa virtute, a spus el, era c reprezenta o mbunttire n comparatie cu acela al lui de Gaulle. Situatia noastr era ntr-adevr grav, iar n rspunsul dat presedintelui trebuia s-i explicm de ce, dar c aceasta nu trebuia s ne fac nici s-1 invitm la o replic si nici s-o asteptm. Trebuia s facem ce era de fcut Eskol a ezitat s pronunte cuvntul rzboi" si poate c, a adugat el, am fi fcut mai bine dac actionam cu trei sau patru zile mai devreme. Eskol a ncheiat reuniunea cu propunerea de a se ordona armatei s aleag timpul, locul si metoda corespunztoare, n stilul specific primului-ministru, aceasta nsemna lansarea atacului nostru la momentul pe care armata l considera potrivit.

Reuniunea noastr la Comitetul Ministerial de Aprare s-a desfsurat n dou sedinte. La mijloc a avut loc o ntrerupere pentru obisnuita sedint a ntregului Cabinet si pentru ca noul guvern s fie fotografiat n mod oficial. Toti ministrii erau prezenti atunci cnd primul-ministru a supus la vot dou rezolutii: una a mea, iar cealalt a reprezentantului Mapam, partidul laburist de arip stng din coalitie. Eu propuneam ca guvernul s ntreprind actiunea armat n scopul eliberrii Israelului de sugrumarea militar care se accentua si al prevenirii atacului pe cale de a fi lansat mpotriva noastr de fortele Comandamentului Arab Unit. Guvernul trebuia s-i autorizeze pe primulministru si pe ministrul aprrii s aprobe programarea actiunii de ctre Statul-Major General al Fortelor de Aprarea Israeliene. Ministrii Mapam propuneau ca guvernul, n scopul de a sparge ncercuirea agresiv si sufocant a inamicului, s struie n demersul hotrt n ziua de 27 mai, adic s amnm deocamdat orice decizie si s urmm eforturile presedintelui Johnson de a institui o flot international care s strpung strmtorile, fcnd clar Marilor Puteri faptul c existenta noastr se afla ntr-un grav pericol si cernd livrri imediate de arme, necesare n cazul agravrii crescnde a situatiei securittii noastre. Rezolutia Mapam a primit doar cele dou voturi date de ministrii partidului. Toti ceilalti ministri au votat rezolutia mea care, astfel, a devenit decizia guvernului. I-am telefonat lui Itac Rabin si 1-am informat c planul operational, inclusiv ora H, stabilit pentru 7,45 din dimineata urmtoare, fusese aprobat pentru punerea n actiune. Dup reuniunea Cabinetului, m-am ntors la Tel Aviv si m-am ntlnit cu seful statului-major si cu adjunctul sefului operatiunilor, n scopul de a reve317 dea actiunea noastr proiectat n Sud. Am zburat apoi n Nord, pentru o ntlnire cu Dado (Generalul-maior David Elazar), GOC al Comandamentului din Nord, ca s ascult raportul su asupra situatiei si propunerile pe care le avea de formulat. Am subliniat mpotriva imboldului su c frontul sirian nu trebuia activat si s nu fie ntreprins nici o actiune de capturare, cum dorea el, a trei amplasamente de frontier siriene, n loc de aceasta, consideram c el trebuia s ntreasc pozitiile noastre defensive, s extind cmpurile minate si s sporeasc fortificatiile noastre. Singura zon n care socoteam c puteam avansa cuprindea zonele demilitarizate, ns trebuia s ne miscm doar pn la fosta linie international si nu dincolo de aceasta. Lucrul acesta putea fi fcut si n zona El Hamma, unde puteam avansa spre Est de-a lungul rului larmuk, asa nct s putem devia n Marea Galileei partea noastr de ape din acest ru, asa dup cum prevedea Planul Johnston cu privire la rul Iordan. Conform acestui plan, elaborat n anii 1953-1955 de ctre Eric Johnston, emisarul special al presedintelui Eisenhower, noi eram ndrepttiti s mprtim cu Siria si Iordania apele larmukului. n ultimul moment, ns, Siria, attat de Egipt, hotrse s nu semneze acordul din motive politice, iar Israelului i-a fost contestat partea sa de ap. O sedint a Cabinetului fusese programat pentru ora zece, n dimineata urmtoare. O camer a fost pus la dispozitia mea la Marele Cartier General al Strii de Necesitate, iar eu trebuia s dorm acolo. Dac nu aveau s intervin evenimente neasteptate, rzboiul trebuia s nceap, asa cum se programase, la ora 7,45 A.M. Nimic special nu s-a ntmplat n cursul noptii. Ctre zorii zilei, toate fortele noastre erau gata de actiune. I-am telefonat Rahelei si am rugat-o s ia micul dejun cu mine. Rzboiul ncepea peste o or, iar eu doream s-o vd, fie si doar pentru cteva minute, fie doar si ntr-un restaurant. Ne-am dus la unul mic, la cteva sute de yarzi de Marele Cartier General, ne-am sorbit cafeaua si am

mncat gluste calde. Desigur, nu i-am spus nimic despre ce avea s se ntmple curnd, pur si simplu spunndu-i c trebuia s fiu ndrt la birou la ora 7,30. Mai trziu s-a plns sau mai degrab a simulat c se plnge c nu i-am fcut nici mcar cea mai slab aluzie referitoare la aceasta. Era pentru a treia oar n viata mea cnd eram numit ntr-o pozitie central n treburile statului. Prima oar a fost n ziua de 6 decembrie 1953, cnd am devenit sef al statului-major. A doua oar a fost n 1959, cnd am intrat n guvern ca ministru al agriculturii, premier fiind BenGurion. De data aceasta, ns, sentimentul" era diferit. Pe prezentul post, preocuparea si interesul mi erau total absorbite de rzboi si de responsabilitatea mea pentru 318 acesta si nu ca parte a muncii unui guvern, ntr-adevr, participarea mea la activitatea guvernului era foarte subtire. Nu manifestam nici un interes fat de subiectele neasociate cu aprarea, iar ministrii veterani, cei mai multi membri ai Mapai, partidul majoritar aflat la putere, m priveau ca pe un outsider pe care erau nevoiti s-1 accepte ca pe un expert n probleme militare. Modul meu de viat, ns, suferise o schimbare radical. Din membru al Knessetului neimplicat n munca parlamentului, care era n jungla politic un membru al micului partid de opozitie Rafi, care nu prea stia ce s fac cu sine, umplndu-si timpul cu o partid de pescuit sau vizitnd Vietnamul, deodat devenisem unul dintre detintorii unei functii-cheie n stat, cu o voce hotrtoare n conducerea Israelului. Acest sentiment al revolutiei personale, ns, s-a evaporat repede n atmosfera considerabil schimbat care nvluia tara pe msur ce ea se arunca n rzboi. Nu este vorba de faptul c eram neatent la prestigiul functiei sau c neglijam publicitatea. Aceasta, fr ndoial, a adugat ceva la noul stil al vietii mele, dar era parte a strii de spirit generale n conditiile rzboiului, iar rzboiul, oricum, a schimbat totul. Desigur, eram pe creasta valului, dar acesta era valul puternic al ntregului popor al Israelului, armat si civili, care se ridicase s sparg lanturile cu care eram legati. Mrturisesc c triam un profund sentiment de satisfactie, de mndrie c fusesem ales s port responsabilitatea n ceasul cel mai nendurtor al natiunii si c eram gratificat de demonstratiile de sprijin care se manifestau att n armat, ct si n tar. Eram convins c stiam ce s fac si ce s nu fac n ceea ce priveste evenimentele militare si politice asociate cu rzboiul. Cu toate acestea, eram mereu constient de greaua povar ce-mi revenea. Nu puteam s pierd din vedere cu usurint cuvintele lui Ben-Gurion, care avertizase mpotriva mbarcrii n acest rzboi. Dup cum nu puteam ignora pozitia adoptat de de Gaulle, avizul prevenitor al lui Dean Rusk si nici, n mod deosebit, amenintrile rusilor. si cu greu puteam uita c dac rzboiul anterior, Campania din Sinai, mi nltase spiritul pe aripile victoriei, el de asemenea m acoperise de cicatricile retragerii noastre. Mai mult, era pentru prima dat cnd trebuia s actionez fr a fi supus unei autoritti superioare. Adevrat, eram subordonat primului-ministru, Levi Eskol. Dar de fapt, si n plan psihologic, exista o mare deosebire ntre pozitia mea prezent si aceea din rzboiul din 1956, cnd am fost seful Statului-Major General, premier fiind Ben-Gurion. Aveam cea mai bun prere despre BenGurion si, chiar si atunci cnd eram n divergent si consideram c el greseste, i ndeplineam ordinele cu inima usoar, stiind c la urm se putea 319 dovedi c a avut dreptate. Nu acesta era cazul acum. Ca ministru n guvernul Eskol, nu m-am simtit absolvit de trebuinta de a cntri problemele si solutiile de parc nimeni n-ar fi fost deasupra mea. Ben-Gurion, a crui ntelepciune politic am admirat-o ntotdeauna, nu sttea

acum departe de biroul meu, dar m-am abtinut s-i cer sfatul. Socoteam c are o viziune imperfect asupra situatiei noastre si c tria ntr-o lume a trecutului. El nc l mai admira pe de Gaulle, avea o opinie exagerat despre puterea lui Nasser si subevalua puterea controlat a Fortelor de Aprare ale Israelului, n bine sau n ru, asa se nvrtise roata, n acest rzboi trebuia s merg pe propria mea mn. 20 EXPLOZIA Ziua D: 5 iunie 1967. Ora H: 07,45. La ora 7,30 A.M. eram la postul de comand al Fortei Aeriene. Nici un ochi nu se misca de la masa de rzboi, nici o ureche nu se dezlipea de reteaua radio. Cnd avioanele noastre si-au atins tintele si a devenit clar faptul c nu fuseser detectate, o piatr doar una, dar de o greutate chinuitoare mi s-a luat de pe inim. Miscarea de deschidere avusese succes. Avioanele si-au nceput zborurile de bombardament, iar Comandamentul din Sud a primit ordinul codificat: Nasonim, actiune. Noroc". Nason, conductor al tribului iudeilor n timpul Exodului, dup cum spune traditia, a fost cel dinti care a intrat n apele Mrii Rosii, dnd exemplu celorlalti copii ai lui Israel, care 1-au urmat numaidect. Blindatele noastre, de asemenea, au nceput miscarea. ntr-o or au nceput s vin rapoartele pilotilor: sute de avione inamice distruse, cea mai mare parte din ele la sol! Amplasamentele rachetelor sol aer fuseser de asemenea distruse sau scoase din actiune. Numai cteva dintre avioanele noastre fuseser lovite. Zdrobisem n felul acesta puterea aerian a inamicului. Dar aceasta era doar o parte din puterea armat a inamicului, iar tancurile noastre nc nu ntlniser blindatele egiptene. Oricum, n cteva momente, cosmarul din precedentele sptmni se risipise. Este adevrat c rzboiul doar ncepuse, dar era un nceput de bun augur pentru fazele rmase. Egiptul rmsese fr Fort Aerian. Lucrul acesta nu numai c nltura pericolul bombardrii populatiei noastre civile, ci ddea fortelor noastre terestre un avantaj decisiv. Ele se puteau bucura de suport aerian, pe cnd armata egiptean nu. Atacul nostru asupra bazelor aeriene ale Egiptului a fost executat n dou valuri. La primul val au luat parte 183 de aparate, ntre ora 7,14 A.M. si ora 8,55 A.M., au fost atacate 11 aerodromuri egiptene; 197 de aparate inamice au fost distruse, 189 la sol, iar 8 n btlie aerian; 6 aerodromuri au fost 321 fcute inoperabile, 4 n Sinai si 2 (Fayid si Kabrit) la Vest de Canalul Suez; iar 16 statii radar au fost scoase din functiune. La al doilea val au participat 164 de avioane. Ele au atacat 14 baze aeriene si au distrus 107 aparate inamice. Pierderile noastre au fost 11 piloti, dintre care 6 morti (5 n primul val, l n valul doi), 2 luati prizonieri si 3 rniti; am pierdut 9 avioane. Sase au fost lovite, dar s-au ntors cu bine la baze si puteau fi reparate, n total, egiptenii au pierdut n acea dimineat trei ptrimi din puterea lor aerian: 304 din cele 419 avioane pe care le posedau. Operatiunea primului val a mers exact asa cum fusese plnuit, iar consideratiile care au stat la baza planului s-au dovedit a fi corecte. Ora H fusese fixat drept ora 7,45 A.M., n ipoteza c la acea or ofiterii superiori egipteni trebuiau s fie n drumul lor de acas la cartierele generale. Ceea ce s-a dovedit a fi exact. Zborul la joas altitudine si mentinerea tcerii radio au adus aparatele noastre la tintele lor fr a fi detectate. Ordinul de silentium radio a fost att de solid nct nu trebuia nesocotit nici n caz de prbusire sau de abandonare a unui aparat, iar maximum de altitudine permis oricrui avion era extrem de sczut. Instructajul locotenent-coloneilor de aviatie a fost fcut de comandantul Fortei Aeriene, generalul-maior Mordehai Hod (Motti), n dup-amiaza zilei precedente, 4 iunie. Locotenent-

coloneii i-au instruit pe conductorii lor de escadrile n seara aceleiasi zile, la ora 8 P.M. Iar dimineat pilotii au fost treziti la 3,45, asa nct s-si poat nsusi instructajul. Prima formatiune a decolat avnd drept tint baza aerian Bir Gafgafa din Sinai. Un minut mai trziu, cea de a doua formatiune a pornit spre Abu Suweir, la Vest de Canal. Avioanele care au urmat au atacat bazele de la Beni Suyeif si Cairo-Vest. Atacul asupra aerodromului El Aris a fost executat fr bombe, spre a nu deteriora pistele de decolare-aterizare. Era de presupus c El Aris va fi capturat n una sau dou zile si c forta noastr aerian ar fi dorit s utilizeze aerodromul de acolo. Bazele aeriene inamice crora li s-a dat cea mai mare atentie au fost Abu Suweir (unde noi am executat 27 de iesiri), Fayid, lng Marele Lac Amar (24 de iesiri) si Cairo-Vest (22 de iesiri). Acestea trei dispuneau de cele mai mari concentrri de avioane. Dintr-o eroare de navigatie aerian, una dintre escadrilele noastre a ajuns la Aeroportul International Cairo. Acolo nu se gseau aparate militare, asa nct aeroportul a fost lsat neatins. La ora 9,34 A.M. a pornit al doilea val. La acesta, spre deosebire de primul, au intervenit unele improvizatii si schimbri fat de planul initial, deoarece acum trebuia s se tin seama de rezultatele atacului primului val si de posibilele evenimente neasteptate. Au fost unele aerodromuri pe care toate 322 aparatele fuseser distruse, asa nct nu mai era nevoie de repetarea asaltului. Unele avioane inamice reusiser s scape si s aterizeze pe alte aerodromuri, mai ndeprtate, care nu fuseser incluse n planul original. Din 164 de iesiri executate de al doilea val, 115 au fost atacuri asupra unor baze aeriene, 13 mpotriva unor statii radar, iar restul patrulri si suport dat avioanelor atacatoare. Acest val a bombardat 14 baze aeriene, dintre care 6 nu fuseser atacate de primul val si unde aterizaser avioane ale inamicului care se salvaser la primul val. Acestea au fost tintele cele mai ndeprtate: Mantura, Bilbis, Heluan, Minis, Gardake si Luxor. Baza aerian cel mai greu bombardat n ambele operatiuni a fost Abu Suweir, unde au fost distruse 61 de avioane (52 de iesiri). Cnd a intrat n actiune al doilea val, egiptenii erau n plin alert, iar la unele tinte avioanele noastre au fost ntmpinate cu puternic foc antiaerian. Cu toate acestea, n ansamblu, conditiile au fost de data aceasta mai prielnice. Stlpii de fum gros care se ridica de pe aerodromurile bombardate cu ajutat navigatia, iar acum nu mai era nevoie de tcerea radio sau de zborul la altitudini periculos de joase. n timp ce forta noastr aerian era angajat pe frontul egiptean, fortele aeriene siriene, iordaniene si iraqiene au nceput s atace Israelul. Primii au fcut-o sirienii. Dousprezece aparate MIG-17 au decolat din Damasc la ora 11,50 A.M. Dou dintre ele au atacat kibutul Degania, incendiind un siloz si o cresctorie de psri, dup care s-au dus s bombardeze ratnd tinta un punct fortificat la Bet Ierah, tot lng Marea Galileei, si un baraj de pe rul Iordan. Alte trei avioane au atacat un aerodrom din Valea lezreelului, unul dintre ele fiind dobort de tunurile antiaeriene. O alt escadril de trei avioane a incendiat niste cpite de fn si un hambar de lng kibutul Ein Hamifrat, n credinta eronat c bombardau rafinriile de petrol din Haifa. Celelalte avioane au bombardat si au lansat rachete asupra casei de convalescenti de la Kfar Hahores, lng Nazaret, avariind cldiri si rnind un evreu si un arab. Forta aerian iordanian a fost cea de a doua care a intrat n actiune, avioanele sale de vntoare decolnd la amiaz si atacnd statiunea Natania de pe litoral si aerodromul Kfar Sirkin de lng Petah Tikva. La Kfar Sirkin au distrus un avion de transport Nord" aflat la sol. Dou ore mai trziu, trei avioane de vntoare iraqiene au lansat rachete n directia propriului meu domiciliu de la Nahalal, creznd fr ndoial c era vorba de aerodromul de la Ramat David. N-au cauzat nici

o pagub si s-au ntors n Iraq. De ndat ce au sosit rapoartele cu privire la atacurile aeriene siriene si iordaniene, Motti Hod a ordonat statului su major: Planul Siria si Iordania 323 rapid!" n cteva minute, opt escadrile care erau pe drum spre alte tinte au fost abtute ctre baze aeriene siriene si iordaniene. Astfel, la ora 12,15 P.M., un al treilea val de avioane israeliene a intrat n actiune cu misiunea de a curta sau de a reduce puterea aerian a inamicului. Cincizeci si una de iesiri au fost executate n Iordania, n atacuri asupra celor dou baze aeriene de la Mafrak si Amman, ntreaga fort aerian iordanian, de 28 de avioane, fiind distrus. Pistele aerodromurilor au fost distruse, dar, oricum, nu le mai rmsese nici un avion care s le utilizeze. Siria a pierdut aproape 50 la sut din forta sa aerian 53 de avioane distruse din totalul de 112 n 82 de iesiri asupra bazelor aeriene de la Damir, Damasc, Seikal Marjarial si T-4. Iraqul a pierdut 10 aparate ntr-un atac asupra unui singur aerodrom, 3-H. Propriile noastre pierderi n acest al treilea val au fost de 10 avioane, 5 piloti morti, doi rniti si doi luati prizonieri. Pentru oamenii din forta noastr aerian a fost o zi lung, ncordat si plin de riscuri. A fost ziua lor. Prin planurile strlucite si prin lupt ndrzneat din zori si pn n amurg, ei au asigurat succesul campaniei mpotriva a trei tri. Am fcut primul pas n rzboiul cu Egiptul. Eram acum confruntati cu dou probleme aditionale, care necesitau o rezolvare imediat: natura rspunsului nostru militar dat celorlalte tri beligerante, Siria si Iordania, si cum s-o scoatem la capt cu inevitabila acuzatie pe plan mondial c noi am tras primul foc de pusc". Pe tot parcursul activittii aeriene intensive din prima jumtate a zilei, am cutat s petrec ct mai mult timp posibil la postul de comand al Fortei Aeriene. Motti si ofiterii si superiori din statul-major stteau n primul rnd, n fata unui perete desprtitor din sticl, iar eu stteam chiar n spatele lor. Era un clntnit continuu al echipamentului semnalizator, primindu-se informatie si transmitndu-se ordine, ca si un necontenit du-te-vino al ofiterilor de serviciu. Cu toate acestea totul prea nghetat, orice sunet era nbusit cnd era vorba de manevre critice, permitndu-i lui Motti s se concentreze n tcere, s asculte, s reflecteze, s decid si s emit ordinele sale fatidice. n timp ce urmream raportrile pilotilor, aveau loc schimbri alintoare n starea sufleteasc, nregistrate n tcere de expresia din ochii fiecruia. Ei strluceau cnd auzeam: Dobort un MIG", Sunt lovit, dar e n regul", Revenim la baz". Se ntristau ns cnd auzeam: Sar cu parasuta" sau Nu pot deschide parasuta". Ofiterii de la postul de comand cunosteau pe fiecare om aflat n aer si-1 puteau identifica pe fiecare n parte. Jargonul profesional era economic, concis, uscat. Era limbajul lor, limbajul vietii lor si le ddea sentimentul tangibil a ceea ce se ntmpla n btliile aeriene, ca si cum ei nsisi s-ar fi aflat n carling. Cnd lucrurile mergeau bine aceasta se reflecta 324 ntr-un zmbet scurt. Dar cnd un pilot era lovit, rnit, parasutat, ori cnd ateriza cu parasuta si cuta o ascunztoare n dune, n spatele unei tufe sau printre stnci, gndurile lor erau cu dnsul n orice moment. Elicoptere, un doctor si avioane de vntoare protectoare alergau n ajutorul su. Era ca si cum oamenii de la postul de comand s-ar fi aflat tot timpul mpreun cu dnsul, legati de el printr-o legtur fizic indestructibil. l cunosteam pe Motti de multi ani, asa cum i cunosteam si pe predecesorii si, Ezer Weizman si Dan Tolkowski. Dar Motti si eu mprtseam un fundal comun, Motti fiind si el un fiu al

kibutului Degania. Este adevrat c atunci cnd s-a nscut el, eu deja eram cu printii mei n Nahalal, ns legtura special cu familia sa nu s-a rupt niciodat. Unchiul lui, Zvi Fein, era membru al mosavei Nahalal, iar tatl su, defunct, losif, mi fusese cluz n ajunul actiunii din Siria, din 1941. losif s-a numrat printre primii coloni la Metulla, satul evreiesc din extremul Nord al trii, la granita cu Libanul, el cunoscn-du-i ct se poate de bine pe arabi, obiceiurile si modul lor de viat. El a fost, de altfel, prieten apropiat al multor familii arabe din Galileea, Siria si Liban, n lungile nopti pe care le-am petrecut mpreun, pe cnd m pregteam pentru misiunea mea, el m-a instruit n ceea ce era de fcut si ce nu, n ceea ce era de crezut sau de necrezut atunci cnd mergeam la o operatiune comun cu arabii, nainte de incursiunea Aliatilor n Siria, care se afla pe atunci sub stpnirea regimului de la Vichy, eu mergeam n patrulri de recunoastere peste granit, mpreun cu o cluz arab, iar tatlui lui Motti i era team de cele ce mi se puteau ntmpla n cazul n care eram prins. Dac totul mergea ca pe roate spunea el si rmneam nedetectat, atunci arabul nu m-ar fi trdat, dar dac ddeam de vreo belea, nu se stie ce ar fi fcut. Acum, la postul de comand, privindu-1 pe Motti bnd ap din ulcior si urmrindu-si cu mare febrilitate pilotii n raidurile lor de bombardament asupra bazelor aeriene inamice, nu puteam s nu-mi reamintesc chipul tatlui su care, stnd pe un dmb de pe granita din Nord, astepta cu ngrijorare pn n zori ntoarcerea mea din patrularea nocturn pe teritoriul sirian. ntrebarea cine a tras primul foc" mi-a fost pus n acea dimineat, la ora 8,30, de ctre un membru al Comisiei pentru Afacerile Externe si Securitate din Knesset. Am prsit fr nici o tragere de inim postul de comand al aviatiei, pentru un scurt interval, ca s m ntlnesc cu comisia la Sdeh Dov, aerodromul de la Tel Avi v. Membrii comisiei m asteptau aici ca s lum un avion pentru un tur pe frontul de Nord, asa cum fusese stabilit n sptmna anterioar. Nu revocasem aceast iesire, asa nct s nu dau prilej de bnuial si s nu periclitez pstrarea secretului. Acum, de ndat ce i-am vzut, le-am citit comunicatul redactat cu putin timp mai nainte de ctre purttorul de cuvnt al armatei: Ca si n aceast dimineat, lupte nversunate se desfsoar 325 ntre fortele aeriene si blindate egiptene care nainteaz spre Israel si fortele noastre care caut s le stvileasc". Le-am trecut apoi n revist evenimentele din acea dimineat. N-am dat un rspuns direct la ntrebarea privind prima mpusctur", dar, dat fiind faptul c ei deja auziser opiniile mele cu privire la importanta initiativei si surprizei n btlie, nu le-a trebuit mult ca s ghiceasc adevrul. ntre timp, Radio Cairo a anuntat c forta aerian egiptean a dobort patruzeci de avioane israeliene. Desigur, pretentia aceasta n-avea nici o baz, dar vanitatea si extravaganta arab ne prindeau acum bine. Le-am spus celor preocupati de informarea publicului s nu fac nici o mentiune privind victoriile noastre, cel putin n prima zi, spre a ntretine confuzia n tabra inamicului. Dar nu numai lumea din afar ne interesa. Trebuia s spunem ceva propriului nostru popor si soldatilor nostri, n consecint, primul-ministru a tinut la radio un discurs adresat natiunii, iar eu le-am vorbit trupelor, pe postul de radioemisiune al armatei, spunnd c generalul egiptean Murtagi, comandantul fortelor arabe din Sinai, le spusese oamenilor si c lumea asteapt cu nerbdare rezultatele rzboiului sfnt" dus de ei, cerndu-le s cucereasc prin forta armelor si prin unitate fratern pmntul furat al Palestinei". Soldati ai Israelului am spus , noi nu urmrim scopuri de cucerire. Scopul nostru este s zdrnicim ncercrile armatelor arabe de a ne cuceri tara si, de asemenea, s rupem inelul

blocadei si al agresiunii care ne amenint. Egiptul si-a asigurat ajutorul Siriei, Iordaniei si Iraqului, iar acestea si-au pus fortele sub comanda sa. Egiptul a fost de asemenea ntrit prin unitti armate din Kuwait si Algeria. Arabii sunt mai numerosi dect noi, ns noi i vom nvinge. Suntem o natiune mic, dar puternic, iubitoare de pace, totusi gata s luptm pentru viata si tara noastr. Civilii nostri, din spatele frontului, fr ndoial c sufer. Dar efortul suprem se cere de la voi, cei care luptati n aer, pe pmnt si pe mare. Soldati din Fortele de Aprare ale Israelului, azi sperantele si securitatea noastr depind de voi". Siria si Iordania au intrat si ele n rzboi. La ora 11,45 A.M., iordanienii au deschis foc de artilerie si de mortiere asupra cartierelor evreiesti ale Ierusalimului, dup care a urmat, n scurt vreme, foc de artilerie si de arme usoare de-a lungul ntregii linii de ncetare a focului. O jumtate de or mai trziu, Siria a intrat n actiune cu forta ei aerian, bombardnd orasele Tiberiada si Megiddo. Ostilittile deschide de Iordania ridicau trei probleme. Prima se referea la Ierusalim, care era detinut doar de o brigad de rezervisti, oameni vrstnici: ce actiune s ntreprind si cnd. Cea de a doua problem privea ordinea priorittilor n alocarea fortelor noastre. Trebuia s repartizm pe frontul egip326 tean toate formatiunile necesare obtinerii unei victorii rapide si decisive. De unde, asadar, puteau fi luate unitti care s fie aduse pe frontul de Est? Cea de-a treia problem era cum s protejm populatia noastr civil de focul iordanian. Frontul iordanian, spre deosebire de cel egiptean, se nvecina cu centrele noastre cel mai dens populate: zona Ierusalimului, cmpia de pe coasta Mediteranei si vile lezreelului si Bet se'an. Problema fundamental pus de Siria era dac s rspundem provocrii ei printr-un rzboi total sau s ne limitm la raiduri locale, la bombardamente de artilerie si la lovituri aeriene. Punctul meu de vedere era c dou fronturi erau de ajuns si c, n msura n care acest lucru se dovedea posibil, s evitm un al treilea front. De altfel, n Siria nu exista nici un obiectiv att de vital pentru interesele noastre cum era, de exemplu, sarm el-seikul, cheia liberttii noastre de navigatie la Eilat, ori ca Ierusalimul sau Cisiordania, care erau trup din trupul trii lui Israel, de fapt chiar spiritul su. Dup consultri cu seful Statului-Major General si cu ofiterii si superiori, am finalizat urmtoarele ordine: Forta noastr aerian trebuia s actioneze mpotriva oricrui stat a crui aviatie ne ataca. n zona Ierusalimului, fortele noastre trebuiau s rspund cu foc la focul inamic iordanian, dar fr a bombarda Orasul Vechi. Forte trebuiau s fie pregtite pentru actiune ofensiv n Iordania, att n Ierusalim (Brigada a 10-a), ct si n Nord (unitti ale Comandamentului din Nord). La ora 12,30 P.M. au avut loc consultri cu primul-ministru. El a aprobat directivele mele ca Brigada a 10-a s captureze Muntele Scopus; Forta Aerian trebuia s se ocupe de obiective militare din Iordania si Siria; iar Comandamentul din Nord trebuia s captureze zona Jenin, asa nct s ndeprteze din raza artileriei iordaniene aeroportului nostru Ramat David. Dup ntlnire, seful statului-major m-a ntrebat dac operatiunile din zona Jenin nu puteau include si capturarea labadului, cteva mile spre Vest. Am aprobat. labad este un mare sat arab asezat pe coama unei coline ce domin Valea Dotanului, localitatea avnd att o istorie veche ct si una recent. Aici, acum vreo 3500 de ani n urm, a fost losif vndut de ctre fratii si unor negustori madianiti. si tot aici, n perioada Mandatului britanic, o femeie arab, care aduna vreascuri, a dat peste teroristul fanatic Az-el-Din el-Kassam si prietenii acestuia. Ei erau ascunsi

ntr-o pester, iar femeia i-a trdat britanicilor. Episodul biblic al lui losif, vistorul, a avut un sfrsit fericit", pe cnd banda lui Kassam a fost mpuscat. Timpuri moderne. 327 21 RZBOI n cei zece ani scursi de la Campania din Sinai, din 1956, egiptenii deplasaser forte considerabile n Peninsula Sinai si construiser o serie de bastioane puternice, care s serveasc att scopuri ofensive, ct si defensive. Acelea de lng granita cu Negevul Israelului erau n acelasi timp trambuline de invadare a Israelului de ctre egipteni, precum si bariere mpotriva penetratiei israeliene n Sinai. Fortificatiile localizate adnc n interior erau baze din spatele frontului puse n serviciul pozitiilor naintate, n care se concentrau fortele de rezerv si care alimentau fronturile si asigurau n continuare linii defensive, n cazul n care pozitiile naintate cdeau. Cele mai formidabile bastioane estice erau acelea de pe drumurile care puteau duce n Israel forta de invazie egiptean si care, n acelasi timp, barau accesul la drumurile din Sinai, dac invadatorul era Israelul. Singurele drumuri din Sinai n stare s suporte vehicule de lupt grele erau acelea din jumtatea nordic a peninsulei, o vast ntindere de desert nisipos, acoperit de dune perfide, dar si de coline si vi seci. Acesta era principalul teatru de btlie din Sinai, distinct de jumtatea sudic, triunghiular, muntoas si de netrecut. Aceast parte sudic este mrginit de Golful Suez la Vest si de Golful Aqaba la Est. Localitatea sarm el-seik, de lng extremitatea triunghiului, era n mod normal accesibil doar pe drumul de coast din lungul trmului estic al Golfului Suez. Doar efortul, tenacitatea si ingeniozitatea au fcut capabil a noastr Brigad a 9a s-si croiasc drum de-a lungul trmului impracticabil al Golfului Aquaba, n 1956, surprinzndu-i astfel pe egiptenii din sarm el-seik. Dar chiar si n jumtatea nordic a Sinaiului, drumurile principale se limiteaz la dou, cel nordic si cel central, la care se adaug unul subsidiar, dificil, mai la Sud. Aceste drumuri sunt legate ntre ele prin drumuri secundare si poteci anevoioase. Spre a se pzi de ptrunderea fortelor israeliene pe soseaua din Nord, care duce, de-a lungul coastei Mediteranei, pn la 328 Kantara, la Canalul Suez, egiptenii au construit o baz fortificat la Rafa, n coltul nord-estic al Sinaiului si la captul sudic al Fsiei Gaza. Dar aceasta poate fi si o trambulin pentru o ptrundere a egiptenilor pe coasta maritim din Sud a Israelului. De fapt, prin Rafa si Fsia Gaza au invadat egiptenii noul stat Israel, n 1948. Spre a bara drumul Israelului pe axa central, ctre Ismailia, oras de pe malul vestic al Canalului, Egiptul a construit un ciorchine de baze fortificate la Abu Ageila si lng Um Katef. Dar, pe de alt parte, o fort egiptean de invazie ar putea utiliza Abu Ageila pentru a ptrunde n Israel si a ameninta Beerseba. Baze au fost construite si la Kusseima, la Sud de Abu Ageila, precum si mai la Sud, la Kuntilla. Amndou ofer acces ctre soseaua din Sud, care ajunge la Port Tewfik, pe Canal, ca si la orasul Suez, la captul sudic al Canalului Suez. Att Kusseima, ct si Kuntilla, mai ales, puteau servi unei forte egiptene cu tinta Eilat. Aceste bastioane egiptene de frontier erau mari localitti din sistemul defensiv, situate n general la douzeci de mile n interior, n centrul lor se gseau puternice fortificatii, ntrite de pozitii de artilerie si de tunuri antitanc, de cuiburi de mitralier, de detasamente de tancuri si lungi siruri de transee, fiind nconjurate de ntinse cmpuri minate. De paz la toate cile de acces se gseau avanposturi, ele nsele fiind reproducerea n miniatur a bastionului central. Mai departe, spre Canal, la anumite intervaluri de-a lungul soselei, aceasta era de obicei ncrucisat

de drumuri sau poteci laterale, de la alte fortificatii si baze militare. n ajunul a ceea ce avea s devin cunoscut drept Rzboiul de sase Zile, nu numai c aceste bastioane erau echipate cu efective extrem de puternice, ci n ele continuau s aib loc uriase concentrri de divizii de blindate si infanterie, revrsate n Sinai n precedentele trei sptmni. Planul fundamental de atac israelian era strpungerea bastionului Rafa din sectorul nordic si al bastionului Abu Ageila din sectorul central, prin naintarea ctre acestea din directii neasteptate si n moduri surprinztoare; avansarea prin brese si angajarea btliei cu inamicul n ariergarda acestuia; naintarea rapid ctre Canalul Suez, capturnd sau ncercuind bazele inamice de pe parcurs, angajnd lupte cu blindatele inamice si atrgnd n capcan fortele rmase n Sinai, prin tierea drumurilor de salvare; si asigurarea drumului terestru la sarm el-seik, pentru ridicarea blocadei Golfului Aqaba. Ofensiva mpotriva egiptenilor din Sinai a fost executat de trei divizii de soc comandate de generalii-maiori Israel Tal, Ariei saron si Avraam lofe, sub coordonarea GOC al Comandamentului din Sud, generalul-maior lesaiahu Gavis (saike). 329 RZBOIUL DE sASE ZILE: FRONTUL SUDIC MAREA MEDITERAN l Lancaro d* trup aeropurtat Li~_" l----MAREA ROsIE 330 n timp ce forta aerian israelian si ddea loviturile, n dimineata zilei de luni 5 iunie, forta lui Tal, opernd n sectorul nordic si avnd drept vrf de lance brigada blindat a lui smil Gonen (Gorodis), a pus pe fug o divizie egiptean, a strpuns fortificatiile de la Rafa, a deschis drumul de pe coasta Mediteranei, a capturat cartierul general di vizionai si a ajuns n apropierea El Arisului n amurg, nfrngerea puternicului bastion Rafa a luat o ntreag zi de lupt crncen. Printr-o miscare de cleste executat de dou brigzi, forta blindat a lui Gonen asaltnd din Nord, cu parasutistii lui Raful Eitan, precum si o unitate de infanterie si alta blindat, care au fcut o ampl miscare de nvluire printre dunele de nisip, atacnd din Sud. O lupt crunt s-a dat n acea zi si la una din bazele de pe soseaua spre Vest, nainte de El Aris. Acest oras a czut a doua zi, la fel ca si aerodromul, care a fost imediat utilizat de avioanele noastre. Din El Aris, o unitate de recunoastere si parasutistii, pe autoblindate, au pornit n vitez spre Canalul Suez, n timp ce unittile blindate au avansat s atace inamicul n inima Sinaiului si s fac jonctiunea cu celelalte forte ale noastre care strpunseser sectorul central. Strpungerea n acest sector a fost realizat de forta de soc a lui saron. Printr-o operatiune nocturn complex, care a necesitat o meticuloas crono-metrare si coordonare ntre blindate, infanterie si parasutisti, saron si-a lansat atacul asupra pozitiilor fortificare de la Um Katef, ajungnd la rscrucea de la Abu Ageila cu o or nainte de miezul noptii. Trupe purtate de elicoptere au fost lansate n spatele liniilor inamice si au distrus mai multe baterii de artilerie care bombardau mprejurimile localittilor Um Katef si Abu Ageila. O brigad de infanterie s-a furisat printre dune si sub foc puternic, de unde s-a npustit n lungile transee ale fortretei, pe care le-a curtat printr-o lupt nversunat, corp la corp. O unitate blindat a angajat o btlie cu tancurile n interiorul fortretei Um Katef, n timp ce un alt batalion de tancuri a avansat spre Vest si apoi a fcut stnga-mprejur, intrnd n Abu Ageila din ariergard, nainte ca btlia s se fi terminat, o brigad blindat din forta de soc a lui lofe a executat o operatiune complicat, n

perfect coordonare cu saron, de miscare prin liniile acestuia si de presiune exercitat n directia Vest. Aceasta a ajuns repede din urm o brigad similar din forta lui lofe, ale crui tancuri, chinuitor conduse pe terenul refractar dintre sectoarele nordic si central, au aprut dincolo de punctele ntrite naintate ale inamicului. Faza de strpungere s-a terminat n exact dou zile, trupele noastre avnd acum spatiu de manevrare si npustindu-se asupra fortelor si bazelor inamice, n timp ce naintau vijelios spre Canal. Dar btliile de strpungere au fost n realitate extrem de dure. Egiptenii din bastioane nu fuseser luati prin surprindere. Ei erau pregtiti pentru asaltul nostru si dispuneau de tot armamentul si 331 de toate instalatiile defensive menite s-i fac fat. Ei au fost nfrnti deoarece cele trei divizii de soc ale noastre au demonstrat capacitate de lupt superioar n special n dou privinte. Mai nti ndrjirea inexorabil de a nainta si a cuceri obiectivul, n pofida tuturor dificulttilor: pierderi grele, inferioritate numeric, iar uneori chiar cunoasterea faptului c munitia si combustibilul erau pe terminate, n al doilea rnd, ndemnarea profesional: strnsa cooperare dintre blindate, artilerie, infanterie si genisti; acuratetea focului si utilizarea sofisticat a terenului; si flexibilitatea n desfsurarea luptei, capacitatea de a face schimbri rapide, n functie de mersul btliei. Acest factor de nalt capacitate profesional includea si priceperea, demonstrat de toate cele trei forte de soc, de a avansa prin dunele de nisip, n zone pe care egiptenii le considerau de netrecut. Acest factor a avut o mare greutate n plnuirea general a btliilor. Pe la sfrsitul celei de a doua zile, egiptenii din pozitiile avansate, care nu fuseser ncercuiti, au nceput a se retrage, dnd curs unui ordin de retragere primit de la Cairo. Cnd am aflat c trupele inamice din sarm el-seik au nceput s plece, am avansat repede data pe care o stabilisem pentru capturarea localittii si am decis s expediem o unitate de parasutisti, fr a mai astepta ca fortele noastre terestre s asigure calea rutier. La ora l P.M., n ziua de 7 iunie, elicopterele cu parasutistii au ajuns la sarm el-seik. Zburnd n jurul acestuia, ele au vzut torpiloare israeliene ancorate la chei. O fort naval comandat de colonelul Botzer (Ceta") a ajuns aici la ora 11,30 A.M., a gsit portul gol si a debarcat dou detasamente pe trm. Trei sferturi de or mai trziu, drapelul Israelului a fost nltat pe acoperisul spitalului pe care l creaser unittile UNEF, nainte de a fi date afar de Nasser. Primii prizonieri inamici din zon au czut n minile marinarilor israelieni. Un grup de comando format din treizeci si trei de egipteni, care stpniser insula Tiran, au fost prinsi, cu tot cu armele lor, pe cnd ncercau s fug n Egipt cu dou ambarcatiuni de pescuit. Tocmai n acest mod fericit si nedramatic a fost renltat drapelul Israelului la sarm el-seik, blocada golfului a fost ridicat, iar unul din principalele obiective ale campaniei a fost atins. n seara zilei de 7 iunie, am auzit c Consiliu] de Securitate era pe cale s se ntruneasc ntr-o sesiune de urgent si c era probabil ca, sub presiune sovietic, s impun o ncetare a focului pentru dimineata urmtoare. Am avut consultri grabnice, iar Statul-Major General a emis ordine, la ora 10 P.M., ca dou divizii de soc s avanseze imediat la Canal, precum si la Ras Sudar, pe trmul estic al Golfului Suez. Divizia lui Tal trebuia s opreasc retragerea 332 fortelor egiptene pe malul vestic al Canalului, iar divizia lui lofe trebuia s asigure legtura continu cu unittile noastre din sarm el-seik. Una din unittile lui Tal a pornit la ora unu dup miezul noptii, iar naintea zorilor a ajuns la zece mile de Canalul Suez. I-a urmat brigada de parasu-tisti. Dup o btlie cu o puternic unitate egiptean de comando, compus din parasutisti, tancuri grele si artilerie, oamenii nostri au ajuns

la Canal, capturnd Kantara Est. Ei au avansat spre Sud si la ora 7,30 A.M., n ziua de 9 iunie, au ajuns la rscrucea Ismailia si la Podul Firdan. sapte ore mai trziu li s-a alturat aici o unitate blindat din divizia lui Tal, care si tiase calea prin sectorul central, capturnd marea baz inamic Bir Gafgafa si sfrmnd concentrarea de blindate egiptene din zon. O dat ce trupele noastre au ajuns la Podul Firdan, aceast cale de retragere a trupelor egiptene peste Canal era acum ferecat. ntre timp, una dintre brigzile lui lofe se repezise ctre Sud n urmrirea inamicului care se retrgea ncercnd ca, prin Trectoarea Mitla, s ajung la Canal. Drumul era presrat cu vehicule inamice arse care fuseser atacate din aer, precum si cu mine necurtate, plantate n grab de egiptenii fugari. Cnd prima unitate i-a ajuns din urm, sute de tancuri, transportoare blindate si alte vehicule de transport inamice se miscau n lungi convoaie ctre Mitla. Un batalion a tiat-o scurt, pe o potec dificil, si a blocat intrarea n Trectoarea Mitla cu nou tancuri. Multe formatiuni egiptene apucaser s intre n trectoare nainte de blocarea acesteia. Unele s-au strecurat prin ea, dar un mare numr au fost atacate de forta noastr aerian, iar trectoarea a devenit un urias cimitir de vehicule de lupt inamice. Dar multe alte vehicule din unittile de ariergard ncercau s forteze trecerea prin barier atacnd frontal. Mica unitate de blocare format din nou tancuri, care numai n dimineata urmtoare a fost ntrit de alte zece, a luptat cu o drzenie extraordinar si a pstrat trectoarea blocat de la ora 5 P.M., ziua de 7 iunie, pn la ora nou din ziua urmtoare, cnd a fost nlocuit de o alt unitate. Divizia lui lofe a capturat trectorile Mitla si Gidi si a naintat spre Canal, dup ce a dat aprige btlii de tancuri cu unitti egiptene bine desfsurate, care au luptat drz ca s ne opreasc si s le dea camarazilor lor fugari sansa de a scpa. Una dintre brigzi a pornit apoi spre Sud, de-a lungul trmului estic al Golfului Suez. Divizia de soc a lui saron, dup btliile de strpungere, s-a repezit spre Sud si Sud-Vest, urmrind si distrugnd blindatele egiptene care se retrgeau. Dup o mare ambuscad n care au czut tancurile inamice la Nakl, pe soseaua sudic, unittile sale au avansat spre Mitla. 333 Fsia Gaza a fost atacat din prima zi a rzboiului, desi eu m opusesem unei asemenea actiuni n prima faz, deoarece credeam c fsia avea s fie izolat si c se va preda fr btlie de ndat ce Rafa si El Aris aveau s fie cucerite. Dar dup ce unitti inamice au deschis foc de artilerie asupra unor asezri israeliene de la granit, GOC al Comandamentului din Sud si seful statului major au insistat ca fsia s fie capturat imediat. Ocuparea ei a luat mai bine de dou zile. Btlia pentru Gaza putea fi evitat. ncheierea cuceririi ntregului Sinai a fost marcat, n seara zilei de smbt 10 iunie, la Abu Zneima, un mic sat de pescari de pe trmul estic al Golfului Suez, sat n care au fcut jonctiunea o unitate a noastr pornit de la Ras Sudar si parasutistii lansati la sarm el-seik, care s-au deplasat spre Nord. n drumul lor, parasutistii au capturat portul E-Tor si au luat controlul asupra puturilor de petrol de la Abu Rudeis. Jonctiunea ar fi trebuit s aib loc cu patruzeci si opt de ore mai devreme, iar cnd am sosit la Abu Zneima eram furios din cauza acestei ntrzieri, pe cnd satul de pescari era senin si relaxat, n urnrncu mai bine de 3500 de ani, de aici porneau vase ncrcate cu turcoaz de la carierele de lng Serabit el-Kadem, destinat decorrii palatelor construite de faraonii egipteni. Dup patru zile de btlie sngeroas, de nfrngere si de soc traumatic, trit att de soldatii si pe cmpul de lupt, ct si de superiorii lor fie politici, fie militari Nasser a acceptat ncetarea focului. Aceasta a avut loc joi 8 iunie. Nasser si sefii armatei sale nu reusiser s citeasc intentiile Israelului de a reactiona la blocada sa naval, cu toate c semnele erau

evidente. Ar fi trebuit s le fie clar, ndeosebi dup instituirea Guvernului de Unitate National, c Israelul era constrns s sparg blocada prin capturarea Strmtorilor Tiran, ceea ce putea fi fcut doar printr-o btlie prealabil n inima Sinaiului. Cu toate acestea, egiptenii erau convinsi c Israelul nu va ndrzni s treac la actiune. Nasser avea s aud cu urechile sale c rzboiul a nceput, auzind zgomotul exploziilor provocate de atacul asupra aerodromului Cairo Vest. Comandantul armatei sale, generalul Amer, a putut-o vedea cu ochii si, privind stlpii de fum ridicati de la baza aerian Abu Suweir. Nici Nasser si nici comandantii armatei sale n-au reusit s sesizeze planul operational al Israelului dup ce btlia se declansase. si nu au reusit s judece n mod corect evenimentele de pe cmpul de lupt, adesea neconstienti-zndu-le dect cnd era prea trziu ca s ia contramsuri. n sfrsit, ei nu au reusit s-si revin dup socul loviturii noastre aeriene preemptive. Efectul socului a fost mai mult psihologic dect operational n deschiderea fazelor rzboiului, ntruct, desi Israelul pusese stpnire pe cer, orasele Egiptului nu 334 erau bombardate, iar unittile blindate egiptene de pe front puteau lupta chiar si fr suport aerian. n noaptea zilei de joi 8 iunie, ora 9,35, secretarul general al ONU, U Thant, a spus Consiliului de Securitate c reprezentantul egiptean tocmai i notificase faptul c Egiptul acceptase ncetarea neconditionat a focului. Aceasta nsemna o total rsturnare a pozitiei de pn n acel moment a Egiptului. Doar cu sapte minute mai nainte, reprezentantul sovietic venise cu un proiect de rezolutie care cerea nu neconditionata ncetare a focului, ci retragerea fortelor israeliene pe liniile din 1949. Iar cu douzeci si patru de ore mai nainte, Nasser i informase pe presedintii Algeriei, Iraqului si Siriei, ca si pe regele Iordaniei, c Egiptul nu va opri lupta atta timp ct un singur soldat israelian nc mai rmnea pe pmntul egiptean. El a fcut aceast declaratie la o or si jumtate dup ce Consiliul de Securitate adoptase rezolutia care cerea acceptarea ncetrii focului de ctre toate prtile beligerante, intrnd n vigoare din ziua de 7 iunie, ora 10 P.M. Nasser nu rostise vorbe goale. El realmente dorea s continuie lupta si credea c o si poate face. n aceeasi noapte, naltul Comandament de la Cairo a ordonat fortelor egiptene s lanseze un contraatac mpotriva armatei israeliene, iar una dintre unitti a ncercat cu adevrat s-o fac. Nasser a devenit dureros de constient de adevrata stare a lucrurilor abia n noaptea zilei de 8 iunie, cnd a aflat c localitatea Kantara Est czuse si c fortele sale din Sinai fugeau cuprinse de panic, nemaiexistnd nici o sperant de stabilire a unei linii defensive. A fost momentul n care si-a instruit reprezentantul la ONU s accepte ncetarea focului. Trupele noastre se aflau deja la Canal atunci cnd Egiptul a acceptat ncetarea focului. Cu toate acestea, am considerat c, dup rzboi, puteam stabili o linie la o oarecare distant de Canal. Doream o linie care s mpiedice Egiptul de a-si reintroduce fortele armate n Sinai, dndu-i ns posibilitatea de a mentine viata normal n zona Canalului. Dup ce am capturat Kantara Est, am cerut o consultare cu primul-ministru si cu seful statului-major, la care s-a decis ca fortele noastre s stationeze la dousprezece mile si jumtate de Canal. Dar au intervenit dou noi evenimente, n primul rnd, n pofida acceptrii de ctre Egipt a ncetrii focului, rmsite ale fortelor sale continuau s hrtuiasc unittile noastre la Est de Canal, n al doilea rnd, America era pe cale de a introduce la Consiliul de Securitate o rezolutie care cerea fiecrei prti s-si deplaseze fortele la sase mile de Canal, iar noi am gndit c era bine s avem o zon din care s ne retragem, n consecint, Statul-Major General israelian a adus o corectare la ordinul su anterior, spunnd c numai dup ncetarea luptelor va intra n vigoare noua desfsurare. 335

La scurt timp dup debutul loviturii noastre aeriene mpotriva bazelor aeriene egiptene, n dimineata zilei de luni 5 iunie, Israelul a trimis un mesaj regelui Hussein al Iordaniei, recomandndu-i s se abtin de la acte ostile mpotriva noastr, caz n care nu va avea parte de nici o daun. Mesajul i fusese transmis prin generalul norvegian Odd Bull, comandantul UNTSO (United Nations Truce Supervision Organization). Rspunsul lui Hussein ne-a venit doar dup ora 11 A.M. El spunea c dat fiind faptul c am atacat Egiptul, trebuie s primim replica aviatiei iordaniene. La scurt timp dup aceea, avioanele Hunter" iordaniene au atacat tinte din Israel. Iordania a efectuat imediat dup aceea bombardamente de artilerie asupra prtii israeliene a Ierusalimului si a altor centre israeliene, precum si asupra aeroportului international de la Lod. La ora l ,55 P.M. am primit un telefon de la generalul Bull, care ne-a spus c cldirea cartierului su general din suburbiile sudice ale Ierusalimului, dintre liniile israeliene si iordaniene, fusese ocupat de armata iordanian. O unitate a Ligii Arabe intrase n zona demilitarizat si luase sub control ntregul complex al Natiunilor Unite. Nu mai aveam acum dect optiunea de a angaja o actiune pe scar mare mpotriva Iordaniei, orict de greu ne venea s abatem resurse de la btlia din Sinai. Forta noastr aerian a reactionat rapid la atacurile aeriene si n cteva ore forta aerian iordanian a fost lichidat. Generalul-maior Uzi Narkiss, GOC al Comandamentului Central, a cerut permisiunea de a relua cldirea UNTSO si de a captura un sat arab care izola partea arab a Ierusalimului de Betleem si de Hebron. Mai trziu, unitti din cadrul Comandamentului din Nord au strpuns liniile iordaniene din zon, intrnd n Samaria si capturnd mai multe pozitii naintate ale Legiunii Arabe. Campania pe acest front trebuia acum s continue cu toat puterea, iar punctul focal, geografic si politic, era desigur Ierusalimul, divizat, din 1948, n dou, o jumtate arab si alta evreiasc, Orasul Vechi aflndu-se n minile arabilor. O brigad blindat din rezervisti, comandat de colonelul Uri Ben-Ari, a fost, drept urmare, adus la zece mile Vest de Ierusalim, iar o brigad de parasutisti, tot din rezervisti, comandat de colonelul Motta Gur, care astepta lng un aerodrom s fie luat pentru o lansare operational n Sinai, a fost, n loc de aceasta, ndrumat spre Ierusalim. n timp ce aceste unitti erau n miscare, eu nsumi m gseam n drum spre Ierusalim, unde trebuia s-mi ndeplinesc o ndatorire constitutional. Numirea mea ca ministru al aprrii, patru zile mai nainte, necesita aprobarea oficial din partea Knessetului, iar eu trebuia s depun jurmntul de la tribuna adunrii parlamentare, ceea ce fusese stabilit pentru acea dup-amiaz. Dar cnd am ajuns la Knesset, Ierusalimul evreiesc era supus bombardamen336 tului de artilerie si toat lumea era n adposturi. Am umblat fr rost ctva timp, apoi mi-am pierdut rbdarea si m-am ntors la Marele Cartier General. Am fost informat n acea noapte c Knessetul se ntrunise mai trziu si c aprobase numirea de noi ministri. Puteam s depun jurmntul la un timp potrivit, dup rzboi. Singurii membri ai Knessetului care au votat mpotriv au fost cei patru membri ai Partidului Comunist. Unul dintre ei, Taufiq Toubi, un arab, a strigat atunci cnd a fost anuntat rezultatul votrii: Aceasta nseamn c patru membri favorizeaz pacea si condamn rzboiul!" Aceste cuvinte ale ntelepciunii el a trebuit s le urle ca s poat birui zgomotul produs de explozia obuzelor artileriei iordaniene! n timp ce Knessetul se reunea, brigada lui Ben-Ari strpungea pozitiile iordaniene de pe colinele de la Vest de Ierusalim. Ea si-a continuat naintarea n cursul noptii, croindu-si calea spre a ajunge la Ierusalim din Nord, ajungnd lng enclava de la Muntele Scopus, care domin Orasul

Vechi, a doua zi, 6 iunie, la amiaz. Aici s-a ntlnit cu supravietuitorii batalionului de parasutisti care si tiaser cu mari pierderi calea spre Muntele Scopus, care se ntinde n suburbiile detinute de arabi si face legtura cu partea evreiasc a Ierusalimului. Parasutistii lui Motta Gur au intrat n actiune la ora 2,30 A.M., asadar n noaptea zilei de 6 iunie, fr s fi avut timp pentru recunoastere, din cauza grabei cu care le fusese dat misiunea. Prima lor sarcin era s-si croiasc drum spre culmile dominante ale Muntelui Scopus si Muntelui Mslinilor, n acest scop ei au trebuit s dea asalturi frontale asupra complexului scolii Iordaniene de Politie, care s-a dovedit a fi un adevrat fort, situat exact pe linia care separ o suburbie arab de una evreiasc, dup care au luat cu asalt formidabila fortificatie cunoscut sub numele de Dealul Munitiei, n frunte cu ofiterii, compania de asalt, sub un foc ucigtor, a cucerit scoala de Politie. Suferind pierderi n fiecare minut, trupele de asalt si-au tiat drum prin patru garduri, au intrat n transeele periferice, le-au curtat n lupta corp la corp si au cucerit obiectivul. Fr a zbovi, urmati de celelalte unitti ale batalionului, au alergat la Dealul Munitiei si au avansat spre acest bastion. Protejat de groase ziduri din piatr si completat cu buncre si ambrazuri pentru mitraliere de jur-mprejur, bastionul numra patruzeci de guri de foc. Dar parasutistii erau antrenati pentru biruirea tuturor obstacolelor posibile. S-a vrsat snge pentru fiecare pas fcut nainte, dar oamenii nostri n-au dat napoi, au luptat n transee, buncre si la gurile de foc inamice. Ultimul post inamic a fost capturat n dimineata zilei de 6 iunie, la ora 6,15. 337 Btlia pentru Dealul Munitiei a fost cea mai dur din rzboiul mpotriva iordanienilor. Au luat parte la ea cei mai buni oameni din Fortele de Aprare ale Israelului, iar douzeci si unu au fost ucisi. Mai mult de jumtate dintre soldati si majoritatea ofiterilor care au luptat la Dealul Munitiei si la scoala de Politie au fost rniti. Nu numai dificultatea capturrii obiectivelor, nu numai pretul mare ce a fost pltit, dar si eroismul manifestat de fiecare lupttor a fcut ca aceast btlie s fie de neuitat si i-a dat un loc nepieritor n analele militare ale Israelului. Cnd am ajuns la Muntele Scopus, curnd dup aceea, Uzi Narkiss mi-a spus c dup-amiaz parasutistii urmau s atace cldirea Augusta Victoria, situat ntre Muntele Scopus si Muntele Mslinilor, n scopul de a ajunge la drumul Ierihonului, tind n felul acesta Ierusalimul de teritoriul de la Est. Dar din cauza unor nefericite accidente, n care am suferit pierderi grele, atacul a trebuit s fie amnat pn n dimineata urmtoare, timp n care unitatea iordanian s-a retras si a fugit peste Iordan. Odat cu ocuparea de ctre noi a cldirii Augusta Victoria, n dimineata zilei de miercuri 7 iunie, si odat cu controlul asupra drumului Ierihonului, ncercuirea Ierusalimului era complet. De la locul de observatie din piata situat n fata Hotelului Intercontinental de pe Muntele Scopus, comandantul de brigad Motta Gur a dat ordin unui batalion al su s nainteze spre Poarta Leilor si s intre n Orasul Vechi. Acesta s-a avntat prin poart, a apucat-o la stnga la Muntele Templului si, de acolo, la Zidul Vestic. Pe cnd acest batalion intra n Orasul Vechi pe la Est, Brigada Ierusalim a lui Eliezer Amitai tocmai intra pe la Sud, prin Poarta Blegarului. Soldatii si erau n ntrziere cu o jumtate de or, deoarece au fost nevoiti s captureze mai multe pozitii arabe si s curete minele dintre Muntele Sionului si Biserica lui Petru din Gallicantu. Curnd dup aceea am intrat eu n Ierusalimul eliberat si am vizitat Zidul Plngerii. Brigada blindat a lui Uri Ben-Ari, dup ce si-a ncheiat misiunea la Ierusalim, trziu dupamiaz a capturat localitatea Ramalla, situat la Nord de Ierusalim. A doua zi brigada a pornit-o spre Est si a cucerit lerihonul, aproape fr rezistent inamic. Orasul era plin de soldati iordanieni si de vehicule de transport ce se nghesuiau s se retrag spre Est spre podurile de

peste Iordan, iar cnd tancurile israeliene au aprut n localitate, toti au nceput s fug spre ru cuprinsi de panic. Unitti ale brigzii au trecut Iordanul si au ocupat pozitii pe malul estic. Faptul acesta a inspirat un urgent si iritat mesaj adresat nou de ambasadorul Statelor Unite. Evident, guvernul iordanian l convocase pe ambasadorul american la Amman si 1-a informat c fortele noastre trecuser Iordanul cu scopul de a captura Ammanul si Es-Salt. 338 RZBOIUL DE sASE ZILE: FRONTUL CENTRAL 339 Imediat am dat ordin Statului-Major General ca brigada s revin pe malul vestic al Iordanului si s arunce podurile n aer. Lucrul acesta trebuia s demonstreze intentia noastr de a ne tia de malul estic al rului. Atinsesem acum limita estic a btliei noastre. Dar de data aceasta, spre deosebire de cele ntmplate cu losua, n urm cu 3300 de ani, aceasta marca sfrsitul si nu nceputul campaniei37. lerihonul, orasul palmierilor", cum l numeste Biblia, este cel mai vechi oras din lume, datnd din Era Neolitic. Primii si locuitori au fcut constructii din piatr si au cldit un zid de protectie si turnuri de straj. Cu uneltele lor primitive, pe un pmnt argilos, cu ajutorul unui sistem de irigatii, au fcut agricultur. Acesta este locul cel mai slab populat de pe glob. Peisajul nconjurtor este arid, paraginii, decolorat si pustiu. Dar lerihonul nsusi este binecuvntat cu izvoare si pare s pluteasc ntr-un ghiol de iarb luxuriant. Acesta este acelasi lerihon unde prostituata Rahab le-a ascuns pe iscoadele lui losua si unde Elisa a fcut n mod miraculos ca apa puturoas s fie potabil: Izvorul lui Elisa exist si n ziua de azi. Care cuceritor n-a rvnit la aceast oaz? Cine nu stie ct de des a fost orasul acesta distrus? ntotdeauna, ns, a fost readus la viat. Izvoarele de ap dulce s-au dovedit mai durabile dect fortele distrugerii. n acea dup-amiaz a zilei de miercuri 7 iunie a avut loc si o alt btlie, de tancuri, care a fost mult mai dramatic. Aceasta a dus la cucerirea orasului Nablus, de lng biblicul sehem. n aceast btlie s-a distins un tnr locotenent care, cu ale sale patru tancuri usoare, a atacat o coloan blindat iordanian de tancuri mai puternice Patton", distrugnd sapte din ele, plus un transportor blindat, un jeep, un tun cu recul si un autocamion ncrcat cu soldati iordanieni. n acea miercuri, cu putin timp nainte de amiaz, Comandamentul Central a raportat la Marele Cartier General c a sa Brigad Ierusalim a fcut jonctiunea cu Comandamentul din Sud, naintnd la Sud de Ierusalim si punnd stpnire pe Betleem, Hebron si Daharia. M-am ntlnit numaidect cu Uzi Narkiss n Ierusalim si, mpreun cu el, m-am deplasat la Hebron. Trecnd vechea frontier dintre Ierusalim si Betleem, trebuia s fim atenti s tinem poteca ce fusese curtit prin cmpul minat. Dar dup aceasta aproape c nu era semn de rzboi. Dealurile Hebronului erau n floare, n timp ce n acel timp al anului vile erau prjolite de soare, iar cmpurile se uscau, aici nc era primvar. Totul era verde si proaspt, n afar de vehiculele militare, pe drumuri nu exista circulatie, iar n dumbrvi si podgorii fermierii si 340 vedeau de treburile lor obisnuite. Fiecare palm de pmnt dintre stnci era cu grij ngrsat si plantat cu vit de vie, mslini si smochini. Am trecut pe la Gropile lui Solomon, iar apoi ne-am dus la blocul Etion, acel grup de kibuturi religioase care fusese distrus de arabi n 1948. De fapt nu mai rmsese nimic din cele patru asezri evreiesti, n locul lor, arabii ridicaser campamente militare si o moschee. Privind mprejur si reflectnd la cele ntmplate pionierilor nostri de acolo, eram absolut sigur c noi kibuturi vor rsri curnd n acel loc. si, ntr-adevr, cteva luni mai trziu, a nceput restaurarea,

oper a copiilor membri fondatori care fuseser ucisi n 1948. Ei erau hotrti s cldeasc locuinte si scoli, s cultive din nou cmpurile si s creasc copii pentru care blocul Etion s fie o cas vesnic. Ne-am dus apoi la Hebron. Acesta era sub stare de alarm. Strzile erau pustii. Moscheea de deasupra Pesterii Macpela, locul nmormntrii patriarhilor evrei, era pzit de un singur soldat, care interzicea intrarea acolo a celorlalti soldati. Dat fiind faptul c jeepul nostru a rulat n vitez spre intrare si a stopat acolo cu scrsnet de frn, santinela s-a alertat si a ntors pusca spre noi, strignd: Intrarea oprit!" Ne-a artat apoi un semn pus pe us de oamenii nostri, care arta c acolo era un loc sfnt interzis militarilor. Era ct pe ce s ne ia la rost vznd c nu miscm de acolo, cnd deodat i s-a pus un nod n gt, bgnd de seam, binenteles, cu cine avea de-a face. Cu pusca nc n mn, a agitat-o spre mine si a spus: Cred c totul e n regul cu dumneavoastr. Puteti intra". I-am multumit, am urcat treptele si am ptruns n cldire. Era pentru prima dat cnd intram acolo. Intrarea n pestera Patriarhilor fusese interzis evreilor. Sub stpnirea musulman, li se ngduia s urce doar cele sapte trepte din afara cldirii, iar de acolo puteau privi printr-o gaur, ntrezrind grotele de dedesubt. Noi am psit dincolo de cele sapte trepte si am intrat n vestibul. La stnga se gsea camera de rugciune musulman. La dreapta se gseau mormintele traditionale ale patriarhilor Avraam, Isac si lacov si ale sotiilor lor. Desigur, m emotiona ideea c evreii aveau s poat vizita din nou unul din locurile sfinte la care accesul le fusese interzis timp att de ndelungat. Dar nu puteam spune c eram impresionat de actuala arhitectur a amplasamentului. Biblica Pester Macpela, pe care Avraam o cumprase cu patrii sute de sicii de argint" de la Efron, fiul lui tohar", ca teren de nmormntare", fr nici o ndoial c fusese o pester tipic, scobit n stnca cenusie de pe povrnis, desupra unui lan de orz. Dar nimic din cldire nu sugera lucrul acesta. La dou mii de ani dup moartea lui Avraam38, n timpul perioadei crestine, locul de nmormntare originar evreiesc a devenit loc al unei biserici, 341 iar mai trziu, o dat cu nasterea Islamismului, biserica a fost transformat n moschee. Dar nu numai stilurile bizantin, cruciat si mameluc si-au imprimat aici caracterele. Chiar si uriasa cldire dreptunghiular ridicat n timpul perioadei lui Irod, n secolul I .Chr., nu reuseste s evoce imaginea ciobanilor nomazi. Am hotrt ca s fie fcute reglementri, n sensul ca att evreii ct si musulmanii s poat veni s se roage si s aduc omagiu acestui loc sfnt. La sosirea mea observasem c un steag israelian flutura pe cldire. Am ordonat s fie dat jos de acolo. Steagul trebuia s fluture pe cldirea sediului guvernatorului, nu pe acoperisul unui mormnt sacru. Steagul a fost ndeprtat. Pe parcursul acestui tur, i-am dat GOC al Comandamentului Central directiva politic de a actiona n concordant cu intentia noastr de a ntemeia asezri evreiesti permanente n zonele Muntelui Hebron si Ierusalimului. Mai n Nord, pe directia Ramalla, Nablus si Jenin, trebuia s stabilim campamente militare, asa nct s putem mentine, cu o fort mic, frontul de pe rul Iordan. Deocamdat, numai Iordania si Israelul si anuntaser dispozitia de a accepta ncetarea focului. Egiptul si Siria au refuzat s dea ascultare rezolutiei Consiliului de Securitate. Noi am cerut o ntlnire cu reprezentantii Libanului, considernd c timpul era acum copt pentru convorbiri cu ei. Dac si ei erau dispusi s semneze un tratat de pace cu noi, poate c era posibil s purtm tratative n vederea unor reglementri utile. Ei au respins propunerea noastr, declarnd c Libanul era, n mod oficial, n stare de rzboi cu Israelul. Aceasta nsemna c nici mcar Acordul de Armistitiu, care exista ntre noi din anul 1949, nu mai era valid.

Iesirea rapid din campanie a Iordaniei a avut dou efecte importante. Cel imediat era militar, noi fiind capabili s ne transferm fortele de pe frontul iordanian pe cel sirian. Al doilea efect era politic: palestinienii din Cisiordania nu luaser parte la rzboi. Cele mai multe btlii s-au desfsurat n afara zonelor populate, asa nct ciocnirile au avut loc ntre fortele armate profesioniste ale Iordaniei si armata israelian. Aproape nici o pagub nu a fost suferit de locuitorii civili din ludeea si Samaria. Din punctul meu de vedere si conform interpretrii date de mine sistemului de relatii pe care trebuia s ne strduim s-1 furim cu arabii palestinieni, faptul acesta trebuia s aib implicatii decisive. n prima zi de rzboi, Egiptul apelase la Siria s lanseze un atac total asupra noastr. Rspunsul Siriei a fost neglijabil: cteva bombardamente executate de forta sa aerian si foc de artilerie asupra unui sat. Forta aerian a Israelului a ripostat, atacnd bazele aeriene siriene si distrugnd cincizeci si 342 trei dintre avioanele Siriei, n acea noapte, guvernul Siriei a luat cea mai important decizie a sa privind rzboiul, hotrnd s anuleze Operatiunea Nasser", prin care Siria se obliga s se alture Egiptului, ntr-un atac general, nlocuind-o cu mai putin grandioasa Operatiune Jihad" (rzboi sfnt). Aceasta implica o desfsurare defensiv, cuplat cu ofensive minore purtate de mici forte care treceau frontiera. Conform acestui plan, sirienii au realizat dou atacuri nereusite asupra kibuturilor din Nord si asupra unui post militar, n ziua de 6 iunie. Dup aceea s-au limitat la bombardamente de artilerie asupra unor kibuturi si asupra ctorva dintre taberele noastre militare. Vineri 9 iunie, la ora 11,30 A.M., dup ce Iordania a iesit cu totul din campanie, iar Egiptul era aproape iesit din aceasta, fortele noastre au atacat pozitii fortificate siriene de la granit, ncetarea focului a intrat n vigoare dup o zi si jumtate. De fapt, operatiunile de strpungere au durat sapte ore, pn seara, si au fost, ntr-adevr, ore crncene, n timpul noptii, ns, sirienii continuau s reziste puternic doar pe o singur pozitie, n celelalte sectoare, dup ce noi am strpuns fortificatiile, sistemul militar sirian s-a prbusit. La cel mai nalt nivel, Comandamentul Armatei din Damasc a luat-o chiar naintea fortelor sale din teren, hotrnd s abandoneze campania. Vineri la amiaz, cnd conductorii Siriei au nteles amenintarea de pe nltimile Golan, au intrat n actiune pe dou planuri. Pe plan politic ei si-au intensificat eforturile de a obtine o ncetare a focului. Pe plan militar au ordonat retragerea de pe linia nltimilor Golan si concentrarea tuturor fortelor pe o linie de aprare a Damascului. Btlia pentru Golan s-a dovedit a fi, prin urmare, operatiunea unei singure faze, faza de strpungere. Dup aceea trupele siriene s-au retras iar n multe locuri au luat-o la fug n confuzie si dezordine ctre Damasc. La nceputul operatiunii, linia frontului sirian prea de neptruns. De pe pozitiile lor bine fortificate de pe nltimi, sirienii preau s domine n ntregime drumurile nguste de pe povrnisurile abrupte pe care fortele noastre erau obligate s le utilizeze, asa nct ele erau pisate de artilerie nainte de a se fi putut apropia pe undeva de inamic. Noi am hotrt s facem principalul efort de strpungere n sectorul nordic al nltimilor Golan, iar greul btliei a fost dus de brigada blindat a lui Albert si de Brigada Golan comandat de lona. n timp ce celelalte pozitii de Ia granit erau atacate de alte unitti, brigada blindat si brigada de infanterie au trecut granita, atacnd pozitii siriene puternic aprate si angajndu-se n cea mai nversunat lupt. Ele au luptat cu eroism si tenacitate si, desi au suferit pierderi grele, au cucerit comandamentul pozitiilor siriene la cderea noptii. 343 RZBOIUL DE sASE ZILE: FRONTUL DE NORD

344 Brigada blindat a intrat n actiune la ora 10 A.M. si a suferit pierderi, cauzate de artilerie, nainte de a trece frontiera. La intrarea pe nltimile Golan, batalionul de asalt din frunte a fcut o eroare de deplasare si, n loc s se ntoarc spre Nord ca s atace Zaura, prima sa tint, a apucat-o pe drumul care ducea la Kala, pe o pant abrupt, minat, acoperit de un foc antitanc si barat de obstacole naturale si dinti de balaur" antitanc. Cu toate acestea, chiar dac comandantul asaltului si-a nteles greseala, el a decis s-si lanseze atacul din aceast directie gresit, iar Comandamentul din Nord si-a dat aprobarea. Atacnd Kala din Sud, n loc s-o fi fcut din Nord, expunnd tancurile israeliene la ucigtorul foc al tancurilor inamice si al tunurilor antitanc, de la nceputul la sfrsitul btliei forta de asalt a fost lovit si a suferit pierderi. Rnd pe rnd, tancuri si autoblindate erau scoase din lupt, fie de focul artileriei, fie de mine, n timp ce ncercau s treac de obstacole. Echipajele de pe tancuri si soldatii din autoblindate au czut prad gloantelor inamice sau flcrilor de pe propriile vehicule explodate. Comandantul batalionului a fost rnit la nceputul asaltului, iar nlocuitorul su a fost ucis zece minute mai trziu, comanda fiind atunci luat de un tnr ofiter. Doar dou tancuri mai erau n actiune din ntregul efectiv blindat al batalionului, care numra 13 morti si 33 de rniti. Suportul aerian energic a schimbat soarta btliei si a dus la retragerea blindatelor siriene, tancuri sovietice TU-100. Kala a fost capturat la ora 630 P.M. Forta sirian de la Zaura a opus o rezistent ndrjit si a luptat bine, dar curnd a fost nvins. Capturarea celei de a treia pozitii siriene din Nordul Golanului, Tel Faher, a czut n sarcina unui batalion de infanterie mecanizat pe autoblindate, din brigada lui lona, avnd n sprijin o companie de tancuri, n drum spre tint aceste unitti au intrat sub focul puternic deschis de pozitiile siriene fortificate de deasupra lor si sase autoblindate au fost atinse unul dup altul. Din compania de blindate, patru tancuri au fost lovite, iar alte dou erau incapabile de a-si continua drumul, blocnd calea. Cteva minute mai trziu, autoblindatul purttor de mortier a receptionat o lovitur direct si a explodat, iar autoblindatul de comand a fost stopat de un obuz, lsndu-1 pe comandantul batalionului si pe patru dintre ofiterii si izolati n cmp. Unitatea din fruntea fortei de asalt si-a abandonat vehiculele si a pornit spre tint pe jos. Un ofiter si doisprezece soldati au luat-o spre partea nordic a colinei Tel Faher, iar un alt ofiter, cu o echip similar, a atacat de la Sud. Cu acoperire de artilerie, ei au trecut peste centura de mine si prin gardurile de srm ghimpat fr ghinion, au nvlit n pozitia fortificat, au srit n transeele de comunicatie si au nceput s le curete. Au ntlnit ns o opozitie nversunat si n scurt timp ' . 345 ambele echipe israeliene au fost decimate. Din cei 13 oameni ai unittii sudice, 10 au fost pierduti, iar din echipa care a atacat sectorul nordic al Tel Faherului, doar unul nu a fost rnit, pe cnd comandantul a fost omort. Cteva minute mai trziu, comandantul batalionului si comandantul unei companii au fost ucisi, iar secundul din comanda batalionului a fost serios rnit. Tel Faher a fost capturat numai dup ce unittile au fost ntrite si reorganizate. Sub comanda comandantului adjunct al Brigzii Golan, au fost adunate rmsitele fortei de asalt, mpreun cu compania de recunoastere, un pluton de tancuri si cteva autoblindate. Acestea au atacat sectiunea nordic a fortificatiilor inamice si au nvins trupele siriene. n cea de a doua dimineat, smbt 10 iunie, fortele noastre au gsit pozitiile siriene goale. Cuprins de panic, inamicul le abandonase n cursul noptii, lsnd n urma sa tunurile antitanc, precum si mitraliere grele si usoare, nfrngerea din ziua precedent si bombardamentul efectuat de aviatia israeli-an i frnsese spiritul. Deosebit de distructiv pentru moralul inamicului a fost

anuntarea de ctre Radio Damasc a capturrii localittii Kuneitra. Guvernul sirian, ntelegndu-si situatia disperat, emisese acest anunt la ora 8,30 din acea dimineat, n scopul de a zori Consiliul de Securitate s adopte rezolutia de ncetare a focului, n realitate, la acea or nici un soldat israelian nu se gsea n raza orasului. De ndat ce trupele siriene din cmp au auzit stirile privind Kuneitra, ele au nceput s fug si n-a mai fost posibil s fie stpnite. Ctre amiaz, cnd trupele noastre au ajuns la Kuneitra, Massada si Butmia, tintele finale ale cuceririi nltimilor Golan, ele le-au gsit goale. Linia de ncetare a focului detinut de noi trece pe la Est de Massada, Kuneitra si Rafid. Aceasta este linia ce aprea ntr-o directiv pe care am trimis-o Comandamentului din Nord la amiaza zilei de 9 iunie, linie care, ceream eu, trebuia atins de fortele noastre. Pe frontul sirian nu exista Canal Suez si nici rul Iordan si de aceea trebuia stabilit o frontier, ntre sirieni si noi, care s reflecte logica militar si s aib semnificatie politic. Aceast linie oferea avantaje topografice de aprare si se afl la cincisprezece mile de rul Iordan, ceea ce nseamn c asezrile noastre agricole din Nordul Galileei aveau s fie n afara razei de actiune a artileriei siriene. Desigur c sirienii aveau s priveasc prezenta noastr aici cu mare neliniste, nu doar pentru c ocupm o parte din teritoriul lor, ci si pentru c noi ne aflm acum pe nltimi si la o distant mai mic de patruzeci de mile de Damasc, fr nici un obstacol natural care s opreasc naintarea noastr, n imaginatia lor ei ne vedeau urcnd n tancuri si galopnd spre Damasc oricnd am fi avut chef so facem. Aceasta putea fi considerat o avntare a fanteziei orientale, ns oricine urca 346 pe nltimile Golan si privea vasta cmpie dinspre Damasc cu greu putea s exclud o astfel de posibilitate. ntr-adevr, tocmai n acest context a existat o mare tensiune politic pe parcursul celor dou zile de btlie. Sirienii se temeau c intentia noastr era cucerirea Damascului, iar rusii, adresndu-se presedintelui Statelor Unite, au avertizat c dac America nu opreste naintarea noastr, atunci Uniunea Sovietic avea s intervin n ajutorul sirienilor. Americanii, potrivit unei surse de informatii, au reactionat ferm si eficient", n acelasi timp, ns, secretarul de stat Dean Rusk a luat contact cu ministrul nostru de externe Abba Eban si cu ambasadorul nostru la Washington si i-a ntrebat, aproape cuprins de panic, unde ne gndeam s naintm. El a avertizat c situatia noastr n Consiliul de Securitate se nruttea si ne-a cerut s dm imediat ascultare deciziei de ncetare a focului. Le-am rspuns americanilor c nu aveam nici o intentie s ajungem la Damasc, ci doar s punem asezrile noastre n afara razei de actiune a artileriei siriene, fiind gata de o ncetare a focului mutual. N-am stiut c americanii le-au vorbit rusilor n numele nostru, dar am aflat c rusii nu s-au mrginit la abordarea Statelor Unite. La Moscova, ambasadorului nostru i s-a nmnat o not extrem de tioas, care continea amenintri, precum si notificarea c Uniunea Sovietic ntrerupea relatiile diplomatice cu noi. Evenimente au avut loc, ntre timp, si n Egipt, n ziua de 9 iunie, la ora 4 P.M., Radio Cairo a anuntat c presedintele Nasser a acceptat demisia comandantilor armatei sale terestre, aviatiei si marinei. Dou ore si jumtate mai trziu, la 6,30 P.M., s-a anuntat c el nsusi a demisionat, ns n dimineata urmtoare, la ora 11,10 s-a spus la radio c si-a retras demisia. Patru zile mai trziu, n ziua de 13 iunie, am prezentat colegilor mei un raport recapitulativ asupra rzboiului. Cu mine se afla seful statului-major. Le-am spus c trebuia s le vorbesc n mod sincer, ceea ce am si fcut. Am spus c, n perioada ce a precedat rzboiul, armata si guvernul au fcut evaluri incorecte n trei domenii fundamentale. Cea dinti privea reactia posibil fat de represaliile noastre militare mpotriva

Siriei. Noi nu am judecat cum se cuvine ct de mult se considera Egiptul obligat s vin n ajutorul Siriei. Se credea c Egiptul era prea implicat n rzboiul din Yemen ca s mai fie disponibil pentru alt actiune. Noi am luat n serios avertismentul lui Nasser dat sirienilor, de a nu face rzboi cu Israelul pur si simplu din cauz c erau bombardati ici-colo. Acesta a fost cazul si cu actiunea noastr de represalii la Samua, n Iordania. Nu am reusit s estimm n mod corect plngerea Iordaniei fat de Egipt c forta aerian a acestuia nu i-a venit n ajutor si c Egiptul permitea vaselor israeliene s treac prin Strmtorile 347 Tiran, fr a le stingheri. Pe timpul acela noi nu credeam c actiunile noastre aveau s duc la un rspuns egiptean att de viguros. Cea de a doua evaluare incorect privea intrarea fortelor egiptene n Sinai, socotit drept o decorare de vitrin. Armata si guvernul nu credeau c egiptenii erau gata de rzboi. Judecata era gresit. Deplasarea armatei egiptene n Sinai n-a fost o simpl miscare demonstrativ. AI treilea domeniu n care am gresit a fost c nu am crezut n usurinta lui Nasser de a ordona si de asigura ndeprtarea fortelor ONU de la sarm el-seik. Nu se crezuse c o putea face cu o asemenea usurint, iar aceasta este o lectie plin de nvtminte pentru noi. A fost evident c nu s-a ntmpinat nici o dificultate n descotorosirea de acest instrument international numit United Nations Emergency Force (UNEF). Le-am explicat apoi colegilor mei ce greseli socoteam eu c a fcut politica noastr imediat nainte de deschiderea campaniei. Principala greseal a fost faptul c Israelul nu a reactionat de ndat ce Egiptul a blocat strm-torile. Dup aceea termenul cine trage primul foc" a cptat o semnificatie special. Fr ndoial c avea o important politic deosebit ntrebarea cine a nceput rzboiul, dar dup prerea mea tocmai blocada egiptean a fost prima mpusctur. Era un clar act de rzboi care n mod sigur justifica o contraactiune din partea noastr. Totusi, guvernul Israelului i-a permis lui Nasser s ne pun cutitul la gt, fr nici o reactie din partea noastr. Este adevrat c guvernul Statelor Unite ne-a cerut s-i dm patruzeci si opt de ore ca s se ocupe de problem. Dar dup scurgerea acestora, Israelul era confruntat cu decizia critic dac s priveasc blocada ca pe un act de rzboi si s actioneze n consecint, ori dac s nu treac la actiune imediat, caz n care faptul c Egiptul ntr-adevr trsese prima mpusctur avea s-si piard semnificatia si nsemntatea, n acest caz noi am asteptat si ne-am afundat ntr-o situatie complex. Guvernul a manevrat dintr-o pozitie n care noi trebuia s fim primii care deschideam focul, deoarece reactionasem la blocad ca si cum ar fi fost o problem posibil de solutionat fr rzboi. Incorect a fost si aprecierea c Statele Unite ar fi putut ridica blocada n locul nostru. America a cerut curnd dou sau trei sptmni ca s ncerce s gseasc o solutie a problemei. Noi am fost de acord, iar din aceasta n-a iesit nimic. Statele Unite nu erau pregtite s-si complice relatiile cu Egiptul, n scopul de a garanta libertatea navigatiei pentru noi. Dar chiar dac America ar fi reusit s gseasc vreun remediu n acest domeniu, lucrul acesta n-ar fi corectat nicidecum balanta de forte tulburat. Egiptenii vrser n Sinai optzeci de mii de soldati si un mare numr de tancuri. Chiar dac Strmtorile 348 Tiran ar fi fost deschise, rmnea problema blindatelor egiptene masate la granitele noastre. Desi blocada egiptean a fost miscarea de nceput a rzboiului, prima mpusctur, n adevratul sens al termenului, a fost tras de noi, si bine tras, distrugnd nc din prima zi 70 la sut dintre avioanele statelor arabe. Cu toate acestea, deznodmntul a devenit indistinct. Arabii, ca de obicei, au anuntat c ei erau nvingtori si c au dobort patruzeci si sapte de avioane israeliene.

Urmtorul lucru ntmplat a fost c Iordania si Siria au intrat imediat n rzboi, Iordania deschiznd foc de artilerie asupra Ierusalimului, iar Siria bombardnd Nordul teritoriului nostru, att cu artileria, ct si cu aviatia. Astfel, ntrebarea cine a nceput rzboiul era relevant nu numai pentru Egipt, ci si pentru Iordania si Siria, fiind perfect limpede c pe aceste dou fronturi Iordania si Siria erau cele care au tras primul foc mpotriva noastr. Factorul problematic n rzboi era Siria. Era adevrat c sirienii au fcut mai multe ncercri de a ptrunde n vreun kibut sau n alte locuri, n primele zile ale Rzboiului de sase Zile, dar acestea nu erau ndeajuns de serioase ca s ne determine s purtm un rzboi total. Lupta se putea termina cu frontierele Siriei suprapuse pe acelea de dinaintea rzboiului. Noi nu am fost fortati s mergem la rzboi cu Siria din cauza atacurilor initiate de sirieni n cursul acelei sptmni. Motivele campaniei din Siria au fost, n primul rnd, salvarea asezrilor noastre din Nordul Galileei de nencetatele bombardamente de artilerie, iar apoi nevoia de a le demonstra sirienilor c ei nu puteau s ne hrtuiasc rmnnd nepedepsiti. Cabinetul israelian a fost n unanimitate de acord c frontul sirian trebuia s fie acela de care s ne ocupm la sfrsit. Am pornit la cucerirea nltimilor Golan n dimineata zilei de 9 iunie, n noaptea anterioar, cnd s-a ridicat problema dac trebuia s ntreprindem actiunea mpotriva Siriei, m-am opus n cei mai radicali termeni unei asemenea actiuni. Dar conditiile s-au schimbat. La miezul noptii, n acea noapte, dup ce mi spusesem prerea, m-am dus la Marele Cartier General. Acolo am aflat c Nasser ncuviintase ncetarea focului. Un raport de spionaj arta c orasul Kuneitra era gol si c frontul sirian ncepea s se prbuseasc. Aceste anunturi si raportul m-au ndemnat s-mi schimb prerea. Am dat ordinul de a se trece la actiune mpotriva Siriei. Statul-Major General fusese n favoarea atacului si avea un plan de contingent pentru operatie, dar acesta era limitat. Planul nu includea capturarea nltimilor Golan, dar a servit, n esent, la deschiderea fazei. Planului final i s-a dat un scop mai larg, anume mpingerea sirienilor pe o adncime de dousprezece mile si jumtate, astfel nct asezrile din Galileea s fie scoase din 349 raza artileriei lor, caz n care fortele noastre trebuiau s ajung la Kuneitra si Rafid. Am ncheiat Rzboiul de sase Zile cu maximum de linii de demarcatie pe toate fronturile. Le-am spus apoi colegilor mei c am cerut Statului-Major General s pregteasc o apreciere cu privire la situatia viitoare, n sensul de ct timp le-ar trebui arabilor ca s-si refac puterea militar. Distrugerea armatelor arabe, ndeosebi a celei egiptene, era considerabil, ntre timp, noi trebuia s ne asteptm la dou atacuri. Unul era o campanie politic arab mpotriva noastr. Arabii nu puteau fi capabili s-si refac armatele n scurt vreme, asa nct ei aveau s-si concentreze, n viitorul imediat, activitatea ostil n politica international. Cellalt atac putea veni din partea Uniunii Sovietice, existnd posibilitatea ca aceasta s participe activ la rzboi mpotriva noastr. Eram ncredintat c a fost o reuniunea util, totusi am plecat de acolo cu un sentiment mai putin dect plcut. N-am putut s nu simt atmosfera de rceal, sursa acesteia fiind primul-ministru si liderii Mapai. Am nteles c ntotdeauna mi vor cuta cusururi. Ei nu se mpcaser cu faptul c am fost numit ministru mpotriva vointei lor si aveau s-mi gseasc greseli n orice fceam. PARTEA A VI-A PUNtI DESCHISE (1967-1973) 22 TIMPURI NOI O dat ce lupta a luat sfrsit, am dat ordine ca toate barierele care mar-caser divizarea Ierusalimului s fie nlturate. Estul si Vestul Ierusalimului trebuiau s devin din nou una.

Comunittile evreiasc si arab trebuiau din nou s aib acces una la cealalt. Ordinele cereau demolarea zidurilor antitr-gtori de elit, curtirea cmpurilor minate si mutarea gardurilor din srm ghimpat, care fuseser un permanent memento al divizrii orasului. Doream ca unitatea Ierusalimului s capete o expresie practic deplin si doream ca lucrul acesta s fie fcut repede. Abia am emis aceste ordine c am si fost onorat cu urlete de protest din partea a diferiti oficiali care ncercau s m conving c m pripeam. Au fost formulate justificri urgente din partea Ministerului de Interne si din partea lui Teddy Kollek, primarul Ierusalimului Evreiesc, al crui Consiliu Municipal trebuia acum s rspund si de administrarea treburilor Ierusalimului Arab. Am fost rugat s amn aceste msuri. Decizia mea a rmas ns n picioare. Barierele trebuiau date jos fr ntrziere. Dar, cu dou zile mai nainte ca ordinele s intre n vigoare, am fost de acord s m ntlnesc cu ei si cu altii, inclusiv cu reprezentanti ai politiei si ai comandamentului local al armatei, n timp ce ceilalti si-au exprimat temerile n termeni moderati, primarul Kollek si reprezentantul Ministerului de Interne au struit fierbinte s-mi amn decizia, profetiznd un mcel general. Evreii care aveau s intre pe strdutele nguste din Orasul Vechi aveau s fie masacrati de arabi fanatici, iar evrei exaltati aveau s se rzbune pe arabii prinsi n Orasul Nou. I-am ascultat, am lsat de-o parte predictiile lor exagerat de colorate si le-am spus c nu vedeam nici un motiv ca s-mi schimb ordinele. Interpretarea dat de mine situatiei si strii de spirit a oamenilor, arabi si evrei, arta c nimic nefast nu avea s se petreac si c, dac se petrecea, lucrurile se puteau aranja. Libera miscare n ambele directii trebuia permis imediat, fr oprelisti, fr posturi de control, fr permise de circulatie speciale. Am spus 353 c trebuia s actionm numaidect n concordant cu noua realitate si c ne puteam ocupa mai trziu de problemele care aveau s apar. Msurile au fost aplicate. Barele si barierele au fost nlturate, iar cele dou jumtti ale Ierusalimului au fost reunite. Orasul Vechi si mprejurimile sale si Ierusalimul israelian au devenit un singur oras. Nu a fost nici un incident, nici o tulburare. Capitala unit a Israelului arbora un aer festiv. Arabii s-au mbulzit n Piata Sionului din inima Orasului Nou, iar evreii au misunat n bazarurile din Orasul Vechi. Singurul lucru pe care politia a trebuit s-1 fac a fost acela de a ncerca s descurce blocrile circulatiei. Urgenta guvernului era s se ocupe de statutul JocuriJor sfinte evreiesti, musulmane si crestine clin Ierusalim si din mprejurimile acestuia. Am propus ca toate barierele si limitrile de acces la aceste altare, impuse de regimul iordanian, s fie nlturate. Trebuia acum s permitem tuturor musulmanilor si crestinilor, fie ei cetteni ai Israelului, fie rezidenti n Cisiordania sau Fsia Gaza, s viziteze si s se roage la locurile lor sfinte: Domul Stncii, Moscheea El Aksa si Biserica Sfntului Mormnt. Pentru ani ndelungati, arabii au barat evreilor drumul la locurile lor ceJe mai sacre, Zidul Plngerii din complexul Templului si Pestera Patriarhilor din Hebron. Acum cnd noi aveam controlul, eram obligati s admitem ceea ce le cerusem altora si s acordm oamenilor de toate credintele libertatea absolut de a vizita si de a se nchina la locurile lor sfinte. Am luat asupra mea responsabilitatea pentru riscurile implicate. Eram ncredintat c, n ceea ce priveste relatiile noastre cu arabii, pozitia noastr international si chiar securitatea noastr, cu ct guvernul nostru se amesteca mai putin n viata privat, religioas si obsteasc a arabilor cu att va fi mai bine. Oricum, trebuia s ncercm aceast metod. Era mai ntelept s avem de-a face cu exploatarea duntoare a situatiei de ctre elemente ostile, dect s nbusim dinainte dezvoltarea unor relatii corecte ntre arabi si regimul israelian. Cele dou locuri sfinte evreiesti care ridicau probleme speciale erau Muntele Templului din

Orasul Vechi, amplasament al Templului Evreiesc cldit de regele Solomon n secolul al X-lea .Chr., recldit n secolul al Vl-lea si distrus de romani n anul 70 d.Chr., precum si Pestera Patriarhilor clin Hebron. Dup aproximativ sapte secole de la distrugerea de ctre romani a Templului, musulmanii au construit dou moschei sfinte pe Muntele Templului: Moscheea Domului (sau Domul Stncii) si Moscheea El Aksa. Amplasamentul ca atare, o platform urias care cuprinde Templul poporului evreu si curtile sale, a devenit Haram es-sariful sacru al musulmanilor39, iar n anii din urm Consiliul Musulman Suprem local si-a tinut aici slujbele. Ct priveste Pestera Patriarhilor, problemele puse de acest amplasament si au originea n faptul c dou religii, iudaismul si islamismul, l consider sfnt, existnd 354 astfel pericolul ca fanaticii dintr-o religie sau alta s pretind c amplasamentul este exclusiv al lor. Mi se prea c trebuia s gsim o cale de a nltura barierele artificiale pe care autorittile musulmane si administratia mandatar britanic le impuseser vizitatorilor evrei care doreau s se nchine la locurile lor sfinte, fr s lezeze sensibilittile musulmane, n acelasi timp, trebuia s ne asigurm c o problem att de delicat nu va provoca un conflict care s inflameze pasiunile, s duc la ciocniri si demonstratii si s strneasc o agitatie intern, ndeosebi n trile musulmane. Socoteam c prima decizie neechivoc ce trebuia luat privea conducerea si supravegherea complexului de moschei si oficiilor musulmane, n dimineata primei sambele de dup rzboi, am vizitat Moscheea El Aksa si m-am ntlnit cu personalul religios musulman care rspundea de aceasta. Am intrat n curtea moscheii venind dinspre Zidul de Vest (al Plngerii). Accesul la Zid le-a fost oprit evreilor n ultimii nousprezece ani, iar acum, trecnd pe acolo, am vzut mii de evrei ngrmditi n fata btrnelor pietre, ntr-o atitudine ecstatic. Continundu-ne drumul prin Poarta Mograbi, n sus, ca s ajungem la complexul moscheii, a fost ca si cum deodat am fi iesit dintr-o lume a bucuriei si am fi intrat ntr-una a tcerii ursuze. Oficialii arabi ne-au salutat n mod solemn, expresia lor reflectnd profunda mhnire cu privire la victoria noastr si teama de ceea ce puteam eu s fac. Grupul era condus de seicul Abdel Hamid Sa'iah, cu el aflndu-se muftiul Ierusalimului si paznicul complexului moscheii, care era responsabil de serviciile religioase. nainte de a intra n moschee, le-am cerut ofiterilor israelieni care m nsoteau s-si scoat ncltmintea si s-si lase armele afar. Dup ce am ascultat explicatiile despre moschee si despre reglementrile obisnuite pentru nchintori si vizitatori, le-am cerut gazdelor mele s vorbim despre viitor. La nceput au refuzat, dar cnd eu m-am asezat jos pe covor, si mi-am ncrucisat picioarele n felul arabilor, ei s-au simtit obligati s fac la fel si, n mod inevitabil, neam angajat n discutie. Ca o consecint a btliei pentru Ierusalim, le fusese tiat apa si electricitatea. Le-am promis c vor avea si una si alta n decurs de patruzeci si opt de ore. Dup aceea am atacat problema principal. Am spus c acum rzboiul se terminase si c trebuia s ne ntoarcem la viata normal. Le-am cerut s reia, n vinerea urmtoare, serviciile religioase n moschee. Am spus c nu doream si nu intentionam s continum practica instituit de iordanieni de a cenzura predica de vineri, nainte ca aceasta s fie difuzat la radio. Sub regimul iordanian, predicile de vineri, care erau radiodifuzate, erau supuse unei cenzuri stricte. Am ntrebat, n felul meu, dac o astfel de practic era proprie unui conductor musulman, artnd ns c un conductor evreu n mod cert s-ar fi abtinut s actioneze ntr-o asemenea 355 manier. Am adugat c speram ca liderii religiosi musulmani s nu profite de o astfel de

libertate spre a tolera predici demagogice care s-i incite pe unii dintre adeptii lor. Dac o fceau, trebuia, desigur, s lum msurile de rigoare. Am spus c trupele israeliene aveau s fie ndeprtate din amplasament si c vor stationa n afara complexului. Autorittile israeliene erau responsabile de securitatea general, ns nu trebuia s ne amestecm n treburile private ale musulmanilor, care erau responsabili de propriile lor sanctuare. Fr ndoial, gazdele noastre cunosteau faptul c, n ziua n care capturasem amplasamentul, ordonasem s fie ndeprtat steagul israelian de pe Moscheea Domului, unde acesta fusese nltat. Noi nu intentionam nicidecum s controlm locurile sfinte musulmane si nici s ne amestecm n viata religioas a arabilor. Singurul lucru pe care trebuia s-1 introducem era libertatea accesului evreilor la complexul Haram es-sarif, fr limit sau plat. Acest complex, asa dup cum gazdele mele stiau prea bine, era al nostru Munte al Templului. Aici se nlta Templul nostru din timpuri strvechi si ar fi fost de neconceput pentru evrei ca ei s nu poat vizita n mod liber acest loc sfnt, acum cnd Ierusalimul se afla sub crmuirea noastr. Gazdele mele nu au fost prea ncntate de remarcile mele finale, dar au recunoscut c ar fi fost imposibil s-mi schimbe decizia. Ele ar fi dorit ca ntreaga zon, si nu doar moscheile, s rmn sub controlul lor exclusiv, cu continua interdictie pentru evrei. Dar au nteles, de asemenea, c trupele noastre au fost ndeprtate de la complex si c noi recunoscusem drepturile lor de a-si controla propriile locuri sfinte. O problem spinoas a aprut n ziua de 16 august. Aceast dat coincide cu ziua a noua a lunii evreiesti Av, o zi de srbtoare evreiasc n care are loc ndoliata comemorare a distrugerii Templului. Rabinul slomo Goren, duhovnicul sef al armatei, si mai multe miniane (cvorumuri religioase) au decis ca n acea zi s se roage pe Muntele Templului, adic Haram es-sarif. Ei purtau cu dnsii o Tora (Sul al Legii), un chivot si un amvon. Am aflat de incident doar mai trziu, cnd maiorul David Farhi, ofiterul de legtur al crmuirii militare cu liderii arabi, n-a reusit s-1 opreasc pe rabin si pe nsotitorii si de a merge s se roage acolo. Problema a ajuns s fie examinat de guvern. Cu toate c, se ntelege, nici un ministru nu dorea s ia o pozitie formal care s spun fr nconjur c evreilor le era interzis s se roage pe Muntele Templului, s-a decis s se mentin politica curent", care n realitate le interzicea s-o fac. Era evident c dac noi nu-i opream pe evrei s se roage acolo unde acum era un complex de moschei, lucrurile ar fi scpat din mn si ar fi dus la o ciocnire religioas. Rabinul Goren a luptat n mod hotrt mpotriva interdictiei de facto, dar n cele din urm a acceptat verdictul, iar spiritele s-au potolit. Ca msur suplimentar de precautie, i-am spus sefului statului-major 356 s-i ordone duhovnicului sef al armatei s mute biroul pe care l instalase n cldirea din vecintatea complexului moscheilor. Eram convins c tocmai pentru c acum controlul se gsea n minile noastre, se impunea s artm o mai larg tolerant, o atitudine att de rar la regimurile din precedentele decenii si secole. Noi, desigur, trebuia s respectm Muntele Templului ca pe un loc istoric al trecutului nostru din vechime, dar trebuia de asemenea s nu-i tulburm pe arabii care l utilizau drept ceea ce acesta era n prezent, un altar al Islamului. Reglementrile fcute de noi n privinta Pesterii Patriarhilor din Hebron au un scop diferit de acelea privind Ierusalimul. Aici scopul este nu divizarea autorittii si a drepturilor, ci coexistenta armonioas. Potrivit traditiei evreiesti, Pestera Patriarhilor este cel mai vechi loc de nmormntare evreiesc. Primul evreu a fost Avraam, iar el, fiul su Isac si nepotul su lacov au fost nmormntati aici. Tot aici au fost nmormntate matriarhele Sara, Rebeca si Leea. (Mormntul sotiei favorite a lui lacov, Rahela, se afl cu cteva mile mai la Nord, pe drumul care duce la Efrata care este Betleem", cum spune Biblia)40. Musulmanii respect si ei aceast

traditie, cci Avraam este Confratele" lor, tatl primului lor strmos, Ismail, asa nct si pentru ei Pestera Patriarhilor este loc de veneratie deosebit. n timpul celor patru secole de stpnire otoman si al celor treizeci de ani de mandat britanic, musulmanii au interzis evreilor intrarea n pester si chiar n cldirea ridicat deasupra acesteia, cldire care a fost transformat mai nti n biseric, iar mai trziu n moschee. Evreilor le era permis cel mult s urce cele sapte trepte ale scrii care duce la strvechiul mormnt. Eram acum n situatia de a ridica aceast rusinoas interdictie, dar eu doream s-o facem fr a le cauza musulmanilor suferint, asa cum ei cauzaser secole de-a rndul poporului nostru. Aveam n vedere o reglementare prin care evreii s poat vizita, s poat face pelerinaj si s se nchine la mormntul patriarhilor fr a-i tulbura pe musulmani n ceea ce priveste serviciile lor religioase. Cheia acestei probleme dificile const n divizarea geografic a acestui loc sfnt si n coordonarea programelor pentru ritualurile respective. Divizarea geografic era relativ simpl, deoarece mormintele patriarhilor sau mai degrab monumentele care simbolizeaz mormintele sunt situate n jumtatea vestic a cldirii, n timp ce sala de rugciune a moscheii este situat n jumtatea estic a acesteia. Reglementarea programrii, adic a stabilirii timpului de vizitare pentru evrei, n asa fel nct acesta s nu coincid cu al rugciunilor musulmanilor, s-a dovedit mai complex. Rugciunile musulmane au loc de cinci ori pe zi, dar ele dureaz toat ziua n luna srbtoririi Ramadanului. Evreii au trei slujbe pe zi, dar de sabat, ca si n timpul srbtorilor si a zilelor de post, care atrag un mare numr de pelerini, este greu 357 de scurtat slujbele. Eu personal nu eram n favoarea tinerii unor slujbe de rugciune formale n acest loc sfnt, care s-ar fi transformat n mod virtual ntr-o sinagog. Credeam c putea s rmn doar un altar pentru pelerinaje si rugciuni informale. Dar de vreme ce vizitatorii si pelerinii evrei au nceput s tin slujbe formale, nu eram dispus s-i opresc. Trebuia s asigur programarea nu numai a orelor de vizitare, ci si a celor de rugciune obisnuit a evreilor. Era evident c nici o reglementare corespunztoare nu putea fi realizat fr compromis si respect reciproc. n cutarea unei asemenea reglementri, cineva a venit cu ideea de a se aduga Ia cldire o mic sinagog, la un nivel mai jos dect moscheea, cu acces, printr-o deschidere special, la adevrata pester care, conform traditiei, cuprindea mormintele nsele (distincte de mormintele simbolice ale patriarhilor, din sala de deasupra). Se credea c o asemenea intrare a existat odinioar, c fusese ulterior nchis si c acum putea fi redeschis. Dar investigatiile n-au dus la gsirea nici unei deschideri, asa nct ideea a trebuit s fie prsit. Pestera, as putea aduga, poate fi ntrevzut din interiorul moscheei, printre niste gratii montate n dusumeaua cldirii. Trebuia astfel s ajungem la o reglementare bazat pe compromis, iar primele proceduri de coexistent acceptabile pentru ambele comunitti au fost expuse de mine la o ntlnire cu reprezentantii musulmani, tinut n ziua de l august 1967, la sediul guvernatorului militar din Hebron. n cele sase sptmni care trecuser de cnd Hebronul intrase sub controlul nostru si fusese din nou deschis pentru evrei, orasul era n fiecare zi plin de o multime de pelerini care se duceau la Pestera Patriarhilor, contemplnd mretia uriaselor pietre irodiene din zidurile mprejmuitoare, explornd cu piosenie interiorul tcut si rugndu-se n picioare lng morminte. Cu o zi mai nainte de ntlnirea mea cu notabilittile musulmane din Hebron, am discutat tema cu Comitetul Ministerial privind Locurile Sfinte si am prezentat propunerile mele, care au fost aprobate. Singura problem rmas deschis era dac s le cerem evreilor s-si scoat ncltmintea nainte de a intra n cldire. Aceasta este o practic pe care toti vizitatorii trebuie so urmeze atunci cnd intr ntr-o moschee, n acest caz, ns, ar fi nsemnat ca evreul s cedeze

celeilalte credinte ceea ce de fapt este un loc sfnt evreiesc. Amplasamentul a suferit numeroase transformri, n afar de mormntul Patriarhilor Evrei, la mijlocul celui de al doilea mileniu .Chr., a fost aici o sinagog n ultima jumtate a mileniului nti .Chr., o bazilic crestin cu aproape o mie de ani n urm, apoi o moschee, apoi din nou o biseric, n epoca cruciadelor, dup care iarsi o moschee. Comitetul Ministerial m-a lsat pe mine s decid, iar eu, din punct de vedere privat, am hotrt ca pelerinii evrei 358 s nu fie obligati s-si scoat ncltmintea, dar s evite zona de rugciune musulman. La ntlnirea din Hebron m-au nsotit membri ai Guvernului Militar, precum si Rafael Levi, care slujea drept consilier cu privire la treburile arabe. El era originar din Hebron, i cunostea pe oamenii din oras, limba si obiceiurile ]or fiindu-i familiare. Reprezentantii Islamului erau condusi de primarul Hebronului, incluzndu-i si pe muftiul din Hebron, ca si pe seicul moscheei. Dup o discutie migloas, am ajuns la un acord care pentru arabi era cel mai mic ru, iar pentru evrei cel mai mic bun. Acordul prevedea urmtoarele: Starea exceptional va fi ridicat, n asa fel nct comunitatea musulman s se poat ruga la ora 3 A.M. Vizitatorilor non-musulmani li se va permite s intre n cldire ntre orele 7 A.M. si 11 A.M. si 1,30 P.M. si 5 P.M. Muezinului i se va permite s-i cheme pe credinciosi la rugciune de cinci ori pe zi. ntre orele 1,30 P.M. si 5 P.M., comunittii musulmane trebuia s i se permit s se roage n moschee, ns avea s foloseasc o intrare separat. Vizitatorilor non-musulmani trebuia s li se cear s poarte vesminte potrivite si demne de respect. Trebuia interzis fumatul, precum si vnzarea de lumnri sau de buturi tari. Din partea musulmanilor a semnat Consiliul Musulman Suprem, iar din partea evreilor am semnat eu si Rafael Levi. Acest acord nu era rspunsul cuprinztor la toate problemele, dar oferea o baz pentru reglementri viitoare, care puteau s aib loc din timp n timp. Principalele adausuri ulterioare au fost prilejuite de nevoia de a da posibilitate numrului crescnd de nchintori de a-si tine serviciile religioase din Zilele Smereniei", dintre Anul Nou evreiesc si srbtoarea lom Kipur, fr a tulbura rugciunea musulman din moschee. si n aceast privint a fost curnd gsit o solutie. Chiar la Vest de morminte se gsea o curte deschis, care putea fi acoperit de un baldachin, ntr-adevr, n pereti existau crlige din fier, ceea ce arta c acel fel de acoperis fusese utilizat si n trecut, asa nct exista un precedent. Dar, desigur, dificultatea fundamental n astfel de probleme nu era gsirea de rspunsuri la chestiuni tehnice, ci generarea acelei bunvointe necesare de ambele prti, n sensul de a se ajunge la o ntelegere. Am cheltuit mult timp n asigurarea unor aranjamente armonioase cu privire la locurile sfinte din Hebron si, mai presus de toate, din Ierusalim, deoarece ele contineau smnta unei abordri care putea s rezolve problemele mult mai mari si mai dificile ale coexistentei arabo-evreiesti ntr-un Ierusalim unit. Trebuia s determinm acele domenii de care avea s se ocupe n mod autonom fiecare comunitate musulman, crestin si evreiasc , 359 precum si domeniile n care era posibil cooperarea, noi avnd de stabilit cum s se comporte unii fat de altii arabii si evreii. n timpul lunii Ramadanului, o srbtoare religioas musulman, am ordonat o restrngere a orelor de vizit a evreilor la Pestera Patriarhilor. Am considerat c Avraam, Isac si lacov, ca si noi, descendentii lor moderni, eram destul de puternici ca s suportm aceast limitare. Ori de

cte ori am vizitat moscheea n timpul Ramadanului si i-am vzut pe arabii postitori stnd n genunchi si rugndu-se cu adnc devotiune la unul si singurul Allah milostiv, a trebuit s psesc n vrful picioarelor, asa nct s nu-i tulbur. Niciodat nu am avut sentimentul c prin aceasta mi abandonam propria credint. Eram sigur c, n acelasi mod, nu ar fi nsemnat nici o stirbire a credintei lor islamice dac arabii nu i-ar fi tulburat pe evreii care se rugau la Zidul Plngerii, cu ochii strns nchisi, ntr-o concentrare religioas, n timp ce si adresau cerului rugciunile. n Ierusalim, problema coexistentei trebuia s includ att viata laic a locuitorilor orasului, ct si locurile sfinte si timpul de rugciune. Trebuia s fie posibil ca toti s se adune si s se nghesuie unul n altul n aceleasi bazare supraaglomerate, s fac afaceri mpreun, s ntretin mpreun retelele de electricitate, canalizare si alimentare cu ap. Arabii si evreii puteau tri n acelasi oras, pltind aceleasi impozite, cltorind n aceleasi autobuze si primind salarii egale la munc egal, n acelasi timp, trebuia s fie posibil ca arabii s aib scoli separate, asa nct fiecare copil arab s poat nvta n limba matern istoria poporului su, admirndu-si eroii, cultivndu-si credinta, celebrndu-si srbtorile proprii. Credeam c musulmanilor trebuia s li se acorde suveranitatea asupra locurilor lor sfinte si c orice musulman, din orice tar, fie c ntretinea sau nu relatii diplomatice cu Israelul, trebuia s dispun de accesul liber la aceste locuri. Eram convins c piatra unghiular a coexistentei arabo-evreiesti era ca fiecrei comunitti s-i fie asigurat satisfacerea nzuintelor sale fundamentale, demonstrndu-se tolerant reciproc n aceast privint. Am crezut, de asemenea, c este treaba mea s m ntlnesc cu toti primarii arabi din orasele din Cisiordania si din Fsia Gaza n sptmnile imediat urmtoare rzboiului, n Cisiordania, pierderile cauzate de rzboi n rndul populatiei civile erau sczute, ca si dauna adus propriettii, ntr-adevr, n afara oraselor, desi trebuia trecut printre tancuri si autoblindate arse, aproape c nu exista semn c fusese rzboi. Starea exceptional, impus n timpul btliilor, fusese ridicat. Circulatia pe drumuri si munca pe ogoare reveniser la normal, n vzduhul limpede rsuna cntecul monoton al celor care mnau cmilele ce duceau ncrcturile de gru la arie. 360 Ceea ce se numeste propriu-zis Cisiordania, dar ne-a fost dintotdeauna cunoscut prin numele biblic de ludeea si Samaria, mi evoc amintiri deosebite din copilrie. Nahalalul de la nceputul anilor 1930 era un mic sat organizat ca ferm cooperativ, n afar de ogoarele comunittii, fiecare fermier avea, cum am avut si noi, o mic grdin de zarzavat lng cas, cteva vaci corcite (rezultate din mperecherea unor tauri olandezi cu vaci arabe) si psri cotcodcitoare care ciuguleau de prin gunoaie si se ouau prin cele mai ntunecoase locuri, n cpite de fn sau pe sub mormane de nuiele. Cel mai mult timp l petreceam la munca pe ogoare, iar la sfrsitul verii, ntre seceris si semnat, era un sezon mort, din care trgeam maximum de profit. Plecam cu prietenii mei n ceea ce numeam marea excursie", o cutreierare prin ntreaga tar. Uneori eram cluziti de un ghid, David Baras din satul vecin Kfar lehosua, cel mai bun dintre profesori. De cele mai multe ori plecam de capul nostru. Cu un rucsac cu hran si o ptur cazon luat n spate, cu ctiva bnuti de buzunar, fceam ocolul trii, de-a lungul Vii Iordanului, prin Samaria, sus la Ierusalim, iar apoi prin ludeea. n fiecare an ruta noastr varia. Rentlnirea mea cu aceast parte a trii, acum deschis nou iarsi, a fost diferit. Nu a mai fost o excursie tinereasc, iar eu nu mai eram biatul nerbdtor care ncerca s contemple ct mai mult peisaj posibil, nainte de a se cufunda din nou n ferma din Nahalal. A fost o experient nou care m-a fcut s cunosc ct de familiar mi era pmntul copilriei mele care desi fusesem retezat de acesta mi devenise mult mai drag o dat cu trecerea timpului.

Exist si o alt particularitate a Samariei si Iudeii. Am peregrinat prin aceste strvechi teritorii nfiorat de viziunea si ideea locurilor biblice si de sunetul numelor acestora: Silo, unde triburile israeliene s-au adunat n fata Chivotului Legii; Tecoa, locul de nastere al profetului Amos; Betel, asociat cu patriarhul Avraam, cu visul lui Isac, cu judecata lui Samuel si cu concentrarea fortelor lui Saul, cnd el a luptat cu filistenii; Anatot al lui Ieremia si al celor doi oameni puternici" ai lui David; si multe altele. si chiar dac nimic n-a mai rmas din aceste locuri dincolo de mormanele de ruine arheologice, numele lor dinuie neschimbat peste secole. Personajele biblice erau de obicei amintite n asociere cu locurile n care se nscuser si erau nregistrate ca Ilie Tisbitul, Nabot Carmelitul, Mica din Moreset. n decursul timpului, unele dintre aceste nume evreiesti au suferit anumite denaturri, potrivit pronuntrilor mai noi. Dar faptul acesta nu mi-a dat btaie de cap, cci pentru mine se pstrase sunetul autentic al limbii ebraice sau canaanite originale: Yericho (Ierihon), Yafo (Jaffa), Acco (Acra). Anii, btliile, natiunile au trecut peste locuri fr a izbuti s distrug sursa numelor acestora. 361 Acum existau slase arabe n ludeea si n Samaria. Bietandrii care treierau stogurile de gru, brbatii cu minile pe coarnele plugului de lemn tras de boi, femeile care se ntorceau de la izvor n sat agale, cu ulciorul pe cap, fceau parte din peisaj. Nu puteam gndi despre ei c erau interpusi ntre mine si pmnt. Niciodat n-am arborat sentimente ostile fat de arabi. Fundamentul rzboaielor si conflictelor noastre era ambitia politic si national, nu dusmnia personal, ntlnirile la o piua (turt arab), msline, cafea neagr si Ahalan wasahalan",c\\ care am fost ospetit ori de cte ori am trecut pragul caselor lor, au fost ntrerupte periodic de rzboi, dar ele au fost ntotdeauna reluate dup ce praful btliei s-a asezat. Trei mici districte din ludeea si Samaria au suferit foarte mult n timpul rzboiului. Unul a fost nltimea Latrun, unde au avut loc lupte energice. Cnd iordanienii au nceput neprovocati actiunea militar, artileria Legiunii Arabe din Latrun a bombardat aeroportul international de la Lod al Israelului, iar fortretele arabe de pe colinele dominante au tinut sub amenintare cmpia de pe litoral, inclusiv orasul Tel Aviv. Cu totul diferite au fost circumstantele n care au fost considerabil ruinate celelalte dou zone afectate. Una cuprindea orasul Kalkilia din Samaria, iar cealalt dou sate din ludeea. Aici guvernul israelian le dduse locuitorilor materiale si subventii financiare, asa nct ei s-si poat recldi casele ruinate. Situatia lor grea a fost examinat la mai multe reuniuni ale Cabinetului, deoarece s-a aflat c multe case au fost distruse nu ca rezultat al btliei, ci ca actiune punitiv din partea soldatilor israelieni. Lucrul acesta nu numai c nu fusese dictat de politica guvernului israelian, ci fusese fcut prin nesocotirea acelei politici, care statuase ca n rzboi armata s fac tot posibilul spre a evita vtmarea civililor si a propriettii lor. Am gsit fr rost ntreprinderea a o serie de investigatii speciale n armat n aceast privint. In loc de aceasta, am vizitat numaidect locurile cu pricina, spre a vedea exact ce s-a ntmplat si cum puteam fi de ajutor. Mam dus mai nti la Kalkilia. Ajungnd acolo, am descoperit c mai bine de o treime din cldirile orasului si din suburbiile sale au fost distruse, n majoritatea lor nu de ctre artilerie, ci prin dinamitare. Cnd am cerut explicatii armatei, mi s-a spus c lucrul acesta a fost fcut sub form de represalii fat de arabii care trgeau de acolo asupra trupelor noastre. Problema practic era pentru mine cum s asigur reparatia daunelor fizice, dar si a daunelor aduse relatiilor israeliano-arabe. Primarul Kalkiliei, Haj Hussein Aii Tzabari, mi-a artat c aproximativ 800 de case deveniser nelocuibile si c numrul oamenilor care prsiser orasul totaliza 12.000. Unii locuiau acum la rude, n Nablus si n sate nvecinate, dar cei mai multi se adpostiser n dumbrvile de mslini, nu departe de

Kalkilia. M-am dus s-i vizitez. 362 Dac n-as fi vzut casele lor ruinate de-a lungul drumului fcut pn acolo, as fi putut gndi c acei oameni iesiser s se bucure de un picnic n mas. Sub fiecare copac era asezat o familie. Copiii se hrjoneau pe cuverturi ntinse pe pmnt, aproape goi, femeile erau aplecate asupra oalelor puse la foc, n timp ce brbatii n abayas (pelerine arabe lungi), mbroboditi cu kefiehnri (turbane-cap), motiau n pace. Cnd ne-au recunoscut, s-au adunat n jurul nostru, bombardndu-ne cu ntrebri. Nu mormiau si nu se plngeau. Cereau doar permisiunea de a se ntoarce n Kalkilia si de a primi echipament mecanic cu care s curete ruinele. Permisiunea de a se ntoarce le-a fost acordat imediat. Le-am promis, de asemenea, s le dau ajutorul cerut. Dar nu le-am putut spune nimic ca rspuns la ceea ce ei nu ntrebaser, dar care atrna n aer ca un urias semn de ntrebare: ce aveam de gnd s facem cu ei? stiam prea bine c dac sperantele lor s-ar fi realizat si dac arabii ar fi iesit victoriosi n rzboi, ei nu numai c ne-ar fi distrus casele, satele si orasele, ci ne-ar fi si mcelrit. stiau si ei lucrul acesta si de aceea acceptaser ruinarea caselor lor ca pe o consecint a nfrngerii suferite. Cu toate acestea, nu m puteam ascunde n spatele acestei explicatii. Ceea ce arabii ne-ar fi putut face nou nu ne putea servi drept cluz n actiunea sau comportamentul nostru. Dar nici nu doream s le spun c eu, ministrul aprrii, eram cuprins de ntristare si rusine n fata a ceea ce fcuser unii dintre soldatii nostri. Relatiile dintre noi si arabi sunt, n definitiv, relatii ntre natiuni, si ar fi fost nepotrivit pentru mine, n situatia mea oficial, s le vorbesc n calitate de individ privat. Asa nct pur si simplu i-am asigurat de ajutorul guvernului, iar dup aceea am rmas tcut. Aceleasi circumstante erau adevrate si n privinta celor dou sate din Vestul dealurilor Hebronului. Aici, de asemenea, comandantul israelian local a decis aruncarea n aer a unui numr de case, iar eu am promis si aici, n numele guvernului, c vor fi aprovizionati cu ciment si fier-beton, asa nct s-si poat repara acoperisurile. N-au cerut piatr, pentru c n ludeea aceasta se gseste din abundent. Fiecare generatie a avut rzboaiele si distrugerile sale. Dar chiar dac acoperisurile si peretii sufereau distrugeri, pietrele rmneau. Acestea aveau s fie adunate de la ruinele de acum si de la cele mai vechi, asa cum se ndtinase de secole si secole practica, spre a constitui temeliile noilor case. 363 23 TRIND MPREUN Unul din primele mele decrete de dup rzboi, cnd am ajuns s m ocup de administrarea teritoriilor ocupate, a fost acela privind abolirea restrictiilor de cltorie. Am emis ordine ca orice arab, fie rezident n Cisiordania, fie refugiat n Gaza, s fie liber s cltoreasc oriunde n Israel si oriunde n teritorii, fr a i se cere permis. Acest decret a venit ca o surpriz plcut pentru arabii direct afectati. Era ultimul lucru la care se asteptau din partea administratiei de ocupatie. Erau ns multi n Israel care socoteau c lucrul acesta va periclita securitatea noastr, oferind mai mare libertate de miscare teroristilor. n luarea acestei msuri m-a inspirat ndeosebi amintirea privind sistemul de permise de cltorie inventat de Guvernul Militar pentru arabii din Israel n anii de nceput ai statului, eu fiind decis s nu urmez acea cale. nssi necesitatea permisului de cltorie subliniaz limitarea liberttii, iar procedurile greoaie sporesc amrciunea psihologic, ceea ce dezavantajeaz relatiile dintre locuitori si administratie. Lungul timp de asteptare pentru obtinerea permisului, cozile formate la posturile de control, cercetarea bagajelor, dependenta general de bunvointa autorittilor era

frustratoare si degradant. Ceea ce a grbit hotrrea mea de a preveni toate acestea a fost un incident petrecut la scurt timp dup rzboi. Unii dintre soldatii inamici erau nc n libertate, arme nc se mai aflau n mini dusmnoase, pericolul sabotajului era absolut real si, n consecint, circulatia rutier era supus controlului din partea trupelor noastre. S-a ntmplat s fiu de fat la un control efectuat asupra unui autocamion ce venea din directia El Aris. soferul si nsotitorul su au spus c duceau o ncrctur de peste la Hebron. Cnd am ajuns eu acolo, soldatii deja scoseser lzile si le rsturnaser, ca s vad dac nu erau ascunse arme dedesubt. Pescarii din El Aris, oras sinait pe pe trmul Mediteranei, trebuie s fi cheltuit multe ore ca s mpacheteze cu grij pestele destinat pietelor din Hebron si Ierusalim. Ei asezaser 364 pestii cap la cap, straturi-straturi, pe un pat de gheat, iar deasupra lzilor mprstiaser crengi cu frunzele verzi, n asa fel nct transportul s fie protejat mpotriva razelor solare, ntr-un sfert de or, nimic n-a mai rmas din munca lor migloas. Pestele era mprstiat pe podeaua autocamionului, frunzele s-au uscat, gheata s-a topit. Fr ndoial, trebuia s oprim contrabanda cu arme si, desigur, trebuia s fim n alert n fata pericolului sabotajului, dar eram hotrt s fac n asa fel nct astfel de incidente s fie pe ct posibil evitate, chiar dac lucrul acesta nsemna un risc pentru securitatea noastr. Nendoielnic, schimbarea cea mai semnificativ si revolutionar pe care am introdus-o n relatiile noastre cu arabii a fost politica puntilor deschise". Aceasta nsemna libera miscare a oamenilor si bunurilor ntre Israel si trile arabe, peste rul Iordan. Trecerea rului, lng podul distrus la Est de Ierihon, slujea locuitorilor Ierusalimului, Betleemului si Hebronului, precum si locuitorilor Gzei. Trecerea pe podul Damia, acum distrus, slujea locuitorilor Nablusului si Jeninului. Damia este amplasamentul cettii biblice Adam, mentionat n Cartea lui losua (3:16). Aceast politic a fost astfel conceput nct arabii din teritoriile administrate s nu fie separati de fratii lor din lumea arab. Puntile deschise permiteau copiilor lor s studieze la universitti din Egipt, Siria si Liban, dup cum permitea oficialilor lor alesi s fie membri ai parlamentului la Amman, iar reprezentantilor lor s se ntlneasc pe fat cu conductorii trilor arabe si chiar cu liderii organizatiilor teroriste palestiniene. Familiile puteau de asemenea s-si viziteze rudele de pretutindeni, din Arabia Saudit ori din Africa de Nord, si s primeasc vizite de acolo, cci puntile deschise erau bilaterale pentru arabi. De fapt, aproximativ un milion de vizitatori din diferite tri arabe au trecut aceste punti n Cisiordania, Israel si Fsia Gaza. Toate aceste state erau, desigur, ostile Israelului, si nc mai sunt. Eram de asemenea favorabil ideii ca puntile deschise s asigure contactul dintre israelieni si arabi. trile arabe nu permiteau israelienilor s le viziteze, dar sttea n puterea noastr s permitem cettenilor lor s ne viziteze. Deocamdat nu credeam c, atunci cnd vor ajunge s ne cunoasc ndeaproape, vecinii nostri vor ncepe deodat s ne iubeasc si s ne admire. Dar puteau cel putin descoperi c era posibil s convietuiasc cu noi. Noi constituim o societate deschis si fr clase, o natiune care consider c toti oamenii au un statut egal si c sunt ndrepttiti s aib sanse egale. Statul nostru este un stat progresist si destul de avansat. Evident, nu am atins nivelul tehnologic al Statelor Unite. Dar exist domenii ca agricultura, industria, conservarea apei, medicina si sntatea public, precum si altele, probabil, n care cred c locuitorii statelor arabe ar putea gsi ceva de interes pentru ei. 365

Am aflat despre trecerea frontierei imediat dup sfrsitul rzboiului. Autocamioane treceau prin vadurile Iordanului, transportnd produse agricole din Cisiordania n Iordania. Fermierii arabi din Valea Iordanului continuau s-si vnd produsele la Amman si chiar mai departe, n Iraq si Kuwait. Am salutat aceste stiri si m-am bucurat c aceste activitti de piat, desi neobisnuite n noile mprejurri, aveau loc fr piedici din partea noastr, n directivele date ofiterilor din Guvernul Militar, ca si n convorbirile mele cu ei, au subliniat nevoia de a le permite arabilor ssi desfsoare treburile lor normale, fr amestecul nostru nenecesar. Ba chiar am ordonat unittilor armatei noastre s prseasc orasele arabe. Ele trebuiau s ocupe posturi sau pozitii strategice pe dealurile din afara acestor orase. Le-am explicat comandantilor acestor unitti c sarcina lor era aceea de a asigura securitatea comunittii israeliene si nu de a domina si directiona viata arabilor. n ziua de 2 august 1967, mpreun cu GOC al Comandamentului Central, Uzi Narkiss, am fcut o vizit la trecerea de la Damia, de pe Iordan, n timpul verii, rul Iordan are apa mic la acest punct, iar autocamioanele, tractoarele si chiar autoturismele private pot s-1 treac fr dificultate. Tocmai acestui loc soldatii nostri au nceput s-i dea numaidect numele de piata zarzavaturilor" Era o priveliste extraordinar, o scen din Vestul Slbatic montat la Hollywood, cu exceptia faptului c, n loc de cowboys, vite si furgoane trase de cai, bulucindu-se spre vadul rului, aici aveam o urias afluent de autocamioane de transport, furgoane si harabale trase de tractoare. Mai bine de o sut de autocamioane treceau zilnic Iordanul, transportnd mai ales legume si zarzavaturi, fructe si ulei de msline, dar si alte bunuri: containere din plastic fabricate la Betleem, piatr de constructie din carierele de la Ramalla, precum si mobilier si bunuri casnice apartinnd familiilor care fugiser, n timpul luptelor, n Iordania. Vizita a avut latura ei ntristtoare. Fiind recunoscut, multi dintre arabi mi-au cerut o warkah, ceea ce n arab nseamn hrtie". Ei doreau de la mine un document prin care s le permit rudelor lor fugite n Iordania s se ntoarc. Inima mea era de partea lor, dar am ncercat s le explic fr succes c trebuiau s dea curs procedurii instituite, n timpul rzboiului, circa 200 000 de persoane din Cisiordania fugiser n Iordania. Jumtate erau palestinieni din lagrele de refugiati; ceilalti erau rezidenti care si prsiser casele si se duseser la rudele lor din Iordania, Liban si Kuwait, n scopul de a scpa de primejdiile rzboiului. Guvernul israelian fusese dispus s-i reprimeasc si, conform unei decizii a Cabinetului, a anuntat c oricine dorea s se ntoarc o va putea face pn la 10 august 1967. Dar foarte putini au fcut-o. 366 Cererile lor trebuiau aprobate de guvernul iordanian. Iordania le bloca si punea obstacole n calea potentialelor rentoarceri. Am privit la piata zarzavaturilor" si i-am spus ofiterului de serviciu s simplifice formalittile. Nu era nici o nevoie ca bunurile din Cisiordania s fie supuse unui control prea amnuntit. De ce s ne amestecm? De ce s-1 facem dificil? Ce am fi cutat? Arme? Ne-ar fi interesat dac ar fi fost introduse prin contraband n teritoriul nostru. Dar n cazul neverosimil c armele erau duse dincolo, de ce s ne fi ngrijorat lucrul acesta? De ce s-i blocm pe toti fermierii? Am petrecut destul vreme la malul rului, privind trecerea vehiculelor. Ele erau de toate tipurile si culorile, mai vechi sau mai noi, si se miscau n convoi. Cnd treceau prin fata mea, le fceam din mn soferilor si le uram noroc, iar rspunsul lor, dup un moment de surpriz, era un zmbet cald. Reflectam ct de putin trebuia s evoci putin cldur, chiar si la oameni care, numai cu cteva zile mai nainte, luptaser mpotriva noastr pe cmpul de btlie. Dat fiind faptul c se apropia iarna, spre a le nlesni treaba fermierilor din Cisiordania, i-am cerut

lui Hamdi Cnaan, primarul Nablusului, s mearg la Amman si s propun guvernului Iordaniei s construim un pod permanent peste Iordan, n locul celui care fusese distrus n zilele rzboiului. El a fcut aceasta, iar autorittile iordaniene au fost de acord, cu conditia ca podul s fie fcut de iordanieni si nu de israelieni. Nu am formulat nici o obiectie, asa nct Legiunea Arab iordanian a ridicat dou poduri, unul pe soseaua Ierihonului, n apropiere de podul distrus, iar cel de al doilea la Damia. Politica puntilor deschise nu putea fi transpus n practic fr o dorint n acest sens clin partea ambelor prti interesate. Israelul nu numai c o dorea, dar a initiat n mod deliberat o asemenea politic. Din partea Iordaniei s-a fcut simtit acceptarea realittii, n cei nousprezece ani de guvernare iordanian a Cisiordaniei, granita dintre Regatul Iordaniei si rezidentii din Cisiordania se estompase, iar n momentul de fat arabii de pe ambele maluri ale rului deveniser o singur populatie. De fiecare dat cnd guvernul iordanian a ncercat s limiteze contactul ntre populatia de pe cele dou maluri iar ncercrile au fost mai multe , cei din Cisiordania au protestat. Delegatii alctuite clin personalitti notabile, precum si primari de orase, au mers la rege si la guvern, struind s nu fac lucrul acesta. Multi rezidenti de pe un teritoriu sau altul au rude dincolo. Familii bine cunoscute cum sunt Tukan, Masri si Jaberi au ramuri n Ierusalim, Nablus, Hebron si Ramalla n Cisiordania, ca si n Amman si n alte orase de la Est de Iordan. Proprietatea, afacerile, comertul 367 ipp si legturile de familie i leag pe rezidentii de pe ambele maluri ale Iordanului si orice ncercare de a-i separa este artificial si sortit esecului. n ansamblu, relatiile dintre arabii din teritorii si administratia militar erau normale, asa cum erau cu evreii din Israel, n ceea ce priveste problemele care afecteaz viata lor de zi cu zi, comunitatea arab nu are a se plnge, n ceea ce priveste latura material, standardul lor de viat s-a ridicat n mod vizibil. Au existat plngeri n ceea ce priveste sansele de a munci, iar muncitorii arabi att brbatii ct si femeile au primit acelasi salariu ca si muncitorii evrei. Piata evreiasc a muncii le-a fost deschis, iar n scurt timp ei au dobndit deprinderi n diferite meserii si servicii. Ocupatiile lor merg de la mecanici si muncitori constructori, pn la personal de hoteluri. Arabii ncep s capete preturi mai bune pentru produsele lor. Pestele, legumele si fructele din Fsia Gaza, din El Aris si din Cisiordania au mare cutare n magazinele israeliene. n lagrele de refugiati din Fsia Gaza a avut loc o adevrat revolutie economic. Refugiatii care vreme de nousprezece ani si-au petrecut timpul pe lng corturi, jucnd table si discutnd politic, rareori lepdndu-si pijamalele, au nceput s mearg la lucru. Ei continuau s-si capete ratiile si s primeasc servicii de sntate si educationale din partea United Relief and Works Agency (UNRWA), dar acum puteau aduga la acestea sute de lire sterline pe sptmn cstigate din salarii n Israel, ntr-adevr, datorit salariilor ridicate din Israel, ei si puteau nu numai mbuntti standardul de viat, ci si stilul de existent. Pentru prima oar ei si-au putut cumpra haine noi, mobilier si aparate de buctrie. Multi refugiati chiar cu prsit lagrele si sau dus s locuiasc n noile cartiere de locuinte ridicate la periferia oraselor. Antene de televiziune apreau pe orice acoperis, iar frigiderele, pn atunci doar mndria ctorva notabilitti arabe, puteau fi gsite acum n orice cas. Cu toate acestea, existau frictiuni si dificultti. Cauza era terorismul arab. Liderii arabi, primarii oraselor si muktarii satelor acceptaser n mod oficial s nu dea ajutor teroristilor si s nu sprijine actele de violent mpotriva noastr. Formula acceptat era c n timp ce ei se opuneau stpnirii noastre si doreau s evacum teritoriile pe care le cucerisem, atta vreme ct continua situatia

existent trebuia s fie mentinut viata normal, n acest sens, guvernul Israelului trebuia s poarte responsabilitatea de stat, asigurnd munca, hrana, sntatea, educatia, transportul public si alte servicii pentru comunitatea arab. Arabii trebuiau s fie liberi s actioneze mpotriva noastr prin mijloace politice si s-si exprime critica prin viu grai si prin scris, dar fr a ntreprinde actiuni ilegale. 368 n linii mari, aceste reguli generale erau respectate, ns existau exceptii. Teroristii infiltrati din Iordania, Siria si Liban gseau ascunztori la rudele lor si n fostele lor sate. Din cnd n cnd, rezidentii din teritoriile administrate se alturau organizatiilor teroriste si luau parte la operatiunile acestora. Eram nevoiti s lum msuri severe. Trebuia dup ce i evacuam pe locatari s aruncm n aer casele care serviser drept adpost sabotorilor sau n care fuseser descoperite depozite de arme si de explozivi. Fireste, lucrul acesta cauza furie, ndeosebi atunci cnd proprietarul casei era bine cunoscut, ns s-a dovedit eficient si i-a descurajat pe multi. O alt msur era exilarea. Aplicam aceast pedeaps liderilor care luaser parte activ n incitarea la teroare sau la sprijinirea sabotorilor, n cele mai multe cazuri le ddeam un avertisment si multi luau aminte si renuntau. Dar unii ignorau avertismentul si si continuau activitatea ostil, n credinta c nu vor fi descoperiti. Primul exilat a fost Ruhi el-Katib, fostul primar arab al Ierusalimului, urmat de un fost judector si de primarul orasului Bira. Exilarea, ca si aruncarea n aer a caselor, s-a dovedit o metod eficient si a contribuit la scderea terorismului, dar pe de alt parte a fcut s creasc furia populatiei arabe. Cea mai dificil perioad n Cisiordania a cuprins lunile septembrie si octombrie 1967, la sfrsitul primei veri a stpnirii noastre n teritorii. Liderii religiosi si politici si-au dat mna si au ridicat steagul rebeliunii. Centrul acesteia a fost Nablus, unde a fost declarat o grev care a durat cteva sptmni, nceputul revoltei a fost marcat de nchiderea scolilor. Faza urmtoare a fost programat s coincid cu deschiderea, n ziua de 19 septembrie, a Aunrii Generale a ONU. Au fost nchise magazinele, iar transportul public a fost stopat, n scurt timp, ns, locuitorii Nablusului au nteles c restul populatiei din Cisiordania nu-i urmase, trgnd chiar foloase de pe urma grevei lor. Negustorii si soferii de camioane din Jeninul nvecinat i nlocuiau ca exportatori n Iordania sau ca furnizori de mrfuri la sate. Pe de alt parte, liderii au descoperit c revolta lor nu avea rezultatele scontate: greva nu putea duce la retragerea noastr din Cisiordania. La nceputul lunii noiembrie, viata s-a ntors la normal. Au existat ciocniri ocazionale, dar acestea au fost episoade locale si izolate. Greva din Nablus, demonstratiile de la Ramalla, terorismul din Gaza au produs tensiune ntre liderii arabi locali si Guvernul Militar, dar nu s-au extins n comunitatea arab mai larg. Factorul dominant care determina modul de viat si de gndire din teritorii era libertatea individului si prosperitatea sa material. Chiar si atunci cnd teroristii arabi deschideau focul asupra muncitorilor arabi care se deplasau din satele lor la locurile de munc din Israel, ei reuseau s ucid ctiva dintre acestia, dar nu s pun capt practicii. Legturile dintre Israel si rezidentii din teritorii au continuat s 369 se dezvolte. Muncitorul arab avea un statut egal cu al muncitorului evreu pe santierele de constructii, n fabric, n comert si n agricultur. Plajele, restaurantele, magazinele, autobuzele si toate locurile publice erau n egal msur deschise arabilor, fr nici o discriminare. Aceasta genera o atmosfer de calm si nbusea orice ncercri de a provoca ciocniri nationale. Cnd teroristii arabi puneau explozivi ntr-un cinematograf din Tel Aviv sau n vreun automobil din piata principal a Ierusalimului, publicul evreu clocotea de furie la vederea mortilor si rnitilor,

dar nu si-o descrcau pe muncitorii arabi sau pe vizitatorii arabi aflati n mijlocul lor. Deosebirile de conceptie nu s-au transformat n vendete. Puntile deschise, libertatea de miscare, statutul egal, retributia egal si prosperitatea economic formau baza sntoas pe care cele dou natiuni puteau convietui. Liderii activi ai populatiei arabe din teritoriile ocupate erau primarii oraselor. Ei constituiau legtura dintre comunitatea arab si autorittile israelie-ne. Ei erau mediatorii n fata administratiei guvernamentale, cei care obtineau licente de export-import, permise de intrare pentru rudele din statele arabe de a-si vizita familiile, nlesniri privind educatia si serviciile de sntate, subventii si mprumuturi pentru proiecte municipale, ca si pentru alte treburi de guvernare local care necesitau ajutor din partea administratiei centrale. Cei Trei Mari" erau primarii din Nablus, Hebron si Gaza, dar numai unul singur, Mahmed Aii Jaberi, primarul Hebronului, era un lider autentic, fiind privit astfel de ctre alegtorii si. El singur avea puterea de a ignora vocea Ammanului si de a duce o politic pe potriva propriului discernmnt. Nici unul din ceilalti nu se ridica la nltimea lui. La Nablus primar era Hamdi Cnaan, dar liderii reali ai acelui oras si cei care aveau cea mai mare autoritate si influent erau membrii familiilor Masri si Tukan. Primarul Gzei, Rasid sawa, ar fi putut foarte bine fi principalul lider din regiune, dar se temea de organizatiile teroriste, iar frecventele sale vizite la Beirut, ca s se ntlneasc cu conductorii acestora si s primeasc binecuvntarea lor, i subminau autoritatea. Cunosc prea putine despre plcerile trite de Rasid sawa n viata sa, dar am fost martor la ceea ce, cu sigurant, a fost ceasul su cel mai ru. n ultima zi a srbtorii musulmane a Ramadanului, din anul 1971, mi-a telefonat generalul de brigad Pundek, guvernatorul nostru militar din Gaza. El mi-a spus c Rasid sawa tocmai l informase c liderul sabotorilor din Fsia Gaza, Ziad el-Husseini, se sinucisese n pivnita casei primarului. sawa cerea s m vad n mod urgent. I-am spus lui Pundek s mi-1 aduc, iar peste o or sawa intra n biroul meu. Era alb la fat ca hrtia, si pe bun dreptate. Mi-a spus c, cu cteva sptmni mai nainte, Ziad el-Husseini venise la el acas ca s-i cear s-1 ajute s ias din tar. n realitate, el era ncoltit de 370 oamenii nostri si ncerca s scape de ei. ncercase s prseasc Fsia Gaza si sa fug n Liban, dar fr a reusi, n ziua de 3 noiembrie, sawa venise la mine cu propunerea de a-i permite lui Husseini si grupului su terorist s plece n mod discret, fr oprelisti si fr tevatur. Am refuzat. Acesti oameni comise-ser asasinate si acte de sabotaj i-am spus , asa nct trebuiau judecati, n mod vizibil, Husseini a nteles c funia se apropia de par si a hotrt s se sinucid, mpuscndu-se. Husseini a lsat n urma sa dou scrisori. Una era adresat gazdei" sale, Rasid sawa, prin care i multumea c 1-a ajutat s se ascund de evrei, nde-plinindu-i toate trebuintele, inclusiv contactul cu grupul su terorist, n cea de a doua scrisoare, intitulat Testament", el si regla conturile cu colaboratorii arabi care, spunea el, au ncercat s-1 dea pe minile noastre, n acest document, acelasi Rasid sawa devenea un scelerat blestemat. Husseini scria: Am fost dezamgit de brbatul numit Rasid Said el-sawa din Gaza, care este cel mai mare trdtor, agent sionist... si de Manzur, fiul scrbosului Rasid el-sawa, care a fost odinioar un brbat nobil, dar cum aschia nu sare departe de trunchi, este si el trdtor..." Am vorbit despre aceasta cu Golda Meir si cu ministrul justitiei, sapiro, explicndu-le diferitele aspecte ale problemei. Opinia lui sapiro a fost c, n conditiile Guvernului Militar, guvernatorul are autoritatea final de a actiona cum crede de cuviint. El l putea trimite pe sawa n fata tribunalului, acuzn-du-1 de colaborare cu sabotorii. Dar putea, de asemenea, doar s-i dea un

avertisment si s-1 lase primar. Golda a lsat decizia pe seama mea. Eu am decis s-1 las pe post si s nu-1 dau n judecat. Nu trebuia ns s-i iert faptele; nu trebuia s-i trec faptele cu vederea si nici s dau dovad de slbiciune. Decizia mea a fost un demers deliberat n directia mbunttirii relatiilor arabo-israeliene. Din punctul lor de vedere, era bine ca liderii arabi s vad c noi le ntelegeam ntru totul problemele. Ct priveste publicul arab, n pofida acestui incident dramatic ori, poate, tocmai din cauza lui era probabil ca solutia diplomatic s dea bune rezultate. Ticlosul sau eroul piesei si luase el nsusi viata. Autorittile noastre militare nu aveau nevoie de asistent din partea liderilor arabi n rzboiul lor mpotriva terorismului, iar noi artam c eram destul de puternici ca s ignorm scparea lui Rasid sawa. Familia sa trebuia asigurat c Ziad el-Husseini va fi nmormntat fr pomp, c nu vor fi nchise magazinele, c nu vor fi demonstratii si nici cuvntri funebre incitatoare. Era necesar s se fac tot ce se putea face spre a se minimaliza importanta episodului si a-1 ajuta pe Rasid s ias din propria-i murdrie. Am actionat asa cum am actionat gndindu-m ndeosebi la viitor. 371 Trebuia s curtm cmpurile de mine care ne stteau n cale si s cutm, prin toate mijloacele, s restabilim calmul si viata normal n teritorii. n ceea ce priveste relatiile mele personale cu arabii, cel mai legat eram de beduinii din portiunea sudic a Fsiei Gaza. Desi acum ei ntemeiaser asezri permanente si si lucrau propriul pmnt, nu-si pierduser nici traditiile tribale si nici simturile ascutite de pe vremea nomadismului. Ei aveau grdini de legume si zarzavaturi si livezi, iar unii dintre ei pescuiau. Ei gseau pmntul de care aveau nevoie pentru agricultur prin ndeprtatea uriaselor muncele de nisip care l acopereau. La nceput crau nisipul n gleti purtate pe cap. Acum utilizau buldozere ca s mute dunele. Lng coast adncimea stratului de nisip este de aproape 20 de picioare, iar mai departe de coast este chiar mai mare. De aceea au de nlturat enorme cantitti de nisip nainte de a ajunge la solul cultivabil. Azi pot fi vzute petice de pmnt cultivat numite muassi, mici parcele de un sfert'sau o jumtate de acru, nconjurate de mguri ascutite din nisip, de sub care au fost scoase. Munca beduinilor nu este terminat o dat cu dezvelirea solului, nainte de a le planta, ei ngras parcelele cu blegar de oaie. Apoi sap puturi, spre a-si asigura rezerva de ap pentru irigatie. Amenajarea unei muassi cere un efort prodigios, dar munca este rspltit. Aceast regiune este partea sudic a biblicului trandafir al lui saron", centura de coast care se ntinde de aici si pn la Acra, n Nord, care nc din antichitate era considerat binecuvntat de natur, cu un climat propice pentru oameni si cu soare si ploaie ndeajuns pentru recolte. Portocalele samuti, care cresc aici, au o mireasm aparte, la fel ca si cpsunele si pepenii. Legumele dau o recolt n cel mult o sut de zile, castravetii, tomatele, ptlgelele vinete si ardeii vara, iar varza si conopida iarna. Instructorii de la Ministerul Agriculturii din Israel i-au luat pe beduini sub aripa lor si i-au nvtat cum s mbogteasc solul cu ngrsminte chimice si cum s protejeze plantele fragede cu acoperisuri din plastic. Ei au nlocuit de asemenea smnta local cu specii ameliorate. Pietele din strintate au primit bine produsele lor, iar pepenii dulci si rosii, ca si cpsunele Tayoga, sunt binevenite la mesele locuitorilor Ziirichului sau Londrei. Aceste fructe produse de beduini sunt fr pereche n lume. Mireasma saron este unic. Mi-a plcut s-i vizitez ndeosebi pe doi beduini, Haj Mahmud abu-Selim si Hamed. Haj era capul celei mai nstrite familii de beduini din zona Dir el-Balla si Fsia Gaza, iar cuvntul su era lege pentru cei din partea locului. El construise cte o cas pentru fiecare din fiii si, el nsusi

locuind ntr-o vil spatioas, n mijlocul unei adevrate pduri de palmieri. Copacii erau att de numerosi nct de pe acoperisul vilei sale vrfurile palmierilor artau ca o 372 vast mare verde care se ntindea n Vest pn la apele albastre ale Mediteranei. Haj abu-Selim era un brbat nalt, impuntor, n tinut si comportament el era beduin pn n mduva oaselor, dar n ochii si era ceva vizionar, de om care ntelege ncotro mergea lumea. Pe fiul su Farhan 1-a trimis s studieze medicina n Germania si, lucrul cel mai neobisnuit pentru un beduin, le-a permis fiicelor sale s fie educate n strintate. Cnd 1-am ntlnit, era foarte bolnav. Mult vreme fusese astmatic. Dup Campania din Sinai, din 1956, atunci cnd noi ne-am retras din Fsia Gaza, iar egiptenii s-au rentors aici, ei au ntemnitat pe toti cei suspectati de colaborare cu israelienii. Printre acestia s-a aflat si Haj abu-Selim, chiar dac noi n-am avut atunci nici un contact cu dnsul. Haj a rmas mai multi ani n spatele gratiilor. El s-a ntors n Fsia Gaza atunci cnd noi am cucerit-o, n 1967, iar doctorii nostri au fcut tot ce au putut pentru sntatea lui, dar betesugul cptat ntr-o temnit egiptean nu a putut fi reparat, n 1969 el era foarte bolnav. Fcea ctiva pasi si trebuia apoi s se opreasc spre a-si recpta rsuflarea. A murit n anul urmtor la Spitalul Tel Hasomer din Israel, avnd la cpti pe cea mai iubit dintre sotiile sale, Um-Muhmad. La cealalt extrem a ierarhiei societtii beduine sttea cel de al doilea dintre cei doi favoriti ai mei. Hamed nu avea nici vil, nici avere, nici pozitie social. Tria ntr-un cort din piele de capr si si cstiga existenta ca paznic, cu mici ginrii pe deasupra. Dar ceea ce era comun ambilor oameni era ospitalitatea tihnit. Casele lor nu erau potrivite pentru oamenii grbiti, cum sunt bufetele cu autoservire ale Knessetului sau osptriile rapide, n casa lui Haj cafeaua mi se servea ntr-o ceasc minunat, pe un platou cu curmale umplute cu migdale, n cortul lui Hamed el trebuia s fiarb ceaiul ntr-un ceainic funinginii, la un foc de lemne, iar zahrul era mestecat cu un betigas. n amndou casele, ns, ospitalitatea si politetea erau pstrate n mod meticulos, ntlnirile ncepeau cu srutri zgomotoase pe amndoi obrajii, cu binecuvntri si cu urri de salaam. Ele trebuiau s sfrseasc cu rugminti de eliberare a unei rude care ntotdeauna n-avea nici o vin", dar care din nefericire se afla n nchisoare", rugminti care desigur nu aveau s rmn fr rspuns, deoarece, asa dup cum onoratul vizir" stia prea bine, nimic n viat nu era mai nobil dect iertarea. Ct priveste justitia, procesul si delictul pentru care ruda fusese condamnat, onoratul vizir" nu trebuia s-si fac nici o grij: pctosul deja si nvtase lectia si niciodat nu va mai repeta delictul. Aveam si eu rugmintile mele. De la Haj abu-Selim voiam s aflu cum s procedez ntr-o anumit comunitate arab, cum puteam mpiedica ajutorul dat teroristilor, cnd s art pumnul nzuat si cnd mna nmnusat. De la 373 Hamed speram s nvt cte ceva din mestesugul lui de a descoperi antichitti. Era un adevrat magician. Ochiul su putea detecta bucti de os pe care vntul le mturase o dat cu dunele, precum si cioburi de oale crate de ploaie n vile seci. El colinda mprejurimile si urma cursul vntului si al ploii pn cnd ajungea la sursa relicvelor, ruina vreunei asezri vechi de mii de ani sau o pester-mormnt. Cea mai remarcabil descoperire arheologic a sa a fost fcut pe o ntindere de nisip care apartinea judectorului Abu Meilak, un bogat proprietar din Dir el-Balla, care hotrse s transforme marea sa suprafat de teren ntr-o miiassi si s-o planteze cu citrice. Dup ce buldozerele au curtat nisipul si au fost spate gropi pentru plantare, paznicul Hamed a nceput a pzi si pe cont propriu, fr a fi numaidect rspltit. S-a descoperit c zona fusese

amplasamentul unui cimitir canaanit vechi de vreo 3500 de ani. Dar cele cteva obiecte canaanite rmase nu prea prezentau interes pentru Hamed. El a continuat totusi s vegheze, ntr-o zi a identificat captul a ceva, n timp ce oamenii lucrau, si s-a dus s fac investigatii. Ceea ce a descoperit n cele din urm a fost un sarcofag egiptean din argil, cu capacul frumos decorat, n relief, cu forme omenesti. Evident, mprstiate printre rmsitele canaanite se aflau sicriele oficialilor egipteni, reprezentanti n Fsia Gaza ai faraonului Ramses al II-lea, din secolul al XlIIlea .Chr. Conform traditiilor egiptene, corpurile lor erau asezate n sarcofage, mpreun cu obiectele lor personale de pret: peceti, inele nazale, cercei, mrgele si brtri. Aceste morminte egiptene nu erau numeroase si nu puteam ntelege cum de a putut Hamed descoperi n mod exact unde erau sicriele. Dup ce 1-a descoperit pe primul, iar proprietarul a priceput c evreii erau gata s plteasc un pret fabulos pentru el, Hamed a fost pus s caute altele. A fcut-o cu succes, dar proprietarul a refuzat s mpart cu el banii ncasati. La rndul su, Hamed a refuzat s mai ia parte la cercetare. Proprietarul si-a pus lucrtorii la treab, dar nici un alt sicriu n-a fost gsit. Toate spturile si toat puricarea s-au dovedit sterpe. Numai cnd i s-a cerut lui Hamed s revin pl-tindu-i-se partea sarcofagele egiptene au reaprut. Zgrcenia initial a proprietarului nc l mai rodea, acum Hamed ntelegnd c acesta obtinea mai mult dect partea sa. La descoperirea unui sarcofag el cerea ca acesta s fie dezgropat cu mestesug si bgare de seam, inci cu inci, fr a-1 sparge, n acelasi timp, ncredintndu-se c nimeni nu-i discerne actiunile, acoperea cu laba piciorului continuturile pretioase czute din sicriu si le mpingea ntr-un colt al gropii. De ndat ce sicriul era ridicat, el se aseza pe inelele si brtrile depozitate n coltul gropii, si schimonosea fata si i trimitea pe lucrtori s-i aduc ap, hrtie de mpachetat, orice, numai s-i fac 374 l s se ndeprteze, ntre timp si ascundea comoara n nisip, de unde o lua noaptea, ducnd-o n cortul su. La urma urmei, colectionarii puteau achizitiona aceste obiecte, pentru o sum frumoas, de la el nsusi. n cadrul activittii la Guvernul Militar, propriile mele contacte includeau n principal pe liderii arabi municipali. Cu ctiva dintre ei, n special cu seicul Mahmed Aii Jaberi din Hebron, am avut convorbiri serioase si sincere, descoperind c avem puncte de vedere comune. stiam ns c aceasta nu era de ajuns. Legturile strnse la acest nivel poate c puteau duce la solutionarea unor probleme tehnice, dar nu la crearea acelei ntelegeri umane, cum o doream eu, n relatiile noastre cu arabii. Desi ei m considerau, n calitatea mea de ministru israelian al aprrii, ca pe un cuceritor si crmuitor strin, iar pe toti israelienii i considerau invadatori care le transformaser tara ntr-un stat evreiesc, eu credeam si nc mai cred c serioase convorbiri de la om la om, cu arabi care nu detin functii oficiale influente gnditori si scriitori ne pot apropia foarte mult. Puteam s rmnem n divergent n ceea ce priveste conceptiile noastre, dar cel putin ne-am fi nteles unii pe altii. Am auzit de poeta arab Fadua Tukan, din Nablus. I-am citit poemele si am fost impresionat de sinceritatea si de spiritul ei nationalist si doream s-o ntlnesc. A acceptat invitatia mea si a venit acas la mine, n Zahala, n ziua de 12 octombrie 1968, nsotit de unchiul ei, dr. Kadri Tukan, si de primarul Nablusului, Hamdi Cnaan. La mine se aflau David Farhi si David Zeharia, arabisti care cunosteau nu numai problemele de zi cu zi din teritorii, ci erau si foarte buni cunosctori ai literaturii arabe, traditionale si moderne. Desi Fadua era oaspetele principal, ea a luat mai putin parte la conversatie dect nsotitorii ei. Era, pe ct socoteam eu, o femeie care se apropia de patruzeci de ani, cu o expresie sincer si

prul negru, des, care i se revrsa pe umeri. Cnd vorbea sau cnd asculta cu atentie, fata ei devenea grav si cpta o nuant de tristete. Cnd erau discutate teme politice, principalul protagonist era Hamdi Cnaan, iar dac se abordau relatiile dintre israelieni si arabi, n numele ei vorbea unchiul ei, Kadri. Desi trebuie s fi depsit de mult vrsta de saptezeci de ani, Kadri era vioi si plin de vigoare. Ni s-a confesat c, de la ocuparea de ctre noi a orasului, se claustra acas si c rareori prsea Nablusul. Inima sa nu le permitea ochilor s vad tara sub control strin. Era de profesie dascl, cu o nalt reputatie n cercurile educationale din trile arabe. Publicase si crti, n convorbirea noastr el a insistat asupra faptului c atitudinea arabilor fat de Israel a suferit o schimbare si c acum, dac ne-am fi retras din toate teritoriile pe care le-am cucerit si dac le-am fi permis 375 refugiatilor din 1948 s se ntoarc la casele lor, atunci arabii ar fi recunoscut Israelul si am fi putut tri n pace unii cu altii. Nu cred c Fadua era calm pentru c era indiferent. Ea prea foarte interesat de cas si de antichittile din grdin si i-a pus fiicei male lael multe ntrebri cu privire la copilria ei si cu privire la Nahalal, satul n care se nscuse. Probabil c era mai capabil s-si exprime gndurile si sentimentele prin scris dect prin cuvntul rostit, n special atunci cnd vorbea cu strinii. Dar poate c limbajul dezlntuit al poemelor ei, forta lor si imagistica nsngerat proveneau din adncul sufletului ei, un suflet care urla, dar care nu putea fi auzit. Ctre sfrsitul vizitei lor, dr. Kadri Tukan a repetat c se ntrezreau perspective de pace, la care eu i-am propus s mearg n Egipt, s-1 ntlneasc pe Nasser si s vad dac era dispus s ajung la o ntelegere cu noi. I-am spus c, doar cu cteva zile mai nainte, Ben-Gurion a spus c dac noi eram confruntati cu optiunea pace sau teritorii, am fi ales pacea si am fi renuntat la teritoriile cucerite, cu exceptia Ierusalimului. Kadri nu a spus nimic, dar Fadua s-a ntors imediat spre unchiul ei, spunnd: Kadri, du-te la Gamal [Nasser]". Kadri a ncercat s se eschiveze, ntrebnd n glum: Cine este Gamal?" Dar Fadua a struit: Spune-i lui Gamal s se aseze cu israelienii la masa negocierilor de pace, Kadri, du-te la Gamal!" n tonul ei era un amestec de rugminte si de porunc. Pentru o clip am crezut c-i vor da lacrimile. La vreo dou luni dup aceea, m-am ntlnit din nou cu Fadua, de data aceasta Ia Hotel David din Ierusalim. Singura persoan care a fost de fat a fost David Farhi. Fadua fusese n Egipt si se ntlnise cu Nasser. Nasser i-a spus c secretarul de stat al Statelor Unite, Dean Rusk, l ndemnase s fac un aranjament cu Israelul, pe baza retragerii armatei israeliene din ntregul Sinai, dar c el, Nasser, refuzase, deoarece aranjamentul nu includea retragerea Israelului din Cisiordania. Fadua a spus c i-a vorbit lui Nasser despre convorbirea ei cu mine si c el a dojenit-o pentru aceasta. Singura persoan ntlnit de dnsa la Cairo, care a ncurajat-o s continue s m vad a fost ziaristul Muhammed Hassenein Heikal, prietenul apropiat al lui Nasser. Ea s-a ntors acas fr stiri pozitive. Nu numai n Egipt, ci si n Iordania drumul pcii prea blocat. Dup prerea ei, chiar dac noi ne retrgeam din Cisiordania si ajungeam la o ntelegere cu regele Hussein, organizatia Fatah s-ar fi opus si ar fi mpiedicat acordul. Ea era convins c majoritatea populatiei din Cisiordania dorea pacea si solutionarea problemei palestiniene, dar c liderii ei erau lasi. Chiar si unchiul ei, Kadri, era temtor si n-ar fi riscat s-si pun n pericol persoana si popularitatea politic. ; 376 I-am spus poetei c recent am discutat cu un membru al organizatiei teroriste Fatah, care se predase el nsusi trupelor noastre. I-am propus s-1 eliberez si s mearg la Abu-Amar, cunoscut mai bine sub numele de Yasser Arafat, si s-i spun c mi-ar plcea s-1 ntlnesc. Prizonierul a

refuzat s ndeplineasc aceast misiune, prefernd s rmn n paza noastr. Fadua mi-a spus: Sunt femeie, dar nu las. Doresc pacea. Nasser nu va face pace cu tine. Cnd m voi duce la Beirut, l voi ntlni pe Abu-Amar si i voi propune s se ntlneasc cu tine. Trebuie s facem pace". Fadua este, fr ndoial, o femeie curajoas. Dac s-a ntlnit sau nu cu Abu-Amar, nu stiu. De atunci n-am mai auzit de ea. 24 UN ACCIDENT ARHEOLOGIC n timp ce noi gseam c puteam tri n armonie cu arabii nuntrul granitelor noastre, teroristii din trile nvecinate treceau frontiera si-i atacau pe civili, n asezrile noastre de la granit, n cei trei ani ce au urmat Rzboiului de sase Zile, cei mai multi dintre acesti teroristi arabi veneau din Iordania, chiar dac regele Hussein, spre deosebire de conductorii Egiptului si Siriei, nu a adoptat sloganul de dup rzboi, conform cruia ceea ce a fost luat cu forta va fi redobndit cu forta". Regele Hussein nvtase ceva din decisiva si fulgertoarea nfrngere suferit de fortele sale armate si alesese calea politic mai degrab dect cmpul de btlie ca mijloc de a-si atinge scopurile. Pe deasupra. Iordania avea legturi strnse cu locuitorii Cisiorda-niei, iar interesele ambelor prti ar fi fost grav periclitate de un alt rzboi. n pofida acestui lucru, sectorul iordanian a fost timp ndelungat cel mai violent, din cauza organizatiilor teroriste. Este adevrat c, la numai zece zile dup Rzboiul de sase Zile, ele si-au mutat naltul Comandament" din Iordania n teritoriile cucerite de Israel si c Yasser Arafat a petrecut ctva timp n Cisiordania, ncercnd s organizeze aici miscarea rebelilor. Dar nu a reusit s-o fac, iar n luna septembrie s-a ntors n Iordania. Liderii terorismului local din Cisiordania si Fsia Gaza i-au clcat pe urme, plecnd n Iordania si Liban cnd si-au vzut celulele expuse si anvergura operatiilor restrns. Iordania a devenit principala baz a activittilor teroriste. Peste frontiera iordanian se infiltrau n Israel echipele de sabotaj, minnd drumurile de pmnt de pe raza asezrilor noastre agricole, iar de pe teritoriul iordanian se trgeau salve de artilerie asupra satelor din vile Iordanului si Bet se'an. Desi armata iordanian n-a initiat actiuni mpotriva Israelului, unittile sale de la granit i ajutau pe sabotori s treac rul Iordan, oferindu-le acoperire cu foc la ntoarcere, iar uneori li se asociau, efectund bombardamente de artilerie si de mortiere asupra asezrilor evreiesti. 378 Actiunea teroristilor si contraactiunea din partea Israelului au luat sfrsit doar trei ani mai trziu, n toamna anului 1970, n acel Septembrie Negru. Cteva cifre statistice sunt edificatoare, n cei trei ani au fost comise 5840 de acte ostile mpotriva Israelului de ctre arabi care operau din Iordania. Pierderile noastre au fost de 141 morti si circa 800 de rniti. Kibutul Kfar Ruppin de lng rul Iordan a fost bombardat de 58 de ori, iar Bet se'anul nvecinat de 40 de ori. Prima actiune terorist a avut loc la nou zile dup ncetarea focului, n ziua de 19 iunie 1967, cnd un aparat exploziv a fost plantat lng kibutul Gheser, n Valea Iordanului. sase sptmni mai trziu, teroristii au organizat o ambuscad si au tras asupra unui autocamion care circula ntre kibuturile Maot Haim si Kfar Ruppin. n ziua de l octombrie, teroristii au pndit si mpuscat un membru al kibutului Hamadia si au aruncat n aer cldiri din acea asezare. n ziua de 2 noiembrie 1967, m-am dus la Zemah, la o ntlnire cu reprezentantii tuturor asezrilor agricole si orselelor din Valea Iordanului, ocazie cu care am fcut un tur de inspectie la granit. Reprezentantii locali s-au plns n legtur cu greuttile privind paza asezrilor, acuznd lipsa de arme, de adposturi, transee, iluminat si garduri de srm ghimpat. Dac icicolo exagerau ntructva, n fond plngerile lor erau justificate. Actiunea de sabotaj lansat de la

baze operationale din regatul Iordaniei transformase satele noastre din lungul rului Iordan ntr-o linie de front. Desi rzboiul ca atare n mod oficial se terminase, era clar c n acest sector trebuia s ne pregtim pentru o nou faz a acestuia si pentru un nou stil de ostilitti. M-am ntors acolo dup dou sptmni, de data aceasta cu o brigad a armatei. Am luat decizia de a stationa n zon tancuri si artilerie, asa nct s reactionm imediat cu foc efectiv. Am respins ns ferm propunerea ca rspunsul nostru la bombardarea satelor s fie deschiderea focului asupra fermierilor arabi care si lucrau pmntul de cealalt parte a rului. Dac am fi fcut-o, curnd ei si-ar fi luat tlpsita de acolo, iar noi nu aveam nici un interes s-i punem pe fug, ci mai degrab s ducem o politic n sensul de a-i ncuraja pe arabi s-si lucreze pmnturile de pe frontier, exact cum fceam si noi. Am avut o discutie similar, dup cteva sptmni, atunci cnd am vizitat kibuturile Maot Haim si Kfar Ruppin, care tocmai fuseser supuse unui foc de artilerie. Membrii kibuturilor au venit cu argumentul c dac noi am fi recurs la represalii care s mpiedice accesul fermierilor arabi la pmnturile lor, teroristii s-ar gndi serios nainte de a ne bombarda. Le-am spus c nenorocirile provocate arabilor localnici nu au stopat operatiunile teroriste n trecut si c msurile tioase luate de noi mpotriva tranilor arabi de peste frontier 379 n-ar aduce calmul dorit. Teroristii erau activi pentru c regele Hussein nu catadicsea s-i opreasc. Ceea ce aveam noi de fcut spre a-1 forta s-i ia sub control era nu s-i vtmm pe cettenii localnici, ci s lovim puternic n unittile armatei iordaniene care cooperau cu echipele teroriste. Am fost din nou n kibuturile Maot Haim, Kfar Ruppin si Gheser, n noaptea de 15 februarie 1968, cnd s-a tras asupra lor din Iordania, cu tunurile, n Maot Haim si Gheser au fost distruse cldiri, silozuri si staule de vite, dar n Kfar Ruppin s-a nregistrat o lovitur direct asupra dormitoarelor copiilor. Din fericire, copiii fuseser dusi n adpost si nici unul n-a fost vtmat, n timp ce m aflam la Gheser, kibutul a fost din nou bombardat de artileria grea. n concordant cu politica guvernului, am ordonat numaidect sefului statului-major s utilizeze forta aerian mpotriva unor tinte militare si, drept urmare, au fost lovite bateriile militare si pozitiile militare fortificate din lungul granitei. A fost pentru prima dat, de la rzboi ncoace, c aviatia noastr intra n actiune. O lun mai trziu, n ziua de 18 martie 1968, un autobuz care transporta copii de la scoala secundar Herzl" din Tel Aviv, pentru o excursie n Negev, a dat peste o min. Incidentul s-a produs la Beer Ora, la vreo douzeci si cinci de mile Nord de Eilat. Doi copii au fost ucisi si douzeci si sapte rniti. Ca rspuns la aceast actiune si la tot mai multe acte de sabotaj din Valea Iordanului, dup trei zile armata israelian a atacat dou importante baze ale teroristilor din interiorul Iordaniei, una la Karameh, la Est de ru, cealalt la Zafi, la Sud de Marea Moart. Operatiunea mpotriva bazei de la Karameh s-a dovedit a fi mai dur dect se asteptase. Fortele noastre, n principal blindate, nu s-au mrginit s rmn lng tint, dup cucerirea acesteia, ci au avansat spre Est, s-au ctrat pe culmi si au angajat lupta cu unitti de tancuri iordaniene. Chiar si n asaltul asupra bazei de la Karameh oamenii nostri au ntlnit o opozitie ndrjit din partea teroristilor. Operatiunea a durat pn n amurg, iar pierderile noastre au fost considerabile: treizeci si nou de morti si circa nouzeci de rniti. De asemenea, am lsat pe cmpul de lupt patru tancuri si patru vehicule blindate avariate. Pierderile din rndurile trupelor iordaniene si teroristilor palestinieni au fost de 232 morti, iar 30 de tancuri au fost distruse; 132 de teroristi au capitulat si au fost luati n captivitate. Din cauza cetii persistente, trupele noastre helipurtate n-au putut fi aduse la timp pe dealurile din

jurul localittii Karameh, iar un numr de teroristi au reusit s fug. Printre ei, Yasser Arafat, care, mpreun cu unii dintre acolitii si, au fugit cu automobilul la Amman. 380 Nu am putut urmri ndeaproape actiunea de la Karameh, cum sperasem, deoarece m aflam pe un pat de spital, ncercnd s m ntremez dup accidentul ntmplat n ziua precedent, n timp ce fceam o sptur arheologic ntr-o mic pester dintr-un muncel de la Atur, lng Tel Aviv, m-am trezit deodat sub o avalans de nisip si de calcar moale si, pentru a doua oar n viat, am crezut c mi-a venit sfrsitul. Prima dat am avut un asemenea sentiment n 1941, n actiunea din Siria. n noaptea de 19 martie 1968 eram la cartierul Statului-Major General, unde examinam planurile operationale pentru Karameh, actiune care avea s fie declansat dup treizeci si sase de ore, si am socotit c-mi pot lua un rgaz de cteva ore naintea acesteia. Trebuia s le petrec la Atur, cci tnrul meu prieten Arie Rosenbaum m anuntase c spturile din acea dimineat puteau fi de un interes special. L-am ntlnit pe Arie pe cnd acesta era un biat de zece ani, fiul unor imigranti, care m privea cum lucrez cnd am nceput prima oar s fac spturi la Atur, unde am luat microbul arheologiei, n scurt timp el s-a familiarizat cu vestigiile antichittii de la Atur si m contacta ori de cte ori credea c a dat peste ceva ce m-ar fi putut interesa. Atur era o localitate antic mentionat n textele asiriene de la sfrsitul secolului al VUI-lea .Chr., unde cruciatii, cu vreo dou mii de ani mai trziu, au construit al lor Chteau des Plaines. Dar localitatea era mult mai veche si, n urma unor spturi fcute mai nainte, am gsit n btrnele sale pesteri sarcofage superbe datnd din perioada calcolitic, adic de mai bine de cinci mii de ani. Regiunea Atur cunostea acum o rapid dezvoltare. Unele dintre mun-celele sale de calcar au fost transformate n cariere, iar groasele straturi de nisip de deasupra au fost ndeprtate, terenul fiind utilizat pentru constructii. Informatia discret primit de la Arie era aceea c buldozerele si excavatoarele vor lucra n acea dimineat la un anumit muncel, asa nct la scurt vreme de la revrsatul zorilor m-am dus s-1 ntlnesc. Am colindat n jurul amplasamentului, n speranta c n cursul excavatiei avea s fie dat la lumin vreo relicv antic. Jumtate din muncel era deja curtat, n centru rmnnd un perete abrupt. Lng perete se afla o urias grmad de nisip, gata de a fi crat la constructii. Aruncndu-mi privirea asupra ei, am identificat cteva cioburi itite din nisip. Examinndu-le, am ajuns la concluzia c erau cioburi de vase din Epoca Timpurie a Bronzului (3150-2200 .Chr.). Aceast perioad a precedat utilizarea rotii olarului si de aceea oalele erau nesimetrice, fiind modelate cu mna, n felul frmntrii argilei ntr-o grdinit de copii. Cioburile pe care le-am cules erau modelate cu mna. Ele se conformau, de asemenea, 381 stilului tipic acelei perioade, fiind prti a ceea ce fuseser uriase oale si ulcioare cu mnerele n mod special situate deasupra buzei vasului. Am ajuns la concluzia c trebuie s fi provenit dintr-o pester inclus n muncelul originar, acum tiat de excavatoare. M-am urcat pe mormanul de nisip ca s-o gsesc. Cercetnd cu privirea fata peretelui, am observat o portiune unde liniile straturilor erau neregulate, n loc s continue pe orizontal, ele o luau la vale, sugernd sectiunea unei pesteri al crei acoperis se prbusise. Am rcit suprafata cu minile si am gsit-o frmicioas si putnd fi sondat cu usurint. Am pus mna pe hrlet si n scurt vreme mi-am putut strecura jumtate din corp n gaura spat. Era ntr-adevr o pester n care, cu vreo cinci mii de ani n urm, triser oameni. Dar nimic nu rmsese din slasul si din avutul lor, desi bucti de oale si de silex nc mai pot fi gsite

ngropate n podeaua zdrobit a acestei formatiuni geologice. Presiunea straturilor de nisip si ravagiile fcute de cutremure, ploi, rdcinile distructive si procesele organice naturale erau evidente. La acestea s-a adugat musctura distrugtoare a excavatorului modern, care a retezat straturile de jos ale muncelului, subrezindu-i coama. La nceput n-am observat lucrul acesta, dar deodat am auzit fsitul usor al nisipului care se surp si ntregul perete al muncelului a czut pe mine. Accidentul a avut dou faze. n cea dinti, o parte din acoperis s-a prbusit, proiectndu-m n afar, faz n care am descoperit aproape imediat c sunt ngropat pn la subsuoar. A doua faz a venit n momentul urmtor, cnd am auzit sunetul nisipului care cade: partea superioar a ceea ce fusese segmentul compact al muncelului, de deasupra pesterii, s-a spart, s-a dezintegrat si m-a acoperit, n clipa dintre nregistrarea vizual a prbusirii si ntelegerea faptului c eram ngropat, am gndit: Nu pot respira, nu m pot misca, nu pot iesi, acesta trebuie s fie sfrsitul". Nu era nimic de fcut, asa nct mi-am pierdut cunostinta. Arie, care se afla n spatele meu, scpase neatins si a cerut imediat ajutor de la oamenii ce triau n vecintate: doi frati care aveau un atelier mecanic si un sofer de autocamion si fiul acestuia. Dup indicatiile precise ale lui Arie, ei au spat cu hrletele si lopetile, m-au gsit si m-au scos la lumin. De ndat ce mi-a fost dezgropat capul, mi-am recptat cunostinta si prima mea amintire privea gndul ce-mi trecuse prin minte atunci cnd s-a produs accidentul. Apoi am gndit c, desi m simteam ngrozitor de ru, la urma urmelor nu era sfrsitul. Mi-am spus, mai trziu, c dac m-as fi putut vedea cum art, as fi gndit ca n momentul ngroprii. Dar acum, dezgropat, scldat n lumina strlucitoare a primverii si inhalnd aerul proaspt, m simteam iarsi viu. 382 Am fost rapid dus la Spitalul Tel Hasomer, de lng Tel Aviv, nc constient, dar incapabil de a vorbi. Cu mare dificultate reuseam s produc un fel de mrit. Examinndu-mi corpul vnt si umflat, doctorii au stabilit repede c suferisem vtmri la dou vertebre spinale si c, de asemenea, coastele si una din corzile mele vocale erau rupte. Ei se temeau s nu am hemoragii interne, ficatul si splina vtmate, dar nu erau semne evidente n aceast privint, asa nct au decis s nu fac nici o incizie chirurgical. Trebuia s i se permit corpului s se vindece de la sine. Numai spinarea si gtul necesitau o atentie imediat. Partea de sus a corpului meu a fost pus n ghips. Ct priveste gtul sau mai degrab restaurarea vorbirii, s-a apelat la dr. Ezrati, un excelent specialist. Prima mea ntrebare, de ndat ce m-am putut face nteles, a fost cnd si n ce conditii voi fi capabil s prsesc spitalul si s m ntorc la munc. Dr. Haim seba, un om minunat si un medic nemaipomenit, mi-a spus c, dac totul mergea bine, puteam prsi spitalul n aproximativ trei sptmni, cnd avea s fie ndeprtat ghipsul. Am fcut un calcul rapid, am adugat o zi ca msur de prevedere si am ajuns la concluzia c m voi externa n ziua de 14 aprilie, deci dup douzeci si cinci de zile. Asa s-a si ntmplat, n dimineata zilei de 14 aprilie m gseam din nou n cabinetul meu. n timpul zcutului n spital, mi-am amintit de sentimentele trite ultima oar cnd am fost ntr-o stare similar. Aceasta a fost atunci cnd mi-am pierdut ochiul si cnd m-am cufundat ntr-o depresie profund, creznd c s-a terminat cu zilele mele de lupt si c niciodat nu voi mai juca un rol activ, n pozitii care s cear responsabilitate. Gndeam, de asemenea, c tot restul vietii mele voi tri cu teama ca nu cumva ceva s se ntmple celuilalt ochi al meu. De data aceasta, ns, curnd dup ce ambulanta m-a depus la Tel Hasomer, eram decis s dau alt curs gndurilor mele, s nu analizez accidentul, efectele sale si problemele pe care le putea crea, ci s m ntorc

la munc de ndat ce voi putea umbla, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Mai multe luni, corpul meu a trebuit s suporte o vest rigid din ghips, care s-mi tin coloana vertebral n pozitia corect; dar, cu ajutorul unui scaun special, eram capabil s m misc, s sed si s muncesc, pn cnd spinarea mi s-a vindecat. Restaurarea vorbirii a fost mai complex. Coarda vocal rmas trebuia antrenat s preia munca celei rupte si s acopere o distant dubl n vibratiile sale. A trebuit, de asemenea, s nvt s pronunt diferitele litere si tonuri n conformitate cu structura vocal schimbat a gtului meu. La nceput, sunetele pe care izbuteam s le scot din singura mea coard induceau nu coerent, ci un sentiment de disperare. Singurul element de sperant au fost cuvintele rostite de dr. Ezrati: el m-a asigurat pe dat c o 383 F combinatie a efortului meu struitor si a extraordinarei sale priceperi mi va reda vorbirea normal! S-a dovedit a avea dreptate. Ce-i drept, ncordarea dubl a singurei mele coarde vocale este totusi extrem de obositoare pentru vocea mea, dar aceasta mi se ntmpl doar cnd vorbesc peste msur si, de obicei, primii care obosesc sunt asculttorii mei. n spital, si chiar si dup aceea, am fost potopit de vizitatori, flori, scrisori si telegrame. I-am spus sefului statului-major s actioneze n absenta mea ca si cum as fi fost n permisie si s-si capete instructiunile de la primul-ministru. Socoteam c treburile aprrii nu trebuiau ncredintate celor tintuiti la pat. I-am spus aceasta si primului-ministru, atunci cnd el a venit s m viziteze. Printre ceilalti vizitatori s-au numrat notabilitti arabe din teritoriile ocupate, inclusiv primarii din Nablus, Hebron, Gaza si altii. M-a impresionat n mod deosebit vizita primarului din Kalkilia, care mi-a adus portocale pe crengile lor cu frunzele proaspete. Chiar de pe vremea distrugerii partiale a orasului su de ctre fortele noastre si a eforturilor mele personale de a-1 vedea recldit si restaurat, ntre noi a nmugurit si s-a dezvoltat o relatie special. Era o relatie ntre doi oameni care mprtseau o responsabilitate comun si interesul nostru pentru destinele comunittii, subzistenta, locuintele si sntatea acesteia, o relatie extrem de diferit de contactul administrativ normal care ar putea fi asteptat ntre un primar arab sub ocupatie si un ministru al aprrii israelian, cu o armat n spatele su. Rahela obisnuia s vin la cptiul meu dup stingere, cnd spitalul era nchis, iar familia mea si ceilalti vizitatori plecaser acas. Adesea trebuia s-o asigur c voi fi la fel de sntos ca nainte. Dar asigurrile mele erau contrazise de fata umflat, de corpul plin de vnti, de spinarea n cofraj de ghips si de critul abia coerent. Cu toate acestea ea s-a agtat de convingerea mea ca de un talisman magic. Promiti?" m ntreba ea, iar cnd eu ddeam afirmativ din cap, prindea curaj pn la proxima vizit. Fiul meu Udi (Ehud) era si el deprimat de nftisarea mea. El a fost acela care m-a dus acas cnd am prsit spitalul. Dup ce m-a ajutat s ies din automobil, 1-am rugat s m ajute s fac o scurt plimbare n grdin. Au fost primii mei pasi si a trebuit s m tin cu o mn de el, desi n cealalt aveam un baston. M simteam slbit cu totul, fr nici o vlag n picioare, iar cusca de ghips mi cauza doar durere si suferint. Udi m privea, iar ceea ce vedea era un brbat distrus, chior, abia capabil s-si trseasc picioarele, aproape paralizat si literalmente mut. Era acesta tatl su? Mai trziu, dup ce m-am nsntosit cu totul, mi-a spus c n acea zi, n grdin, a crezut c asa voi fi pentru tot restul vietii, un schilod, un invalid fr glas si c cu greu si putuse retine lacrimile. 384 Att n spital, ct si ctva timp dup aceea, spinarea m durea ngrozitor. Cnd fiica mea lael era

copil, ea plngea cnd cdea sau se lovea, iar eu o ntrebam de obicei dac acea cdere sau lovire nu era de ajuns si de ce trebuia s o sporeasc plngnd. lael mi spunea c plnge pentru c s-a lovit la nenunchi, pe cnd eu struiam s-i explic c plnsul era el nsusi durere si c se putea lipsi de acesta. Spusele mele n-o convingeau, dar cel putin i distr-aeau atentia de la genunchiul lovit. Acum, n cazul durerii mele, aveam prea putin succes. Orice as fi fcut, nu puteam ignora chinul spinrii mele si gndul mi era mereu la aceasta. Nici prietenii mei nu-mi erau de mare folos n fixarea altundeva a gndurilor mele. Cnd a venit Ben-Gurion, el a prut nucit la vederea mea: Aoleu, esti tot vnt! Ce ai ptit?" Mi-a trebuit mult efort ca s-1 fac pe el s se simt mai bine. Chiar si cei care veneau cu o jovialitate fortat si fceau cumva haz nu reuseau s-si ascund nelinistea. Expresiile lor faciale i trdau si evitau s m priveasc n ochi. De ajutor mi-au fost doar analgezicele, sub form de pilule sau de solutie injectabil. Fr ele nu puteam dormi. La sase sptmni dup accident, dr. Spiro, chirurgul ortoped care m-a ngrijit si care mi era vechi prieten, mi-a spus c dac nu ncetam s iau medicamentul, aveam s fiu dependent de el. L-am ntrebat cnd considera c trebuie s ncetez, iar el mi-a spus c era bine s fie ct mai curnd posibil. Fr nici un cuvnt, am adunat toate analgezicele pe care le aveam si i le-am dat. mi erau de ajuns spinarea, ochiul si coarda vocal. A lungi lista si cu drogurile, ar fi fost prea mult. Tel Hasomer este un spital renumit, iar dr. Haim seba un brbat renumit, l cunoscusem cu mai multi ani n urm si m atasasem foarte mult de el. Era o editie israelian a dr. Albert Schweitzer, cu exceptia faptului c nu colindase departe de tara sa de bastin ca s vin n sprijinul natiunilor srace. Triburile lui Israel din toate colturile lumii se ntorseser n tara lor, iar seba s-a considerat a fi personal responsabil de sntatea lor. Cnd el i-a avut n grij pe noii imigranti din trile orientale, a nteles c lucrul cel mai bun era s nu izoleze pacientul de familia sa sau de modul su obisnuit de viat. Oricnd i-ai fi vizitat spitalul, puteai vedea pacientul stnd cu familia sa pe pajistea dintre saloanele tip bungalow, niste foste barci militare, unde mnca lipie si mncruri orientale, asa cum fcea acas. seba transformase o tabr a armatei britanice ntr-unul din cele mai avansate centre medicale din lume n ceea ce priveste ngrijirea medical, tratamentul si cercetarea. Barcile drpnate el le-a transformat n saloane, iar cu un buget anual pentru echipament si produse farmaceutice, care acoperea cheltuielile doar pe sase luni, seba a pus pe picioare acest centru si a instruit si educat o generatie de tineri medici. Ei au fost cuceriti de faima lui de 385 diagnostician si de exemplul su personal de devotiune absolut fat de pacient. Manifesta interes fat de orice aspect al vietii pacientului si era n egal msur preocupat de cercetarea de perspectiv. Avea un delicios simt al umorului, un dispret total fat de fanfaronad si era extrem de modest. Adesea ducea el nsusi cu cruciorul n sala de operatie un pacient nervos si i linistea spiritul cu o convorbire relaxant. Nu era nevoie de o programare ca s vii s-] vezi n micul su cabinet. Pur si simplu era de ajuns s-1 suni, iar dac era ocupat, l puteai astepta pn cnd se elibera. Maimonide, faimosul savant talmudic, care a fost si medicul personal al vizirului sultanului egiptean din secolul al XH-lea, a scris odat c dup ce si termina treaba la palat, mergea clare acas, nfuleca o bucat de pine, se ocupa de multimea de pacienti ngrmditi n curtea sa, iar apoi se apleca asupra a ceea ce prezenta cel mai mare interes n viata lui: studierea Torei. Dr. seba, dup ce si petrecea ziua n Spitalul Tel Hasomer, vizita alti pacienti la casele lor, iar dup ce i trata, sttea de vorb cu ei, fcndu-i s vorbeasc despre ei nsisi. Aceasta, fr ndoial, le mngia sufletele. Dar nu era pur si simplu un interes de parad din partea lui seba, ci un interes

real. Era continutul nsusi al vietii sale. El stia c cei mai multi oameni au puncte slabe n corp sau spirit si c pn si cei puternici au slbiciunile lor. Toti au uneori nevoie de un vindector, de cineva care are o putere primitiv nnscut pentru care nu exist bariere si n fata cruia poti fi complet deschis. O dat cu moartea lui Haim seba, n ziua de 12 iunie 1971, Israelul a pierdut un astfel de vindector. Cnd am fost din nou capabil s m misc liber, m-am dus la Atur spre a vedea ce sans mai aveam de a gsi acolo vreunul din obiectele antice pe care dorisem s le am. De la ultima vizit, excavatoarele ndeprtaser aproape ntregul muncel, lsnd doar un mic pinten. Am scotocit pe acolo, ns nu am gsit nimic. Pe cnd m ntorceam la automobilul meu, am auzit n spatele meu vocea unei femei, care se adresa unui cunoscut: Sfinte Dumnezeule, jur c acesta e Mose Dayan, iscodind din nou prin carier! El crede, pesemne, c este usor s-1 dezgropi de acolo!" Teroarea si conflictele de la granit pe care aceasta le provoca mereu s-au dovedit de nesuportat de ctre locuitorii arabi ai Vii Iordanului, de la Est de ru. Satele si ogoarele lor au fost ruinate, iar n cele din urm abandonate. Nefericitii rezidenti au fugit din ceea ce a devenit o zon primejdioas. Lundu-si familiile, oile si lucrurile domestice, si-au prsit casele si s-au dus s triasc n lagrele de refugiati de lng Amman. Pmnturile pe care le cultivaser si le fcuser roditoare au czut n paragin. Acesti arabi au 386 devenit victimele inocente ale terorismului arab. Nu ar putea exista mrturie mai clar, mai tragic cu privire la esecul operatiunilor arabe de sabotaj dect deosebirea dintre malurile estic si vestic ale rului Iordan. Pe malul vestic, fermierii evrei, care au fost tintele militare, politice si nationale ale atacului terorist, continu s-si lucreze ogoarele si triesc n satele lor. Pe malul estic, ns, valea a devenit desert. Ogoarele lor s-au uscat, satele s-au golit, iar locuitorii lor s-au transformat n refugiati. Fermierii evrei din kibuturi si mosave si-au adaptat modul de viat la situatia de rzboi. Cu ajutorul guvernului si al armatei, ei si-au construit adposturi n care s doarm copiii, au pavat drumurile interioare, asa nct s previn plantarea minelor, au ntrit paza si au instalat lumin electric si garduri de srm ghimpat n jurul perimetrelor satelor. Nici mcar o ferm sau sat nu au fost abandonate. Nici un acru de pmnt n-a fost lsat necultivat. Podgoria kibutului Gheser a devenit simbolul acestui mod de viat n aceast zon de granit a Vii Iordanului. Podgoria era situat chiar n raza de foc a posturilor fortificate ale Legiunii Arabe si adesea era bombardat de artilerie n timp ce membrii kibutului lucrau acolo. Cu toate acestea niciodat ei nu au abandonat-o. Ei spau si curtau via, o irigau, culegeau strugurii. ntr-una din vizitele mele n Valea Bet Se'an, din apropiere, care a avut drept scop reexaminarea politicii noastre de securitate, mpreun cu reprezentantii zonei, am formulat patrii principii cluzitoare, care trebuiau s determine contramsurile noastre mpotriva terorismului din Iordania: Teroristii Fatah nu puteau fi exclusi din responsabilitatea Iordaniei, conform acordului de ncetare a focului ncheiat cu noi. Dac ei si continuau operatiunile, noi trebuia s purtm rzboiul pe teritoriul lor. Ei nu se puteau bucura de privilegiul de a purta tipul lor de rzboi dincoace de linia de ncetare a focului, pe teritoriul nostru, prevalndu-se n acelasi timp de imunitate pe teritoriul lor. Actiunile noastre nu trebuiau concepute ca pedeaps, ci ca actiuni militare n cadrul unei campanii, deoarece era vorba de o campanie. Aceasta avea s fie lung si multilateral si nici o operatiune nu trebuia considerat o actiune complet n sine. Numai prin exploatarea ntregului complex de mijloace putea fi campania n mod decisiv dus la sfrsit.

 In acest cadru iar cu aceasta ajungeam la scopul principal al ntlnirii , satele noastre de la granit nu trebuiau doar s lupte, s se apere si s devin parte a sistemului nostru de securitate, ci n primul rnd s continuie s-si triasc viata lor economic si social din plin. Acesta era principalul test pentru stat si pentru satele de la granit. 387 l n timpul convorbirii noastre, unul dintre kibutnici a mentionat o livad care era frecvent bombardat si a spus: Este o parcel de unde nu vom avea recolt". I-am replicat: Prietene Ben-Ami, noi ne-am adunat aici tocmai n scopul precis de a gsi cum s procedm spre a avea recolt de pe fiecare parcel, n nici un caz nu putem accepta ideea c va exista fie si o singur parcel de pe care s nu obtinem recolt. Dac o anumit parcel de pmnt, sau livad, sau podgorie este vulnerabil si expus focului iordanian, atunci aceasta va fi lucrat doar de brbati. Dac va fi necesar, vom mobiliza ajutoare n oameni, dar refuz s ncurajez abandonarea pmntului sub presiunea atacului inamic. Marea deosebire dintre partea noastr riveran si partea lor este c de pe partea lor zeci de mii de locuitori au fugit si triesc acum n taberele de refugiati de la Amman, Irbid si es-Salt, pe cnd la noi nu numai c nimeni n-a fugit, c nici un butuc de vit de vie n-a rmas nepzit, ci ne-am sporit populatia de Ia granit, chemnd voluntari care s ne dea o mn de ajutor". I-am chemat, iar ei au venit. La scurt vreme dup aceast convorbire cu reprezentantii kibuturilor de la granit, am luat parte la o ambuscad. Ambuscada obisnuit era una din multele msuri folosite de noi spre a preveni infiltrarea n profunzime a teroristilor. Aceea la care m-am dus a avut loc n sectorul Vii Iordanului, unde era desfsurat un batalion de parasutisti, comandat de Dan somron. Aveam o oarecare simpatie pentru aceast unitate, deoarece era succesoarea Batalionului 89 comando, pe care l ntemeiasem n urm cu vreo douzeci de ani. Am ajuns la cartierul general al unittii la ora 4,45 P.M. Am sosit acolo inopinat, cci doream si vd pe ofiteri si pe soldatii lor ndeplinindu-si ndatoririle normale, fr manifestri de parad. Mi s-a dat o uniform de btlie, pestrit, o casc de otel si o pusc mitralier Uzi si am asistat la instructaj. Oamenii au ncercat s ignore prezenta mea, dar fr prea mult succes, iar eu am socotit c trebuia s m explic. Le-am spus c nu era o vizit festiv si nici un tur de inspectie. Pur si simplu doream s-i vd eu nsumi n activitatea lor operational, s vd cum arat noii soldati, cei care au intrat n armat dup Rzboiul de sase Zile. Am ajuns la coama din zona ambuscadei n amurg, strbtnd pe jos ultima portiune a drumului. Eram o companie puternic, mprtit acum n mici echipe care s-au dispersat de-a lungul Vii Iordanului. Eu si ajutorul meu Mati ne-am alturat unei echipe formate din patru oameni, condus de un caporal. Cnd am ajuns pe pozitia atribuit nou, m-am strecurat ntr-un sant de irigatie, am ndeprtat pietricelele, am evacuat pmntul de dedesubt si m-am ntins pe burt, cu privirea la nivelul buzei santului. Pmntul se ntindea n fata mea la orizont. Dar n cteva momente orice urm de lumin a 388 disprut, iar ntunericul a devenit total. Oricine s-ar fi apropiat putea fi observat doar dac silueta sa se proiecta pe cer. Doar la un sfert de or dup ce ne-am nceput pnda, am auzit zgomot de pasi, iar cteva minute mai trziu am putut distinge forme omenesti. Cnd acestea au ajuns la o distant de 50 de yarzi, echipa noastr a deschis focul si le-a urmrit numaidect ctre o vale seac, n care siluetele au disprut. Pe un drumeag care ducea de la rul Iordan spre dealurile Cisiordaniei, am descoperit corpurile a trei tineri arabi. Poate c au fost si altii, care au reusit s scape. Ne-am ntors la

pozitiile noastre si am reluat pnda. Corpurile aveau s fie examinate la lumina zilei. A nceput s cad o ploaie usoar, care nu s-a oprit pn dimineata, n acea noapte n-a mai avut loc nici un incident, asa nct cu putin timp naintea zorilor, la ora 4,25 A.M., am multumit comandantului companiei si soldatilor si, m-am ntors la baz, iar de acolo m-am dus la Ierusalim. Pe drum m-am gndit c am profitat foarte putin n ceea ce priveste latura militar profesional a episodului. Nu erau prea multe de nvtat dintr-o ciocnire cu teroristii si, n afar de faptul c eram satisfcut de performanta soldatilor cu care petrecusem cteva ore, nu rmsesem cu nici o impresie despre personalitatea lor, deoarece trebuise s pstrm n mod necesar o tcere total. Dar motivul real pentru care n-am profitat de pe urma laturii militare a ntmplrilor din acea noapte a fost faptul c mintea mea nu era realmente axat pe actiune. La scurt timp dup mpuscturi, instalat din nou n santul meu, am ncetat s m mai gndesc la ambuscad. M-am lsat cucerit de minuntiile noptii, de cerul abia luminat de secera lunii si de norii mnati de vnt, ca si de miriradele de sunete, fiecare clar si deslusit: tritul insistent al greierilor si cosasilor, bzitul strident al tntarilor, strigtul psrilor de noapte, ltratul ndeprtat al cinilor si, aproape de mine, fosnetul cozii unei soprle sau al unui sarpe care luneca prin iarb. Pe cnd eram copil la Nahalal, mi plcea s dorm vara afar si adormeam cu fata mngiat de adierea blnd a vntului. Desigur, nu mai eram un bietel fr griji, care se putea lsa dus de aripile imaginatiei. Dar si acum, ca si atunci, gseam c noptile petrecute n aer liber sunt mbttoare, cu fosnetele si susurul lor, cu miresmele pmntului amestecate cu parfumul florilor, cu cerul aproape la ndemn. Ciocnirea cu cei trei teroristi mi se prea ndeprtat, un episod subsidiar. Iar cnd m-am ghemuit n automobil, pe drumul spre Ierusalim, ntre veghe si motiala, am luat cu mine senzatia confortabil a cldurii pmntului, a atingerii gingase a vntului moale, a murmurului calmant al naturii adormite. 389 r l n anul urmtor, 1968, si Ia nceputul anului 1969 terorismul a continuat, cu o intensitate variabil. Israelul si-a ntrit mijloacele de aprare si si-a amplificat contraoperatiunile. Linia de frontier din lungul rului Iordan a fost ngrdit cu garduri de srm ghimpat, minat si presrat cu posturi fortificate. Ci speciale conduceau Ia depistarea urmelor lsate de sabotorii care au trecut Iordanul si au ptruns prin gardurile noastre de srm ghimpat. Cnd astfel de urme erau detectate, sabotorii infiltrati erau urmriti pe jos si cu elicopterul, doar putini reusind s scape. Dar plteam un pret ridicat ca s asigurm securitatea trii noastre. Unittile implicate n aceste operatiuni de urmrire erau conduse de multi dintre cei mai buni ofiteri ai nostri, unii dintre ei superiori, iar ei erau cei dinti expusi focului inamic, atunci cnd sabotorii erau ncoltiti. ntr-un incident din Valea Iordanului, colonelul Arik Regev, comandantul brigzii de parasutisti din sector, si cpitanul Gad Manella, ofiterul su de operatiuni, au fost ucisi, n aceeasi sear am sunat la casa lui Regev, iar sotia acestuia, liana, mi-a reamintit de prima mea ntlnire cu sotul ei, dup spusele auzite de dnsa clin gura lui. Imediat dup cucerirea Orasului Vechi [Ierusalimul Vechi], cnd am ordonat ca barierele s fie ndeprtate, n asa fel nct prtile arab si evreiasc s poat fi reunite, Uzi Narkiss, GOC al Comandamentului Central, venise la mine mpreun cu Arik Regev, care era ofiterul de operatiuni al Comandamentului, ca s obiecteze mpotriva ordinului. Regev mi-a dat de nteles c, dup prerea sa, eu nu eram n toate mintile, la care eu iam rspuns pe fat: Tinere, important este nu ceea ce ai spus, important este c ai avut curajul s spui ceea ce gndesti".

De atunci, 1-am ntlnit adesea pe Arik Regev n fruntea soldatilor si, n cmp. l consideram un lupttor dotat si magnific, unul dintre cei putini alesi", ca Meir Har-Zion si alti ctiva, care rsar n fiecare generatie. De-a lungul ntregii noastre istorii, natiunea evreiasc a furit termeni speciali pentru cei care n timpuri de criz s-au ridicat s o apere si s-o salveze de pericol, n zilele biblice ale Judectorilor ei au fost numiti mntuitori", n era Diasporei ei au fost cei drepti", brbati, cunoscuti sau necunoscuti, datorit crora natiunea si-a pstrat trupul si spiritul, n generatia noastr am spus la groapa lui Regev , acestia erau tinerii care au stat de paz la fruntariile natiunii, dedicndu-i scurta lor viat si stropind cu sngele lor calea renasterii sale. Colonelul Regev s-a numrat printre cei mai distinsi tineri ofiteri ai nostri, ntr-o generatie cunoscut pentru curajul si priceperea de lupt, el a fost cel mai ndrznet dintre ndrzneti, primul la asalt, nentrecut n situatiile critice, un brbat integru si de o mare buntate, un rzboinic vestit al natiunii evreiesti. 390 n cei douzeci de ani de la nasterea sa n mijlocul rzboiului, nu i-a fost dat Statului Israel s lase din mn sabia: Rzboiul de Independent, operatiunile de represalii, Campania din Sinai, incidentele de la granit, Rzboiul de Sase Zile, iar acum campania mpotriva terorismului, rzboi dup rzboi, btlie dup btlie. Am fost capabili s ne urmrim telul si s fim statornici n aceast privint datorit exemplului de credint si devotiune dat nou de brbati ca Arik Regev. Atacurile din Iordania, care au durat vreme de trei ani, ncepnd de la rzboiul din 1967, au atins punctul culminant atunci cnd actiunea armatei israeliene, asociate cu comportamentul teroristilor n interiorul Iordaniei, 1-au obligat n cele din urm pe regele Hussein s ia msuri adecvate. Teroristii operau acum de parc ar fi fost stat n stat, iar n februarie 1970 guvernul Iordaniei a emis reglementri care restrngeau libertatea lor de miscare. Dar aceste edicte au fost revocate, nainte de a fi aplicate, sub presiunea guvernelor Iraqului si Egiptului, care sprijineau libertatea de actiune pentru teroristi. n ziua de 29 iunie, regele Hussein a anuntat acceptarea de ctre Iordania a initiativei de pace a Statelor Unite, formulat de Secretarul de Stat William Rogers, n scopul asigurrii unei reglementri ntre Iordania si Israel. Organizatiile teroriste au hotrt s torpileze aceast decizie prin intensificarea operatiunilor lor mpotriva Israelului, cu rezultatele duntoare de asteptat pentru Iordania. Guvernul lui Hussein nu mai putea rmne n planul echivocului. Membrii si aveau s decid, o dat pentru totdeauna, dac ei sau teroristii erau cei care determinau politica iordanian. O ciocnire ntre rege si liderii teroristi Yasser Arafat si George Habas prea inevitabil. Confruntarea a avut loc n luna septembrie. 391 25 SEPTEMBRIE NEGRU La nceputul lunii septembrie 1970, teroristii au ncercat s-1 asasineze pe regele Hussein. Au urmat ciocniri cu armata iordanian aflat n stare de agitatie. Organizatiile teroriste si-au lansat atunci operatiunea lor de vrf. n ziua de 6 septembrie, teroristii au deturnat n mod simultan patru avioane comerciale cu destinatia Europa. Numai o ncercare nu le-a reusit, fiind vorba de un avion apartinnd Israelului. Echipajul unui Boeing al El Al Israel Airlines a dejucat ncercarea, mpuscnd mortal pe unul din gangsteri si punnd mna pe nsotitoarea acestuia, o femeie care a fost predat politiei londoneze de ndat ce aparatul a aterizat la aeroportul Heathrow. Aceasta s-a dovedit a fi Lyla Khaled, care n luna august 1969 luase parte la deturnarea terorist Ia Damasc a unui avion TWA care efectua un zbor de la Roma la Lod.

Cele trei avioane pe care teroristii au reusit s le captureze apartineau companiilor Pan American, TWA si Swissair. Boeingul Jumbo al Pan American a fost fortat s aterizeze la Cairo, unde teroristii 1-au fcut s explodeze dup debarcarea pasagerilor. Celelalte dou avioane au fost fortate s aterizeze n Iordania, lng orasul Zerka, iar pasagerii au fost retinuti la bord ca ostatici. Responsabilitatea pentru deturnri si-a revendicat-o Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. Acesta a formulat apoi o serie de cerinte fat de guvernele Elvetiei, Germaniei Occidentale, Statelor Unite si Israelului, drept conditii pentru eliberarea pasagerilor. Dac cerintele nu erau acceptate sau dac armata iordanian ncerca s intervin, teroristii aveau s arunce n aer cele dou avioane cu tot cu ostatici. Ca s dea temei amenintrii lor, ei au plantat numeroase batoane de dinamit n punctele vulnerabile ale avioanelor. De la Elvetia teroristii cereau eliberarea a trei dintre camarazii lor care fuseser condamnati la doisprezece ani de nchisoare dup ce atacaser un avion El Al pe aeroportul din Ziirich, n luna februarie 1969. De la Germania Occidental cereau eliberarea a trei teroristi detinuti pentru atacarea unui avion El Al de pasageri la Miinchen. De la Marea Britanie cereau eliberarea 392 Lylei Khaled. De la Statele Unite doreau eliberarea lui Sirhan Bisar Sirhan, ntemnitat pentru asasinarea lui Robert Kennedy. De la Israel cereau eliberarea, dup o list selectiv, a o serie de teroristi prinsi si ntemnitati. Trei zile mai trziu, un al treilea avion s-a adugat celor dou deja aterizate pe pista de lng Zerka, n soarele arztor, pasagerii lor fiind lesinati de cldura sufocant, foame si sete. Acesta era un avion britanic BOAC, care fusese deturnat din zborul su din Bahrain spre Londra. Purttorul de cuvnt al Frontului Popular a spus c actiunea era menit s grbeasc eliberarea Lylei Khaled din nchisoarea britanic. Guvernele Elvetiei, Germaniei Occidentale si Marii Britanii au decis s cedeze n fata ultimatumului teroristilor. Dar dup ce reprezentantii acestor tri s-au ntlnit cu secretarul de stat al Statelor Unite, Rogers, precum si cu reprezentantul Israelului, au czut de acord s se abtin de la tranzactii separate si s-i elibereze pe teroristii aflati n paza lor doar cu conditia ca toti pasagerii tinuti ostatici s fie pusi n libertate, inclusiv cettenii israelieni si ceilalti evrei din rndurile lor. Consiliul de Securitate al ONU s-a ntrunit de urgent si a hotrt n unanimitate s le cear teroristilor s elibereze toti pasagerii si toate echipajele fr nici o exceptie. Crucea Rosie a adus hran si medicamente pentru ostaticii n suferint, care nc erau tinuti n scaunele lor, fr a beneficia de aer conditionat care s reduc efectele vntului fierbinte al desertului. Generalul Kadissa, comandantul armatei iordaniene, a reusit n cele din urm s-i conving pe teroristi s permit femeilor, copiilor, btrnilor si tuturor indienilor si pakistanezilor s prseasc avioanele si s fie cazati n hoteluri din Amman. Teroristii au fcut ns saizeci de exceptii: femeile si copiii de nationalitate evreiasc, pe care au insistat s-i tin la bord pentru interogatorii". Chiar si guvernul iraqian a fcut apel la Comitetul Central al Frontului Popular s lase libere avioanele si pe pasageri, dar fr nici un efect. Dup sase zile nbusitoare, n ziua de 12 septembrie ora 3 P.M., teroristii le-au spus pasagerilor s coboare, dup care au aruncat n aer toate trei aparatele. Celor dou sute optzeci de pasageri si celor trei echipaje li s-a permis s plece la Amman. Dar teroristii au retinut patruzeci de ostatici, pe care i-au luat cu dnsii n taberele de refugiati, tinndu-i sub paz ca prizonieri de rzboi". Acestia au fost eliberati numai dup ce o unitate a armatei iordaniene a intrat n- lagr si 1-a luat sub control.

Aducnd n Iordania avioanele deturnate si artnd dispret fat de autorittile iordaniene, teroristii au intrat n conflict direct cu armata iordanian, n zona Ammanului s-au declansat lupte, n pofida mai multor anunturi de armistitiu de ambele prti, btliile au continuat. Unele unitti ale armatei, ai cror comandanti erau n favoarea restrngerii ferme a activittii teroriste, si-au 393 extins operatiunile si au atacat bazele teroriste de lng granita cu Siria, desi lucrul acesta venea n contradictie cu ordinele statului-major iordanian. Ciocnirile au crescut n intensitate si n curnd s-au rspndit n alte districte ale regatului. Teroristii au reclamat c unitti de tancuri au bombardat bazele lor din Nord si din Valea Iordanului si c numerosi dintre camarazii lor au fost ucisi. Liderii lor au cerut ca regele Hussein s-si demit cabinetul, condus de primul-ministru Ziad el-Rifai, si s-i dea afar pe acei ofiteri ai armatei cunoscuti ca fiind opotrivnici miscrii de eliberare a Palestinei. n efortul de a-si salva coroana si regatul, Hussein si-a dizolvat guvernul civil si a numit un Cabinet militar temporar, format din doisprezece generali, sub sefia generalului de brigad Muhmad Daud, care fusese capturat n timpul Rzboiului de sase Zile si petrecuse mai multe sptmni n Israel, ca prizonier de rzboi, dup care noi 1-am eliberat, trimitndu-1 la Est de Iordan. La Amman si n mprejurimile sale, teroristii care n-au fugit au fost ucisi sau arestati. Celelalte state arabe au trimis urgent rugminti regelui Hussein s opreasc actiunile mpotriva teroristilor, dar el a rmas ferm pe pozitie. O fort blindat sirian a srit n ajutorul teroristilor, trecnd n ziua de 18 septembrie granita si punnd stpnire pe un fort al politiei, n ziua urmtoare, alte forte blindate siriene, de data aceasta nsotite de unitti iraqiene, au intrat n Iordania si au nceput s nainteze spre capitala trii, Amman. Hussein a cerut ajutorul Statelor Unite. Washingtonul a rspuns pozitiv si numaidect a pus n alert Divizia a 82-a Aeropurtat, trimitnd n acelasi timp un tios avertisment Siriei. De asemenea, o unitate blindat israelian a fost deplasat la granita nordic, lng imediata apropiere a zonei btliei. Miscarea nu a rmas neobservat de ctre sirieni, care nu se puteau ndoi de seriozitatea ei. Armata iordanian a atacat forta sirian de invazie, i-a cauzat pierderi grele si a obligat-o s se retrag n Siria. seful statului-major egiptean a venit pe calea aerului n Iordania, aducnd lui Hussein si lui Arafat un apel din partea conductorilor Egiptului, Libiei si Sudanului, pentru ncetarea focului. Cnd lui Hussein i-a fost clar c st bine pe pozitie, el a acceptat invitatia lui Nasser, a zburat la Cairo n ziua de 27 septembrie, s-a ntlnit cu Yasser Arafat si a ajuns la un acord cu acesta, cel putin pe hrtie, n ziua urmtoare, 28 septembrie, Nasser a murit n urma unui atac cardiac. Ciocnirile dintre teroristi si armata iordanian nu au ncetat. La nceputul lunii ianuarie 1971, unitti ale armatei au intrat n lagrele de refugiati palestinieni de lng Amman si i-au alungat pe teroristi, n acelasi timp, alte unitti ale armatei au asigurat controlul asupra bazelor din zona Jeras si es-Salt. n ziua de 6 aprilie, Hussein le-a dat un ultimatum conductorilor teroristi, cerndu-le s-si predea armele. Dou zile mai trziu, armata a nceput o cercetare minutioas, izolndu-i pe teroristii din zonele Jeras si Ajlun. Avnd 394 suport de tancuri si de artilerie, trupele iordaniene au trecut la actiune si dup trei zile de btlie nici urm de terorist n-a mai rmas n Iordania. Cei care nu au fost ucisi sau luati captivi au fugit. Printre fugari s-a numrat un grup de circa o sut care a trecut n Israel, predndu-se, cu tot cu armele lor. Lupta dintre regele Hussein si organizatiile teroriste s-a terminat deocamdat, iar activitatea

terorist n interiorul Iordaniei si din teritoriul iordanian a ncetat. Teroristii au reusit totusi s-1 asasineze pe noul prim-ministru iordanian, Wasfi Tel. Aceast crim s-a petrecut ns nu la Amman, ci la Cairo, cu ajutor egiptean. Wasfi Tel fusese invitat s ia parte la o ntlnire a Consiliului Arab al Aprrii, la Cairo, n ziua de 27 noiembrie 1971. EI a fost ucis a doua zi, la intrarea n hotelul care l gzduia. Asasinii au fost prinsi, dar au fost imediat eliberati. O dat cu lichidarea organizatiilor teroriste din interiorul Iordaniei, viata de acolo a nceput s revin la normal. Familiile care fugiser n lagrele de lng Amman s-au ntors la casele lor din Valea Iordanului. Cu ajutorul guvernului, casele si satele lor au fost restaurate, iar apeductul distrus, care aducea ap din rul larmuk, a fost reparat. Acesti fermieri au putut din nou s planteze livezi de citrice si parcele de legume n aceast regiune arid. Rezultatul confruntrii dintre teroristi si autorittile iordaniene au nsemnat o tripl binecuvntare pentru Israel. Fermierii din partea noastr a Vii Iordanului si din Valea Bet se'an nu mai erau hrtuiti de foc de artilerie si de sabotaj si s-au putut ntoarce la viata normal, copiii dormind n case si nu n adposturi. Relatiile dintre Iordania si Israel s-au mbunttit, guvernul, armata si populatia Iordaniei fiind la fel de opuse organizatiilor teroriste ca si israelienii. Aceast atmosfer avea s aib un impact cu btaie mai lung, asigurnd o baz potrivit cooperrii dintre Iordania, Israel si arabii din teritoriile administrate. Toate realizrile coexistentei pasnice de dup Rzboiul de sase Zile puteau fi reduse la zero fr evenimentele acelui Septembrie Negru. Activitatea de sabotaj ns a mai continuat n Israel, dar la o scar insignifiant. O dat ce Iordania nu mai era accesibil organizatiilor teroriste, ele operau de la baze din lagrele de refugiati din Liban, care au devenit cunoscute sub numele de Fatahland. Dar ele aveau prea putin suport din partea arabilor din Israel si din teritoriile ocupate. Sistemul recompensei si pedepsei a avut rezultatele sale. Oricine se abtinea s-i ajute pe teroristi se putea bucura de o prosperitate si de o libertate pe care nu o cunoscuse niciodat n trecut, fie sub regimul arab regele Abdulla si regele Hussein n Cisiordania, stpnirea egiptean n Fsia Gaza , fie sub administratia Mandatului britanic. Pe cnd cei care luau parte la operatiile de sabotaj erau fie ucisi n ciocnirile cu unittile armatei, fie prinsi, judecati si condamnati la nchisoare. 395 Cei trei factori care au dus la suprimarea terorii n Israel au fost politica Guvernului Militar n teritoriile administrate, operatiunile armatei israeliene si n special msurile adoptate de aceasta (ridicarea de garduri de srm ghimpat si minarea zonelor de frontier, urmrirea celor nfiltrati si un bun spionaj) si, n al treilea rnd, evenimentele din Iordania. Acest de al treilea factor si-a atins punctul culminant, o dat cu Septembrie Negru, n confruntarea dintre Hussein si teroristi, dar sursa sa a constat n politica Israelului. Dac Israelul nu ar fi reactionat att de virulent fat de operatiunile de sabotaj ntreprinse de pe teritoriul iordanian, guvernul Iordaniei ar fi ajuns la un modus vivendi cu teroristii. Hussein s-a hotrt n cele din urm s lichideze terorismul deoarece alternativa ar fi fost distrugerea vietii normale n Iordania. Ruinarea Vii Iordanului, a localittii Karameh si a altor sate fusese doar nceputul. Bombardamentele de artilerie asupra localittilor Irbid si Aqaba, raidul la Zafi, la Sud de Marea Moart si raidurile asupra campamentelor armatei iordaniene au avut influenta lor, fcndu-1 pe Hussein s-i frng pe teroristi. Iar atunci cnd liderii acestora s-au opus, problema cine detinea realmente puterea n Iordania s-a pus n toat gravitatea ei: o detinea regele Hussein, ori organizatiile teroriste? Iordania era singura tar, din cele care luptaser mpotriva noastr n Rzboiul de sase Zile, care n principiu nu respingea posibilitatea de a rezolva cu Israelul problemele curente prin mijloace pasnice si prin ajungerea la un acord de pace. n ceea ce priveste litigiile de zi cu zi, ntelegerea

mutual prea posibil, ns nu n ceea ce priveste pacea permanent, n aceast privint, prpastia dintre pozitiile iordanian si israelian rmnea. Israelul nu respingea dorinta Iordaniei de a lua sub control Fsia Gaza, pe cnd Iordania nu admitea nici un compromis n ceea ce priveste cererea ei de a i se returna ntregul teritoriu pe care l stpnise nainte de Rzboiul de sase Zile. Era gata s fac aranjamente speciale cu privire la Ierusalim, s-1 mentin ca oras deschis, fr restrictii n privinta miscrii oamenilor ntr-o parte sau cealalt, dar trebuia s fie divizat, asa cum fusese nainte de rzboi, adic partea estic s se ntoarc sub control iordanian. La fel n privinta celorlalte granite. Iordania lua n considerare posibilitatea unor schimbri minore" reciproce, dar nu mai mult. n alte chestiuni privind natura relatiilor noastre, abordarea iordanian era liberal. La fel era atitudinea fat de demilitarizarea Cisiordaniei, desi nu fat de schimbrile majore de granit. Nu stiu ce pozitie ar fi adoptat n legtur cu blocul de kibuturi Etion, care fusese ntemeiat nainte de Rzboiul de Independent, distrus de iordanieni n 1948, iar apoi restabilit dup 1967. Ct priveste asezrile evreiesti ntemeiate n acea partea Vii Iordanului aflat anterior sub controlul Iordaniei, Iordania cerea evacuarea lor. 396 Cel putin Israelul si Iordania stia fiecare pe ce pozitie se situeaz. Aceasta a dus la evitarea multor nentelegeri ce ar fi putut s apar n anumite situatii de tensiune, asa cum avea s fie Rzboiul de lom Kipur si care apruser n Rzboiul de sase Zile. Iordanienii nu ne-au amenintat niciodat cu atacul n cazul n care revendicrile lor nu erau satisfcute. Iar atunci cnd ei au trimis unitti n ajutorul Siriei, n Rzboiul de lom Kipur, faptul acesta nu a constituit o surpriz pentru noi. Omul aflat la crma Iordaniei este regele Hussein. ntocmai ca bunicul su Abdulla, el poseda un considerabil farmec personal si un mare curaj: n mod vdit, el se poate deplasa n mijlocul unei multimi agitate sau poate vizita o unitate a armatei fr a fi nsotit de garda personal si fr a-i fi team c-si primejduieste viata. Spre deosebire de Abdulla, pare a fi un om luminat, de lume. Cu toate acestea, n pofida educatiei sale si a cunoasterii tendintelor dezvoltrii n plan international, el nu este destul de profund sau destul de pragmatic. Fr ndoial c recunoaste limitele influentei sale n lumea arab. Iar el trebuie s stie c anumite directii pe care ar dori s le urmeze i sunt barate din cauza c sunt inacceptabile pentru publicul local si mai larg arab. Totusi, el si permite luxul de a vedea realitatea n termeni fantezisti atunci cnd propune planuri de solutionare a problemelor cu Israelul. El ignor faptul c timp de aproape douzeci de ani Iordania a oprit accesul evreilor la Zidul Plngerii din Ierusalim, contrar stipulatiei Acordului de Armistitiu din 1949; c n 1967 el s-a alturat rzboiului mpotriva noastr, chiar dac Nasser nu i-a cerut-o, iar primul-ministru Eskol 1-a avertizat s n-o fac; dup cum ignor faptul c dup acel rzboi el a permis teroristilor s utilizeze teritoriul iordanian ca baz de operatii mpotriva Israelului si c unele dintre unittile armatei sale au cooperat cu teroristii, n pofida tuturor acestor realitti, Hussein nc mai crede c Israelul ar trebui s se ntoarc la granitele de dinainte de 1967 si s se bazeze pe cuvntul Iordaniei c dac va face lucrul acesta, atunci va marca deschiderea unui nou capitol: arabii vor respecta fr rezerve integritatea si drepturile Israelului. El a explicat n mod public c nefericitele sale actiuni din trecut au fost greseli" care nu se vor mai repeta. Lumea arab se va comporta fat de Israel cu blndete si decent doar dac Israelul sar ntoarce la vechile frontiere. Regiunea ar fi binecuvntat cu pace si prosperitate, dar utopia aceasta este negat de ncptnarea Israelului. Israelul nu ntelege c o nou er ar putea ncepe n Orientul Mijlociu si c rateaz o oportunitate istoric refuznd s se retrag n limitele frontierelor din 1948. Nu stim dac ministrii din jurul su, oameni ca primul-ministru Ziad el-

Rifai si altii, vd si ei lumea n culori att de trandafirii. Poate c Hussein crede n mod sincer n ceea ce proclam. Conceptia sa reflect o mixtur de educatie regal si de har propriu unui suflet umanist. 397 26 MINISTRUL APRRII LA LUCRU Nu exista nici o ncpere aparte pentru ministru n cldirea Ministerului Aprrii, deoarece predecesorul meu, Levi Eskol, detinea att functia de prim-ministru ct si portofoliul Aprrii si lucrase n biroul primului-ministru, de la Tel Aviv. Mi-a fost dat cabinetul lui Mose Kasti, director general n minister. Am gsit c este prea spatios si 1-am mprtit n dou: o ncpere pentru mine, iar alta ca sal de conferint. Am schimbat si cte ceva din decoratia interioar. Un tmplar a transformat n dulap pentru crti ceea ce fusese un bar. Vizitatorii mei beau ceai. Ei mncau, de asemenea, fructe, care se gseau ntotdeauna pe masa mea: portocale iarna, mere si struguri vara, iar pepeni verzi n anumite ocazii. Am schimbat tablourile de pe pereti cu cele patru fotografii care reflect istoria evreilor, fotografii gsite si n cabinetul meu de ministru al agriculturii: Tblita de la Ghezer, Inscriptia de la siloa, Serabit el-Khadem si o fotografie a Ierusalimului. Ghezerul era cetatea biblic zidit de Solomon (Regii I, 9:15) n secolul al X-lea .Chr. Ea se afl exact la jumtatea drumului dintre Jaffa si Ierusalim. Ca urmare a unor spturi arheologice efectuate n acest loc, a fost descoperit o tblit cu inscriptie n ebraic, crezndu-se c este cea mai veche scriere ebraic cunoscut pn acum. Aceasta mparte anul n patru anotimpuri agricole si arat ce activitti agricole s fie fcute n fiecare, cum sunt semnatul, seceratul si culesul. Inscriptia de la siloa, n proz ebraic clasic, apartine sfrsitului secolului al VUI-lea .Chr. si epocii regelui Ezechia si a profetului Isaia. Ea fost scris pe peretele de la suprafata tunelului prin care Ezechia a adus ap n cetatea lui David". Apa venea de la izvorul Ghihon, din afara cettii si era strns n rezervorul sau bazinul de la Siloan, siloa n ebraic (Regi II, 20:20 si Cronici II, 32:30). Tunelul era destinat s asigure ap locuitorilor Ierusalimului n caz de asediu. Inscriptia d o expresie vie modului n care a fost spat 398 apeductul: dou echipe de mineri au nceput de la capetele opuse, ntlnin-du-se la mijlocul acestuia. Serabit el-Khadem era locul din Sinaiul de Vest unde sclavii semiti erau pusi s lucreze n carierele de turcoaz, n cea de a doua jumtate a mileniului al H-lea .Chr. Fotografia de pe peretele cabinetului meu arta ruinele templului nchinat zeitei egiptene Hathor, cldit pentru supraveghetorii egipteni. Ct priveste fotografia aerian a Ierusalimului, Ierusalimul era Ierusalimul. Desi munca la minister era departe de a fi rutinier, existau anumite activitti fixate: ntlnirile Cabinetului n toate diminetile de smbt; ntlnirile cu Statul-Major General n fiecare luni; o parte clin ziua de joi o petreceam n discutii n birourile Partidului Muncii; vinerile m ntlneam cu seful statului-major, asistentul meu si cu alti membri superiori ai personalului ministerului, n celelalte zile inspectam unittile armatei, instalatiile de aprare si teritoriile administrate, unde stteam de vorb cu rezidentii arabi, n afar de aceasta, luam parte la dezbaterile din Knesset si rspundeam la ntrebrile membrilor acestuia referitoare la probleme de aprare, participnd, de asemenea, la ntlniri cu primul-ministru, ori de cte ori era necesar. Trebuia s fiu la birou n fiecare dimineat la ora 7,30 si plecam seara trziu. Orele erau

suprancrcate si niciodat nu mi-am luat vacant. M-am obisnuit s dorm sau cel putin s moti n automobil sau n elicopter n frecventele mele cltorii, asa nct ntotdeauna aveam o ptur si o pern cu mine. Fr aceste picoteli nu as fi fost nicidecum capabil s rezist ore n sir sub tensiune, cci chiar si acas somnul mi era adesea ntrerupt de telefon. Usa dintre biroul meu si acela al secretarilor era de obicei deschis, iar seful statului-major, adjunctul meu Zvi Zur sau directorul general al ministerului puteau intra s clarifice o chestiune curent ce necesita o decizie sau s capete o informatie urgent. Aceste vizite erau ntotdeauna scurte. Bnuiesc c nu numai presiunea muncii, ci si ceva din propria mea natur descuraja plvrgeala. Mrturisesc c sunt mai degrab nerbdtor. Nu-mi place vorba lung. Nici chiar n orele mele de rgaz nu-mi place s m asez la taifas cu prietenii. Cu ocazia vizitelor la unittile militare mi este greu s schimb glume usoare cu soldatii. Ce mai e nou, camarade?" nu este genul de expresie care s-mi vin n mod natural pe buze. Pot pune ntrebri si pot sustine un dialog detaliat cu un grup de soldati sau chiar cu o santinel aflat la punctul de observatie, atunci cnd exist subiecte de interes comun: Ce se ntmpl la inamic? Care sunt deficientele noastre? Cum pot fi ele ndreptate? M intereseaz, de asemenea, viata personal a oamenilor. De unde vin ei? 399 Cum triesc familiile lor? Se odihnesc sau muncesc cnd merg n permisie? si ajut printii? Am constatat c soldatii rspundeau n mod liber si c niciodat nu se temeau s critice sau s se plng. Dar acestea erau mai mult n natura ntrebrii si rspunsului dect dialog adevrat, n aceast privint, presupun c nu exist nici o deosebire fundamental ntre convorbirea mea cu un anonim dintr-un avanpost de pe nltimile Golan si discutiile mele cu naltii functionari ai Ministerului Aprrii. Vizitele mele la unittile armatei erau lipsite de pomp si ceremonie. Nu am fost niciodat ntmpinat de o gard de onoare. Cnd am emis ordinele de abolire a acestei practici, mi s-a spus c puneam n pericol disciplina si c era de neconceput pentru o armat s-1 primeasc pe ministru, pe seful statului-major, pe comandantii regionali si pe comandantii aviatiei sau marinei fr o gard de onoare. Nu pun n discutie tinerea de parade pentru altii. Nu m simt dispus s subminez principiile disciplinei sau formele de rutin despre care se spune c modeleaz caracterul soldatului si capacitatea sa de lupt. Niciodat nu am respins, dar nici nu m-au entuziasmat exercitiile de parad si strigtele sergentilor majori. De aceea am spus c grzile de onoare trebuiau suprimate doar n ceea ce priveste persoana mea. Cnd mergeam ntr-o tabr a armatei era ca s vizitez unitatea, s m ntlnesc cu soldatii si s m consult cu ofiterii si nu s-i fortez pe oameni s-si curete n mod frenetic armele si s stea smirn n fata demnitarului care i vizita. Iar aceasta a devenit regul n cazul vizitelor mele. Nu pot pretinde c sunt bine mbrcat sau c port haine ntotdeauna bine clcate, n special cnd apar dup un pui de somn tras n automobil. Dar slbiciunile mele sunt un obraz brbierit si bocancii lustruiti. Primul lucru pe care l fceam la birou, dup ce m ntorceam dintr-o cltorie pe teren, era s fac un dus, s m brbieresc si s-mi lustruiesc bocancii. M consideram expert n lustruit, dobndind deprinderea de la sergentul meu britanic, atunci cnd am fost politist supranumerar la Nahalal, n urm cu patruzeci de ani! El m-a nvtat s frec o pelicul de var stins pe bocnii mei nainte de a aplica lustrul, asa nct s ndeprtez grsimea, si, ntr-adevr, aceasta producea o strlucire diamantin, fata mea reflectndu-se ca ntr-o oglind n bombeuri. Poate c m bucuram de aceast distractie din cauz c, n mod subconstient, m ntoceam n lumea tineretii mele. Motivul real, cred, era acela c mi procura cteva minute pentru mine nsumi, minute de care aveam atta nevoie si care mi lipseau mult.

Personalul meu de la Ministerul Aprrii era ocupat n trei ramuri de activitate: serviciile militare, echipamentul de aprare si administrarea teritoriilor 400 ocupate. Acestea, desigur, nu erau egale ca important sau proportie, dar nici nu exista ntre ele o diviziune absolut. Armata o conducea seful Statului-Major General. Exista obiceiul ca sefii de stat-major s fie numiti de guvern, la recomandarea ministrului aprrii, dar aceast practic fusese stabilit atunci cnd ministrul aprrii era si prim-ministru. Cnd am devenit eu ministru al aprrii, mi-a fost clar c nu puteam propune ca sef al statului-major un ofiter care s nu fie acceptat de primul-ministru sau de majoritatea celorlalti ministri, cci, dac ei aveau obiectii mpotriva alegerii fcute de mine, n-ar fi existat posibilitatea ca el s fie aprobat. De aceea m-am comportat n consecint atunci cnd Haim Bar-Lev si-a mplinit termenul ca sef de stat-major si a trebuit s numim un succesor: am acceptat decizia primului-ministru, chiar dac eu am recomandat un alt candidat. n domeniul aprovizionrilor cu arme si cu instalatii de aprare, m-am limitat la negocierile politice si la determinarea politicii. Deciziile fundamentale le luam eu, dar 1-am delegat pe adjunctul meu, Zur, s le aduc la ndeplinire. I-am dat pentru aceasta autoritatea si responsabilitatea necesar exceptnd, desigur, responsabilitatea parlamentar si nu am avut motive s regret lucrul acesta. Zvi Zur, succesivii directori generali si sefii industriei militare siau ndeplinit bine si cu pricepere functiile. n cei sase ani dintre 1967 si 1973 noi am decis dezvoltarea principalelor sisteme de arme ale armatei si majoritatea acestor decizii a fost implementat ntr-un timp relativ scurt. Embargoul de facto impus Israelului n ceea ce priveste armamentele de ctre acele tri occidentale care produc avioane, sisteme de arme si echipamente de care aveam nevoie ne-a fcut s ntelegem c trebuia s producem armamentele pe care altfel nu le puteam procura. Fireste, o tar mic de felul Israelului nu se poate implica n producerea de arme att de complicate si avansate ca aparatele de zbor si instrumentele lor sofisticate. Dar nu ne puteam permite s n-o facem. Au fost momente n care efortul de a ntemeia baza industrial necesar pentru productia de sisteme de arme vitale pentru noi prea la fel de lipsit de sperant si de frustant ca un ctrat pe un stlp uns cu grsime. Cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste sisteme au fost prin 1973 asimilate de serviciile de aprare, iar unele au fost chiar exportate. Productia local de armamente includea avioanele de atac Kfir, artileria mobil medie si tunurile cu btaie lung, rachetele aeraer safrir, rachetele aersol, rachetele marine Resef, rachetele maremare Gabriel, precum si cele mai multe tipuri de munitie si de sisteme de control. Nu cred c Israelul poate atinge independenta total n materie de armament, dar si poate reduce dependenta fat de furnizorii din strintate, iar baza pentru acest program a fost pus de productia acestor sisteme de arme. 401 Pentru a asigura armamentele, ntretinerea armatei, fotificatiile si transferul de baze militare n noile teritorii, nu putea fi evitat o formidabil crestere a bugetului aprrii. Acesta a crescut repede, iar n 1973 a fost aproape dublul a ceea ce fusese n 1967. Cu toate acestea, procentajul bugetului aprrii n bugetul de stat nu a crescut: el a constituit 32,8% n 1967 si 31,9% n 1973. Bugetul aprrii n cei sase ani s-a schimbat nu numai ca anvergur, ci si n prtile sale componente, n mod deliberat am sporit alocatiile la aviatie si fortele blindate, pe seama infanteriei, n bugetul pe anii 1973/1974 asa cum fusese aprobat nainte de Rzboiul de lom Kipur , mai bine de 50% erau alocate Fortei Aeriene, iar 30% Corpului Blindat. O mare parte a bugetului si un efort apreciabil au fost investite n fortificatii, n construirea de drumuri, n instalarea de conducte de ap si n reteaua de comunicatii n Sinai, nltimile Golan si

de-a lungul frontului iordanian. Desi linia Bar-Lev nu a rspuns asteptrilor n Rzboiul de lom Kipur, cum nu a rspuns nici a doua linie, faptul s-a datorat, dup prerea mea, mai mult modului n care au fost utilizate fortele dect conceptului initial. Liniile de fortificatii din aceste regiuni trebuie privite ca elemente dintr-o infrastructur care serveste fortele noastre terestre, majoritatea acestora tancurile si artileria fiind mobile. Ele au nevoie de artere logistice, clar nu pot fi nlntuite de liniile fortificate si de avanposturile naintate. Aceste linii si avanposturi trebuie mentinute att timp ct merit lucrul acesta, fiind abandonate la vreme atunci cnd evolutia lucrurilor autorizeaz aceasta. Pot exista diferite abordri ale acestei probleme, dar nu avem nici o ndoial c ceea ce a asigurat forta Israelului o fort care a resistat unor forte atacatoare de trei ori mai mari n Rzboiul de lom Kipur a fost sistemul nostru general de fortificatii, avansul bazelor noastre permanente pe fronturi si masiva aditiune de putere Ia fortele noastre blindate si aeriene. Nu toate ndatoririle mele ca ministru au fost direct legate de Ministerul Aprrii. Ca membru al Cabinetului si ca membru al Partidului Muncii, am fost, de asemenea, implicat, ocazional, n activitti politice. La vreo sase luni dup Rzboiul de sase Zile, n ziua de 12 decembrie 1967, conventia Rafi a decis cu 60% din voturi s se uneasc cu Mapai si cu partidul Ahdut Avodah, formnd astfel Partidul Muncii. Ben Burion s-a opus fuziunii. Credinta mea era c fie si dac Rafi si-ar fi continuat existenta independent, Ben-Gurion ar fi ncetat s mai fie activ n plan politic. Disolutia partidului a marcat sfrsitul drumului su politic, n cadrul discutiei care a precedat acest vot, el nu si-a ascuns nemultumirea fat de membrii Rafi care s-au desprins de dnsul ca s se alture la ceea ce el considera regimul corupt" al Mapai. Decizia conventiei i-a pecetluit izolarea. 402 Cteva sptmni mai trziu, n ziua de 21 ianuarie 1968, fuziunea parti-lelor a fost stabilit oficial. Din cei zece membri Rafi, din Knesset, nou au trecut la partidul unificat. Cel de-al zecelea, David Ben-Gurion, a refuzat s se alture. Brbatul care a fost eminentul prim-ministru al Israelului, care a condus puternicul partid Mapai si care 1-a prsit, era acum, ca membru al Knessetului, seful unui partid cu un singur membru. n cazul unui mare artist sau al unui mare compozitor, este posibil s faci distinctie ntre om si opera sa. Acest lucru nu este ns posibil n cazul lui Ben-Gurion. El a condus ca om si a influentat prin forta personalittii sale si nu mai putin a doctrinei sale. Poate c n sfera principiilor religioase si etice poate s aib influent doar cuvntul scris. Declaratiile majore ale lui Ben-Gurion, ns, nu erau principii abstracte, ci decizii privind msuri concrete de luat ntr-un timp cu specificul su si n contextul unor conditii prevalent specifice. Ele erau decizii care nu numai c se impuneau oamenilor si, ci erau conditionate de acceptarea lor de ctre oameni ca expresie a propriei lor vointe. Puterea lui Ben-Gurion sttea n faptul c oamenii si le acceptau si l urmau. Ei aveau ncredere n el. Sursa influentei sale si a puterii sale de persuasiune era nu numai ntelepciunea cuvintelor sale, ci si profunda si ptimasa credint care mbiba ntreaga lui fiint si care era capabil s se transmit celorlalti n mod irezistibil. mi amintesc un discurs n care, cu mai multi ani n urm, el numea pe cei sase evrei eminenti care, dup prerea sa, au contribuit cel mai mult la realizarea idealului sionist: renasterea poporului evreu n patria sa istoric. Oricine se astepta ca el s nceap cu Theodor Herzl, Haim Weizmann si ceilalti bine cunoscuti lideri ai Sionismului modern, n loc de acestia, el a enumerat trei evrei francezi si trei din tara lui Israel. Francezii erau Adolphe Cremieux, jurist si om de stat, care a abolit sclavia n coloniile franceze, i-a eliberat pe evreii algerieni si s-a dus n Orientul Mijlociu pe vremea cunoscutei Afaceri Damasc" spre a-i salva pe prizonierii evrei din Damasc

de la spnzurtoare si comunitatea de acolo de violenta multimii, ca urmare a defimrii sngeroase antisemite din anul 1840; Charles Netter, care n 1870 a fondat si condus cea dinti scoal agricol din Palestina, la Mikveh Israel; si baronul Edmond de Rothschild, care a investit prodigioase eforturi si mijloace spre a ntemeia si dezvolta asezri agricole evreiesti n Palestina la sfrsitul secolului al XlX-lea si nceputul secolului XX. Ceilalti trei erau evrei palestinieni, losua Stampfer si David Meir Gutman, nscuti n Ungaria, si Joel Moses Solomon, nscut n Ierusalim, care n anul 1878 au fondat Petach Tikva, prima ferm agricol evreiasc din tar din timpurile recente. Ei erau evrei credinciosi din lerusa403 lim, hotrti s se mntuie, dar si muncindu-i pmntul asa cum au fcut naintasii lor biblici. Acesti sase evrei 1-au impresionat pe Ben-Gurion pentru c, asa cum obisnuia el s zic, ei nu leau spus celorlalti evrei ce trebuiau s fac acestia, ci au fcut-o ei nsisi, iar prin aceasta au fcut mai mult dect oricare alt evreu pentru a pregti conditiile rentoarcerii natiunii evreiesti n patria sa, la munca pmntului si pentru reintemeierea statului evreiesc. Nu trebuie mult imaginatie ca s recunoastem criteriile stabilite de Ben-Gurion nsusi n determinarea modului su de viat n fiecare stadiu al acesteia si de ce el se considera fr s-o spun explicit ca apartinnd acelui prim grup de nfptuitori ai Sionismului." Ca si cei sase eroi din discursul su, el a nteles viziunea sionist n toate implicatiile sale si a artat c ea putea fi transpus n realitate numai prin truda fizic a fiecrui individ evreu angajat n nfptuirea ei. Iat ce spunea el n tineretea sa. Mai trziu, cnd s-a aflat n centrul conducerii nationale, chemarea sa a fost s aprecieze schimbrile violente intervenite n lume si s decid cursul adecvat al actiunii, n conditiile prbusirii Imperiului Otoman, instituirii regimului Mandatului Britanic, aparitiei nazismului, rzboiului mondial declansat n 1939, ncetrii Mandatului, proclamrii statalittii, Rzboiului de Independent si n ale tuturor dificulttilor care au urmat. Nici Herzl si nici Weizmann nu 1-au putut egala pe Ben-Gurion n combinarea viziunii cu realizarea acesteia. Cei care nu 1-au cunoscut pe Ben-Gurion pot gsi c este greu de nteles de ce el insista mereu s detin portofoliul Aprrii. El stia prea bine c n calitate de prim-ministru putea s aib ultimul cuvnt si decizia final n toate problemele de principiu, iar el niciodat nu s-a amestecat n vreun alt mod. De ce, atunci, n toti anii n care el a fost la guvernare, a tinut s fie propriul su ministru al aprrii? Cred c din dou motive. Unul era un motiv obiectiv. El era ntotdeauna constient de seriosul pericol potential care pndea Statul Israel. El obisnuia s spun c doar un idiot sau un geniu dintre oamenii de stat strini ar fi putut sprijini Israelul", cci nu era de asteptat ca vreo persoan normal s nteleag cum va putea Israelul s biruie ostilitatea arab. Chiar si ceea ce el le spunea propriilor si colegi arunca o lumin crud asupra complexittii speciale a situatiei Israelului: Oricine asteapt justitie imediat din partea lumii nu poate fi sionist"; si: Israelul poate cstiga o sut de btlii si totusi problema sa s nu fie rezolvat; dar dac arabii sunt victoriosi doar o dat, aceasta va nsemna sfrsitul nostru". Dificulttile inevitabile si paradoxurile Sionismului, precum si preocuparea si nelinistile cu privire la ceea ce se putea ntmpla Israelului 1-au fcut s considere securitatea si aprarea 404 drept domenii de important suprem, iar portofoliul Aprrii drept acela care impune cele mai mari responsabilitti. Dar exista si un motiv subiectiv. Ben-Gurion nu era una dintre acele personalitti publice care gsesc satisfactie n vorbe. Cea mai strlucit cuvntare nu era privit de el drept o realizare. Numai Dumnezeu obisnuia el s spun a putut crea prin pronuntarea unor cuvinte. El a

spus S fie lumin si a fost lumin. Asta n-o pot face muritorii". Un stat si o natiune se puteau ridica doar prin fapte, nu prin cuvntri. Cu toate acestea, Ben-Gurion nu a fost un om care a trudit cu minile sale. Nu am fost cu el n Sejera, la nceputul secolului, cnd el a lucrat pmntul si nici n Rison tion, cnd a lucrat la pivnitele de vinuri41. Dar nu am nici o ndoial c nc din acea vreme principalul su interes se manifesta n domeniul politicii. Prima sa preocupare era Sionismul, problemele evreiesti si mondiale, fcnd n acest sens cercetri si trasnd calea corect de urmat n fiecare stadiu critic, n asa fel nct rentoarcerea la Sion" s avanseze, s aib loc renasterea Israelului, rentemeierea acestuia. Ben-Gurion avea o repulsie nnscut n a se ocupa doar de chestiuni generale, cum ar fi prezidarea unui comitet, chiar dac a fcut-o ca prim-ministru. El a cutat un mod de viat n care deciziile ale sale s fie convertite n fapte. Dorea o ocupatie n care s existe o creatie tangibil, producerea a ceva din nimic, furirea unor idei si ncorporarea lor n decizii care s le dea muschi si tendoane si s le transforme n realitate concret. Realitatea era pentru el imigratia de mas, case pentru cei fr cas, cucerirea desertului si crearea de noi orase si sate, de noi plantatii, de forte armate cu arme moderne, spre a proteja granitele, spre a face rzboi dac eram atacati, iar n rzboi s obtinem victoria. Acum l vedeam pe Ben-Gurion doar ocazional. L-am zrit ntr-o dimineat lund micul dejun la o mas n restaurantul Hotelului Regele David. Avea n fata ochilor un ziar, dar nu-1 citea, ci era adncit n gnduri. Acesta era Ben-Gurion cel cu figura sculptural, cu brbie ascutit si ochi ptrunztori. Dar acum era un Ben-Gurion despiritualizat, obosit si singuratic. Era o imagine a nfrngerii? Prea lipsit de bucuria vietii, de vioiciune. Era n expresia sa o nuant de mhnire, nu mai mult dect att. M-am dus la el si m-am asezat. De ndat a redevenit el nsusi, la fel de cald si de prietenos cum a fost ntotdeauna cu mine. I-am spus cum stteau lucrurile n domeniul aprrii. M-a ascultat, a pus ntrebri, iar apoi, oarecum din senin, a spus c principala noastr preocupare trebuie s fie imigratia. Trebuia s facem tot posibilul s-o intensificm si s atragem imigranti n special din trile occidentale. Tria poporului evreu, a spus el, const n calitate, nu n cantitate si doar dac ne vom spori calitatea vom fi capabili s 405 mipi rezistm numerosilor nostri dusmani. Ben-Gurion nu se abtuse deci de la subiectul nostru, el nc vorbea despre problemele noastre de aprare, dar nu n limbajul tehnic al tancurilor si avioanelor. El utiliza limbajul viziunii cu btaie lung, limbajul lui Ben-Gurion. n ziua de 26 februarie 1969, primul-ministru Levi Eskol a decedat42. Partidul Muncii a propus-o pe Golda Meir ca premier, iar numirea ei a fost aprobat de Knesset. La cererea ei, eu am continuat s detin portofoliul Aprrii. La nceput n-am prea nteles cum aveam s lucrm mpreun. Este adevrat c avusesem o experient util n trecut, cnd ea fusese ministru de externe, iar eu ministru al agriculturii. Ministerele noastre fuseser mpreun implicate n programul de ajutor tehnic al Israelului pentru trile subdezvoltate din Africa si Asia. Cnd partidul a votat pentru candidatura Goldei Meir ca succesoare a lui Eskol, eu m-am abtinut. Nu o consideram acea personalitate care s poat deschide noi perspective n conducerea statului si a partidului. Totusi nu exista nici un alt candidat care s aib sansa de a fi numit. De aici abtinerea mea. n scurt timp, ns, ndoielile mele s-ati risipit. Masa dintre noi nu era ntesat de epavele controversei din trecut. Nu pentru c am fi uitat trecutul, ci pentru c amndoi eram preocupati

de prezent si ne gndeam la viitor, n stilul ei de munc ea era sincer si direct si nu recurgea la eschivare. Discutiile noastre sfrseau ntotdeauna printr-o decizie sau ntelegere clar si nu prin formule vagi si amnri. Mai presus de toate, ea nu era nconjurat de ziaristi de-ai casei sau de personal ajuttor care s fac s se scurg n pres informatii de interes special. Ea avea prietenii ei apropiati, iar eu nu m numram printre ei. Dar n ceea ce priveste problemele din sfera mea de activitate, aprarea, nu existau ntre noi bariere. 406 27 RZBOIUL DE UZUR La o jumtate de an dup terminarea Rzboiului de sase Zile a devenit clar faptul c pacea era mai departe dect oricnd. Presedintele Statelor Unite i-a notificat presedintelui Nasser al Egiptului c Israelul era gata s se retrag n cadrul frontierelor internationale stabilite n tratatul de pace cu Egiptul si Siria. Dar presedintele egiptean nu si-a schimbat opozitia ndrtnic fat de existenta Israelului. Concluzia tras de el din nfrngerea sa militar a fost c acum trebuia s refac armata egiptean si s-i uneasc pe arabi pentru o lupt politic mpotriva Israelului. n ziua de 29 august 1967, la Kartum a avut loc o conferint la vrf, la care au luat parte conductorii a unsprezece state arabe: Egipt, Iraq, Iordania, Liban, Arabia Saudit, Kuwait, Libia, Sudan, Tunisia, Maroc si Algeria. Siria nu a fost reprezentat, ns a fost prezent Yasser Arafat, clin partea Organizatiei de Eliberare a Palestinei (OEP). Inspirat de presedintele Egiptului, conferinta a adoptat principiile fundamentale dup care trebuiau n mod obligatoriu s se conduc statele arabe". Acestea erau celebrele patru de Nu: s nu se fac pace cu Israelul, s nu fie recunoscut Israelul, s nu se negocieze cu Israelul, s nu se admit nici o concesie privind problema drepturilor nationale palestiniene. Statele productoare de petrol 1-au asigurat, de asemenea, pe Nasser c vor continua s-i asigure ajutor financiar, asa nct Egiptul s-si recupereze venitul pierdut prin nchiderea Canalului Suez. Arabia Saudit a promis 120 de milioane de dolari anual, Kuwaitul 132 de milioane de dolari, iar Libia 72 de milioane de dolari. Ajutorul militar crestea si el. Uniunea Sovietic a pompat echipament si consilieri n Egipt si Siria ntr-un efort masiv de a le reface armatele, n iunie 1967 a sosit n Egipt o delegatie militar sovietic de nivel nalt. Delegatia era constituit din nouzeci si unu de ofiteri superiori si era condus de seful statului-major rus, maresalul Zaharov. Ofiterii rusi au vizitat fiecare unitate militar si au efectuat o investigatie amnuntit cu privire la ceea ce s-a ntmplat n rzboi. La sfrsitul celor dou 407 luni de activitate n Egipt, Zaharov i-a spus lui Nasser c dac fiecare din tancurile sovietice pe care egiptenii le-au desfsurat n Sinai ar fi tras doar cte zece obuze, arabii ar fi cstigat rzboiul. Rusii, a adugat el, trebuia s le arate egiptenilor cum s lupte". La o lun dup terminarea rzboiului, rusii au nceput s livreze Egiptului arme att pe calea aerian, ct si pe cea maritim, n optsprezece luni, Uniunea Sovietic nu numai c a restabilit puterea armat a Egiptului la ceea ce fusese aceasta n ajunul Rzboiului de sase Zile, ci a sporito n ceea ce priveste blindatele si aviatia. Uniunea Sovietic a procedat n acelasi fel cu Siria, n august 1967, ministrul sovietic al aprrii 1-a invitat pe ministrul sirian al aprrii, generalul Hafez Assad, la Moscova. Rusii I-au ntrebat pe Assad dac sirienii preferau s se ocupe de luptele interne sau dac doreau s se pregteasc pentru o nou actiune contra Israelului. I s-a spus c Uniunea Sovietic nu putea livra armele si echipamentul cerut dac unittile siriene nu erau puse sub supravegherea unor experti rusi. Assad a rspuns c Siria trebuia s fac ceea ce cereau binefctorii, asa nct mii de experti si de

consilieri s-au revrsat n Siria ca s instruiasc si s-i directioneze armata, pe cnd altii deja fceau lucrul acesta n Egipt. n ziua de 21 octombrie 1967, la patru luni dup Rzboiul de sase Zile, a avut loc primul incident grav. Din senin, un vas egiptean purttor de rachete de tip sovietic Komar" a scufundat vasul israelian Eilat", la vreo treisprezece mile de Port Said, n afara apelor teritoriale ale Egiptului. Fuseser trase dou rachete. Prima a stopat motorul vasului, iar a doua 1-a lovit si 1-a scufundat. Pierderile noastre au fost de patruzeci si sapte de morti si dispruti. Noi am reactionat prin bombardament de artilerie asupra rafinriilor de petrol din apropierea orasului Suez si prin incendierea tancurilor de depozitare a petrolului din imediata vecintate a acestora. Egiptenii au rentors focul, asa nct a fost un schimb de bombardamente de artilerie de-a lungul ntregului front. Locuitorii oraselor din zona Canalului, Suez, Ismailia si Kantara au nceput s-si prseasc locuintele n timpul rzboiului. Plecarea lor s-a transformat acum ntr-o fug nprasnic. M-am dus cu avionul la Suez. Rafinriile nc mai ardeau si le-am privit de pe cheiul din partea noastr a liniei, n timp ce eram acolo, am primit vestea c egiptenii au renceput bombardamentul ntr-un anumit sector. seful Comandamentului din Sud era cu mine si i-am spus s pstreze actiunea localizat. n urma acestor episoade, calmul relativ de-a lungul frontului a durat mai bine de un an. n timpul acestei perioade egiptenii, sub ndrumarea expertilor 408 T l sovietici, si-au reorganizat fortele si au construit pozitii fortificate pe malul vestic al Canalului, n aprilie 1968, Nasser si-a informat poporul c tara a atins stadiul consolidrii". Cinci luni mai trziu, ministrul egiptean al aprrii anunta c acest stadiu a fost ncheiat si c armata egiptean trecea acum la o descurajare activ" [a inamicului]. Acest nou stadiu lua forma unor raiduri si a unor focuri de artilerie si de arme mici asupra fortelor israeliene, cauznd pierderi de vieti omenesti si distrugeri materiale. Dar egiptenii se retineau mereu de la lansarea unui atac pe scar mare care s-i fac s recstige teritoriul cucerit de noi. Apogeul a fost atins la nceputul lunii septembrie, cnd Egiptul a deschis focul n sectorul nordic al Canalului, ucignd 10 dintre oamenii nostri si rnind 18. Dou sptmni mai trziu, artileria egiptean a bombardat timp de nou ore toate pozitiile noastre din lungul Canalului, iar pierderile noastre au fost grele: 15 morti si 34 de rniti. La adpostul ntunericului, egiptenii au trimis, de asemenea, comandouri care au ncercat s strpung una dintre fortretele noastre. Ei au dat peste o patrul israelian si lupta a durat pn aproape n zorii zilei, cnd comandourile sau retras. A doua zi m-am dus pe calea aerului n inspectie la fortreata Cobra", asupra creia fuseser lansate cele mai multe obuze inamice. Locul arta ca n urma unui taifun. Un obuz de 160 mm cu explozie ntrziat ptrunsese prin acoperisul de beton al buncrului central si explodase nuntrul acestuia, rnindu-i pe toti cei zece soldati de acolo. Cele mai multe dintre instalatiile de deasupra solului fuseser avariate, dar nu s-au nregistrat pierderi n oameni. Confruntarea dintre patrula noastr si comandoul egiptean format din cincisprezece oameni avusese loc Ia o mil si jumtate Sud de aceast fortreat. Cnd am ajuns la autoblindatul ars lovit n cursul angajamentului, am srit din automobilul meu de comand si am continuat drumul pe jos, pe urmele lsate de egipteni. Trebuia s fim atenti s clcm pe urmele de pasi proaspete lsate n nisip de egiptenii care s-au retras, deoarece ei minaser terenul, n spatele unui muncel

de nisip abrupt, acoperit de tufris, am identificat un corp negru. Apropiindu-m, am vzut c era un soldat egiptean, desigur mort din cauza rnilor cptate n timpul noptii. Camarazii si i luaser Kalasnikovul, dar i lsaser centura cu pungile de cartuse si cu cutitul de comando de provenient german. M-am deplasat la marginea Canalului, trndu-m pe burt si am privit n partea egiptean. N-am vzut nici o miscare si nimeni n-a deschis focul asupra noastr. La ctiva yarzi de marginea apei am descoperit alte dou cartusiere de Kalasnikov, mine si obuze de bazuca. Pe drumul de ntoarcere am trecut pe lng dou din tancurile noastre care se ciocniser n cursul bombardamentului de artilerie nocturn. Primul 409 tanc se oprise, iar cel din spate se izbise n el si l rsturnase. Pete de snge si bucti de vesminte arse erau dovada nemiloas a fatalului accident. Din fortreata noastr de lng Canal, am putut vedea orasul Suez prin binoclul de cmp ca si cum 1-as fi privit n palm. Primul rnd de case era n ruin, dar ndrtul acestora zream din cnd n cnd siluete care se aruncau dintr-un punct n altul. Dincolo de oras, un fum negru se ridica de la tancurile de petrol care ardeau, iar ancorate n port erau vasele care fuseser atinse. Mi-am ndreptat binoclul spre intrarea principal n port, dinspre Golful Suez. Ultima dat cnd fusesem aici observasem doi uriasi lei din piatr, care mpodobeau cheiul principal al Canalului. Am constatat acum c unul dintre ei fusese mturat. Desi ei erau de un rosu nchis, struiam s cred c erau exemple de art modern, fiind fcuti din ciment, si nu statui vechi egiptene, din gresie nubian. Se impunea de urgent ntrirea liniei noastre de buncre. Trebuia, de asemenea, s gsesc alte 5 milioane de dolari ca s mbunttesc drumurile, n special acela din Trectoarea Mitla. Mi s-a vorbit de planul de a instala un gard de srm ghimpat minat de-a lungul Canalului, similar barierei pe care o instalasem n sectorul iordanian. Nu am fcut nici un comentariu, desi reflectam c, fie si cu cele mai sofisticate procedee, ar fi fost imposibil pentru noi s nchidem ermetic frontierele noastre cu statele vecine. Ar fi fost mai important s imaginm o politic de asa natur nct s-i conving pe vecinii nostri c un acord de pace sau cel putin de ncetare a focului cu noi era n avantajul lor, cci rzboiul i-ar fi costat foarte mult. n aceast situatie noi am decis o serie de contralovituri. Forta noastr aerian a aruncat n aer mai multe poduri de pe Nil, iar parasutistii nostri au fost lansati adnc n interiorul Egiptului si au distrus marea central electric de la Naj Hamadi. Raidurile noastre i-au uluit pe egipteni si pe consilierii lor sovietici. Ei au nteles c spatele frontului egiptean era neprotejat. La Cairo au fost tinute consultri urgente si s-a decis s se instituie unitti civile si militare care s pzeasc tintele probabile din Valea Nilului. n urmtoarele patru luni, n timp ce frontiera cu Egiptul a rmas linistit, armata israelian a reorganizat si fortificat frontul de la Canal. Noul sef al sta-tului-major era acum generalul locotenent Haim Bar-Lev, care fusese numit n ziua de 3 decembrie 1967. Eu l recomandasem ca succesor al generalului locotenent Itac Rabin, care devenise ambasador al Israelului la Washington, explicnd c att candidatura lui Bar-Lev ct si data schimbrii fuseser fixate de defunctul Levi Eskol. Guvernul a aprobat numirea n unanimitate. Au avut loc multe discutii n Statul-Major General dac s ne deplasm fortele din raza de actiune a artileriei egiptene si s folosim patrule mobile acoperite de 410 forte blindate spre a controla linia Canalului, sau dac s construim o serie de fortrete sau de miniforturi care s domine acea linie, n spatele creia s avem bune drumuri de comunicatie cu

ariergarda. Zona dintre fiecare fortreat trebuia acoperit de mici echipe mobile de tancuri, n timp ce la o oarecare distant aveau s se afle fortele blindate principale, gata de interventie rapid si de ntrire a oricrui punct din lungul Canalului n caz de nevoie. Asupra acestei de a doua variante a struit Bar-Lev, iar ea a fost n final adoptat de Statul-Major General. Miniforturile au fost construite de-a lungul liniei Canalului. Straturi rroase de piatr acopereau buncrele. Fiecare fort avea o curte destul de mare, nconjurat de ziduri din piatr, n care ncpeau cteva tancuri. Inginerii armatei au pavat, de asemenea, un drum de-a lungul liniei fortretelor si au ridicat o ramp de nisip ntre drum si Canal, asa nct egiptenii s nu poat vedea miscarea soldatilor nostri n interiorul forturilor, n mod normal, fiecare fortreat era detinut de cincisprezece oameni, cu accese n cuiburile de recunoastere si la amplasamentele din afara fortului. Functia lor principal era aceea de a fi ochii si urechile sectorului, n caz de necesitate era de asteptat ca ei s cheme tancurile si artileria stationate nu departe n spatele lor, precum si suport aerian. Chiar nainte de a ne termina fortificatiile, egiptenii au reluat rzboiul de uzur", n timp ce noi continuam s lucrm, la adpostul ntunericului, la finisarea forturilor, lupta a cunoscut o escalad, lovitura si contralovitura urmnd una dup alta. ntr-o perioad de patru luni, care a luat sfrsit la 13 iulie 1969, noi am suferit pierderi cifrate la 23 de morti si 120 de rniti, n acea zi, am cerut si am primit aprobarea din partea Comitetului Ministerial al Aprrii de a ordona Fortei noastre aeriene s atace forturile egiptene, amplasamentele de artilerie si bateriile de rachete SAM-2 din sectorul nordic al Canalului. Patru zile mai trziu aviatia noastr a intrat n actiune, bombardnd si distrugnd tinte militare din Kantara si Port Said, la captul nordic al Canalului, timp de 5 ore. Am dobort cinci avioane inamice si am pierdut dou. La sfrsitul lunii iulie, n urma a dou confruntri aeriene n care au fost doborte 12 avioane egiptene, comandantul Fortei Aeriene egiptene a fost demis. La scurt timp dup aceea, Nasser a trebuit, de asemenea, s-i dea afar pe seful statului-major si pe comandantul marinei, ca urmare a unui raid al fortelor israeliene peste Golful Suez, n care au fost distruse posturi de observatie si de paz, tabere ale armatei, instalatii radar si o multime de vehicule militare. Au fost ucisi peste o sut de soldati egipteni. Presedintele Egiptului a aflat de actiunea noastr doar dup ce misiunea fusese ndeplinit, iar fortele noastre se ntorseser acas. El i-a telefonat propriului su sef de stat-major 411 r i care nu stia nimic despre aceasta, dar care mai trziu 1-a calmat pe Nasser, spunndu-i c fcuse investigatii si aflase c armata egiptean respinsese, cu mari pierderi, ceea ce el descria drept o mic ncercare israelian de debarcare. Nasser n-a aflat nici despre cele dou torpiloare egiptene scufundate de noi n noaptea precedent. In cele din urm, cnd ntreaga anvergur si consecintele actiunilor i-au devenit cunoscute, Nasser a fost socat att de succesul raidului, ct si de faptul c comandantii si n-au stiut ce s-a ntmplat sau, dac au stiut, i-au ascuns informatia. Spre a-i supune pe egipteni presiunii si a-i obliga s respecte ncetarea focului, am propus Comitetului Ministerial al Aprrii s efectum atacuri asupra bazelor militare situate adnc n interiorul Egiptului, n total, circa douzeci de tinte au fost bombardate pe parcursul lunilor ianuarie, februarie si martie 1970, provocnd prbusirea moralului egiptean. Nasser se vedea pus n fata unei dileme. El ntelegea c armata sa era lipsit de puterea de a mpiedica operatiunile noastre, dar n acelasi timp nu era pregtit s declare o ncetare a focului si s nceap negocieri de pace cu noi. La sfrsitul lunii ianuarie el s-a dus la Moscova si a cerut s i se trimit trupe

sovietice. Uniunea Sovietic a fost de acord, iar la nceputul anului 1970 n Egipt au sosit unitti de rachete, oameni si echipamente, n ziua de l aprilie li s-au alturat trei escadrile de avioane de vntoare cu echipaje rusesti. Pilotii sovietici aprau cerul oraselor Cairo, Alexandria si Assuan; soldatii rusi operau sofisticatele baterii de rachete SAM-3, iar ntreaga aprare antiaerian a Egiptului era mnuit sub comand sovietic. Inevitabilul trebuia s se produc, n luna iulie, avioanele israeliene si sovietice s-au ciocnit n aer. Una dintre patrulele noastre zbura n sectorul nordic al Golfului Suez cnd a fost atacat de opt aparate MIG-21 sovietice care zburau n dou formatiuni, n cursul acestei ncierri cnesti noi am dobort cinci avioane sovietice. Toate avioanele noastre s-au ntors la baz. n raportul dat dup ncierare, pilotii nostri au spus c ei credeau c avioanele sovietice erau lipsite de experient si de flexibilitate. Ele se comportau n btlie asa cum nvtaser la antrenament si se tineau de litera crtii. Zburau n perechi, unul lng altul si nu se dispersau destul de rapid. Pilotii au srit cu parasutele si au aterizat pe trmul egiptean al golfului. Gsirea lor a durat o ntreag zi, chiar dac mai multe elicoptere au luat parte la cutare. Toti cinci au fost n cele din urm gsiti. Numai unul era teafr; doi erau rniti, iar alti doi erau morti. La sfrsitul raportrii i-am felicitat pe pilotii nostri si le-am multumit, spunndu-le c acea ncierare avea o semnificatie politic de mare rsunet. Statele Unite doreau s previn escaladarea rzboiului care ar fi putut atrage 412 ] Uniunea Sovietic la o btlie activ. Noi, desigur, nu eram deloc interesati ntr-o asemenea evolutie a lucrurilor. Oricum, am adugat, Israelul nu era Cehoslovacia, iar generatia noastr nu era generatia de la Masada, unde aprtorii ultimului avanpost din rzboiul mpotriva romanilor, din secolul I .Chr., au rezistat pn la capt, dup care s-au sinucis. Noi trebuia s continum s luptm si s trim. Dincolo de convorbirea tehnic obisnuit si de comentariile umoristice fcute la raport, noi eram ct se poate de constienti de gravitatea situatiei. Problema era nu ai cui piloti erau mai buni, ci cum s rmnem credinciosi telurilor noastre vitale si n acelasi timp s evitm ciocnirea cu rusii. Noi am decis s nu emitem nici un comunicat cu privire la aceast lupt aerian. Nici egiptenii si nici rusii nu au rostit despre aceasta vreun cuvnt n public. Dar chiar n acea zi de 30 iulie, comandantul Fortei Aeriene sovietice si comandantul Aprrii Aeriene sovietice au zburat la Cairo. Pentru rusi spatiul aerian egiptean era acum parte a zonei lor. mi amintesc c Tolstoi a spus c o carte care nu merit a fi citit de dou ori nu merit a fi citit nici mcar o dat. Scrisoarea lui Churchill ctre presedintele Eisenhower, scris imediat dup campania din Suez din 1956, n mod cert merit a fi citit de dou ori. Aceast scrisoare avea o presant relevant pentru situatia noastr de dup btlia aerian, n 1956, Statele Unite au exercitat mari presiuni asupra aliatilor, Marea Britanic si Franta, de a-si scoate armatele din Egipt, ceea ce aceste tri au fcut de ndat. El se temea c somatia Statelor Unite ca Marea Britanie si Franta s se retrag din Egipt putea s duc la penetratia sovietic n Orientul Mijlociu si la controlul sovietic al regiunii. Churchill scria: Nu mi-au rmas multe de fcut n aceast lume si nu am nici dorinta si nici puterea de a m implica n stresul si trboiul politic actual. Dar cred cu neclintit convingere c temeiul aliantei anglo-americane este azi mai important dect oricnd dup rzboi. Dumneavoastr si eu am contribuit ntructva la ridicarea ei la nivelul la care se afl de atunci. Oricare ar fi argumentele invocate aici si n Statele Unite pentru sau mpotriva actiunii lui Anthony [Eden] n Egipt, ar fi acum un act de nesbuint, care ar face ca ntreaga noastr civilizatie s se nruie, s lsm ca evenimentele din Orientul Mijlociu s ne

dezbine. /Se pare c este o nentelegere tot mai mare si o frustrare de ambele prti ale Atlanticului. Dac acestora li se permite s sporeasc, cerul se va ntuneca, iar Uniunea Sovietic va fi clare pe situatie n urma furtunii. Trebuie s le lsm istoricilor posibilitatea de a discuta binele si rul tuturor celor ntmplate n anii trecutului. Ceea ce trebuie noi s nfruntm este faptul c n prezent aceste evenimente au lsat n Orientul Mijlociu o situatie n care animozitatea, invidia si malitiozitatea prevaleaz de 413 o singur parte, iar prietenii nostri sunt coplesiti de consternare si incertitudine n privinta viitorului. Uniunea Sovietic ncearc s ptrund n acest primejdios vacuum, cci nu trebuie s v ndoiti de faptul c triumful lui Nasser ar fi un si mai mare triumf pentru rusi./ nssi supravietuirea tuturor valorilor n care credem poate s depind de faptul ca noi s dorim cu ardoare s le-o lum nainte. Dac noi nu trecem imediat la actiune n armonie, nu este exagerat s spunem c trebuie s ne asteptm s vedem Orientul Mijlociu si coasta nord-african sub control sovietic, iar Europa Occidental pus la cheremul rusilor. Dac n aceast conjunctur ratm responsabilitatea de a actiona n mod pozitiv si fr team, nu vom mai merita comandamentul care ne-a fost ncredintat. / Scriu aceast scrisoare pentru c stiu de partea cui sunteti. Sunteti acum singurul care poate influenta evenimentele att la ONU ct si n lumea liber, asa nct s fim siguri c valorile fundamentale nu se vor pierde n glceava si meschinria dintre natiuni. Responsabilitatea dumneavoastr este ntr-adevr considerabil si nu exist nimeni care s cread mai mult n capacitatea dumneavoastr de a-i face fat sau cineva care s doreasc mai mult lucrul acesta dect vechiul dumneavoastr prieten, Winston S. Churchill". Recitind aceast scrisoare adresat presedintelui Statelor Unite, am socotit c temerile lui Churchill erau chiar mai de actualitate acum dect atunci cnd le-a exprimat. n final, dup trei ani de aproape continu lupt, Egiptul a acceptat o ncetare a focului n ziua de 8 august 1970. Aceasta a fost urmarea initiativei de pace luat de William Rogers, secretarul de stat al Americii, n urm cu o lun si jumtate. Era rezonabil s se presupun c initiativa Rogers" venise de fapt ca rspuns la o cerere a lui Nasser. Presedintele Egiptului promisese poporului su si lumii c ceea ce a fost luat cu forta va fi redobndit cu forta", n tot acest timp Egiptul dusese o campanie nereusit de nfrngere a Israelului, care a sfrsit cu Rzboiul de Uzur, care a durat saptesprezece luni. Acest rzboi purtat de egipteni a dus la distrugerea rafinriilor de petrol ale Egiptului. Orasele egiptene de pe Canal au devenit orase-fantom. tinte militare situate n profunzimea teritoriului egiptean au fost devastate de avioanele si armata noastr, n consecint, Nasser a trebuit s demit pe comandantii si militari de la vrf si pe liderii civili ai Egiptului, n afar de aceasta, el i-a deziluzionat pe aliatii si arabi, Iordania si Siria, n timp ce el nsusi devenea tot mai dependent de Uniunea Sovietic. Toti acesti factori 1-au fortat s se orienteze spre Washington pentru ajutor. 414 La nceputul lunii decembrie 1970, m-am dus la Washington ca s m ntlnesc cu presedintele Nixon, cu dr. Kissinger, care pe atunci era consilierul su de Securitate National, cu secretarul de stat Rogers si cu secretarul Aprrii, Melvin Laird. Cele trei teme majore pe care le-am discutat au fost interventia sovietic n rzboi, rennoirea livrrilor de arme pentru Israel si reluarea convorbirilor de mediere cu emisarul Natiunilor Unite, Gunnar Jarring. Toti cei patru lideri americani ne-au ndemnat cu trie s ne ntoarcem la convorbirile cu Jarring. Ei erau foarte ngrijorati de ceea ce denumeau sovietizarea rzboiului egiptean. Am tras concluzia c dac Uniunea Sovietic intervenea activ, Statele Unite nu puteau sta deoparte. Ei doreau s evite o

atare situatie, dar au lsat s se nteleag c n nici un caz nu vor manifesta semne de slbiciune. Nu numai americanii, ci chiar noi nu aveam alt alegere dect s reactionm n mod viguros la agresiunea sovietic, n aceast privint noi toti am fost de acord si nimeni nu ne-a criticat pentru c am dobort avioanele sovietice. Dimpotriv, unul dintre ei a spus: Shoot the hell out of them! "43. Cnd am discutat problemele internationale si n special intentiile si comportamentul sovietic n Orientul Mijlociu, Nixon, n spusele si n atitudinea sa si-a asumat ntreaga statur de presedinte al unei puteri formidabile. El a pus accentul pe responsabilitatea trii sale fat de prietenii acesteia. America nu trebuia s-i trdeze. Ct priveste interventia sporit a rusilor, am avut clar impresia c politica Americii avea s fie: Dac ei intr, noi nu vom sta afar". ntlnirea mea cu presedintele a fost aranjat de Robert Anderson, care a fost ministru de finante sub presedintele Eisenhower. Ne cunosteam din timpul vizitelor sale n Israel, ca emisar secret al lui Eisenhower, care ncerca s medieze ntre Ben-Gurion si Nasser. nalt, subtire, cu prul alb, logic n exprimare, Anderson n-a fost niciodat exuberant, dar era nc viguros. Chiar si acum, n pofida vrstei, cltorea mult, de cele mai multe ori n Orientul Mijlociu, n legtur cu afaceri petroliere. Mentinea relatii personale strnse cu lideri arabi, iar cnd am vizitat America a trebuit s ne ntlnim. Nu stiu ce atitudine avea fat de mine, ns l respectam si m bucuram s-1 ntlnesc chiar dac, dat fiind franchetea sa, exprima puncte de vedere care adesea nu erau deloc plcute urechilor mele. si de data aceasta ceea ce mi-a spus nu mi-a produs nici o bucurie, anume c trebuia s ne retragem la granitele dinainte de Rzboiul de sase Zile. Lucrul acesta, a spus el, era n interesul Americii, iar dac n-o fceam, situatia noastr putea fi primejdioas. n convorbirea mea cu presedintele, principalul subiect a fost trebuintele securittii noastre. Un incident curios a avut loc la scurt vreme dup ce am nceput eu s vorbesc. M-am plns lui Nixon c Statele Unite au promis 415 Egiptului c livrrile de arme ctre Israel aveau s fie oprite pe durata negocierilor asupra initiativei de pace a lui Rogers. Presedintele a spus c el nu auzise de aceast promisiune. Atunci i-am spus c la o conferint de pres tinut la Washington, cteva zile mai nainte, ministrul de externe al Egiptului, Mahmud Riad, a anuntat lucrul acesta, iar eu am citit un document oficial. A fost neplcut momentul n care presedintele s-a ntors ctre Mei vin Liard si 1-a ntrebat dac faptul era adevrat. Laird, fr s sovie, a confirmat spusele mele. Atunci eu am adugat c, n orice caz, noi eram afectati de acest fapt regretabil, iar adevrul era c America suspendase vnzarea de arme pentru noi. Convorbirile asupra relurii livrrilor de avioane s-au dovedit foarte neplcute. Ele s-au ncheiat dndu-mi sentimentul c Statele Unite nu aveau s reia livrrile si c noi nu ne vom rentoarce la negocierile Jarring. Nu am avut dreptate. Abia am prsit Washingtonul, ntorcndu-m la New York, cnd am primit un telefon de la Joseph Sisco, adjunctul secretarului de stat pentru problemele Orientului Mijlociu si Asiei de Sud. El mi-a spus c guvernul Statelor Unite a luat mai apoi n considerare problema armelor si a decis s rspund favorabil cererii mele. Livrrile de avioane aveau s continuie. Cnd m-am ntors n Israel, am aflat c ambasadorul Statelor Unite deja se ntlnise cu primulministru, Golda Meir si c i vorbise de schimbarea politicii. O dat cu reluarea livrrilor de arme se deschidea drumul relurii convorbirilor Jarring. Ministrul de externe Eban a notificat secretarului general al ONU c noi eram gata s relum convorbirile cu Jarring. Jarring nu era un mntuitor, iar negocierile prezidate de el nu au adus izbvirea. Dup multe consultri si clarificri, n ziua de 8 februarie 1971 el a prezentat Israelului si Egiptului un

document care preciza ceea ce fiecare parte trebuia s concead, cerndu-le ambelor prti s se angajeze n acest sens n mod anticipat. Egiptul trebuia s treac la ncheierea unui acord de pace cu Israelul, iar Israelul trebuia s-si retrag fortele din Egipt la granita international precedent. Nici Egiptul, nici Israelul nu au acceptat cererea lui Jarring ca ele s semneze n mod neconditionat" documentul trimis de el. Egiptul a replicat c era pregtit s pun capt strii de rzboi, dar nu s semneze un tratat de pace cu Israelul. Egiptul a fcut contrapropunerea ca Israelul s treac la rezolvarea problemei refugiatilor" si s se retrag nu numai de pe teritoriul egiptean, ci si din Fsia Gaza si din restul pmnturilor arabe, la granitele de dinainte de rzboi. Israelul, la rndu-i, i-a replicat lui Jarring c era gata s nceap negocieri de pace cu Egiptul fr conditii preliminare, dar c, asa cum a declarat anterior, nu se va ntoarce la granitele din 4 iunie 1967. 416 Aceste rspunsuri date de cele dou tri artau c nu intervenise nici o schimbare n pozitiile lor contradictorii. Gunnar Jarring a luptat cu el nsusi ctva timp dup aceea, iar n cele din urm si-a ncheiat misiunea. Secretarul aeneral al ONU nu a numit nici un alt mediator n locul lui, iar conflictul dintre Egipt si Israel a continuat. Cel mai important eveniment din viata mea privat a fost ntlnirea cu Rahela si cstoria cu ea. Ne-am cstorit n ziua de 26 iunie 1973,cunoscn-du-ne de mai bine de optsprezece ani. Serviciul religios a fost efectuat de rabinul Mordehai Piron, duhovnicul sef al armatei israeliene, constnd dintr-o ceremonie simpl n modesta cas a rabinului din Bat lam, nu departe de Tel Aviv. Au fost de fat doar ctiva oameni, doar attia cti s compun minyanul, cvorumul regligios evreiesc de zece brbati. Dup ceremonie am mers ntr-un restaurant din Tel Aviv, am mncat bine, am but si am toastat la nunta noastr, iar dup aceea le-am dat vestea prin telefon celor dou fiice ale Rahelei si celor trei copii ai mei. Pentru amndoi era cea de a doua cstorie. Cnd m-am nsurat cu Ruth Schwartz, n 1935, eram fermier n Nahalal. Aveam douzeci de ani pe atunci si, ca psrile care zboar si si cldesc un cuib primvara, eu si Ruth ne-am ndrgostit. Am fost cstoriti treizeci si cinci de ani. Am avut trei copii si am trit la nceput n Nahalal, apoi n simron, Hanita, Ierusalim si Tel Aviv. Am fcut un drum lung mpreun, dar viata noastr conjugal nu a fost prea reusit, n special n ultima jumtate. Nu au existat ntmplri speciale sau crize care s duc la esuarea cstoriei noastre. Era vorba de absenta necesarei comuniuni a sufletelor si de sentimentul tot mai puternic c eram niste strini care modelau o barier ntre dnsii. n 1971 Ruth a cerut divortul si ne-am desprtit. Nu s-au ivit complicatii sau dificultti. Copiii nostri erau cstoriti atunci si nu existau probleme financiare deosebite. I-am propus ca eu s plec si ea s rmn n casa noastr din Zahala, ns a refuzat. Mi-a spus c dorea s nceap o viat nou si s-si cldeasc o nou cas. M-am cstorit cu Rahela la un an si jumtate dup aceea. Ea divortase de primul ei sot n 1958. Am ntlnit-o cu totul ntmpltor. A fost purul noroc, iar bunul Dumnezeu, care uneste perechile n ceruri, trebuie s fi trudit din greu pe pmnt ca s-1 aranjeze. Eram seful statului-major n acea vreme si petreceam o scurt vacant n Europa cu familia mea, cnd deodat am fost rechemat n Israel de ctre primul-ministru. Rahela fusese ntr-o excursie la Roma si hotrse s-o scurteze si s se ntoarc acas mai curnd dect plnuise, rezervndu-si n ultimul moment biletul de avion. Avionul era aproape 417 r plin cnd ea a urcat la bord, iar ultimul loc disponibil era si cel mai putin confortabil. Un jurist

din Ierusalim, rposatul Aser Levitki, era si el n avion si dat fiind faptul c o cunostea pe Rahela, iar locul lui era mai confortabil s-a oferit s fac schimbul cu ea. Locul su se nimerise a fi lng al meu, iar cnd s-a fcut schimbul, fireste, el ne-a fcut cunostint. Restul a rmas pe seama noastr. Nu stiu dac aceasta este ceea ce se numeste dragoste la prima vedere. stiu doar c am dorit smi petrec restul vietii cu Rahela. PARTEA A VII-A RZBOIUL DE IOM KIPUR (1973) r 28 SURPRIZA La ora patru dimineata, smbt 6 octombrie 1973, am fost trezit de zbrnitul telefonului rosu de lng patul meu. Nu era un fapt neobisnuit. Rareori trecea o noapte fr dou sau trei astfel de telefoane. Dar de data aceasta eram ncunostintat c, potrivit unei informatii tocmai primite, nainte de apusul soarelui, n acea zi, Egiptul si Siria aveau s declanseze rzboiul. Dup ce mam asigurat c vestea fusese transmis primului-ministru Golda Meir, am aranjat o ntlnire cu seful statului-major, n cabinetul meu, la ora 6 A.M. Amndoi aveam multe de fcut n urmtoarele dou ore. I-am cerut aghiotantului meu s alerteze personalul superior din minister, dup care m-am dus la birou, n Est cerul era rosu-auriu, iar din Vest sufla o usoar briz marin. Chiar si psrile erau nc tcute. Era lom Kippur, cea mai sacr zi din calendarul evreiesc. Pe strzi nu era tipenie de om. Sursa informatiei era demn de ncredere. Nu era un raport asupra activittii arabe n teren, ci un mesaj al spionajului referitor la decizia arab de a merge ia rzboi. Am primit mesaje similare si n trecut, iar ultimul, cnd nici un atac n-a urmat, ducea la explicatia c presedintele Sadat si-a schimbat decizia n ultima clip. si de aceast dat era de crezut c, dac Sadat descoperea c informatia ne era cunoscut si c elementul surpriz se pierduse, putea s revoce atacul sau cel putin s-1 amne. Pe de alt parte, att informatia aceasta, ct si alte rapoarte de spionaj n special acela care arta c rusii si evacuau familiile din Siria si Egipt preau autentice si realiste si era clar c noi trebuia s actionm conform ipotezei c de data aceasta Egiptul si Siria intentionau realmente s nceap rzboiul. Deciziile esentiale trebuiau luate la ntlnirea cu primul-ministru. Aceasta era stabilit la ora 8 A.M. ntre timp, am discutat cu seful de stat-major si cu adjunctii mei msurile ce trebuiau luate. Eram confruntati cu patru solutii principale: mobilizarea rezervelor si ntrirea fronturilor; o posibil lovitur prealabil dat de forta noastr aerian; evacuarea copiilor si femeilor din 421 asezrile noastre de frontier de pe nltimile Golan; emiterea unui avertisment adresat Egiptului si Siriei. Un astfel de avertisment avea dou aspecte-el putea face ca cele dou state arabe s-si anuleze invazia. Dar dac totusi ele mergeau nainte, Statele Unite aveau s cunoasc cine este responsanbilul si ne puteau asigura ajutorul, n orice caz, avertismentul putea evita situatia n care America s cread c rzboiul putea fi prevenit, ns c, chiar clac nu noi 1-am initiat, nu am fcut tot ce sttea n puterea noastr ca s-1 nlturm. n consultarea noastr preliminar, i-am spus sefului statului-major c eram de acord cu imediata mobilizare a rezervelor propus de el, necesar aprrii celor dou fronturi la scar mare, cum cerea el. Dar am decis s aduc n fata primului-ministru problemele loviturii prealabile si ale

mobilizrii imediate a tuturor rezervelor necesare, conform planului contingent de a porni la contraatac, (n aceast ultim privint, Comisia Agranat de Cercetare referitoare la Rzboiul de lom Kipur avea s stabileasc faptul c n dimineata zilei de smbt 6 octombrie, ministrul aprrii a fost de acord cu mobilizarea a tot ce era necesar pentru aprare, n concordant cu aprecierea sefului statului-major"). Ambele msuri aveau implicatii politice bine definite. Era firesc ca seful statului-major s le cear. Este aproape o traditie n Fortele Armate Israeliene ca sefii militari s insiste asupra unei activitti mai intense; vorbesc n calitate de fost sef de statmajor. Revine autorittii politice s impun limitri, atunci cnd este necesar. Lovitura aerian prealabil, pe care a recomandat-o seful statului-major, dup consultarea cu Forta Aerian, trebuia ndreptat doar mpotriva Siriei, nu pe front, nu mpotriva sistemului de rachete antiaeriene, ci doar mpotriva unor baze aeriene din profunzimea Siriei si chiar si aceasta nu nainte de amiaz. Dac aceast lovitur prealabil ar fi fost realizat, ea n-ar fi avut un impact semnificativ asupra desfsurrii rzboiului. Eu am respins ideea loviturii prealabile dat de Forta Aerian, precum si mobilizarea mai multor rezerve dect erau necesare aprrii imediate. M temeam c o asemenea actiune ar fi ngreunat perspectivele noastre de a ne asigura sprijinul total al Statelor Unite. Fortele necesare contraatacului puteau fi mobilizate cteva ore mai trziu, dup ce arabii vor fi apsat pe trgaci, iar noi am fi avut posibilitatea s terminm clarificrile preliminare cu Washingtonul. Aceste puncte au fost n ntregime revizuite la ntlnirea noastr cu primul-ministru, iar n final sa hotrt, la decizia sa: s se ordone mobilizarea numrului de rezervisti cerut de seful statuluimajor, 100 000-120 000 de oameni, n afar de armata regulat; s fie evacuati copiii si femeile din asezrile de pe nltimile Golan; s se trimit un avertisment Egiptului si 422 c'riei prin intermediul Statelor Unite. Cererea noastr ctre Statele Unite de a " deplini acest serviciu de bunvoint trebuia adresat att de ctre ambasa-H rul nostru la Washington, ct si de ctre primul-ministru ctre ambasadorul Statelor Unite la Tel-Aviv. Oricine o cunoaste pe doamna Golda Meier nu va fi suprins de deciziile i Este o femeie curajoas, tenace si hotrt. Ea era, de asemenea, binecuvntat de Dumnezeu s vad clar lumea n alb si negru, dincolo de umbrele clarobscurului vesperal. Dac era pericol de rzboi, atunci rspunsul era mobilizarea general. Iar dac era de nzuit la ajutorul american, atunci Statelor Unite trebuia s li se dea dovada nendoielnic a faptului c nu noi eram cei care doream rzboiul, chiar dac aceasta excludea actiunea prealabil si ne aducea un handicap n campania militar. Deciziile luate m-au satisfcut. Important era acum s nu pierdem timpul. Dac arabii aveau s lanseze ntr-adevr atacul, sarcina noastr de cpetenie era s emitem imediat ordinele adecvate si s ne pregtim cum se cuvenea. Trebuia s m conving c orice avion, orice tanc si fiecare soldat se afla pe pozitie si c fortele noastre de pe fronturi erau bine desfsurate si gata de actiune. Forta Aerian era deja n ntregime mobilizat. Pe frontul sirian aveam 180 de tancuri, 11 baterii de artilerie si 5000 de oameni, iar pe frontul egiptean 275 de tancuri, 12 baterii de artilerie si 8000 de oameni. Armata era la gradul de Alert C", ca si cu o zi mai nainte. Iar planurile de contingent, att pentru aprare ct si pentru atac, erau cunoscute si fuseser exersate n manevre. Este adevrat c nstiintarea a sosit cam din scurt, dar nu era prea trziu. La ora 11 A.M. m-am dus la Kedem", acronimul evreiesc al Grupului Consultativ Operational, dar si cuvntul evreiesc care nseamn Rsrit", n general nu-mi place acronimul lipsit de semnificatie si de eufonie. Dar Kadem" mi aducea ntotdeauna n minte superbul vers biblic al lui Balaam, care n loc s blesteme a binecuvntat: Balaam si-a rostit cuvntarea si a zis: Balac

m-a adus din Aram. mpratul Moabului m-a chemat din muntii Rsritului, zicnd: Vino si blestem-mi pe lacov!..." (Numeri, 23:7). Kedemul" se ntrunea ntr-o camer de rzboi subteran, poreclit groapa". Nu mai fusesem de mult vreme acolo si aproape c am rtcit drumul. Trebuia s cobori un lung sir de trepte ca s ajungi la camera hrtilor. Starea de spirit era linistit si plin de seriozitate, dar am observat c ofiterii fumau mai mult dect de obicei, dac cumva nu era o simpl impresie a mea. nainte ca eu s fi ajuns acolo, se si tinuse o ntlnire cu seful statului-major, asa nct problemele ce mi-au fost prezentate fuseser deja clasificate si finalizate. Reuniunea a luat acum mai degrab aspectul unei sedinte de tipul ntrebri si 423 rspunsuri dect de discutie fundamental, eu fiind cel ce punea ntrebrile, iar seful statuluimajor cel care ddea rspunsurile. Pe ambele fronturi fortele noastre trebuiau desfsurate pentru reprimarea atacurilor. Forta Aerian trebuia s patruleze ca de obicei. S-a presupus c actiunea inamicului n Sud va ncepe cu bombardament de artilerie, urmat de activitate pontonier; trecerea Canalului pe pontoane, n anumite puncte de pe ntreaga lungime a cii de ap; si operatiuni de unitti de comando helipurtate, care s creeze capete de pod, s ntreprind raiduri si poate s ncerce s captureze Abu Rudeis, amplasamentul cmpurilor petroliere, precum si sarm el-seik, baza dominant de la intrarea n Golful Aqaba. Nu eram prea ngrijorat n legtur cu Abu Rudeis si sarm el-seik. Mi s-a spus c seara vor fi 17 tancuri la Abu Rudeis si 40 la sarm el-seik. Egiptenii puteau reusi s efectueze n acele locuri unele actiuni de sabotaj, dar nu s le captureze si s le ia sub control. Trecerea Canalului punea o problem mult mai complex. Forta noastr aerian n-ar fi putut opera n mod efectiv n timpul noptii, att din cauza ntunericului ct si din cauza sistemului antiaerian inamic: bateriile de rachete SAM-6 situate n apropiere. Actiunea ferm mpotriva ncercrii de trecere a Canalului trebuia ntreprins noaptea de ctre fortele noastre terestre, pe cnd aviatia noastr nu putea intra n actiune dect n dimineata urmtoare. Ct priveste frontul sirian, presupunerea era c atacul avea s fie lansat n cursul noptii, printr-un bombardament de artilerie. Avea s urmeze atacul infanteriei, sustinut de tancuri care aveau s-si taie cale prin santurile noastre antitanc, pentru ca alte unitti blindate inamice s le urmeze la ivirea zorilor. si aici, activitatea noastr aerian trebuia s fie extrem de limitat n cursul noptii, n afar de densitatea sistemului de rachete antiaeriene al Siriei si de ntuneric, era vorba de faptul c starea meteorologic se nruttise n Nord. Planul nostru prevedea s ne ocupm n ziua urmtoare de forta aerian sirian si s ncercm s-o eliminm din campanie. Rezervistii nostri au fost mobilizati rapid, n timp ce consultarea noastr si urma cursul, zeci de mii fuseser deja convocati. Dar blindatele aveau s ajung pe fronturi doar n alte douzeci si patru de ore. Astfel, n Nord, cteva sute de tancuri aditionale puteau intra n actiune smbt noaptea, 7 octombrie, iar n Sud cteva sute smbt, iar alte cteva sute n ziua de luni 8 octombrie. Toate acestea, desigur, nu erau dect o estimare n linii mari a ceea ce avea s se ntmple. Singura certitudine era c aceast prim noapte, nainte de sosirea ntririlor, avea s fie cea mai dificil. Dar eu speram c si inamicii nostri aveau nevoie de timp ca s-si npusteasc ntreaga putere mpotriva 424 noastr, dat fiind n special faptul c activittile noastre prompte aveau n mod sigur s le cauzeze confuzie si retinere.

Am examinat, n continuare, pregtirile privind aprarea civil, evacuarea femeilor si copiilor din asezrile din Golan, precum si propriile noastre planuri de atac. Am subliniat c obiectivul nostru n acest rzboi era s distrugem fortele inamicului si nu de a cuceri teritorii, n orice caz, chiar dac cuceream vreun teritoriu, din motive politice nu trebuia s-1 detinem prea mult timp. n pofida ncrederii n noi nsine, inimile noastre erau nelinistite. Nu era vorba doar de faptul c nu eram obisnuiti cu o campanie n care initiativa s apartin inamicului, ntreaga situatie nu se potrivea cu caracterul nostru si cu structura organic a armatei noastre, care era bazat pe rezerve si pe mobilizarea lor sistematic. Trecerea, n decurs de douzeci si patru de ore, de la catedr, tractor sau strung pe cmpul de btlie nu este nicidecum usoar. A merge la rzboi nu este ca la stingerea unui incendiu, unde te poti repezi n urletul sirenelor, stingndu-1 dintr-o dat. Din groap" m-am dus la ntrunirea Cabinetului, care fusese convocat pentru la amiaz, n biroul din Tel Aviv al primului-ministru. Guvernul a aprobat ceea ce fusese decis la ntlnirea mea anterioar cu primul-ministru, inclusiv mobilizarea partial, adic a 120 000 de rezervisti. A avut loc o scurt discutie cu privire la felul n care puteam s actionm n cazul n care numai Egiptul deschidea ostilittile: s asteptm pn cnd Siria se altura Egiptului sau s aplicm dinainte o lovitur Siriei. Cabinetul a fost, de asemenea, informat asupra faptului c Statele Unite luaser n mod direct contact cu Egiptul, precum si cu Siria, prin intermediul Uniunii Sovietice, vorbindu-li-se despre raportul Israelului c ele intentionau s declanseze atacul si cerndu-li-se clarificri. Egiptenii nc nu dduser rspuns, dar America ne-a avertizat s nu ntreprindem nici o actiune provocatoare, adugnd c aveau stiri c noi ne propuneam s atacm n decurs de sase ore. Nici de la rusi Statele Unite nu primiser rspuns. Mai trziu s-a aflat c rusilor le-a fost dat n mod prioritar informatia, de ctre Egipt si Siria, cu privire la decizia lor de a invada Israelul. Lucrul acesta nu i-a tulburat deloc. si nici nu i-a mpiedicat s-si asume, fr a clipi, rolul de nger al pcii. La ora 2,05 P.M. am fost chemat la groap": Siria si Egiptul trecuser la actiune. Aviatia sirian intrase n spatiul nostru aerian, iar pontoanele egiptene erau montate la Canal, pe cnd sarm elseikul si unele din bazele noastre din Sinaiul vestic erau bombardate, ncepuse rzboiul. 425 29 IN AJUN Atacul egiptean si sirian de lom Kipur a venit ca o surpriz, desi nu era neasteptat. Ziua de lom Kipur a gsit Fortele de Aprare ale Israelului nu nc mobilizate si nedesfsurate la deplina lor capacitate, dar fr ca aceasta s nsemne c ele nu erau pregtite s fac fat asaltului arab. n ceea ce m priveste, nu mi-am nchipuit niciodat nici nainte, nici dup Rzboiul de sase Zile c egiptenii se vor mpca cu faptul c noi ne fortificasem de-a lungul Canalului Suez, ori c sirienii aveau s nghit faptul c le-am ocupat nltimile Golan. Am avut mereu sentimentul c prezenta noastr acolo nsemna, mai devreme sau mai trziu, o reluare a rzboiului. Nu la fel credeam despre Fsia Gaza, ludeea si Samaria. Cheia prevenirii rzboiului o consideram a fi ncheierea unui acord cu Egiptul, chiar si a unuia partial. Dac puteam ajunge la un astfel de acord, nu numai c am fi redus motivatia Egiptului de a relua rzboiul, ci aceasta ar fi fcut posibil ca Siria, care ar fi trebuit s lupte singur, s ezite so fac. De aceea eu am propus, de ndat ce Rzboiul de Uzur a luat sfrsit, n august 1970, ca noi s ne retragem putin de la Suez. (n timpul Rzboiului de sase Zile, dorisem ca armata noastr s se opreasc nainte de a ajunge la Canal). Egiptenii puteau n acest caz s reia navigatia si s-si restaureze orasele din Zona Canalului, Ismailia, Kantara si Suez. Lucrul acesta,

credeam eu, ar fi slbit dorinta lor de a se mai rzboi cu noi. Dar acordul partial nu a fost niciodat realizat, iar pentru mine era clar c motivatia Egiptului si a Siriei de a relua ostilittile rmsese mai puternic dect oricnd. Problema nu era dac ele vor fi reluate, ci cnd. Acest cnd" depindea de caracterul si de politica dus de conducerea national a Egiptului, ca si de capacitatea armatei egiptene de a declansa rzboiul. Aceasta, la rndul ei, depindea de Uniunea Sovietic. Existau oscilatii n relatiile Uniunii Sovietice cu Egiptul si Siria, dar Rusia a narmat, echipat, 426 consiliat si instruit n permanent fortele armate ale acestor tri. A fcut-o cu 0 vigoare deosebit n cursul anului 1973. Lucrul acesta era ct se poate de evident n domeniile blindatelor si aprrii antiaeriene si antitanc. Cincisprezece baterii de rachete SA-6 (sol aer) au fost instalate n Siria si zece n Egipt. Siria primise, de asemenea, rachete Frog-7 (sol sol) cu o raz de actiune de 40 de mile. Rusii dduser, de asemenea, Egiptului si Siriei posibilitatea de a-si mbuntti si extinde fortele blindate si armamentul lor antitanc. Circa cinci sute de tancuri T-62 au ajuns n aceste tri, iar mpreun cu ele arme antitanc precum rachete Sagger, RPG (grenade propulsate de rachete) si altele. Oricare erau motivele rusilor, ei nu puteau fi acuzati de indiferent sau de neglijare cu privire la Egipt si Siria. Ei nu erau mociti n renarmarea acestor tri si nici lipsiti de vlag n pregtirea lor pentru rzboi. Decizia anului", din 1971, a lui Sadat, cnd Egiptul trebuia s atace Israelul, a trecut fr incidente. Dar la mijlocul anului 1973 se prea c Egiptul si Siria intentionau realmente s pregteasc o invazie. S-au pus la punct planuri prin care Siria s captureze nltimile Golan, iar Egiptul s cucereasc Sinaiul de Vest. Fortele egiptene trebuiau s traverseze Canalul si s pun stpnire pe trectorile Gidi si Mitla, iar la Sud s captureze cmpurile petroliere Abu Rudeis si sarm el-seikul. Ele stabiliser chiar si data lansrii atacului, dar ziua trecuse fr incident. Cu toate acestea, eu am socotit c se apropia timpul n care aveau s reia ostilittile. La o ntlnire cu Statul-Major General, n ziua de 21 mai 1973, la care am cerut s particip, am exprimat aceast judecat si am sfrsit prin a emite ordine ctre Statul-Major General ca Fortele de Aprare ale Israelului s se pregteasc s fac fat unui atac total din partea Egiptului si Siriei, fr Iordania, la sfrsitul verii. Armata israelian trebuia s se astepte ca un astfel de rzboi s nceap n luna iunie din acel an, de vreme ce fortele arabe erau deja concentrate ntr-o msur considerabil dea lungul ambelor fronturi si si definitivaser planurile. Planul principal, cu variante privind diferitele eventualitti, pregtit de Statul-Major General pentru a face fat provocrii Egiptului si Siriei, a fost prezentat primului-ministru si mie n luna aprilie 1973. Acesta cerea, ntre altele, avansarea datei nfiintrii de noi unitti de blindate si de infanterie mecanizat si grbirea achizitionrii de tancuri si de artilerie. Un supliment de 17 milioane de dolari a fost alocat n acest scop. Pe baza acestui plan, au fost emise ordine detaliate pentru comandamentele din Nord si din Sud de a avea n vedere mai multe situatii posibile: ntrirea cu unitti regulate a trupelor de pe linia din Sud, fr a fi mobilizate rezervele (numit Operatiunea Porumbarul"); ntrirea liniei din Nord cu unitti de rezerv limitate (ceea ce 427 s-a numit Operatiunea Rbojul"); desfsurarea total a Fortelor de Aprare ale Israelului, cu mobilizarea tuturor rezervistilor. n general, desfsurarea fortelor noastre n amiaza zilei de lom Kipur pe frontul egiptean se conforma Operatiunii Porumbarul" din planul fcut pentru Comandamentul din Sud, iar pe

frontul sirian era substantial mai puternic dect cea cerut n plan pentru Comandamentul din Nord. Aceste forte 177 de tancuri n Golan si aproximativ 300 de tancuri n zona Canalului erau n asa fel asezate nct s le fac n stare, cu suport aerian, s opreasc atacurile siriene si egiptene pn la sosirea rezervelor. Trebuie ns subliniat faptul c planurile erau bazate pe presupunerea c avertizarea avea s fie dat cu mai bine de douzeci si patru de ore nainte, asa nct ntriri considerabile de rezervisti mobilizati s ajung pe fronturi n momentul izbucnirii rzboiului. Trebuie, de asemenea, adugat c fortele inamicului si-au lansat atacurile cu mult mai mare eficient dect se estimase atunci cnd au fost imaginate planurile. Aceast desfsurare a unittilor noastre la amiaza zilei de lom Kipur a fost rezultatul unor ntriri graduale, efectuate n cursul celor dou sptmni anterioare, n acest rstimp au existat semne nelinistitoare de-a lungul ambelor fronturi, dar att spionajul nostru militar ct si Statele Unite au conchis c Siria si Egiptul nu erau pe cale s nceap rzboiul. Activitatea militar sporit de pe frontul egiptean a fost interpretat drept manevre ale armatei" si nu drept pregtiri pentru o invazie. Cu toate acestea, noi nu ne simteam n largul nostru, n special n ceea ce privea frontul sirian. Tensiunea de-a lungul acestui front a crescut ca urmare a incidentului aerian produs n zona de 13 septembrie, n dimineata acelei zile, avioane de ale noastre dou Phantoms", avnd drept acoperire patru aparate Mirage" se aflau ntr-o misiune de recunoastere-foto. Sirienii au trimis dou escadrile din cte 4 aparate MIG ca s le alunge. A urmat o btlie aerian, fiecare parte trimitnd tot mai multe avioane, n prima faz a btliei, aviatia noastr a dobort 8 MIGuri, noi pierznd un Mirage", al crui pilot a srit ns cu parasuta n apele Mediteranei, la vreo trei mile de coast. Am repezit un elicopter s-1 salveze, acoperit de avioane de vntoare. Dar sirienii, n cutare de vnat usor, au trimis n zona salvrii vedete rapide protejate de 4 avioane MIG. A urmat o a doua btlie aerian si toate cele patru aparate siriene au fost doborte. Pilotul nostru a fost salvat, iar elicopterul nostru a salvat si un pilot sirian care srise din avionul su n flcri si czuse n ap nu departe de omul nostru, n total, 12 MIG-uri siriene au fost doborte n acea dimineat, pe cnd noi am pierdut doar un Mirage". 428 n trecut, sirienii nu pierduser niciodat ocazia de a reactiona chiar si la incidentele de o mai mic gravitate. De data aceasta zilele treceau, iar ei nu spuneau nimic. Eram ros de bnuiala c ei puteau plnui o actiune mult mai ^portant. Mi-a ntrit suspiciunea o ntlnire avut la StatulMajor General, n ziua de 24 septembrie, cnd GOG al Comandamentului din Nord si-a exprimat temerea c puteam cdea victim unui atac prin surprindere n Golan. Era clar pentru oricine c, ntr-adevr, aceasta era o posibilitate de luat n serios. Cunosteam faptul c situatia noastr pe ambele fronturi era departe de a fi ideal, dar pe frontul nordic ea era de ru augur. Timp de aproape doi ani armatele arabe se desfsuraser n toat puterea lor de-a lungul fronturilor, n vreme ce noi mentineam doar forte extrem de usoare. Ca s le ntrim n mod substantial, ar fi trebuit s ne mobilizm rezervele, iar noi fceam aceasta doar cnd eram n mod rezonabil siguri c o invazie era iminent. Altminteri ar fi trebuit s ne chemm rezervistii pentru perioade foarte lungi, lucru care ar fi nsemnat o grea povar pentru stat. n timpuri normale, rezervistii sunt reactivati cam o lun pe an, dup ce si termin serviciul militar national de trei ani. Aceast disproportie a fortelor militare de ambele prti ale tuturor fronturilor noastre este un aspect al problemei noastre principale: noi suntem un stat de mai putin de trei milioane de evrei, nconjurat de zeci de milioane de arabi45. Dac am fi fost luati prin surprindere de un atac pe frontul din Sud, chiar dac am fi fost fortati s ne retragem pe o a doua linie, orict de ru ar fi fost lucrul acesta el nu s-ar fi dovedit

catastrofal, deoarece aceast retragere n-ar fi implicat dect linii de aprare n zona desertului. Ceea ce nu era cazul n Nord. Aici orice retragere ar fi cauzat probabil serioase pagube asezrilor noastre din Golan si putea aduce frontul n inima regiunilor noastre populate din Galileea de Sud si din vile Hule si Iordanului. Mai mult dect att, spre deosebire de frontul sudic de pe Canalul Suez, n Nord nu exista nici un obstacol topografic. Mai serios era si sistemul sovietic de rachete antiaeriene instalat recent pe acest front. Acesta era att de dens si de sofisticat nct acoperea nu numai partea sirian a granitei, ci si cea mai mare parte din teritoriul israelian de pe nltimile Golan. Am exprimat aceste ngrijorri n fata ofiterilor Statului-Major General, la acea ntlnire din ziua de 24 septembrie. Dac sirienii erau pregtiti pentru un atac total am spus , situatia era ct se poate de serioas, iar Statul-Major General trebuia s ia aminte imediat. Cci dac sirienii reuseau s pustiasc asezrile noastre agricole din Golan, acesta ar fi fost un dezastru fr precedent. Noi n-am fi putut srbtori Ros Hasana, Anul Nou evreiesc, timp de trei zile, lsnd lucrurile cum erau. (Ros Hasana are loc la zece zile nainte de lom Kipur). Statul-Major General trebuia s vin cu o solutie 429 nainte de aceasta. I-am cerut sefului statului-major s se ntlneasc cu mine ct mai repede posibil si s-mi raporteze ce s-a fcut si ce se preconiza. ntlnirea a avut loc dou zile mai trziu, n ziua de 26 septembrie, cu seful statului-major, generalul locotenent David Elazar, generalii superiori din statul-major, precum si cu GOC al Comandamentului din Nord. seful statului-major m-a informat c forta noastr blindat din Nord a fost sporit de la 70 la 100 de tancuri, c a fost suplimentat artileria si c toate unittile, inclusiv Forta Aerian, au fost alertate. Sarcina Fortei Aeriene nu avea s fje usoar, n Rzboiul de sase Zile, Siria n-a posedat nici o singur rachet sol aer. Acum avea 15 baterii SAM-6 si alte 10 baterii SAM-2 si SAM-3 doar n zona frontului. La sfrsitul acestei ntlniri m-am simtit nelinistit si am decis s merg imediat la Comandamentul din Nord, s vizitez pozitiile de pe linia frontului si s stau de vorb cu oamenii din asezrile agricole. seful statului-major mi-a sugerat s nu m duc, invocnd motivul c neasteptata mea vizit putea trezi ngrijorare n rndurile brbatilor si femeilor din asezri. Nu am acceptat acest punct de vedere si m-am dus acolo, petrecnd dup-amiaza cu vizite fcute pe front, fiind nsotit de GOC al Comandamentului din Nord. Am inspectat mai multe avanposturi si unittile de tancuri adiacente. Desfsurarea prea satisfctoare, dar nu era de mirare, deoarece comandantul fortei armate din acest sector era locotenent-colonelul lossi, un tnr extraordinar. Am fost ncntat s-1 vd acolo n acea zi. N-am uitat niciodat ntlnirea mea cu el, mai nainte cu ctiva ani. Era lng Canalul Suez, ntr-o noapte de bezn, n mijlocul unei btlii. Unele dintre tancurile sale dduser peste o serie de mine si luaser foc, iar acelea care au ncercat s ocoleasc cmpul minat s-au mpotmolit ntr-o mlastin. Scena era una de disperare; m refer la tancuri, nu la lossi. Pe el nu 1-au prsit spiritul de lupt, ndrjirea si ingeniozitateea. Ct de adevrat este faptul c un comandant autentic se afirm nu atunci cnd btlia merge bine, ci atunci cnd aceasta ntmpin mari dificultti. Mai trziu, mpreun cu seful statului-major, m-am ntlnit cu reprezentantii asezrilor agricole. Deoarece era ajunul zilei de Ros Hasana, le-am explicat c venisem s-i felicit si s le urez An Nou fericit. Cu totii au ridicat paharele si am toastat, dar nimeni nu a crezut cu adevrat c de aceea venisem. Am salutat srbtoarea Anului Nou cu inimile pline de neliniste. Am decis s ntrim si mai mult linia frontului. Am cerut s fiu prezent la urmtoarea ntlnire a Statului-Major General, n ziua de l octombrie,

cnd am discutat din nou subiectul privind nltimile Golan. Am spus c din variatele probleme privind cele trei fronturi ale noastre, principala mea ngrijorare se referea la posibilitatea unei strpungeri 430 a bllindatelor siriene n Golan. Am nftisat situatia n termeni radicali: Pe uranita iordanian avem asezri civile, dar nu avem inamic. Pe granita egiptean avem inamic, dar nu avem nici o asezare. Pe granita sirian aveam si una si alta- Dac sirienii intr n asezrile noastre, ar fi o calamitate". Chiar n acea zi, Serviciul Operatiuni a emis ordine n scopul de a ridica aradul de pregtire general si de a ntri forta blindat, care n Golan a fost sporit la 111 tancuri, iar artileria la 32 baterii de tunuri de cmp. Msuri au fost luate si pentru ntrirea Comandamentului din Sud, forta sa blindat fiind ridicat la 300 de tancuri. A doua zi, 2 octombrie, am examinat din nou, mpreun cu seful statului-major, David Elazar, ntrirea frontului din Golan, discutnd, de asemenea, situatia pe frontul sudic. seful statuluimajor m-a informat c a verificat din nou, cu ajutorul spionajului, semnificatia activittii egiptene si c a ajuns la concluzia ferm c ceea ce se ntmpla nu era doar un exercitiu. Ct despre sirieni, nu existau semne privind intentia lor de a lansa un atac, dar a fost primit informatia referitoare la continuarea pregtirilor. Aceasta mi-a sporit temerile si i-am cerut s-mi dea un raport scris privind schimbrile intervenite n desfsurarea fortelor Siriei si informatia pe care o aveam despre acestea. Am considerat, de asemenea, c problema era destul de urgent nct s fie examinat la nivelul guvernului. Primul-ministru se afla atunci ntr-o vizit oficial n Austria, clar era asteptat s se ntoarc curnd, asa nct i-am telefonat lui Israel Galili, ministru fr portofoliu, cerndu-i s-mi aranjeze ct mai repede posibil o ntlnire cu Golda Meir. I-am spus c m ngrijora situatia din zona nltimilor Golan si c doream s mpart responsabilitatea n privinta acestei probleme. Voiam s-i aduc cu mine la ntlnire pe seful statului-major, pe seful spionajului si pe comandantul Fortei Aeriene. Primisem rapoarte nelinistitoare. Sirienii aveau 650 de tancuri n prima linie si un sistem de rachete care acoperea si teritoriul nostru, asa nct avioanele noastre puteau fi lovite pe cerul Israelului. Siria dispunea, de asemenea, de 600 de piese de artilerie, pe cnd noi, ei bine, era usor de spus ce nu obtinusem [de la furnizorii de armament]. Israel Galili a promis s aranjeze ntlnirea de ndat ce se ntorcea Golda Meir, iar aceasta a avut loc a doua zi, 3 octombrie, la scurt timp dup sosirea ei. Am explicat c am cerut aceast ntlnire din cauza schimbrilor produse n special pe frontul nordic, dar, ntr-o anumit msur, si pe cel sudic. Primisem informatia de spionaj cu privire la masarea de noi arme pe frontul sirian si poate si pe cel egiptean, precum si cu privire la intentia sirienilor si egiptenilor sau la dispozitia lor de a rencepe rzboiul. De aceea am socotit c se cuvenea s aduc aceast problem n fata primului-ministru si a oricror 431 alti ministri pe care dorea s-i invite (doi erau prezenti la aceast ntlnire), n vederea unei analize cuprinztoare a situatiei si a msurilor pe care trebuia s le lum ca s-i facem fat. seful statului-major, comandantul Fortei Aeriene si seful interimar al spionajului si-au expus rapoartele, prezentnd activittile inamicului si ale propriilor noastre forte. Reprezentantul spionajului a subliniat faptul c armatele sirian si egiptean erau n asa fel desfsurate de-a lungul fronturilor nct erau capabile n orice moment s lanseze atacul, dar c el credea c nu erau pe punctul de a o face. Dup judecata sa, ceea ce se ntmpla de partea egiptean a liniei erau manevre anuale.

seful statului-major a raportat asupra ntririi blindatelor noastre de pe frontul sirian de la 70 la 117 tancuri, precum si a artileriei de la 4 la 8 baterii. El a recomandat ca fortele noastre s rmn la puterea existent, fortificat prin punerea Fortei Aeriene n starea de alert maxim. Ministrii au pus ntrebri privind capacitatea noastr de a face mobilizri aditionale ale rezervelor, n caz de necesitate. seful statului-major a artat c era posibil s aducem mai multe tancuri n Nord, pn la un maximum de 170, n decurs de douzeci si patru de ore. Nici unul dintre participantii la aceast ntlnire, fie ei ministri din componenta Cabinetului, fie reprezentanti ai armatei nu a tratat problema cu usurint. Dar nimeni n-a propus msurile urmtoare ce trebuiau luate, cum ar fi mobilizarea rezervistilor. Aceast consultare la biroul primului-ministru a lrgit aria celor care purtau responsabilitatea, dar nu a mbunttit situatia, iar a doua zi, 4 octombrie, m-am ntlnit din nou cu seful statuluimajor, cu adjunctul acestuia, cu GOC al Comandamentului din Nord si cu seful interimar al spionajului, examinnd ce altceva mai putea fi fcut. S-a propus sparea unui al doilea sant antitanc si sporirea fortificatiilor noastre. GOC al Comandamentului din Nord a subliniat c aveam nevoie de o preavizare a atacului care s-1 precead cu douzeci si patru de ore. Dac am fi primit-o, atunci situatia noastr ar fi fost cu totul diferit. Ca urmare a propunerii privind ntrirea fortificatiilor noastre si a obstacolelor antitanc, n dupamiaza acelei zile m-am ntlnit cu comisarul apelor, Menahem Kantor, ntrebndu-1 dac de-a lungul frontului sirian nu puteau fi spate bazine de depozitare a apei pentru irigatie, asa nct acestea s poat servi si ca obstacol antitanc. Din rspunsul su am nteles c nu era imposibil. n noaptea de 4 octombrie am primit rapoarte care ntreau probabilitatea c Egiptul si Siria erau pe punctul de a lansa rzboiul. Cel mai semnificativ element de informatie era faptul c rusii dduser ordine ca familiile consilierilor sovietici s prseasc Siria. Avioane de pasageri sovietice au aterizat 432 "n cursul noptii n Siria si n Egipt si s-a presupus c sosiser ca s evacueze familii'6 rusesti. La ntlnirea sptmnal a Statului-Major General, din ziua de vineri <5 octombrie, am luat decizia de a ordona Alerta C", cel mai ridicat grad de alert, pentru armat, precum si alerta total pentru Forta Aerian. Am cerut linii telefonice directe pentru functionarii superiori din ministerul meu, care trebuiau s-si petreac ziua de lom Kipur acas, n ziua de 5 octombrie, la ora 945 A.M., 1-am ntlnit pe primul-ministru, fiind nsotit de seful statului-major si de seful spionajului. Am informat-o pe Golda Meir despre stirile din cursul noptii si despre actele aditionale de pregtire pe care le ordonasem. De fapt, n afar de mobilizarea rezervistilor, fcusem tot ce putea fi fcut n vederea ntririi pozitiei noastre militare si a sporirii strii de alert. A fost activat Comandamentul Suprem, permisiile au fost revocate, au fost efectuate controale si au fost date instructiuni de pregtire pentru posibila mobilizare, folosindu-se metoda public, mai rapid dect convocarea secret. La sfrsitul discutiei noastre cu primul-ministru, am propus ca ea s aduc problema naintea Cabinetului. Ea a fost de acord si a convocat o reuniune pentru ora 11,30 A.M., invitndu-i pe acei ministri care n acea zi se aflau n Tel Aviv. Cei mai multi dintre ministri plecaser s-si petreac lom Kipurul la casele lor, n diferite prti ale trii. Postul trebuia s nceap n acea sear. seful statului-major si seful spionajului au descris situatia de pe fronturi. Sirienii si egiptenii se gseau la posturile de urgent, care serveau att pentru aprare ct si pentru lansarea unei invazii. Dar aprecierea sefului spionajului, generalul maior Eli Zeira, care a fost acceptat de seful

statului-major, David Elazar, era c un atac era improbabil. Presupunerea armatei era aceea c dac, ntr-adevr, rzboiul era iminent, trebuiau si alte indicatii si rapoarte de spionaj si c numai dac si cnd acestea apreau ar fi fost necesar mobilizarea rezervelor si luarea de msuri suplimentare. Dup judecata sefului spionajului, cel mai probabil era ca egiptenii s treac peste Canal cu forte puternice, desi ei puteau s deschid focul si s ncerce raiduri. Aprecierea american era c nici Siria, nici Egiptul nu intentionau s lanseze un atac n viitorul apropiat. Eu am subliniat c, avnd n vedere desfsurarea lor militar, att egiptenii ct si sirienii erau n situatia de a ncepe rzboiul n cteva ore. De aceea am cerut ca primului-ministru s-i fie dat puterea de a aproba mobilizarea rezervelor dac noi i-am fi cerut s o fac n ziua urmtoare, de lom Kipur. S-a czut de acord asupra acestui lucru, iar Golda Meir ne-a spus c va petrece lom Kipurul n Tel Aviv. Dac se ntmpla ceva neobisnuit, ea 433 avea s convoace ntregul Cabinet dac mai era posibil si nu numai Cabinetul interior, informai, existent. Cinci ministri, n afara primului-ministru, luaser parte la aceast ntlnire a guvernului. A fost cea din urm care s-a tinut naintea Rzboiului de lom Kipur. Acum, n ajunul rzboiului, Comandamentul din Nord avea 177 tancuri si 44 piese de artilerie. Comandamentul din Sud avea 276 tancuri si 48 tunuri de cmp, ceva mai putin dect fusese plnuit conform Operatiunii Porumbarul". Astfel, fr ca noi s fi fost satisfcuti de noi nsine sau orbi n ceea ce priveste posibila sa izbucnire, Rzboiul de lom Kipur a czut asupra noastr chiar n ziua n care nu-1 asteptam. Aceasta s-a ntmplat n Ziua Ispsirii, o zi a anului n care majoritatea evreilor din lume se unesc n post si rugciune, la sinagog sau acas, n Israel, linistea coboar peste tar. Orice activitate inceteaza. Pe strzi nu pot fi vzute nici autobuze, nici autocamioane, nici automobile particulare. Este ziua religioas a socotelilor, cea mai solemn zi pentru poporul evreu. De acum ncolo lom Kipur avea s capete o solemnitate n plus. 30 INVAZIA Prima zi de lupt, ziua de lom Kipur ca atare, a fost cumplit. Pierderile noastre n oameni nu au fost usoare si, de asemenea, am pierdut teren si pozitii de o important considerabil, n pofida acestui fapt, raportul prezentat de seful statului-major n guvern, la ora 10 P.M., era relativ optimist. Desigur, era clar pentru toat lumea c n aceast zi Egiptul si Siria s-au bucurat de dou avantaje de cea mai mare nsemntate: initiativa n declansarea rzboiului si superioritatea preponderent a fortelor. Optimismul sefului statului-major rezulta n primul rnd din recunoasterea faptului c aceste dou avantaje nu vor rmne inamicului mult vreme. Rezervele armatei israeliene trebuiau s ajung pe ambele fronturi n curs de 2448 de ore. Sosirea lor trebuia s rstoarne balanta de forte si s ne fac n stare s prelum initiativa. Campania s-a deschis n mod simultan pe ambele fronturi. La ora 2 P.M. ambele armate au nceput prin bombardamente de artilerie si aeriene asupra campamentelor si instalatiilor armatei israeliene. n Sud, egiptenii au trecut apoi imediat la traversarea Canalului, pe toat lungimea acestuia. Ei au montat poduri, au folosit bacuri, iar unii chiar au notat, n Nord, sub acoperirea barajului de artilerie, fortele blindate siriene au trecut la atac. Pn la miezul noptii, n prima zi, egiptenii au trecut pe malual estic al Canalului circa 300 tancuri din cele 2200 desfsurate pe acest front, unde 1848 tunuri de cmp acopereau zona. Ei dispuneau, de asemenea, de mai bine de 50 de arme antitanc pentru fiecare mil de front, mpotriva acestei forte, Comandamentul nostru din Sud avea 276 tancuri si 48 tunuri de cmp.

n Golan, mpotriva celor 177 tancuri si 44 tunuri ale noastre, sirienii au lansat n primul lor atac 500 tancuri sustinute de 690 tunuri de cmp. ntreaga lor desfsurare de blindate grele de pe acest front cuprindea 1700 tancuri, iar artileria lor numra 1300 tunuri. 435 Ofensiva inamic s-a deschis cu forte de infanterie care erau de mai bine de zece ori mai numeroase dect ale noastre (10:1). Unittile infanteriei de asalt egiptene numrau 100 000 de oameni, fat de 8500 ai infanteriei noastre n Nord noi aveam 5000 de infanteristi contra a 45 000 ct numra forta de atac sirian. Ceea ce era mai important, infanteria inamic, spre deosebire de trecut, era acum echipat cu mari cantitti de armament antitanc extrem de eficient, infanteristii purtnd si rachete antiaeriene personale (Strela). Inferioritatea noastr numeric se referea si la aviatie, unde Egiptul dispunea de 600 de avioane, iar Siria de 350. n pofida acestei disparitti n blindate, artilerie, infanterie si aviatie, att GOC al Comandamentului din Nord, ct si acela al Comandamentului din Sud estimau, ctre miezul noptii, c asalturile si naintarea inamicului fuseser stvilite, n raportul su prezentat guvernului, seful statului-major, David Elazar, a spus c pe frontul sirian toate atacurile inamicului au fost stopate si c sirienii nu au nregistrat nici un succes semnificativ. Chiar si atunci cnd el s-a referit la pozitia noastr fortificat de pe Muntele Hermon, a spus c tocmai primise informatia c ne gseam n comunicatie cu aceasta, desi n amurgul zilei se raportase c linia de comunicatie cu bastionul fusese tiat si se crezuse c acesta a fost capturat de ctre sirieni. seful statului-major a spus c oamenii de acolo rezistau n buncrul lor si c el spera ca n timpul noptii fortele noastre s reuseasc c restabileasc legtura cu ei. Ct priveste Sudul, seful statului-major a raportat c egiptenii reusiser s treac peste canal n mai multe puncte si c, pe ct se prea, capturaser unul din bastioanele noastre. Se poate ca ei s fi luat ca prizonieri pe unii dintre aprtori, un raport artnd c opt dintre oamenii nostri czuser n minile egiptenilor. Dar, lund n considerare circumstantele faptul c initiativa apartinea egiptenilor , seful statului-major socotea c pn acum nu ne comportasem ru n stvilirea inamicului. Recapitulnd primele opt ore de lupt, el considera c situatia era tinut sub control, c noi duceam btlia de stvilire a inamicului n maniera n care aceasta trebuia dus. Era clar c situatia la Canal era mai putin satisfctoare dect pe platoul Golan. Egiptenii reusiser s treac obstacolul constituit de ap, pe cnd n Golan inamicul nu strpunsese liniile noastre. Mai mult, n Golan ntririle noastre erau asteptate s nceap a sosi n timpul noptii, asa nct pe la mijlocul zilei urmtoare, 7 octombrie, s avem un plus de mai multe tancuri, iar seara mai multe sute de tancuri. Ceea ce nu era cazul n Sud. Erau prea putine sanse ca vreun numr suplimentar de tancuri s ajung pe frontul egiptean n ziua urmtoare. Probabil c Bren (comandantul de divizie, general maior Avraam Adan) putea s ajung acolo pe la amiaz, cu un mic numr de 436 blindate. Principalele ntriri aveau s poat intra n actiune doar n ziua urmtoare, n dimineata zilei de 8 octombrie, cnd era posibil s avem o fort blindat destul de mare n zona Canalului, ntre timp, eram nevoiti s ne confruntm cu alte 24 pn la 30 de ore extrem de dificile. n aceste circumstante trebuia s ne schimbm planul initial, iar dimineata s trimitem forta noastr aerian nu pe frontul sirian, ci pe cel egiptean. Avusesem intentia s lovim sistemul de rachete antiaerian al Siriei si aerodromurile sale, n scopul de a le neutraliza. Acum eram constrnsi s investim ntreaga noastr putere aerian n sprijinul Comandamentului din Sud. Aveam inima grea si nu puteam mprtsi optimismul sefului statului-major si al GOC al Comandamentului din Sud. Egiptenii realizaser deja izbnzi importante, iar noi suferisem o grea

lovitur. Ei trecuser Canalul, montaser pontoane si treceau peste ele blindate, infanterie si arme antitanc. Nu numai c nu reusisem s mpiedicm toate acestea, ci le cauzasem egiptenilor doar distrugeri relativ mici. Pierderile lor n timpul traversrii erau usoare: cteva sute de pierderi n oameni si o cantitate relativ mic de echipament distrus. Pe lng nelinistea legat de situatia militar, eram obsedat de problema celor ntmplate. Gresisem noi n planurile noastre sau n punerea lor n executie? Ce se ntmplase cu cele trei elemente de baz ale conceptiei noastre blindatele, Forta Aerian si bastioanele de la Canal despre care presupusesem c vor dejuca orice ncercare a inamicului de a trece Canalul, provocndu-i pierderi grele? Puteau exista diferite aprecieri cu privire la modul n care fortele noastre aveau s procedeze, n zilele urmtoare, cu unittile inamice care trecuser Canalul. Trecerea acestuia era, ns, fapt. Cu egiptenii pe malul estic, ncercuind fortretele noastre de la Canal, aceste pozitii si pierduser functiile. Ele aveau s devin capcane pentru ocupantii lor, n afar de cazul n care reuseam s le evacum n cel mai scurt timp posibil sau s-i mpingem pe egipteni pe malul vestic. Mi se prea c GOC al Comandamentului din Sud, ct si seful statului-major credeau c puteam face lucrul acesta. Nu puteam mprtsi ipoteza lor. La nceputul reuniunii Cabinetului, la ora 10 P.M. din acea prim noapte de rzboi, nu m gndeam s-mi exprim opinia, deoarece obiectul sedintei era furnizarea de informatie pentru ministri cu privire la evenimentele militare din acea zi, iar aceasta era treaba sefului statuluimajor. Dar ctre sfrsitul reuniunii am nteles c judectile asupra celor ntmplate si mai presus de toate asupra a ceea ce ne puteam astepta n viitorul imediat erau att de diferite de ale mele nct trebuia s spun cum vedeam eu lucrurile. Am crezut 437 de cuviint c guvernul trebuia s cunoasc ce gndeam despre situatie n toat dramatica ei severitate, asa nct am spus c doream s adaug, la cele raportate de seful statului-major, propria mea evaluare. Dup prerea mea, noi aveam de fcut fat unui numr de trei factori dificili. Primul am spus era mrimea considerabil a fortelor inamicului, cu drnicie echipate cu armament acumulat n ultimii sase ani. Armatele egiptean si sirian nu erau armatele arabe cunoscute de noi n 1967. Ele aveau soldati buni, bine echipati si care luptau cu hotrre. Al doilea factor era sistemul de rachete antiaeriene al inamicului, n afar de rachetele SAM-6. Acest sistem de arme punea o problem grav fortei noastre aeriene si att timp ct avioanele noastre nu-1 vor distruge, ele nu vor putea s asigure suport tancurilor noastre, ajutnd la distrugerea blindatelor inamice. Al treilea factor era trebuinta noastr de a mentine liniile noastre de frontier cu forte mici, deoarece nici nu doream si nici nu puteam tine populatia mobilizat tot timpul. Ne-am asumat mari riscuri, cci ne lua timp din momentul convocrii rezervelor si pn la ajungerea lor pe fronturi. Aceasta era situatia si pericolul n privinta frontului sudic. M ndoiam c puteam ntrerupe n mod serios trecerea Canalului n urmtoarele 24-36 de ore, ceea ce nsemna c egiptenii aveau s dispun de dou nopti n care s monteze mai multe pontoane si s pompeze noi forte n Sinai. Ct priveste frontul nordic, socoteam c dac unele tancuri ar fi nceput s soseasc n Golan n dimineata urmtoare, urmate de alte cteva sute n cursul zilei, atunci avntul sirian avea s fie controlat. Cmpul de btlie critic era Zona Canalului. Forta noastr aerian am spus trebuia s fac fat unei dificultti cumplite cnd avea s intre n actiune a doua zi. Avea s aib de-a face cu forta aerian egiptean, precum si cu sistemul antiaerian, care se puteau dovedi extrem de

virulente. Ar fi trebuit s avem un mare noroc ca s terminm n favoarea noastr btliile din ziua urmtoare. Dup aceea, n a treia si n a patra zi de rzboi, luni 8 octombrie si marti 9 octombrie, am fi avut n Sud ntreaga fort blindat plnuit si am fi fost capabili s ducem btlia de tancuri. Aceasta nu avea s fie simpl, dar perspectivele de succes erau bune. n concluzie, mi se prea c n Sud trebuia s ne retragem pe a doua linie, s ne luptm cu egiptenii n cadrul unej centuri de dousprezece mile de la Canal si s ne adunm fortele, n Nord m asteptam s reusim stoparea sirienilor la frontier. Oricum, pentru moment rzboiul era purtat la granite si, desi nu era dect o slab consolare, puteam face o distinctie ntre tara lui Israel si Sinai. Situatia n Sud era grea, dar cel putin btlia avea loc acolo n desert, nu n interiorul Israelului sau n apropierea centrelor sale populate. Am 438 ncheiat cu observatia c n Sinai trebuia s iesim din criza actual, c n Golan trebuia s facem fat altor dou zile vitrege si c apoi trebuia s dm btlia de blindate mpotriva egiptenilor. Am spus ce gndeam, am fcut cunoscut conceptia mea si am evaluat situatia existent. La sfrsitul reuniunii, ns, nici eu si nici ceilalti ministri nu ne-am aflat n largul nostru. Eu m simteam iritat si obosit si aveam sentimentul c o prpastie s-a cscat ntre mine si colegii mei de Cabinet. Lor nu le-a plcut ce spusesem despre succesul egiptean si n mod cert nu le-a plcut ideea mea de a ne retrage pe o a doua linie. Ei doreau ca armata s-i mping de ndat pe egipteni ndrt peste Canal. Nu ne gseam pe aceeasi lungime de und. Ei erau dominati de optimismul expunerii sefului de stat-major si, mai presus de toate, de propria lor dorint. Dup miezul noptii, secretariatul Cabinetului a notificat reprezentantului nostru n Statele Unite c n cteva zile i vom alunga pe egipteni de pe malul estic al Canalului si c, n pofida unor succese locale ale inamicului, situatia era satisfctoare. Posturile de radio egiptene si agentia de stiri sovietic Tass au difuzat o versiune cu privire la evenimentele zilei conform creia noi am fi nceput rzboiul. Radio Cairo a artat c n acea zi, la ora 1,30 P.M., forta aerian israelian a atacat Zafarana, un mic port egiptean de la Golful Suez si c fortele egiptene sunt pe cale de a respinge inamicul". Tass si Radio Damasc 1-au citat pe purttorul de cuvnt al armatei siriene care a spus c forte israeliene au atacat pozitii naintate ale armatei siriene si c luptele continu. Declaratia Statelor Unite a fost mai ngrijortoare. Comentnd declansarea ostilittilor n Orientul Mijlociu, un purttor de cuvnt al Casei Albe a spus c presedintele Nixon urmrea ndeaproape situatia din primele ore ale diminetii". Dimineata la Washington era amiaza n Orientul Mijlociu. Declaratia a fost fcut la trei ore dup atacul egipteano-sirian fr nici cea mai slab aluzie c arabii fuseser cei care au nceput rzboiul. Cnd reprezentantul nostru la Washington a raportat guvernului Statelor Unite c arabii au lansat invazia, i s-a spus c arabii pretindeau c noi eram atacatorii. Desigur c cei de la Washington cunosteau adevrul, cunosteau de la nceput c nu noi declansasem rzboiul, dar probabil gndeau c noi trebuie s fi fcut ceva mai mult dect pur si simplu s nu-1 ncepem". 439 31 FRONTURILE DE LUPT Sirienii si-au lansat ofensiva pe nltimile Golan n ziua de 6 octombrie, la ora 2 P.M., simultan cu ofensiva egiptean n Sinai. Ei au atacat masiv de-a lungul ntregului front, dar si-au concentrat principalele eforturi de strpungere n dou puncte, unul la Nord, iar cellalt la Sud de Kuneitra. Ei au fost cu drzenie blocati, n lupte sngeroase, dar pline de destoinicie, de Brigada a 7-a blindat a colonelului Avigdor, care opera n Nordul sectorului, la Nord de Kuneitra, si de

Brigada blindat Barac, comandat de colonelul Ben-soham, care lupta n sectorul sudic. Pn la sosirea ntririlor rezervistii nostri aveau s nceap s ajung pe fronturi abia n ziua urmtoare , aceste dou brigzi au trebuit s reziste grosului fortei de invazie siriene si au fcut-o cu succes n toat acea zi crud. Dar trziu n acea noapte sirienii au ptruns n sectorul sudic si situatia noastr a devenit realmente serioas, nainte de declansarea ostilittilor se crezuse c ofensiva sirian avea s vizeze n special sectorul nordic, dar alocatia din tancurile aflate la dispozitia Comandamentului din Nord a favorizat brigada lui Avigdor. Cnd inamicul si-a ndreptat atacul principal asupra sectorului sudic, el avea s ntlneasc mpotrivirea fortei blindate mai mici care i fusese dat lui Ben-soham. Cu toate acestea, spre deosebire de situatia de la Canalul Suez, rzboiul a gsit n Golan tancurile Comandamentului din Nord desfsurate asa cum se cuvine, pe pozitiile ce le-au fost atribuite. Unittile de blindate avansate erau pregtite pe pante si i-au ntmpinat pe atacatori cu foc eficient. Bastioanele avansate, cu exceptia celui de pe Muntele Hermon, au fost, de asemenea, ntrite clin timp, iar artileria noastr a fost asezat n concordant cu planul nostru de contingent si acoperea ntregul front cu bombardamente bine directionale. Siria a trimis 500 de tancuri la asaltul de deschidere a ostilittilor, mpotriva lor au fost aliniate cele 177 de tancuri ale Comandamentului din Nord. 440 pup miezul noptii, ns, Siria a adugat alte 300 de tancuri, asa nct numrul acestora era n total 800. Toate ntririle pe care Comandamentul din Nord le-a putut aduna de la rezervisti ca s le ntmpine a fost o mic unitate de 12 tancuri! Trziu n acea prim noapte, nainte de strpungerea sirian, am prsit reuniunea Cabinetului si am cobort n groap". Marele Cartier General de Urgent era ca un stup, dar fr miere. Din punct de vedere tehnic era bine organizat si eficient. Se primeau rapoarte de pe fronturile de btlie si hrti de marcare. Dar din punctul de vedere al controlului si comenzii si, lucru mai important, din punctul de vedere al gndirii calme si echilibrate , camera de rzboi si echipa care opera n ea erau departe de a fi satisfctoare. Conducerea rzboiului se afla de fapt n minile comandantilor de pe fronturi, iar singura lor preocupare putea fi doar aceea de a-si apra liniile din toate puterile, de a preveni strpungerile, de a astupa bresele acolo unde ele se produceau si de a mentine pozitia pn la sosirea ntririlor, ntr-o astfel de situatie, Statul-Major General poate avea o influent prea mic asupra conducerii rzboiului. Cel mai bun lucru pe care 1-ar putea face este ca din cnd n cnd s mearg afar la comandamentele fronturilor si s ia decizii dup consultri comune cu comandantii de acolo. M-am dus la camera de rzboi a Fortei Aeriene si comandantul acesteia mi-a vorbit despre planurile sale pentru ziua urmtoare. El intentiona s atace dimineata tinte de pe frontul sudic, n primul rnd amplasamente de rachete si aerodromuri, ceea ce i-ar fi dat posibilitatea ca dup aceea s opereze mai liber mpotriva fortelor egiptene de pe ambele maluri ale Canalului. seful statului-major nu credea nici el c era prea nimerit s atacm punctele de trecere nainte de a reduce la tcere bateriile de rachete. Le-am spus c aveam un punct de vedere diferit. Eram sceptic n privinta sanselor Fortei Aeriene de a distruge amaplasamentele rachetelor, n acelasi timp, prevedeam o zi si dou nopti critice n timpul crora egiptenii aveau s deplaseze mari forte de blindate suplimentare pe malul estic al Canalului. Prerea mea era ca forta Aerian s-si suspende deocamdat planurile de a ataca rachetele si s fac tot ce-i sttea n putint ca s-i opreasc pe egipteni de a deplasa tancuri n Sinai, chiar dac aceasta nsemna pierderea de avioane. Dac Forta Aerian se dedica distrugerii amplasamentelor de rachete si esua n

ncercarea sa, atunci noi am fi pierdut n ambele prti: tancurile aveau s treac pe malul estic, iar aviatia noastr ar fi fost si mai limitat n libertatea ei de actiune. Ministerul aprrii are autoritate politic. Aceast problem particular era ns tehnic, operational. De aceea decizia se afla n minile sefului statului-major si comandantului Fortei Aeriene. Decizia de a ataca amplasa441 RZBOIUL DE IOM KIPUR: FRONTUL DE NORD 442 VI-: mentele de rachete a rmas n vigoare. Era acum ora 2 A.M., dousprezece ore de la nceperea rzboiului. M-am ntors n biroul meu pentru un pui de somn. Am fost trezit dup dou ore. Situatia din Nord devenise serioas. O fort sirian strpunsese liniile noastre n zona Husnia, la opt mile Sud de Kuneitra sj avansa ctre drumurile care coborau de pe nltimile Golan spre Marea Galileei. Unittile de rezervisti organizate n grab au fost repezite s pun stpnire pe povrnisuri si s blocheze inamicul. GOC al Comandamentului din Nord, generalul maior Itac Hofi, a ordonat evacuarea tuturor oamenilor din asezrile agricole civile. Femeile si copiii fuseser evacuati n ziua de lom Kipur. Am plecat numaidect pe frontul nordic. Elicopterul a zburat n directia Nord, de-a lungul coastei, apoi a cotit-o spre Est. Altdat mi s-ar fi topit inima de emotie vznd Cmpia saron, aceast regiune binecuvntat, bogat n asezri agricole si n livezi de portocali. Acum, aproape imediat ce am zburat din Tel Aviv, mi se prea c deja aud sunetele bombelor si obuzelor care explodau n Golan. Adncimea nltimilor Golan nu este mai mare de cincisprezece mile. Dac fortele siriene reuseau s coboare la rul Iordan, ar fi fost foarte greu s le respingem, mai ales c posedau cantitti att de mari de armament si de mnuitori ai acestuia, iar noi aveam de luptat si pe frontul egiptean. Era evident c trebuia s-i oprim pe sirieni lng punctul strpungerii, chiar dac aceasta nsemna punerea n joc a ntregii puteri de care dispuneam. Am ajuns la cartierul general avansat al Comandamentului din Nord cu putin timp nainte de ora 6 A.M. ca s aud de la ofiterul comandant c ntreaga noastr aprare din sectorul sudic al Golanului se prbusise. Sirienii biruiser fortele Brigzii Barac si se deplasaser n partea sudic a nltimilor Golan, ntr-un punct care se afla la aproape jumtate de cale pn la Iordan. Unittile noastre blindate de rezervisti, care fuseser mobilizate si se aflau pe drum cu suplimentul lor de tancuri, nu puteau fi capabile s ntlneasc si s nfrunte inamicul pn la amiaz. Am nteles c singura fort care putea opri inamicul din naintarea sa n acel moment era Forta Aerian si c nici un minut nu mai trebuia pierdut. Aceasta trebuia s intre n actiune fr ntrziere. seful comandamentului din Nord mi-a explicat c tancurile noastre erau amestecate n lupt strns cu blindatele inamicului si c pilotii nostri puteau lovi n trupele noastre. I-am spus s dea ordin echipajelor tancurilor fie s le prseasc, fie s le nchid capacele. Aviatia noastr trebuia s atace blindatele inamice si nu s opereze conform doctrinei standard, ncercnd mai nti s reduc la tcere rachetele antiaeriene. L-am sunat pe generalul maior Beni Peled, comandantul Fortei 443 MP! Aeriene, si i-am spus c trebuia s-si trimit avioanele ntr-o actiune imediat si continu mpotriva tancurilor siriene care strpunseser liniile noastre. Era singura fort care le putea opri pn la sosirea fortei blindate aditionale, n cursul dup amiezii. Altfel aveam s pierdem

jumtatea sudic a platoului Golan si nu se stia ce se putea ntmpla dup aceea cu asezrile din Valea Iordanului. Motti Hod, fostul comandant al Fortei Aeriene, activa acum ca ofiter de aviatie atasat pe lng Comandamentul din Nord, el si personalul su trebuind s directioneze si s controleze avioanele repartizate pentru aceast misiune. El sttea lng mine n timp ce vorbeam cu comandantul Fortei Aeriene, mboldindu-m. Spune-i zicea el snetrimitcvadrupleti,asa nct un grup de patru dup altul, fr oprire, s se npusteasc asupra blindatelor siriene, iar echipajele tancurilor s nu poat ridica capul". Nu puteam spune a cui era vocea rgusit care pronunta acest sfat urgent, vocea pilotului veteran de pe avioane de lupt sau a fiului kibutului Degania din Valea Iordanului; poate c n acel moment nu era nici o deosebire ntre ele. Era pentru prima oar cnd i vorbeam comandantului Fortei Aeriene n modul acesta si ntr-o astfel de problem. Nu era un ordin. Ordinele le puteam da prin intermediul sefului statuluimajor. Era mult mai mult dect un ordin, iar rspunsul a fost pe msur, n pofida densittii sistemului de rachete inamic, Forta Aerian a atacat fr ncetare concentrrile de tancuri siriene, ceea ce a avut un efect decisiv asupra situatiei. n cursul diminetii zilei de 7 octombrie, Comandamentul din Nord a nceput s-si consolideze brigzile, care n orele precedente intraser n actiune si si asumaser responsabilitatea pentru diferitele sectoare ale comandantilor de divizie. Generalului maior Dan Laner i s-a dat responsabilitatea pentru zona sudic a nltimilor Golan, iar generalului maior Raful Eitan responsabilitatea sectorului nordic. O a treia divizie urma s ajung n Golan seara. La ora l P.M., ns, tancurile siriene au aprut deodat chiar la gardurile din srm ghimpat din jurul taberei noastre de la Nafek, la Sud-Vest de Kuneitra si doar la sase mile de podul de peste Iordan, care oferea acces la toate kibuturile si asezrile noastre agricole din Nordul Galileei. Cnd i-am reperat pe sirieni lng tabr, am reusit s repezim cteva mici unitti care i-au pus pe fug pe atacatori din zon, dar ei au gsit n cele din urm o sprtur prin care puteau ajunge la pod. Colonelul Ben-soham a ntreprins o disperat actiune de ariergard, n efortul de a-i opri pn cnd soseau ntriri mai puternice. El si secundul su au fost ucisi. Dar seara forta sirian a fost oprit si pericolul a fost nlturat, n cea de a doua criz grav care a lovit acest sector al platoului Golan n rstimp de douzeci si patru de ore. Cele dou elemente care au rsturnat situatia au fost Forta Aerian, care a bombar444 Hat si nimicit inamicul fr ntrerupere, si unittile brigzii blindate de rezervisti care erau n drumul lor spre front n mici grupuri pornite de la bazele lor din Galileea. Aceste unitti, vzndu-i pe sirieni avansnd ctre ele, n directia rului Iordan, au reusit rapid s ridice bariere si s blocheze drumul, punnd stvili n calea lor. Comandamentul din Nord, ntrit cu noile unitti sosite, a atenuat strpungerea sirian si n final 1-a respins pe inamic, n timpul noptii, fortele noastre au utilizat rgazul pentru a-si trage rsuflarea n vederea unui contraatac. Cea de a treia zi de rzboi, 9 octombrie, a adus cea de a treia criz a sa, de data aceasta n sectorul detinut de Brigada a 7-a, care acum era slab si istovit, dup ce a luptat timp de trei zile si trei nopti fr odihn contra unor forte mult mai numeroase si a rezistat tuturor ncercrilor inamicului de a-i strpunge liniile. Asaltul din aceast zi a fost cel mai greu, concentrat asupra mprejurimilor localittii Kuneitra. La amiaz situatia brigzii era critic, neavnd rezerve, multe tancuri fiind lovite, iar munitia acelor tancuri nc n stare s lupte era aproape pe sfrsite. n acest moment, colonelul Avigdor, comandantul Brigzii a 7-a blindate, a notificat comandantului diviziei, Raful Eitan, c nu mai putea opri inamicul. Raful aproape c si-a pierdut si el speranta de a mai rezista acestui atac. Dar chiar n acel moment el a primit un mesaj de la

locotenent-colonelul lossi c unitatea sa tocmai capturase culmea cheie din zona numit codificat Booster, exact la Nord-Vest de Kuneitra. Ariergarda fortelor siriene fcuse numaidect stngamprejur si ncepuse s se retrag. Aceast veste convenabil a fost de ndat comunicat lui Avigdor. Raful i-a spus: Rezist doar cteva minute, ei ti vin n ajutor". Brigada a 7-a a rezistat, iar la scurt vreme tancurile avansate siriene au nceput retragerea. Cnd am ajuns n acea noapte, 9 octombrie, la Comandamentul din Nord, am constatat c starea de spirit se schimbase, n pofida luptei nversunate si a pierderilor grele, ndeosebi din rndul ofiterilor, exista sentimentul c n acea zi trecusem de punctul critic si c avntul atacului sirian fusese frnt. Fortele inamice au nceput s se retrag. Noi scosesem din lupt vreo nou sute din tancurile lor. De asemenea, spre surprinderea mea, am descoperit la marele cartier general din Nord c lossi luase parte la btliile din acea zi. Numai cu dou zile mai nainte ntrebasem de el si mi se spusese c nu este n Israel, petrecndu-si luna de miere n Himalaia. Mi-am amintit de nunta lui pe Muntele Crmei, care avusese loc cu putin timp mai nainte. S-a cstorit cu Einat, care apartinea uneia din cele mai vechi familii de pionieri din Galileea. Am nteles c n ziua n care Fortele de Aprare ale Israelului fuseser puse n alert, tnra pereche se afla pe o motociclet Honda n inima semetilor 445 munti, n ziua urmtoare s-a ntmplat ca receptionerul hotelului s pomeneasc faptul c a auzit de la BBC c n Israel era o stare tensionat. lossi a telefonat numaidect la ambasada israelian de la Katmandu si i s-a spus, ct se poate de simplu, c izbucnise rzboiul pe dou fronturi. Primul avion decola din Nepal n ziua urmtoare. lossi si sotia sa au retinut locuri si au zburat ctre cas via New Delhi si Bombay, ajungnd n final la Atena, de unde cu un avion El Al au aterizat n Israel. De acas de la ambasadorul Israelului n Grecia, lossi a telefonat printilor si, a fost pus la curent cu cele ntmplate si a stabilit cu ei s-1 astepte pe Aeroportul Lod, unde s-i aduc echipamentul personal: uniforma, puloverul, revolverul, ochelarii de protectie, mantaua, mnusile. Cnd a ajuns cu Einat n Israel, a telefonat la unitatea sa si i s-a spus c se afla pe frontul nordic, c sirienii fcuser o strpungere, c Ben-soham, comandantul su, fusese ucis si c el trebuia s preia ce mai rmsese din unitate. lossi si-a mbrcat uniforma, si-a luat rmas bun de la sotie si a alergat n Nord. Dou ore mai trziu s-a prezentat n camera de rzboi a Comandamentului din Nord pentru o scurt instruire fcut de GOC, iar curnd dup aceea era n drum ctre baza avansat de blindate. Aici i-a gsit pe oameni reparnd tancurile lovite. L-a gsit acolo si pe smulic, mult vreme secundul su la comand, care fusese rnit n prima zi a rzboiului, fugise din spital si revenise la unitate, n ziua de 8 octombrie, la ora 8 A.M., lossi si tancurile sale erau gata s intre n actiune. A fost contactat prin reteaua radio de comandantul de divizie Raful si i s-a spus s porneasc de ndat n sectorul de btlie al Brigzii a 7-a si s se pun sub comanda lui Avigdor. Acesta, care se afla pe receptie, i-a spus lui lossi s mearg numaidect la coama de deal Booster, care era pe cale s cad n minile sirienilor. Cnd lossi sa apropiat de deal, el a ntlnit cele cteva tancuri rmase din forta noastr care detinuse coama Booster, ncrcate cu multi rniti si retrgndu-se, lsnd n urma lor tancurile cuprinse de flcri. Atunci a nceput cursa pentru deal, iar ntrebarea era cine va ajunge primul pe coam: sirienii care avansau din Est, ori lossi care venea din Vest? n btlia care a urmat, n care cele 11 tancuri ale lui lossi s-au angajat n lupt cu mai bine de 60 de tancuri siriene care, din cnd n cnd, aproape c se ciocneau pe povrnisuri, buna precizie de tragere a israelienilor a fost la nltime. Tancurile siriene au fost incendiate unul dup altul, iar coama Booster a revenit curnd n posesia

noastr. Cnd am auzit toate acestea la Comandamentul din Nord, am dorit s iau legtura cu lossi si s-1 felicit. Dar, evident, a fost prea complicat ca s-o pot face, avnd ns posibilitatea s-o fac doar dup trei zile, ntr-un spital din 446 Haifa. E! fusese din nou rnit, de data aceasta grav, ntr-un atac lansat cu o zi mai nainte asupra Tel sams, adnc n teritoriul sirian. Fortele noastre se gseau atunci n ofensiv. Ele blocaser strpungerea sirian, aruncaser inamicul dincolo de liniile noastre si l mpingeau mai departe ctre inima Siriei. A fost o uimitoare rsturnare de situatie pe fronturi fat de zilele cumplite de la nceputul Rzboiului de lom Kipur. Dar sirienii nc mai luptau cu nversunare pentru pozitiile-cheie din interiorul granitelor lor, iar cnd unitatea lui lossi a ajuns la pozitiile dominante de pe dealul Tel Sams, pe soseaua KuneitraDamasc, ea le-a gsit puternic aprate si a intrat sub focul rachetelor antitanc si al unittilor de tancuri inamice, ca si al aviatiei siriene, care mprosca cu rachete. Dup o zi de lupt, actiune evaziv si angajare din nou a luptei, n care unitatea sa a distrus tancurile siriene la poalele dealului, lossi a decis s exploateze acest succes lund cu asalt coama Tel sams printr-o izbire rapid, desi i rmseser doar opt tancuri. Curnd si-a dat seama de eroarea sa. La poalele dealului nu mai existau tancuri valide, dar pe coam, bine adpostit n transee, se afla infanteria sirian narmat cu proiectile antitanc. Dou dintre acestea au lovit tancul lui lossi, iar el s-a trezit deodat zcnd la pmnt, cu coapsa stng zdrobit, lng tancul care ardea. Oasele perforau carnea, iar laba piciorului atrna slobod. Tancurile care n-au fost atinse au dat napoi si singura persoan care a rmas cu lossi a fost conductorul tancului acestuia, Zvika, scpat ca prin minune neatins si care 1-a tras pe lossi la loc sigur. lossi nu si-a pierdut cunostinta, iar atunci cnd flcrile s-au potolit si tancul ardea mocnit, el i-a cerut lui Zvika s recupereze aparatul de radio, care putea fi folosit manual. Din fericire acesta nu fusese deteriorat, iar cnd Zvika a fcut legtura cu cartierul general, el a pus microfonul la gura comandantului su, care a spus: Aici lossi. Am pierdut un picior. Sunt lng tanc. Veniti de m luati". Echipa de salvare a ajuns la el dup trei ore. lossi 1-a ndemnat pe Zvika s-1 prseasc si s se salveze, ns el a refuzat, n loc de aceasta, 1-a trt pe lossi ntr-o transee sirian abandonat, a adus un bidon de ap de la tanc si a obtinut prin radio, de la medicul militar, instructiuni cum s improvizeze un garou la arterele piciorului zdrobit. Echipa de salvare era comandat de Ioni. Era ntuneric cnd a ajuns. Artileria sirian bombarda fr ntrerupere poalele dealului, iar Ioni si oamenii si si-au lsat vehiculele la o oarecare distant si s-au apropiat pe jos de rnit. Ei reperaser la lumina exploziilor de obuze tancul lui lossi si mica transee n care zcea el. Au urmat injectia cu morfin, transportul cu targa, cu autoblindatele, cu elicopterul si internarea n spital. Sotia sa Einat a reusit s 447 ajung la spital exact cnd lossi era dus cu cruciorul la chirurgie, n spiritul unei luni de miere rencepute, el i-a spus: Nu-i nimic, nu te nelinisti, voi tine totul sub control. Tot ce am pierdut este un picior!" La scurt timp dup aceea am aflat cum a ajuns Ioni s conduc echipa de salvare. Ioni era secundul comandantului unei unitti de elit care s-a ntmplat s fie la circa sapte mile de Tel sams cnd el a auzit vorbindu-se pe reteaua de radio despre salvarea lui lossi. Numaidect s-a dus la comandantul brigzii si i-a spus c el si oamenii si vor face treaba. Am avut din cnd n cnd ocazia s-i ntlnesc pe oamenii din unitatea lui Ioni nu numai cnd

erau instruiti nainte de o actiune sau cnd raportau dup vreo operatiune si am fost ntotdeauna profund impresionat. Ceea ce era deosebit de impresionant nu era doar priceperea lor de a lupta care, fr ndoial, era mult dincolo de ceea ce asteptam de la trupele obisnuite, ci oamenii ca atare, fiintele omenesti. Cnd ajungi s-i cunosti bine iar eu aveam propriile mele antene" n aceast unitate, cci tinere rude de-ale mele serveau n rndurile ei ca ofiteri , descoperi c fiecare are caracterul si calittile sale speciale, de un ordin superior. Desigur, toti sunt voluntari, toti cu o conditie fizic excelent, iar majoritatea lor au educatie universitar. Dar calitatea comun tuturor consta mai degrab n ceva ce tinea de sfera umanist si sionist, de sfera renasterii evreiesti mai degrab dect de domeniul militar. Ei apartin grupului de pionierimntuitori biblici aprut n Israel n vechime, cnd natiunea tria pe propriul ei pmnt, ct si pionierilor care au nceput s recldeasc tara prsit, la nceputul secolului XX, cnd sionismul modern a fcut primii si pasi sovielnici. Ei sunt tineri cu o credint fierbinte n destinul evreiesc si n forta noastr si cu vointa de a-1 realiza, fiind oricnd gata s ndeplineasc cele mai grele si mai primejdioase misiuni. Ioni este cel mai mare dintre cei trei frati care, cu totii, au intrat ca voluntari n aceast unitate. Printii lor au plecat din Israel n Statele Unite, unde tatl lor este profesor de istorie la Universitatea Corneli, n Rzboiul de sase Zile, Ioni a fost rnit la cot de un glont. S-a dus n Statele Unite si a petrecut acolo un an, frecventnd n mod alternativ clinicile spitalului si departamentul de matematic al Universittii Harvard. Cnd tratamentul bratului su a fost ncheiat desi nu asa cum ar fi trebuit s fie , el s-a ntors n Israel si la unitatea sa special. Mai trziu a cltorit din nou n Statele Unite ca s-si continue studiile superioare n matematic si s primeasc si tratament suplimentar la brat. A revenit n Israel cu o lun naintea declansrii Rzboiului de lom Kipur. n primele dou zile ale rzboiului unitatea sa a luptat pe frontul sudic, iar n a treia zi a fost mutat n Nord. n ziua de 9 octombrie, oamenii lui Ioni au urmrit si ucis mai bine de patruzeci de comandouri 448 cjriene care fuseser lansate n spatele liniilor noastre. Ei au avansat apoi, mpreun cu Brigada a 7~a> adnc n Siria. Nu stiu cti tineri brbati sunt ca Ioni, dar sunt convins c sunt destui nct Israelul s poat nfrunta ncercrile cumplite care l asteapt n viitor. O alt relatare privind salvarea, pe care am auzit-o de la ofiterii Brigzii a 7-a de pe frontul sirian, a avut un sfrsit trist. Un detasament dintr-o unitate de recunoastere s-a dus s salveze echipajul unui tanc lovit. Situatia acestuia era disperat, rmnnd izolat sub atacul unei unitti siriene. Detasamentul a venit la timp, a angajat lupta cu atacatorii, cauzndu-le pierderi grele si sa ntors la baz cu echipajul tancului. Pe drum, ns, ei czuser ntr-o ambuscad n care inamicul fcuse uz de bazuca, ambuscad peste care s-a trecut cu succes. Dup ce au depus n sigurant echipajul salvat, membrii detasamentului au cerut permisiunea s se ntoarc spre a se ocupa de cei care organizaser ambuscada. Li s-a permis, iar comandantul a pornit-o n fruntea a trei autoblindate. Sirienii au reperat apropierea lor, si-au organizat mai bine pozitiile si n angajamentul care a urmat au fost ucisi douzeci si patru de membri ai detasamentului de recunoastere, ntre care comandantul acestuia, secundul su si alti patru ofiteri, mpreun cu rnitii, aceasta nsemna c noi am pierdut unitatea, un pret foarte mare pentru ceea ce, la urma urmei, era o actiune marginal. Cu mai mult prevedere, s-ar fi vzut c era o operatiune neesential. Rzboiul, ns, nu este condus ca o bcnie, unde orice poate fi oricnd cntrit si msurat. La sfrsitul primei sptmni de rzboi pe frontul nordic, sirienii erau cei aflati n defensiv, iar campania era purtat pe pmntul lor, la Est de liniile de unde ei declansaser rzboiul cu sase

zile mai nainte. Pe frontul sirian, asa dup cum am vzut, fortele noastre erau desfsurate n asa fel nct s fac fat inamicului atunci cnd a izbucnit Rzboiul de lom Kipur. Nu acesta a fost cazul pe frontul egiptean, iar primele care au avut de suferit din cauza aceasta au fost fortretele din lungul Canalului Suez, primele tinte ale atacului egiptean. Btliile au fost nversunate, eroice si deprimante. Existau 16 astfel de fortrete si la un loc ele constituiau ceea ce a ajuns s fie cunoscut ca linia Bar-Lev. Fiecare fortreat, ns, a dat btlia sa individual, pe cont propriu. Fiecare era o insul solitar, izolat, care ducea o lupt disperat, o lupt pe viat si pe moarte, n care fie capitula, fie rmnea liber. Aceste fortrete erau mici avanposturi, fiecare cuprinznd 20-30 de soldati, spatiale de-a lungul marginii apei, la intervale de aproximativ cinci mile. Toate au fost supuse unor masive bombardamente de artilerie de ctre egipteni, urmate de masive atacuri de tancuri si infanterie, iar n cele din urm, cu 449 exceptia uneia singure, numit n mod codificat Budapesta", care avea specificul ei topografic, toate aceste avanposturi au czut: unele au fost evacuate, altele au fost cucerite de egipteni. Lucrul acesta nu s-a ntmplat imediat, ntr-adevr, desi egiptenii au nceput s traverseze Canalul curnd dup primele lor bombardamente de artilerie, nici un avanpost israelian nu a czut n primele douzeci si patru de ore, nici mcar acelea n preajma crora egiptenii au reusit s ptrund chiar de la nceputul btliei. Pe de alt parte, nici o fortreat nu a reusit s opreasc naintarea egiptean n sectorul ei. Unele au izbutit s scufunde bacurile egiptene n timpul tranversrii. Altele au directional n mod eficient focul de artilerie si atacurile aeriene mpotriva unittilor de pontonieri si a concentrrilor de trupe egiptene, cauzndu-le invadatorilor pierderi grele. Dar aceste actiuni nu au mpiedicat trecerea Canalului si deplasarea fortelor blindate si a infanteriei inamice pe malul estic. Cnd egiptenii nu puteau captura un avanpost, ei 1-au ocolit, cu exceptia, repet, a celui cu numele codificat Budapesta". Aceast pozitie fortificat, care a fost puternic atacat, dar care a rezistat, a mpiedicat naintarea egiptean de-a lungul axei nordice a Sinaiului, fortndu-1 pe inamic s se retrag pe pozitiile sale initiale, lng PortSaid. Celelalte fortrete israeliene au fost izolate si tiate de fortele noastre principale. Soldatii care le ocupau au luptat cu foarte mare brbtie si cu hotrre, n cele mai multe dintre ele, ofiterii comandanti au fost ucisi n faza initial a btliei. Unele dintre formatiunile acestora au primit ordinul s evacueze avanposturile sau s capituleze, refuznd ns s-o fac. Dar n cele din urm, nconjurate de inamic, lipsite de contact fizic cu restul trupelor noastre, ele au fost incapabile s reziste. Ultima fortreat care a czut, oamenii si fiind luati prizonieri, a fost Masrek, care domina intrarea sudic n Canalul Suez. Unele dintre fortrete au fost alertate la scurt timp nainte ca inamicul s deschid focul, iar altele doar n momentul atacului. Aceasta nu nseamn c dac ar fi primit avertizarea din timp ar fi fost gata s tin piept categoriei de asalt care a fost lansat. Fapt este c ele nu au fost cldite si destinate s reziste unui astfel de atac. Cea mai tare parte a fiecrei fortrete era partea subteran protejat, care cuprindea camera de rzboi si buncrele. Dar pozitiile de foc, care nu erau blindate si transeele de comunicatie care duceau Ia acestea se aflau n mod necesar deasupra, descoperite. Cnd aceste tinte deschise au fost supuse bombardamentului artileriei grele, iar curnd focului tras de pe tancurile inamice care le-au nconjurat, ele s-au prbusit, iar oamenii fie c au fost ucisi, fie au fost fortati s le abandoneze. ,:i 450 Mai mult, nu se realizaser dispunerile tehnice si organizatorice pregtitoare fat de un atac

inamic, nainte de toate, detasamentele de tancuri care trebuiau stationate ntre fortrete, fcnd legtura ntre ele si dndu-le ajutor, aflau la sase mile n ariergard, n lungul liniei artileriei. Cnd atacul a nceput si ele au ncercat s ajung la fortrete, egiptenii erau deja acolo, asteptndu-le. Ele au avut de suportat focul antitanc puternic tras de pe ambele maluri ale Canalului si cele mai multe dintre ele au fost lovite, scoase din actiune si fcute incapabile s-si ndeplineasc misiunea ncredintat. Trebuie, de asemenea, spus c, n interiorul fortretelor, rutina din timp de pace se reflecta n dispozitia psihic a personalului si n starea echipamentului. Elemente standard ca echipamentul de semnalizare si vehiculele nu erau n cea mai perfect stare, n unele fortrete, armele si munitiile erau sub nivelurile acceptabile, iar n unele erau chiar sub minimumul necesar. Nicieri n linie nu existau tancuri pentru evacuare. Mai presus de toate, unitatea care ocupa fortretele nu a fost n mod special selectat sau chiar ntrit n asa fel nct s fie capabil s stpneasc cea mai avansat si dificil dintre liniile militare ale Israelului, linia de pe Canalul Suez! Aceasta era o unitate de rezervisti obisnuit, constituit n parte din brbati n vrst, care de mai bine de doi ani nu-si mprosptaser instructia. Exista o unitate cu totul diferit, ntr-adevr, de astfel de forte, cum erau parasutistii nostri, care ar fi trebuit s stpneasc fortretele, conform planului de contingent. Cu toate acestea, unitatea din acea linie fusese binecuvntat cu comandanti de prima clas. Ofiterii si sergentii se numrau, fr ndoial, printre cei mai buni din armata noastr. Nu stiu dac este posibil s determinm cu precizie msura n care fortretele s-au opus inamicului, chiar o zi sau dou, oprind prin aceasta naintarea mai departe a fortelor egiptene. Oricum, fapt este c n primele dou zile armata egiptean n-a avansat dect cteva mile si c n timpul acesta Fortele de Aprare ale Israelului si-au mobilizat rezervele, iar ntririle au ajuns la Comandamentul din Sud. Acele dou zile, ncepnd de la atacul inamic impetuos de lom Kipur si pn ce rezervele noastre au ajuns pe front, au fost cele mai critice, iar lupta nversunat dus de oamenii nostri n fortrete a fost, nendoielnic, de o important suprem. Ca n toate btliile noastre, aici, de asemenea, primele pierderi le-au dat ofiterii, cei mai multi dintre ei fiind expusi la posturile de foc sau de observatie. Chiar de la primele mpuscturi ale egiptenilor, att Gadi ct si Ezra, comandantul si secundul su din fortreata Orkel, au fost ucisi. si la fortreata Lahtanit, primul om ucis a fost comandantul, smil Malhov, care a fost lovit n piept. La scurt timp dup aceea a fost ucis si secundul su, Aron. La Ketuba, comandantul, David Sitton, a fost lovit de pe bacurile ce treceau 451 Canalul ctre el. Locotenentul Efrati a fost primul rnit din fortreata pe care o comanda, Mifrehet. La Hyzayon, comandantului Ahiram Barei i-a fost smuls bratul din umr, dar nu si-a pierdut cunostinta si a predat comanda de parc s-ar fi aflat pe cmpul de defilare: Itic, sunt rnit, am pierdut un brat, ia comanda!" si n-a uitat s adauge: Noroc!" Pe msur ce comandantii erau loviti, alti oameni le luau locul. La Orkel, dup ce comandantul si adjunctul su au fost ucisi, comanda a fost preluat de locotenentul David Abudarham. El s-a nscut n Turcia si a fost adus n Israel de copil. Dac exist ceva numit recunostinta natiunii, aceasta ar trebui s-i fie artat fr precupetire lui, nu numai pentru c a nfruntat fr team pericolul, alergnd de la un post expus la altul, ca s se asigure c oamenii si armele erau pe directia bun, redesfsurnd mica sa fort ori de cte ori fortreata sa era greu lovit, dar n primul rnd pentru c n cele mai cumplite momente el si-a mentinut fortreata ca pe o unitate de lupt. El a artat snge rece si spirit de ncredere pe tot parcursul luptei nversunate, a dat ordine corecte, a avut grij de rniti si a ndeprtat mortii, asigurndu-i fiecrui om locul potrivit, iar

cnd era necesar nu pregeta s-1 plmuiasc pe soldatul cuprins de fric, punndu-1 la postul su. Desi atacul asupra fortretelor s-a deschis cu socul bombardamentului de artilerie grea si, de ndat ce bacurile au fost vzute traversnd Canalul, s-a nteles c era rzboi serios, principala presiune, militar ct si psihologic, a venit mai trziu, cnd mii de egipteni nsotiti de tancuri au asaltat fortretele, strpungnd portile si cmpurile minate si intrnd n transeele de comunicatii si n interiorul pozitiilor. Aprtorii au luptat cu atacatorii de la cea mai mic distant posibil, cu drzenie, aruncnd napoi grenadele de mn nainte ca acestea s fi explodat si distrugnd cu focuri de bazuca tancurile inamice. Cnd posturile de tragere erau abandonate din cauza pierderilor sau deveneau de netinut din cauza marii superioritti numerice a inamicului, aprtorii se concentrau n alte pozitii fortificate si continuau s lupte si s-i resping pe atacatori. Dar cu ct treceau orele a devenit clar pentru aprtori c situatia lor se nruttea vznd cu ochii si c sansele ca tancurile s ajung la ei, spre a-i ntri sau salva, erau din ce n ce mai slabe. Aceia care n prima zi au refuzat s-si abandoneze fortretele a doua zi au nceput s se ntrebe dac nu trebuiau evacuate. A fost ns prea trziu. Cile de acces la ele erau blocate, iar tancurile asteptate s le strpung au fost incendiate. A existat o gresit evaluare a evenimentelor la toate nivelurile, de la comandantii de fortreat nu toti, desigur , la comandantii de brigad, de comandament, de Stat-Major General, ba chiar si la nivelul guvernului. S-a 452 sperat ca n prima zi de rzboi s fim capabili s-i gonim pe egipteni din capetele lor de pod de pe malul estic sau cel putin s-i strpungem si s facem legtura cu fortretele, n prima noapte de rzboi, la sfrsitul postului de lom Kipur, nc mai fusese posibil s-i salvm pe oamenii din toate fortretele, dar Comandamentul din Sud a preferat s n-o fac. S-a admis c urmtoarele zile de rzboi aveau s fie mai putin dificile dect prima zi. O unitate de tancuri a reusit s evacueze o fortreat, dar am pierdut mai multe echipaje de tancuri n ncercrile de a salva altele. Oamenii din patru fortrete le-au abandonat fr pierderi. Au fost si cazuri n care oamenii nostri au iesit si au cutat s-si taie eroic drumul prin liniile inamice. Unii au izbutit, multi nu. O fortreat a rezistat pn la ultimul om. Restul au capitulat, iar aceasta a fost cea mai deprimant parte a btliei fortretelor. Totusi, n nici un singur caz capitularea nu a fost produsul unui crah psihologic, fie al unor unitti, fie al soldatilor luati individual. Nici n-a fost rezultatul oboselii sau al pierderii spiritului de lupt. A fost o capitulare la sfrsit de drum", cu o constant reducere, or de or, a numrului de aprtori rmasi n viat, munitia scznd, armele si echipamentul iesind din actiune, neexistnd nici o sans de a primi la timp ajutor si ntriri, n timp ce fiecare or nsemna cresterea numrului si puterii trupelor inamice, fcndu-le capabile s ptrund tot mai adnc n fortificatii, s copleseasc pozitiile defensive si s ajung la buncre. Linia Bar-Lev dobndise un anumit renume si de aceea cucerirea ei era un cstig militar considerabil pentru egipteni si care le-a ridicat enorm prestigiul. Dar fortretele care constituiau aceast linie nu era de asteptat s asigure o capacitate cu care niciodat nu fuseser investite si nici s ndeplineasc functii pentru care nu fuseser construite. Ele n-au fost destinate s mpiedice singure, n mod independent, doar cu propria lor putere de lupt si de foc trecerea Canalului de ctre forte inamice uriase. Numrul soldatilor egipteni care au trecut Canalul a depsit n proportie de 200 la l numrul aprtorilor din fortrete. Nu era de asteptat ca ei s reziste multe ore dac erau izolati, nconjurati si supusi unor atacuri crncene din partea

unor forte masive, deoarece nu constituiau un sistem militar independent. Linia Bar-Lev si fortretele sale fceau parte integrant din gruparea noastr militar general din Sinai si si putea face treaba pentru care fusese destinat doar atta timp ct celelalte forte, blindatele si infanteria cu care era ntretesut, erau cu ele sau n apropiere. n consecint, cheia succesului liniei Bar-Lev n ziua de lom Kipur nu consta n fortrete si n capacitatea lor dea rezista, ci n desfsurarea adecvat si la timp a unittilor blindate, cum se plnuise, si n asigurarea coridoarelor 453 de legtur care s permit din ariergard accesul la fortrete. Dac lucrul acesta nu era fcut, era mai bine ca fortretele s fie abandonate, s se ordone oamenilor lor s se retrag si s se porneasc atacuri contra fortelor egiptene de ctre blindate si infanterie, bazate pe o linie din ariergard. n primele douzeci si patru de ore de dup izbucnirea rzboiului, nu aveam pe frontul egiptean dect o fractiune din puterea noastr blindat. O dat ce linia de fortrete de la Canal a fost strpuns n mai multe puncte, fortele egiptene s-au revrsat n mas, o dat cu o cantitate coplesitoare de armament. Brigada de tancuri a generalului maior Albert Mandler lupta n mod disperat s le opreasc. Tancurile s-au desfsurat pe pozitii, conform planului de contingent, atunci cnd a nceput atacul, iar acum, pe msur ce se apropiau de Canal, au ntlnit focul ucigtor al egiptenilor care deja se aflau pe malul estic. Lupte nversunate s-au dat ntreaga dupamiaz, iar situatia s-a nruttit n timpul noptii si n zori, cnd noi valuri de blindate egiptene au trecut Canalul. Oamenii nostri au luptat vitejeste si au pricinuit inamicului pierderi serioase. Trupele noastre au suferit si ele pierderi grele n oameni si blindate si au iesit dup ncetarea btliei doar cu cteva tancuri nc n conditie de lupt. Ele au reusit s opreasc avntul egiptenilor si s le opreasc naintarea. Dar au esuat n ncercarea de a-i respinge peste Canal. n cursul celei de-a doua zile, duminic 7 octombrie, au nceput s soseasc diviziile de rezervisti ale generalului maior Avraam (Bren) Adan si Arik saron. Dimineata, nainte de sosirea rezervistilor, am zburat la cartierul general avansat al Comandamentului din Sud, dup ce cu cteva ore mai nainte fusesem la Comandamentul din Nord. Am but o mare cantitate de cafea mpreun cu GOC de acolo, generalul maior smil Gonen si cu ofiterii si, dar aceasta n-a atenuat cu nimic sentimentul meu de indispozitie la trecerea n revist a situatiei de pe front, ntr-adevr, pe cnd zburam din Sinai la Tel Aviv, nu mi-am putut reaminti nici un moment din trecut n care s fi trit o asemenea anxietate. Dac mas fi aflat la mare ananghie n plan fizic, pndit eu nsumi de pericol, ar fi fost mai simplu. stiam lucrul acesta din experient. Dar acum sentimentul meu era cu totul diferit, n pericol era Israelul, iar rezultatele puteau fi fatale dac noi nu recunosteam si nu ntelegeam la timp noua situatie si dac nu reuseam s facem ca rzboiul nostru s corespund noilor trebuinte. I-am spus aceasta Goldei Meir cnd am ajuns la Tel Aviv, dup ce am stat de vorb cu seful statului-major, David Elazar, artndu-i ce-mi propuneam s-i spun primului-ministru, asa nct el s poat fi prezent si s rspund cu propriile sale vederi, n cazul n care nu era de acord cu mine. Prezenti au fost si alti doi ministri. Punctele principale sustinute de mine erau c trebuia s 454 ibandonm linia Canalului si s ne organizm numaidect de-a lungul unui 'iou front, la o oarecare distant de Canal, s pstrm acea linie cu orice pret si s purtm rzboiul de acolo. Am insistat, de asemenea, ca fortretele de la Canal s fie evacuate n acea noapte. Cea mai serioas problem a noastr era superioritatea arab n oameni si arme. Arabii luptau cu hotrre si erau echipati cu arme rusesti excelente, inclusiv sofisticatele rachete antitanc personale de infanterie

RPG si proiectile Sagger. Cu ajutor din partea Rusiei si a statelor arabe, n special Libia, ei erau capabili s continue rzboiul chiar dac sufereau pierderi grele. Noi, pe de alt parte, eram confruntati cu pericolul de a ne pierde puterea si de a rmne fr armat nainte de a cstiga dorita decizie militar. Trebuia s facem acum supremul efort de a ne asigura ct mai repede posibil avioane si tancuri din America si poate s ncercm s obtinem tancuri si din Europa. Primul-ministru si ceilalti ministri au fost socati, n mare msur, socot, pentru c spusesem c nu credeam c puteam in acel moment s-i aruncm pe egipteni de cealalt parte a Canalului. Tocmai n acea dimineat, seful statului-major spusese Cabinetului c o puteam face. Eu trebuia s prsesc reuniunea Cabinetului ca s merg n Sud si i-am spus sefului statului-major s m nlocuiasc. A fost clar din chestionrile lor critice ncrucisate, de dup remarcile mele realiste, c ei considerau c slbiciunea nu sttea n situatia noastr militar curent, ci n caracterul meu personal, c eu mi pierdusem ncrederea si c evaluarea mea era incorect. Era prea pesimist. seful statului-major a spus c nu era n dezacord cu estimarea mea si c el era de acord cu pregtirea unei noi linii, n locul liniei de pe Canal. Dar dorea, de asemenea, s contraatacm de ndat. El a propus s zboare la Comandamentul din Sud n acea sear, s studieze situatia si s decid asupra contraatacului ce urma s fie ntreprins de ctre Arik si Bren. M-a ntrebat, n prezenta ministrilor, dac era autorizat s ia o decizie. Am rspuns afirmativ, desi m ndoiam c cele dou formatiuni erau gata pregtite n aceast privint. Oricum, am adugat, dac dup consultarea din Sud ajungea la o concluzie favorabil, putea ordona un atac mpotriva trupelor egiptene de pe malul estic al Canalului. Ministrii au rsuflat usurati. Ei nu puteau suporta ideea c noi eram lipsiti de puterea de a arunca n orice moment inamicul ndrt unde se aflase cu vreo treizeci de ore mai nainte. Mi s-a prut c deosebirea esential dintre mine si ceilalti membri ai guvernului consta n gradul de disponibilitate de a face fat realittii si de a-i recunoaste implicatiile. De exemplu, ei erau impresionati de rapoarte care artau c aviatia noastr a distrus podurile de pe Canal, de unde ei presupuneau c fortele egiptene erau acum izolate. Trebuia s le explic c acestea nu 455 erau structuri permanente, ci bacuri sau pontoane, care puteau fi reparate n cursul noptii. Ct priveste aviatia noastr, desigur, detineam superioritatea absolut n btliile aeriene, dar tocmai pentru c egiptenii cutau s evite trimiterea avioanelor lor la btlie si se bazau pe masivele lor baterii sovietice de rachete antiaeriene, n consecint, n primele douzeci si patru de ore de rzboi noi doborsem 40 de avioane arabe, dar pierdusem 35 datorit rachetelor lor. Era un fapt decisiv si neplcut, iar ceea ce conta n rzboi acum era cte avioane si putea permite fiecare parte s piard. Implicatia acestei realitti era aceea c dac noi continuam s suferim pierderi grele n nencetate atacuri frontale, puteam rmne cu o fort subtiat n mijlocul campaniei, n timp ce arabii, cu uriasele lor forte si arsenale, puteau s continue operatiunile. Egiptul si Siria aveau la un loc o populatie de 80 de milioane, pe cnd noi aveam pe atunci 3 milioane. Armatele lor totalizau un milion de soldati, iar Rusia le asigura toate armele de care aveau nevoie. Puteau, de asemenea, s mobilizeze mari resurse financiare. Iar celelalte tri arabe ngrosau rndurile lupttorilor prin trimiterea de formatiuni din propriile armate. Noi ne adresasem Americii cu cereri urgente de avioane si tancuri, dar cine stia dac si cnd le vom primi? n orice caz, trebuia s ducem singuri propriile noastre btlii. Nimeni nu ar fi luptat pentru noi. Acestea erau considerentele care, mpreun cu judecata mea privind situatia de pe teatru] de rzboi, m-au fcut s recomand abandonarea liniei Canalului si redesfsurarea de-a lungul unei linii mai ndeprtate, de unde s putem relua rzboiul nostru mpotriva egiptenilor. seful statului-major a zburat n Sinai si mi-a

telefonat de la Comandamentul din Sud, spunndu-mi c se deciseser asupra unui contraatac purtat de Bren si Arik n dimineata zilei de luni, 8 octombrie. El s-a rentors la miezul noptii si m-am dus cu el n camera de rzboi din groap" ca s ascult detaliile si s ne ntlnim cu Grupul Operatiuni. Desi ne aflam departe de cmpul de btlie, camera de rzboi avea o atmosfer de ajun de btlie. Cei mai multi ofiteri care lucrau acum la statul-major serviser n unitti de lupt si cunoscuser acel sentiment de ncordare, acea tensiune special a orelor de dinaintea unei actiuni, cnd ideea de btlie devine oarecum realitatea btliei, iar sentimentul realittii este dominant, punnd n exclusivitate stpnire pe spirit. Continui s vorbesti, s bei cafea, s fumezi, s marchezi sgeti pe hrti, s primesti si s dai ordine, dar toate acestea se fac la un nivel diferit, la un nivel exterior, straniu, ca si cum ar fi fcute de altcineva. Eul tu real, tot ceea ce constituie fiinta vie gndire, snge, nervi, muschi, tendoane este deja prins n reteaua rzboiului, captat ntr-o tensiune magnetic diferit de orice alt senzatie. 456 seful statului-major era n verv si Ie vorbea ofiterilor si de parc s-ar fi dresat unei unitti gata s intre n actiune. Dac totul mergea bine, contra3 uj de a doua zi trebuia s fie punctul de cotitur al rzboiului. Scopul su mturarea fortelor blindate egiptene care trecuser Canalul si care erau cum aliniate de-a lungul malului estic, a doua armat egiptean n sectorul ordic, iar armata a treia n sectorul sudic. Acum noi trimisesem considerabile "ntriri de tancuri pe frontul din Sud, asa nct mai multe sute de tancuri aveau s ia parte la atac, nu att de multe pe ct posedau egiptenii, dar totusi o fort respectabil. Ziua urmtoare avea s fie ziua btliei blindatelor. Tancurile au izbit, a fost o btlie crncen, iar oamenii nostri au luptat bine. Dar ziua a fost un esec total. Nu a fost esecul contraatacului, cci ceea ce s-a efectuat n-a fost realmente un contraatac. Actiunea nu a fost realizat asa cum ar fi trebuit s fie. La cele mai nalte niveluri a existat confuzie n privinta planului de btlie, iar Comandamentul din Sud nu prea avea idee despre ceea ce se ntmpla n cursul btliei din acea zi. Cnd seful statului-major ne-a prezentat raportul n groap", la miezul noptii, el tocmai venise de la consultrile cu generalul maior Gonen si cu comandantii de divizie Bren si Albert, la Comandamentul din Sud. Arik a sosit cnd seful statului-major era pe punctul de a pleca la Tel Aviv. Nu a existat un rezumat scris al consultrilor, iar seful statului-major lsase postul de comand cu convingerea c scopul actiunii era s-i atace pe egipteni n asalturi fazate, n zonele capetelor de pod stabilite de ei n cele dou puncte principale de trecere a Canalului. Divizia lui Bren trebuia s atace Armata a Doua egiptean, pornind de la Kantara si ndreptndu-se spre Sud ctre Lacul Amar, pe cnd diviziile lui Arik si Albert trebuia s serveasc drept acoperire. La terminarea cu bine a atacului lui Bren, divizia lui Arik trebuia s atace Armata a Treia egiptean din sectorul sudic, iar Bren si Albert trebuiau s tin pe loc inamicul. Planul nu includea trecerea Canalului ca obiectiv al actiunii din acea zi, dar seful statului-major nu excludea posibilitatea ca, dup distrugerea fortelor inamicului la capetele de pod, succesul s poat fi exploatat, iar trupele noastre s treac peste Canal pe podurile egiptene. Atacurile trebuiau efectuate la o distant de circa o mil si jumtate de linia de ap, asa nct s se evite rachetele antitanc ale infanteriei egiptene aliniate pe malurile Canalului. S-a ntmplat ns ca, atunci cnd Arik saron 1-a vzut pe seful statului-major Elazar, la cteva momente dup ce acesta prsise reuniunea, saron s-i recomande lui Elazar ca noi s facem imediat o strpungere la fortrete si s-i salvm pe oamenii de acolo. El a adugat c pasul cel mai ntelept ar fi fost s trecem peste Canal si prin aceasta s-1 deconcertm pe inamic.

457 Arik a fcut propunerea de strpungere la fortrete n fata lui Gonen, Bren si Albert de ndat ce el a revenit la postul de comand, dup scurta ntlnire cu seful statului-major. Propunerea nu a fost respins. Drept urmare, Bren a nteles c exista si posibilitatea ca Arik s fac strpungerea la fortrete n zori, iar el, Bren, s fie gata de a-i veni n ajutor. Arik a nteles acelasi lucru. Luni 8 octombrie, la ora 6,15 A.M., ns, Gonen, comandantul frontului, i-a notificat lui Arik c el nu va ataca n directia fortretelor. Divizia sa trebuia s atace n sectorul sudic al Canalului, nu departe de Golful Suez si, dac era posibil, s pun stpnire pe un pod egiptean si s treac dincolo. El trebuia s atace la amiaz, depinznd de mersul actiunii lui Bren si de faptul dac trebuia s-i vin n ajutor lui Bren. Cteva minute mai trziu, Gonen si-a asigurat aprobarea sefului statului-major ca Bren s-si nceap atacul la ora 8 A.M., dndu-i-se optiunea de a deplasa o brigad peste podul egiptean situat cam la jumtatea Canalului. Unittile lui Bren au nceput s se miste conform planului, de la Nord ctre Sud, paralel cu Canalul, dar n afara razei de actiune a rachetelor infanteriei, iar la ora 9 A.M. Comandamentul din Sud a avut impresia c totul mergea bine. Gonen a vorbit cu Bren si au czut de acord asupra primei modificri de plan: s ndrepte unittile spre Vest, ctre una din fortrete, ai crei oameni erau sub o mare presiune a inamicului. S-a ntmplat, de asemenea, ca aceast fortreat s fie n apropierea unui pod egiptean. Aceste unitti au cotit-o spre Canal si au fost numaidect asaltate de rachetele antitanc si de racheteje RPG purtate de soldatii egipteni, care trgeau din transee. Totul a mers prost, dar Comandamentul din Sud nu avea cunostint de lucrul acesta. Gonen, crend c divizia lui Bren era n bun conditie, a cptat aprobarea sefului statului-major de a da startul diviziei lui Arik n drumul ei ctre Sud, spre a-si atinge obiectivul nainte de cderea ntunericului. Arik a pornit, n final, acest ordin de a-si pune n miscare divizia nainte ca rezultatul actiunilor lui Bren s fie clare a fost ceea ce a decis soarta contraatacului din acea zi. Imediat dup-amiaz, Comandamentul din Sud a primit vestea c egiptenii organizaser un contraasalt de-a lungul ntregului Canal. La ora 2,15 P.M., Gonen a oprit miscarea spre Sud a lui Arik si i-a cerut s revin n Nord. Divizia s-a conformat, dar de data aceasta a trebuit s-si taie calea prin lupt pe un teritoriu care fusese liber cnd ea a pornit-o spre Sud. Ziua a luat sfrsit cu linia noastr, n unele locuri, mai la Est dect fusese dimineat. n acea noapte, dup o sumbr sedint a Cabinetului, am zburat n Sinai pentru o reuniune la care i-am convocat pe seful statului-major, GOC si ofiterii superiori ai Comandamentului din Sud, precum si pe comandantii de 458 livizie Arik, Bren si Albert. Am ajuns acolo dup miezul noptii, cuprins de sentimentul a ceea ce trebuia s nsemne biblica mnie chiar ntru moarte". Dup ce rzboiul dduse peste noi asa cum dduse; dup acea prim zi de pe frontul sudic, cnd fortele nu au fost desfsurate la timp pe pozitiile repartizate; dup ce fortretele nu fuseser evacuate cnd nc mai era timp ca lucrul acesta s fie fcut; acum, cnd n sfrsit concentrasem o fort corespunztoare acolo trei divizii blindate si o multime de avioane , care luptase ntreaga zi, aceasta fusese si ea irosit, risipit, totul pentru nimic. Bren si Arik stteau acolo morti de oboseal, cu ochii rosii, rgusiti, nebrbieriti, epuizati. Era cea de a treia zi a lor de efort fizic nencetat, de tracasare n tancuri, fr nici un moment de odihn, cu povara responsabilittii problemelor fr sfrsit ale diviziilor mobilizate n grab. Dar, mai presus de toate, ntreaga lor nval frenetic prin desertul Sinaiului, n zdruncinul tancurilor, avusese un scop: s aduc maximum de fort n minimum de timp pe frontul egiptean, apropiind ziua n care puteam trece de la aprarea disperat la un atac devastator, mpotriva inamicului ce

trecuse Canalul. Iar acum acea zi venise si se dusese, lsnd n urma ei dezamgire, pierderi, retragere. Arik era livid. El studiase, analizase si ntelesese cele ntmplate n zona btliei si, de asemenea, a venit cu solutia corect; s trecem Canalul, s distrugem rachetele egiptene si s ajungem n ariergarda armatelor a doua si a treia. Dar el a subliniat c nu trebuia s ne bazm pe miracole. Era imposibil s contm pe sansa de a captura un pod egiptean n bun stare, pe care s ne putem traversa fortele. Aveam nevoie de propriile noastre pontoane si bacuri, iar acestea nc nu ajunseser n vecintatea Canalului. seful statului-major a recapitulat planurile pentru ziua urmtoare: Arik trebuia s fac pregtirile pentru trecerea Canalului. Formatiunile rmase trebuiau s ocupe pozitii defensive, iar oamenii s aib oportunitatea de a se odihni, de a dormi, de a se organiza. Am avut o ntlnire cu seful statului-major, n groap", atunci cnd m-am ntors de la Comandamentul din Sud. Prima problem pe care am ridicat-o a fost nlocuirea GOC al acelui comandament. Dup judecata mea, conducerea campaniei din Sinai depsea capacittile lui Gonen si trebuia s numim un alt comandant pentru frontul egiptean. Am mentionat doi candidati: Arik saron si Haini Bar-Lev, fost sef al statului-major, iar actualmente ministru al comertului si industriei. Am abordat apoi problema central, tabloul general al rzboiului. Noi aveam dificultti uriase. Natiuni mai puternice, Anglia, Franta, Rusia, s-au aflat si ele n situatii nfricostoare n timp de rzboi, ntr-un astfel de moment trebuia s examinm si apoi s decidem care erau demersurile potrivite pentru 459 natiune si armat. Ar fi fost o lovitur puternic dat poporului nostru s-i spunem c deocamdat eram incapabili s-i aruncm pe egipteni ndrt peste canal si c fortretele din lungul liniei Bar-Lev czuser. Dar faptul acesta nu putea fi escamotat. Trebuia s-i spunem natiunii noastre adevrul, asa nct s cunoasc situatia real. Duceam lips de oameni. Trebuia s mobilizm grupe de vrst mai naintate, la care renuntasem n trecut, si era necesar s vedem care erau posibilittile de a-i convoca pe cei de saptesprezece ani pentru instructie pregtitoare. De asemenea, aveam nevoie de arme suplimentare si nc repede de tot, asa nct trebuia s ncercm s le obtinem de la Statele Unite. Ct priveste fronturile, n Sud era necesar s concentrm forte mai mari si s ne organizm din nou nainte de a face o alt ncercare de a-i respinge pe egipteni, n ceea ce priveste nltimile Golan, trebuia s emitem un ordin de non-retragere" ctre Comandamentul din Nord. Aici trebuia luptat pn la ultimul om, fr a ne retrage nici mcar un inci. Dac era s pierdem toate tancurile noastre din Golan ntr-o rezistent ncptnat, atunci s le pierdem, dar nu fr a nimici forta sirian. Trebuia s dm frontului nordic un suport aerian total. Dac terminam rzboiul pe acel front, ne puteam concentra toate fortele mpotriva egiptenilor. I-am spus sefului statului-major c n privinta tuturor acestor probleme trebuia s primesc aprobarea primul ui-ministru. Aveam s-o ntlnesc pe Golda Meir n scurt timp si i-am cerut s m nsoteasc. L-am ntlnit pe primul-ministru dup vreo trei ore, la ora 7,20 A.M. Era aproape sigur c nu dormise nici o clip. Cu toate acestea nu mi-am putut imagina pe cineva mai atent, mai treaz la minte si mai curajos dect Golda la acea ntlnire. I-am vorbit de ordinele pe care le ddusem n Nord nici o retragere, oricare ar fi fost pretul si c aceasta nsemna c puteam avea pierderi foarte grele. Golda a dat din cap a ncuviintare. O cunosteam pe Golda de multi ani si am avut uneori ocazia s-o vd cu lacrimi n ochi. Dar nu pe timp de rzboi. Rzboiul nu ngduie

lacrimile. I-am expus vederile mele cu privire la fronturi, apoi i-am spus c deoarece sirienii trseser trei nopti la rnd rachete Frog solsol, iar lucrul acesta nu putea fi trecut cu vederea, noi doream s bombardm tinte din zona Damascului. Ea si-a dat aprobarea. si-a dat, de asemenea, acordul si binecuvntarea pentru numirea lui Haim Bar-Lev la comanda frontului din Sud, pn la sfrsitul rzboiului. Am ridicat problema armelor din Statele Unite. Golda a fcut mai multe propuneri, principala propunere fiind aceea ca ea s mearg la Washington pentru o ntlnire secret cu presedintele Nixon. Ea socotea c era important 460 s-i explice presedintelui situatia noastr ntr-o convorbire ntre patru ochi, s-i vorbeasc despre imensele cantitti de arme sovietice n minile arabilor, despre uriasa lor superioritate numeric si despre ce se petrecea pe fronturi. Dorea, de asemenea, s-1 fac pe presedintele Nixon s cunoasc ce se ntmpla n acest rzboi si de ce. Am sustinut cltoria ei din toat inima. Aveam nevoie nu numai de arme din America, ci si de ntelegerea si sprijinul ei, si nu era nimeni care s poat negocia n aceast privint mai bine dect Golda. 32 REVIZUIRE 10 octombrie, cea de a cincea zi de rzboi, a fost prima zi n care am ncetat s mai fiu ngrijorat n privinta faptului dac, de-a lungul fronturilor, fortele noastre se puteau dovedi capabile s opreasc strpungerea arab n teritoriul nostru. Att n Sinai ct si pe nltimile Golan inamicul suferise severe reculuri, cu greie pierderi n oameni si echipament. Unittile noastre se instalaser pe pozitii puternice si deveniser familiare cu noile arme antitanc ale inamicului, nvtnd cum s le contracareze. Armatele arabe, pe de alt parte, dup ce si realizaser planurile prestabilite de a trece Canalul si de a asalta platoul Golan, nu erau capabile s fac urmtorul pas. Urmtorul pas cerea plnuirea de operatiuni n conditii neasteptate, cu date noi, neprevzute, precum si lupta mpotriva unor forte care nu mai erau dispersate si prost pregtite. Noi atinsesem stadiul n care eram capabili s initiem actiuni militare cu alegere de alternative. Pn acum fusesem constrnsi s blocm si s rezistm, iar problema noastr nu fusese ce s facem, ci cu ce forte s o facem. Acum aveam optiuni. Dar acum, de asemenea, judecata privind actiunile de ntreprins trebuia bazat n mare msur pe consideratii operationale, asa nct decizia final s fie realmente n minile Statului-Major General si ale comandamentelor de front. Dac acestea spuneau c nu existau suficiente forte spre a duce la ndeplinire o operatiune particular, si c aceasta ar fi esuat din aceast cauz, atunci nici un argument sau explicatie despre importanta operatiunii nu puteau fi valabile. ntr-o tar democrat ca a noastr, fortele militare se afl sub autoritatea guvernului civil, exercitat prin ministrul aprrii. Dar puterile ministrului sunt limitate la politica deciziilor si nu se extind la problemele operationale. De exemplu, numai de la guvern n practic, de la ministrul aprrii poate armata s primeasc ordinul de a trece sau de a nu trece, s zicem, frontiera libanez. Eu as putea da ordinul ca armata s atace bazele militare 462 je lng Damasc si s evite tintele civile, dar nu as putea spune armatei cum s fac lucrul acesta, desi as putea s-mi exprim vederile. Aceasta era o judecat operational n care prerea decisiv este aceea a sefului statului-major, nu a mea. Ministrul aprrii este capul politic al institutiei aprrii nationale. El nu este seful statul ui-

major si n mod cert nu un fel de supersef al statul ui-major. Chiar dac are compentent militar, i lipseste autoritatea profesional si instrumentele profesionale necesare. El are functionari ministeriali, dar nu un personal militar. Autoritatea profesional este investit n Statul-Major General al fortelor de aprare ale trii, condus de seful statului-major si numai cu ajutorul acestui personal militar este posibil s plnuiesti, s cntresti, s respingi sau s aprobi idei militare si s le faci operationale. Aceasta nu nseamn c eu stau n biroul meu n timpul luptelor si c m ocup doar de decizii politice. Am vizitat cel putin unul dintre fronturi aproape n fiecare zi. Distantele nu erau mari. n una sau dou ore aveam posibilitatea s merg n oricare parte a oricrui front si am gsit c acesta era esentialul sarcinii mele. Eu nu puteam cunoaste sau ntelege ceea ce se petrecea pe cmpul de btlie, ce putea sau nu putea fi fcut pur si simplu din ascultarea rapoartelor si explicatiilor date de Statul-Major General. Nici mcar comandantii regionali nu erau cel mai eficient mijloc de a strnge informatia. Cea mai bun metod de a fi absolut an coitrant36 cu ceea ce se ntmpl era s mergi la comandantii de divizie ca Raful si Dan de pe frontul nordic, ca Arik si Bren de pe frontul sudic , de a petrece mai multe ore cu ei, de a le auzi ordinele n mijlocul actiunii si de a vorbi cu ei si cu ofiterii lor de stat-major. Numai n acest mod si numai n aceste locuri puteam eu s aflu care era situatia adevrat si s nteleg aceast form de rzboi din 1973, un rzboi n care arabii erau echipati cu cele mai moderne arme sovietice. Fusesem destul de departe de tehnicile militare specifice ca s am nevoie de o nou cunostint cu detaliile rzboiului, n acelasi timp, ns, eram destul de bine instruit n problemele militare ca s recunosc inovatiile si schimbrile intervenite n armamentul, tactica si capacitatea de lupt a arabilor. Mai presus de toate, ns, doar pe cmpul de btlie poti s cunosti btlia. Nici un raport nu poate egala observatia de prim mn, observatia la fata locului fcut de pe un vrf de deal sau printr-o patrulare de-a lungul liniilor naintate. Nici un cartier general de comand, nici o hart, nici o recunoastere fotografic nu poate furniza o impresie att de tangibil a situatiei btliei ca experienta direct. Am fost prea putin satisfcut de vizitele mele la cartierele generale ale comandamentelor din Nord si din Sud. Comandantul-sef al frontului era 463 nconjurat de ofiterii si de stat-major, zgomotul era continuu, telefoanele sunau nencetat si niciodat nu aveai un moment pentru reflectie calm. Nu m-am adaptat deloc la aceast activitate. Trebuia s plec dup astfel de vizite fr s m simt cu nimic mai informat. Tot ce auzisem puteam obtine printr-un telefon. Mi se spunea ce se ntmpla, dar eu nu puteam transforma aceast informatie ntr-un tablou recognoscibil. ntelegeam ce gndea comandantul frontului si personalul su de stat-major, dar ceea ce doream era s-mi clarific propriile mele gnduri. Poate c eu greseam, dar pn n ultima zi a rzboiului am preferat s sar peste cartierele generale ale comandamentelor si s m ntlnesc direct cu fortele care luptau. Desi casa mea din Zahala se afl la mai putin de zece minute de mers cu automobilul de complexul care cuprinde birourile Statului-Major General, Ministerul Aprrii si biroul din Tel Aviv al primului-ministru, nu am fost aproape niciodat acolo n zilele rzboiului. Cei trei copii ai mei sunt cstoriti si triesc la casele lor. Toti trei erau mobilizati: lael la spitalul militar din Tel Hasomer, fiul cel mare, Ehud, ntr-o unitate naval de comando, iar fiul cel mic, Assaf, ntr-o brigad de parasutisti, ca mortierist. Sotia mea, Rahela, si petrecea ziua la serviciu, n birourile PX47, iar noaptea astepta acas telefoanele mele, pe care ncercam s le dau oricnd puteam, uneori fcnd si cte o vizit-fulger.

n asemenea ocazii, n timp ce ea pregtea cafeaua, ddeam o rait prin grdin si prin magazia unde mi pstram antichittile. Grdina era udat (treab de care se ngrijea Rahela), dar iarba nu era tuns, iar blriile npdiser trandafirii. Antichittile rmneau neschimbate, cu mici soprle cuibrite n ele si cu pianjeni care si teseau pnza ntre ele, toate cum le stiam. Dar nu mai puteam manifesta interes pentru vreuna dintre ele. Grdina si antichittile fceau patte dintr-o alt lume, o lume ndeprtat, o lume n care trisem cndva n trecut, ns care acum era departe si fr important. n vizitele mele pe front purtam uniforma armatei israeliene, fr nsemnele rangului, cmas si pantaloni verzi, bocanci de parasutist si manta. Problema era capela, dar o rezolvasem nainte de rzboi. Cnd m-am ntors din Vietnam, n 1966, am adoptat un fel de bonet purtat acolo de angajatii civili din esaloanele de ariergard, buctari, sanitari etc. Nu avea pretentii de elegant, ci putea fi mototolit si bgat n buzunar cnd n-aveai nevoie de ea, fr a arta ru cnd o scoteam si mi-o puneam pe cap. Articolul de care aveam cea mai mare grij erau ochelarii mei de protectie. Acestia nu-mi lipseau niciodat, cci atunci cnd orbita ochiului pierdut se usca sufeream de puternice dureri de cap. Cutam, de asemenea, s-mi protejez ochiul drept, ca s-1 feresc de orice accident. 464 l Toate acestea, desigur, erau probleme exterioare minore. Rzboiul de lom Kipur Pusese stpnire pe ntreaga mea viat interioar, care era un complex de nespus anxietate, de mhnire si de efort permanent de concentrare a gndurilor. Era cel de al patrulea rzboi al meu. n primul, al nostru Rzboi de Independent din 1948, aveam treizeci si trei de ani si comandam un batalion de comando. Nu era un sport, nu oferea nici o bucurie a creatiei", dar era mai usor. Aria de responsabilitate si presiunile psihologice se limitau la cele trei companii si la capturarea unui deal. Iar cnd lucrul acesta era fcut cu succes ca de obicei mi puteam nfsur kefiehul n jurul fetei, ca s m cufund ntr-un somn adnc. Campania din Sinai, din 1956, ca si Rzboiul de sase Zile din 1967, nu au fost rzboaie dificile. Egiptenii au fost btuti si au luat-o la fug; sirienii nu aveau rachete solaer; iar iordanienii nu aveau aviatie. Rzboiul de lom Kipur era diferit. Nu era doar un rzboi greu de dus, ci si o atmosfer vitreg n care trebuia luptat. Aveam de placat forte masive, echipate cu mari cantitti de blindate puternice, tunuri si rachete sol aer, iar cnd reuseam s distrugem sute de tancuri nimeni nu jubila. Dar cnd una dintre fortretele noastre de pe linia frontului cdea sau cnd pierdeam treizeci de tancuri ntr-o singur actiune, natiunea se cufunda n tristete. Unii dintre cei mai buni tineri ai nostri erau ofiteri care conduceau trupele n btlie: piloti, tanchisti, parasutisti. n fiecare zi, n fiecare or, n orase si sate, soseau stiri tragice: soti ucisi, fii ucisi, rude, prieteni, cunostinte, colegi sau vecini ucisi. Oamenii nostri nu-si aminteau de alte rzboaie sau de cele ntmplate n Europa si nici nu se consolau cu ceea ce nu s-a ntmplat: c inamicul nu reusise s nvleasc n centrele populate, c distrugerile se limitau doar la fronturi. Ei nu vedeau dect propriile noastre pierderi. Ei nu ntelegeau faptul obiectiv c, desi luptam mpotriva a un milion de soldati arabi si a unei mari multimi de arme sovietice, nfrnsesem armatele egiptean si sirian pe sol si n aer. Oamenii din Israel se abandonaser cu totul durerii si anxiettii pentru cei ucisi, rniti sau luati prizonieri. Ei nu se gndeau la nimic altceva. Eu nsumi triam n aceast atmosfer. Dar eram ministrul aprrii si nici un moment nu m-am oprit s nu gndesc la viitoarele actiuni din rzboi. Ce trebuia s facem acum? Ce ntorstur vor lua lucrurile? Cum aveau s se comporte Statele Unite? Avea Iordania s deschid al treilea front? Ce eram noi capabili s facem si ce trebuia fcut, n Nord si n Sud? Acestea erau

componentele vietii mele interioare, zi si noapte, fr rgaz. Cu toat anxietatea si mhnirea, cutam rspunsuri la problemele operationale si politice, zi de zi si ceas de ceas. Dup cum mi aprea mie situatia, noi eram confruntati, n esent, cu trei categorii de probleme. Prima era tehnic: recentele arme sofisticate, n special 465 rachetele antiaeriene si antitanc, cu care rusii i aprovizionau cu drnicie pe arabi, ca si necesitatea ca noi s gsim metodele adecvate de a le birui. A doua se referea la viitorul relatiilor noastre cu statele arabe nvecinate. Trebuia s determinm urmtoarele actiuni militare din perspectiva relatiilor postbelice cu Egiptul, Iordania si Siria. Trebuia sau nu trebuia s tintim la cucerirea de noi teritorii n Egipt si Siria? Al treilea tip de problem privea atitudinea Marilor Puteri. Ce puteam noi face ca s prevenim intensificarea implicrii sovietice? naintarea fortelor noastre din Nord si, n consecint, amenintarea Damascului, nu putea atrage oare dup sine participarea activ a unor trupe sovietice? si cum puteam noi s ne asigurm sprijinul Statelor Unite: aprovizionarea cu arme si, mai presus de toate, ajutorul n neutralizarea interventiei militare sovietice mpotriva noastr. Principala deosebire ntre acest rzboi si cele precedente const n forta arab. Aceasta era mult mai mare si mai puternic dect oricare alta demonstrat n trecut de arabi. Aceasta a fcut s creasc pierderile noastre si cerea un efort de lupt mult mai mare din partea oamenilor nostri. Efectivele armatelor arabe n oameni si armament n Rzboiul de lom Kipur erau, n linii mari, de trei ori mai numeroase dect fuseser n Rzboiul de sase Zile: l 000 000 de soldati, fat de 300 000; mai bine de 5 000 de tancuri, fat de l 700; mai bine de l 000 de avioane fat de 350 si 4 800 de tunuri de cmp, fatade l 350 n 1967. Sporul n cantitate a fost nsotit de un spor n calitate. Standardul tehnologic al armelor si echipamentului lor era radical mbunttit, n afar de noile lor sisteme de rachete antiaeriene si de armele antitanc, acum ei dispuneau de noul tanc sovietic T-62, care a nlocuit vechiul T-34, precum si de un nou vehicul de lupt blindat de calitate, transportorul blindat BMD. Soldatii arabi echipati cu rachete personale si antrenati s le utilizeze n cooperare cu blindatele de atac erau si ei eficienti. Fr ndoial c, dup nfrngerea arab din 1967, consilierii si expertii militari sovietici si nvtaser lectia si c lucraser clin greu ca s gseasc formula de ntrire a punctelor slabe expuse de fortele arabe, n primul rnd ei au decis s exploateze avantajul cantitativ pe care arabii l aveau asupra noastr. De acum nainte, armatele arabe trebuiau s fie mai mari si s aib la dispozitia lor mai multe tancuri si tunuri. Deoarece pilotii arabi erau surclasati de zburtorii nostri, rusii au decis s extind sistemul antiaerian arab de pe sol ndreptat mpotriva aviatiei noastre. Acesta trebuia s tin aviatia noastr departe de cmpurile de btlie. Sovieticii aprovizionaser, de asemenea, Egiptul si Siria cu dou tipuri de rachete sol sol, cu focoase conventionale: Frog, cu o raz de btaie de 50 de 466 rnile si cu un focos de l 100 livre, si Scud, cu o raz de btaie de 200-250 de mile si cu un focos de 2 000 de livre. Pe deasupra, arabii primiser rachete rusesti aersol Kelt, cu o raz de btaie de 125 mile si cu un focos de l 100 de livre. Aceste rachete aveau s fie folosite n locul avioanelor de bombarda-inent arabe, n nici un rzboi pilotii arabi nu reusiser s nving aviatia de vntoare israelian si s ptrund adnc n Israel. Cu aceste rachete sovietice, lansate de pe fronturile nordic si sudic, arabii puteau acum lovi principalele noastre orase si centre industriale. n absenta unor solutii tehnologice imediate la problemele puse de aceste noi sisteme de arme, rspunsul trebuia gsit n sfera tacticii de lupt, n directionarea corect a actiunilor de rzboi.

Cheia era de gsit n omul care lupt, nu n instrument; n omul ndrznet si iscusit, nu n tehnologia automatic n care electronica se bate cu electronica. Dac, de exemplu, confruntarea ar fi avut loc doar ntre aviatie si rachetele solaer, rachetele ar fi nvins. Dar dac rzboiul era n asa fel condus nct aviatiei s-i fie date msuri pe care le poate ndeplini, iar blindatele, artileria si infanteria erau utilizate cu ntelepciune, calittile lor fiind exploatate din plin abila folosire a terenului, ptrunderi adnci ale tancurilor, concentrare de forte si initiativ tactic , atunci era posibil s biruim att avantajul cantitativ ct si tehnologia sofisticat de care se bucurau actualmente egiptenii si sirienii. n bilantul provizoriu al primei sptmni de rzboi au fost trase relativ putine rachete solsol, iar ele nu au avut nici un impact asupra mersului rzboiului. Mai multe rachete Frog au fost trase din Siria asupra bazei aeriene de la Ramat David si asupra orasului n constructie Kiriat smona, din Nord. Efectele lor au fost modeste. Rachetele Kelt trase de egipteni de pe avioane TU-16 au tintit Tel Avivul si diferite obiective militare din Sinai, printre care sarm el-seik. n prima sptmn n-au fost trase rachete Scud (desi, probabil, egiptenii au tras una sau dou rachete Scud asupra pontoanelor de pe Canal n ziua de 22 octombrie, literalmente cu cteva momente nainte de prima ncetare a focului). Armele antitanc ale soldatilor arabi, rachetele RPG si ndeosebi proiectilele Sagger erau eficiente, iar la nceputul rzboiului noi am suferit pierderi grele, mai ales pe frontul sudic. Dar dup un timp soldatii nostri au nvtat s le contracareze. Infanteristii arabi care le lansau erau vulnerabili si se ddeau de gol prin dra lsat de rachet. Raza de btaie a acestor arme este limitat: RPG bate la 325 yarzi,iar Sagger la aproximativ dou mile. Erau arme cu care ne puteam acomoda si pe care puteam nvta s le lovim si s le neutralizm. Ele opereaz n rnd cu alte forme de putere de foc posedate de tancuri si pot fi neutralizate printr-o lupt prudent si inteligent. Ele nu constituie o revo467 'T* lutie, ci mai degrab un hazard aditional pe cmpul de btlie, care necesit o mai mare prudent n operatiunea blindatelor. Tancurile trebuie s recurg la tragerea de elit si s functioneze mai putin ca o cavalerie n galop. Din nefericire, lucrul acesta nu este adevrat n privinta bateriilor sAM. Nu cred c aviatia le poate nvinge cu totul si de aceea ea nu poate s dea suport aerian eficient fortelor terestre ntr-o zon acoperit de astfel de rachete antiaeriene. Desigur, exist cazuri si circumstante exceptionale, dar, n esent, aceasta este realitatea pe care trebuie s o acceptm. De fapt am bnuit lucrul acesta nc din august 1970, la sfrsitul a ceea ce s-a numit Rzboiul de Uzur al Egiptului, cnd dou aparate Phantom" ale noastre au fost lovite, ns nu distruse, deasupra localittii Abu Suweir, exact la Nord-Vest de Lacul Amar, de ctre rachete egiptene. Trecuser trei ani de atunci, dar din lupta dintre avioane si rachete, nu avioanele ieseau cel mai bine. Aceasta nu nseamn c valoarea fortei aeriene a sczut, dar cere schimbri n metodele de operare si n determinarea functiei si rolului su ntr-o campanie. Cu sase ani mai nainte, n Rzboiul de sase Zile, Forta Aerian israelian distrusese majoritatea Fortei Aeriene egiptene la nceputul rzboiului, fcuse ca aerodromurile egiptene si siriene s devin inoperabile si distrusese toate bateriile antiaeriene egiptene din Sinai. De data aceasta, ns, forta noastr aerian era mult mai restrns n activittile sale. La acest stadiu de revizuire provizorie vdite erau trei trsturi principale: Forta Aerian israelian domina n mod absolut spatiul aerian si prin aceasta nu numai c mpiedica bombardarea de ctre inamic a tintelor militare si civile din Israel, ci, de asemenea,

fcea posibil ca toate ntririle noastre si convoaiele de aprovizionare s curg pe fronturi fr a fi stingherite. Numai cei care au vzut lungile siruri de vehicule serpuind netulburate pe ntinderile deschise ale Sinaiului pot s aprecieze aceast realizare extraordinar. n afar de Port Said, forta noastr aerian nu a curtat zona vreunui front de acoperirea protectoare a rachetelor antiaeriene ale inamicului. Chiar si atunci cnd ntr-o zi, 7 octombrie, s-a prut c avioanele noastre au neutralizat 29 din cele 32 de baterii de rachete din Golan pltind pentru aceasta cu pierderea mai multor avioane s-a vzut c a doua zi toate sau aproape toate bateriile au fost din nou n actiune. Alternativa cu care ne confruntam era fie s renuntm la suportul aerian strns dat fortelor noastre terestre, fie s pltim pentru aceasta un pret ridicat. si, ntr-adevr, cele mai multe dintre avioanele pe care le-am pierdut n prima sptmn au fost lovite de rachete pe cnd zburau n misiuni de suport aerian strns. 468 Btliile de tancuri din prima sptmn au fost diferite n Nord fat de cele din Sud. Chiar dac exist deosebiri obiective esentiale ntre cele dou fronturi n Sud, desertul, Canalul Suez si o linie a frontului de 94 de mile; n Nord, o linie a frontului mult mai scurt, teren stncos si dealuri care fceau posibil observatia si stpnirea unei zone , rmne nc loc pentru comparatie. Deosebirea n rezultatele de pn acum ale rzboiului n Nord si Sud se refer n principal la trei domenii: n Nord, cu exceptia pozitiei de pe Muntele Hermon, sirienii au fost respinsi de pe ntreg teritoriul nostru, pe cnd n Sud egiptenii au ocupat malul estic al Canalului. Sirienii au pierdut 900 de tancuri, n timp ce egiptenii au pierdut pn atunci doar circa 300. Toate fortretele noastre de pe linia frontului sudic cu exceptia uneia au czut, n timp ce n Nord n-a czut dect Muntele Hermon. Principalul factor n Nord a fost c majoritatea btliilor au avut loc cu tancurile siriene n atac si miscare, pe cnd tancurile noastre erau desfsurate pe pozitii defensive. Astfel nu numai c au existat conditii favorabile pentru blindatele noastre de a lovi tancurile siriene, ci rachetele antitanc siriene Sagger nu au avut nici o influent special n rezultatul luptelor. Nu acesta a fost cazul n Sud. n primele dou zile, tancurile noastre erau n atac, repezindu-se spre Canal, n timp ce egiptenii n primul rnd infanteria echipat cu rachete antitanc se gseau n amplasamente defensive. si, ntr-adevr, pierderile noastre n tancuri de aici s-au datorat desfsurrii defensive a egiptenilor. Cnd ei au trecut Canalul, au fcut s avanseze n primul rnd sistemul antitanc, iar fortele lor blindate s-au desfsurat sub acest acopermnt protector. Egiptenii au fcut doar un mic pas si s-au aprat cu o umbrel antiaerian si cu puternice centuri antitanc, pe cnd n Nord fortele blindate skiene au asaltat frontul, cu scopul de a cuceri n ntregime nltimile Golan. Spre regretul meu, nu pot pune realizarea egiptenilor si esecul sirienilor doar pe seama deosebitrilor de caracteristic a fronturilor si a modului n care au luptat armatele respective. Fapt este c n Nord fortele noastre au condus bine rzboiul si c n Sud nu au fcut la fel. n putinele ore disponibile dintre avertizare si izbucnirea rzboiului, ceea ce ar fi trebuit fcut pe frontul sudic nu a fost fcut. Tancurile nu au fost desfsurate pe pozitiile atribuite, iar atacurile lor asupra unittilor egiptene ce trecuser Canalul nu au fost nici organizate, nici marcate de un scop precis. Acesta a fost cazul nainte de sosirea rezervelor si chiar si atunci cnd cele trei divizii comandate de Bren, Arik si Albert au trebuit s-si lanseze contraatacurile, n ziua de 8 octombrie, la dou zile dup ce izbucnise rzboiul. 469

Ct despre standardul de lupt al soldatilor arabi, l pot rezuma ntr-o singur propozitie: ei nu au fugit, n trecut, fuga era caracteristica proprie a armatelor arabe. Nu a tuturor soldatilor si nu imediat, dar, n msura n care putem generaliza, putem spune c atunci cnd erau loviti si bgati ru de tot la strmtoare, iar frontul era spart pe spatii largi, ei fie se predau, fie o luau la fug de le sfriau clciele. Nu si de data aceasta. Acum, n Rzboiul de lom Kipur, chiar si atunci cnd sufereau pierderi grele si recunostetau c btlia era pierdut, nu fugeau, ci se retrgeau, n afar de aceasta, standardul de lupt al soldatului arab se mbunttise. Au existat unitti care au luptat pn Ia capt si altele care au demonstrat o bun comand si dexteritate n manipularea tehnologiei de ultim or aflat la dispozitia lor. De aceea bnuiam c de data aceasta, chiar dac noi aveam s iesim biruitori, nu avea s aib loc o prbusire general a fortelor arabe. Trebuiau luate n considerare, de asemenea, relatiile complexe dintre Israel si Statele Unite, complexitatea puteam s adaug fiind mai mult de partea Statelor Unite dect de partea noastr. Guvernul american ne-a ajutat foarte mult, furnizndu-ne arme, dndu-ne asistent economic si suport politic. Nu stiu care ar fi fost situatia noastr dac Statele Unite ar fi oprit ajutorul sau ce am fi fcut dac Washingtonul ar fi ntors Israelului spatele n una din aceste zile. Trei factori ai guvernului american sunt implicati n deciziile care ne privesc n mod direct: presedintia, Departamentul de Stat si Pentagonul. Cnd a izbucnit rzboiul, n ziua de lom Kipur, Washingtonul a nceput s pun ntrebri. Cine a declansat rzboiul? Era acesta un rzboi serios? Nu cumva Israelul fcea trboi pentru nimic? n acelasi timp, americanii presupuneau iar reprezentantii nostri la Washington, conform ordinelor primite din Israel, au ntrit aceast presupunere c noi aveam s nfrngem armatele arabe n decurs de cteva zile. n aceast situatie, americanii au reactionat cu rceal la cererile noastre urgente privind livrrile de arme n cantitti mai mari si ct mai grabnic. Chiar si Departamentul de Stat, care ntelegea nevoile noastre, ne-a spus c puteam primi imediat doar o cantitate limitat de munitie si a refuzat livrarea de noi avioane atta timp ct continuau btliile, n ceea ce ne priveste, noi nu puteam slbi cererea noastr de arme. Aveam nevoie de avioane, tancuri, arme antitanc, baterii antiaeriene Hawk,elicoptere, tunuri autopropulsate si munitie de diferite tipuri. Priorittile noastre cele mai mari erau munitia si aviatia. Am continuat s trimitem telegrame personale urgente, cu explicatii detaliate si dureroase privind trebuinta noastr imediat si vital de avioane Phantom". Numai ' 470 rnarti, 9 octombrie, la trei zile dup nceputul rzboiului, am primit un rspuns pozitiv: urma s primim dou Phantom", dar chiar si acestea nu aveau s fie suplimentare, ci pur si simplu n cota noastr normal de arme! Codeala de a ne da ceva, fie si un singur surub, si avea originea n informatia [fals] detinut de Washington c Israelul ar fi nceput rzboiul, si n formidabilul lobby al petrolului, care cerea ca Israelul s nu fie sprijinit mpotriva arabilor. Mi s-a spus c numai dac si cnd situatia noastr s-ar fi nruttit am fi putut cpta arme suplimentare. Ct despre tancuri, nici vorb nu putea fi. Oricum, livrarea de tancuri ar fi cerut mai multe sptmni, asa nct ele n-ar fi sosit la timp, ca s poat fi utilizate n rzboi. n ziua urmtoare, miercuri, am fost informati c presedintele Nixon a aprobat majoritatea echipamentului electronic cerut de noi, ca si avioanele suplimentare. El decisese, de asemenea, asupra unei politici de nlocuire, adic de restaurare a orice pierdeam noi n btlie. Ni s-a explicat n mod confidential c multe obstacole a trebuit s fie biruite nainte de luarea acestei decizii si c prietenii nostri sperau ca diferiti senatori s-si nceteze acum critica. n afar de dificulttile privind asigurarea armelor, exista si problema modului n care ele aveau s ajung la noi. Exact n cursul acelei nopti si dimineata, n zilele de 9 si 10 octombrie, peste

douzeci de uriase avioane de transport sovietice Antonov aterizaser pe aerodromurile siriene, venind din Rusia. Guvernul Statelor Unite era absolut constient de faptul c Uniunea Sovietic ncepuse s transporte masiv arme pe calea aerului, pentru trile arabe. Socoteam c America va privi acest act al Rusiei cu real preocupare si c, drept rspuns, va decide s grbeasc si s sporeasc livrrile de arme pentru noi. si, ntr-adevr, ncepnd din ziua de 14 octombrie, Statele Unite au trecut la operarea podului aerian militar. Acesta a durat timp de o lun, pn la 14 noiembrie. A fost cel mai impresionant pod aerian si a rezolvat problema munitiei. Ct priveste armele, bnuiam c dificultatea nu consta n transport, ci c si avea originea n politica american. Nu am primit, n cele clin urm, nici mcar nlocuirea integral a pierderilor noastre. Dar cea mai mare discordant era aceea dintre cererile noastre si msura n care ele erau admise. Am primit mai putin de jumtate din numrul de avioane Phantom" cerut, doar cam o cincime din numrul de tancuri cerut si nici un autoblindat. Am dorit o oarecare sporire a numrului de tunuri de cmp si am cptat cam o treime din acesta; ct priveste racheta antitanc TOW, am primit cam un sfert din ce cerusem. Eram alarmati de reducerea armelor, dar nu mai putin tulburati de izolarea noastr. Ne puteam plnge de administratia Nixon? Era mult mai bun 471 pentru noi dect fusese guvernul lui Eisenhower n timpul Campaniei din Sinai si, de asemenea, mai bun dect administratiile lui Kennedy si Truman Presedintele Truman a fost fr ndoial un prieten sincer si un sprijinitor al Statului lui Israel, dar nu binevoise s ne ajute cu arme n 1948, chiar si n timpul celor mai cumplite momente, cnd noi luptam pentru independenta si supravietuirea noastr. Iar acum, n 1973, exista vreo alt tar gata s ajute Israelul din punct de vedere militar, fie si ntr-o mai mic msur dect Statele Unite? Chiar Germania occidental, condus de cancelarul Willy Brandt, socialist si vechi prieten al premierului nostru, a pus obstacole n calea utilizrii porturilor germane pentru trimiterea de arme n Israel de la bazele militare americane din Germania. Marea Britanic ne-a informat c a oprit expedierea de munitie pentru tancuri, pe care noi deja o cumprasem. si nici o singur tar din Europa n-a binevoit s permit escala de tranzit a avioanelor americane care aduceau arme Israelului, n cursul uneia dintre convorbirile mele cu dr. Kissinger, desi s-a ntmplat s fac observatia c Statele Unite era singura tar gata s stea lng noi, reflectia mea tcut era c Statele Unite aveau de fapt s-i sprijine mai degrab pe arabi. Ct priveste livrarea de avioane, singura noastr surs continua s fie Statele Unite. Ct priveste tancurile, aveam alte dou surse. Una era reconditi-onarea propriilor noastre tancuri ce fuseser distruse n zone ce se aflau sub controlul nostru. A doua era repararea blindatelor sovietice prsite de armatele arabe retrase. Mi se prea c nlocuirile obtinute de noi n acest fel de la rusi aveau s fie mult mai mari dect numrul de tancuri primite din Statele Unite. La amiaza zilei de 10 octombrie, 1-am vizitat pe saike (generalul maior lesaiahu Gavis), care era comandantul-sef al frontului sudic din Sinai si responsabil pentru zona de Sud a principalului teatru de rzboi din Sinai, care se afla sub Comandamentul clin Sud. Se afla cu mine si comandantul Fortei Aeriene. La ora 2,30 P.M. am sunat la cartierul general al Comandamentului din Sud. Dup ce am ascultat rapoartele cu privire la situatia existent, m-am concentrat asupra a dou subiecte: posibilitatea ca egiptenii s ncerce s avanseze spre Sud pe trmul estic al Golfului Suez; si perspectiva noastr de a trece Canalul spre Vest. Primul amplasament topografic, dup Ras Sudar, potrivit pentru blocarea unei asemenea avansri era localizat chiar la Nord de Abu Rudeis48. Era locul n care muntii Sinaiului central aproape c atingeau trmul, n mod evident favorabil organizrii unei linii defensive, cu cmpuri minate,

santuri antitanc si pozitii fortificate pentru infanterie. Nu trebuia ns s ne retragem de pe pozitiile noastre actuale. Cci atta timp ct eram n stare s-o facem, egiptenii 472 ebuiau opriti de la orice naintare, chiar dac zona n care se aflau desfsu-te unittile noastre este plat, fr nici un relief care s ne ajute s stvilim inamiculn noaptea precedent, o brigad egiptean mecanizat din Divizia a 6-a ncercat s fac o strpungere n Sud, dar chiar nainte de a fi ajuns la Tun-Mussa, la vreo zece mile Sud de orasul Suez, a fost angajat de una dintre unittile noastre de parasutisti sprijinit de circa douzeci de tancuri si de aviatie. Brigada inamic a suferit pierderi grele si a fost fortat s se retrag, lsnd n urma sa un convoi de mai bine de o sut de tancuri, autoblindate si autocamioane n flcri. Avioanele noastre puteau opera liber n aceast zon, deoarece aceasta se afla dincolo de raza de actiune a bateriilor antiaeriene eoiptene instalate pe malul vestic al Canalului. Cele mai multe pierderi ale formatiunii egiptene au fost provocate de Forta Aerian. Dup acest esec egiptean si dup ce am auzit o apreciere asupra situatiei fcut de saike Gavis (Sinaiul sudic) si Haini Bar-Lev (Comandamentul din Sud), am devenit tot mai convins c egiptenii nu vor reusi s avanseze spre Sud. Parasutistii, blindatele si mai ales aviatia aveau s mpiedice aceast naintare. Iar atta timp ct egiptenii nu reuseau s-si mute la Est bateriile lor de rachete sAM, trmul estic al Golfului Suez avea s fie sub controlul aviatiei noastre. Aceast parte a Sinaiului, care se ntinde de la Canalul Suez la sarm el-seik, fusese supus mai multor raiduri de bombardament de ctre egipteni, dar atacul din noaptea trecut a fost prima lor ncercare de a o cuceri. La cinci minute dup ce ncepuse rzboiul pe frontul sudic, aviatia egiptean a bombardat instalatii militare din zon si rezervoarele petroliere de la Abu Rudeis, unde trei rezervoare au fost incendiate, sapte soldati de-ai nostri au fost ucisi, iar alti sapte au fost rniti. Dar cea mai mare activitate egiptean din aceast zon o constituiau raidurile unor comandouri. Cu ajutorul unor ambarcatiuni si cu elicopterul, egiptenii au trimis aici ntre 700 si 800 de oameni, constituind trei batalioane de comando, n zonele Ras Sudar, Abu Zneima si Abu Rudeis. Desi multi membri ai acestor comandouri erau nc n libertate, aceast operatiune a esuat cu totul, n a doua zi a rzboiului, aviatia noastr a dobort opt elicoptere n zona Ras Sudar. n timpul unei vntori de comandouri organizat de trupele noastre n ziua de 8 octombrie, 10 membri ai acestora au fost ucisi, iar 40 au fost capturati, n ziua de 9 octombrie, aviatia noastr a dobort un elicopter si a scufundat dou ambarcatiuni care se apropiau de trm. Dac membrii rmasi n viat ai comandourilor egiptene doreau s se ascund, o puteau face pentru ctva timp, deoarece Sinaiul sudic este o regi473 une montan tiat de adnci vi seci care serpuiesc ntre stncile de gresie ale Nubiei si tancurile de granit, iar acolo exist izvoare n unele locuri. Dar dac ncercau s lupte, aveau s fie curtati. Instalatiile noastre militare sunt concentrate n acest triunghi sudic mrginit de Golful Suez la Vest si de Golful Aqaba la Est. Este o regiune compact si fortificat si orice ncercare de a ptrunde aici trebuia s fie plin de dificultti. De Ia Campania din Sinai (1956) ncoace, noi am privit sarm el-seik, de la extremitatea sudic a triunghiului, drept o pozitie dominant care salvgardeaz libertatea de navigatie prin Golful Aqaba. Cnd am cucerit clin nou sarm el-seikul, n 1967, 1-arn ntrit si 1-am pregtit pentru aprare. Eram convins c egiptenii nu puteau pune mna pe sarm el-seik si speram ca guvernul Israelului s nu-1 abandoneze niciodat. Existau si alte tinte pe trmul sau lng trmul Golfului Suez care puteau s-1 atrag pe inamic,

fie pentru sabotaj, fie ca s Ie captureze, n timpurile vechi unul din ele trebuie s fi fost Serabit el-Kadem, lng carierele de tur-coaz, comoara Sinaiului din antichitate. Comoara de azi este petrolul, iar o tint probabil era Abu Rudeis, cu puturile sale. Ele puteau fi incendiate prin bombardamente de aviatie si de artilerie grea, ceea ce egiptenii au si fcut de fapt imediat dup izbucnirea rzboiului, nainte ca fortele noastre s fi ajuns aici. Acum, la o sptmn de rzboi, prezenta brigzii de parasutisti israelie-ni, cu suport de blindate, a schimbat complet situatia. Problema acum, socoteam eu, nu era dac egiptenii aveau s reuseasc s saboteze sau s pun mna pe instalatiile noastre din Sinaiul sudic, ci cti dintre membrii supravietuitori ai comandourilor lor aveau s evite moartea sau capturarea de ctre noi. Fiul meu cel mic, Assaf, era mortierist ntr-o unitate de parasutisti din zon si mi-a relatat cte ceva despre lupta cu inamicul si despre urmrirea membrilor comandourilor egiptene. Mi-a spus, de asemenea, cte ceva despre ofiterii si. Comandantul su de batalion, un rezervist, era membru activ al unui partid politic de dreapta cunoscut pentru atitudinea sa intransigent fat de pretentiile statelor arabe. Comandantul adjunct era membru al unui partid de extrem stng, care favoriza maximum de concesii teritoriale fcute arabilor, n pofida prpastie! politice dintre dnsii, ei erau foarte apropiati si amndoi erau iubiti si admirati de oamenii lor. Comandantul de dreapta era calm si relaxat n ceea ce priveste comandourile egiptene. Nu acorda nici o important vnrii fiecruia din membrii acestora. Dac unii se mai aflau n libertate si se temeau s apar, de ce s ne facem grij? Tocmai blndul su adjunct era acela care l btea vesnic la cap s lase unitatea s cutreiere zi si noapte vile. Trebuie s mergem dup ei l ndemna el , s le dm o lectie!" 474 La Comandamentul din Sud, de asemenea, problema nu mai era cum s-i rim P6 egipteni, ci n primul rnd ce urma s facem dup aceea. Att la rotnandamentul din Sud, ct si la cartierul general din Sinaiul sudic, am subliniat importanta, asa cum o ntelegeam eu, a capturrii teritoriului de la Vest le Canal sau de Golful Suez. Trebuia s examinm toate posibilittile, de la Port Said n Nord si pn la Jebel Ataka n Sud. ncetarea focului era probabil sa a fie impus n orice moment si n nici un caz nu trebuia s ne prind ntr-o pozitie nefavorabil. Pe frontul nordic i respinsesem pe sirieni dincolo de liniile din 1967 si le provocasem distrugeri si pierderi foarte grele. Pe frontul sudic, ns, egiptenii cuceriser o fsie de-a lungul malului estic al Canalului, iar dac nu-i puteam alunga de ndat, trebuia s ncercm s punem stpnire pe o parte din teritoriul lor de la Vest de Canal. Am fi avut atunci ceva de neociat. Bar-Lev de la Comandamentul din Sud a spus c era de acord cu considerentele politice invocate n favoarea cuceririi unui teritoriu la Vest de Canal,ns c n acel moment Comandamentul din Sud era incapabil s-o fac. I-am rspuns c socoteam c era posibil s transferm unitti de la Comandamentul din Nord la cel din Sud, iar Bar-Lev a admis c puteam plnui o actiune care s ne duc la Vest de liniile din 1967. Au fost mentionate diferite locuri. Iam spus c segmentul sudic al Golfului Suez nu mi se prea fezabil n msura n care trebuia s fim dependenti de aprovizionarea fcut pe mare. Ceea ce aveam de fcut era cucerirea unei bucti de teritoriu care s poat fi legat de ariergarda noastr printr-o limb de pmnt. n orice caz, linia cluzitoare a pasului nostru urmtor era clar pentru mine. Att pe nltimile Golan, ct si n Sinai, noi trebuia s pornim la atac. si, ntr-adevr, dup miezul noptii, la o ntlnire cu primul-ministru, s-a hotrt ca fortele noastre s atace pe frontul sirian, cu obiectivul de a nainta ct mai departe posibil n directia Damascului. Nu aveam intentia s cucerim Damascul si nici mcar s-1 bombardm. Scopul nostru era s le aplicm sirienilor o alt lovitur

grea, militar si politic, asa nct ei s piard forte, precum si teritoriu, dincolo de liniile din 1967. Ei aveau atunci s nteleag c, pornind la rzboi mpotriva noastr, nu numai c nu puteau dobndi nltimile Golan sau nfrnge armata israelian, ci propriile lor armate aveau s fie puse pe fug, iar capitala lor, Damascul, era primejduit. Dac actiunea noastr militar avea succes, ar fi compensat ntructva pierderile anterioare suferite de noi pe frontul egiptean. Atacul trebuia s nceap la unsprezece dimineata, n ziua de 11 octombrie si trebuia precedat de o lovitur aerian asupra bateriilor de rachete sAM si asupra aerodromurilor, n scopul de a curati cerul. Forta Aerian ar fi fost apoi capabil s dea suport serios trupelor terestre. 475 Discutia din biroul primului-ministru a fost cea de a treia din acea sear pe acelasi subiect, nainte de aceasta, avusesem o ntlnire cu seful statului, major, iar aceasta a fost urmat de consultri ntre seful statului-major si Statul-Major General, fr mine. La ntlnirea cu primulministru au fost prezenti, la invitatia Goldei Meir, alti doi ministri. Statul-Major General era reprezentat de seful acestuia, de ajunctul su, generalul maior Tal, de seful Spionajului si de comandantul Fortei Aeriene. Aceste trei ntlniri nu au fost numai lungi mai bine de sase ore, aproape fr ntrerupere, ci si cuprinztoare si esentiale. Ajunsesem la stadiul n care initiativa putea fi, n mare msur, n minile noastre, iar noi trebuia s stim ce doream s realizm n acest rzboi. Ce trebuia fcut si n ce mod, pe fiecare din cele dou fronturi? Ce urma s facem n cazul n care o rezolutie a Consiliului de Securitate cerea ncetarea focului? Cum aveam noi s privim posibilitatea interventiei iordaniene si iraqiene n rzboi si dac eram capabili s o mpiedicm? Eram noi capabili de un efort militar ndelungat, iar clac da, pentru ct vreme? Principala ntrebare imediat era: n ce trebuia noi s ne investim efortul suprem? Exista oare o sans de a da o lovitur nimicitoare unuia din dusmanii nostri? Armata sirian se gsea acum la mare strmtoare. Ea pierduse dou treimi din forta sa de atac, iar formatiunea sa de elit, Divizia l, se rzvrtise. Soldatii au nceput s fug, iar comandantul diviziei a cerut s se trag foc de artilerie asupra propriilor sale forte spre a-i opri pe soldati s sar de pe tancuri si s-o ia la fug. Aceste metode si-au avut efectul lor, dar ele ilustrau dimensiunea dezastrului suferit de armata sirian. Nisipul din clepsidra politic o luase si el la fug. Crestea tensiunea dintre Statele Unite si Rusia, poate din cauz c ambele tri ncepuser s trimit ajutor militar considerabil beligerantilor, fcndu-se acum simtit, potrivit spuselor reprezentantului nostru la Washington, o puternic presiune" pentru o ncetare neconditionat a focului. Uniunea Sovietic i prezentase presedintelui Nixon aceast propunere, iar Statele Unite, n dorinta lor de a evita deteriorarea relatiilor cu Rusia, probabil c aveau s dea un rspuns pozitiv. Aceasta ar fi nsemnat victorie pentru arabi, definitivnd unele din cstigurile agresiunii lor. Aveam nevoie de alte cteva zile ca s facem ca situatia de pe fronturi s se ntoarc n favoarea noastr. Speram s realizm lucrul acesta. Dar trebuia s lum n considerare posibilitatea ca ncetarea focului s fie instituit rapid, acum cnd arabii ncepuser s piard. Trebuia s cntrim cu grij cum s ne utilizm eforturile spre a asigura cele mai bune rezultate n momentul opririi luptelor. 476 1 Ct priveste modul n care avea s se comporte Iordania, ea putea fi recaut fat de intrarea n rzboi, dac a vzut ct de ru a fost zdrobit Siria. nar prea apr02?6 sigur faptul c putea s adopte o atitudine opus. Prea f arte improbabil ca forta iordanian care fusese repartizat pe frontul sirian

 stea deoparte dac noi atacam si ncepeam s ne apropiem de Damasc. Eu exprimat de repetate ori opinia c dac noi atacam n directia Damascului, Iordania avea s intre n rzboi desfsurndu-si fortele pe frontul sirian, mai degrab dect s-si deschid propriul front. Din punctul nostru de vedere, acesta era cel mai mic din cele dou rele. Dar principalele noastre dou ntrebri erau: ce puteau realiza fortele noastre pe frontul sirian si ce puteam plnui pe frontul egiptean? n dimineata zilei de 10 octombrie, n timp ce eu fceam un tur pe frontul sudic, seful statuluimajor era la Comandamentul din Nord, de unde s-a ntors oarecum deprimat. Cele dou divizii comandate de Dan si Raful ncercaser s nainteze si esuaser. Linia de aprare sirian era la fel de tare ca nainte de rzboi. Unittile de atac inamice care trecuser aceast linie ca s invadeze platoul Golan fuseser n mare msur zdrobite si respinse de ctre fortele noastre. Dar brigzile de infanterie sirian rmseser pe pozitiile lor defensive, mpreun cu unittile de tancuri ce le erau atasate. Ele nu luaser parte la lupt, nu avansaser si rmseser intacte. Astfel, dup prerea sefului statului-major, linia sirian de aprare, care fusese fortificat si rsfortificat n cei sase ani trecuti de la Rzboiul de sase Zile, nu numai c si pstra puterea anterioar, ci acum fusese ntrit de rmsitele unittilor atacatoare care angajaser lupta cu noi si se retrseser. n mod formal, noi aveam pe frontul nordic trei divizii blindate, dar n realitate ele erau mult sub puterea lor. Era posibil ca n timpul noptii mai multe dintre tancurile noastre s fie reparate. Trupele noastre erau totusi foarte obosite. Ori de cte ori o unitate se oprea, oamenii cdeau prad somnului si trebuia s fie treziti ca s aud ordinul de a se pune n miscare. Trebuia, de asemenea, s lum n calcul propria noastr linie defensiv din Nord. si aceasta fusese fixat dup rzboiul din 1967, iar din punct de vedere topografic si al fortificatiilor era cea mai eficient linie defensiv din regiune. Dac avansam 5 sau 10 mile n momentul ncetrii luptelor, ar fi trebuit s stpnim o nou linie, care nu era nici fortificat si nici bazat pe relieful natural. In pofida acestor factori negativi, ideea care a prevalat la ntlnirea cu primul-ministru a fost aceea a aplica o lovitur zdrobitoare armatei siriene. Dup aceea ar fi fost posibil stabilizarea ncetrii focului pe frontul nordic. 477 O opinie discordant a exprimat adjunctul sefului statului-major. Generalul maior Tal a argumentat c frontul egiptean reprezenta un pericol militar imediat, ceea ce nu era adevrat despre frontul sirian. Sirienii fuseser btuti erau istoviti si incapabili s-si rennoiasc atacul, n timp ce egiptenii nc mai aveau aceast capacitate. De aceea trebuia s ne concentrm activittile imediate pe frontul egiptean si s le nghetm pe cele de pe frontul sirian. Era adevrat c n acest caz nu puteam fi capabili s deplasm forte de la un front la cellalt, dar chiar si cu forta armat de care dispuneam acum n Sud, prin miscri tactice era posibil s aplicm o lovitur zdrobitoare armatei egiptene si s producem o cotitur revolutionar n rzboi. Eu eram mai optimist dect ceilalti cu privire la frontul sudic. Am spus c nu credeam c egiptenii aveau s reuseasc s avanseze nici spre Sud, nici spre Est. Trebuia s pregtim fortele noastre pentru atac, cu scopul de a captura teritoriu la Vest de Canal, ceea ce eu eram ncredintat c puteam face. n tot cazul, stadiul imediat cerea un atac pe frontul nordic. Eram de prere ca ntre timp s facem tot ce putea fi fcut ca s prevenim o decizie de ncetare imediat a focului. Rzboiul nu trebuia oprit la liniile militare existente. 33 VICTORIE n ziua de 11 octombrie, la ora 11 A.M., asa cum fusese plnuit, dup prealabile lovituri aeriene,

fortele noastre terestre din Golan si-au declansat atacul mpotriva armatelor siriene, crora li se alturaser acum formatiuni blindate din Iraq, Iordania si Maroc. Trupele noastre si-au nceput naintarea si, btndu-se, au continuat-o n ziua urmtoare si o parte din ziua de 13 octombrie, petrecndu-si restul acestei zile pentru mbunttirea pozitiilor ocupate. Cu exceptia actiunii asupra posturilor militare de pe Muntele Hermon, pe care aveam s-1 capturm aproape n ultimul moment, dup o sptmn si jumtate, acest atac a pus capt operatiunilor noastre pe frontul sirian si a stabilit o nou linie de aprare. Sectiunea nordic a acestei linii era cu zece mile mai aproape de Damasc dect cea anterioar, linia ncetrii focului din 1967, care durase pn la invazia sirian de lom Kipur. Sectiunea sudic a liniei de aprare rmnea neschimbat. n timpul primelor dou zile, cnd atacul general era n plin avnt, am continuat s vizitez posturile de comand naintate ale comandantilor de divizie Raful Eitan si Dan Laner, artndule importanta faptului de a ne afla ct mai aproape de Damasc si struind n aceast privint. Nu aveam nici o intentie de a-1 cuceri sau de a-1 bombarda, atta timp ct sirienii se retineau de la bombardarea oraselor noastre. Era ns ct se poate de dezirabil ca Damascul s se afle n btaia artileriei noastre, asa nct noi s putem lovi obiective militare din zon, iar cettenii s aib sentimentul clar al situatiei lor militare reale. Aceasta ne putea ajuta s ne punem conditiile n cazul n care avea loc o oprire a focului, n orice caz, aceasta ar fi demonstrat nfrngerea sirienilor: ei lansaser un atac prin surprindere, cu scopul de a captura nltimile Golan si, n loc de aceasta, armata israelian se afla la portile Damascului. Intr-adevr, de vreme ce nu ne propuneam s cucerim Damascul, puteam fi satisfcuti de linia frontului deja cstigat, ndeosebi pentru faptul c era convenabil pentru aprare mpotriva unor contraatacuri. De altfel, rusii si 479 nspriser tonul pe msur ce sirienii continuau s se retrag, iar noi trebuia s fim foarte grijulii s-1 oprim pe urs s ias din pdure. Primisem informatie demn de ncredere c Uniunea Sovietic mobiliza trei formatiuni aeropurtate, ca s sar n ajutorul arabilor. n orice caz, acum trebuia s ne concentrm asupra frontului egiptean, iar ca s-o facem trebuia s transferm n Zona Canalului forte din Nord. Trebuia s facem acest transfer de forte chiar dac serviciul de spionaj ne-a raportat c nc mai existau acolo nou sute de tancuri siriene inclusiv ntririle sosite din Iraq, Maroc si Iordania , n zona dintre linia frontului nostru si Damasc. Cu prilejul vizitelor mele n Nord, n timp ce sedeam la posturile naintate de comand, deasupra liniei frontului, nu m-am putut opri s nu fiu afectat de peisajul nspimnttor, uman si natural. Acea parte a Siriei care se ntinde la Nord de Kuneitra, cu exceptia satelor de la poalele Hermonului, este un vast pustiu de bazalt negru, fr nici un copac sau tufis, n deprtare puteam vedea ctune mizerabile acoperite de praf, cu casele lor ncropite din piatr neagr necioplit. Desertul Sinai, cu dunele sale de nisip si cu ai si curmali, presrati ici-colo, era desigur viu n comparatie cu peisajul melancolic al acestei prti a Golanului. Iar acum scena era garnisit cu tancuri arse, vehicule distruse si autocamioane cu munitie fumegnde, pe cnd de-a lungul potecilor suvoiau coloanele stenilor fugari, cu mgarii lor ncrcati cu asternuturi de pat, cu femeile care purtau pe cap mari boccele, iar n brate si duceau sugarii. Btrni si copii nspimntati si mnau jalnicele turme de oi pe cmp, printre obuzele care explodau. Rzboi, rzboi, rzboi fr noim. Aceasta era ceea ce sirienii dobndiser din lovitura pe care ne-au dato de lom Kipur, aducndu-ne, cu prere de ru, la cteva mile de Damasc. Dup ncheierea cu succes a contraatacului nostru general pe frontul nordic, n ziua de 13 octombrie, centrul militar de gravitatie s-a mutat n Rzboiul de Sud. Dat fiind faptul c trupele

egiptene se aflau pe malul estic, esential era s schimbm situatia pe frontul Canalului. Trebuia s ne asigurm c Egiptul nu avea s ias cu profit din rzboiul pornit mpotriva noastr. si trebuia s demonstrm c avantajul se afla de partea armatei noastre. Cum aveam s procedm? Dup o analiz minutioas, am hotrt s trecem Canalul si s ne stabilim noi nsine pe malul de Vest al Canalului, pe pmntul Egiptului n sensul propriu al cuvntului, clare pe soseaua spre Cairo si n spatele armatelor egiptene de pe malul estic. Dar, de vreme ce trebuia s ne asteptm c egiptenii aveau s porneasc un atac masiv mpotriva noastr pe malul de Est, am socotit c mai ntelept era s asteptm cteva zile, s angajm lupte cu ei pe acest mal mai nti si s trecem Canalul 480 RZBOIUL DE IOM KIPUR: FRONTUL SUDIC FERMA CHINEZEASC*;"* Traversare tsraellana 481 mai trziu. Conditiile de lupt aveau s fie mult mai avantajoase pentru noi pe malul estic. si, ntr-adevr, n zilele de 13 si 14 octombrie, egiptenii au atacat si au pierdut circa dou sute de tancuri. In ziua de 14 octombrie, Comandamentul din Sud a emis ordinul averti-zator pentru traversare. Aceasta era stabilit pentru ora 7 P.M., din noaptea urmtoare. Locul trecerii avea s fie Deversoir, exact la Nord de Marele Lac Amar. Diviziile lui Arik si Bren aveau s treac, iar dou divizii aveau s tin n loc inamicul pe malul de Est. Divizia lui Arik trebuia s asigure un coridor cu o lrgime de dou mile si jumtate, prin capturarea unui drum important, ca si a unei portiuni de teren cunoscut sub numele de Ferma Chinezeasc. O brigad de parasutisti, cu suport blindat, sub comanda generalului de brigad Dani Matt, avea s efectueze traversarea si s asigure un cap de pod pe malul de Vest. Dimineata aveau s fie instalate dou pontoane. Divizia lui Arik trebuia s treac prima, s curete zona si s protejeze capetele de pod de pe ambele maluri ale Canalului, iar divizia lui Bren trebuia s treac prin acestea si s avanseze pe malul vestic spre Sud, ctre Golful Suez, precum si spre Vest, O dat ce s-a luat decizia final de aplicare a planului traversrii, mi s-a luat o mare povar de pe inim. Socoteam c aceasta era miscarea militar corect si, desi eram constient de imensele dificultti si riscuri, aveam total ncredere n Arik, c va ndeplini cu succes misiunea. L-am cunoscut pe Ariei saron n urm cu douzeci si cinci de ani, iar n actiunile militare am fcut un lung drum mpreun. Cnd am fost GOC al Comandamentului din Nord, n 1952, el era ofiterul de spionaj al comandamentului, mi aduc aminte c, de ndat ce preluasem comandamentul, am primit de la Statul-Major General ordinul de a exploata orice oportunitate de a lua prizonieri ctiva soldati iordanieni, dat fiind faptul c Iordania detinea ctiva soldati de-ai nostri si refuza s-i elibereze, ntr-o zi Arik a aprut cu mai multi legionari arabi, pe care pusese mna la Podul seicul Hussein, din Valea Iordanului. Am uitat detaliile a trecut mult timp de atunci , dar dou nu le-am putut uita: mustrarea pe care am primit-o de la seful de atunci al statului-major, generalul Igael ladin, n legtur cu modul ilegal n care fuseser luati prizonierii si modul n care m-a impresionat Arik. Primul-ministru Ben-Gurion era si el foarte tolerant cu el, iar mai trziu, cnd am devenit seful statului-major, el avea s rspund la toate plngerile mele mpotriva lui Arik iar ele nu erau putine cu Da, dar..." Ben-Gurion avea o slbiciune aparte pentru trei generali din armat: Haim Laskov, Assaf Simhoni si Arik. El nu doar i iubea, ci pur si simplu i adora. Cei trei nu erau deloc asemntori, dar aveau n comun dou lucruri: erau excelenti soldati si principalul motiv al consideratiei

deosebite artate 482 le Ben-Gurion ntruchipau caracterul evreului israelian asa cum l visa el, adic om integru, lupttor ndrznet, ncreztor n sine, inconciliant asupra evreittii sale, simtindu-se acas n teren, cunosctor al arabilor si cunosctor l profesiei lui. Ben-Gurion era nengduitor cu argumentatia meschin si ura vorbria. Nu agrea disputa talmudic, desi avea un respect enorm pentru studiile talmudice. El dispretuia ceea ce ne dduser cele dou milenii de persecutie n Diaspora. Marea sa iubire era natiunea lui Israel din perioada Primului Templu (din secolul X n secolul VI .Chr.), natiunea care tria pe propriul ei pmnt, muncindu-si ogoarele si luptnd pentru aprarea lor, fiind independent, vorbind propria limb si crend propria sa cultur. Haim, Assaf si Arik erau n ochii si acea categorie de israelieni. Nu am cunoscut un mai bun comandant de campanie dect Arik. Aceasta nu nseamn c niciodat n-am avut motive s-1 critic. Cnd 1-am numit comandant al unittii speciale de parasutisti, Forta 101, i-am spus c nu este de ajuns s stie cum s-i bat pe arabi; trebuia, de asemenea, s stie cum s triasc cu evreii. Am avut certurile noastre, dar chiar si atunci cnd simteam c-1 ocrsc", cel putin stiam c este cineva care merita ocrt". Traversarea Canalului avea s fie cea de a treia confruntare serioas a noastr n rzboiul cu fortele egiptene, n prima confruntare, cnd Egiptul si-a lansat atacul, unittile noastre nu fuseser desfsurate pe pozitiile atribuite, n cea de a doua confruntare, din ziua de 8 octombrie, cnd noi am contraatacat, operatiunea nu a fost plnuit si condus asa cum ar fi trebuit s fie. De data aceasta nu mai exista nici un motiv ca Bar-Lev, Arik si Bren s mi-si duc la capt actiunea ntr-un mod exemplar. Egiptenii aveau circa 700 de tancuri pe malul vestic si 650 pe malul estic, n aer, Egiptul dispunea de circa 500 de avioane, iar sirienii de 250. Aceste cifre includeau cele 130 de avioane pe care Egiptul si Siria le primiser ca ajutor militar de la alte state arabe. Balanta nclina puternic de partea arabilor, dar, n comparatie cu balanta de forte din primele zile ale rzboiului, nu era ru. n ziua de 15 octombrie am zburat n Sud ca s vizitez unitti de acolo si s fiu de fat la nceputul btliilor de traversare, la ora 7 P.M. Eram la cartierul general al Comandamentului din Sud la acea or, ca si seful statului-major, cnd Arik si-a lansat asaltul spre a strpunge liniile egiptene si a captura localitatea Deversoir. Au avut loc mai nti bombardamente aeriene si de artilerie asupra zonei de traversare. Dup ce blindatele ajungeau la Canal, parasutistii Iui Dani Matt aveau s treac pe plute din cauciuc. Echipamentul pentru pontoane trebuia s soseasc n cursul noptii. Dac totul mergea bine, dou poduri aveau s fie gata montate nainte de zorii zilei. 483 Dup o or si jumtate de la startul operatiunii, 1-am sunat pe Arik la telefon si i-am cerut s trimit un jeep care s m ia, dar mi-a spus c drumul de acces era blocat. Ne-am nteles ca de ndat ce va fi fost posibil s vin la el s procedeze n consecint. Arik nu a nchis telefonul nainte de a-mi descrie privelistea fenomenal la care tocmai se uita n acel moment: siluetele tancurilor care se miscau pe fundalul luminos al exploziilor de obuze de lng Marele Lac Amar. l cunosteam pe Arik si stiam c ncercarea lui de a descrie ceea ce se ntmpla la marginea lacului, ca si cum ar fi fost vorba de un magnific apus de soare pe Muntele Crmei, era un efort de a-si ascunde tensiunea. Dar esentialul remarcilor sale era c, n sfrsit, se gsea din nou la linia de ap a Canalului, de unde noi fusesem mpinsi ndrt cu doar o sptmn mai nainte. De data aceasta aveam s strpungem aceast linie si aveam s naintm dincolo de ea. Ctre miezul noptii au sosit vesti bune si vesti rele. Vestile bune erau c Arik capturase acea sectiune a Canalului prevzut pentru traversare. Vestile rele: drumul care ducea aici era blocat,

iar echipamentul de montare a podurilor nc nu putea fi adus la marginea apei. Exista, de asemenea, un accident tehnic la echipamentul de traversare care avea s ia cel putin o or pentru a fi remediat. seful statului-major si Bar-Lev mprtseau cu mine ideea c trebuia s procedm la traversare chiar dac montarea podurilor era ntrziat. La ora 1,20 A.M., 16 octombrie, a venit semnalul: Forta lui Dani Matt la ap". Iar cteva minute mai trziu: Parasutistii pe malul de Vest al Canalului". Nu pot pretinde c nu mi-a tresltat inima de bucurie. La ora 6,15 A.M. a telefonat primul-ministru. As fi dorit s vorbesc cu ea chiar mai curnd, ns mi era mil de dnsa: poate c tocmai trgea un pui de somn. Am nceput cu vestea proast: nc nu montasem pontoanele. Drumul fusese blocat de unitti egiptene care detineau sectorul nordic al malului de Est si care avansaser spre Sud, ajugnd la drum si izolnd astfel capul nostru de pod. Speram s-i alungm pe egipteni, s aducem pontoanele la ap si s le montm n cursul zilei. Parasutistii nostri se aflau ns pe malul vestic al Canalului si ne puteam bizui pe Dani Matt. Nu intentionam s-1 rechemm, chiar dac instalarea pontoanelor ntrzia. Primuluiministru i era team ca egiptenii s nu izoleze forta noastr de avangard, la ntrunirile Cabinetului vorbindu-se mult de acest pericol. n zori deja existau mai multe bacuri n ap, iar ele au nceput s transporte tancuri pe malul vestic, cu trita. Curnd a devenit evident faptul c blocada egiptean a drumului de acces era serioas. La ora 8,30 A.M., seful statului-major s-a ntors la Tel Aviv. Eu am hotrt s rmn n Sud. Deoarece 484 nu m puteam duce la capul de pod, m-am dus la Bren si mi-a fcut plcere sj.] vd cum arta, n comparatie cu noaptea contraatacului nereusit. De data aceasta era din nou Bren cel ncreztor n sine, calm, brbierit si zmbitor. El avea sub comanda sa trei brigzi, iar dac pontoanele ar fi fost montate n noaptea precedent, asa cum se plnuise, ele deja ar fi fost dincolo de Canal. Dar de vreme ce drumul era blocat, brigzilor le-a fost dat sarcina de a deschide un alt drum, care s permit aducerea la Canal a echipamentului de montare a podurilor. In acest stadiu erau n curs de desfsurare trei btlii simultane. Batalionul de parasutisti al lui Dani Matt, mpreun cu douzeci si Opt de tancuri din forta lui Arik, lupta de cealalt parte a Canalului, lrgind si asigurnd capul de pod de acolo. O fceau relativ bine. Celelalte unitti ale diviziei lui Arik luptau cu disperare la linia apei, pe malul estic al Canalului. Era cea mai dificil parte a traversrii. Egiptenii nc nu nteleseser ce fceau fortele noastre pe malul vestic al Canalului. Socoteau c era doar un raid. Dar lor le era cu totul clar ce se ntmpla pe malul estic: israelienii ncercau s-i scoat din pozitii, recuceriser de cu sear puncte ntrite-cheie, iar acum ncercau s avanseze n lungul Canalului si s deschid un coridor ctre capul de pod, prin care s reverse noi forte. Egiptenii trebuiau s opreasc cu orice pret lucrul acesta. Iar ei repeziser unitti suplimentare n zon si luptau cu ndrjire. Cea de a treia btlie era dus de Bren. El exercita presiuni n trei directii: nspre Nord, ca s mture bariera pus de Armata a Doua egiptean pe drumul de acces la Canal; nspre Sud, ca s mpiedice Armata a Treia egiptean s trimit ntriri n zona traversrii; si nspre Vest, ctre Ferma Chinezeasc, pentru a lrgi coridorul de la capul de pod si a face legtura cu fortele lui Arik. Btlia pe acest front al Canalului a cptat o intensitate furioas, cu grele schimburi de focuri si mult vrsare de snge; o btlie crncen, profesional,crud. Egiptenii nu mai erau soldatii arabi sovielnici din urm cu sapte ani, iar fortele israeliene ale Comandamentului din Sud nu mai erau unittile din urm cu sapte zile, adunate n grab si repezite la atac insuficient pregtite.

Cartierul general avansat al lui Bren dou autoblindate si cteva jeepuri se stabilise pe o dun care domina zona Canalului pe o raz de circa sapte mile. Cnd am ajuns acolo, portiunea de teren din fata noastr era acoperit de ceat, ntre timp, Natke si Gabi si-au desfsurat brigzile, ceata a disprut, iar noi puteam vedea totul chiar si fr binocluri de cmp. Drumul blocat era ntesat de vehicule israeliene, nencetat bombardate de artileria egiptean. Aproape n fiece clip unul din ele era cuprins de flcri. Tancurile care ncercau s avanseze spre Canal erau supuse focului, lovite si, oriunde 485 era posibil, erau abandonate de echipajele lor, care se miscau spre noi pe jos, n timp ce cutau cute ale terenului, n care s se ascund de artileria inamic. Bren a ncercat s manevreze si s-si avanseze brigzile pe flancuri, ns fr succes. Unittile egiptene erau bine adpostite n santuri, n special la Ferma Chinezeasc, de unde trgeau un foc antitanc foarte puternic si exact asupra oricrui blindat care ncerca s se apropie. Numrul tancurilor distruse crestea continuu. Spre sear, Natke si Gabi 1-au informat pe Bren c fortele lor nu-i puteau disloca si alunga pe egipteni si c nu puteau deschide drumul. Dup o consultare cu comandamentul frontului, s-a decis ca Ferma Chinezeasc s fie atacat noaptea de ctre infanteristi. O brigad de parasutisti, condus de Uzi, avea s fie lansat din Sinaiul de Sud pentru aceast misiune. De la Bren m-am dus la cartierul general avansat al frontului sudic, iar de acolo m-am ntors la Tel Aviv. Cnd i-am telefonat lui Bar-Lev, n dimineata urmtoare, la ora 7,20, am detectat la el un ton jovial. Drumul fusese deschis! Uzi si Bren fcuser o treab superb n acea noapte. Bren si adusese pontoanele si primul era deja instalat la ap. La Comandamentul din Sud am auzit c, n extrem de dificilele si sngeroasele operatiuni din timpul noptii, formatiunea de parasutisti a lui Uzi suferise pierderi grele si c fusese scoas dimineata de la Ferma Chinezeasc cu ajutorul blindatelor. Cnd a fost plnuit operatiunea, s-a crezut c era vorba de mai multe echipe de vntori de tancuri" la Ferma Chinezeasc, ascunse n multiplele santuri din zon. n realitate aceasta stpnea un sistem defensiv compact, bine fortificat si echipat cu arme antitanc, mitraliere si mortiere. Batalionul de parasutisti a ajuns n zona btliei la ora 10 P.M., dup un zbor din Sinaiul de Sud, si a intrat n actiune dup miezul noptii. Pe la ora 2,30 A.M. i-au ntlnit pe aprtorii egipteni, n cteva clipe zona a fost acoperit de obuze brizante si orice ncercare de a nvlui unitatea egiptean era ntmpinat de foc puternic cu traiectorie orizontal. A devenit repede evident faptul c acesta nu venea de la cteva echipe de vntori", ci de la un sistem defensiv larg, solid si fr fisuri, de o considerabil adncime si care nu putea fi atacat din flancuri. Doi comandanti de companie au fost ucisi, iar al treilea a fost rnit. La actiune luau parte multi ofiteri de rezerv experimentati si ei au preluat comanda n locul celor ucisi sau rniti. Focul inamic s-a intensificat, iar pierderile noastre au crescut. Cu toate acestea, oamenii nostri au continuat s asalteze pozitiile egiptene, dar densitatea aprrii inamice era att de mare nct atunci cnd prima linie era capturat, pozitii din spate continuau s trag un foc nimicitor asupra parasutistilor. Batalionul israelian a fost tintuit locului si a apelat la foc de artilerie si la tancuri de salvare. La scurt timp naintea 486 zorilor, la ora 4,30 A.M., un batalion de blindate a primit ordinul s-i scoat pe parasutisti din ncurctur. Nu era timp de pierdut pe drumuri ocolitoare si pentru manevre complicate. Batalionul a pornit imediat, pe drumul cel mai scurt, dup ce le-a cerut parasutistilor s-si marcheze pozitiile prin grenade fumigene.

Parasutistii erau mprstiati de-a lungul pantei unei dune joase si tintuiti n grupuri de cte 15-20 de oameni, n cute usoare ale terenului. La nu mai departe de 50 de yarzi se gseau sute de soldati egipteni echipati cu rachete antitanc RPG, pusti Kalasnikov si binocluri de cmp cu vizibilitate nocturn. Pe cnd tancurile noastre se apropiau de parasutisti, blindate egiptene au iesit s le ntmpine. A urmat un scurt schimb de focuri, iar tancurile inamice s-au retras. Dar focul infanteriei egiptene a crescut n intensitate. Doctorul si doi sanitari aflati cu blindatele noastre au fost omorti. Tancurile au avansat si au zdrobit cu senilele lor posturile infanteriei inamice. Transportoarele blindate au mers ncolo si ncoace si i-au evacuat pe rniti, n timp ce tancurile le-au asigurat acoperirea cu foc. Cinci tancuri si dou transportoare au fost lovite si au nceput s ard, iar comandantul batalionului de tancuri a decis retragerea nainte ca restul unittii sale s fie distrus, n jurul orei 5,30 A.M. el s-a retras. S-a descoperit atunci c nu toti scpaser. Comandantul adjunct al unei companii, al crui tanc fusese lovit, rmsese pe cmpul de btlie, mpreun cu sapte soldati, gsindu-si adpost ntre dou tancuri distruse. Nu departe de ei se aflau trei pozitii, fiecare din ele ocupat de cte doi soldati israelieni. A nceput apoi btlia pentru salvarea celor ncercuiti si a rnitilor. Ea a fost dus de o companie din brigada lui Natke si de o companie din brigada lui Amir si a durat mai multe ore. Dup ce au reusit s avanseze si s-i mping pe egipteni ceva mai n spate, un transportor blindat a naintat sub acoperirea unei groase perdele de fum si i-a cules pe ultimii soldati israelieni. Desi Uzi a raportat c nu reusise s-i alunge pe egipteni, c de fapt fusese fortat s se retrag de pe cmpul de btlie, el si oamenii si si ndepliniser de fapt misiunea. Egiptenii au fost angajati n aceast btlie si de ndat ce aceasta a nceput ei au ncetat s se mai ocupe de miscarea din lungul drumului de acces. Aceasta i-a dat posibilitatea lui Bren s-si fac s avanseze numaidect pontoanele, iar la ora 6 A.M. a ajuns la linia de ap de lng capul de pod. L-am contactat pe Arik si i-am cerut s se ntlneasc cu mine la cartierul general al lui Bren. El a sosit la ora 12,30 P.M., iar dup o jumtate de or a venit si seful statului-major. Ne-am ndeprtat de soldatii din jurul nostru si am mers la dunele din apropiere. Acolo, pe jumtate seznd, pe jumtate 487 tolniti pe nisipul fierbinte, am tinut un consiliu de rzboi": seful statului-major, Elazar, BarLev, Arik, Bren si eu. Tonul era relaxat, vorba potolit, iar modul de adresare era camaraderesc. Dar la suprafat rzbtea totusi tensiunea discutiei. Pierderile grele, presiunea permanent, bombardamentele de aviatie si de artilerie care chiar si acum acopereau din cnd n cnd vocile noastre , toate acestea si puseser amprenta lor. Pe deasupra, relatiile personale nu erau cele mai armonioase, n special acelea dintre Bar-Lev si Elazar, de o parte, si Arik, de cealalt parte. Judecata lui Arik asupra situatiei si vederile sale asupra ce trebuia fcut se deosebeau aproape ntotdeauna de acelea ale rangului militar mai nalt. Arik era convins c se fceau discriminri mpotriva lui si c nu se arta deplin ncredere n rapoartele lui asupra situatiei btliei si asupra actiunilor sale. Ct priveste ofiterii si superiori, ei argumentau c el nu le aducea la ndeplinire ordinele, c n activittile sale se lsa cluzit de o motivatie personal plasndu-se pe sine si realizrile unittii sale n ochii lumii si c nclca principiile elementare ale disciplinei, telefonndu-le prietenilor si si persoanelor publice din ariergarda Africii" termen cu care Arik botezase trmul vestic al Canalului Suez de ndat ce el 1-a trecut si implicndu-le n mod nelegitim n probleme militare. Arik venise la ntlnirea noastr cu capul bandajat fruntea i fusese zgriat de schijele unui obuz , cu crliontii si argintii rvsiti si cu fata purtnd pecetea zilelor si noptilor de btlie.

Divizia sa luptase cu toat vitejia, suferind cele mai nspimnttoare pierderi si refuznd totusi s se abat de la obiectivul su. Oamenii si au cucerit capul de pod egiptean de pe malul estic al Canalului printr-o crncen btlie de blindate, n care toti, ncepnd cu Arik si cu statul su major si pn la cel mai umil dintre soldatii si, s-au supus fr rgaz unui foc inamic ucigtor, n aceast btlie au pierit peste dou sute de oameni, n brigada lui Amnon, toti comandantii de companie au fost ucisi de dou ori: o dat comandantii propriu-zisi, iar a doua oar nlocuitorii acestora. Comandantii actuali erau cei de-ai treilea care preluau companiile n decurs de doar cteva zile. O multime de tancuri au fost lovite si lsate arznd sau distruse la fortrete si la Ferma Chinezeasc. Prima problem ridicat la ntrunirea noastr de pe dune a fost dac Bren trebuia s traverseze Canalul de ndat ce avea s fie montat podul. Eu am fost n favoarea traversrii, n pofida temerilor pe care le-am exprimat, anume c dup montarea podului se putea ca acesta s fie distrus: ntr-o alt or puteam s avem un alt pod, dar n decursul unei zile se putea s rmnem iarsi fr el. Bar-Lev, ns, socotea c trebuia s dm dovad de retinere. O parte din fortele lui Bren nc mai luptau pe malul de Est, iar aceste unitti aveau nevoie s fac alimentarea cu combustibil si s se renarmeze dup lupt. 488 ntre timp inamicul a nceput s bombardeze puternic cu artileria capul de pod, iar inginerii nostri au spus c podul avea s fie gata nu la ora 11 A.M., ci numai dup-amiaz. A rezultat astfel c n momentul n care podul avea s fie montat, fortele lui Bren aveau s termine btlia si s fie gata de traversare. Arik avea o opinie diferit. Potrivit spuselor sale, o fort egiptean se organiza la circa sase mile deprtare de traversare si era esential ca noi s naintm cu cea mai mare vitez si s ne ntindem n form de evantai nainte ca egiptenii s nchid inelul n jurul capului de pod creat de noi. Din cele 30 de tancuri ale lui Arik trecute peste Canal, 3 fuseser lovite. El nc mai avea tancuri pe malul estic si dorea s le aduc pe bacuri, ns Comandamentul din Sud a respins prin veto aceast idee. Bar-Lev era de acord s fie trecute pe bacuri alte tancuri, nainte de montarea podului, dar doar attea nct totalul de pe malul vestic al Canalului s nu depseasc efectivul unei brigzi. Tot restul avea s fie traversat numai dup instalarea podului. Discutia a devenit repetitiv. Arik continua s argumenteze c trebuia s traversm pe bacuri attea tancuri ct se putea, insistnd asupra faptului c era posibil si, lucru esential, s avem patru brigzi pe malul vestic la miezul noptii, dou ale sale si dou ale lui Bren, care trebuiau apoi s mne nainte. seful statului-major l sustinea pe Bar-Lev: s se treac pe bacuri doar attea blindate pe malul vestic nct s se ajung la efectivul unei brigzi, urmnd ca fortele aditionale s fie trecute dup instalarea podului. Bren dorea foarte mult s traverseze Canalul rapid si a promis s termine ct se poate de repede btlia n care era angajat si s fie pe malul egiptean o dat cu lsarea serii. Era ora 2 P.M. si am plecat cu Arik la punctul de traversare. Acest loc, desigur, deja fusese luat la ochi de egipteni si ei 1-au supus unui puternic baraj de artilerie, n pofida acestui bombardament, trupele noastre continuau s lucreze printre exploziile obuzelor. Oamenii loviti erau evacuati, iar pontoanele distruse erau nlocuite. Buldozerele tiau deschideri n taluzu-rile de pe ambele maluri ale Canalului si netezeau terenul ctre podul proiectat. Bacuri si ambarcatiuni pneumatice se repezeau ncolo si ncoace pe apa Canalului, transportnd oameni si echipament dintr-o parte n cealalt, ntr-un colt se afla un grup de prizonieri de rzboi egipteni. Ei m-au recunoscut si mi-au cerut hran si ajutor medical.

Am trecut cu Arik pe malul vestic. Aici, spre deosebire de malul estic, care este n ntregime desert, pmntul era cultivat si acoperit cu vegetatie. Apa era adus aici printr-un canal cu ap dulce, din Nil, care de la Ismailia se ntindea spre Sud, pe malul vestic al Canalului, pn n orasul Suez. 489 n Africa", Arik dorea s urcm la bordul unui vehicul blindat, dar am preferat s fac pe jos o bucat de drum. Tolniti pe taluzurile de pmnt stteau parasutisti ncrcati cu echipament personal, obositi, cu ochii pe jumtate nchisi dar numai pe jumtate , n timp ce mai ncolo, spre Vest, adnc n teritoriul inamicului, stteau mai multe tancuri. Arik mi-a spus c 7 tancuri plecaser cu Dani Matt s apere capul de pod, n timp ce restul, mai bine de 20, tineau frontul. Cu o zi mai nainte, opernd pe malul vestic, ele scoseser din lupt 20 tancuri egiptene si distruseser dou baterii de rachete antiaeriene. Cnd ne-am ntors pe malul estic, podul era gata. Pontoanele fuseser conectate unul la altul, din mal n mal. Era ora 4 P.M. M-am ntors la Comandamentul din Sud si de acolo la Tel Aviv. Bren s-a tinut de cuvnt. Operatiunea a durat ceva mai mult, dar a fost executat n mod perfect. Forta sa blindat a scos din lupt 50 de tancuri din brigada blindat a inamicului fr a pierde vreun tanc! La ora 10 P.M. divizia sa a nceput s traverseze Canalul, iar la ora 6 A.M. deja ptrunsese sase mile n teritoriul egiptean si avansa n cmp deschis. Fortele lui Bren au naintat de-a lungul a dou sosele, una spre Vest, adnc n Egipt, iar a doua paralel cu Canalul, spre Sud, la baza aerian Fayid. L-am ntrebat pe Bar-Lev dac totul mergea bine. La nceput el mi-a rspuns afirmativ, dar apoi a adugat, cu precautiunea tipic pentru el: Vom sti n patruzeci si opt de ore". Cnd am trecut ndrt, dup una din vizitele mele pe malul vestic, m-am dus s vd Ferma Chinezeasc, situat la Est de Canal, ntre Marele Lac Amar si Ismailia. Aceasta era o proprietate funciar menit s pregteasc pentru agricultur solul desertic. Era plin de o retea de santuri adnci de irigatie si de o serie de cldiri, unele dintre ele cu dou etaje, n 1967, cnd trupele noastre ajunseser n acest loc, n timpul Rzboiului de sase Zile, au dat aici peste pompe si tevrie pe care le-au crezut a fi de fabricatie chinezeasc. S-a presupus c era o ferm experimental amenajat de experti agricoli chinezi si i-au dat numele de Ferma Chinezeasc. Aceasta a generat un val de povesti, nfrumusetate de la un povestitor la altul, cu privire la chinezii vzuti" acolo. Faptele erau mult mai prozaice. Ferma fusese ntemeiat de Ministerul Agriculturii din Egipt si nici un chinez nu pusese piciorul acolo. Echipamentul fusese cumprat de guvernul egiptean din Japonia, iar marcarea locului de fabricatie era n limba japonez. Dar, desigur, aceast precizare nu era deloc un motiv ca locului s nu i se dea pe mai departe numele de Ferma Chinezeasc! Nu mi-am putut ascunde emotia n fata privelistii pe care ne-o oferea acum. Sute si sute de vehicule de rzboi mutilate zceau risipite pe cmpuri, unele dintre ele nc fumegnde. Erau tancuri egiptene si tancuri israeliene, la 490 distante de doar ctiva yarzi unele de altele, transporturi de provizii abandonate si echipament personal, iar printre ele baterii de SAM-2 si SAM-3. n centrul fiecrei baterii se gsea un lansator de rachete montat n sol, iar mprejur autocamioane ncrcate cu proiectile, unele din ele intacte, iar altele lovite si mbibate de un lichid galben. De fiecare tanc m apropiam cu speranta de a nu gsi nscrise pe carcasa nnegrit de funingine nsemnele armatei israeliene. Inima mi se chircea n piept. Multe dintre ele erau de-ale noastre. Nu sunt un novice al scenelor de rzboi sau de btlie, dar niciodat n-am vzut o asemenea

priveliste, nici n realitate, nici n picturi si nici n cel mai tras de pr film. Era privelistea vast a mcelului, peste tot mprejur, ct putea cuprinde ochiul. Tancurile, transportoarele blindate, tunurile si autocamioanele cu munitie schilodite, rsturnate arse si fumegnde, erau dovada cumplit a btliei care avusese loc aici. n zilele imediat urmtoare traversrii initiale s-a luptat crncen pe ambele maluri ale Canalului, dar cu fiecare or ce trecea fortele noastre de pe malul vestic se ntreau. Egiptenii nc mai detineau superioritatea numeric n privinta tancurilor, n comparatie cu noi: ei aveau aproximativ 1000 de tancuri, cte 500 de fiecare parte a Canalului, dar erau acum desfsurate pentru aprare, iar forta lor era scindat. Pe malul estic, capul nostru de pod le sprsese frontul, desprtind Armata a Doua, de la Nord de Ismailia, de Armata a Treia, desfsurat n Sud, n zona orasului Suez. Pe malul vestic, de asemenea, unittile egiptene erau dispersate pe sute de mile, n forma unui semicerc care se ntindea de la Kantara din Nord, pn la Golful Suez, n Sud. Dar lucrul cel mai important dintre toate, dincolo de factori ca desfsurarea si dispunerea fortelor egiptene, mai decisiv dect superioritatea lor numeric, era schimbarea-cheie: initiativa militar trecuse acum n minile noastre. Aceast schimbare n sortii nostri militari si-a gsit numaidect reflectarea n arena international, n ziua de 19 octombrie, ambasadorul nostru la Washington ne-a informat cu privire la negocierile febrile dintre americani si rusi de a se garanta acordul asupra unei rezolutii de ncetare a focului adoptat de Consiliul de Securitate, fiind clar c rmneau doar cteva zile nainte de sfrsitul rzboiului. I-am convocat pe seful statului-major si pe ofiterii superiori la o ntlnire n acea dimineat si s-a decis c, nainte de ncetarea focului, noi trebuia s capturm pozitiile de pe Muntele Hermon de pe frontul sirian si s atingem o linie favorabil pe frontul egiptean. Am sunat-o apoi pe Golda Meir, primul-ministru, si i-am propus linia final la care trebuia s ncercm s ajungem n momentul ncetrii rzboiului, care avea apoi s devin linia de ncetare a focului. Am spus c trebuia s ne concentrm atacu491 rile pe malul vestic al Canalului, fr a face ns presiuni prea mari n directia capitalei, Cairo. Dup aceea am plecat n Sud, s-1 vd pe Arik. Era ora 11,30 A.M., ziua de 19 octombrie. Initiativa era n minile noastre, dar egiptenii nc mai dispuneau de o considerabil fort defensiv. Socotisem c voi ajunge la cartierul general al lui Arik, de pe malul vestic al Canalului, cu elicopterul, dar pilotul n-a putut gsi locul de aterizare. Am zburat ncolo si ncoace fr a-1 repera. Spre a evita aterizarea n liniile egiptene, i-am ordonat pilotului s aterizeze pe un loc usor de identificat, exact la Nord de Marele Lac Amar, la Est de Canal. Am continuat drumul cu un autovehicul, ctre capul de pod. Pe cnd ne apropiam, am fost prinsi de un puternic baraj de artilerie si a fost imposibil s mergem mai departe. Drumul era blocat de vehicule incendiate, ai cror soferi cei care supravietuiser se adpostiser n mici transee spate lng drum. Am asteptat ctva timp sansa ca bombardamentul de artilerie s scad n intensitate, dar curnd si-a fcut aparitia aviatia egiptean, care a bombardat convoiul si podul. Lucrul acesta nu i-a convenit deloc lui Arie, aghiotantul meu, care m nsotea n toate vizitele mele pe front. Bombardamentul de artilerie se intensifica, iar el a sustinut s ne ntoarcem la Tel Aviv. A alergat primprejur ncercnd s gseasc un vehicul corespunztor care s ne scoat de acolo si, dup vreo or, a gsit un automobil de comand liber. soferul, un rezervist din Ramat Gan, localitate de lng Tel Aviv, a executat un adevrat slalom printre autocamioanele care ardeau Arie, care sttea n spate, a trebuit s se fereasc spre a nu lua foc si apoi a oprit ca s urc. El a cutat s msoare densitatea cderii obuzelor prin observarea exploziilor, asa nct s gseasc un coridor" printre ele, explicnd, pe cnd a apucat-o pe o pist neregulat, ca s evite

obuzele, c ntotdeauna o scoti la capt, dac stii cum s-o faci". Dac se referea sau nu la viat n general, nu stiu. Oamenilor miraculosi nu le pui ntrebri, n orice caz, am scos-o la capt, nainte de a pleca, mi-a cerut un autograf, pentru cei doi copii ai si, a spus el, deschizndu-si ranita si scotnd din ea fotografii de familie. Pentru moment, Canalul, bombardamentul, aviatia inamic, totul era uitat. Suburbia-grdin Ramat Gan, Israelul civil, care si continua viata sa obisnuit, ntre crize si rzboaie, ne luase n primire, estompnd mprejurimile noastre imediate si tot ce se petrecea acolo. Am avut mai mult noroc a doua zi, smbt 20 octombrie, reusind s vizitez cartierele generale avansate ale tuturor celor trei divizii aflate acum pe partea vestic a Canalului, diviziile lui Arik si Bren, precum si divizia generalului maior Kalman Magen, care opera n sectorul sud-vestic al malului vestic. Magen 1-a nlocuit pe generalul maior Albert Mandler, care fusese ucis 492 pe front n cea de a opta zi a rzboiului. Mandler era un comandant veteran, pe care 1-am cunoscut bine. A fost unul dintre cei mai buni soldati ai nostri si era pe cale de a fi numit comandant al corpului blindat n momentul n care a izbucnit rzboiul. Cnd au atacat egiptenii, divizia lui Mandler se gsea pe linia Canalului si a suportat grosul btliilor nversunate de nfrnare a inamicului. n aceast vizit fcut la Vest de Canal, i-am impulsionat pe Arik, Bren si Kalman s asigure obiectivele esentiale cu maximum de vitez, deoarece era probabil ca ncetarea focului s intre n vigoatre n dou sau trei zile. Le-am vorbit de vizite lui Kissinger la Moscova. Rusii ncercau s fac presiuni asupra Americii ca s fie de acord cu o rezolutie de ncetare a focului care s ne forteleze s ne ntoarcem la granitele de dinainte de 1967! Iar toate acestea dup ce arabii declansaser rzboiul de lom Kipur si fuseser respinsi. Moscova ncerca s le asigure arabilor cstiguri politice pe care arabii nsisi nu reusiser s le obtin prin rzboi, n acelasi timp, Rusia, Libia, Algeria si Cehoslovacia pompau n Egipt mari cantitti de noi tancuri si rachete, n Jocul celor distruse n rzboi. La o alt vizit la Vest de Canal, n ziua de 21 octombrie, am cutat s-1 vd pe colonelul Uzi lairi, comandantul unittii de parasutisti care a luptat att de crunt la Ferma Chinezeasc. L-am gsit istovit, l cunosteam bine, nc de pe vremea cnd fusese seful de birou al sefului statuluimajor Bar-Lev. Era un camarad de prima clas, sincer, sensibil si de o mare responsabilitate. stiam c pierduse o multime de oameni n lupt, dar nu m asteptam s-1 gsesc att de abtut. Fata sa purta expresia unei tristeti de nespus, iar ochii si, ncercnati de nesomn, erau ceea ce era lucrul cel mai ru stinsi. Am vorbit despre btlia sa de deschidere a drumului de acces la Canal. Haim Bar-Lev, care se afla cu mine, a spus: Uzi, ai suferit pierderi grele, dar ai deschis drumul!" Uzi o tinea pe a lui: Drumul a fost deschis nu de mine, ci de blindate. Mi-ar fi plcut s pot spune c unitatea mea a fcut aceasta, dar nu asa a fost. Am pierdut saptezeci de oameni pentru c am mers la actiune prea n prip, fr informatie de spionaj corespunztoare cu privire la aprarea inamicului". La ora 7, n seara zilei de 21 octombrie, m-am ntlnit cu primul-ministru ca s-i dau un raport asupra mersului rzboiului, dup care m-am ntors la biroul meu. Dou ore mai trziu m-a sunat si mi-a cerut s vin repede. Cnd am intrat n cabinetul ei, mi-a spus fr nici o introducere: La noapte se instituie ncetarea focului. La ora 3 A.M., Consiliul de Securitate se va ntruni ca s adopte o rezolutie prezentat n comun de Statele Unite si Uniunea Sovietic, cernd ambelor prti ncetarea focului n cel mult dousprezece ore 493 de la adoptarea rezolutiei". Presedintele Nixon ne ceruse s o acceptm. Cabinetul s-a reunit la

miezul noptii si a decis s rspund la cererea presedintelui. Operatiunea de cucerire a lantului muntos Hermon ncepuse n amurg, a continuat noaptea si a luat sfrsit cu putin timp nainte de amiaz, n ziua de 22 octombrie, n primele ore din aceeasi zi 1-am impulsionat pe Bar-Lev s cucereasc Jebel Ataka, regiunea de la Vest de Golful Suez. Lucrul acesta avea s ne dea o dominatie militar clar asupra unui teritoriu care se ntindea de la Ismailia la Golful Suez si care izola Armata a Treia egiptean si orasul Suez. Pe de alt parte, lucrul acesta bloca orice posibilitate de ncercuire a fortelor noastre de la Vest de Canal. La ora 2,30 P .M. n acea zi, Radio Cairo a anuntat c presedintele Anwar Sadat a acceptat ncetarea focului. Dar, att n acea noapte, ct si n ziua urmtoare, aviatia egiptean a continuat s atace trupele noastre de pe malul estic al Canalului, iar unittile egiptene au continuat s lupte, din cauz c Siria respinsese ncetarea focului. Comandantii egipteni locali, mai mari sau mai mici, au ordonat unittilor lor s avanseze si s pun stpnire pe pozitiile israeliene, ceea ce de fapt au si ncercat s fac. n ceea ce ne privea pe noi, dac sirienii sau chiar singuri egiptenii ncetau lupta, n mod sigur ncetam focul si nghetam liniile. Aveam s facem aceasta n pofida avantajului nostru militar. Numai n ziua urmtoare, 23 octombrie, la ora 6,16 A.M., Siria a anuntat c a acceptat n principiu rezolutia Consiliului de Securitate de ncetare a focului, dar chiar si aceasta cu conditia virtual ca Israelul s se retrag la granitele de dinainte de 1967. Egiptenii au continuat s lupte pe pmnt si n vzduh, iar unittile lor au ncercat s nainteze n toate sectoarele, n aceast situatie, Israelul nu se putea considera obligat la o ncetare a focului unilateral, iar unittile noastre au continuat, de asemenea, s lupte. Avioanele noastre au angajat lupte aeriene cu avioanele inamice, fortele noastre terestre au respins ncercrile inamicului de a le birui, fortele blindate ale lui Bren si Kalman au naintat spre Sud, ctre orasul Suez si portul Adabia, de pe trmul Golfului Suez, la Sud de orasul Suez, iar o unitate aeropurtat a ocupat Jebel Ataka. O dat ce Adabia a intrat n posesia noastr, unittile noastre navale s-au alturat fortelor noastre terestre care operau pe malul vestic al canalului. Misiunea fortei navale era s blocheze orasul Suez si s taie pentru Armata a Treia egiptean cile de comunicatie si de aprovizionare pe mare. Marina militar israelian a fost extrem de activ n acest rzboi, n general, n nici una din campaniile anterioare ale Israelului nu se pusese un accent deosebit pe forta naval. Granitele noastre cu trile vecine sunt granite 494 terestre si, de regul, nu a existat nici o nevoie presant de a ataca Siria sau Egiptul de pe mare de pe Marea Mediteran sau din Golful Suez , ori de a lua msuri defensive extraordinare mpotriva unor posibile atacuri ale inamicului care s vin de pe mare. Dar, datorit spiritului de lupt si initiativei comandantului marinei militare si oamenilor si, mica noastr flot de vedete rapide purttoare de rachete a realizat numeroase operatiuni ndrznete. Acestea pur si simplu sau infiltrat n bazele navale egiptene si siriene, cutnd si gsind prilejul de a intra n lupt cu vasele inamice care erau narmate cu rachete sovietice. Spre a birui avantajul de anvergur al rachetelor sovietice, vasele noastre trebuiau s se apropie n vitez de tintele lor lovindu-Ie nainte ca inamicul s-si poat activa rachetele , ori dobornd rachetele inamice n timp ce acestea erau nc n aer. Marina noastr a fost superb n aceast privint. n seara zilei de 23 octombrie, forte din divizia lui Bren au ncercuit Armata a Treia si orasul Suez. Damascul si Cairo au recunoscut acum c acea cale pe care o aleseser nu avea s le aduc nici o glorie si c trebuinta lor vital si urgent era imediata ncetare a focului. Egiptul, n special, a nteles cumplitul fapt c orasul Suez era pe cale s cad si c Armata a Treia avea s fie izolat.

n ziua de 23 octombrie, dup miezul noptii, comandantul U.N. Observer Force, generalul Siilasvuo, care era la Cairo, a venit la noi s ne spun c, potrivit unor instructiuni primite de la New York, trebuia s trimit observatori pe frontul egiptean, ca s supravegheze ncetarea focului, n ceea ce ne privea, noi eram gata s acceptm, iar eu am propus drept termen limit ora sapte din dimineata ce urma, ziua de 24 octombrie, cu conditia de a primi cuvnt de la egipteni c si ei erau gata s opreasc toate luptele la acea or. La ora 7 A.M. nu am primit nici un rspuns de la egipteni, dar generalul Siilasvuo a venit din nou la mine. I-am dat o hart a pozitiilor detinute de fortele noastre, incluznd Jebel Ataka si portul Adabia de la golf si i-am cerut rspunsul egiptean la struinta noastr privind o ncetare a focului autentic. Siilasvuo s-a rentors la Cairo, iar la ora 8,45 A.M., adjunctul su, colonelul Hogan, care se afla la Ierusalim, mi-a telefonat spunndu-mi c tocmai primise un semnal radio de Ja Cairo, cu urmtorul rspuns egiptean: De acord, de acord, de acord". L-am ntrebat dac egiptenii repetaser realmente de trei ori al lor de acord". De patru ori", a rspuns Hogan, care nu este omul care s se joace cu cuvintele. n dimineata zilei de 22 octombrie, pe cnd m pregteam s zbor n Sud ca s-1 vizitez pe Bren, primul-ministru mi-a cerut s m ntorc Ia ora 495 1,45 P.M. pentru prnzul cu Kissinger. Cnd am ajuns la cartierul general avansat al lui Bren, a nceput un puternic bombardament de artilerie, asa nct am suit ntr-un autoblindat, ne-am mutat ntr-un amplasament de rachete capturat si am trecut rapid n revist actiunile pe care trebuia s le ntreprind si suportul aerian de care avea nevoie. M-am ntors la timp la Tel Aviv, pentru prnzul cu Kissinger. Ne cunosteam de mult vreme. Cred c l-am ntlnit prima dat pe Kissinger pe cnd eram seful statului-major, n urm cu aproape douzeci de ani. Att nainte, ct si n anii n care am fost ministrul aprrii, a trebuit s-1 vd cu prilejul vizitelor mele n Statele Unite. M impresioneaz mult ntelepciunea, aria larg a cunostintelor sale, prodigioasa lui capacitate de munc si priceperea de a vedea lucrurile n perspectiv. Faptul c a deschis un nou capitol n relatiile americano-chineze insufl, fr ndoial, o mare admiratie. Dar dac el ar fi fost secretar de stat al unei tri mici Belgia sau Olanda, de exemplu , fr a avea la dispozitie puterea Statelor Unite, cu sigurant nu ar fi svrsit astfel de fapte uimitoare. Mretia sa const n primul rnd n cunoasterea modului de a utiliza puternica prghie a Statelor Unite spre a exercita presiune si a recurge la represalii, spre a influenta si promite garantii. El avea n serviciul su categoria de informatii de spionaj pe care numai America, cu tehnologia ei avansat, este capabil s-o dobndeasc. Calitatea personal unic a lui Kissinger const n faptul c el utilizeaz nu numai propriile sale nsusiri, ci ntreaga pondere a Statelor Unite, o metod de operatie pe care multi dintre predecesorii si nu au folosit-o. Conversatia din timpul prnzului a fost general, referindu-se la ncetarea focului, la relatiile americano-israeliene si, mai presus de toate, la continuarea livrrilor de arme. n ceea ce priveste acordul de ncetare a focului, noi am cerut n mod categoric un schimb de prizonieri. Consideram aceasta ca pe prima conditie: Fr schimb de prizonieri nu va exista nici o ncetare a focului". Kissinger nu era dispus s accepte o formul att de extrem. El a promis s actioneze n consecint si s le cear rusilor s-1 ajute. El a pomenit de promisiunile cptate din partea Moscovei, dar a evitat s ne fac promisiunea strict c avea s aib loc un schimb de prizonieri. Asigurrile sale erau marcate de expresii ca ne vom strdui", vom ncerca", vom face tot efortul". Ct priveste faptul de a se permite iesirea evreilor din Siria, el a fost si mai putin concludent.

S-a lsat impresia c noi pseam pe o frnghie ntins peste o nspimnttoare prpastie, dar c n deprtare licrea lumina. Aveam s ajungem la acea lumin numai dac nvtam s psim cu ntelepciune pe funia subtire. A 496 reiesit c dac noi am fi nceput rzboiul, nu am fi primit nici mcar un singur cui de la Statele Unite. America se gsea ea nssi ntr-o situatie dificil n acel moment din cauza embargoului petrolului, iar conductorii ei n-ar fi ezitat s se disocieze de noi dac ar fi fost fortati s aleag ntre ajutorul dat Israelului, care implic o grav suferint pentru America, si realizarea acordului cu arabii, fie si spre paguba noastr. Pe de alt parte, Statele Unite sprijineau ncetarea focului deoarece o continuare a rzboiului ar fi condus la radicalizarea lumii arabe, la cderea guvernelor moderate si la nlocuirea lor prin regimuri extremiste. Nu numai aceasta, ci, n cazul n care rzboiul continua si armatele arabe erau complet nfrnte, se putea ca Uniunea Sovietic s ia msuri extreme pentru a-si salva aliatii de la prbusire. Ct priveste relatiile americano-arabe, ideea prevalent a fost c dac statele arabe nu reluau livrrile de petrol pentru Statele Unite, Washingtonul avea s nceteze de a se mai ocupa de conflictul arabo-israelian. Arabii trebuiau s admit c n timp ce Rusia putea ntr-adevr s-i aprovizioneze cu arme sofisticate, numai America putea oferi o solutie politic. Ct priveste fluxul de arme ctre Israel, acesta trebuia asigurat n continuare, dar era foarte important ca senatorii si liderii evrei s-si exprime aprecierea n aceast privint si nu critica, asa cum o fceau acum. Am plecat de la prnz cu sentimente amestecate. Crezusem c Kissinger avea s se ocupe energic si s fie de ajutor n negocierile cu arabii, dar nu era nicidecum sigur c mbunttirea relatiilor Americii cu statele arabe si ridicarea embargoului nu aveau s fie cumprate cel putin n parte cu moned israelian, adic prin presiuni exercitate asupra noastr, n beneficiul arabilor. n acea sear a avut loc o ntrunire a Cabinetului, n care s-a trecut n revist situatia de pe fronturi dup ncetarea focului. La sfrsitul discutiei, Cabinetul a decis ca n cazul n care egiptenii nu respectau ncetarea focului, Fortele de Aprare ale Israelului vor arunca napoi inamicul pn la porti". Citatul este din Isaia 28:649. Ce expresie minunat! Poetii evrei clasici nu s-ar fi rusinat de o astfel de faz, desi ei ar fi fost surprinsi s o aud folosit nu cu privire la portile unui oras israelian, ci cu privire la Jebel Ataka! 497 PARTEA A VUI-A CONSECINtE (1973-1975) 34 PERSUASIUNE DIPLOMATIC Dup ce noi am izolat si ncercuit Armata a Treia Egiptean, a urmat o criz. La nceput s-a prut c erau implicate doar cele dou supraputeri. Curnd, ns, a fost evident c Statele Unite si Uniunea Sovietic si rezolvaser problemele dintre ele, iar criza s-a transformat n una dintre Statele Unite si Israel. Frictiunea sovieto-american a avut loc atunci cnd s-a aflat dup cum ni s-a spus c Uniunea Sovietic intentiona s trimit o fort expeditionar care s elibereze Armata a Treia. Am nteles c era plnuit ca trupele rusesti s ajung la Cairo, iar de acolo s treac la atacarea fortelor noastre de la Vest de Canal. Washingtonul privea cu cea mai mare seriozitate posibilitatea unei astfel de interventii sovietice, iar n ziua de 25 octombrie si-a pus n alert

fortele. Desigur, pentru mine nu era cert dac rusii au intentionat realmente s-si trimit forta expeditionar si c au renuntat numai atunci cnd America a reactionat, ori dac episodul a fost doar o alarm fals, n orice caz, firul rosu" dintre Moscova si Washington s-a dovedit eficient, iar criza dintre supraputeri s-a stins. (Episodul a reaprut mai trziu, cnd am fost ntrebati, cu o falc n cer si alta n pmnt, dac nu urmream s accelerm o confruntare sovieto-american pe tema aprovizionrii cu alimente a Armatei a Treia!) A doua zi, 26 octombrie, mingea era din nou n terenul nostru. Mai nti americanii ne-au spus c aveau informatia c noi atacam Armata a Treia. Lucrul acesta, au spus ei, nsemna nclcarea acordului de ncetare a focului si se vedea c noi nu ntelesesem msurile grave pe care Statele Unite le puteau lua mpotriva noastr. O jumtate de or mai trziu, ca urmare a unei viguroase dezmintiri de la Ierusalim, ambasada noastr de la Washington a primit o rectificare: americanii descoperiser ntre timp c de fapt nu noi, ci egiptenii erau cei care continuau ostilittile! Cu toate acestea, au adugat ei, informatia nu era relevant". Fondul problemei era situatia ca atare, izolarea Armatei a SOI Treia, cu toate complicatiile ce rezultau din aceasta. Americanii nu puteau admite ca aceast armat egiptean s fie distrus, lsat s piar de foame si de sete sau s fie luat prizonier. Dac Armata a Treia nu putea primi provizii pe orice alt cale, Uniunea Sovietic avea s-i trimit ea provizii, iar o astfel de actiune spuneau americanii ar fi echivalat cu interventia militar sovietic. Ar fi fost o lovitur dat prestigiului american. Indiferent cum, Armata a Treia trebuia salvat din situatia n care se gsea. Un nesfrsit schimb de apeluri telefonice a avut loc ntre Washington si Ierusalim americanii recurgnd uneori la un ton care nu putea fi descris ca apogeu al politete! , n timp ce Cabinetul israelian era ntrunit pentru o consultare urgent, n cele din urm, americanii si-au prezentat cererea mai mult sau mai putin sub forma unui ultimatum. Acesta s-a critalizat n cerinta ca noi s permitem trecerea prin liniile noastre a unui singur convoi care s duc Armatei a Treia echipament non-militar, hran si ap. Dac nu eram de acord cu aceast propunere ne-am fi gsit noi nsine ntr-o situatie de criz cu Statele Unite. Israelul a dat aprobarea ca o sut de autocamioane cu provizii s fie trimise din Cairo. De fapt acesta a fost sfrsitul blocadei Armatei a Treia, care a durat timp de trei zile (de la 23 la 26 octombrie). Dup acest singur" convoi, a venit un apel, de la presedintele Nixon nsusi, ca noi s permitem trecerea altor cincizeci de autocamioane cu provizii, ca un gest de bunvoint. Apoi a venit apelul su ca, atta vreme ct secretarul de stat Kissinger negocia n Egipt, Armata a Treia s fie aprovizionat n mod regulat. Dac lucrul acesta nu s-ar fi fcut, socotea presedintele, nu ar fi existat la Cairo atmosfera propice pentru convorbiri pe probleme infinit mai importante dect Armata a Treia. Pe vremea cnd Abba Eban fusese ambasadorul Israelului la Washington, el obisnuia s descrie relatiile israeliano-americane ca fiind foarte speciale". Ceea ce, n mod cert, erau. Izolarea disperatei Armate a Treia si frictiunea creat de situatia ei au servit la accelerarea procedurilor de ncheiere a rzboiului. Mai nti a venit decizia Consiliului de Securitate din 26 octombrie de imediat instituire a Fortei de Necesitate a Natiunilor Unite" si cerinta adresat secretarului general al ONU de a raporta n douzeci si patru de ore asupra msurilor luate n aceast privint". Israelul si Egiptul au fost de acord, iar americanii ne-au informat c ei si rusii au ajuns la solutia ca forta Natiunilor Unite s nu includ nici trupe americane si nici sovietice. Al doilea pas 1-a reprezentat acordul dintre Israel si Egipt pentru o ntlnire a ofiterilor lor

superiori. Scopul, asa cum era definit de ctre egipteni, era discutarea aspectelor militare ale ndeplinirii rezolutiilor 338 si 339 ale 502 Consiliului de Securitate", care cereau ncetarea focului. Israelul, n ce-1 privea, ntrezrea scopuri mult mai largi pentru aceste ntlniri, n orice caz, subiectele de discutat trebuiau n mod sigur s fie aprovizionrile pentru Armata a Treia si orasul Suez, schimbul de prizonieri si blocada tancurilor petroliere la Bab el-Mandeb, la intrarea n Marea Rosie. Al treilea pas a rezultat din mpotrivirea lesne de nteles a Israelului de a se vedea mpins, prin diferite solicitri", ntr-o situatie n care trebuia s triasc n plan politic de pe o zi pe alta si ssi fixeze scopurile pe o baz efemer. Drept urmare, Golda Meir a solicitat o ntlnire cu presedintele Statelor Unite, ca s analizeze problemele bilaterale, n principal livrrile de arme. Forta de Necesitate a ONU era comandat de generalul Siilasvuo, iar el a venit s m vad n ziua de 30 octombrie, nmnndu-mi urmtorul mesaj: Generalului Dayan: Secretarul general al Natiunilor Unite m-a instruit, n conformitate cu Rezolutiile 338, 339 si 340 ale Consiliului de Securitate, s cer ca fortele armate ale Israelului s-si readuc trupele la pozitiile ocupate de ele la ora 16,50 GMT n ziua de 22 octombrie 1973. Drept urmare, potrivit instructiunilor secretarului general, n calitatea mea de comandant interimar al UNEF, v fac aceast solicitare". Dup ce Uniunea Sovietic si Statele Unite esuaser n ncercarea de a ne face s ne retragem la liniile din 22 octombrie, nu credeam c cineva putea gndi n mod serios c noi aveam s o facem la aceast cerere a Natiunilor Unite. Dar, pe ct se prea, dac nu pe cmpul de btlie, atunci cel putin n cartotecile Consiliului de Securitate trebuia s fie ordine, n general, credeam c o puteam scoate la capt cu UNEF. Nu ne putea fi de mare ajutor, dar nu ne fcea nici ru. Convorbirile militare au avut loc la Kilometrul 101 de pe soseaua Cairo Suez, pe malul vestic al Canalului, delegatia israelian fiind condus de generalul maior Aaron lariv, iar cea egiptean de generalul maior Abdel Gamasi. n primele zile s-au ocupat de aranjamentele privind proviziile non-militare pentru Armata a Treia si schimbul de prizonieri de rzboi. Convorbirile mergeau greu, ns si-au ndeplinit functia lor imediat, iar n final aceste dou subiecte au fost rezolvate, n ceea ce priveste problemele mai esentiale, ns, cum erau fixarea liniilor de ncetare a focului (egiptenii cereau retragerea noastr la liniile din 22 octombrie) si ridicarea blocadei la Bab elMandeb, nu a fost fcut nici un progres. S-a dovedit c negociatorii militari nu erau nici autorizati si nici calificati s trateze aceste probleme importante. ntre timp, primul-ministru Meir s-a ntlnit cu presedintele Nixon si cu secretarul de stat Kissinger, n ziua de l noiembrie. Cltoria doamnei Meir la Washington a fost precedat de consultri febrile ntre noi, n scopul de a 503 ne fixa pozitia n ceea ce priveste diferitele probleme. Se spera ca la Washington primulTministru s contureze o propunere de aplanare a problemelor imediate presante cu Egiptul si ca Henry Kissinger s caute s asigure acordul egiptean. El trebuia s plece ntr-o serie de misiuni diplomatice, inclusiv la Cairo. Nu se poate spune c Washingtonul era entuziasmat de ideea vizitei pri-mului-ministru. Pozitia Goldei Meir era mai degrab una special. Ea era extrem de popular n Statele Unite, ndeosebi n rndul evreilor, n afar de aceasta, era cunoscut liderilor americani drept o personalitate puternic, tioas si sincer. Cnd ridica o problem, nu o fcea cu ocolisuri. Da sau nu, ea trebuia s aib un rspuns, fie acesta si de la presedintele Statelor Unite. ndeosebi n mprejurrile date, Washingtonul nu prea era ncntat ele perspectiva vizitei. Israelul avea revendicri serioase fat de Statele Unite. Dar Departamentul de Stat era profund angajat n

trei actiuni politice legate de Orientul Mijlociu, care nu erau calculate tocmai n asa fel nct s stimuleze sprijinirea Israelului. Aceste actiuni cutau s-i fac pe arabi s ridice embargoul lor petrolier mpotriva Statelor Unite; s ntreasc pozitia si influenta Americii n statele arabe, n primul rnd n Egipt si Arabia Saudit; si s gseasc n comun cu Uniunea Sovietic o solutie pentru conflictul israe-liano-arab. Doar cu putin vreme mai nainte, cnd Golda sondase terenul asupra posibilittii unei vizite Ia Washington, spre a discuta livrrile suplimentare de arme, rubrica satiric a unui ziar american sugera c presedintele Nixon le-a spus, fr ndoial, aghiotantilor si: ,,Dati-i armele pe care le doreste, dar tineti-o departe de Washington". Se spune c este un smbure de adevr n orice glum politic, n acest caz mi nchipui c este mai mult adevr dect glum. Convorbirile cu presedintele si cu Kissinger au fost extrem de dificile de data aceasta. Golda s-a ntors apoi n Israel, iar Kissinger a zburat la Cairo, ducnd cu el conditiile Israelului pentru un aranjament de separare a fortelor cu Egiptul. n Egipt lucrurile au mers, pe ct se pare, mai bine dect se prevzuse. Presedintele Anwar alSadat era de fapt dornic s ajung la un aranjament cu noi. Principalul motiv era situatia sa militar ntristtoare. Era improbabil ca el s salute ca binevenite o interventie militar ruseasc pe pmntul egiptean sau avioanele de transport ale American Air Force pe cerul Egiptului. Singurul lucru de care Sadat era sigur era c fortele sale nu puteau sparge asediul israelian. Purttorii si de cuvnt oficiali si, n consecint, presa egiptean, continuau s declare c fortele noastre de pe malul vestic al Canalului erau cele prinse n capcan. Dar comandantii armatei egiptene cunosteau adevrata 504 situatie. Ei erau constienti c, pentru a ne respinge sau izola, ale lor armate a Doua si a Treia trebuiau s fac jonctiunea si prin aceasta s lichideze capul nostru de pod. Dar ei nu aveau nici cea mai mic sans de a o face. Armata a Treia era izolat, n penurie de hran si ap si, mai presus de toate, lipsit de arme si munitie. Era, de asemenea, complet expus aviatiei noastre, deoarece bateriile sAM care i asiguraser acoperirea au fost fie distruse de trupele noastre, fie retrase. Ct priveste Armata a Doua egiptean, ea era puternic doar atta timp ct rmnea pe pozitiile sale fortificate, cu aprare antitanc si cu protectie aerian asigurat de o umbrel de baterii sAM. Dar orice ncercare de a se deplasa spre Sud, ca s fac legtura cu Armata a Treia, o expunea bombardamentelor aviatiei noastre si ambuscadei blindatelor noastre. Armata a Doua ar fi fost mturat, asa cum s-a ntmplat cu Brigada a 25-a egiptean mai nainte, n rzboi, cnd ea a pornit-o mpotriva capului nostru de pod, n efortul de a-1 distruge, pierznd cincizeci de tancuri, fr ca noi s fi pierdut mcar un singur tanc. Sadat ntelegea c realizrile sale n acest rzboi apartineau de-acum trecutului si c trebuia s-i pun capt, fie si cu costul concesiei si copromisului. Primul acord la care s-a ajuns ntre Israel si Egipt, prin medierea lui Henry Kissinger. a fost urmarea convorbirilor militare de la Kilometrul 101 si a fost semnat n ziua de 11 noiembrie 1973. El cuprindea sase articole si se ocupa numai de aprovizionrile Armatei a Treia si de schimbul de prizonieri. Patru zile mai nainte, n ziua de 7 noiembrie, adjunctul secretarului de stat, Joseph Sisco. membrii al echipei de mediere a J ui Kissinger, venise la Ierusalim de la Cairo, cu proiectul propus. El s-a ntlnit cu reprezentantii guvernului nostru si, dup o discutie de mai multe ore si introducerea anumitor modificri, am czut de acord s-1 acceptm, n ziua urmtoare, proiectul de acord, cu amendamentele respective, a fost nftisat Cabinetului si aprobat. El cuprindea doar chestiunile urgente. Problemele majore nu aveau s fie ridicate la ntlnirile ofiterilor de la Kilometrul 101, care continuau n acea vreme. De ele avea s se ocupe viitoarea conferint de

pace de la Geneva, sub genericul Dezangajarea fortelor", un nume nou pentru un subiect vechi. Trebuie s spun c mi se luase o povar de pe suflet. Cursul luat de convorbirile lariv-Gamasi de la Kilometrul 101 nu fusese pe placul meu. Mi se prea c eram pe cale s facem concesii vitale fr a primi n schimb ceva corespunztor si fr o reglementare convenabil si nu aveam posibilitatea c previn lucrul acesta. seful delegatiei noastre din acea vreme raporta direct primului-ministru. Punctele fundamentale erau aduse n fata Cabinetului pentru examinare si decizie, iar acolo nu prea aveam sprijin pentru propunerile mele. Eu sustineam ideea c trebuia s ne retragem de pe 505 malul vestic al Canalului, dar c trebuia s-o facem n cadrul unui acord politic care s asigure schimbarea esential si radical a situatiei: deschiderea navigatiei pe Canalul Suez, refacerea oraselor din lungul acestuia si limitarea fortelor armate de aici. Nu era ns posibil asigurarea realizrii acestor obiective n negocierile dintre lari v si Gamasi, fr medierea Statelor Unite si acceptarea responsabilittii, n pofida rezervelor mele ocazionale fat de dr. Kissinger si actiunile sale, nu treceam cu vederea realizrile lui. Egiptul dorea foarte mult ca noi s prsim Africa" si s ne ndeprtm de Canal si de aceea era momentul s ajungem la o reglementare militaropolitic cu aceast tar. Putea fi posibil s-o facem la Geneva, dar cu sigurant nu la Kilometrul 101. n toiul negocierilor noastre asupra acordului de dezangajare a fortelor cu Egiptul, n ziua de smbt l decembrie 1973, la ora 10,30 A.M., David Ben-Gurion a decedat n urma unei hemoragii cerebrale, l vizitasem cu dou zile mai nainte, dup ce mi telefonase medicul su ca s-mi spun n ce conditie se afla. n ultimele sale zile de viat era doar partial constient si si pierduse puterea de a vorbi. Am stat la patul su. Ochii i erau nchisi, gura nclestat, el prnd lipsit de griji si nfundat adnc n meditatie, ntr-adevr, trsturile sale exprimau o neobisnuit blndete si prea de un calm absolut. Prsea ntr-o stare de liniste lunga sa viat furtunoas. Pe cnd l priveam, m-am gndit c acum avea s fie jelit si slvit chiar de cei care 1-au defimat n ultimii si ani de viat, ncepnd cu actualii lideri ai Partidului Muncii, pe care el 1-a condus timp att de ndelungat si terminnd cu cel mai umil scrib de la ziarul partidului, Davar, care mult vreme a fost cunoscut drept ziarul lui Ben-Gurion". Ei aveau s ncerce s fac deosebirea ntre om si conductor, ntre Ben-Gurion si bengurionism", ntre brbatul pe care aveau s-1 numeasc cel mai mare dintre evrei, arhitectul statului, conductorul natiunii", si fiinta uman care uneori gresea, ntre anii si de triumf si anii si meschini. Distinctia este fals. El a luat decizii de geniu vizionar, a fcut si greseli, dar fenomenul istoric cunoscut cu numele de Ben-Gurion este un singur element. Omul si conductorul erau inseparabili. 506 35 CONVORBIRI LA WASHINGTON La nceputul lunii decembrie 1973, am fost programat s iau cuvntul la mai multe ntruniri din Statele Unite, organizate sub auspiciile United Jewish Appeal. Kissinger a fost informat despre viitoarea mea cltorie si, la propunerea sa, am nceput mai devreme cu cteva zile vizita mea, asa nct s m pot ntlni cu el si cu secretarul aprrii. Am avut o convorbire si cu vicepresedintele de atunci, Gerald Ford, Ia invitatia acestuia. Cu Kissinger am avut dou ntlniri, n ziua de 7 decembrie. Numai una a fost planificat, dar la sfrsitul acesteia el a propus s o relum dup-amiaz. mpreun cu mine, dimineata, au fost Zvi Zur, adjunctul meu la Ministerul Aprrii, Motta Gur, atasatul nostru militar la Washington si Simha Dinitz, ambasadorul nostru n Statele Unite. Kissinger era nsotit de Joseph Sisco si de doi aghiotant!.

Subiectul cu care s-a deschis convorbirea noastr de dimineat a fost livrarea de arme, iar la cea dinti mentionare a termenului Kissinger a si srit cu ntrebarea, pe jumtate n glum, dac nu cumva guvernul israelian avea s-i taie ambasadorului nostru salariul n cazul n care acesta nu ridica problema armelor de cel putin zece ori pe zi! Zur a explicat c n evaluarea cantittilor de arme primite de arabi trebuiau luate n calcul nu numai transporturile aeriene, ci si cele maritime. Totalul cantittii trimise arabilor de ctre Uniunea Sovietic se ridica la mai mult de 300 000 de tone, pe cnd noi primisem de la Statele Unite mai putin dect o treime din aceast cantitate. Eu am expus apoi cifrele, n comparatie cu avioanele obtinute de noi din America, arabii primiser mai bine de 350 de avioane: 200 de la trile Europei de Est si mai bine de 150 de la statele arabe, n ceea ce priveste blindatele, arabii primiser 1550 de tancuri doar de la Europa de Est, iar mpreun cu livrrile din partea statelor arabe si-au asigurat un total de cteva ori mai mare dect cele 2500 de tancuri pierdute n rzboi. Pe cnd vorbeam despre ajutorul primit de arabi de la alte tri, am simtit o atmosfer de disconfort, de surpriz sau de nencredere nu puteam 507 preciza, n Siria noi am luptat mpotriva unor tancuri cu echipaje cubaneze, iar n Egipt, doar cu o zi n urm, am dobort un avion cu pilot din Coreea de Nord. Noi aveam efective limitate, iar capacitatea noastr de a absorbi avioane si tancuri era, drept urmare, restrns. Dar cu att mai corect era ca America s ne livreze cantittile pe care eram capabili s le echipm. Cerusem transportoare blindate, de exemplu, si nu primisem dect aproximativ a opta parte din numrul cerut. Lucru care era adevrat si despre alte tipuri de arme si de echipament. Numrul de rachete sol aer Hawk posedate de noi era o mic fractiune din cantitatea de rachete sAM posedat de arabi. Am cerut s ni se permit s comandm un mai mare numr de avioane direct de la fabrici, nainte de rzboi, noi a trebuit s argumentm n legtur cu fiecare avion Phantom" n parte, iar atunci cnd, n timpul rzboiului, trebuinta noastr de avioane era disperat, am fost informati c nu existau avioane disponibile. Era bine s le pregtim din timp. , Kissinger a expus pozitia adoptat de administratia Statelor Unite si motivatia acesteia. La sfrsit mi s-a spus c unele din solicitrile noastre aveau s fie admise, iar celelalte trebuiau studiate. Cel de al doilea subiect al discutiei noastre s-a referit la reglementrile cu Egiptul si s-a axat n principal pe problema Canalului Suez. Pozitia definitiv a Statelor Unite era aceea de a prefera un Canal deschis n cadrul unei reglementri israeliano-egiptene chiar dac aceasta nsemna ca avea s fie utilizat de rusi , mai degrab dect un Canal nchis si continuarea conflictului. Iam spus lui Kissinger c a existat un moment n care aproape c pierdusem contactul fizic cu Canalul, dar c acum controlul nostru asupra acestuia era chiar mai mare dect fusese n trecut. Egiptenii cereau ca noi s ne retragem de acolo, iar eu am dorit s-i fac cunoscut lui Kissinger opinia mea personal (care avea aprobarea primului-ministru) n ceea ce privea reglementarea egip-teano-israelian. Retragerea noastr de la Canal ar fi fost cea mai mare concesie fcut de noi, iar lucrul acesta ni s-a cerut chiar din faza de debut a negocierilor. Ni se oferea n schimb ceva cu totul nesatisfctor: o ncetare a focului temporar. Orice retragere aditional pe care noi am fi putut so facem n viitor avea s fie mult mai putin important pentru Egipt, n timp ce noi doream n schimb ceva de o important mult mai mare: un acord de pace. Din propunerile Egiptului fcute la Kilometrul 101 era evident c ni se cerea s dm acum maximum si s primim minimum. De aceea, am spus, dac era s ne retragem 6-10 mile Est de Canal, deplasarea trebuia fcut n cadrul unui acord care s ne asigure de terminarea ostilittilor, n lumina acestei solutii

fundamentale puteau fi ntreprinse angajamente formale ct si actiuni practice: deschiderea 508 Canalului pentru navigatie si refacerea si recolonizarea civil a oraselor de la Canal. Ct priveste structura topografic a reglementrii, socoteam c trebuia s existe o fsie care s separe cele dou prti, o zon-tampon care s se afle sub controlul fortelor ONU. Dup prerea mea, Statele Unite aveau, de asemenea, de jucat un rol activ n acord, ndeosebi n problema strmtorii Bab el-Mandeb, care era o cale maritim international utilizat si de tancurile noastre petroliere. Revenea Statelor Unite s garanteze libertatea de navigatie prin aceste strmtori si sttea n puterea americanilor s contracareze posibila opozitie a unei perechi de fregate egiptene! Strmtorile Bab el-Mandeb, Poarta Lacrimilor, se situeaz la captul sudic al Mrii Rosii, care se ngusteaz n acest punct pn la ltimea de douzeci si dou de mile. Strmtorile sunt mrginite la Est de Republica Democratic Popular a Yemenului, la extremitatea Peninsulei Arabice, iar la Vest de coasta Africii, n centrul strmtorilor se situeaz insula Perim, controlat de Yemen. Pasajul dintre insula Perim si coasta Yemenului este virtual non-navi-gabil, iar navigatia se face n principal prin canalul de saisprezece mile si jumtate dintre Perim si coasta african. Nu pot spune c ideile mele 1-au entuziasmat pe Kissinger. Pe unele le-a respins, iar fat de altele a manifestat rezerv. Fapt destul de curios, exitau unele domenii n care i lipsea cunoasterea de specialitate. n ceea ce priveste Strmtorile Bab el-Mandeb, era clar pentru mine c fie si dac prezenta n zon a unui portavion putea influenta situatia si, ntr-adevr, a influentat-o , Statele Unite nu aveau s fie garantul permanent al liberttii de navigatie. Statele Unite nu erau jandarmul lumii. Interpretarea dat de mine pozitiei exprimate de Kissinger era c America ar fi mers la rzboi dac o cerea interesele Statelor Unite si nu n virtutea unui principiu international ca libertatea de navigatie. Dovada clar cu privire la aceast pozitie erau explicatiile cerute de Congres dup ce presedintele Nixon a pus fortele Statelor Unite n alert, n luna octombrie, cnd rusii amenintau s trimit trupe la Cairo. Oricum, socoteam c nu prea erau sanse ca Egiptul s accepte solicitarea noastr de a pune capt strii de beligerant. Egiptenii struiau ca noi s evacum cea mai mare parte din Sinai chiar nainte de faza ncheierii pcii si era improbabil ca ei s se oblige la non-beligerant n acest stadiu. Mai mult, n noiembrie, lariv i-a spus lui Gamasi, la Kilometrul 101, c noi eram gata s ne retragem de la Canal n cadrul strict al unui acord de reducere a fortelor, iar el nu pusese nici o conditie politic pentru egipteni. I-am spus lui Kissinger c dac Egiptul nu accepta termenii nostri politici, noi trebuia s rmnem pe pozitiile militare actuale si c, n cele din urm, 509 Egiptul avea s accepte reglementarea pe care acum o respingea. Am spus aceasta chiar dac stiam c nu numai Egiptul era interesat ntr-o reglementare imediat. America era si ea interesat, n scopul de a se pune un capt isteriei din Europa n privinta petrolului. stiam, de asemenea, c dac noi insistam n trgnarea pentru un alt an a lucrurilor, pozitia Israelului fat de Statele Unite ar fi fost departe de a fi roz. I-am nmnat lui Kissinger harta pe care o adusesem, pe care era marcat propunerea noastr de a ne retrage o jumtate de mil de la liniile ncetrii focului, concomitent cu fortele egiptene. Aceast propunere a fost formulat la initiativa generalului Siilasvuo, care considera c acesta era primul pas fcut n dezangajarea fortelor" ambelor prti. Nu credeam c exista o sans ct de mic de a fi acceptat de ctre egipteni. n pofida serioaselor rezerve exprimate de Kissinger cu privire la unele dintre propunerile mele,

mi s-a prut c am reusit s scot n evident cel putin un lucru: c problema era complex si c impunea o studiere meticuloas. Am aranjat s continum discutia dup ce el i va fi ascultat pe egipteni. In ziua de 12 decembrie avea s zboare la Cairo si avea s fie la Ierusalim n ziua de 16 decembrie. Dou zile mai trziu, duminic 9 decembrie, 1-am ntlnit pe secretarul Aprrii, James Schlesinger. ntlnirea a fost neasteptat si pentru ea a trebuit s revin la Washington de la New York, unde am luat cuvntul la o ntrunire, smbt noaptea, ntre cele dou ntlniri cu Kissinger, de vineri, am luat prnzul cu adjunctul secretarului Aprrii, William Clements. Schlesinger era peste hotare n acel moment si de aceea mi s-a spus c, prin urmare, m puteam consulta cu Clements n problema armelor. si am fcut-o. Am nteles c Statele Unite, slav Domnului, nu duceau lips de arme. Chestiunea era pur politic. Nu primeam arme din cauz c politica Statelor Unite era s nu ni se dea. De la prnz m-am dus la cea de a doua ntlnire cu Kissinger si i-am dat un raport cu privire la convorbirea avut la Pentagon, mpreun cu complimentele personale din partea lui Clements. Cnd m-am ntors la hotel, am fost informat c Schlesinger avea s se ntoarc din Europa a doua zi si, desi era neobisnuit pentru el s apar la Pentagon duminica, mi-a propus s ne ntlnim la ora zece dimineata n cabinetul su. Discutia cu Schlesinger a fost neconcludent, ns plcut. Nu-1 ntlnisem mai nainte, nalt, relaxat, cultivat, vorbea putin, dar ceea ce spunea era clar si de tinut. I-am vorbit despre cererile noastre privind armele, despre promisiunile de nlocuire care nu fuseser ndeplinite si despre uriasa prpastie ce se csca 510 ntre arsenalul nostru si acela al arabilor. I-am vorbit, de asemenea, despre faptul c aveam impresia c oprelistea era politic. I-am cerut s-mi spun care dintre articolele cerute de noi puteau fi primite si care nu. M-am ntors apoi la problema de a face comenzi direct la fabric. Iam artat c Israelul era singura tar din lume creia nu i se permitea s comande avioane sau tancuri la uzine. Libia putea s cumpere tot ce dorea din Franta si orice alt stat arab putea cumpra arme din Est sau din Vest, cu grmezile lor de dolari uriase. Numai noi, chiar cnd aveam bani, nu puteam cumpra ceea ce ne trebuia. Statele Unite erau singura tar gata s ne vnd avioane, dar chiar si aici nu ni se permitea s comandm mai mult de dou sau trei pe lun. I-am artat din nou lista solicitrilor noastre. El a ascultat, ns nu a promis nimic. Ctre sfrsitul convorbirii m-a ntrebat asupra situatiei militare de pe fronturile din Nordul si Sudul Israelului si asupra perspectivelor de pace. I-am spus c adncimea capului nostru de pod de pe frontul egiptean era de fapt doar ceva mai mare de sase mile, dar c nu ne temeam deloc c putea fi tiat. Egiptenii nu aveau nici o sans s o fac, iar noi puteam continua s stm luni n sir pe teritoriul din Vestul Canalului. Nu exista nici un alt Ioc pentru care noi s fi cptat un pret politic mai ridicat. Ct priveste aranjamentul de pace cu Egiptul, m temeam ca Egiptul s nu conditioneze reglementarea final dintre noi de ajungerea la o reglementare cu Siria si Iordania. Era adevrat c Egiptul dorea s pun capt rzboiului si c spera ca noi s ne retragem mai nti saizeci de mile n interiorul Sinaiului. Dar cnd s-ar fi ajuns Ia negocierea reglementrii finale, Sadat ar fi insistat asupra rezolvrii cu precdere a problemei refugiatilor palestinieni si a problemei Ierusalimului. ntlnirea mea cu vicepresedintele Gerald Ford a avut loc n dimineata precedent, prima sa zi de lucru mi s-a spus n noua sa functie. Atmosfera a fost extrem de agreabil, domnul Ford fiind sincer si deschis. El a pus o multime de ntrebri, toate scurte, sistematice si la obiect. I-am vorbit pe scurt despre armele sovietice cu care avusesem de-a face, despre armele primite de la

Statele Unite si despre ce s-ar fi ntmplat dac aceste arme nu ne-ar fi fost trimise. Am fi scos-o la capt am spus , am fi rezistat cu fermitate, dar rzboiul ar fi fost mai greu si pierderile noastre mai mari. Am pomenit si de ntlnirea mea cu Clements. Ford a fost darnic cu laudele la adresa lui Kissinger si a spus c americanii aveau ncredere n el. Cnd a vorbit de perspectivele pcii, a subliniat c Statele Unite ajutau Israelul si aveau s continue s-o fac, dar a subliniat el dorim s v ajutm n asa fel nct s ajungeti la pace". Chiar si atunci cnd am discutat despre mprumutul a 2,2 miliarde de dolari si despre ajutorul pentru Israel luat n considerare, el a socotit c Congresul le va aproba cu o majoritate categoric. Dar a artat, 511 pregnant, c acestea erau privite drept o investitie n pace si nu n reluarea rzboiului. Intentia sa era n mod clar aceea de a ne face s ntelegem c ajutorul american ne era dat n ipoteza c, n ceea ce ne priveste, vom face totul ca s ajungem la un acord cu arabii. La sfrsitul ntlnirii, el si-a exprimat din nou speranta c Kissinger, care ne-a scos din Vietnam", va avea succes n eforturile sale actuale de a asigura o reglementare n Orientul Mijlociul. I-am spus c aveam s ne ntlnim din nou cu Kissinger, n ziua de 16 decembrie, n Israel. El avea s vin la noi de la Cairo, cu punctele de vedere ale Egiptului. Eu speram s gsim calea spre pace si ca rzboiul s nu fie reluat. ntlnirea nu a dus la rezultate tangibile, ceea ce nici nu ne asteptasem. Cu toate acestea, am plecat din cabinetul vicepresedintelui Gerald Ford cu un sentiment plcut. Avusesem o convocare deschis, onest si sincer, cum se si cdea pentru acea zi de smbt, sabatul evreiesc. A doua zi, direct de Ia ntlnirea mea cu Schlesinger, am urcat la bordul unui avion El Al" cu destinatia Israel. Acesta transporta echipament si zbura direct de la Washington la Tel Aviv. Am cercetat minutios mesajele guvernului, am nghitit un somnifer si un whisky dublu si m-am trezit deasupra Europei. Cteva ore mai trziu, n dimineata zilei de 10 decembrie, am sosit n Israel si m-am dus direct la Ierusalim ca s-i raportez primului-ministru. Dup ce am adugat detalii la rapoartele mele telegrafiate asupra convorbirilor, care i fuseser trimise de la Washington, i-am vorbit Goldei Meir despre perspectivele noastre de a primi alte arme si despre stadiul urmtor n negocierile noastre cu Egiptul. Ct priveste primul subiect, i-am spus primului-ministru c era probabil s facem fat considerabilei dificultti n care ne aflam, fiindu-ne asigurate toate armele si echipamentul de care aveam nevoie. Ct priveste cel de al doilea subiect, avea s ne-o spun Kisssinger, care trebuia s soseasc n cteva zile, aducnd cu el reactia Egiptului la propunerile noastre. I-am vorbit Goldei despre popularitatea propunerii lui lariv, fcut egiptenilor la Kilometrul 101, n ziua de 22 noiembrie si c, pe ct se prea, aceasta fusese salutat de rusi. Dar am specificat din nou obiectiile mele referitoare la oferta lui lariv. Aceasta vorbea doar de o reglementare pentru 3 pn la 6 luni. si ce avea ea s ne aduc? Nu era nici o nevoie s ne pripim. Trebuia s avem rbdare, s rmnem pe malul vestic al Canalului si cu nici un pret s nu evacum Zona Canalului n cadrul unui acord militar lipsit de elemente politice. Mai mult, era esential ca Statele Unite s se implice n negocieri, asa nct s aib responsabilitatea lor pentru implementarea celor stabilite. Noi puteam avea deosebiri de opinie cu Statele Unite, de vreme ce 512 ele doreau s grbeasc reglementarea de dezangajare a fortelor n speranta c aceasta le va ajuta s primeasc petrol de la Arabia Saudit. Am raportat, de asemenea, att la Cabinet, ct si la ministerul de externe si la Comisia pentru securitate a Knessetului, care au dorit s afle prerile mele cu privire la atitudinea guvernului

Statelor Unite fat de Israel. Am spus c americanii doreau s ncercm s facem totul spre a ajunge la un acord cu arabii. Nerbdarea lor de a vedea c se pune capt conflictului din Orientul Mijlociu, chiar si cu pretul unor concesii pline de consecinte pentru Israel, a fost exacerbat de criza energiei, de dorinta lor de a ajunge la o ntelegere cu Uniunea Sovietic si de amara lor experient privind rzboiul din Vietnam. Pentru ei era mai bine ca Kissinger, mpreun cu rusii, s conduc convorbirile de pace la Geneva, dect ca noi s distrugem sau s nvingem Armata a Doua sau a Treia egiptean. sansa pentru o solutie ei n-o vedeau ntr-o nou lovitur militar dat de noi egiptenilor. Am mai spus, n fata Cabinetului, c n-am simtit la Wasshington nici o tendint de a ne presa s facem concesii n problemele noastre vitale. Mi s-a explicat, desi n mod indirect, c americanii nu ne cereau s ne abandonm interesele fundamentale, dar c se asteptau s avansm n directia pcii. Putea veni timpul cnd ei s exercite o adevrat presiune, dar deocamdat nu credeam c vor ncerca s ne forteze s ne abandonm pozitia prin oprirea deliberat a livrrilor de arme. Ei ne zoreau la compromis, dar nu aveau s ne trdeze. Niciodat americanii nu ne-au cerut s ne retragem la liniile din 22 octombrie; si nici n-am auzit c dac noi nu vom face lucrul acesta, arabii vor relua ostilittile. Lucrul acesta era adevrat si cu privire Ia Bab el-Mandeb, Egiptenii aveau acolo dou fregate. Dar noi eram cei care am oprit tancurile noastre petroliere; Kissinger n-a cerut lucrul acesta. Am spus Cabinetului c Kissinger trebuia creditat nu numai n privinta eforturilor sale intense si eficiente de mediere ntre arabi si Israel, ci si n privinta viziunii lui realiste. Ct priveste trecerea prin Strmtorile Bab el-Mandeb, din momentul n care se ajungea la un acord cu Egiptul asupra dezangajrii, se putea presupune c egiptenii nu vor opri trecerea vaselor noastre. Mai mult, un portavion american continua s se afle n apele Bab el-Mandebului, n timp ce avioanele sale Phantom" se roteau din cnd n cnd deasupra vaselor noastre si deasupra fregatelor egiptene ancorate acolo. Aluzia era de ajuns. La patru zile dup ntoarcerea mea de la Washington, Kissinger a sosit n Israel, dup ce vizitase Algeria, Egiptul, Arabia Saudit, Iordania si Siria. Principalul su scop, desigur, era acela de a asigura anularea boicotului petro513 lului mpotriva Statelor Unite. Dar aceast problem era acum legat si de negocierile noastre cu Egiptul si Siria. El si-a petrecut mai multe ore din prima zi a vizitei la Ierusalim cu primul-ministru, iar a doua zi s-a ntlnit cu echipa de negociere israelian-Golda Meir, Allon, Eban si eu. Au fost prezenti si seful statului-major, lariv si Dinitz. Kissinger era nsotit de adjunctul su Joseph Sisco, de doi alti oficiali ai Departamentului de Stat si de ambasadorul Kenneth Keating. ntlnirea a nceput dimineata si a continuat pn dup miezul noptii, n primul rnd noi am ridicat eterna problem a armelor americane, dup care am atacat problemele negocierilor cu arabii. Nimic nou nu a iesit din discutia asupra livrrilor de arme, cu exceptia a ceva mai mult cazn. Aceasta a fost cauzat mai putin de rspunsul practic la cererile noastre ct de metoda meschin de transport. De exemplu, n cele din urm am reusit s cumprm pusti din Statele Unite, dar acum doream s le primim repede. Pentagonul, ns, insista ca ele s fie transportate cu vaporul, nu cu avionul, spre a se evita impresia c America expedia arme Israelului ntr-un ritm de urgent. Argumentele noastre c tipul de transport utilizat n acest scop ne privea pe noi au fost nlturate. Problema a fost rezolvat pn la urm, dar ne-a lsat un gust neplcut: nssi ideea c noi trebuia s ne interzicem transportarea cu avionul a unor arme att de elementare ca pustile doar pentru c arabilor nu avea s le plac lucrul acesta! Analiza noastr privind negocierile cu Siria a fost consacrat n ntregime problemei schimbului

de prizonieri. Pn acum sirienii refuzaser s ne dea lista prizonierilor pe care i detineau si nu permiseser Crucii Rosii s-i viziteze. Aceast atitudine ne-a cauzat mare neliniste si mnie. Desigur c era exclus s ne asezm cu ei la masa de negocieri, la Geneva, nainte ca aceast obligatie elementar s fie ndeplinit. Era, de asemenea, cerinta primordial a Conventiei de la Geneva asupra prizonierilor de rzboi, semnat si de Siria. Presedintele Hafez al-Assad al Siriei utiliza prizonierii nostri ca pe o prghie cu care ncerca s dobndeasc la negocieri concesii teritoriale, iar ceea ce afla el din pres despre profunda ngrijorare a publicului israelian n privinta prizonierilor trebuie s-i fi dat motive s cread c va avea succes. Discutarea acestei probleme cu Kissinger a fost neconcludent. El ar fi trebuit s gseasc o cale de a-1 convinge pe Assad s transmit lista prizonierilor si s permit vizitarea din partea Crucii Rosii nainte ca noi s ncepem convorbirile cu Siria. Assad era foarte ncptnat, iar scopul su real, chiar dac nu o spunea explicit, era s distrug Israelul. Egiptul a constituit tema principal a convorbirii noastre cu Kissinger. La Washington, eu subliniasem necesitatea noastr de a fi siguri c dezangajarea 514 fortelor avea s duc la terminarea ostilittilor. Am aflat acum c, la semnarea acordului de dezangajare, Sadat avea s demobilizeze o parte din armata sa si, de asemenea, avea s nceap activitatea pregtitoare privind deschiderea Canalului Suez si refacerea oraselor Canalului. Sadat dorea s recstige pmntul egiptean si s restaureze onoarea armatei sale. Asa cum s-a relatat la vremea aceea, propunerea cu care Kissinger venise de la Cairo si care, n principiu, era bazat pe sugestiile noastre, cerea crearea a trei zone la Est de Canal: egiptean, a Natiunilor Unite si israelian. Fortele egiptene si israeliene din zonele respective trebuiau s fie limitate att ca efectiv de trupe ct si ca armament. Cele trei zone laolalt trebuiau s se extind de la Canal la o linie situat la douzeci de mile Est de Canal. Limita sudic nu era specificat. Egiptul dorea ca fortele noastre s fie stationate la Est de trectorile strategice Mitla si Gidi, n timp ce intrarea vestic n trectori urma s se afle sub controlul UNEF. Privitor la dimensiunea fortei din fiecare zon, s-a spus c Sadat mentionase mrimea de dou divizii, cu un efectiv de 24 000 de oameni si 200 tancuri. Pe ct se prea, czuse, de asemenea, de acord s nu introduc baterii de rachete solaer la Est de Canal, dar nu era pregtit s accepte vreo limitare a fortelor sale pe malul vestic. Dup ce au fost clarificate diferite detalii, discutia s-a restrns la spinoasa problem a retragerii noastre si la ce aveam s obtinem n schimb. Acordul propus era acela de dezangajare a fortelor, dar acesta nsemna mai mult o retragere unilateral a Israelului. Doar noi trebuia s fim mpinsi ndrt, att de pe malul vestic al Canalului ct si din pozitiile ocupate de mult pe malul estic. Situatia noastr militar ar fi slbit, n consecint, fr ca arabii s fie totusi satisfcuti, deoarece ei doreau s ne retragem la liniile de dinainte de 1967, iar ei aveau mult sprijin pentru aceast cerere, dincolo de lumea arab. Ce am fi cstigat apoi din retragerea noastr? ntr-adevr, o dat ce ne retrgeam, nu ne-ar fi amenintat arabii din nou cu boicotul petrolier? S-ar fi fcut noi presiuni asupra noastr s ne tot retragem si am fi ajuns n cea mai rea situatie din punct de vedere militar si politic. Rspunsul la aceste ntrebri era c noi nu aveam nimic de pierdut. Fortele noastre militare puteau s nu fie ntr-o capcan militar, dar ele erau ntr-o capcan politic. Egiptenii nu aveau s se mpace cu prezenta noastr la Vest de Canal, iar dac se relua rzboiul, ntreaga lume, inclusiv Statele Unite, avea s fie mpotriva noastr. Lumea era interesat de petrol, nu de dreptate si dorea ca statele arabe productoare de petrol s ridice embargoul impus natiunilor consumatoare tocmai ca s le forteze s adopte o pozitie antiisraeli-an. Dar chiar si cei care erau

de acord cu aceast analiz a pozitiei Israelului 515 fat de cererile arabe si a suportului mondial pe care acestea l comandau, nu se puteau opri la aceasta, ntruct ntrebarea esential era n realitate cum vor sfrsi toate acestea?" La aceast ntrebare nu exista rspuns satisfctor, dar lucrul cel mai ru care se putea ntmpla n sase luni avea n mod cert s se ntmple imediat dac nu se ajungea la nici un acord. Scopul nostru politic strategic trebuia s fie acum potolirea panicii si isteriei care cuprinseser guvernele Europei si unor tri ca Japonia, care se aflau sub presiunea boicotului petrolier. Multe dintre aceste guverne doreau s demonstreze propriului popor ct de active erau n protejarea intereselor lor, exercitnd presiuni asupra Israelului. Nu se poate spune c aceste rspunsuri au fost convingtoare pentru toti. Pentru unii, concepte ca a cstiga timp si domolirea panicii strnite de criza petrolului erau o ofert politic acceptabil. Altii doreau ca lucrurile s fie clare si tangibile. Ce s-ar fi cstigat cu timpul? De ce s ne fi asteptat ca lumea s-si schimbe n sase luni atitudinea fat de noi? Era evident c Statele Unite sperau s pun capt boicotului petrolier n cadrul acordurilor dintre Israel si egipteni si sirieni. Sfrsitul boicotului era important si pentru noi, dar nu acesta era obiectivul-cheie. Petrolul nu era problema dintre Israel si arabi. De fiecare dat cnd cineva mentiona c lumea dorea ca noi s ne rentoarcem la granitele de dinainte de 1967, cte unul aduga rectificarea: Lumea doreste petrol". Lumea, probabil, dorea si una si cealalt. Chestiunea cum vor sfrsi toate acestea?" mi-a adus n minte mprejurarea n care am auzit-o pentru prima oar. A fost la New York, pe cnd eu cuvntam la o ntrunire a evreilor, pe tema chemrii din Isaia 44:2: Nu te teme de nimic, slujitorul meu lacov"50. Dup cuvntare, mi s-au pus ntrebri din rndul asculttorilor si primul care s-a ridicat a fost un brbat n vrst, care a ntrebat pur si simplu: Domnule ministru al Aprrii, unde vor sfrsi toate acestea?" El a spus aceasta n idis sl oarecum ntreaga durere a veacurilor de suferint evreiasc a fost exprimat n cele cinci cuvinte: Vos vet sein der sof? " n convorbirile cu Kissinger, am nteles c singura solutie n consonant cu acel nu te teme de nimic, lacobe" al lui Isaia era s m ntorc la vechea mea propunere cu privire la un acord provizoriu, un plan pe care l naintasem, fr succes, dup Rzboiul de sase Zile. Am explicat acum c, n timp ce Golda avea dreptate s spun c ceea ce se numea dezangajare era de fapt o retragere unilateral a fortelor noastre, ceea ce ne era necesar n schimb nu era o retragere n paralel a egiptenilor, ci un acord. Un astfel de acord trebuia s contin trei prevederi esentiale: 516 Dezangajarea trebuia efectuat n cadrul unui pact israeliano-egiptean de non-beligerant. Retragerea noastr nu trebuia exploatat de egipteni ca s-si ntreasc fortele pe linia frontului: tancurile lor nu trebuia s le nlocuiasc pe ale noastre. Zona trebuia readus la normal. Aceasta nsemna recldirea oraselor de la Canalul Suez; rentoarcerea populatiei civile n zona Canalului; reluarea activittilor industriale, cum ar fi rafinarea petrolului si operatiunile de transport de petrol prin conducte de la Golful Suez; si o reducere semnificativ a dimensiunilor armatei egiptene. Aceste actiuni ar fi avut urmri mai importante dect garantiile formale privind sfrsitul rzboiului, deoarece ele reprezentau nu simple obligatii verbale, ci implementarea practic a modelului vietii pasnice, un model care era incompatibil cu continuarea ostilittilor. Acestea erau propunerile pe care le-am ventilat ani de-a rndul, iar acum poate c era timpul ca ele s fie puse n aplicare. Noi nu doream deloc s rmnem pe teritoriul de la Vest de Canal. Ct priveste malul estic, eu, cel putin, nc de mult am socotit c trebuia s ne ndeprtm de Canal,

dar numai n cadrul unui acord provizoriu. Nimic din ce am spus nu era nou pentru israelienii prezenti. Nici pentru Kissinger nu era ceva nou, pentru c i vorbisem despre acestea la Washington, n sptmna precedent. El reactionase atunci cu uimire. Acum a dat din cap n semn de aprobare, ntre timp, n stilul pragmatic al Departamentului de Stat, el nu sttuse nici n Statele Unite cu minile n sn si chiar testase propunerea si cu Sadat, la Cairo, si n-o gsise imposibil de aplicat. Am fost fericit s aud aceast veste de la Kissinger. Calea ctre un acord avea s fie nc lung, dar nu era blocat. Nu credeam c Egiptul ar fi fost gata s ajung la un acord final cu noi chiar dac ne ntorceam la frontiera de dinainte de 1967 fr Siria, Iordania si palestinieni, ns consideram c cheia reglementrii cu fiecare stat arab, si ndeosebi cu Egiptul, era crearea de conditii care s reduc motivatia arab pentru rzboi si s promoveze normalizarea vietii, n ceea ce priveste Egiptul, propunerea era aplicabil n Zona Canalului, ns nu n aceeasi msur n partea estic a Sinaiului. Cci, pe de o parte, egiptenii ntelegeau importanta acestuia pentru noi si neimportanta acestuia pentru ei, cu exceptia scopului negativ de blocare a navigatiei noastre la sarm el-seik, la intrarea n Golful Aqaba. Pe de alt parte, de vreme ce ei nu erau dispusi s ajung la un acord final cu noi atta timp ct conflictul nostru cu Siria, Iordania si palestinienii rmnea nerezolvat, prezenta noastr n Sinaiul estic nu era tulburtoare, deoarece ei, mpreun cu celelalte state arabe, puteau continua s mentin o situatie de non-pace cel putin. Presedin517 tele Sadat, ca si predecesorul su, avea s se fac din timp n timp ecoul sloganului c si pentru el problema palestinian era esenta problemei si c Ierusalimul avea prioritate fat de Sinai. Lsarea portiunii estice a Sinaiului n minile noastre si continuarea strii de beligerant, desi nu de rzboi activ, rezolvau partea practic a problemei: asigurarea pentru Egipt a ceea ce era partea cea mai important a Sinaiului si ntretinerea vorbriei goale n privinta laturii simbolice. n ziua de 21 decembrie a avut loc, la Geneva, deschiderea ceremonioas a Conferintei de Pace, care apoi a fost amnat. Dou zile mai trziu, cnd delegatia noastr militar trebuia s plece n Elvetia, i-am cerut colonelului Dov Sion s m vad si i-am spus c mi asumam ceea ce seful statului-major i si spusese cu privire la conferint. Generalul maior Mordehai (Motta) Gur, care pe atunci era atasatul nostru militar la Washington, avea s conduc aceast delegatie la convorbirile de pace, iar Sion avea s-i fie adjunct. I-am nmnat deciziile relevante ale guvernului, precum si propriile mele instructiuni. Dov Sion l nsotise pe Aaron lariv la convorbirile de la Kilometrul 101 si cunostea subiectul, n pofida simpatiei mele pentru dnsul, a naltei mele consideratii pentru inteligenta sa si a relatiei noastre informate el era ginerele meu, sotul fiicei mele lael , mi-am dat osteneala s-i definesc ct se poate de explicit autoritatea delegatiei. Avusesem experienta amar a convorbirilor de la Kilometrul 101, unde reprezentantilor nostri le erau date directive generale si vagi, nefiind clar n fata cui erau ei n mod direct responsabili. I-am spus lui Dov Sion c delegatia sa avea autoritatea s prezinte doar propunerile noastre oficiale. Dac erau ntrebati de propuneri neoficiale, trebuiau s rspund c nu exista nici una. (La Kilometrul 101 s-au ridicat probleme c urmare a propunerilor neoficiale ale lui lariv). Kissinger si ministrul de externe sovietic Gromko deja prsiser Geneva, ntorcndu-se la Washington, respectiv la Moscova, iar delegatia noastr militar avea s macine timpul n zadar pn la alegerile generale din Israel, din ziua de 31 decembrie. Am subliniat c ei erau rspunztori doar fat de mine si nu fat de primul-ministru sau fat de seful statului-major. Ei puteau trimite rapoarte oricui le-ar fi cerut-o primului ministru, sefului statului-major si

ministrului de externe , dar instructiuni aveau s primeasc exclusiv de la mine. Aveam s stim cine va conduce noul guvern doar dup alegeri. Dac Golda Meir continua s fie prim-ministru, nu stiam dac dorea ca eu s mai fiu ministrul aprrii. Dar oricine ar fi fost, eu sau oricine altul, viitorul ministru al aprrii avea s sustin mai departe convorbirile cu americanii cu privire la acordul propus de dezangajare a fortelor. Ambasadorul nostru 518 la Washington trebuia s afle de la Kissinger cnd putea el s confere din nou cu noi. ntlnirea cu Kissinger a fost stabilit pentru ziua de 4 ianuarie 1974, la Washington. Pregtinduse pentru aceasta, Golda Meir s-a ntlnit n prealabil cu un grup de cinci ministri, la care s-a alturat seful statului-major. La solicitarea ei, am prezentat oferta. Aceasta continea mai multe prevederi. Patru erau militare si priveau desfsurarea de forte, limitarea de forte, programul implementrii noii desfsurri si bugetul necesar fortificrii si asigurrii serviciilor, cum erau drumurile de acces, pentru noile linii. Celelate prevederi se raportau la trei domenii. Primul, aparatul propus-pentru supravegherea acordului: observatori ONU si alte msuri. Al doilea, probleme non-militare care trebuiau incluse n acord: ncetarea ostilittilor, restaurarea civil a Zonei Canalului, libertatea navigatiei prin Strmtorile Bab el-Mandeb, reducerea efectivului trupelor egiptene si israeliene si reluarea navigatiei pe Canalul Suez, inclusiv pentru cargourile israeliene. Al treilea, un acord ntre Israel si Statele Unite, care s contin puncte de interes bilateral, cum ar fi livrrile de arme si ajutorul economic, precum si probleme care afectau n mod direct Israelul si Egiptul, n care America era implicat ca tert parte. Aceasta din urm trebuia s includ garantii cu privire la libertatea navigatiei prin Strmtorile Bab el-Mandeb si alte probleme asupra crora Egiptul trebuia s-si ia angajamente fat de Statele Unite si nu fat de noi. Dezavantajul acestei proceduri era, desigur, absenta contactului direct dintre egipteni si noi, dar avea avantajul de a asigura implicarea Statelor Unite, dac nu ca garant real, cel putin ca partener la acord. seful statului-major a expus mai pe larg prevederile militare si a nftisat harta propus. Dup discutie, primul-ministru a recapitulat cele discutate si a spus c liniile generale ale propunerii mele aveau s fie aduse, a doua zi, n fata Cabinetului, pentru analiz si aprobare. Cabinetul le-a aprobat, iar eu am fost autorizat s-i prezint propunerea lui Kissinger. Cnd 1-am vzut pe Kissinger, la Washington, n ziua de 4 ianuarie, i-am spus c propunerea pe care o aduceam, aprobat de guvern, avea fr ndoial s fie confirmat de guvernul ce urma s fie format pe baza rezultatelor alegerilor. Prezentndu-i propunerea mea de dezangajare a fortelor, i-am explicat c fusese elaborat ca un concept total si nu ca o crpeal. Ea avea logica ei specific si avea s functioneze cum se cuvine si s-si ating scopul numai dac era implementat n ntregimea sa. Ea putea fi acceptat sau respins, dar nu avea nici o noim s se argumenteze asupra fiecreia din prevederile sale. Ea tintea s creeze o nou situatie si s deschid o nou pagin n relatiile si realittile dintre Israel si Egipt. 519 Niciodat nu am crezut c Egiptul ar dori sau ar putea s-si refac orasele ele la Canal si s deschid circulatia pe aceast cale de ap n timp ce noi ocupam malul vestic sau chiar dac eram mai departe n interiorul Sinaiului, dar tineam Canalul n raza artileriei noastre. Pe de alt parte, nu avea nici o logic s ne ndeprtm de Canal dac egiptenii nu aveau intentia de a-I reda circulatiei maritime si de a restaura viata civil n zon. De aceea noi consideram propunerile noastre ca fiind primul pas spre pace si nu pur si simplu o dezangajare de forte. Trebuia s fim asigurati de Statele Unite c Egiptul intentiona s deschid Canalul, c va garanta libertatea de trecere pentru cargourile israeliene si c va demobiliza o parte din fortele sale armate. O formul

adecvat ar fi trebuit s prescrie ncetarea rzboiului sau a strii de beligerant. Statele Unite trebuiau s garanteze libertatea de navigatie prin Strmtorile Bab el-Mandeb. Iar noi doream s ncheiem un acord cu Statele Unite pentru livrrile de arme pe termen lung. Ne-am ntlnit din nou a doua zi, smbt. Kissinger studiase n mod vdit materialul scris si reflectase asupra discutiei noastre anterioare, iar acum a ridicat din nou problema reducerii fortelor, struind ns n mod deosebit asupra liniei MitlaGidi. stiam c pentru Sadat aceasta era o problem de important nu numai practic, ci si simbolic. El pornise la rzboi cu scopul de a pune mna pe Trectoarea Mitla si, dac ar fi putut aduce poporului su vestea triumfal c ne-a scos de acolo, ar fi realizat o victorie extraordinar. Valoarea practic pentru Sadat era, de asemenea, considerabil, ntruct dac el se hotra s reia rzboiul, ar fi fost convenabil s aib unittile UNEF stationate la intrarea n trectori, de vreme ce acestea puteau fi ndeprtate cu un simplu bobrnac. Mi-a trebuit o or ca s-i fac limpede faptul c nu trebuia s m misc de pe pozitia mea. Dup convorbirile de la Departamentul de Stat, m-am ntlnit cu secretarul Aprrii, Schlesingter, la Pentagon. Era greu de evitat impresia c politica armelor fat de Israel era s nu ne dea acum dect o aluzie c, dac ajungeam la un acord cu egiptenii, ne puteam astepta la un acord pe termen lung cu privire la livrrile de arme. Ce avea s fie un astfel de angajament si n ce msur avea s fie el ndeplinit, numai viitorul ne-o putea spune. Problema noastr era c America era singurul nostru prieten, cu accentul pe singurul". 520 36 NAVETA PE CALEA ACORDULUI Urmtoarele sase zile nfrigurate din ianuarie au adus propria lor dram, pe cnd Henry Kissinger fcea naveta ntre Cairo si Ierusalim. Secretarul de stat a petrecut ziua de 14 ianuarie cu Sadat si s-a ntors la noi n ziua urmtoare. De data aceasta aducea propunerea egiptean. Divergentele noastre cu egiptenii se focalizau n principal n dou puncte esentiale: cine avea s ocupe trectorile Mitla si Gidi, si reducerea reciproc a fortelor, n nici un punct noi nu eram pregtiti pentru compromis, chiar dac aceasta nsemna esuarea ncheierii unui acord, n cele din urm, dup discutii, definiri, stersturi si rescrieri, care durar pn departe dup miezul noptii, treaba a fost fcut. Aveam o hart si acordul verbal al egiptenilor, precum si multe documente privind problemele care preocupau Statele Unite, unele legate de acordul nostru cu Egiptul, iar altele referitoare la ntelegerile" cu Statele Unite n privinta unor chestiuni bilaterale. Formula propus a fost adus n fata Cabinetului si a fost aprobat. sedinta, n mod special convocat n acest scop, s-a tinut n casa primului-ministru, care suferea de o rceal grav. Cabinetul 1-a mputernicit pe primul-ministru s-1 instruiasc pe seful statului-major s se ntlneasc cu seful statului-major egiptean la Kilometrul 101 si s semneze Acordul de Dezangajare a Fortelor si hrtile anexate. Kissinger a zburat la Cairo si s-a ntors n noaptea de 16 ianuarie, aducnd cu el textul egiptean final, care continea cteva schimbri insignifiante, ca si specificri privind retragerea noastr la dousprezece mile de orasul Suez, la Sud de Ras Masala, pe coasta de Est a Golfului Suez, ca si la Est de golf. Am fost de acord, deoarece nu nsemna un avantaj militar deosebit mentinerea fortelor noastre n apropiere de Suez. Aceasta nu ar fi ncurajat refacerea orasului si n-ar fi fcut dect s sporeasc motivatia egiptean pentru rzboi. A doua zi Kissinger a plecat pentru ultima sa vizit la Cairo. De acolo avea s se ntoarc la Washington, via Iordania si Siria. Aranjamente coordonate au fost fcute pentru ceremonia militar de semnare din ziua urmtoare,

521 iar n acea zi, vineri 18 ianuarie 1974, la Kilometrul 101, seful Statului-Major General, David Elazar, a semnat n numele Israelului, iar generalul Siilasvuo a semnat ca martor n numele Natiunilor Unite. Ceremonia s-a tinut sub asupiciile ONU, n prezenta unor consilieri americani si rusi, inclusi printre observatorii ONU, a numerosi corespondenti de pres si a o multime de camere de televiziune. Conferinta de Pace de la Geneva, deschis cu mare tam-tam n ziua de 21 decembrie 1973, cu patru sptmni nainte de semnarea efectiv de la Kilometrul 101, nu a jucat nici un rol n acordul de dezangajare. Delegatiile erau conduse de ministri de externe si includeau ofiteri superiori. Acordurile au fost negociate n alt parte, la Ierusalim, Cairo si Washington. Chiar si semnturile festive nu au fost puse n Palatul Natiunilor de la Geneva, ci ntr-un cort de pe soseaua SuezCairo. Unii dintre noi se refereau n acel timp la Geneva ca la drumul turcesc". Aceast expresie duce napoi la perioada n care eram copil, iar Palestina era sub crmuire otoman. Autorittile turcesti, care nu erau mai deloc interesate n bunstarea trii, pavau drumurile att de ru nct crutasii singurul trafic din acele zile era acela cu cai trebuiau s-si mne crutele la dreapta sau la stnga, oriunde, dar numai nu pe drumul nsusi. Conferinta de la Geneva a fost, de asemenea, tiunut oriunde, cu exceptia Genevei. 18 ianuarie 1974, ziua n care acordul a fost semnat la Kilometrul 101, a fost prima zi n care tunurile au tcut pe frontul de Sud. n toate cele zece sptmni si jumtate de la intrarea n vigoare a ncetrii oficiale a focului, n ziua de 24 octombrie, lupta nu a ncetat, n primele dou luni de la ncetarea focului au existat 452 de incidente initiate de egipteni, iar pierderile noastre s-au ridicat la 15 morti si 65 de rniti. Nu cunosc cifrele pierderilor egiptene, dar mi imaginez c au fost mai ridicate dect ale noastre. De asemenea, n aceast perioad au czut n minile noastre 68 de prizonieri de rzboi, ntre care 8 ofiteri. Intensitatea focului nu a fost uniform n fiecare zi si n fiecare sector, ci a oscilat. Au fost zile, n unele sectoare, cnd tcerea era absolut. n alte sectoare s-au tras n unele zile sute si chiar mii de obuze de artilerie. Lucrul acesta a depins de ordinele emise de la Cairo si de reactia noastr la ele. Aceste ordine instruiau n mod special trupele egiptene din cmp s nu respecte ncetarea focului. Un ordin deliberat n acest scop a devenit mai larg cunoscut atunci cnd Adunarea National a Egiptului a fost informat cu privire la mobilizarea de trgtori de elit cu misiunea special de a hrtui trupele israeliene stationate la Vest de Canal. Am ridicat n repetate rnduri problema la ntlnirile de la Kilometrul 101, la ntlnirile cu Dr. Kissinger si 522 cu observatorii ONU si am amenintat cu oprirea aprovizionrii cu alimente pentru Armata a Treia, n cazul n care focul continua. n ziua de l ianuarie 1974, generalul Siilasvuo ne-a adus rspunsul egiptean. El a spus c se ntlnise cu ministrul de rzboi egiptean si cu seful statului-major cu o zi mai nainte si c ei i-au spus c lucrrile noastre de fortificatie, ndeosebi la Vest de Canal, i suprau pe soldatii egipteni. Li se prea c noi ne fortificam acolo cu intentia de a ocupa teritoriul pentru totdeauna, asa nct deschiseser focul. Singura cale de a stopa mpuscturile, spuneau ei, era ca noi s stopm acele lucrri. Politica noastr era s ripostm tios cu contrafoc la orice mpusctur egiptean si, ca un avertisment, s oprim pentru cteva ore aprovizionrile destinate Armatei a Treia. Egiptenii aveau de ales ntre implementarea ncetrii focului n toti termenii acesteia sau nclcarea acesteia, ceea ce avea apoi s lipseasc Armata a Treia si orasul Suez de provizii. Cel mai puternic foc egiptean a avut loc n zona Ismailia, ndreptat mpotriva fortelor comandate

de Arik saron, urmat de replici foarte duse din partea lui. Arik nu le putea permite egiptenilor s simt c ei puteau face ce doreau. Mai mult, el stia c exista aprobare fundamental pentru politica de represalii energice si de obicei nu cerea mai nti acordul Comandantului din Sud ori de cte ori trebuia s reactioneze la agresiunea egiptean. Comandantii celorlalte sectoare cereau mai nti permisiunea, iar GOC al Comandamentului din Sud, care era acum generalul Tal, o ddea fr nici o tragere de inim. ncetarea focului exista pe hrtie, ns continuarea focului de-a lungul frontului nu era singura caracteristic a situatiei dintre 24 octombrie 1973 si 18 ianuarie 1974. Aceast perioad intermediar purta n sine posibilitatea mereu prezent a relurii rzboiului la scar mare. Existau trei variante privind modul n care acesta putea s izbucneasc, dou egiptene si una israe-lian. Un plan egiptean era atacarea unittilor noastre de la Vest de Canal, din directia Cairo. Alt plan prevedea izolarea capului nostru de pod de la Canal prin jonctiunea Armatei a Doua si Armatei a Treia pe malul estic. Ambele planuri erau bazate pe un masiv bombardament de artilerie asupra fortelor noastre, care erau prost fortificate si care ar fi suferit pierderi grele. Se socotea c de aceea Israelul avea s se retrag de pe malul de Vest, de vreme ce era mai sensibil n privinta vietii soldatilor si. Egiptul, n acel timp, avea un total de 1700 de tancuri n prima linie, pe ambele prti ale frontului Canalului, 700 pe malul estic, iar 1000 pe malul vestic. Tot pe malul vestic, n linia a doua, se aflau alte 600 de tancuri pentru aprarea orasului Cairo. Avea, de asemenea, circa 2000 piese de artilerie, aproximativ 500 de avioane operationale si cel putin 130 de baterii de 523 rachete sAM pozitionate n jurul fortelor noastre, asa nct s mpiedice suportul aerian. n afar de informatia noastr de spionaj cu privire la planurile de atac egiptene, existau, de asemenea, indicii despre divergentele de opinie, ngrijorarea si fierberea n rndul esaloanelor de vrf ale armatei egiptene. De la sfrsitul rzboiului, multi ofiteri de rang nalt au fost ndeprtati din functii, printre ei numrndu-se generali, comandanti de brigad si colonei. Cea mai important demitere a fost, fr ndoial, aceea a sefului statului-major egiptean, generalul sazli. Existau varii explicatii pentru ndeprtarea lui sazli. Ca fost comandant al unor unitti de comando, el fusese acela care a initiat utilizarea lor operational extensiv imediat la nceputul rzboiului. Rezultatele au fost dezastruoase. Aceste unitti au suferit cele mai mari pierderi, fr cstiguri tangibile. Decizia de a le desfsura a fost extrem de criticat n Egipt, deoarece multi dintre membrii acestor unitti de comando erau tineri bine educati si foarte vrednici, apartinnd unor familii influente. Dar mai important a fost greseala fundamental a lui sazli, care nu a reusit s discearn la timp ntreaga semnificatie a trecerii Canalului de ctre fortele noastre. El pur si simplu nu ntelegea ce se ntmpl. Socotea c era un simplu raid, nu a raportat despre aceasta presedintelui Sadat si nu a izbutit s ia msurile radicale necesare de distrugere a capului nostru de pod cnd el nc se mai afla n stadiul de constructie. Probabil din cauza acestei erori de rationament a chemat sazli mai trziu la un atac total asupra fortelor noastre din Africa": ele trebuiau distruse cu orice pret. Sadat se temea de consecintele unui astfel de atac, cci ntre timp fortele noastre de pe malul vestic crescuser la trei divizii si deja curtaser zona din jurul lor de toate bateriile de rachete solaer. Drept urmare, el a preferat s-1 demit pe sazli si s continuie negocierile politice cu noi, prin mijlocirea lui Kissinger. Cu toate acestea, multi dintre ofiterii de la vrf ai Egiptului nc mai fceau presiuni pentru un atac si erau furiosi pe decizia lui Sadat. Ei se bazau n ideea lor pe opinia consilierilor sovietici, care pretindeau c din punct de vedere militar egiptenii erau capabili de succes n aceast operatiune, desi cu costul unor pierderi foarte mari.

si noi aveam diferite idei cu privire la operatiuni de atac, n cazul c fie Egiptul, fie noi puteam relua rzboiul. Arik, care a observat pe bun dreptate c rzboiul cu Egiptul nu fusese decisiv, considera c trebuia s atacm blindatele egiptene pozitionate ntre fortele noastre si Cairo. El arta locuri unde ar fi fost relativ usor de ptruns printre unittile inamice, care puteau fi luate din flancuri si chiar atacate din spate. Dar acestea erau idei generale care 524 niciodat nu au ajuns la stadiul de plan concret. Nu m-au atras, n cel mai bun caz am fi putut distruge alte cteva sute de tancuri egiptene, ne-am fi apropiat si mai mult de Cairo, ne-am fi mprstiat pe o zon mai larg, dar totusi am fi rmas fr o decizie politico-militar clar. Chiar Statele Unite ne-ar fi dezaprobat si ar fi fost ndoielnic c guvernul de la Cairo si-ar fi ridicat minile pentru capitulare. Pe de alt parte, am fi suferit pierderi, iar lucrul acesta era greu de justificat pentru o operatiune care mi se prea de o valoare ndoielnic. Singura posibilitate fezabil era distrugerea Armatei a Treia. Aceasta era izolat, expus aviatiei noastre, iar pentru aceast operatiune puteam concentra destule blindate nct s dispunem de superioritate. Diferitele posibilitti puteau deveni realitti dac egiptenii ncepeau un rzboi de uzur mpotriva fortelor noastre de la Vest de Canal. Aceast conditie nu s-a prezentat. n ansamblu, eram satisfcut de acordul cu egiptenii. Date fiind circumstantele, nu m asteptam s obtinem mai mult si socoteam, de asemenea, c acesta avea valoarea sa intrinsec. Acordul pusese capt rzboiului pn la semnarea sa au existat lupte, ntr-un punct sau altul, de-a lungul frontului , iar conditiile esentiale au fost incluse n articolele acestuia. Din punct de vedere teritorial, noua linie trectorile Mitla si Gidi si dealurile din fata lor era cea mai bun posibil, o dat ce ne retrsesem de la Canal dincolo de raza de btaie a artileriei. Iar conform clauzei de reducere a fortelor, forta militar pe care egiptenii aveau s o mentin la Est de Canal era ntr-adevr minim. Acordul de dezangajare includea si un continut politic de mare important. Se luau anumite angajamente, iar dac acestea aveau s fie realizate iar eu speram c vor fi , ar fi contribuit mult la normalizarea vietii n zon si ar fi servit Ia anularea tensiunilor de rzboi. Ar fi dus la deschiderea Canalului Suez pentru navigatie, inclusiv trecerea cargourilor israeliene; la suprimarea pericolului de blocare a Strmtorilor Bab el-Mandeb; la refacerea oraselor Canalului; la demobilizarea unei prti a armatei egiptene si a rezervistilor nostri; la o mbunttire a relatiilor dintre Statele Unite si Egipt, n mod deosebit n ceea ce priveste problema petrolului. Acest din urm proiect, dac era privit n mod superficial, nu interesa direct Israelul, dar de fapt era important pentru noi. Nu era obligatia noastr s ne batem capul cu livrrile de petrol pentru Statele Unite, dar era n mod cert datoria noastr s ntretinem si s salvgardm prietenia si ajutorul pe care l primeam de la americani, n situatia dat, nu aveam nici o ndoial c sfrsitul rzboiului cu Egiptul era ceea ce America dorea cel mai mult, iar lucrul acesta era un factor pozitiv n esafodajul relatiilor noastre cu ea. O continuare a if 525 rzboiului ar fi fost mpovrtoare pentru Statele Unite si putea s conduc la o schimbare n atitudinea lor. Acordul de dezangajare nu a onorat problemele fundamentale dintre Israel si Egipt sau problema unor reglementri permanente, n cel mai bun caz el a facilitat discutarea lor la timpul cuvenit. Urmtorul stadiu de negociere cu Egiptul avea s vin, consideram eu, dup implementarea prezentului acord, adic dup deschiderea Canalului Suez. mi imaginam c acest nou stadiu nu va veni nainte de primvara sau vara anului 1975, la mai bine de un an dup semnarea acordului. Am fi vzut atunci dac Egiptul realiza de fapt proiectele de refacere n zona

Canalului. Dac o fcea si nu era mpiedicat de circumstantele politice interarabe si internationale , ar fi fost posibil s purtm negocieri pentru a pune capt strii de beligerant. f 37 ULTIMUL OBSTACOL Problema negocierilor de dezangajare cu Siria era aceea c ne aflam blocati ntr-un cerc vicios. Sirienii cereau ca negocierile s nceap nainte de a ne da lista prizonierilor nostri. Noi am spus c vom negocia numai dup ce vom fi primit lista. Pn n ziua de 27 februarie 1974 nu s-a iesit clin impas, n acea zi, Kissinger, care se gsea n una din misiunile sale, fcnd naveta ntre capitalele trilor din Orientul Mijlociu, a sosit la Ierusalim, de la Damasc, cu lista n buzunar. I-a nmnat-o primului ministru Golda Meir. Ea continea saizeci si cinci de nume. Sirienii i-au spus c toti prizonierii erau n viat si o duceau bine, istoriile despre asasinat si tortur nefiind adevrate. Kissinger a propus ca, dat fiind faptul c acest obstacol a fost ndeprtat, Israelul s trimit acum un reprezentant la Washington ca s prezinte planul de dezangajare al guvernului. Cabinetul a decis s accepte aceast propunere si s m trimit pe mine. Kissinger a plecat la Moscova si s-a stabilit ca noi s ne ntlnim de ndat ce el avea s se ntoarc n Statele Unite. Cu putin timp nainte de plecarea mea, primul-ministru a convocat un grup ministerial pentru o analiz final a propunerilor pe care aveam s le iau la Washington. Acum, dup alegeri, Golda Meir formase un nou guvern, iar la aceast ntlnire luau parte Allon, Bar-Lev, Galili, Sapir, lariv, Peres, Rabin si eu. Era, de asemenea, prezent si seful statului-major. S-a decis ca, n afar de prezentarea planului si a hrtilor privind separarea fortelor, asa cum fuseser aprobate de Cabinet, eu s insist fat de Kissinger ca implementarea oricrui acord cu sirienii s nu nceap nainte ca prizonierii nostri s fie eliberati, n acord trebuia, de asemenea, s existe un articol care s condamne terorismul. Trebuia s-i cer lui Kissinger s fac eforturi energice spre a asigura permisiunea ca evreii persecutati din Siria s plece. Am regretat necesitatea ca n redactarea propunerii noastre de dezangajare s tin seama nu numai de continut, ci si de tactic. A devenit clar c acest 527 factor nu putea fi evitat n negociere. Dup prerea mea, nu numai arabii ne impuneau acest procedeu de trguiala de a ncepe n fort si a sfrsi cu un compromis. Socoteam c si americanii l favorizau, cci ei le puteau apoi arta arabilor c Statele Unite au fost acelea care ne-au fcut s renuntm la teritoriu si s cedm pozitiile noastre. Formula cu care ei continuau s-i impresioneze pe arabi era c numai America putea convinge Israelul s se retrag. Arabii puteau primi de la Uniunea Sovietic arme, dar cheia solutiei politice o detinea Statele Unite. Pentru noi, dificultatea n privinta acestui fel de trguiala nu era pur si simplu c l consideram njositor, ci faptul c ne punea ntr-o situatie neplcut fat de publicul israelian. n Israel nu exist secrete, n consecint, dac noi adoptam o anumit pozitie n negociere, aceasta avea s fie larg cunoscut. Dac nu ne atingeam obiectivele, eram acuzati de capitulare politic. Nu consideram c, n ceea ce priveste continutul lor, propunerile noastre aveau s fie gsite acceptabile. Sirienii erau ndrtnici si mi se prea c vor prefera s continuie situatia existent mai degrab dect s accepte planul nostru. Problema noastr nu era pur si simplu dac eram gata s continum fr un acord de dezangajare n Nord, ci ce efect avea s aib lucrul acesta asupra frontului egiptean. Presupuneam c dac nu vom ajunge la un acord cu Siria, atunci Egiptul, singura tar arab care semnase un acord cu noi, nu avea s-1 ndeplineasc. Am avut consultri cu Statul-Major General si n special cu comandantii nostri din Nord, spre a

stabili linia minim absolut dincolo de care nu trebuia s ne retragem. Am mers n repetate patrulri de supraveghere de-a lungul ntregii lungimi a liniilor propuse de noi si am finalizat pentru mine nsumi linia esential pentru noi. Dup prerea mea, puteam renunta la orasul Kuneitra sau, n orice caz, la partea situat la Est de soseaua principal. Dar problema central nu era cutare sau cutare linie de dezangajare, ci viitorul nltimilor Golan. Aceasta nu era tema urgent de pe agend, dar socoteam c trebuia s stim de la bun nceput ncotro ne ndreptam si ce pozitii eram gata n cele din urm s acceptm. Nu credeam c sirienii aveau s se mpace usor cu pierderea nltimilor Golan, iar continuarea prezentei noastre acolo putea s nsemne o prelungit stare de beligerant din partea Siriei. Primul impact avea s fie simtit de asezrile civile din Nord. Exprimasem adesea aceste puncte de vedere si am stat de vorb si cu colonistii nsisi n privinta a ceea ce era probabil s triasc pe pielea lor. n ziua de 12 februarie 1974, la o zi dup ce femei din colonia Ramut Magsimim, din Golan, au fost ucise de artileria sirian, multe altele rnite, iar cldirile au fost lovite, am vizitat acea asezare, ca si o alt asezare din zon, 528 gin Zivan si am discutat cu privire la viitor. Aceste dou asezri au fost ntemeiate dup Rzboiul de sase zile. Colonistii mi-au spus c nu numai c moralul lor nu a fost slbit de Rzboiul de lom Kipur chiar dac au trebuit s-si abandoneze casele n timpul luptelor, dar c acum erau mai hotrti dect oricnd s rmn. Mi-au spus, de asemenea, c ceea ce i ngrijora nu era atacul sirian, ci posibilitatea ca guvernul Israelului s decid ntr-o zi s se retrag din Golan. L-am ntlnit pe Kissinger la Washington, n ziua de 29 martie 1974, echipele noastre fiind complete. El ne-a artat c rusii insistau s fie convocat de ndat Conferinta de Pace de la Geneva. Ei se plngeau, de asemenea, n privinta modului unilateral n care Statele Unite conduceau negocierile dintre Israel si Egipt. Kissinger s-a lansat apoi ntr-o lung analiz a situatiei politice internationale. Implicatia prea a fi c dac eforturile americane de mediere dintre Israel si Siria aveau s esueze, atunci prestigiul Statelor Unite n Orientul Mijlociu avea s fie prejudiciat si c Israelul s-ar fi aflat el nsusi ntr-o situatie extrem de dificil. I-am prezentat lui Kissinger propunerile mele. Dar, asa cum am raportat mai trziu, nu am reusit s i le vnd" si nu eram ctusi de putin sigur c el avea s le transmit reprezentantului sirian, care era asteptat la Washington n ziua de 12 aprilie, ca s nceap negocierile. Am luat prnzul n sufrageria Departamentului de Stat. Masa, vasul cu sup din centru, tacmurile, farfuriile, toate mi erau cunoscute. La fel si meniul, care mi-a reamintit de ultima mea vizit acolo. Coversatia a trecut la alte subiecte: violarea de ctre Egipt a acordului de dezangajare, schimbul de prizonieri rniti cu Siria si livrrile de arme americane ctre Israel, care nu erau efectuate asa cum se promisese. Pe tema armelor, aveam s intrm n detalii n ziua urmtoare. A doua zi, smbt, ne-am ntlnit la ora 10 A.M., n biroul lui Kissinger. De data aceasta, Ia cererea sa, fr echipe complete. Mi-am exprimat dezamgirea cu privire la rspunsurile pe care le primisem n legtur cu armele. I-am spus lui Kissinger c pn si un stat mic ca Israelul ar fi capabil s trimit cteva sute de tancuri si de transportoare unei tri prietene n rzboi, dac ar fi fost nevoie. Am discutat apoi despre viitor. I-am spus c dac ajungeam la un acord de dezangajare cu Siria, problema fundamental nc ar fi rmas nerezolvat si c era esential ca n anii ce vin s existe un Israel puternic. Secretarul de stat al Statelor Unite trebuia, desigur, s mprtseasc gndirea noastr cu privire la ceea ce trebuia s fie situatia Israelului n urmtorii 5 sau 10 ani. Aveam nevoie de cele mai moderne avioane si de alte tipuri de arme conven-

529 IPL tionale sofisticate, care s ne dea posibilitatea s ne aprm, n prezent si n viitor. S-a aranjat s am o ntlnire cu secretarul Aprrii, Schlesinger, n ziua de luni. Convorbirea cu Kissinger a fost oarecum prelungit, iar secretarul su a venit s-i aminteasc faptul c trebuia s plece imediat, dac nu voia s ntrzie la ntlnirea pe care o stabilise, ntlnirea", dup cum s-a aflat mai trziu, era cstoria cu Nancy. ntlnirea de luni, cu Schlesinger, la Pentagon, a fost, ca de obicei, plcut si amical, dar, n mod tipic, nu prea ncurajatoare. Nu am obtinut nici un angajament n vreun punct esential. Doar n ceea ce priveste noua generatie de avioane a artat Pentagonul o oarecare disponibilitate de a rspunde pozitiv la solicitrile noastre. Puteam doar s sper c, atunci cnd va veni timpul implementrii acestui rspuns pozitiv, optimismul meu nu avea s se dovedeasc prematur. Dup-amiaz m-am ntlnit cu Comisia Serviciilor Armate din Senat. Cu mine se gsea Motti Hod, fost comandant al aviatiei noastre militare. A trebuit s rspundem la o serie de ntrebri, toate relevante, iar unele chiar tehnice, ca acelea puse de Barry Goldwater, cu privire la aviatie si la aprarea antiaerian, n timpul ntlnirii, am fost chemat la telefon si, spre surprinderea mea, am fost informat c, dup ce am plecat de la Pentagon n acea dimineat, solicitarea mea a fost din nou examinat si, n pofida dificulttilor implicate, s-a decis s ni se dea tancurile si transportoarele cerute. n afar de convorbirile sustinute la Washington, am luat cuvntul, la New York, la ntruniri ale United Jewish Appeal si am aprut pe mai multe programe T V. Aceste scurte vizite n Statele Unite nu sunt vacante, timp de odihn si relaxare. Mi-au fcut mare plcere, ns, vizitele repetate la Metropolitan Museum si la Brooklyn Museum, interesnsu-m n special exponatele egiptene. Absolut extraordinare! Prof. Bernard Bothmer era custode al Departamentului Egiptean la Brooklyn Museum si am devenit buni prieteni n cursul repetatelor mele vizite fcute de-a lungul anilor. De data aceasta si-a exprimat, n termeni entuziasti, ncntarea pentru fotografia pe care i-o trimi-sesem. Este exact ceea ce mi-am dorit", a spus el. Cu ctiva ani mai nainte el fcuse spturi arheologice n Egipt, iar cnd a fost s-si publice descoperirile, a avut nevoie de o fotografie aerian a colinei unde fcuse spturile. A cerut guvernului egiptean fotografia, dar repetatele sale solicitri s-au dovedit zadarnice. A apelat apoi la guvernul britanic si la acela al Statelor Unite, dar din nou fr rezutat. La una din ntlnirile noastre, m-a ntrebat accidental, mai mult n glum dect n serios, dac Fortele de Aprare ale Israelului nu aveau, cumva, o fotografie de recunoastere a acelei regiuni a Egiptului. I-am 530 cerut lui Beni Peled, comandantul Fortei Aeriene, s se uite prin cartoteci, iar el a gsit o superb fotografie a colinei arheologice unde lucrase profesorul. Aceasta a aprut n cartea lui Bothmer, cu specificarea Photograph by Israeli AirForce"\ Am avut o surpriz ct se poate de plcut, de alt natur, ntr-un alt cadru. La un dineu n Washington, am stat ntre sotiile domnilor Henry Jackson si Frank Church si m-a amuzat foarte mult conversatia lor strlucit, spiritual. Surpriza a venit atunci cnd doamna Jackson mi-a spus c tatl ei a fost un preot savant care putea citi Biblia n ebraic! El a avut grij ca si copiii si s o studieze n ntregime, iar doamna Jackson s-a dovedit o elev foarte dotat. Ea mi s-a revelat a avea o larg cunoastere nu doar a Bibliei, ci si a perioadelor postbiblice. Ea vizitase Israelul, a urcat pe vrful Masada51 si cunostea toate detaliile dramaticei istorii a acelui loc istoric, unde evreii au opus ultima lor rezistent mpotriva romanilor, n secolul I. Mi-a pus ntrebri asupra acelei actiuni militare si m tem c atunci nu i-am putut rspunde. Desigur,

cunosteam celebrul discurs al comandantului evreu, Eleazar ben lair, tinut pe fundalul fortificatiilor n flcri si al sprturii din zid, prin care romanii aveau s atace n zori. Dar cnd ea m-a ntrebat cum de au esuat romanii n prima lor ncercare de a ptrunde n fortreat, cum au construit ei rampa si cum foloseau arme ca berbecele si balista, a fost greu s-mi amintesc detaliile. Trebuie ns s spun c, din toate convorbirile purtate la Washington pe tema armamentelor, aceasta a fost singura care mi-a plcut. n ziua de 2 mai 1974, Kissinger a sosit n Israel, mpreun cu echipa sa de adjuncti, dar nsotit de data aceasta si de sotia sa, Nancy. Mi-a spus c si-a propus s fac eforturi intense spre a asigura un acord cu Siria. Ca de obicei, a avut loc mai nti o convorbire ntre patru ochi cu primul-ministru. Echipele urmau s se ntlneasc la ora 3 P.M. si s continuie s lucreze n cursul unui dineu programat la casa ministrului de externe, Abba Eban. Dup cte am auzit, ntlnirea cu primul-ministru n-a dat satisfactie, iar sedintele de dup-amiaz au fost si ele sterile. La dineu, Kissinger s-a ntors spre mine si mi-a propus s ne ntlnim ntre patru ochi. L-am trimis la primul-ministru, iar la sfrsitul mesei Golda m-a luat deoparte si mi-a cerut s m ntlnesc cu secretarul de stat. I-am spus c voiam s-i explic lui Kissinger cum vedeam eu problema localittii Kuneitra. Golda a ncuviintat, cu conditia de a o prezenta drept opinia mea personal. I-am cerut lui Simha Dinitz, ambasadorul nostru la Washington, ct si adjunctului meu, Arie Brown, s m nsoteasc. Kissinger era nsotit de 531 Peter Rodman. Era ora 0,20, or numai bun de somn si nu de pornit la consultri istovitoare. Dac cineva mi-ar fi spus mai nainte c Kissinger avea s-si petreac o lun fcnd naveta ntre Damasc si Ierusalim, nu 1-as fi crezut n ruptul capului. si dac Kissinger ar fi stiut de la bun nceput ce avea s fac, fr ndoial c ar fi refuzat. Dar tocmai lucrul acesta 1-a fcut, timp de exact treizeci si dou de zile. n acele zile de negociere la Ierusalim 1-am vzut pe Kissinger la lucru ntr-o cmrut si m-a uimit. El este ceea ce noi n Israel numim un Yekke" (jachet), termenul cu care i dezmierdam, fcnd haz totodat, pe evreii germani imigranti, purttori de vest si cravat, care fugeau de Hitler, venind n Palestina n anii 1930. Ei erau cocheti, pedanti, sobri, cu totul diferiti de evreii rusi, purttori de rubasc, degajati, prietenosi, pionierii care i precedaser. Totusi, n pofida faptului de a fi un Yekke, Kissinger este o combinatie de inteligent vie, de foarte dezvoltat simt al umorului si de prodigioas capacitate de munc, de o profunzime remarcabil. Dup o studiere intens, el nregistreaz hrti pe care nu le-a mai vzut niciodat si terenuri care i erau nefamiliare si pe care le fixa n mintea sa. Cnd propunerile ajungeau la generalitti si generau mai multe interpretri, el le lua una cte una, insista ca ele s fie clar formulate si nscrise ntr-un proces-verbal. Defunctul reprezentant al Natiunilor Unite, dr. Ralph Bunche, care mediase Acordul de Armistitiu dintre Israel si arabi n 1949, era altfel. El redacta adesea un acord cu articole n mod deliberat nebuloase, asa nct fiecare parte s-i poat da interpretarea dorit si s fie gata s semneze. Uneori Kissinger lua o pauz n mijlocul unei conversatii, se retrgea n tcere, si ntindea picioarele si si concentra gndurile, prnd a se consulta cu el nsusi. Accesele lui subite de meditatie erau precedate de un semnal avertizator: el ncepea s-si road creionul galben, ntocmai ca un copil de la grdinit. n acea lun a navetei lui Kissinger ntre Lod si Damasc au existat momente n care arta de parc s-ar fi aflat ntr-o fundtur, neputndu-se ajunge la nici o ntelegere. Ceea ce a caracterizat aceste negocieri a fost munca dur, chinuitoare, trguiala nceat si ntortocheat asupra fiecrui punct, att n ceea ce priveste articolele referitoare la limitarea fortelor, ct si acelea privind

demarcarea liniilor frontului. Kissinger si echipa lui au lucrat neostenit. Prima propunere sirian cerea retragerea noastr de pe nltimile Golan, la circa 6 mile Vest de linia de ncetare a focului din 1967. Ct priveste Muntele Hermon, sirienii pretindeau c noi 1am capturat dup ce decizia de ncetare a focului din 1973 a fost acceptat si c, prin urmare, trebuia s-1 evacum n ntregime. De asemenea, au refuzat s primeasc forte ONU pe 532 teritoriul lor. Au respins pe loc ideea de a urma modelul egiptean, care trebuia s duc la crearea a trei zone-sandvici: sirian, UNEF si israelian. La momentul potrivit, ns, ei aveau s pun un mare temei pe aceste cerinte. si noi am fcut concesii n cursul negocierilor. La nceput am spus c nu ne vom retrage dincolo de liniile din 1967. Mai trziu am insistat ca numai partea de Est a orasului Kuneitra s fie dat Siriei, iar partea vestic s fie ocupat de forta ONU. n final ne-am multumit cu o linie care trebuia s dea ntregul oras n minile sirienilor. Au existat si anumite retrageri aditionale. nvoiala a fost dificil. La sfrsit, cnd detaliile singurului acord pe care Siria era gata s-! semneze ne-au devenit clare, a trebuit s hotrm dac s-1 acceptm sau s rmnem fr nici un acord. Ne-am impus dou principii fundamentale si am rmas n mod ferm la ele: primul, s nu abandonm o linie militar sntoas, adic s nu ne retragem de pe dealurile care dominau Kuneitra si Rafid; al doilea, s nu tulburm sau s lsm vulnerabile asezrile noastre existente la frontier. Un compromis am fcut si cu privire la dimensiunea fortei ONU, cznd de acord asupra unui numr mult mai mic dect se propusese initial. si chiar si numele fortei avea s fie schimbat. Pe frontul sirian aceasta avea s se numeasc UNDOF (UnitedNations Disengagement Observer Force) si nu, ca pe frontul egiptean, UNEF (UnitedNations Emergency Force). Dar, desigur, nu numele era important, n orice caz, pe frontul sirian, n afar de postul ONU de pe Muntele Hermon, trupele nu trebuiau s controleze, ci pur si simplu s observe implementarea acordului. Dimpotriv, pe frontul egiptean exista o zon ocupat exclusiv de UNEF. Dar aceea era o zon desertic, n timp ce zona din lungul frontului sirian era ocupat de civili si necesita o administratie sirian civil. n paralel cu negocierile noastre cu sirienii, am purtat convorbiri aparte cu americanii. Misiunea noastr era s ncercm s ne asigurm livrrile de arme n anii urmtori, ajutorul financiar pentru achizitionarea acestor arme si confirmarea faptului c Statele Unite nu ne vor cere retrageri ulterioare de pe nltimile Golan. Ca si cle-a lungul frontului egiptean, de-a lungul frontului sirian focul nu a ncetat pn n ziua n care a fost semnat acordul. si aici, sirienii nu au ncercat s cucereasc noi pozitii, cu o singur exceptie, ci s mentin focul, de cele mai multe ori de artilerie, asupra liniilor noastre. Exceptia a fost vrful Hermon. Cnd noi am cucerit cele trei pozitii de pe lantul de munti Hermon, n noaptea zilei de 21 octombrie, fortele noastre au ajuns pn la postul de pe culme. Mai trziu, ns, din cauza unei masive cderi de zpad si absentei unui drum de acces, am scos unitatea noastr de pe pozitia cea mai nalt, dup 533 ce ne-am asigurat c observatorii ONU au confirmat c acest post a fost sub controlul nostru. Dup un timp am observat c soldatii sirieni mergeau uneori pn acolo si c, din cnd n cnd, chiar rmneau acolo pentru un timp. Drept urmare, am trimis acolo o unitate, care i-a gsit pe sirieni la fata locului. Oamenii nostri au atacat si au recucerit postul, iar dup aceea am rmas ca ocupanti. L-am fortificat, am croit un drum de acces si am dus acolo tancuri. Am avut probleme att n construirea drumului, ct si n folosirea lui, mai trziu. Povrnisurile

muntelui sunt foarte abrupte si pline de fisuri adnci, iar singurul drum ce putea fi nivelat si pavat se ntindea de-a lungul umrului crestei, fiind extrem de ngust si, desigur, tintit de artileria sirian, care deschidea focul ori de cte ori si fcea aparitia vreun vehicul. Buldozerele, tancurile si transportoarele noastre blindate erau lovite si se transformau n obstacole pe acea potec ngust. Mai multe elicoptere care aduceau provizii si trupe s-au prbusit n accidente. Vremea aspr fcea s creasc nenorocirile noastre. Zona era acoperit de o zpad groas si tare, iar vnturile suflau fr contenire. trile din Occident au att echipament, ct si experient de lupt n conditii de iarn. Pn atunci noi ne antrenasem n desert si n vnturile fierbinti ale acestuia. Principala noastr problem era s ne fortificm acolo, dar att frigul ct si terenul stncos fceau aceast munc extrem de dificil. Cea mai bun protectie ne-o oferea o pester de aproximativ 100 de yarzi, n cel mai nalt punct al Hermonului. n lunile aprilie si mai, am vizitat Muntele Hermon cel putin o dat pe sptmn, de cele mai multe ori de sabat. Existau semne c sirienii se pregteau s captureze posturile noastre de pe munte. Bnuiam c ei aveau s ncerce un astfel de atac si doream s fiu sigur c posturile erau destul de tari pentru o defensiv corespunztoare. Fiecare vizit fcut pe culme a fost o experient. Elicopterul trebuia s-si tese calea prin vi si printre povrnisurile muntelui, asa nct s scape de detectia radar si s evite expunerea n fata rachetelor siriene. Interesul meu pentru vegetatia ce se schimba, pe msur ce urcam, nu s-a stins niciodat. Mai nti venea centura arboricol. Aceasta fcea loc tufisurilor, pentru ca apoi s urmeze creasta, golas, cu spini care cresteau printre bolovani, la adpost de vntul ucigtor. Dou trsturi caracterizau acest avanpost numit piscul Harmon": peste-rea si piscul. Pestera este o cavern natural care a fost adncit si lrgit de oameni, servind n antichitate drept locuint, n timpurile recente, n lunile clduroase de var, ea servea drept baz stenilor din zon care urcau pe munte ca s taie bulzi de gheat, pe care i vindeau orsenilor nstriti. Era o munc grea, iar blocurile de gheat erau crate pe spinarea mgarilor, pe potecile abrupte si alambicate de munte. Dar era, pe ct se pare, o treab 534 profitabil, cci gheata de pe Muntele Hermon era crat, cu mici vase, pn n Egipt. Cea de a doua trstur geologic, piscul ca atare, a fost amplasamentul unui templu helenistic, n secolul al IH-lea .Chr., iar vestigiile sale o parte din zidurile ruinate si pietre modelate nc mai pot fi vzute. Acesta este punctul cel mai nalt de pe lantul muntos Hermon, un excelent loc de observatie, unde trupele siriene instalaser un post militar. Cnd noi am cucerit zona, desi pestera a fost tinta artileriei siriene, ea a servit drept adpost soldatilor nostri. Ea este acoperit de un strat gros de stnc tare, care o face sigur chiar si mpotriva unei lovituri directe date de artileria inamic. Posturile naintate pe care le-am instalat n jurul piscului erau expuse frigului celui mai cumplit, mai degrab din cauza vnturilor nghetate dect din cauza zpezii. Vara, pe timp de pace, Hermonul poate fi un paradis pentru excursionisti, dar devine infern pentru soldatii care stationeaz aici iarna. Stadiul final al negocierilor de dezangajare cu Siria a avut loc la Geneva. Aici, ns, negocierile nu priveau substanta acordului, ci programul retragerii noastre, schimbul de prizonieri si intrarea fortelor siriene si ale ONU n teritoriul evacuat. Discutiile au fost purtate sub auspiciile ONU, iar presedinte a fost generalul Siilasvuo, comandantul fortelor ONU. Echipa israelian a fost compus din generalul maior Herzl Safir si colonelul Dov Sion. Acordul a fost semnat n dimineata zilei de 5 iunie 1974, la ora 10,30 A.M. Acest acord marca sfrsitul oficial al Rzboiului de lom Kipur. Focul pe front s-a stins. Ultimii prizonieri s-au ntors la casele lor. Fortele de Aprare ale Israelului si-au putut demobiliza rezervistii. Iar n Siria

tranii s-au putut ntoarce n satele lor abandonate. 535 38 MA'ALOT Una dintre cele mai grele zile din viata mea s-a nscris n cele sapte luni si jumtate de negocieri febrile de dup Rzboiul de lom Kipur. Dar aceasta nu a avut nimic de-a face cu Kissinger si nici cu rzboiul, ci cu o alt form de violent, comis de teroristii care, de data aceasta, operau din Liban. Mult nainte de Septembrie Negrii 1970, cnd regele Hussein a luat comanda propriei sale tri si a curtat-o de teroristi, acestia au nceput s transforme Libanul n baza lor central de operatiuni. Dup actiunea lui Hussein, cnd n-au mai putut folosi teritoriul iordanian, ei au folosit din ce n ce mai mult granita libano-israelian pentru incursiunile lor teroriste. Bandele numrau acum aproximativ cinci mii de oameni. Guvernul libanez s-a dovedit neputincios n suprimarea lor. Teroristii si ndreptau atacurile asupra asezrilor noastre de la frontier si asupra oraselor n curs de dezvoltare, de cele mai multe ori lansnd rachete din interiorul Libanului. Din cnd n cnd, ns, ei treceau frontiera, cu misiuni de sabotaj si asasinat. In timp ce se desfsurau negocieri n vederea unui acord de ncetare a ostilittilor si se convocase o conferint de pace" la Geneva, dup Rzboiul de lom Kipur organizatiile teroriste si-au reluat activittile si chiar au deschis un nou capitol: luarea de ostatici si amenintrile de a-i omor si de a fi omorti cu ei dac nu li se ndeplineau revendicrile: eliberarea colegilor lor ntemnitati. Dou astfel de actiuni au fost ntreprinse n Israel n decurs de o lun: prima la Kiriat smona, n ziua de 11 aprilie 1974, iar a doua la Ma'alot, n ziua de 15 mai 1974. Amndou orasele se gsesc n Galileea de Sus, lng granita noastr nordic. La Kiriat smona, la ora 11,15, n ziua actiunii, Radio Damasc a anuntat c, devreme dimineata, o echip suicidar", apartinnd Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, al lui George Habas, a ptruns n oras si a luat sub control scoala Korcak, unde teroristii detineau ostatici. Autorittile 536 israeliene erau avertizate c orice ncercare de a recaptura scoala avea s pun n pericol viata copiilor. Cnd Radio Damasc a difuzat aceast stire, cei trei sabotori erau deja morti. De fapt ei intraser n scoal la ora sapte dimineata, clar bietandrii erau ntr-o excursie, iar cldirea era goal. Teroristii au intrat apoi ntr-un bloc de locuinte si, mergnd din apartament n apartament, au aruncat grenade de mn si au tras focuri de arme automate, omorndu-i pe locatari. Cnd au ajuns la ultimul etaj, s-au baricadat ntr-o camer cu fereastra spre strad. De ndat ce vecinii au nteles ce se ntmpla, ei au chemat fortele de securitate, n timp ce soldatii de afar i-au tinut tintuiti locului pe sabotori, o unitate a intrat n cldire, a luat cu asalt camera baricadat si i-a ucis pe cei trei sabotori. Teroristii omorser 16 civili, dintre care 8 copii, n schimbul de focuri cu trupele noastre, ei au ucis doi dintre soldatii nostri. Cnd am ajuns eu la Kiriat smona, btlia dintre teroristi si trupele noastre se gsea deja n fazele ei finale. Soldatii nostri nconjuraser cldirea, iar locatarii din casele nvecinate fuseser evacuati. Se trgea asupra ultimului etaj, unde se baricadaser teroristii, iar cnd oamenii nostri au ptruns n cldire, i-au gsit pe teroristi zcnd pe podea, cu corpurile ciuruite, dar cu fetele neatinse. Preau tineri, brbieriti cum se cuvinte, tunsi cu grij. Dac i-as fi ntlnit pe strad, nar fi trezit nici o curiozitate special din parte-mi.

Nu stiu dac puneau vreun pret pe viata lor, dar n mod cert n-au manifestat nici o crutare pentru viata femeilor si copiilor evrei, ntr-adevr, ei credeau cum cred camarazii lor din miscrile teroriste c uciderea evreilor este un act de eroism de care se puteau simti mndri si care i desfta pe prietenii lor. Corpul unuia dintre ei era sfrtecat, dar nu stiu dac el nsusi a provocat explozia. Este clar c purtase explozive si c o fcuse cu naturalete, ca s evite orice suspiciune, nclin s cred c explozivele au luat foc de la un glont tras de una din pustile noastre si c nu au fost detonate printr-un act de autodistrugere. Este o larg prpastie ntre a adopta numele de echip suicidar" (fedayuri) si curajul de a merge cu angajamentul pn la a-ti lua viata atunci cnd misiunea esueaz. Acesti teroristi nu au luat ostatici. Ei nu si-au eliberat camarazii. Au realizat, ns, un lucru: au generat fric n unele din familiile din oras, care aveau n fata ochilor viziuni de cosmar: usi sparte, teroristi arabi aprnd cu pusti-mitraliere si mproscnd foc, copii omorti n paturile lor, printi nnebuniti, vecini alarmati. Panica lor putea fi nteleas, ns unii s-au contaminat de aceasta. Ministri din Cabinet si ofiteri superiori au fcut promisiuni ru concepute si pompoase, care erau vtmtoare, nsusi actul de a promite era vtmtor, de parc am fi fost panicati n actiune de teroare. Mai mult, unele 537 din proiectele promise n vederea sporirii securittii erau necoapte, iar altele pur si simplu n-au fost puse n practic. n ziua de 15 mai 1974, la o lun dup Kiriat smona, a venit Ma'alot". Cei trei teroristi au comis primele lor asasinate nainte de a ajunge la Ma'alot. Aproape de miezul noptii ei au atacat un autobuz care transporta de la munc acas un grup de femei arabe, care lucrau la o fabric de textile din Nordul Haifei si care se ntorceau n satul lor. Asasinii, narmati cu pusti Kalasnikov, au ucis o femeie si au rnit alte zece, inclusiv pe soferul vehiculului. Cnd teroristii au ajuns n Ma'alot, au intrat ntr-una din case si au ucis familia Cohen. De acolo au mers mai departe la un internat scolar, unde 100 de copii si 4 profesori de la o scoal din Safecl si petreceau noaptea, ei aflndu-se ntr-o excursie n Galileea. Teroristii i-au luat ostatici. Ei au eliberat un profesor si ctiva copii, ca s duc la destinatie scrisorile ce contineau ultimatumul lor, ultimatum difuzat si printr-un megafon adus de dnsii. Ni se cerea s eliberm douzeci de teroristi pe care i prinsesem, i judecasem si ntemnitasem. Acum trebuia s-i trimitem cu avionul la Damasc. De ndat ce Radio Damasc avea s anunte sosirea lor, scolarii aveau s fie pusi n libertate. Dac noi respingeam cererea lor, teroristii aveau s arunce n aer cldirea cu toti copiii aflati n aceasta. Fr ndoial c aici nu era vorba de suicid terorist, n cele din urm, teroristii au fost ucisi de soldatii nostri. Nu era clar dac, asa cum pretindeau teroristii, cldirea fusese mpnat cu ncrcturi explozive. Cnd totul s-a terminat, au fost gsite 5 sacose cu exploziv: dou n casa scrilor, dou n sala de clas n care fuseser detinuti ca ostatici copiii, iar una pe coridor. Probabil c trebuiau activate cu baterii. Asupra unuia dintre teroristii ucisi au fost gsite patru baterii cu o putere total de o jumtate de watt, iar lng casa scrii a fost gsit o baterie de o jumtate de watt, dar nu era clar dac aceste baterii fuseser legate cu explozivii. Ceea ce era sigur era c explozivii nu erau suficienti ca s arunce n aer cldirea si c nu au fost detonati, chiar dac teroristii au dispus de suficient timp ca s-o fac. n actiunile lor anterioare, teroristii si asigurau retragerea si, n consecint, instalau mine sau materiale de sabotaj cu focoase cu actiune ntrziat, asa nct ei puteau fi de mult dincolo de granit n momentul n care explozivii erau detonati. Aceast metod nou, ns, i scutea pe teroristi de aceast problem. Dup ce omorau pe cine doreau, ei luau ostatici si puneau conditia

ca tovarsii lor teroristi, aflati n nchisori israeliene, s fie transportati n mod pasnic ntr-o tar arab. ; ; 538 Aceast metod nou a pus Israelului dou probleme. Una era fundamental: trebuia noi s ne supunem santajului terorist? Cea de a doua era tehnic si se punea militarilor: cum se putea lupta cu teroristii care detineau ostatici? Ne-am mai ntlnit cu aceste probleme de dou ori n trecut. Prima dat n iulie 1968, cnd un avion El Al" a fost deturnat si silit s aterizeze la Alger. (A fost prima deturnare a unui avion efectuat de teroristi arabi). Teroristii au cerut s eliberm un numr de sabotori capturati, aflati n nchisorile israeliene, permitndu-Ie s prseasc tara. Numai dup aceea aveau ei s elibereze avionul nostru si echipajul su. Eu m-am opus ferm satisfacerii cererii lor, dar guvernul israelian din acea vreme, condus de Levi Eskol, a ncuviintat-o si schimbul a fost fcut. Problema a revenit n fata Cabinetului israelian n august 1969, cnd doi israelieni, Muallen si Samuelov, au fost rpiti dintr-un avion american TWA" deturnat la Damasc, cei doi fiind ntemnitati n acest oras. si atunci guvernul a decis s-i schimbe pe doi piloti sirieni care erau prizonieri de rzboi n Israel. Dar episodul cel mai aproppiat de acela de la Ma'alot s-a ntmplat cu un avion Sabena", pe care teroristii au pus stpnire n drumul spre Israel si care a aterizat pe aeroportul israelian Lod. Banditii au conditionat eliberarea pasagerilor de punerea n libertate a 300 de teroristi ntemnitati n Israel. Guvernul nostru a decis s nu accepte, iar n actiunea militar, care a avut loc n ziua urmtoare si care a durat cteva minute, doi banditi de sex masculin au fost ucisi, iar cele dou femei teroriste aflate cu ei au fost prinse si arestate, n cele din urm, ele au fost judecat si ntemnitate, n timpul luptei, o femeie dintre pasageri a fost ucis n schimbul de focuri din interiorul avionului. Ptrunderea teroristilor n Kiriat smona nu a obligat guvernul israelian s ia vreo decizie de principiu. Teroristii nu au putut lua ostatici si de aceea nu a existat nici o negociere cu privire la conditiile de eliberare a lor. n consecint, armata israelian a fcut ceea ce trebuia fcut. Soldatii nostri au nconjurat cldirea, au evacuat locuitorii din vecintate, au localizat camera n care se baricadaser teroristii, i-au luat cu asalt si i-au curtat. Altfel s-au petrecut lucrurile la Ma'alot. De ndat ce am primit vestea, am zburat acolo mpreun cu seful statului-major. Sabotorii se aflau n interiorul scolii, cu copiii luati ostatici. I-am telefonat primului-ministru si i-am raportat situatia. Golda Meir a convocat o reuniune a Cabinetului la Ierusalim ca s decid ce trebuia s ntreprindem. La Ma'alot, cldirea era nconjurat de parasutisti de-ai nostri, iar eu am cercetat-o din toate laturile. M-am apropiat ct a fost posibil, cu grija de a nu m expune. Pe cnd m furisam n spatele cldirii, am auzit o voce familiar 539 strigndu-m: Dac vrei s mergi mai aproape, va trebui s-o iei la fug, cci chiar dac te vei tr pe burt, ei te vor vedea". Vocea era a lui Muki, care este cstorit cu nepoata mea Nurit. Este unul din cei mai viteji tineri pe care i-am cunoscut, n prezent ofiter de parasutisti n rezerv. Cnd a auzit, n acea dimineat, la radio, stirea cu privire la Ma'alot, a luat numaidect legtura cu unitatea sa, a srit n automobilul su si s-a repezit spre orasul cu beleaua. Avea acum comanda unei echipe de atac. Cabinetul a decis s accepte schimbul, dar nu planul teroristilor cu privire la modul n care avea s aib loc schimbul. Guvernul consimtea ca prizonierii si copiii s fie eliberati simultan, dar nu s-i lase pe bieti n mna teroristilor, bazndu-se pe cuvntul de onoare al acestora c vor fi

eliberati atunci cnd camarazii lor aveau s ajung la Damasc. La amiaz am zburat la Ierusalim, pentru o ntrevedere urgent cu primul-ministru. Dup ntrevedere am alergat la elicopterul care astepta s m duc napoi la Ma'alot. Acolo 1-am gsit pe nepotul meu Uzi, fiul fratelui meu decedat Zorik, care fcea parte din aceasi unitate de rezervisti ca si Muki. El studia acum matematica si fizica la Universitatea Ebraic. Cnd a auzit zgomotul elicopterului ce ateriza lng cancelaria primului-ministru, el si-a imaginat c cineva venise de la Ma'alot ca s raporteze la guvern si c aparatul se va rentoarce acolo. A socotit c avea prilejul s zboare la Ma'alot, asa nct s poat lua si el parte la actiune, si adusese cu el uniforma militar si s-a schimbat n cursul zborului nostru. Cu toate c este foarte tnr, este deja major. I-am explicat situatia de la Ma'alot si am vzut c fata sa a luat o expresie serioas, i cunosteam pe cei mai multi dintre ofiterii din unitatea sa de parasutisti, dar, desigur, pe el si pe Muki i vedeam mai frecvent la reuniunile de familie. Dup fiecare operatiune la care cei doi tineri luau parte, vorbeam cu dnsii si aflam mai multe detalii asupra actiunii. Nu eram deloc surprins de faptul c de ndat ce ei si camarazii lor au auzit de cele ce se ntmplau la Ma'alot, au lsat totul balt si au ncercat s ajung acolo ct mai repede posibil. M ndoiesc c exist vreun alt loc n lume unde tinerii s creasc att de aproape de umbra mortii, loc unde, cu inima curat, ei asociaz curajul suprem cu totala lips de nfumurare sau de arogant. La rentoarcerea n Ma'alot, m-am dus la casa de lng scoal, care ne servea de acoperire, si am aruncat, de dup colt, o privire iscoditoare asupra a ceea ce se ntmpla. Unul dintre teroristi m-a reperat si, pe ct se prea, voia s m mpuste. O fat care sttea n spatele lui mi-a fcut semn cu mna c trebuia s-mi ascund capul n spatele casei. Am vzut-o prin binoclu, iar trsturile ei erau att de clare de parc s-ar fi aflat lng mine. Arta trist si mai ales extenuat, asa cum arat copiii care cad de oboseal. 540 ntre timp, eforturile de a se obtine eliberarea n sigurant a copiilor s-au complicat cu ncercarea de a folosi drept mediatori ambasadorii Frantei si Romniei. Timpul trecea cu o ncetineal chinuitoare si, pe cnd se apropia ora 6 P.M., termenul-limit fixat de teroristi cnd, dup cum acestia avertizaser, cldirea avea s fie aruncat n aer cu tot cu copii , guvernul a dat permisiunea ca soldatii nostri s ptrund n scoal. M-am tinut de soldatii atacatori si am intrat n sala de clas unde fuseser detinuti copiii. Scena era cutremurtoare, podeaua acoperit de snge si zeci de copii ngrmditi la perete. Soldatii nostri i omorser pe cei trei teroristi, dar nainte de aceasta asasinii reusiser s mpuste mortal 16 scolari si s rneasc alti 68. Printre rniti se afla si fata care mi semnalizase pericolul. Expresia de pe fata ei era neschimbat, doar c ochii i erau nchisi. Pe cnd era pus pe targa, ea si-a deschis pentru un moment ochii, m-a recunoscut si a izbucnit n lacrimi. A ncercat s vorbeasc, n mod evident dorind s descrie tot ce se ntmplase n acea zi, dar n-a putut dect s spun, printre suspine: A fost nspimnttor, nspimnttor". ncercarea de a-i salva pe copii nu a fost cea mai reusit actiune militar ntreprins vreodat. Una dintre cauze a fost amnarea atacului pn n ultimul minut, n cursul diminetii nc ar mai fi fost posibil de gsit momente n care teroristii nu erau n alert. Dar, cu ct ora final se apropia, ei erau mai ncordati, mai prudenti si mai atenti s nu se deplaseze att de liber ca mai nainte. A doua eroare priveste executarea real a operatiunii. Oamenii nostri au utilizat o arm inadecvat, grenada cu fosfor. Ei au gresit etajul, au urcat la etajul trei si au trebuit s coboare la etajul doi, unde au aruncat o grenad cu fosfor, trebuind s astepte pn cnd s-a risipit fumul

acesteia. Timp suficient pentru ca teroristii s-i masacreze pe copii. Mai trziu, n Knesset, am spus c m-am opus deciziei guvernului de a accepta conditiile puse de teroristi. Am explicat c aceast decizie a fcut ca noi s nu putem trece imediat la actiunea militar. Mai mult, am socotit c a fost o greseal din partea sefului statului-major s continuie negocierile pn n ultimul moment, chiar si dup ce guvernul deja aprobase actiunea militar, n repetate rnduri 1-am ndemnat s devanseze momentul atacului nostru, iar, pe de alt parte, am insistat asupra guvernului cu opiniile mele. Singurul lucru ce-mi rmsese de fcut era s m apropii de cldirea internatului scolar, s-i privesc pe copii prin binoclu, s vd fetele celor ce stteau lng un terorist si s scrsnesc din dinti. Soldatii intraser n zon, asteptnd ordinul de atac. Puteam vedea fetele nspimntate ale copi541 i lor care priveau prin ferestre, spernd c n orice moment soldatii nostri aveau s-i salveze. Am vzut si doi dintre teroristi. Erau tineri, mustciosi, unul purtnd cmas neagr, iar cellalt rosie. Se plimbau de colo pn colo, cu pustile Kalasnikov n mn, gata, dac erau atacati, s-i mpuste pe ostatici. Nu puteam actiona altfel dect n conformitate cu decizia guvernului. Nu puteam lua comanda suprem si s efectuez o operatiune militar asa cum credeam eu c trebuia executat. Dar era si altceva ce nu puteam s fac. Nu m puteam opri s nu gndesc c, n fata ochilor mei52 si cu participarea mea, erau comise dou erori serioase: capitularea fat de teroristi si decizii gresite privind o operatiune militar care necesita cea mai mare sagacitate. La o sptmn dup asasinate, am fost prezent la o adunare comemorativ tinut n sala comunal din Ma'alot. Atmosfera era foarte tensionat. Dup adunare, m-am ntlnit cu membrii Consiliului Municipal si cu presedintele acestuia, Eli Ben-Iacov. ntemeiat n anul 1957, localitatea Ma'alot s-a dezvoltat din dou lagre temporare de imigranti, cei mai multi dintre ei veniti din Africa de Nord. sase ani mai trziu, orasul s-a contopit cu binecunoscutul sat arab din vecintate, Tarsia. Brbat ntelept si ntelegtor, Ben-Iacov a avut timp de multi ani responsabilitatea acestui oras. Proiectele sale erau constructive, dar dac nu au gsit ecoul asteptat a fost nu pentru c erau nejustificate, ci pentru c erau imposibil de realizat. Asa era, de exemplu, proiectul de a dubla populatia ct mai rapid posibil, ceea ce ar fi dus la o mai rapid dezvoltare a orasului si la ntrirea securittii sale. Desigur, era necesar ca populatia orasului Ma'alot s creasc. Cu toate acestea, nu era de crezut c lucrul acesta avea s fie fcut rapid. Noi imigranti puteau fi ndrumati ctre Ma'alot, dar ei nu puteau fi obligati s triasc acolo n mod permanent n cazul n care nu doreau lucrul acesta. Consiliul Municipal a propus, de asemenea, separarea cartierelor arab si evreiesc. Era singurul oras din tar unde dou centre distincte, dar adiacente, de populatie asezarea arab Tarsia si asezarea evreiasc Ma'alot erau unite ntrun singur consiliu municipal. Un interes aparte prezint nu propunerea ca atare, ci argumentele cu care era sustinut. Mi s-a spus c nu exista nici o problem de securitate si c nimeni nu critica purtarea arabilor din Tarsia. Ceea ce nvenina atmosfera era prosperitatea economic si social a Tarsiei vecine n comparatie cu aceea a celor din Ma'alot. n Tarsia, fiecare familie avea vila" ei, automobil si pmnt, pe cnd n Ma'alot oamenii erau sraci si triau n mahalale. Tarsia, cu o populatie de 5000 de oameni, se flea cu o scoal secundar unde nvtau 500 de copii. Familiile din oras au trimis 32 dintre tineri la Universitatea Ebraic din Ierusalim, iar un numr de alti ctiva studiau n Statele Unite, n 542

Ma'alot, cu o populatie de 3500 de oameni, nu exista scoal secundar si numai trei tineri urmau cursuri universitare. Cauzele acestor deosebiri erau evidente. Locuitorii din Ma'alot erau, n majoritatea lor, noi imigranti. Locuitorii Tarsiei erau nrdcinati n pmnt, munceau din greu si stabiliser un model stabil de viat bazat pe munc fizic crrea. Ei beneficiara de salarii mari n conformitate cu scala prevalent n Israel si de preturi bune pentru produsele lor agricole, pe care le aduceau la piat n cantitti considerabile. Ei nu erau risipitori cu veniturile realizate. Cu banii economisiti si-au cldit case si si-au cumprat furgoane sau autocamioane, iar acestea le-au asigurat o nou surs de venit, fiind utilizate pentru transportul comercial. Cstigurile aditionale erau investite n tractoare, conducte pentru irigatie, terasri si mbunttiri funciare, lrgindu-se astfel paleta meseriilor si venitul pentru familiile arabe n crestere. Locuitorii Tarsiei nu primeau nimic din beneficiile speciale acordate noilor imigranti, dar se bucurau de un enorm avantaj fat de vecinii lor din Ma'alot. Ei erau fermieri care si lucrau propriul lor pmnt si nu copii mprstiati ai unei natiuni care se adunaser din nou n vechea lor tar spre a duce un mod de viat diferit, negustorii transformndu-se n fermieri sau n muncitori industriali sau n domeniul constructiilor. n vechile asezri evreiesti, unde copiii s-au nscut n ferm si au crescut la coada vacii, pe cmpurile de bumbac si n livezile de meri asezri ca Nahalalul meu , problema de tip Ma'alot nu exist. Ei nu au motive s-i invidieze pe vecinii lor din satele arabe, pentru c standardul lor de viat este cu mult mai ridicdat. De la ntemeierea asezrii Ma'alot, nu mai putin de patruzeci de mii de oameni s-au mutat n oras, au stat aici ctva timp, iar apoi au plecat n alte prti ale Israelului. Astfel, solutia nu const n separarea orasului Ma'alot de Tarsia, ci n a-i face pe oamenii din Ma'alot s prind rdcini. Ma'alot va atinge totusi acest scop, dac nu n aceast generatie de imigranti, atunci n a doua, generatia acelor tineri nscuti si crescuti acolo si pentru care Ma'alot va fi ntotdeauna casa lor. 543 39 DEBARCAT DIN FUNCtIE Alegerile parlamentare aveau s fie tinute n ziua de 31 decembrie 1973. Initial fuseser programate pentru 30 octombrie, cnd celui de al saptelea Knesset i expira termenul, dar din cauza rzboiului termenul a fost extins dincolo de cei patrii ani statutari. Aceste alegeri aveau s aib o semnificatie special n dou privinte. Rezultatele trebuiau s reprezinte verdictul publicului asupra evenimentelor din trecutul imediat: au existat critici ascutite la adresa guvernului pentru nesansa" Rzboiului de lom Kipur, iar rezultatele trebuiau s determine calea pe care Israelul avea s pseasc n viitor. Natiunea era chemat s dea mandat partidului si personalittilor pe care se putea baza si a cror politic o mprtsea. Critica din trecut nu s-a mrginit la rzboi. Ea fusese, de asemenea, ndreptat mpotriva politicii generale a guvernului, care esuase n realizarea pcii cu arabii. Se fcea agitatie si cu privire la viitor. Se punea nu numai problema alegerii unei conduceri care s se ocupe de problemele generate de sfrsitul rzboiului, inclusiv Conferinta de la Geneva, ci si problema statutului politic al Israelului n lume. Pe cerul trii s-au ridicat nori negri. Statele arabe cptau o pondere crescnd n afacerile internationale, detinnd monopolul virtual al unei surse esentiale de energie. Resursele lor petroliere le-au investit cu o bogtie fabuloas, transformndu-le rapid ntr-un Cressus al globului terestru. Israelul, pe de alt parte, a devenit tot mai izolat si, lucrul cel mai ru dintre toate, poporul su nota n valurile unei profunde depresii. Alegerile au avut pentru mine o important deosebit, n critica sa ndreptat mpotriva

guvernului, publicul mi-a atribuit trufia rangului detinut, ntepturile fiind adresate att mie ca ministru, ct si ca individ. Ca ministru al aprrii purtam responsabilitatea n ceea ce priveste armata si conducerea rzboiului. Ct priveste persoana mea, m bucurasem de un anumit prestigiu militar si politic, asteptndu-se de la mine mai mult dect de la oricare alt 544 ministru al aprrii. Miscrile de protest", presa, personalitti publice, ba chiar si ofiteri din armat cereau demisia mea. Problema avea dou aspecte: oficial si personal. Sentimentul meu personal era unul de total ncredintare c nu esuasem n ndatoririle mele, iar eu m consideram pe deplin competent s-mi ndeplinesc n continuare functia. Dar aceasta era n primul rnd o problem public si pentru mine era evident c trebuia s primesc un rspuns clar si neechivoc la ntrebarea dac am meritat s fiu ministrul aprrii si dac avea s mi se cear s rmn. Rspunsul depindea de patru organe: premierul, partidul politic din care fceam parte, electoratul si Comisia Agranat. Nendoielnic, organul cel mai competent de judecare a evenimentelor legate de Rzboiul de lom Kipur, de stabilire a vinovtiei sau nevinovatilor era Comisia Agranat53. Numai aceasta avusese acces la ntregul material si l studiase n profunzime. Membrii ei erau investigatori lipsiti de prejudecti, neprtinitori, calificati, asociind competentele profesionale de cel mai nalt ordin att n domeniul militar ct si n cel juridic. Instituirea acestei comisii a fost urmarea a o serie de consultri la diferite foruri. Membrii guvernului recunosteau, n general, trebuinta unei cercetri corespunztoare. Problema era cui si fie ndredintat aceast obligatie, n ziua de 8 noiembrie, primul-ministru a conferit cu mai multi ministri si cu seful statului-major asupra acestui subiect dureros, unul dintre cele mai chinuitoare cunoscute vreodat de Israel. Le-am spus celor prezenti la reuniune c, dup prerea mea, esential era s ne asigurm c cercetarea avea s fie obiectiv, curajoas si profesional, impermeabil la influenta din afar, fr a tine seama de considerente de partid si personale, n asa fel nct orice ncercare de a-i schimba cursul s fie nbusit de la bun nceput. Mi-am subliniat opinia, trimitnd, pe deasupra mesei, urmtorul bilet primului-ministru: Golda, eu sunt pentru (1) o comisie de cercetare; (2) forma acesteia investigatie juridic, public sau n interiorul armatei, numai s fie cu acordul procurorului general. D.M." Dup zece zile, subiectul a fost adus naintea Cabinetului, iar dup ce procurorul general a prezentat diferite alternative judiciare, guvernul a decis s instituie o comisie de cercetare care s fie convocat de presedintele Curtii Supreme. Aceasta avea s fie compus din cinci membri. Comisia trebuia s investigheze: l. Informatia de spionaj, cu privire la zilele care au precedat Rzboiul de lom Kipur, asupra miscrilor inamicului si intentiilor de a declansa rzboiul, evaluarea acestei informnatii si deciziile luate de responsabilul militar si de ctre autorittile civile, ca rspuns la aceasta. 545 2. Desfsurarea general a FAI (Fortele de Aprare ale Israelului) n caz de rzboi, starea pregtirii lor n zilele care au precedat Rzboiul de lom Kipur si operatiile acestora de nfrnare a inamicului". Acestea, dup cum preciza decizia Cabinetului, sunt astzi probleme de important public vital, care se cer clarificate". Ca urmare a acestei decizii, n ziua de 21 noiembrie 1973, presedintele Curtii Supreme, dr. simon Agranat, a numit presedintele si pe ceilalti membri ai comisiei. Dat fiind marea sa important, Agranat nsusi a devenit presedintele comisiei si de aceea organul a devenit curnd cunoscut drept Comisia Agranat. Ceilalti patrii membri erau Mose Landau, judector la Curtea Ssuprem,

dr. Itac Nebenzahl, controlor de stat, generalul locotenent (rez.) Igael ladin, profesor de arheologie la Universitatea Ebraic si fost sef al statului-major, si generalul locotenent (rez.) Haim Laskov, ombudsmanul54 armatei si, de asemenea, fost sef al statului-major. n timp ce Comisia Agranat si desfsura investigatia si deliberrile, diferitele partide politice se pregteau de alegerile nationale care aveau s aib loc la sfrsitul lunii decembrie. Partidul Muncii condusese fiecare coalitie guvernamental de dup ntemeierea statului. Pe msur ce se apropiau alegerile, el se confrunta mai ales cu dou probleme. Una se referea ia personalitti. Care aveau s fie candidatii si? Mai precis, care dintre ei trebuiau s fie n grupul din fruntea listei Partidului Muncii si astfel s devin ministri n noul guvern, dac partidul obtinea destule voturi? A doua problem esential era ideologic: cu ce platform se va prezenta Partidul Muncii n disputa politic? Ce politici avea s aplice n caz de victorie n alegeri? socul si sentimentul de frustrare care loviser natiunea n urma rzboiului si-au gsit n mod inevitabil expresia n partid. S-au afirmat acei membri care s-au declarat n favoarea maximumului de concesii fcute arabilor si pentru o limitare rigid a asezrilor evreiesti n teritoriile administrate. Rezultatele s-au vzut repede n noul program al partidului, care 1-a nlocuit pe acela adoptat de institutiile de partid cu putin timp nainte de rzboi. Numite cele Paisprezece Articole", schimbrile se refereau la colonizarea pmntului si la eforturile n directia pcii. Programul anterior includea o chemare la colonizarea israelian n teritoriile administrate: ludeea si Samaria, pmnturile din vecintatea Rafei si nltimile Golan. Acesta a fost cunoscut drept documentul Galili", dup nasul su, ministrul fr portofoliu Israel Galili. Acest plan era acum pus la arhiv, n locul su, noua platform continea un paragraf inofensiv, care afirma n termeni generali c totul va fi fcut spre a continua si ntri colonizarea pmntului, n concordant cu deciziile pe care guvernul Israelului le va lua 546 clin timp n timp, prioritatea fiind dat considerentelor securittii de stat". Ca un gest fat de cei care ndemnau la retragerea ntre granitele din 1967, nu se fcea nici o aluzie cu privire la unde putea s aib loc o astfel de colonizare. Cea de a doua schimbare era probabil inspirat de dorinta de a sublinia strdania Israelului pentru pace, asa nct cuvntul pace" aprea nu mai putin de saptesprezece ori n cuprinsul celor Paisprezece Articole". Precedentele platforme ale partidului au fost la fel de energice n chemarea la eforturi de pace, iar n practic guvernul si partidul fcuser eforturi disperate pentru pace n anii de dinainte de Rzboiul de lom Kipur. Repetarea neostenit a cuvntului nu putea duce la relatii mai strnse cu arabii. Mai dramatic a fost alctuirea listei de candidati pentru alegeri. Lista initial, ca si platforma partidului, fusese elaborat nainte de rzboi. Acum diferite grupri au contestat-o. O astfel de grupare, care se autointitula Cercul Ideologic de Studiere a Problemelor Societtii si Statului", a chemat la demonstratii de mas n fata cldirii unde Comitetul Central al partidului trebuia s ne ntruneasc spre a aproba lista, n afar de faptul c dorea ca unii dintre candidatii selectati s fie descalificati, acest grup a formulat alte dou solicitri: elaborarea unor planuri de pace bazate pe realism politic" si o nou conducere". Desi grupul era format din membri ai partidului, el a declarat c dac apelurile sale nu erau luate n seam, atunci va ndemna electoratul s nu voteze pentru partid. Comitetul Centra], care este organul suprem al partidului, a tinut dou sedinte cruciale, n zilele de 28 noiembrie si 5 decembrie, ca s-si stabileasc programul electoral si ca s decid care i vor fi candidatii. La prima sedint, noua platform a partidului a fost adoptat n unanimitate, iar

lista initial, antebelic, de candidati a fost aprobat cu 256 de voturi pentru, 107 contra si 30 de abtineri. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. La cea de a doua sedint, o sptmn mai trziu, problema candidaturilor a fost din nou ridicat: cine trebuia s apar n fruntea listei, ca ministri din partea partidului n noul guvern? De data aceasta problema a fost ridicat chiar de primulministru Golda Meir. Golda a refuzat discutia deschis si pur si simplu a cerut votul secret pentru a se decide optiunea comitetului privind candidatul la postul de prim-ministru. Era o provocare adus oricui dorea un alt prim-ministru, de a avea curajul s se ridice, s fac propunerea si s o pun la vot. Era, de asemenea, o chemare la un vot de ncredere n ea. Chiar dac nici un alt candidat nu a fost propus, Golda era nerbdtoare s afle n ce msur avea sprijin n partid. De vreme ce votul avea s fie secret, oricine putea s voteze cum dorea, fr vreo presiune din afar. 547 sedinta a durat toat ziua si pn trziu noaptea. Sala era ticsit de lume, atmosfera era tensionat. Toti stteau tepeni pe locurile lor, devornd fiecare cuvnt rostit la tribun. Numai cameramanii pletosi, n flanelele lor de lucru, erau n continu miscare, ndreptndu-si neceremonios luminile puternice asupra lideilor din sirurile de locuri rezervate. Dezbaterea a fost tioas si neinhibat. Vorbitorii spuneau ce aveau n minte, n termeni nemestesugiti, duri, fr nfrumusetare si fr rezerv. Eu stteam n rndul din fat si nu m simteam deloc calm. Cnd m apropiasem de intrarea n cldire, am fost gratulat de demonstranti cu huiduieli prelungi si chiar n sal se gseau multi membri ai Comitetului Central care nu-mi erau nicidecum cei mai buni prieteni. Am nteles c aceast sedint era un fel de instant superioar a partidului, desigur nu n sensul sovietic. Era ns, n mod categoric, unul din acele momente politice dintr-o societate democratic n care personalitti publice puteau fi doborte. Pe fundal se afla Rzboiul de lom Kipur. Focul de-a lungul fronturilor nc nu se potolise. Acordurile de dezangajare nc nu fuseser ncheiate. Cei mai multi dintre tinerii nostri nc mai activau n unittile de rezervisti, pe linia focului nc. n Ierusalim, Comisia Agranat era absorbit de investigatia sa chinuitoare. Iar deasuprea capetelor noastre pluteau probleme grave. Cu greu se putea gsi un domeniu n care s nu fie nevoie de revizuire: relatiile cu arabii, relatiile cu Statele Unite, economia, modelele de societate, partidele politice si conducerea acestora. Comitetul Central trebuia acum s-si exprime atitudinea fat de aceste probleme. De fapt toti vorbitorii, fie direct, fie indirect, au fcut referire la componenta viitorului guvern, la responsabilitatea fat de neajunsurile manifestate n rzboi, la colonizarea din teritoriile administrate si la problema frontierelor permanente. Ctre sear am cerut cuvntul. Nu eram n nici un fel pentru concesii sau compromis, fie n continut, fie de form. Am declarat de la nceput c partidul putea s adopte pozitii fundamentale pe care eu nu eram capabil s le sustin n fata electoratului. Dac, de exemplu, s-ar fi decis s se recunoasc un stat palestinian independent, eu aveam s prsesc partidul, desi nu viata politic. Nu aveam s m retrag linistit la Nahalal si s cultiv flori. Nu eram gata s m angajez dinainte c voi accepta verdictul partidului asupra oricrui subiect. Apartineam, am spus, acelui grup politic cunoscut drept Rafi, grupul cruia i-a fost membru Ben-Gurion si pentru care fusese expulzat din partid, iar eu nc mai sprijineam ceea ce fusese sustinut n documentul Galili", nc mai credeam n necesitatea de a se ntemeia orasul lamit, pe coasta Mediteranei, n Nordul Sinaiului, si nc mi aduceam contributia la sustinerea dreptului evreilor de a cumpra pmnt dincolo de frontierele de dinainte de 1967. 548 Am vorbit, n continuare, despre acele chestiuni care m afectau pe mine si care fcuser

obiectul multor comentarii n cursul dezbaterilor. Critica personalittii mele am spus era acum investigat de Comisia Agranat, iar aceasta avea s emit o decizie. Cu totul diferit era chestiunea responsabilittii parlamentare. Eu aveam responsabilitatea pentru cele n mod nefericit ntmplate n armat si nu era nici o ndoial c avuseser loc astfel de ntmplri nefericite. Dar responsabilitatea parlamentar m obliga s merg la primul-ministru, s-i art greselile si neajunsurile, s-o ntreb dac dorea s m demit si s actionez n consecint. Rspunsul la chestiunea demisiei trebuia s vin de la primul-ministru si nu de la ministrul justitiei si nici de la presedintele Cercului Ideologic de Studiere a Problemelor Societtii si Statului. Ct priveste componenta viitorului guvern, eu nu am cerut si nici nu mi s-a cerut s fiu inclus. Dup alegeri, oricine va deveni prim-ministru va decide cine s fie si cine s nu fie n Cabinet. Ultimul vorbitor a fost Golda Meir, iar ea a abordat, de asemenea, toate aceste probleme. A fcut-o n ebraica ei fundamental obisnuit, nteleas de toti. n ceea ce priveste responsabilitatea parlamentar, ea a spus c, potrivit dreptului israelian, toti membrii guvernului erau n mod colectiv responsabili de toate actiunile sale, de succese si esecuri si c nu exist responsabilitate parlamentar separat pentru fiecare ministru. Ea a spus Comitetului Central c am abordat-o de dou ori n aceast privint, O dat n zilele amare ale rzboiului, iar a doua oar dup ce ministrul Justitiei, lacov simson sapiro, a declarat n mod public c ministrul aprrii ar trebui s-si dea demisia. Ea a artat c n ambele cazuri i-am spus c dac credea c trebuie s-mi dau demisia, o puteam face imediat, fr mult vorb. Ea a rspuns, lucru cunoscut si de alti membri ai guvernului, c are deplin ncredere n mine. Ct priveste guvernul de dup alegeri, ea a spus c partidul alege doar o singur persoan ca detintoare de oficiu n guvern. Aceasta era persoana selectat pe primul loc n lista de candidati a acestuia si c tocmai aceast persoan avea s formeze si s conduc guvernul, n cazul n care rezultatele alegerilor fceau posibil lucrul acesta. Nu partidul i alegea pe ceilalti membri ai guvernului. Golda a spus-o ct se poate de clar: dac partidul o dorea ca prim-ministru, trebuia s-i lase ei optiunea de a-si selecta ministrii. n mod incidental, atunci cnd a vorbit de eforturile de pace fcute de guvern n anii ct ea a fost premier, Golda a mentionat faptul c, cu ctiva ani n urm, i-am propus ca noi s fim de acord s ne retragem de la Suez, asa nct egiptenii s poat deschide Canalul pentru navigatie si s poat reface orasele de la Canal. Mrturisesc a spus ea acum Comitetului Central c nu am nteles despre ce vorbea. Retragerea de la Canal? Numai att?" 549 La votul secret care a urmat, din cei 341 de membri ai Comitetului Central participanti la sedint, 291 au votat pentru ca Golda s fie n capul listei de candidati la apropiatele alegeri, 33 au votat mpotriv, iar 17 s-au abtinut. n timp ce clarificrile politice oficiale continuau n institutiile de stat guvern, Knesset, partide politice , n tar apreau miscri de protest popular, care si gseau diferite ci ctre inimile oamenilor. Sursa lor era o combinatie de emotie si de politic. Acestea organizau demonstratii cele mai multe n fata sediului primului-ministru, n zilele n care se ntrunea Cabinetul , purtnd panouri cu slogane expresive, care se ncadrau bine pe ecranele TV. Acestea erau pe larg reflectate de mass media, iar liderii lor erau intervievati la televiziune, la radio si n presa scris. Mai trziu protestatarii s-au diversificat n asa msur nct unii cereau exact opusul a ceea ce cereau altii. Grupurile ultranationaliste demonstrau mpotriva lui Kissinger si mpotriva oricrei retrageri de pe nltimile Golan, n timp ce extrema stng sustinea contrariul. Cu timpul, valoarea si eficienta acestor miscri au deczut, iar n final, n pofida ncercrilor de a o face, nu

au reusit s se unifice si s se dezvolte ntr-un singur organism, care s aib o influent politic pozitiv. Cu toate acestea, ele au avut un cert impact public n dou domenii specifice: ele au cerut schimbarea" o schimbare n conducerea trii, mai presus de toate schimbarea mea si au ndreptat un deget acuzator spre cei pe care i considerau responsabili de neajunsurile militare si politice din ajunul si de la nceputul Rzboiului de lom Kipur. Miscrile de protest au avut puternice reverberatii, iar participarea la ele a multor tineri care au luat parte la lupte, ca si a unor tinere vduve ai cror soti czuser pe front, precum si a unor printi care-si pierduser n rzboi copiii le-a dat acestor miscri o atractie emotional special. Puteau s nu-ti plac solicitrile lor sau le puteai contesta sloganele, dar nu puteai rmne indiferent. Eu, n orice caz, n mod cert nu am fost indiferent. Un ministru al aprrii are nevoie de ncrederea publicului. El nu este un sef impersonal de departament. El, mai mult dect oricare alt detintor de functie politic, este responsabil de deciziile asociate cu rzboiul, cu mortii si cu rnitii, cu prizonierii si disprutii, ca si cu familiile care au suferit aceste pierderi. Publicul poate s nu-i mprtseasc opiniile, dar esential este ca el s aib ncredere n integritatea, devotamentul, discernmntul si abordarea responsabil de ctre ministerul aprrii a problemelor de securitate. Aveam sentimentul c ncrederea public n mine era puternic subminat. O dat am trecut pe lng niste demonstranti, iesind de la o reuniune a Cabinetului, iar o tnr femeie, probabil vduva unui soldat czut pe front, mi-a strigat: Asasinule!" A fost ca un pumnal nfipt n inim. stiam c niciodat n viat nu am ordonat o 550 operatiune militar la care eu nsumi s nu fi fost gata s iau parte. si chiar si acum, oricnd si pe orice front, eram gata s schimb locul cu orice soldat si s merg n patrulare n locul lui, ori s particip la atac, ori s apr o fortreat. Dar acesta era adevrul meu privat si nu am putut niciodat s i-1 explic tinerei femei, ba chiar nici n-am ncercat s-o fac. Peste tot n aceste miscri de protest, n reflectarea lor de ctre mass media si n exploatarea oportunittilor politice, circula o tendint ascuns care era prezentat drept conceptie despre viat, dar care n realitate era defetism. Acesta zdruncina credinta noastr nu numai n dreptatea cauzei Israelului, ci si n telul su, slbindu-ne puterea si disponibilitatea de a lupta. Am privit lucrul acesta cu o extrem seriozitate. Am simtit c era de ru augur pentru capacitatea noastr de a lupta mpotriva dificulttilor si a presiunilor care ne asteptau. Port-drapelul primei miscri de protest, fondatorul ei si al ei posesor de drept de autor", ca s zicem asa, era un tnr ofiter, un cpitan cu numele de Motti Askenazi. El fusese comandantul Budapestei", cea mai nordic fortreat de la Canal, care nu czuse. A fost, ntr-adevr, singurul punct ntrit de la Canal care n-a fost capturat, fapt care s-a datorat mai degrab localizrii sale geografice dect lui Motti. Dar publicul nu cunostea lucrul acesta. El si-a nceput demonstratia ca un act individual, dar mai trziu a devenit stegarul tuturor. Motti Askenazi era student la Universitatea Ebraic din Ierusalim, iar profesorul su de filozofie, Natan Rotenstreich, mi-a propus s m ntlnesc cu tnrul pentru o convorbire. Am fost de acord si ne-am ntlnit acas la profesorul Rotenstreich, n Ierusalim. Convorbirea s-a dovedit a fi mai ales un monolog. Motti era setos s se fac auzit, iar eu tineam mult s-1 ascult, s nteleg, s-mi fac o impresie asupra confratelui si asupra a ceea ce voia el. A fost ct se poate de explicit asupra a ceea ce dorea de la mine. Desi m admira si m respecta ca individ, a struit asupra faptului c trebuia s demisionez din cauz c aveam responsabilitatea parlamentar pentru o ntreag serie de greseli ale guvernului. Armata, rzboiul, politica de dinainte de rzboi, ba chiar si precedentul rzboi, Rzboiul de sase Zile, toate erau esecuri, fiind

ciuruite de greseli si de deficiente. Politica dus de guvern era lipsit de discernmnt si de ntelepciune, iar el cerea o schimbare a conducerii. Cabinetul trebuia nlocuit, n primul rnd eu. De ce era un esec victoriosul rzboi din 1967? Pentru c noi ar fi trebuit s separm Siria de Iordania si s nfrngem n mod decisiv Egiptul. Pn n acel moment, al ntlnirii cu Motti, credeam c am fcut-o. n Nord, noi 551 trebuia s cucerim Muntii Druzi si s rmnem acolo pe veci, prin aceasta anulnd continuitatea teritorial ntre Iordania si Siria. Iar n Sud trebuia s trecem Canalul Suez, s facem Egiptul s capituleze n mod rusinos si s-1 constrngem s semneze un tratat de pace cu noi. n Rzboiul de lom Kipur totul a fost ru. Pilotii au fost trimisi n misiuni suicidare, fr a fi fost nevoie sau fr scop. El, comandant al Budapestei", i-a vzut cznd si a insistat la Comandamentul din Sud s fie stopat trimiterea avioanelor noastre la atac asupra Canalului si la Port Said, dar nimeni nu 1-a ascultat, n fortretele de la Canal nimic n-a mers cum trebuie. Blindatele au luptat prost; doctorii nu stiau cum s trateze socul produs de obuze. Industria militar a Israelului nu a fost pregtit n mod corespunztor pentru un posibil rzboi. Oamenii din aceast industrie ar fi trebuit s munceasc zi si noapte ca s produc noua pusc, Galii", pentru infanterie. Acum era nevoie de o revolutie. Motti, personal, dorea ca schimbarea s fie adus n mod democratic, dar unii erau gata s utilizeze mijloace violente. Mi-a spus c i-a oprit, dar c nu putea s tac pn cnd nu va avea loc o schimbare fundamental n politic, conducere, guvern si personalul armatei. Natiunea spunea el era cu dnsul, iar eu trebuia s demisionez. L-am ascultat cu interes, eu nsumi fiind de prere c unele din criticile sale erau justificate. Dar multe altele erau gratuite si fr substant, iar propunerile sale, de exemplu asupra modului n care s ajungem la un acord cu arabii, mi se preau puerile si confuze. El, ca persoan, lsa impresia de sinceritate. Nu credeam c era un suspect", dar n mod cert era afectat, hiperempatic si plin de sine. Nu am avut nici o sans s discut cu el n mod serios si cu calm aceste probleme importante, cel putin nu cu acea ocazie. Era clar c el venise la acea ntlnire ca si cum aceasta ar fi fost parte din campania sa de demonstratii publice, cu el pe post de orator stradal, aruncnd acuzatii si nvinuiri n dreapta si n stnga, formulnd revendicri si declarnd la tot pasul c nu se va ntoarce de pe calea aleas". L-am ascultat pn la capt pn dup miezul noptii , i-am multumit gazdei mele si am plecat. Nu a fost o ntlnire plcut. Nici cuvintele sale, nici modul su de a fi nu au atins n mine o coard sensibil. Dimpotriv, m-au dezgustat. El continua s-i critice si s-i toace pe ceilalti fr mil, n timp ce pe el nsusi se acoperea cu elogii, n nimic din spusele sale nu am gsit o scnteie de ncredere, de credint, de ceva constructiv. Toate erau nihilism. Nu cu Motti Askekazi si nu cu oameni ca dnsul a fost cldit Israelul si nu cu ei va putea Israelul s se dezvolte si s prospere. Judecnd lucrurile din exterior, noi sttusem n aceeasi camer si ne ocupasem de subiecte cunoscute si comune amndurora. 552 n realitate vorbeam limbi diferite si triam n dou lumi diferite, separate de ceva mult mai vast dect sprtura dintre generatii. Partidul Muncii a intrat n alegeri cu o list care n mod formal era unitar, dar care continea tendinte politice diverse si chiar conflictuale. Aceasta punea n fat vechea sa conducere, dar electoratul dorea schimbare, dorea s vad fete noi. De data aceasta alegtorii erau diferiti de cei din alegerile precedente. Mai nti, pe registrul electoral figurau mult mai multi tineri. Dar, mai

presus de toate, era vorba de largul si zgomotosul protest mpotriva ntmplrilor nefericite ale rzboiului si a politicii care 1-a precedat. La acestea se aduga efectul pierderilor, al numerosilor morti si rniti, descrierile cumplite ale btliilor fcute de soldati, ndeosebi supravietuitorii din fortretele asediate si prizonierii de rzboi rentorsi din Egipt. Toate acestea au produs o stare de depresie, au ascutit critica si au intensificat cererea de schimbare a conducerii. Rezultatele alegerilor au redus proportia Partidului Muncii cu 5 la sut, dndu-i n Knesset cu sapte locuri mai putin (49 din 120). Partidele de opozitie au cstigat 9 locuri. Aceasta nu-i permitea opozitiei s ia puterea, dar nici nu-i ngduia Partidului Muncii s formeze guvernul de unul singur, fr a face mari concesii ctorva partide mici, n vederea unei coalitii. La dou zile dup reuniunea Comitetului Central, n ziua de 7 decembrie 1973, i-am cerut Goldei Meir s m primeasc, acas la ea, n Ierusalim. Dup ce a servit traditionala cafea, i-am spus c venisem s aflu dac intentiona s-mi ofere Ministerul Aprrii n viitorul guvern, dar c, nainte de a-i auzi rspunsul, doream s-i aduc la cunostint dou lucruri. Primul: n cazul n care Comisia Agranat avea s gseasc chiar si cel mai mic cusur cu privire la persoana mea, ca ministru al aprrii, eu aveam s demisionez imediat. Al doilea: ea putea si trebuia s ignore complet orice presiune din partea Rafi si a oricrui grup politic care putea s fac din numirea mea conditia sprijinului lor dat noului guvern. Sub nici o form nu doream s fiu numit ca urmare a unei asemenea presiuni. Aveam s-mi iau asupra mea sarcina de a opri orice presiune din partea Rafi, chiar dac ea nu dorea ca eu s fiu ministru al aprrii. Rspunsul Goldei a fost c n-a ezitat nici un moment cu privire la renu-mirea mea ca ministru al Aprrii n viitorul guvern. Aceasta era decizia ei ferm, iar dac cineva se gndea s-o invalideze, ea era gata s cedeze functia de premier. Mi-a spus c ea mprtise responsabilitatea cu mine. Fusese partenerul meu absolut, primind ntreaga informatie de spionaj si lund toate deciziile de important crucial. A adugat, n privinta lui Haim Bar-Lev, c el venise la ea s-i spun c, n ajunul zilei de lom Kipur, se ntlnise cu seful 553 statului-major, Elazar, si c i ceruse prerea asupra situatiei de pe fronturi. Dup ce a auzit c noi aveam 170 de tancuri n Nord si 300 n Sud, Bar-Lev, fost sef de stat-major, se dusese acas cu inima usoar, fr urm de neliniste, chiar dac inamicul era pe cale s lanseze atacul. Mi-a plcut c Golda si-a pstrat ncrederea n mine si c nu se supusese acelora care ceruser capul meu. Fr ndoial c mi-a plcut s aflu c dac ea ar fi socotit c binele statului impunea plecarea mea, ea m-ar fi nlocuit fr nici o mustrare de constiint, ndeosebi n momentul n care era pe cale s formeze noul guvern. Ea nu ezitase s preia Ministerul de Externe de la Mose Sarett, n 1956, deoarece socotea c aceasta servea binele statului, dup cum l sprijinise pe Le vi Eskol fr remuscare mpotriva lui Ben-Gurion, care timp ndelungat fusese mentorul si seful ei. Propria noastr relatie era una de ntelegere mutual si ntotdeauna am lucrat la ceea ce eu am numit mas curat, clar si pe fat, nefcnd niciodat ceva pe ascuns unul fat de cellalt. Orice aveam s-i spun ei sau despre ea, spuneam n prezenta ei. si de vreme ce era prim-ministru, am actionat n conformitate cu deciziile ei, chiar si atunci cnd le consideram gresite, ns nu reusisem s-i schimb opinia. Nu a existat ns niciodat ntre noi o prietenie personal strns, cum a existat ntre ea si alti ministri, ca Israel Galili sau Pinhas Sapir. Astfel, dac ea dorea ca eu s fiu ministrul aprrii, era pentru c socotea c era pentru binele statului. La fel gndeam si eu, dar acest punct de vedere trebuia confirmat de partid si de votul public. As fi preferat un sistem electoral n care s fi putut s fiu ales n mod direct. Dar, conform sistemului reprezentrii proportionale din Israel, persoana mputernicit, att n numele partidului ct si al electoratului, de a decide dac trebuia s mai fiu ministru al aprrii era Golda Meir. Ea a fost

aleas de partid pe primul loc al listei de candidati, iar o dat cu aceasta avea mandatul de a forma viitorul guvern. Dar chiar si dup alegeri, chiar si dup ce publicul si spusese cuvntul, furia nu s-a potolit. Vnturi de furtun continuau s urle n jurul nostru. Grupuri iritate, personalitti publice frustrate si partide politice care nu reusiser s aduc electoratul de partea lor se dedau la atacuri nenfrnate si la viziuni de pieire iminent, care nu puteau servi dect la subminarea credintei natiunii n forta si destinul su. Deoarece actiunile si discursurile lor erau ap la moara presei, ele au fost larg difuzate de aceasta. Toate acestea i-au luat Goldei dou luni ca s formeze noul guvern de coalitie, n ziua de 10 martie 1974, dup eforturi istovitoare si neasteptate schimbri de roluri, ea a reusit, n fine, s prezinte Knessetului noul ei guvern. Cea mai mare dificultate ntmpinat de ea a fost refuzul Partidului National Religios de a participa la guvern din cauza pozitiei acestuia pe tema cine 554 este evreu". Rmneau dou alternative: fie noi alegeri, fie formarea unui auvern minoritar, adic un Cabinet care s nu fie bazat pe o majoritate a Knessetului. Golda nu era consecvent n atitudinea sa. La nceput a anuntat c dac nu reusea s formeze un guvern care s se bazeze pe cel putin 61 din cele 120 de voturi din Knesset, atunci va recomanda noi alegeri. Dar dup aceea si-a schimbat opinia si a fost de acord s conduc un guvern minoritar. ntre timp, dat fiind continua ciorovial si ncierare general din partid, dorinta mea de a face parte din guvern a sczut. Existau membri ai partidului care nu numai c nu m sprijineau, ci care deveniser zgomotosi n tiradele lor mpotriva mea. Chiar si organul oficial al partidului, Ot", al crui redactor-sef s-a ntmplat s apartin unui grup anti-Rafi, fcea s se reverse un val nentrerupt de calomnie si critic. Membrii din Knesset ai propriului meu partid formulau interpelri menite s m pun n ncurctur si s-mi submineze pozitia. Unii, cu ndemnare nsotiti de reporteri TV, i chemau pe liderii miscrilor de protest, le strngeau minile n mod demonstrativ n fata camerelor de luat vederi si i felicitau pentru campania lor anti-Dayan. Trebuie s spun c pn si n armat discutia depsea uneori marginile corectitudinii. Am fost deosebit de lezat de un incident care a avut loc la o conferint a ofiterilor superiori, tinut n scopul analizei evenimentelor militare ale campaniei. S-a ntmplat s lipsesc la una din sedinte, iar n absenta mea un ofiter, care servea n echipa de legtur cu Natiunile Unite, a urcat la tribun si a cerut demisia mea. A fcut lucrul acesta n prezenta primului-mi-nistru si a sefului statului-major. Ei stteau n primul rnd, au auzit cele spuse, dar au tcut. Am considerat incidentul ca fiind absolut condamnabil, att implicarea unui ofiter din armat, la o conferint a armatei, n problema politic cine trebuia sau nu trebuia s fie ministru al aprrii, ct si tcerea primului-ministru si a sefului statului-major, care nsemna aprobare. O sptmn mai trziu, la o reuniune a Cabinetului, i-am trimis un biletel Goldei, spunndu-i c nu aveam s fac parte din viitorul ei guvern. Golda I-a citit fr a fi socat sau surprins; cel putin asa mi s-a prut mie. Am raportat acest lucru prietenilor mei din Rafi, iar stirea a fost difuzat n acea sear la radio. Imediat am primit un telefon de la Golda, care, indignat, m-a ntrebat de ce am fcut public decizia mea. Atunci, ca si cu alte multe ocazii, mai trziu, ea m-a ndemnat s-mi schimb punctul de vedere. Asa a fcut si conventia Rafi. Membrii acestei aripi a Partidului Muncii m-au convocat pe mine si pe simon Peres, ministru, coleg al meu n Rafi, care a refuzat s intre fr mine n viitorul guvern, dar am persistat n refuzul meu. Este adevrat c eram doritor s asigur un sfrsit corespunztor situatiei de rzboi, s ajungem la o reglementare cu sirienii, s-i repatriem pe prizonierii de rzboi si s-i demobi-

555 lizm pe rezervisti. Dar stiam c nu voi putea s-mi ndeplinesc cum se cuvine obligatiunile de ministru dect dac eram sprijinit de partid, de grupul su din Knesset si de colegii mei din guvern. Dup ce si-a consultat prietenii cei mai apropiati, n final Golda s-a mpcat cu situatia si a decis s mearg mai departe si s formeze noul guvern fr Rafi, care a refuzat s intre n guvern fr mine si, n prima faz, si fr Partidul National Religios, n mod rezonabil, ea a mizat pe presupunerea c Partidul National Religios, nerbdtor cum era s pun mna pe portofolii n guvern, va gsi n scurt timp vreo scuz ca s i se alture. n ziua de 3 martie 1974, a fost convocat o reuniune comun care s aprobe componenta Cabinetului Goldei. A participat grupul din Knesset al partidului, precum si ceea ce s-a numit Biroul de Conducere al partidului. S-a propus ca Itac Rabin s m nlocuiasc n functia de Ministru al Aprrii. Discutia n-a fost prea lung, dar nici edificatoare n-a fost. Majoritatea vorbitorilor au criticat foarte tare componenta propus a guvernului, iar cei care au acceptat-o au fcut-o cu prea putin entuziasm. Golda nu se simtea deloc n apele ei, ceea ce era de nteles. Tot ceea ce i se ntmplase, ncepnd cu rzboiul si sfrsind cu negocierile pentru coalitia interpartinic, ca s nu mai vorbim de trguiala prieteneasc sau nu chiar att de prieteneasc din partid, erau de ajuns ca s-i explice, dac nu s-i justifice nelinistea. Cnd lista vorbitorilor s-a epuizat si nainte ca alctuirea propus a noului cabinet s fie pus la vot nu exista nici o ndoial c ea avea s fie aprobat , a luat cuvntul Golda. Dup un scurt comentariu asupra criticilor ce se exprimaser, ea a anuntat deodat c abandona sarcina de a forma noul Cabinet si c avea s-1 informeze pe presedinte n cursul serii. Asta era. ntr-adevr, la reuniune se manifestase mult vrajb. Dar reactia Goldei, de asemenea, cu greu i fcea cinste. Nu era n ceasul ei cel mai bun. Ceea ce a urmat a fost o agitatie mai degrab dezonorant a unor delegatii organizate n grab, care s-o fac s-si abroge decizia. Una a tbrt pe Golda nssi. Alta 1-a vizitat pe presedinte, insistnd ca el s-o conving s-si conti-nuie eforturile de a forma guvernul. Toate acestea au fost ncoronate de o sedint a Comitetului Central, n mod special convocat ca reuniune de rugminte, n numele miscrii laburiste, care s-o implore pe Golda s nu renunte. Pentru mine important era un alt aspect din tot ce se ntmplase la reuniunea din 3 martie. Pe cnd ascultam, din gura Goldei, componenta propus a noului guvern, la nceputul reuniunii, gndeam n sinea mea: Ah, ziua cea mare a sosit, n sfrsit, un guvern fr Rafi, partenerul ndoielnic al Partidului Mapai, si fr aliatul su apropiat, Partidul Ahdut Avodah. Un guvern fr mine, fcut responsabil de greselile din rzboi si de politica ce 1-a 556 precedat. Un guvern fr losif Almogi, fost ministru al muncii, care de fapt s-a cit si a rezistat n grupul Mapai din Knesset, dar a crui loialitate fat de Ben-Gurion n-a fost niciodat realmente iertat de actuala conducere a Mapai. si apoi deodat minune! , la momentul critic, o lovit si mnioas Golda se ridic, ntoarce spatele prietenilor ei de-o viat si iese maiestuos. Ea a fcut aceasta nu din cauz c Partidul National Religios a refuzat s se alture la guvernare sau din cauz c nu putea s guverneze fr Rafi. Ceea ce a fcut reflecta noua ei apreciere dat camarazilor ei din Mapai si Ahdut Avodah. La acea reuniune ea a simtit deodat c ei terminaser de dat cu piatra n ceilalti tapi ispsitori si c venise rndul ei. La reuniunea Comitetului Central, convocat dou zile mai trziu ca s struie pe lng Golda s-si schimbe punctul de vedere, cei mai multi dintre vorbitori au exprimat variatii pe aceeasi

tem: c toate tulburrile din partid si aveau rdcina n Rafi. Rafi era vinovatul, Rafi trebuia blamat, iar eu cel mai mult din toti. Am vorbit si eu. Dup ce am fcut observatia c socoteam c era ultima mea zi ca ministru al aprrii, mi-am exprimat dezacordul fat de formarea unui guvern minoritar. Am spus c aveam s sprijin o coalitie de extrem necesitate national35, dar deoarece stiam c Golda nu era gata s conduc un astfel de guvern, aceast optiune n-a existat. De aceea eram pentru organizarea de noi alegeri generale. Nu am apucat s-mi duc la capt cuvntul, deoarece mi-a fost adus o not prin care eram anuntat c tocmai sosise o important informatie de spionaj si c trebuia s merg nentrziat la birou. Deciziile reuniunii mi-au fost trimise mai trziu, n scris, de ctre secretariatul partidului. 1. Comitetul Central apeleaz cu toat seriozitatea la Golda s-si retracteze decizia si s-si ia obligatia formrii noului guvern. Aprobat n unanimitate. Nici un vot mpotriv, fr abtineri. 2. Comitetul Central i cere Goldei s-si duc la capt eforturile de a forma guvernul si de a-1 prezenta n Knesset, potrivit deciziei Comitetului Central din 24 februarie 1974. Aprobat cu 238 voturi la 7, cu 43 de abtineri. 3. Comitetul Central apeleaz la Partidul National Religios s ajute la instituirea unui guvern condus de Golda Meier, necesitat de urgenta n vederea rezolvrii unor sarcini politice presante cu care se confrunt Israelul. Aprobat n unanimitate. 4. Toti membrii si n special Mose Dayan si simon Peres, care sunt desemnati s serveasc drept ministri, sunt chemati s-si ndeplineasc datoria ca reprezentanti ai Partidului Muncii si s rspund la apelul Goldei Meir de 557 a face parte din guvern. Aprobat n unanimitate. Nici un vot mpotriv si nici o abtinere". Informatia de spionaj urgent pe care am gsit-o la birou era aceea c Siria era decis s reia rzboiul imediat. O astfel de informatie de spionaj trebuia tratat cu toat seriozitatea oricnd, dar n special acum, dup Rzboiul de lom Kipur, cnd noi eram deosebit de sensibili. L-am informat pe primul-ministru, iar ea a convocat de ndat o reuniune a Cabinetului n acea sear, ca s examineze stirea, ntre timp, au sosit si alte rapoarte, care au ntrit avertizarea initial. Cabinetul s-a ntrunit la ora 8,30 P.M. si si-a tinut sedinta n felul Comitetului pentru Afacerile Securittii, ale crui deliberri aveau loc n secret. Informatia a fost disecat si analizat, iar deciziile erau pe punctul de a fi luate. Dar trstura semnificativ a reuniunii prea s fie sentimentul de anxietate si dilem reflectate pe chipul fiecruia. Ne aflam acolo scindati si sfsiati pe dinuntru, fr un nou guvern si din nou cu rzboiul btnd la us. Dusmanul din afar era pe cale s ne atace, iar noi nc mai eram mcinati de lipsa de unitate. Oare n-am nvtat nimic din istoria veche a evreilor? Ministrii continuau s-si trimit unul altuia biletele urgente pe deasupra mesei Cabinetului. Ministrii din Partidul National Religios explicau c partidul lor nu avea s se ralieze noului guvern dect dac si Rafi fcea lucrul acesta. La sfrsitul reuniunii, 1-am chemat pe simon Peres ntr-o alt ncpere si i-am spus c, avnd n vedere noua situatie militar, n care atacul din partea Siriei era iminent, consideram c trebuia s consimtim la participarea la noul guvern. Partidul National Religios avea s ne urmeze, iar Golda ar fi primit votul de ncredere al Knessetului. Pentru moment trebuia s lsm deoparte sentimentele noastre personale, s uitm amrciunea, acuzatiile si contraacu-zatiile si s ncetm de a mai strui n refuzul nostru, care mpiedica instituirea noului guvern. simon a fost ntru totul de acord, asa nct ne-am dus Ia Golda si i-am spus c, dac ne dorea ca ministri, eram gata s acceptm. Golda a fost profund emotionat. Nici nu se putea s primesc un cadou mai frumos", a spus ea. n ziua urmtoare, Partidul National Religios a fost si el de

acord s intre la guvernare, iar dup o sptmn guvernul a primit votul de ncredere al Knessetului, cu 62 voturi pro, 46 contra si 9 abtineri. Atacul sirian asteptat nu s-a materializat si, fireste, acest non-eveniment nu a fcut nimic n sensul sporirii ncrederii publicului n guvern. Dar pictura care a fcut s se reverse paharul a fost opera a doi ministri, membri ai propriului nostru partid, Haim Gvati, ministrul agriculturii, si slomo Hillel, ministrul politiei, care au exprimat n mod ftis sentimentele publicului. Golda, 558 care era ea nssi constient de pozitia ei subred, s-a hotrt s demisioneze. Dac un ministru de integritatea lui Haim Gvati, care reprezenta cel mai idealist grup din stat, miscarea kibuturilor, a spus c natiunea si-a pierdut ncrederea n guvern, atunci ea a nteles c guvernul trebuie s demisioneze, n ziua de 11 aprilie 1974, ea si-a anuntat n Knesset demisia, iar de data aceasta decizia ei a fost definitiv. Conform dreptului israelian, demisia primul ui-ministru nseamn n mod automat demisia ntregului Cabinet. Acesta a fost sfrsitul guvernului de lom Kipur. Dar nu cu totul, deoarece, conform legii, vechiul guvern si continu activitatea pn la instituirea guvernului succesor, iar aceasta dureaz aproape dou luni. n acest timp, Comisia Agranat a emis primul ei raport. Acesta a fost numit raport partial", ntruct s-a ocupat doar de dou chestiuni: informatia de spionaj asupra miscrilor si intentiilor inamicului si evaluarea acestei informatii si starea de pregtire a Fortelor de Aprare ale Israelului. Asupra acestor chestiuni, concluziile si recomandrile raportului erau extrem de clare si ct se poate de severe. Recomandrile aveau n vedere principiile fundamentale, iar concluziile se refereau la indivizii detintori de functii. Sectiunea referitoare la indivizi era cea mai important prin gravitatea ei. De la Sectia de Spionaj a armatei, patru ofiteri au fost scosi din posturi. Comisia a ajuns la concluzia c generalul maior Eliah Zeira, avnd n vedere grava sa slbiciune... nu mai poate ocupa postul de sef al Spionajului Militar"; adjunctul su, generalul de brigad Arie salev, nu mai poate continua s lucreze n spionaj"; locotenent-colonelul lona Bendman (care era directorul biroului egiptean din Departamentul Cercetrii n Spionaj), nu mai trebuia s fie folosit ntr-o functie legat de evaluarea informatiei de spionaj"; iar locotenent-colonelul David Gedalia, sef al Spionajului la Comandamentul din Sud, nu mai trebuia folosit n vreun post al Spionajului". La nivelul de comand superior, concluziile comisiei se refereau la doi generali: GOC al Comandamentului din Sud si seful statului-major. Generalul maior smil Gonen (Gorodis) a fost suspendat din activitate pn la ncheierea investigatiei comisiei cu privire la faza de nfrnare a luptei. Cele mai severe erau concluziile comisiei referitoare la seful Statului-Major General, David Elazar: Noi am ajuns la concluzia c seful statului-major poart responsabilitatea direct a ceea ce s-a ntmplat n ajunul rzboiului, att n ceea ce priveste aprecierea situatiei ct si starea de pregtire a FAI"56. Avnd n vedere lucrul acesta, noi recomandm ca functia de sef al statului-major a generalului locotenent David Elazar s ia capt". n ceea ce m privea pe mine, comisia a raportat c avea libertatea s ia n considerare si s trag concluzii doar asupra responsabilittii mele directe. 559 Noi nu ne simtim chemati s ne dm prerea asupra a ceea ce poate fi luat n discutie ca responsabilitate parlamentar a ministrului", n lumina sarcinii asumate, comisia a stabilit: Chestiunea este dac ministrul aprrii a fost neglijent n ndeplinirea ndatoririlor sale n problemele care intrau n sfera sa de responsabilitate". Concluziile comisiei: Noi am cntrit cu toat seriozitatea toate aceste probleme si am ajuns la concluzia c, avnd n vedere normele de comportament rational ale cuiva care detine postul de ministru al aprrii, ministrului nu i se

cerea s emit ordine pentru msuri de precautie aditionale sau diferite de acelea propuse lui de Statul-Major General, n concordant cu evaluarea comun si cu consultarea dintre seful statuluimajor si seful Spionajului". Un cuvnt despre responsabilitatea parlamentar. Chestiunea are dou aspecte. Prima este evident: orice ministru este responsabil n fata legislativului pentru toate actele administrative emise de ministerul su si trebuie s rspund n fata legislatorilor de astfel de acte. Dar a determina, cum spune comisia, n ce cazuri un ministru ar trebui s demisioneze" este n mod clar o problem politic, iar comisia nu se simtea obligat s se ocupe de aceast problem. n consecint, comisia nu a gsit condamnabil modul n care eu mi-am ndeplinit functiile ministeriale, iar n privinta problemei responsabilittii parlamentare, dac ar fi trebuit sau nu s demisionez din cauza anumitor esecuri ale personalului militar, ea nu era chemat s aplice legea. O astfel de decizie sttea n minile forurilor politice. n ziua de 3 iunie 1974, noul guvern a depus jurmntul, Itac Rabin fiind prim-ministru, iar simon Peres ministru al aprrii. Ultimele mele acte majore ca ministru al aprrii au fost ncheierea acordului de dezangajare cu Siria si schimbarea Comandamentului Suprem al armatei. Generalul locotenent Mordehai Gur a fost numit sef al statului-major n locul generalului locotenent Elazar, iar generalul maior slomo Gazit a devenit noul sef al Spionajului. Au avut loc si alte numiri la Statul-Major General, la comandamentele regionale, la corpuri de armat si divizii. Btrnii veterani au fost nlocuiti de ofiteri tineri care s-au distins n rzboi. Acordul de dezangajare cu Siria a fost n sine mai putin satisfctor si mai putin important dect cel cu Egiptul. Pentru mine, ns, acesta avea o important special, punnd punct perioadei Rzboiului de lom Kipur. Prseam postul de Ministru al Aprrii cu acel rzboi terminat. Israelul si putea acum demobiliza rezervistii si putea intra plin de sperant ntr-o faz mai linistit. tara se putea odihni o vreme, putea respira, ntorcnd o pagin nou a istoriei sale. 560 Aceast pagin nu putea fi izolat de cea precedent, ns, oricum, marca sfrsitul capitolului numit Rzboiul de lom Kipur. S-a fcut tot ce s-a putut face. Mai mult, puterea Fortelor de Aprare ale Israelului, n avioane, tancuri, artilerie si alte echipamente esentiale si sofisticate, era mai mare dect fusese nainte de rzboi. Este adevrat c liniile de ncetare a focului includeau un grad de retragere, n Sud noi ne-am retras dousprezece mile la Est de Canalul Suez, iar n Nord am renuntat la orasul Kuneitra. Dar, n pofida acestor concesii, liniile frontului erau acum bazate pe acorduri bilaterale mult mai stabile dect linia de ncetare a focului de dinainte de rzboi. Lucrul cel mai important, detineam acum linii care reflectau realittile timpului, confruntarea militar si politic n conditiile anului 1973 si nu confruntarea din urm cu sase ani, cnd am luptat n conditii cu totul diferite. Visurile pot fi foarte plcute, dar trebuia trit n realitate. 40 O REALITATE NOU Rzboiul de lom Kipur a iesit din refuzul Egiptului si Siriei de a ajunge la un acord de pace cu Israelul sau de a lsa Sinaiul si nltimile Golan n minile Israelului. Arabii doreau s redobndeasc teritoriile pierdute n Rzboiul de sase Zile, fr a se mpca cu faptul existentei Israelului. Acest scop nu putea fi atins dect prin rzboi. Atitudinea Egiptului s-a conturat la scurt vreme dup Rzboiul de sase Zile, cnd egiptenii si-au artat ncrederea n Nasser, n pofida debandadei totale a armatelor acestuia. Zeci de mii de oameni au demonstrat pe strzi, cernd ca Nasser s-si retrag demisia depus dup nfrngerea

trii sale. Aceste demonstratii se voiau expresia faptului c natiunea egiptean nu fusese nfrnt de Israel. Chiar dac Egiptul pierduse rzboiul, armatele si ntreaga Peninsul Sinai, poporul nusi blama conductorii si nu cdea n ghearele disperrii, nfrngerea militar nu-i distrusese ncrederea n sine sau disponibilitatea de a continua s lupte mpotriva Israelului. Presedintele Egiptului a vzut n simtmintele de ncredere manifestate de popor nu numai un gest al ncrederii n el ca persoan, ci o nou confirmare a politicii sale de ostilitate fat de Israel. Dup rzboi, Nasser a adugat chiar si un nou punct la programul de lupt al trii sale mpotriva Israelului: Ceea ce a fost luat cu forta va fi reluat cu forta". Egiptul trebuia s se rfuiasc cu Israelul nu numai pentru pierderea Sinaiului, ci si pentru nfrngerea sa militar. Politica postbelic a Egiptului fat de Israel a fost formulat n deciziile de la Kartum: Nu pace, nu recunoastere, nu negocieri". Planul militar de recucerire a teritoriilor pierdute trebuia realizat n trei etape: Aprare, descurajare activ (rzboi de uzur) si victorie". Cea de a treia faz, rzboiul total pentru victorie, a fost la nceput stabilit pentru anul 1971. Presedintele Sadat, succesorul lui Nasser, a anuntat c acesta avea s fie anul deciziei". Rzboiul total pentru victorie a fost apoi amnat pentru anul urmtor si a fost, n sfrsit, declansat n 1973. 562 Factorii internationali au contribuit si ei Ia decizia arabilor de a opta pentru rzboi. Arabii au interpretat rezolutia 242 din 1967 a Consiliului de Securitate drept cerere de retragere total a Israelului din toate teritoriile ocupate n Rzboiul de sase Zile. Aceast interpretare a fost sprijinit fr rezerve de blocul sovietic, Franta si trile nealiniate, desi nu de Statele Unite si Marea Britanic, autorii rezolutiei. Imediat dup Rzboiul de sase Zile, conductorii sovietici au promis s nvete [Egiptul si Siria] cum s lupte", echipndu-le armatele cu arme moderne si plnuind viitoarea btlie mpotriva Israelului. Ajutorul sovietic era dat pe fat. Egiptul si Siria au dezvoltat strnse relatii de prietenie cu Uniunea Sovietic, au instituit regimuri radicale si au primit mii de experti si de consilieri sovietici. Esecul Egiptului n Rzboiul de Uzur n-a fcut dect s intensifice interventia Rusiei n acest conflict si s ntreasc influenta ei n ambele tri arabe. Atunci cnd Egiptul nu a putut opri ptrunderea adnc a fortei noastre aeriene n spatiul egiptean, Nasser a ncredintat fortelor sovietice aprarea cerului trii sale. Dat fiind faptul c Forta Aerian a Israelului se perfectiona, Egiptul si Siria au avut nevoie de aparatur electronic si de arme mai avansate si mai sofisticate. Conductorii lor au apelat la Uniunea Sovietic, iar aceasta i-a aprovizionat n mod entuziast. La ctiva ani dup Rzboiul de sase Zile, conductorii arabi si comandantii militari au admis tot mai mult c armatele lor erau ntr-adevr refcute si modernizate si c aveau sanse s nving Israelul. Pe lng armatele Egiptului si Siriei si fortele expeditionare din Iraq, Maroc, Arabia Saudit si Iordania, Rusia sttea cu credint de partea lor, o Superputere zeloas n construirea puterii arabilor si n nzestrarea lor cu echipament si arme sofisticate, o natiune formidabil care cu sigurant nu-i va abandona atunci cnd va ncepe btlia. Nici activitatea politic desfsurat n acei ani postbelici, nici negocierile de pace ale lui Rogers si Jarring nu le-au adus arabilor ceea ce doreau. Israelul cerea o pace real n schimbul retragerii fortelor sale, o pace adevrat", cum spunea Ben-Gurion. Nici Siria si nici mai moderatul Egipt nu erau gata s accepte o astfel de pace. Conductorii lor fceau din aceasta conditia c orice acord cu Israelul avea s includ nu numai retragerea noastr la granitele din 1967, ci si solutionarea problemei palestiniene. Iar palestinienii insistau asupra dreptului de a se rentoarce la casele lor, la pmntul si tara lor. Israelul credea c dac ar fi ncuviintat cererea palestinienilor, ar fi subminat nsesi bazele existentei sale.

Pe parcursul acestei perioade postbelice, arabii au devenit tot mai convinsi c numai prin rzboi si puteau realiza scopurile. Dup Conferinta de la 563 Kartum, guvernul israelian si-a anulat decizia din iunie 1967, cnd dduse expresie disponibilittii de a se retrage Ia frontierele internationale n schimbul pcii cu Egiptul si Siria. Noi am revizuit acum pozitia c ne-am putea ntoarce la liniile de odinioar de-a lungul oricreia dintre aceste frontiere. Ierusalimul era virtualmente anexat si noi suburbii evreiesti au fost construite n Nordul si Vestul capitalei. La sarm el-seik, la Strmtorile Tiran, au fost puse temeliile noului oras Ofira. n Cisiordania noi am ntemeiat noi asezri permanente. Iar purttorul de cuvnt oficial a prezentat nltimile Golan ca pe o zon ce avea s apartin Israelului. Nici medierea american nu a fost eficient. Rusii, desigur, vedeau n conflictul din Orientul Mijlociu o baz fertil de extindere a influentei sovietice n statele arabe. Dar chiar Statele Unite, care doreau un aranjament prin mijloace pasnice, nu au luat msuri ferme n aceast directie, din motive att externe rzboiul din Vietnam , ct si interne (cazul Watergate). Din pcate, Statele Unite nu au reusit s se angajeze ntr-o activitate diplomatic intens n anii decisivi 1972-73, cnd dezvoltarea militar arab a atins apogeul. Pregtirile militare fundamentale fuseser ncheiate, iar presiunile interne, n special n Egipt, au nceput s creasc. Costul enorm al ntretinerii unei armate puternice s-a dovedit extrem de mpovrtor din punct de vedere economic pentru Egipt, iar crema tineretului egiptean, absolventi de liceu si de universitate, trebuia s serveasc an de an n armat. Sadat a ajuns la concluzia c nu putea continua n felul acesta si c, dac nu intervenea nici o schimbare, avea s fac fat unei crize severe. Schimbarea prin mijloace politice prea irealizabil dup ncercrile infructuoase ale lui Hafez Ismail, sfetnicul cel mai suspus al lui Sadat, de a asigura sprijinul lui Nixon. Dar Sadat credea c dispune de capacitatea militar de a-si atinge scopurile prin forta armelor, n ziua de 6 octombrie 1973, Egiptul si Siria au lansat Rzboiul de lom Kipur. Israelul a fost luat prin surprindere. Cci timp de doi ani, dup ce Sadat promisese c anul 1971 avea s fie anul deciziei, anuntarea de ctre egipteni si sirieni a unui atac iminent nu s-a realizat niciodat. La nceputul lunii octombrie 1973, cnd au existat semne de activitate crescut pe fronturile egiptean si sirian, Sectia de Spionaj a armatei noastre a raportat c egiptenii erau angajati n exercitii militare si nu n pregtirea lansrii unui rzboi. Aceasta era nu doar prerea spionajului israelian, ci si a serviciilor de spionaj americane, n ziua de 12 septembrie 1975, ziarul The New York Times a publicat extrase dintr-un raport secret care spunea c spionajul Statelor Unite recunostea c nu a reusit s prezic rzboiul arabo-israelian din 1973 si c 564 multe agentii de spionaj chiar au prezis c nu va fi nici un rzboi doar cu cteva ore nainte ca ostilittile s izbucneasc". Potrivit ziarului, acest raport a fost redactat de comitetul nsrcinat cu consilierea Consiliului National de Securitate asupra unor situatii de rzboi si critice. Raportul dezvluia c acel comitet, care s-a ntrunit n ziua n care fortele arabe au atacat Israelul, a spus: Noi nu putem descoperi nici o dovad de ofensiv egiptean major, coordonat a egiptenilor si sirienilor la Canal si n zona nltimilor Golan". New York Times adaug c raportul comitetului continu cu observatia: Este posibil ca egiptenii sau sirienii, ndeosebi acestia din urm, s fi putut pregti un raid sau alte actiuni la scar mic". Comitetul s-a ntrunit, spune raportul su, la ora 9 A.M., n ziua de 6 octombrie 1973", adic cu cteva ore naintea atacului. Conform ziarului citat, un buletin CIA datat cu o zi nainte de atac, spunea c exercitiul si

activittile de alert pot fi la o scar oarecum mai mare si mai realiste dect exercitiile anterioare, dar nu par a fi pregtiri pentru o ofensiv militar mpotriva Israelului". Ziarul relateaz c n depozitia fcut n fata Honse Select Committee on Inteligence, cir. Ray Cline, fost director al Biroului de Spionaj al Departamentului de Stat si altdat fost functionar superior al CIA, a declarat c prbusirea spionajului a fost n parte rezultatul silei secretarului de stat Kissinger de a accepta concluziile la care ajungea serviciul secret. Tocmai aprecierile spionajului nostru au cluzit comandamentul armatei si guvernul si au condus la situatia n care prea putine forte israeliene erau pe pozitie n faza de nfrnare si blocare a inamicului, iar ntririle repezite pe front au sosit n mic numr, nedispunnd de timpul de a-si pregti contraatacul. Scopurile rzboiului arab depseau cu mult simpla eliberare a pmnturilor lor cucerite", Sinaiul si nltimile Golan. Sirienii intentionau s-si exploateze succesele si, dup ce fortele lor aveau s ajung la Iordan, s-si continuie naintarea spre Nazaret, n centrul Galileei. Din planul egiptean fcea parte fortarea Israelului de a se retrage din Fsia Gaza. Sadat estima c trecerea Canalului si capturarea trectorilor Mitla si Gidi aveau s duc la nfrngerea si prbusirea armatei israeliene, fcndu-1 capabil s forteze Israelul la o capitulare dup pofta lui. Acesta era modul n care Sadat vedea situatia chiar si la sfrsitul primei sptmni de rzboi, dup ce atacul sirian esuase si propria sa armat era n retragere, n ziua de 10 octombrie, patru zile de la nceperea rzboiului, conductorul egiptean notifica Statelor Unite c el 565 ar accepta ncetarea focului numai dup ce Israelul cdea de acord s evacueze ntregul Sinai si Fsia Gaza, conform unui program prestabilit. Chiar si o sptmn mai trziu, cnd fortele israeliene din Sud deja stabiliser un cap de pod pe malul vestic al Canalului, iar n Nord sirienii erau fortati s-si desfsoare armata pentru aprarea capitalei, Damasc, Sadat din nou a anuntat, ntr-o cuvntare tinut n fata Adunrii Nationale, c Egiptul avea s continuie s lupte pn cucerea pmntul luat de Israel si-i repunea pe palestinieni n drepturile lor legitime". El a adugat: Egiptul este gata s accepte o ncetare a focului cu conditia ca Israelul s se retrag imediat din toate teritoriile cucerite, n spatele liniilor din 5 iunie 1967". Alte cteva zile aveau s treac mai nainte ca presedintele Egiptului s admit c el suferise o nfrngere total. Nu numai c el nu avea puterea de a forta Israelul s evacueze Sinaiul si Gaza, ci acum trebuia s nghit prezenta fortelor israeliene pe pmntul propriu-zis al Egiptului, la Vest de Canal. Nu numai c nu a fost capabil s continuie campania pn cnd Israelul i accepta conditiile, dar cu fiecare or de rzboi ce trecea situatia sa se nruttea tot mai mult. A fost nevoie de raportul sefului statului-major, generalul Saad el-sazli si de fotografiile aeriene sovietice, aduse lui n ziua de 18 octombrie, pentru a-1 convinge pe Sadat c fortele israeliene de la Vest de Canal nu erau o pung", ci de fapt o formidabil desfsurare de sute de tancuri care amenintau capitala Cairo si cu ncercuirea Armatelor a Doua si a Treia, n ziua de 20 octombrie, Sadat i-a telegrafia! lui Leonid Brejnev c era gata s accepte ncetarea focului, cu conditiile pe care el nsusi le respinsese n ziua de 16 octombrie: Imediata ncetare a luptei, fiecare parte rmnnd pe pozitiile sale". Rzboiul a luat sfrsit n mprejurrile n care presedintele Egiptului continua s trimit mesaje urgente lui Nixon si Brejnev aproape din or n or, cerndu-le s opreasc unittile israeliene care continuau s avanseze. Sadat nsusi, cu ale sale forte armate, era incapabil s-o fac. Pe frontul sirian, unde armata israelian ajunsese la douzeci si cinci de mile de Damasc, presedintele Assad a luat dou msuri: a ordonat fortelor sale, care pierduser jumtate din efectivele lor blindate, s ia pozitii pentru aprarea capitalei si, n acelasi timp, a trimis telegrame

furioase presedintelui Egiptului, protestnd n mod viguros fat de acceptarea de ctre el a ncetrii focului. Assad cerea s nu se ia n considerare situatia de pe fronturi, ci rzboiul s continuie spre a pstra moralul soldatilor". Conditiile ncetrii focului, iar mai trziu chiar si acordurile de separare a fortelor au reflectat nu numai situatia de pe fronturi si politicile trilor beligerante, ci si interesele superputerilor. Israelul, a crui putere militar, politic si economic era dependent de ajutorul american, nu putea s ignore cererile 566 Washingtonului. Acesta era si cazul Egiptului n raport cu Uniunea Sovietic. Cele dou superputeri doreau sfrsitul rzboiului n primul rnd ca s evite posibilitatea unei confruntri ntre ele. Pe de alt parte, atunci cnd Egiptul se afla n fata nfrngerii, cu Armata a Treia ncercuit, ambele superputeri i-au srit n ajutor. Uniunea Sovietic era interesat s evite prbusirea militar a clientului ei, iar Statele Unite doreau s atrag Egiptul de partea lor si s-si asigure livrarea de petrol din statele arabe. Cu toate acestea, acordurile militare si politice la care s-a ajuns dup rzboi au fost nainte de toate expresia rezultatului rzboiului. Egiptul a acceptat ncetarea focului fr limit n timp si a admis libera trecere prin Strmtorile Bab el-Mandeb de la Marea Rosie, limitarea fortelor si o zon-tampon sub controlul UNEF. Toate propunerile de felul acesta fuseser respinse de Egipt nainte de rzboi. Consiliul de Securitate, n coordonare cu prtile interesate, au decis convocarea unei conferinte de pace la Geneva. Uniunea Sovietic, Siria si Egiptul au acceptat ca aceast conferint de pace s aib loc fr participarea palestinienilor si fr introducerea vreunei modificri n Rezolutia 242 n care chestiunea palestinian este definit drept problema refugiatilor. Sadat a transformat politica de rzboi mostenit de la Nasser ntr-o politic de pace si prin aceasta a dat expresie sentimentelor poporului su. Aceasta a fost principala schimbare adus de rzboi. Rzboiul de lom Kipur a fost precedat de pregtiri nfrigurate, care au durat timp de sase ani. Aceste pregtiri au costat enorm Egiptul, absorbind majoritatea fortelor sale de munc si cea mai mare parte a resurselor. Totusi, n pofida avantajului adus Egiptului de elementul surpriz, rzboiul a luat sfrsit cu Armata a Treia egiptean si orasul Suez ncercuite, cu fortele si echipamentul Egiptului zdrobite si cu armata israelian mai aproape de Cairo dect a fost vreodat n rzboaiele anterioare. Ca o consecint a rzboiului, Sadat s-a decis s-si concentreze activittile n domeniul politic. A sa politic a pcii" era destinat s asigure realitatea pcii, desi el nu avea s consimt la o declaratie oficial de pace. Dar de fapt semnificatia politicii sale era oprirea rzboiului cu Israelul, n acest cadru politic, Egiptul a fost de acord s redeschid Canalul Suez, s refac orasele de la Canal si s introduc n zona frontierei un model de viat pasnic, chiar dac forte israeliene stationau la dousprezece mile si jumtate de Canal. Conceptia care st la baza acordului de separare a fortelor cu Egiptul reflect, dup prerea mea, corecta abordare a problemei ajungerii la un modus vivendi cu statele arabe vecine. Acum nu este posibil asigurarea de tratate, dar ar trebui ca noi iar eu cred c ar fi cu putint s asigurm un sfrsit strii de rzboi. Asemenea reglementri ar trebui s fie bazate pe mai multe principii: un tratat oficial care s aboleasc starea de rzboi; limitarea fortelor 567 stationate de-a lungul frontierelor; zone-tampon supravegheate de prtile interesate nsele si de fortele ONU, care s includ unitti americane si rusesti, pentru a asigura statutul si stabilitatea lor; si stabilirea refugiatilor arabi n trile n care si au n prezent domiciliu], n acelasi mod n

care Egiptul i-a luat din lagre pe refugiatii care si prsiser asezrile n timpul Rzboiului de sase Zile, pentru a-i stabili n orasele de pe Canal. Punerea n practic a articolelor constructive ale acordurilor aveau s ia un numr de ani, asa cum curtirea Canalului a luat mai bine de doi ani. Retragerea fortelor Israelului din zonele de frontier trebuia s aib loc n acelasi ritm. Conform acestor acorduri, care nu sunt tratate de pace si care nu fixeaz frontiere permanente, Israelul trebuia s asigure ca granitele sale s urmeze linia de la sarm el-seik la El Aris, de-a lungul Rului Iordan si de-a lungul nltimilor Golan. Eficienta arabilor n lansarea atacului lor a fost mai mare dect se astepta. Rzboiul de sase Zile si diferitele ciocniri postbelice dintre unittile israeliene si arabe, n aer si pe sol, ne-au dus la rationamentul c dac izbucnea rzboiul nu ar fi fost greu pentru Israel s nving. Liniile frontului Canalul Suez si nltimile Golan erau considerate a fi bine fortificate, bariere nu usor de strpuns. Puterea blindatelor noastre si superioritatea aviatiei noastre fat de cea arab au insuflat comandamentului armatei, si mie, un puternic sentiment de ncredere n forta noastr militar si n stabilitatea noastr politic. Cnd a nceput rzboiul, au iesit la iveal puncte slabe n strategia blindatelor noastre si limite n operatiunile aviatiei, n multe btlii tancurile noastre utilizau tactici bazate pe experienta din trecut. Aceste tactici, care au functionat bine n rzboaiele precedente, prevedeau atacul rapid al fortelor noastre blindate, nensotite de infanterie si fr suport de artilerie, de-a dreptul n inima pozitiilor inamicului, cu presupunerea c acesta avea s duc la prbusirea acestuia. De data aceasta unittile de asalt s-au gsit ele nsele nconjurate de infanteria inamic echipat cu mari cantitti de arme antitanc diverse: grenade antitanc, RPG-7, tunuri fr recul, tunuri antitanc si rachete Sagger, care erau capabile s opreasc n mod efectiv tancurile noastre, fcndu-le s sufere pierderi grele. Fapt era c ntreaga fat a rzboiului se schimbase n mod dramatic. Chiar si cei care au urmrit cu grij progresele tehnice fcute n domeniul armamentului n ultimii ctiva ani nu puteau concepe gradul de distrugere provocat de acesta. Eficienta tancurilor din ambele prti implicate n Rzboiul de lom Kipur era de zece ori mai mare n comparatie cu blindatele din cel de al doilea rzboi mondial si dubl fat de a celor utilizate de americani n Coreea, n cel 568 de al doilea rzboi mondial, un tancSherman" avea o sans din 20 de a lovi un tanc inamic din prima sa lovitur, la distanta de o mil. n Coreea sansele au fost l la 3, iar n Rzboiul de lom Kipur de 7 la 10. Tancurile erau de aceea distruse ntr-o proportie mai mare si ntr-un timp mai scurt dect n orice alt rzboi. Arabii au pierdut mai multe tancuri dect numrul de tancuri ale Statelor Unite stationate pe atunci n Europa. Israelul a suferit cel mai mare numr de pierderi nu n ziua de 6 octombrie, prima zi a rzboiului, cnd noi am fost luati prin surprindere si putine unitti de pe front dispuneau de numrul care s le permit s atace inamicul, ci dup mobilizarea rezervistilor si cnd btliile erau n toiul lor, n ziua de 12 octqmbrie pe frontul nordic si n ziua de 18 octombrie pe frontul sudic. Forta noastr aerian, care trebuia s opereze n zone ntesate cu baterii de aprare antiaerian, nu a putut ataca cu exactitate si eficient. Combinatia de baterii de rachete SAM-3 si de rachete mobile SAM-6, mpreun cu artileria antiaerian, a pricinuit pierderi grele aviatiei noastre si a mpiedicat-o s rmn prea mult deasupra tintelor si s dea un suport aerian important trupelor noastre terestre. Asteptrile n ceea ce priveste operatiunile noastre aeriene, n special n faza de nfrnare a inamicului, s-au dovedit a fi nerealiste. Chiar si atunci cnd avioanele noastre au lovit podurile de la Canal, lucrul acesta nu a avut un impact decisiv asupra traversrii egiptene, de vreme ce podurile au fost repede reparate. Forta noastr aerian nu a putut ataca sutele de

vehicule egiptene care se ngrmdeau n lungi coloane, asteptnd s treac peste Canal. si nici n-au putut mtura unittile inamice bine adpostite n transee. Au existat si insuccese operationale: lipsa de pregtire corespunztoare a avanpostului de pe Muntele Hermon, deasupra nltimilor Golan; faptul c fortele noastre din Sinaiul de Vest nu au reusit s se desfsoare si s avanseze la timp spre Canal; contraatacul prost condus n Sud, n ziua de 8 octombrie, precum si ncercarea lipsit de succes de a cuceri orasul Suez. Acestea au fost, toate, greseli ale comandantilor. Primele trei nereusite au avut un impact nefericit n faza deschiderii rzboiului, pe cnd nereusita n cucerirea orasului Suez a afectat sfrsitul rzboiului. Dac Suezul ar fi fost cucerit, faptul acesta ar fi condus la capitularea Armatei a Treia egiptene, n pofida interventiei Americii. nfrngerea Egiptului ar fi fost mai mare, iar pozitia sa de negociere ar fi fost mai slab. Extraordinara realizare a Israelului n Rzboiul de lom Kipur a constat n capacitatea sa de a trece la ofensiv ntr-un timp att de scurt si de a obtine victoria. Iar lucrul acesta a fost fcut n pofida dezavantajului initial cauzat de atacul prin surprindere si n pofida masivei puteri a arabilor: aproximativ un milion de soldati, mai bine de 5000 de tancuri, mai bine de 1000 de avioane 569 si o dens retea de baterii de aprare antiaerian. Trei factori fundamentali au contribuit la victoria Israelului: n primul rnd, lupta ndrjit si ndrzneat a unittilor care au rezistat atacului slbatic initial si au continuat s stea pe linii, cu un incredibil curaj, pn la sosirea ntririlor; n al doilea rnd, decizia corect de a ne concentra asupra blocrii atacului sirian, fie si cu pretul de a le da egiptenilor timp s-si consolideze pozitiile la Est de Canal; n al treilea rnd, trecerea fortelor noastre la Vest de Canal si controlarea de ctre ele a liniei Ismailia-Jebel Ataka. n aceste operatiuni Israelul a vrsat mult snge, dar aceasta este legea rzboiului. Mai sunt de luat n considerare ctiva factori uimitori, n acest rzboi au fost implicate mai multe arme, iar focul a fost mai intens, pe fronturi #curte si ntr-o perioad de timp mai scurt dect n orice alt rzboi din trecut, oriunde n lume. n cel de al doilea rzboi mondial, Franta a avut 2000 de tancuri pe principala sa linie defensiv, linia Maginot. Germanii au atacat cu 3000 de tancuri. La El Alamein, n Desertul Occidental, Montgomery a avut 1050 tancuri, iar Rommel circa 600. n Rzboiul de lom Kipur, arabii au atacat cu mai mult de 5500 tancuri. Pe frontul de la Suez, egiptenii au folosit de dou ori mai multe tancuri dect numrul tancurilor lui Montgomery, iar n Nord sirienii au atacat cu o fort egal cu aceea cu care Germania a atacat Franta. Ambele atacuri au fost simultane, cu cele mai sofisticate tipuri de tancuri si pe fronturi extrem de scurte. Intensitatea puterii de foc, cantittile prodigioase de armament si calitatea sa letal au, de asemenea, o important politic plin de consecinte. Dependenta de surse externe Uniunea Sovietic si Statele Unite ca productori si vnztori de arme a fost att de mare n acest rzboi nct ar fi fost imposibil ca lupta s continuie n cazul sfidrii deciziilor Washingtonului si Moscovei. Trupele acestor superputeri nu au luat parte la campanie, dar Israelul si arabii erau dependenti de vointa lor. Israelul si statele arabe nu erau propriii lor stpni, fie n faza deschiderii rzboiului, fie n purtarea acestuia sau, mai presus de toate, n determinarea sfrsitului su. Dup rzboi, Israelul a trebuit s fac o reevaluare a puterii militare necesare pstrrii capacittii sale de a face fat unui atac arab viitor. Rzboiul a creat si a expus noi realitti militare. Chiar dac toate pietele de arme i-ar fi fost deschise Israelului, acesta trebuia s determine cu mare grij limitele poverii pe care o putea duce. Cte tancuri, avioane si trupe regulate ne putem permite s mentinem fr a ne prbusi sub povara economic a procurrii si ntretinerii lor?

Potrivit cifrelor publicate de Institutul de Studii Strategice din Londra, Israelul mentine n timp de pace o armat ale crei dimensiuni si cost, 570 n raport cu populatia si cu economia, depseste cu mult pe acelea ale altor tri. Forta aerian si blindatele reprezint 80 la sut din puterea militar a Israelului, iar dac aceast cifr este comparat cu situatia din alte tri, se impune s reflectm cu adevrat asupra poverii sale. Potrivit cifrelor amintitului Institut, pentru anii 1974-1975, Marea Britanic, cu o populatie de 56,4 milioane, avea 900 de tancuri si 500 de avioane de lupt, iar Franta, cu o populatie de 52,4 milioane, avea 950 de tancuri si 461 de avioane, n acelasi tabel comparativ, Israelul, cu o populatie de numai 3,3 milioane, avea 2700 tancuri si 461 avioane. Pe de alt parte, Egiptul, Siria, Iordania si Iraqul, cu o populatie total de 58,6 milioane, aveau 6600 tancuri si 1189 avioane de lupt. Cred c extinderea puterii militare a Israelului a atins, de fapt, limitele sale cantitative. Ar fi dificil pentru Israel s mearg mai departe si s-si lrgeasc armata, achizitionnd mai multe avioane si tancuri la un pret mai mare, cu un grad crescut de sofisticare, si oblignd tineretul s fac serviciul militar, iar n acelasi timp s dea curs telurilor noastre civile constructive de dezvoltare social si economic, de integrare a noilor imigranti, de colonizare a pmntului, de creare de noi industrii, de extindere a serviciilor noastre educationale si de sntate. De aceea, modul n care Israelul trebuie s asigure balanta de forte mpotriva lumii arabe, a crei putere creste cu o vitez extraordinar, const n mbunttirea calittii armelor sale, calitate care ar trebui s ne asigure c orice ncercare arab de a distruge Israelul va implica distrugerea atacatorilor. n pofida victoriei Israelului, Rzboiul de lom Kipur a lsat tara ntr-o profund stare de nemultumire, nfrngerea arabilor nu a pus balsam pe rnile Israelului, iar strlucita ingeniozitate care a fcut posibil doborrea initiativei arabe n lansarea rzboiului nu a ascuns nereusitele militare si politice si slbiciunile artate n campanie. Rzboiul de lom Kipur a fost numit o ntmplare nefericit" si a fost instituit o comisie de stat, condus de presedintele Curtii Supreme, care s cerceteze care dintre autorittile publice si militare purtau responsabilitatea pentru aceasta. Chiar nainte ca asa-numita Comisie Agranat s se pun la lucru si cu mult nainte ca aceasta s-si expun concluziile, acuzatii au fost formulate mpotriva celor nsrcinati cu politica aprrii, n primul rnd mpotriva mea, iar acest capitol din cronica politic si militar a Istraelului a fost stigmatizat drept esec, esec care si avea originea n miopia politic, neglijent si rusinoas automultumire. La o ntlnire cu fostii membri ai Rafi, care a avut loc dup rzboi, eu am exprimat opinia c socul cel mai puternic pentru israelieni avea s fie desco571 perirea c ceea ce s-a ntmplat n Rzboiul de lom Kipur a fost nu o ntmplare nefericit", ci expresia realittii prezente. Aceast realitate, diferit de trecut, si gseste expresia viguroas numai ntr-un test multilateral, politic, militar, uman, economic si tehnologic: testul-limit al rzboiului. Rzboiul Israelului nu a fost o ntmplare nefericit, ci rezultatul su a fost o victorie absolut. Acesta a nceput cu o greseal de spionaj, erori au fost comise n cursul luptelor n cea mai mare parte greseli de rationament si nu neglijent , iar aceste erori au fost pltite. Au existat insuccese n lupt, iar linia Bar-Lev a czut. Dar Dunkerque, cderea liniei Maginot, retragerea armatei sovietice la Moscova, Pearl Harbor, Filipinele si alte capitole clin istoria militar a marilor puteri, trite n arta rzboiului, ar trebui s serveasc drept msur realist a ceea ce se poate astepta de la o btlie. Dou mii cinci sute de morti este un pret foarte mare

pltit de Israel. Dar a lupta mpotriva unei armate atacatoare de un milion de soldati echipati cu cele mai moderne arme, inclusiv cantitti uriase de blindate; a distruge 2 500 dintre tancurile inamicului; a dobor 400 dintre avioanele sale; a trece Canalul Suez si a te nstpni pe malul vestic; a captura fortrete pe piscul Muntelui Hermon si a ajunge la o distant de douzeci si cinci de mile de Damasc, toate acestea nu pot fi realizate fr pierderi grele. Alte natiuni, care au fost angajate ntr-o situatie similar cu a Israelului de lom Kippur, consider acest rzboi, desfsurarea si ncheierea lui drept o pagin glorioas a istoriei noastre si drept o surs de ncredere n puterea si viitorul nostru. Israelul a pierdut un procent din populatia sa, ceea ce este un pret extrem de ridicat si de dureros. Dar nici o armat nu a reusit vreodat, chiar si n conditiile cele mai avantajoase, s distrug n lupt mii de tancuri ale inamicului si sute de avioane cu pierderi mai mici: un soldat israelian ucis pentru fiecare tanc distrus. Trebuie s extragem din Rzboiul de lom Kipur lectiile sale de administratie politic si militar. Ofiterii care s-au dovedit neeficienti trebuie nlocuiti, iar cu ct aceasta se va face mai curnd, cu att va fi mai bine. Lucrul acesta trebuie s fie adevrat si n privinta ministrilor, a primuluiministru si a partidelor aflate la putere. Numirile n cadrul armatei, nainte de Rzboiul de lom Kipur, au fost fcute cu bun credint, dintre cei mai buni ofiteri superiori ai armatei israeliene. Numai ocazional poate fi un comandant testat n timp de pace. Aceasta, desigur, se ntmpl n rzboi, iar o armat esueaz n ndeplinirea obligatiei sale nationale dac nu-i ndeprteaz pe acei ofiteri care nu corespund asteptrilor si care nu-si ndeplinesc misiunile ce le-au fost date. Liderii politici si ministrii Cabinetului nu si-au primit posturile n secret si nu au fost impusi publicului. Pesonalittile lor, conceptiile si politica lor au 572 fost prezentate n campania electoral, iar politici alternative, mpotriva lor, au fost oferite de liderii din celelalte partide. Nici informatia militar general nu s-a aflat n posesia unui singur individ. seful statului-major si seful Spionajului au aprut n fata att a Cabinetului, ct si n fata Comisiei pentru Afaceri Externe si Securitate a Knessetului, care cuprinde reprezentanti ai mai multor partide. La aceste reuniuni, reprezentantii armatei au raportat asupra informatiei de spionaj aflate n posesia lor si si-au exprimat punctul de vedere si aprecierea cu privire la cele ce se ntmplau. Ct priveste responsabilitatea publicului, politicile guvernului n economie, aprare si afacerile externe au fost aplicate cu cunostinta, aprobarea si conform optiunii cettenilor. Nu este nimic ru n criticarea membrilor guvernului, iar cererea ca ei s fie schimbati este nu numai un drept, ci o obligatie a acelora care sunt convinsi c schimbarea este necesar. Ru este s ncerci s te scuturi de responsabilitate si s transformi o natiune care caut s ias de la ananghie ntr-o comunitate de clevetitori. Rzboiul de lom Kipur a avut loc ntr-o realitate politic si militar diferit de aceea care a existat cu sase ani n urm, n timpul Rzboiului de sase Zile. Puterea militar si politic a arabilor a crescut, iar trile din Occident, inclusiv Statele Unite, se temeau de orice putea s disturbe livrrile de petrol din Orientul Mijlociu. Dac arabii reuseau s nfrng armata israelian si s captureze nltimile Golan si Sinaiul, noi am fi putut suferi o lovitur devastatoare. Nu cunosc care este natura militar a angajamentului american de a face s supravietuiasc Israelul. Dar, din punctul nostru de vedere, national si politic, chiar dac am fi fost salvati de trupele americane, situatia noastr ar fi fost de-a dreptul cumplit. Victoria noastr militar nu a dus la disparitia realittii politice ostile n care triam si mpotriva creia luptm. Dar disponibilitatea Israelului de a strui n realizarea idealurilor sale l face capabil s tin piept unei astfel de realitti. Semnificatia acestor idealuri este indefinibil si

nedeterminat. Realizarea lor depinde de ncurajarea si sprijinul altor tri, ndeosebi din partea Statelor Unite si, mai presus de legtura puternic dintre poporul evreu si Statul lui Israel, n viziunea noastr de a fi nu pur si simplu un stat evreiesc, ci o comunitate care ndeplineste milenara dorint arztoare a poporului lui Israel, dorint care dateaz de la exilul su. Trebuie s nvtm s trim si s luptm cu realitatea politic dificil a acestor timpuri. Dar datoria noastr de cpetenie este s trim conform viziunii noastre, s modelm un stat de pionierat, o societate creatoare care s culeag roadele proprei sale munci, un stat curajos pregtit s lupte pn la moarte pentru aprarea sa, un popor care se strduieste s-si realizeze idealul, telul su national si istoric: renasterea natiunii evreiesti n patria sa. 573 EPILOG Dup sapte ani la Ministerul Aprrii, m-am ntors la viata civil. Noptile nu-mi mai erau tulburate de telefon, iar dimineata nu mai trebuia s m reped la birou. Prima mea zi liber miam petrecut-o la Nahal Beerseba, o vale seac din desertul Negev. n acel an ne-am bucurat de o iarn foarte ploioas. Mi-am amintit de ploile care cdeau pe povrnisurile dealurilor Hebronului si care produceau suvoaie de ap n vile seci ale desertului. Apele se npusteau pe aceste albii de obicei uscate si le erodau malurile. Asa nct m-am dus n Sud. Era o var timpurie. Apa dispruse, dar nu si efectele sale. Am sofat de-a lungul marginii vii seci sinuoase Beerseba si, la una din cotiturile sale, am gsit ceea ce speram s gsesc, n lumina soarelui sclipeau mai multe pietre albe ncastrate n peretele nordic al albiei. Artau straniu. Cu sase mii de ani n urm, aceast zon a fost locuit de oameni care triau din vnat si pstorit. Ei locuiau n grote spate n coasta dealului, cu deschieri nguste, asa nct s fie mai usor de aprat. Interiorul grotei trebuie s fi fost larg si relativ nalt. O fsie clin pardoseal, pe lng pereti, trebuie s fi fost pavat cu pietre, de obicei bolovani netezi luati din albie care, probabil acoperiti cu piei de animale, serveau drept culcusuri. An de an, de mii de ani, torentele se npustesc n vile seci, rozndu-le cu furie povrnisurile. Ceea ce a fost odinioar centrul dealului, un refugiu pentru locuitorii grotelor din epocile trecute, a devenit acum peretele unei albii, cu pietrele n mod bizar expuse si nelalocul lor, ca acelea ce mi-au srit n ochi. Am legat o frnghie de bara de protectie a jeepului meu si am cobort pe stnca abrupt, ctre pietrele albe. La nceput mi-a fost greu s gsesc un loc de sprijin pentru picioarele mele, dar, balansndu-m si ctrndu-m ncoace si ncolo, am gsit un strat moale, un amestec de pmnt si cenus, care s-a dovedit a f i o parte din pardoseala grotei. M-am trt nuntru si am nceput 575 explorarea, ntr-un colt am observat o depresiune nconjurat de pietroaie. Aceasta era vatra unde se fcea focul pentru buctrii, pentru nclzitul si iluminatul locuintei, mprstiate prin cenusa ce acoperea pardoseala se aflau cioburi de oale, o parte dintr-un vas pentru lapte, o ceasc si fundul plin de funingine al unei oale de gtit. Sub cenus, pe suprafata pardoselei ca atare, se gseau obiecte din silex, n cea mai mare parte lamele sparte. Am gsit si o talp de topor cu o margine oblic, modelat. Locuitorii trebuie s fi luat cu ei restul vaselor si uneltelor atunci cnd au prsit grota alungati de secet sau de dusmani, pribegind pe un alt teritoriu. Pe cnd ncercam s aflu mai multe despre acea veche comunitate de locuitori ai grotelor si s-i reconstitui modelul ei de viat de zi cu zi, linistea din grot era din cnd n cnd risipit de sunetele ultramoderne ale unor avioane de lupt cu reactie care zburau pe deasupra. Am examinat oasele de animale rmase de la ultimul lor prnz, am vzut urmele degetelor olarilor pe vasele modelate de ei. Acesti locuitori ai grotei au trit aici cu vreo dou mii de ani naintea

patriarhului nostru Avraam. Ei nu puteau nici s citeasc, nici s scrie, dar uneori zugrveau pe piatr si si decorau vesela. Aceasta era casa lor, centrul vietii lor. De aici ieseau ca s vneze n desertul Negevului si Sinaiului si cunosteau orice vale seac, orice deal, orice cut de pmnt. Era tara lor, locul lor de bastin si ei trebuie s-1 fi iubit. Cnd erau atacati, luptau pentru el. Iar acum aici m aflu eu, la captul unei frnghii, dup ce m-am trt printr-o deschiztur de stnc si am trecut pragul, ptrunznd n casa lor. Senzatia era extraordinar. M-am ciucit la strvechea vatr. Era ca si cum focul abia s-ar fi stins si n-a fost nevoie s nchid ochii ca s-o evoc pe femeia casei s se aplece si s atte tciunii, ca s pregteasac masa pentru familia ei. Familia mea. 576 NOTE ALE TRADUCTORULUI 1) Prima asezare agricol colectiv a fost ntemeiat n 1909, pe malul lacului Tiberiada, la Degania. Kibutul exprim o democratie direct, axat pe autoconducere, dup principiul socialist de la fiecare dup posibilittile sale, fiecruia tot att ct si vecinului su". 2) Vale care se ntinde la Vest de trmul sudic al Mrii Galileei (a se vedea hrtile de la pp. 11 si 86). 3) Ceremonie prin care se celebreaz trecerea la vrsta puberttii, cnd pentru prima dat biatului i se permite s poarte asa-numitele tefilin (filactere), adic bucti de pergament cu versete din Biblie, cu semnificatia de talisman, precum si s asiste la citirea Torei. 4) Spre deosebire de kibut, desi pmntul este n mosav tot proprietate a natiunii, viata privat precumpneste aici fat de viata n grup caracteristic kibuturilor. 5) nc din 1897, cnd s-a tinut primul congres sionist, existau n Palestina aproape douzeci de mosave. Primele colonii ale pionierilor sionisti au fost create aici nc din 1882, deci cu mult nainte de aparitia crtii lui T. Herzl, Statul evreiesc (1895). 6) Initialele SS" arat c, ntr-adevr, era vorba de o nav maritim cu aburi, steamship. 7) Termenul este explicat numaidect de autor. 8) Expresie care poate fi tradus prin apare pe neasteptate", apare ca din pmnt". 9) Cartea Alb a Guvernului asupra Palestinei. 10) Organizatie paramilitar clandestin, menit s asigure aprarea asezrilor evreiesti din Palestina; n limba ebraic nseamn aprare. 11) Pesah, n ebraic, srbtoare care, timp de 7 zile, celebreaz Exodul iesirea fiilor lui Israel din sclavia egiptean. 577