Anna Freud Eul Si Mecanismele de Aparare

Psihanaliza copilului si adolescentului
A-PDF MERGER DEMO
Anna Freud
Eul si mecanismele de aparare
Editura Fundatiei Generatia
"Termenul de aparare pe care l-am folosit att de frecvent n primele trei capitole este reprezentantul cel mai timpuriu al punctului de vedere dinamic n teoria psihanalitica. El a aparut pentru prima data n 1894 n lucrarea lui Freud Psihonevrozele de aparare, fiind utilizat si n multe lucrari ulterioare (Etiologia isteriei,
Alte observatii asupra psihonevrozelor de aparare)

pentru a descrie lupta Eului mpotriva afectelor dureroase sau insuportabile." ideilor sau
" ...pacienta mi-a relatat o fantasma n care aparea imaginea sfrsitului lumii. Ce s-ar ntmpla, m-a ntrebat, daca ar muri toata lumea? S-a gndit la toti prietenii si cunostintele ei si, pna la urma, si -a imaginat cum ar fi sa ramna singura pe pamnt. Vocea ei si felul n care a descris toate detaliile demonstrau ca aceasta fantasma era de fapt mplinirea unei dorinte. I-a facut placere sa o povesteasca si nu i-a provocat nici o angoasa. n acel moment i-am reamintit de dorinta ei arzatoare de a fi iubita. Simpla idee ca unul dintre prietenii ei ar putea sa nu o placa si ca l-ar putea pierde era suficienta cu o zi n urma ca sa o faca sa dispere. Dar cine ar mai fi iubit-o daca ar fi ramas singura supravietuit oare a rasei omenesti? A respins cu calm atentionarea mea referitoare la grijile ei cu o zi n urma. n acest caz, va trebui sa ma iubesc pe mine a raspuns, ca si cum ar fi scapat n sfrsit de toate fricile, si apoi a oftat usurata."
"Aceasta expunere a proceselor defensive permite conturarea unei idei clare despre posibilele puncte de atac ale terapiei analitice. n analiza procesele defensive sunt demontate, pulsiunile si afectele interzise sunt constrnse sa re devina constiente, lasndu-se apoi n seama Eului si a Supraeului grija de a stabili ntre ele un acord pe baze mult mai solide."
Foto Arma Freud
ISBN 973-85683-0-7
Paterson Marsh Ltd on behalf of the Estate of Arma Freud
Anna Freud Eul si mecanismele de aparare

Traducere elin limba engleza Andrei Constantinescu
EFG
Coperta David Horea Sandor
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationa1e a Romniei FREUD,ANNA Eul si mecanismele ele aparare / Anna Freud; trad.: Andrei Constantinescu. - Bucuresti; Editura Fundatiei Generatia, 2002 176 p.; 19 cm. Bibliogr. ISBN 973-85683-0-7
1. Constantinescu, Andrei (trad.) 159.964.2
ANNAFREUD THE EGO AND THE MECHANISMS OF DEFENSE copyright Executors ofThe Estate of Anna Freud 1937, 1966 Published by arrangement with Paterson Marsh Ltd and W Ernest Freud Carte publicata cu sprijinul fundatiei Aktion Kleiner Prinz Fundatia Generatia pentru versiunea romneasca, 2002 ISBN 973-85683-0-7
Cuvnt nainte la editia n limba engleza elin 1966
Asa cum reiese din titlu, aceasta carte se ocupa n mod exclusiv de o problema particulara si anume de caile si modalitatile prin care Eul evita neplacerea si angoasa si prin care exercita control asupra comportamentului impulsiv, asupra afectelor si exigentelor pulsionale. Cercetarea unei activitati a Eului si considerarea ei de pe pozitii de egalitate cu procesele inconstiente ale Sinelui a reprezentat o ntreprindere cu totul noua la data primei publicari a cartii. n cei treizeci de ani ce s-au scurs de atunci s-au schimbat multe; Eul ca structura psihica si-a capatat legitimitatea ca obiect al studiului psihanalitic. Daca n 1936 era suficienta enumerarea si ilustrarea mecanismelor Eului, cercetarea aparitiei lor n timp si evaluarea rolului organizarii defensive ca ntreg pentru mentinerea sanatatii sau bolii, aceasta nu se mai poate realiza astazi fara a lega realizarile defensive ale Eului de celelalte aspecte ale sale: deficientele sale primare, functiile sale, zonele sale de autonomie etc. Nu ar fi fost posibil sa includem aceste aspecte n Eul si mecanismele de aparare fara a face revizuiri importante si fara a distruge pe alocuri unitatea si utilitatea cartii asa cum este ea n prezent. De aceea am decis sa lasam intact textul original si sa adunam gndurile mai recente ntr-un alt volum n care sa tratam aspecte ce tin de Normal si patologic la copil, n special cu privire la implicatiile pentru dezvoltare si diagnostic.
ANNAFREun Londra, februarie 1966
Cuprins
Cuvnt nainte la editia n limba engleza din 1966

PARTEAI 1EORIA MECANISMELOR DE APARARE
1. EUL CA LOC DE OBSERVATIE
3 3 4
5
Definirea psihanalizei Sinele, Eul si Supraeul n auto-perceptie Eul ca observator Tendinte ale Sinelui si ale Eului considerate ca material de observatie ,
2. TEHNICA PSIHANALITICA
STUDIULUI INSTANTELOR APLICATA PSIHICE
9 9
Tehnica hipnozei n perioada preanalitica Asociatia libera , Interpretarea viselor Interpretare~ simbolurilor Actele ratate Transferul
Transferul pulsiunilor libidinale Transferul apararilor Trecerea la act transferentiala
10 12 13 14 14 15
16
18
20 21
Relatia dintre analiza Sinelui si analiza Eului Dificultatile unei tehnici analitice unilaterale ,
viii
3. OPERATIILE
CONSIDERATE
DEFENSIVE ALE EULUI CA OBIECT AL ANALIZEI
23 23 24 25 27 27 29
35
Relatia dintre Eu si metoda analitica Apararea mpotriva pulsiunii ca forma de rezistenta Apararea mpotriva afectelor Fenomene defensive permanente Formarea simptomului Tehnica analitica si apararea mpotriva pulsiunilor si afectelor
4. MECANISMELE
DE APARARE
Teoria psihanalitica si mecanismele de aparare O comparatie ntre rezultatele obtinute prin diversele mecanisme n cazuri individuale Sugestii pentru o clasificare cronologica
5. ORIENTAREA
PROCESELOR DE APARARE CONFOIUvl
35 37 41
SURSEI DE ANGOASA SI PERICOL
45
Motive de aparare mpotriva pulsiunilor Angoasa provocata de supraeu n nevroza adultului Teama de o amenintare reala n nevroza infantila
45 45 . 47 48 50 50 52 52
Angoasa pulsionala (teama de forta pu~iunilo~ Alte motive de aparare mpotriva pulsiunii Motive de aparare mpotriva afectelor Confirmarea concluziilor noastre n practica analitica Consideratii asupra terapiei psihanalitice
Cuprins
ix
PARTEA a II-a EXEMPLE DE EVITARE A NEPLACERII SI A 1EMERII FATA DE O AMENINTARE REALA
Stadii prelim;n$lre 6. NEGAREA PRIN FANTASMA

7. NEGAREA PRIN CUVANT EULUI
SI
de aparare
57
ACT
69
8. RESTMNGEREA
77
PARTEA a III-a DOUA TIPURI DE APARARE
9. IDENTIFICAREA
CU AGRESORUL
89
10. O FOfu\lA DE ALTRUISM
99
PARTEA a N-a APARARI MOBIIlZATE DE TEAMA FATA DE FORTA PULSIUNILOR
flustrate prin fenomene
ce apar la.pubertate
11.
12.
EUL
SI
SINELE
U.
PUBERTATE LA PUBERTATE
113
125 125
ANGOASA PULSIONALA
Ascetismulla pubertate Intelectualizarea la pubertate Iubirea de obiect si identificarea

CONCLUZII
129 la pubertate
135
143 147
151
Bibliografie
Index
Partea
TEORIA :MECANISMELOR DE APARARE
1
Eul ca loc de observatie
DEFINIREA PSIHANALIZEI
Au existat perioade n evolutia stiintei psihanalitice cnd studiul teoretic al Eului individului a fost, n mod evident, nepopular. ntr-un fel sau altul, multi analisti ajunsesera sa considere ca, n analiza, valoarea travaliului terapeutic si stiintific ar fi direct proportionala cu profunzime a stratului psihic asupra careia era ndreptata atentia. Ori de cte ori interesul era comutat de la straturile mai adnci ale psihicului la cele mai superficiale - adica ori de cte ori cercetarea se ndrepta de la Sine catre Eu - era ca si cnd ar fi nceput ndepartarea de psihanaliza. Se considera ca termenul de psihanaliza ar fi trebuit sa fie rezervat noilor descoperiri legate de viata psihica inconstienta, adica de studiul pulsiunilor refulate, al afectelor si fantasmelor. Psihanaliza nu se interesa de probleme precum adaptarea copiilor sau adultilor la lumea nconjuratoare, de valori precum cele de sanatate si boala, virtute si viciu. Nu trebuia sa se ocupe dect de fantasmele infantile, pastrate pna n viata adulta, de placerile imaginare si de pedepsele de temut care le sanctionau. O astfel de definire a psihanalizei nu era rar ntlnita n scrierile analitice si era probabil garantata de limbajul curent, care a considerat ntotdeauna psihanaliza si psihologia abisala ca termeni sinonimi. Mai mult, exista o oarecare justificare pentru aceasta n trecut, caci se poate spune ca, nca din:perioada cea mai timpurie a stiintei noastre, teoria ei, asa cum era ea construita pe fundamente empirice, a fost preponderent o psihologie a inconstientului sau, dupa cum am spune astazi, a Sinelui. Definirea si pierde nsa orice pretentie de precizie atunci cnd o aplicam terapiei psihanalitice. De la nceput, analiza ca
metoda terapeutica era preocupata de Eu si de disfunctiile sale: investigarea Sinelui si a modului sau de functionare era ntotdeauna un mijloc. Finalul era ntotdeauna acelasi: corectarea disfunctionalitatilor si restabilirea integritatii Eului. Cnd scrierile lui Freud au luat o noua directie, ncepnd cu Psihologia maselor si analiza Eului (1921) si Dincolo de principiul placerii (1920), anatema de "neortodox" nu a mai fost aplicata studiului Eului, iar cercetarea instantelor acestuia a suscitat un interes major. De atunci termenul de "psihologie abisala" nu mai acopera ntregul domeniu al cercetarii psihanalitice. n momentul de fata ar trebui sa definim probabil sarcina psihanalizei astfel: sa acumuleze ct mai multe cunostinte cu putinta despre toate cele trei instante despre care credem ca formeaza personalitatea psihica si sa afle relatiile dintre ele, precum si raporturile lor cu lumea din exterior. Aceasta nseamna, n ceea ce priveste Eul, sa-i exploreze continuturile, granitele si functiile si sa i urmareasca istoria dependentei sale de lumea exterioara, de Sine si de Supraeu; n ceea ce priveste Sinele, sa-i descrie con tinuturile, adica pulsiunile si sa urmareasca transformarile acestora.
SINELE, EUL SI SUPRAEUL N AUTO-PERCEPTIE
Este bine cunoscut faptul ca cele trei instante psihice difera foarte mult n ceea ce priveste accesibilitatea observarii. Cunostintele noastre despre Sine - care era numit nainte sistemul Ies. - pot fi desprinse numai prin derivatele sale care si fac drum catre sistemele Pes. (preconstient) si Cs. (constient). Daca n Sine predomina o stare de calm si satisfactie, astfel nct nici o pulsiune sa nu ncerce sa invadeze Eul n cautarea gratificarii, producnd aici tensiune si neplacere, nu putem afla nimic despre
continuturile sale. Rezulta, cel putin teoretic, ca Sinele nu este n orice moment accesibil observarii. Situatia este desigur diferita n cazul Supraeului. Continuturile sale sunt n cea mai mare parte constiente si deci pot fi direct accesate prin perceptie endopsihica. Totusi, imaginea pe care o avem despre Supraeu tinde sa devina neclara atunci cnd el este n relatii armonioase cu Eul. Spunem atunci ca cele doua instante coincid, adica, la un moment dat, Supraeul nu este perceput ca o instanta separata nici de catre subiect, nici de catre observatorul din afara. Supraeul nu devine observabil dect atunci cnd se arata ostil fata de Eu sau macar cnd adopta o atitudine critica fata de acesta. Supraeul, ca si Sinele, devine perceptibil n starea pe care o produce n Eu: de exemplu, atunci cnd critica lui provoaca un sentiment de culpabilitate.
EUL CA OBSERVATOR
Toate acestea nseamna ca locul potrivit pentru observare este Eul. El este, ca sa spunem asa, mediumul prin care ncercam sa ne facem o imagine despre celelalte doua instante. Atunci cnd Eul este n relatii de buna vecinatate cu Sinele, el si poate ndeplini foarte bine rolul de observator. Diferitele pulsiuni ncearca n mod constant sa-.sigaseasca o cale de la Sine spre Eu unde obtin acces la aparatul motor prin intermediul caruia vor fi satisfacute. n cazuri favorabile, Eul nu obiecteaza mpotriva intrusului, ci si pune propriile energii la dispozitia lui, multumindu-se sa perceapa; el tine seama de presiunea pulsiunii, de sentimentul de neplacere, de cresterea tensiunii de care aceasta e nsotita si, n cele din urma, de calmarea tensiunii o data cu satisfacerea ei. Observarea ntregului proces ne ofera o imagine clara si nedistorsionata a pulsiunii n cauza, a cantitatii de libido investita si a scopului pe care l urmareste. Daca este de acord cu
pulsiunea, Eul nu intra de loc n acest tablou. Din pacate, trecerea pulsiunii de la o instanta la alta poate reprezenta un semnal pentru tot felul de conflicte; consecinta inevitabila consta n faptul ca observarea Sinelui este ntrerupta. n calea lor spre satisfacere, pulsiunile Sinelui trebuie sa treaca pe teritoriul Eului, iar aici ele se gasesc ntr-o atmosfera straina. n Sine predomina asa-numitele "procese primare"; reprezentarile nu sunt legate, afectele se pot deplasa, contrariile nu se exclud, ci pot chiar coincide, iar condensarea apare ca un fapt firesc. Principiul suveran care guverneaza procesele psihice este reprezentat de obtinerea placerii. n Eu, dimpotriva, asociatiile de idei sunt supuse conditiilor stricte a ceea ce numim "procese secundare"; mai departe, pulsiunile nu si mai pot cauta satisfacere - ele trebuie sa respecte exigentele realita~i si, mai mult, sa se conformeze legilor etice si morale prin care Supraeul cauta sa controleze comportamentul Eului. Pulsiunile risca sa nu fie pe placul instantelor, care le sunt n mod esential straine. Sunt expuse la critica si respingere, trebuind sa se supuna oricarei modificari. Astfel sfrsesc relatiile pasnice dintre puterile vecine. Pulsiunile continua sa-si urmareasca scopurile cu energia si tenacitatea lor specifica, facnd incursiuni ostile pe teritoriul Eului n speranta de a-l nfrnge printr-un atac surpriza. Eul, pe de alta parte, devine suspicios; porneste la contra-atac, invadnd teritoriul Sinelui. Scopul lui este de a scoate permanent din actiune pulsiunile prin intermediul unor masuri defensive corespunzatoare, menite sa i asigure granitele. Tabloul acestor procese, ce ne sunt transmise datorita capacita~ de observare a Eului, este mult mai confuz, dar n acelasi timp mult mai valoros. El ne prezinta do.ua instante psihice n ac~une exact n acelasi moment. Ceea ce vedem nu mai este o pulsiune a Sinelui intacta, ci o pulsiune modificata de anumite masuri defensive ale Eului. Sarcina observatorului analitic este de a descompune imaginea - care reprezinta un compromis ntre instante separate - n componentele sale: Sinele, Eul si, eventual, Supraeul.
TENDINTE
ALE SINELUI SI ALE EULUI CA MATERIAL DE OBSERVATIE
CONSIDERATE
n toate acestea ne frapeaza faptul ca tendintele, si dintr-o parte si din alta, sunt diferite ca valoare din punctul de vedere al observatorului. Toate masurile defensive ale Eului mpotriva Sinelui sunt silentioase si invizibile. Tot ceea ce putem face este sa le reconstruim n retrospecti~ va: niciodata nu le putem observa n aCtiune. Acesta afirmatie este foarte valabila n cazul refularii reusite. Eul nu stie nimic despre ea; nu ne dam seama de ea dect mai trziu, cnd realizam ca ceva lipseste. Astfel, cnd ncercam sa judecam obiectiv un caz particular ne dam seama ca anumite pulsiuni ale Sinelui, la care ne asteptam sa apara n Eu pentru a fi satisfacute, lipsesc. Daca ele nu apar deloc, putem presupune ca le este interzis n mod permanent accesul la Eu, adica au fost supuse refularii. nsa aceasta nu ne spune nimic despre procesul nsusi al refularii. La fel se ntmpla n cazul formatiunilor reactionale reusite. Acestea sunt unele dintre cele mai importante masuri adoptate de Eu pentru a se proteja permanent mpotriva Sinelui. Formatiunile reactionale apar aproape brutal n cursul dezvoltarii copilului. Nu putem spune ca atentia Eului a fost concentrata dinainte asupra unei anumite pulsiuni pe care formatiunea reactionala sa o substituie. De regula, Eul nu stie nimic despre respingerea pulsiunii sau despre conflictul rezultat din impunerea noii atitudini. Observatorul o poate lua foarte usor drept o dezvoltare spontana a Eului daca anumite manifestari exagerate de tip obsesional nu-i tradeaza caracterul reactionai si conflictul pe care l ascunde. Nici n acest caz observatia unui anume mod defensiv nu dez, valuie nimic despre procesul prin care s-a format. Remarcam ca toate informatiile importante pe care le-am acumulat provin din studiul tendintelor celor doua parti opuse, Eul si Sinele. Daca o refulare ne apare la un anumit moment obscura, miscarea de
sens contrar, ntoarcerea refulatului, asa cum poate fi observata n nevroze, ne apare cu claritate. Aici putem urmari pas cu pas conflictul dintre pulsiuni si apararile Eului. La fel, formatiunea reactionala poate fi cel mai bine studiata atunci cnd e pe cale sa se dezintegreze. n astfel de cazuri, tendinta Sinelui este de a rentari investirea libidinala a pulsiunii pe care forma~unea reactionala a mascat-o. Acest fapt permite pulsiunii sa forteze intrarea n constiinta si, pentru un timp, ea este vizibila alaturi de formatiunea reactionala. Datorita unei alte functii a " , Eului - tendinta sa spre sinteza - aceasta stare de fapt care este foarte propice pentru observarea analitica, dureaza numai cteva momente. Apoi apare un nou conflict ntre derivatele Sinelui si activitatea Eului, conflict ce trebuie sa duca fie la victoria uneia dintre par~, fie la un compromis. Daca, prin ntarirea energiei cu care a fost investita, defensa mobilizata de Eu reuseste, forta invadatoare provenita din Sine este ndepartata, pacea reinstalndu-se n psihism - situatie foarte defavorabila, nsa, observarii.
2
Tehnica psihanalitica aplicata studiului instantelor psihice
n primul capitol am descris conditiile n care este nevoita sa se desfasoare observarea psihanalitica a proceselor psihice. n cele ce urmeaza ne propunem sa evocam modul n care s-a adaptat tehnica analitica acestor conditii pe parcursul evolutiei sale.
TEHNICA
HIPNOZEI
N PERIOADA PREANALITICA
n tehnica hipnozei utilizata n perioada preanalitica, rolul Eului era considerat ca fiind negativ: Scopul hipnotizatorului era sa ajunga la continuturile inconstiente, iar Eul era considerat, mai degraba, ca un factor perturbator. Se stia deja ca, prin hipnoza, era posibila eliminarea sau cel putin diminuarea rezistentelor Eului pacientului. Inovatia tehnica descrisa n "Studii asupra isteriei" (1893-1895) era urmatoarea: medicul trebuia sa profite de eliminarea rezistentelor Eului pacientului pentru a avea acces la inconstient - pe care l numim astazi Sine. Astfel, scopul era descoperirea inconstientului; Eul reprezenta un factor perturbator care, prin hipnoza, putea fi temporar suprimat. Cnd, prin hipnoza, iesea la lumina un continut inconstient, medicul l facea accesibil Eului, iar efectul acestei constientizari fortate era dizolvarea simptomului. nsa Eul nu avea nici un rol n procesul terapeutic. El tolera intruziunea numai atta timp ct era sub influenta medicului care indusese hipnoza. Apoi se revolta si rdncepea lupta defensiva mpotriva continutului din Sine care i se impusese, ceea ce anula succesul terapeu-
10
tic cu greu obtinut. Astfe~ s-a dovedit ca cea mai mare realizare a tehnicii hipnotice - eliminarea completa a Eului pe timpul investigatiei - dauna rezultatelor finale, provocnd o deceptie fata de valoarea tehnicii utilizate.
ASOCIATIA LIBERA
Chiar si n tehnica asociatiei libere - metoda care a nlocuit hipnoza - rolul Eului era la nceput considerat ca fiind negativ. Este adevarat ca Eul pacientului nu mai era suprimat n mod fortat. n schimb, i se cerea sa se elimine singur, sa renunte la orice critica referitoare la asociatii si sa nu mai tina seama de legaturile logice legitime n mod obisnuit. Eului i se cerea de fapt sa taca, iar Sinele era invitat sa vorbeasca, promitndu-se derivatelor sale ca vor ajunge n constiinta fara a ntmpina obstacolele obisnuite. Desigur, nu se promitea ca, o data ajunse n Eu, ele si vor atinge scopul pulsional, indiferent care ar fi fost acesta. Garantia era valabila numai pentru traducerea lor n cuvinte: nu li se permitea atingerea adevaratului lor scop, acela de a prelua controlul aparatului motor. Aparatul motor era dinainte scos din functiune prin impunerea regulilor stricte ale tehnicii psihanalitice. Astfel, suntem nevoiti sa jucam un dublu joc cu pulsiunile pacientilor, pe de o parte, ncurajndu-le sa se exprime, iar pe de alta, refuzndu-le ferm satisfacerea, ceea ce provoaca numeroasele dificultati inerente tehnicii analitice. Multi analisti ncepatori cred nca n ideea ca este esential sa-i determine pe pacienti sa-si exprime ntotdeauna gndurile fara jena si fara a le modifica, adica sa se supuna strict regulii fundamentale. nSa, chiar daca acest ideal s-ar realiza, nu ar reprezenta un progres, caci pna la urma aceasta nu ar face dect sa reproduca situatia depasita deja, obtinuta n tehnica hipnozei, prin care medicul se straduia sa-si con centre-
Tehnica psihanalitica aplicata studiului instm:lte!or psihice
11
ze atentia exclusiv asupra Sinelui. Din fericire pentru analiza, o asemenea docilitate din partea pacientului este practic imposibila. Regula fundamentala nu poate fi niciodata respectata dincolo de un anumit punct. Eul pastreaza tacerea o vreme, iar derivatele Sinelui profita de aceasta pauza pentru a forta intrarea n constiinta. Analistul se grabeste atunci sa le surprinda manifestarile. Apoi, Eul intra iarasi n actiune, renunta la atitudinea de supunere pasiva pe care a fost nevoit sa si-o asume si intervine n cursul asociatiilor prin intermediul unuia din mecanismde de aparare de care dispune. Pacientul ncalca astfel regula fundamentala a analizei sau, dupa cum se spune, manifesta o "rezistenta". Aceasta nseamna ca presiunea Sinelui asupra Eului provoaca un contra-atac din partea acestuia din urma. Atentia observatorului este acum deplasata de la asociatii catre rezistente, adica de la continuturile Sinelui, la activitatea Eului. Analistul are astfel ocazia sa asiste la mobilizarea defenselor Eului, pe care deja le-am descris, si care sunt greu de observat, dar care. devin de acum obiectul explorarilor sale. El remarca atunci ca, o data cu aceasta schimbare de obiect, se modifica brusc si situatia analitica. n analiza Sinelui, el este ajutat de tendinta spontana a derivatelor Sinelui de a iesi la suprafata, caci eforturile sale si cele ale materialului pe care ncearca sa l analizeze merg n acelasi sens. n analiza operatiilor defensive ale Eului nu exista aceeasi concordanta a scopurilor. Elementele inconstiente din Eu nu au aceeasi tendinta de a deveni constiente si nici un interes sa o faca. De aceea nici un fragment din analiza Eului nu este la fel de satisfacator ca analiza Sinelui. Analistul trebuie sa mearga pe cai ocolite; el nu poate urmari activitatea Eului direct, singura posibilitate fiind de a o reconstrui n functie de efectele pe care le are asupra asociatiilor pacientului. Speram sa descoperim ce fel de aparare a utilizat Eul n interventia sa din efectul produs asupra asociatiilor - fie ca e vorba de omisiuni, inversiuni, modificari de sens etc. Asadar, prima sarcina a analistului este de a recunoaste cu ce fel de mecanism de aparare are de-a face. Daca face asta, putem spune ca a realizat o parte de analiza a Eului. Sarcina urmatoa-
12
re este de a demonta ceea ce a realizat apararea, adica sa regaseasca si sa reintegreze ceea ce a fost omis prin refulare, sa rectificeceea ce a fost deplasat si sa readuca n context ceea ce a fost izolat. O data restabilite legaturile ntrerup te, analistul si redirectioneaza atentia de la Eu catre Sine. Vedem deci ca ceea ce ne preocupa nu este numai respectarea regulii fundamentale de catre pacient, ci si conflictele pe care le provoaca. Numai atunci cnd observarea oscileaza ntre Sine si Eu, iar interesul este orientat n doua directii, catre cele doua fatete ale fiintei umane pe care o avem n fata, putem vorbi despre psihanaliza ca forma distincta de metoda exclusivista a hipnozei. Celelalte mijloace utilizate n tehnica psihanalitica pot fi de acum clasificate fara dificultate n functie de directia spre care e orientata atentia observatorului, catre o fateta sau catre cealalta.
INTERPRETAREA
VISELOR
Situatia n care interpretam visele pacientului si cea n care ascultam asociatiile sale libere sunt asemanatoare~ Starea psihica a celui care viseaza difera prea putin de cea a pacientului n timpul sedintei analitice. Atunci cnd pacientul respecta regula fundamentala a analizei el suspenda' n mod voluntar unele functii ale Eului; n cazul celui care viseaza aceasta suspendare se petrece automat, sub influenta somnului. Pacientul este ntins pe divan pentru a nu avea ocazia sa-si satisfaca dorintele pulsionale n act; n mod similar, n somn, sistemul motor este suspendat. Iar efectul cenzurii, transformarea continutului latent al visului n continut oniric manifest cu deformarile,condensarile, deplasarile, transformarile n contrariu si omisiunile pe care le implica corespund distorsiunilor asociatiilor libere sub presiunea unei rezistente. Astfel, interpretarea viselor ne faciliteaza explorarea Sinelui atta timp
13
ct reuseste sa aduca la lumina continuturi latente ale visului (continu'turi ale Sinelui), si explorarea instantelor Eului si a operatiilor sale defensive, atta timp ct ne permite sa reconstruim masurile adoptate de cenzura prin efectele lor asupra gndurilor din vis.
INTERPRETAREA
SIJ'vffiOLURILOR
La explorarea Sinelui contribuie n mare masura un produs secundar al interpretarii viselor si anume, ntelegerea simbolurilor din vis. Simbolurile reprezinta relatii constante si universal valabile ntre continuturi particulare ale Sinelui si anumite reprezentari verbale sau de obiecte. Cunoasterea acestor relatii ne permite sa regasim, pornind de la manifestarile constiente, materialul inconstient pe care l ascund, fara sa trebuiasca mai nti sa demontam mecanismele utilizate de Eu pentru a se apara. Tehnica traducerii simbolurilor reprezinta o cale mai scurta n ntelegere sau, mai corect, o legatura ntre straturile cele mai nalte ale constientului si straturile cele mai adnci ale inconstientului fara a mai trece prin toate straturile intermediare ale vechilor activitati ale Eului care au provocat probabil n trecut transformarea unui continut particular al Sinelui ntr-o anumita forma a Eului. Cunoasterea limbajului simbolurilor are aceeasi valoare pentru ntelegerea Sinelui ca si aceea pe care o au formulele matematice pentru rezolvarea unor probleme. Astfel de formule pot fi folosite n mod avantajos. Nu conteaza daca stim sau nu modul n care s-a ajuns la ele, dar ne permit sa rezolvam probleme fara sa trebuiasca sa avem cunostinte aprofundate de matematica. n acelasi fel, traducnd simbolurile, putem dezvalui con tinuturi ale Sinelui rara sa fie nevoie de o ntelegere profunda a psihologiei indivi~ dului cu care avem de-a face.
14
ACTELE RATATE
Din cnd n cnd, putem ntreiari unele con tinuturi din inconstient si n alt mod, si anume prin acele eruptii ale Sinelui pe care le numim acte ratate. Aceste eruptii, dupa cum stim, nu fac apanajul situatiei analitice. Ele pot aparea oricnd, n anumite circumstante speciale, cnd vigilenta Eului este scazuta si cnd (din nou, datorita unor circumstante speciale) o pulsiune inconstienta este brusc ntarita. Actele ratate, n special sub forma lapsusuluisi a uitarii, pot sa apara, desigur, si n analiza, iluminnd precum un fulger o anumita parte a inconstientului pe care probabil ne-am straduit ndelung sa o interpretam analitic. La nceputurile tehnicii psihanalitice astfel de ocazii erau binevenite, caci reprezentau o dovada incontestabila a existentei inconstientului pentru pacientii reticenti fata de psihanaliza. Analistii se bucurau de asemenea Ca' puteau explica, prin exemple usor de nteles, diferite mecanisme precum deplasarea, condensarea, omisiunea. nsa, n general, importanta acestor aparitii fericite pentru tehnica analitica paleste n comparatie cu acele eruptii ale Sinelui puse n mod deliberat n serviciul travaliului analitic.
TRANSFERUL
Aceeasi distinctie teoretica ntre observarea Sinelui, pe de-o parte, si cea a Eului, pe de alta, poate fi trasata atunci cnd e vorba de instrumentul cel mai puternic, probabil, aflat la ndemna analistului: interpretarea transferului. Prin transfer ntelegem toate acele impulsuri traite de pacient n relatia sa cu analistul. Acestea nu sunt produse noi ale situatiei analitice obiective ci emana din relatiile de obiect timpurii si chiar cele mai timpurii - , fiind acum resuscitate sub influenta com-
15
pulsiunii la repetitie. Deoarece aceste pulsiuni sunt repetitii si nu produse noi, ele au o valoare nepretuita ca sursa de informatii despre experientele afective trecute ale pacientului. O sa vedem ca putem distinge diferite tipuri de fenomene de transfer n functie de gradul complexitatii lor.
TRANSFERUL
PULSIUNILOR
LIBIDINALE
Primul tip de transfer este foarte simplu. Relatia pacientului cu analistul este tulburata de sentimenteintense, de dragoste, ura, gelozie si angoasa, care nu par sa fie justificate de situatia n sine. Pacientul nsusi rezista acestor afecte si se simte jenat, umilit etc., atunci cnd ele se manifesta mpotriva vointei lui. Adesea, numai insistnd asupra regulii fundamentale a analizei reusim sa le fortam sa capete expresie constienta. Explorarile ulterioare dezvaluie adevaratul caracter al acestor afecte - ele sunt eruptii ale Sinelui. Ele emana din constelatii afective vechi, precum complexul Oedip sau complexul castrarii, si devin inteligibile si justificate daca le desprindem din situatia analitica pentru a le insera ntr-o situatie infantila ncarcata afectiv. Astfel, fiind puse napoi la locul lor, ele faciliteaza umplerea unei lacune de memorie din trecutul pacientului, oferindu-ne astfel informatii noi despre viata sa pulsionala si afectiva n copilarie. n general, pacientul este dornic sa coopereze n interpretarea pe care o dam, caci el nsusi resimte pulsiunea afectiva transferata ca pe un corp strain. Punnd-o la locul ei n trecut, l eliberam de o pulsiune n prezent pe care Eul o resimte ca straina si astfel i permitem sa continue travaliul analitic. Trebuie remarcat ca interpretarile n acest prim tip de transfer faciliteaza numai observarea Sinelui.
16
TRANSFERUL
AP ARARILOR
Lucrurile se schimba n cazul celui de-al doilea tip de transfer. Compulsiunea la repetitie, care domina pacientul n situatia analitica, nu se refera numai la vechile pulsiuni ale Sinelui ci, n aceeasi masura, si vechile masuri defensive adoptate mpotriva pulsiunilor. Astfel, el nu transfera numai pulsiunile infantile ale Sinelui n forma lor initiala, pulsiuni care, ulterior, atunci cnd ajung pna n constiinta, sunt supuse cenzurii Eului adult; el transfera de asemenea pulsiuni ale Sinelui cu to~te deformarile pe care le-au suferit din copilarie. n cazuri extreme se poate ntmpla ca pulsiunea nsasi sa nu intre de loc n transfer, ci numai apararea specifica adoptata de catre Eu mpotriva unei atitudini pozitive sau negative a libidoului. Astfel se ntmpla, de exemplu, n cazul fugii ,din fata pericolului unei fixari amoroase pozitive n homosexualitatea feminina latenta, sau n cazul atitudinii submisive, feminin-masochiste pe care Wilhelm Reich (1933) a observat-o la pacientii barbati, ale caror relatii cu tatal fusesera marcate de agresivitate. Dupa parerea mea, le-am face pacientilor o mare nedreptate daca am descrie aceste reactii defensive de transfer ca fiind un "camuflaj", sau ca ar vrea "sa ne traga pe sfoara", sau ca ar cauta n mod intentionat sa ne pacaleasca ntr-un fel anume. Rezultatul nu va fi mai satisfacator daca i vom reaminti tot timpul pacientului ca este obligat sa respecte regula fundamentala a analizei, adica daca vom tine sa i impunem sinceritatea pentru a-l constrnge sa dezvaluie pulsiunile Sinelui ascunse n spatele apararilor manifestate n transfer. Pacientul este de fapt sincer atunci cnd si exprima pulsiunile si afectele n singurul mod care i este, posibil si anume prin mijlocirea masurilor defensive deformate. Cred ca, n astfel de cazuri, analistul nu trebuie sa se straduiasca cu orice pret sa ajunga direct la pulsiunea initiala mpotriva careia Eul se apara si sa o aduca n constiinta pacientului, omitnd astfel stadiile intermediare de transformare pe.care pulsiunea le-a traversat. Metoda
17
mai corecta este de a schimba centrul atentiei n analiza de la pulsiune spre mecanismul de aparare n cauza, cu alte cuvinte de la Sine catre Eu. Daca reusim sa refacem calea urmata de pulsiune n transformarile prin care a trecut, cstigul n analiza este dublu. Fenomenul de transfer pe care l-am interpretat se descompune n doua parti, ambele avnd originea n trecut: un element libidinal sau agresiv care apartine Sinelui si un mecanism de aparare pe care trebuie sa l atribuim Eului. n cazurile cele mai instructive, acest mecanism apartine Eului din aceeasi perioada infantila n care pulsiunea s-a manifestat pentru prima data. Nu numai ca, astfel; umplem o lacuna n memoria vietii pulsionale a pacientului, la fel cum am interpreta primul tip, simplu, de transfer, dar am afla informatii care ar completa lacune din istoria dezvoltarii Eului sau, cu alte cuvinte, din istoria transformarilor prin care a trecut pulsiunea. Interpretarea celui de-al doilea tip de transfer este mult mai fructuoasa dect n cazul primului tip, nsa este responsabila de cele mai multe dificultati tehnice care apar ntre analist si pacient. Caci pacientul nu resimte acest al doilea tip de reactie transferentiala ca pe un corp strain, iar aceasta nu ne surprinde daca tinem cont de rolul important pe care l are Eul n producerea lui, chiar daca e vorba de Eul primilor ani de viata; Pacientul nu este usor de convins asupra naturii repetitive a acestor fenomene. Forma n care ele apar n constiinta este egosintona. Deformarile cerute de cenzura au fost realizate cu mult timp n urma, iar Eul adult nu vede nici un motiv pentru care sa se opuna aparitiei lor n asociatiile libere. Servindu-se de rationali zari, pacientul ramne adesea orb n fata anumitor discrepante ntre cauza si efect, care sar n ochi observatorului si care demonstreaza lipsa de fundament obiectiv a transferului. Atunci cnd reactiile transferentiale iau aceasta forma nu , , putem conta pe vointa de cooperare a pacientului ca n primul tip descris. Ori de cte ori interpretarea atinge elemente necunoscute ale Eului, activitatile sale din trecut, el se va opune pe deplin travaliului
18
Eul
si
mecanismele de aparare
analitic. Aici, evident, avem situatia pe care adesea o desemnam prin termenul mai putin fericit de "analiza de caracter". Din punct de vedere teoretic, fenomenele dezvaluite prin interpretarea transferului se mpart n doua grupe: cele ale continuturil6r Sinelui si cele ale activitatilor Eului, ambele devenite constiente. Rezultatele interpretarii n timpul asociatiilor libere ale pacientului pot fi clasificate la fel: sirul nentrerupt al asociatiilor pune n lumina continuturi ale Sinelui; aparitia unei rezistente releva mecanismul de aparare utilizat de Eu. Singura diferenta este ca interpretarea transferului este legata exclusiv de trecut si poate ilumina ntr-un moment perioade ntregi din viata pacientului, n timp ce continuturile Sinelui dezvalui te prin asociatii libere nu sunt legate de nici o perioada anume, iar operatiile defensive ale Eului, manifestate n timpul sedintei de analiza sub forma rezistentelor, pot tine si de viata lui prezenta.
TRECEREA
LA ACT TRANSFERENTIALA
alta contributie importanta la cunoasterea pacientului este reprezentata de o a treia forma de transfer. n cazul interpretarii viselor, a as 0ciatiilor libere, a interpretarii rezistentelor si a formelor de transfer descrise pna acum, pacientul este observat n situatia analitica, adica ntr-o stare endopsihica artificiala. Puterea relativa a celor doua instante se modifica, balanta fiind nclinata n favoarea Sinelui fie datorita influentei somnului, fie prin respectarea regulii fundamentale a analizei. Puterea instantelor Eului este atenuata atunci cnd ele se manifesta n cenzura visului sau n forma rezistentelor la asociere libera, astfel ca ne este extrem de greu sa ne reprezentam marimea si forta lor reala. Stim cu totii ca se reproseaza adesea analistilor ca ajung sa cunoasca foarte bine inconstientul pacientului, nsa nu evalueaza la fel de bine Eul acestuia. Probabil ca ntr-o anumita masura aceasta critica este jus-
19
tificata, caci analistul nu are ocazia sa observe ntregul Eu al pacientului n actiune. , Uneori poate aparea o intensificare a transferului pe parcursul careia pacientul nceteaza sa mai respecte regulile stricte ale curei analitice, ncepnd sa puna n act n' comportamentul de zi cu zi att pulsiunile, ct si reactiile defensive inerente transferului de afecte. Aceasta este ceea ce se numeste "trecere la act" - proces n care, strict vorbind, granitele analizei au fost deja ncalcate. Din punctul de vedere al analistului acesta este un proces instructiv, caci structura psihica a pacientului este, astfel, dezvaluita n mod automat la adevaratele ei proportii. Atunci cnd reusim sa interpretam aceste "treceri la act" putem descompune activitatile transferentiale n elementele lor componente, descoperind, astfel, ce cantitate de energie a furnizat fiecare instanta la un moment dat. Desi, din acest punct de vedere, interpretarea trecerii la act ne ofera ocazia unui insight pretios, cstigul terapeutic este, n general, mic. Constientizarea continuturilor inconstiente precum si exercitiul influentei terapeutice asupra relatiilor dintre Sine, Eu si Supraeu depind de situatia analitica care este produsa artificial, amintind de hipnoza prin aceea ca activitatea instantelor Eului este diminuata. Atta timp ct Eul continua sa functioneze liber, sau, daca face cauza comuna cu Sinele, executndu-i pur si simplu ordinele, deplasarilor endopsihice le ramn prea putine ocazii pentru a se realiza, iar influenta din exterior se exercita cu dificultate. De aceea aceasta a treia forma de transfer, pe care o numim trecere la act, este nca si mai dificila pentru analist dect transferul diferitelor modalitati defensive. El va cauta n mod firesc sa le restrnga ct de mult posibil prin interpretarile analitice pe care le da si prin interdictiile non-analitice pe care le impune.
20
RELATIA DINTRE
ANALIZA SINELUI SI ANALIZA EULUI
Am descris destul de detaliat mpartirea fenomenelor de transfer n trei categorii: transferul tendintelor libidinale, transferul atitudinilor defensive si trecerea la act transferentiala. Scopul a fost de a arata ca dificultatile tehnice n analiza sunt relativ mici atunci cnd este vorba de con, stientizarea derivatelor Sinelui, nsa sunt foarte mari cnd avem de-a face cu elementele inconstiente ale Eului. Sau, mai bine spus: dificultatea nu tine de tehnica analitica n sine, caci aceasta este capabila sa aduca n constient elemente inconstiente ale Sinelui sau ale Eului. Numai ca noi, analistii, suntem mai putin obisnuiti cu dificultatile analizei Eului dect cu cele ale analizei Sinelui. Teoria analitica a ncetat sa sustina ca sistemul percep tiv constient este identic cu conceptul de Eu. Aceasta nseamna ca ne-am dat seama ca parti importante ale instantelor Eului sunt ele nsele inconstiente, fiind nevoie de ajutorul analizei pentru a deveni constiente. Rezultatul este ca analiza Eului a capatat o importanta mult mai mare. Toate elementele care apar n analiza din partea Eului reprezinta un material la fel de bun ca si derivatele Sinelui. Nu avem dreptul sa le privim ca pe niste simple ntreruperi ale analizei Sinelui. nsa, binenteles, tot ceea ce vine dinspre Eu reprezinta de asemenea o rezistenta: o forta ndreptata mpotriva emergentei continuturilor inconstieme si, astfel, mpotriva travaliului analitic. Ambitia noastra este de a nvata sa analizam Eul pacientului cel putin la fel de bine ca pe Sine, chiar daca aceasta se desfasoara mpotriva vointei Eului.
21
DIFICULTATILE
UNEI TEHNICI
ANALITICE
UNILATERALE
Stim de acum ca, daca ne dedicam atentia numai asociatiilor libere, gndurilor latente din vis, traducerii simbolurilor si continuturilor transferului, fantasmat sau pus n act, putem realiza unele progrese n explorarea Sinelui, nsa n mod unilateral. Pe de alta parte, studiul rezistentelor, al travaliului cenzurii visului si al transferului diferitelor modalitati defensive mpotriva pulsiunilor si fantasmelor ne va facilita explorarea activitatilor necunoscute ale Eului si Supraeului, dar si aceasta metoda este unilaterala. Daca este adevarat ca numai printr-o combinare a celor doua linii de cercetare se poate realiza o imagine completa a situatiei interne a analizandului, atunci nseamna ca este la fel de adevarat ca orice predilectie pentru una din metodele analitice de investiga~e, n detrimentul celorlalte, va conduce inevitabil la o imagine deformata sau cel putin incompleta a personalita~i psihice - o travestire a realitatii. O tehnica, de pilda, care nu va face altceva dect sa traduca exclusiv numai simboluri va fi n pericolul de a aduce la lumina continuturi apar~nnd exclusiv Sinelui. Oricine va folosi o astfel de tehnica va fi n mod firesc nclinat sa neglijeze sau cel putin sa acorde mai putina importanta acelor elemente inconstiente ale instantelor Eului care nu pot fi constientizate dect prin alte mijloace care ne stau la dispozitie n analiza. O astfel de tehnica se poate justifica afirmnd ca nu este cu adevarat nevoie sa parcurgem drumul ocolit, avnd n vedere ca putem ajunge direct la pulsiunile refulate. Totusi, rezultatele ar fi incomplete. Numai analiznd operatiile defensive inconstiente ale Eului putem reconstrui transformarile suferite de pulsiuni. Fara cunoasterea acestora putem, desigur, descoperi multe lucruri despre con~nuturile fantasmelor si dorintelor pulsionale refulate, dar vom afla foarte putin sau nimic despre destinul lor si despre modul n care intervin n structura personalitatii.
22
tehnica total opusa, nclinata prea mult n cealalta directie, va da, de asemenea, rezultate defectuoase fiind preocupata exclusiv de analiza rezistentelor pacientului. Aceasta metoda ne-ar oferi o imagine a ntregii structuri a Eului analizandului, nsa analiza profunda si completa a Sinelui ar fi sacrificata. Rezultatele unei tehnici centrate prea mult asupra transferului ar da rezultate similare. Fara ndoiala ca pacientii, pe care o astfel de metoda i-ar pune ntr-o stare transferentiala intensa, vor produce un material abundent provenit din straturile cele mai adnci ale Sinelui. nsa n acest fel se vor ncalca granitele situatiei analitice. Eul nu va mai pastra atitudine a unui observator moderat care nu ia parte la cele ce se ntmpla, caci energia i scade, iar puterea i se atenueaza. El este astfel coplesit, mpins la ac~une. Chiar daca, dominat fiind de compulsiunea la repetitie, se comporta ca un Eu infantil, aceasta nu schimba cu nimic faptul ca el trece la act n loc sa analizeze. Aceasta nseamna nsa ca o astfel de tehnica, desi e utilizata cu speranta ca se va obtine o cunoastere mai profunda a pacientilor, poate sfrsi prin a determina toate acele decep~i terapeutice la care n mod normal ar fi trebuit sa ne asteptam, teoretic, datorita trecerii la act. Tehnica analizeicopilului,pe care eu nsami am promovat-o (1926-1927), reprezinta un bun exemplu pentru pericolele tehnicilor unilaterale. Daca trebuie sa renuntam la asociatiile libere, sa nu utilizam dect vag interpretarea simbolurilor si ncepem sa interpretam transferul abia ntr-un stadiu avansat al tratamentului, ni se nchid dintr-o data trei cai importante de acces la continuturile Sinelui. ntrebarea care se ridica, si la care voi ncerca sa raspund n capitolul urmator, este urmatoarea: cum sa umplem aceste lacune si, n ciuda lor, cum sa trecem dincolo de straturile superficiale ale vie~i psihice?
3
Operatiie defensive ale Eului ca obiect al analizei
RELATIA DINTRE EU
SI
METODA ANALITICA
Considerentele teoretice lungi si dificile pe care le-am expus n ultimul capitol pot fi rezumate n cteva fraze simple. Sarcina analistului este de a aduce n constiinta continuturi inconstiente, indiferent de instanta psihica de care apartin. El si ndreapta atentia n mod egal si obiectiv catre elementele inconstiente din toate cele trei instante. Altfel spus, ncepnd travaliul analitic, el se plaseaza la distanta egala fata de Sine, Eu si Supraeu. Din pacate, obiectivitatea acestei atitudini este umbrita de diferite circumstante. Impartialitatea analistului nu are parte de reciprocitate; diferitele instante reactioneaza diferit fata de eforturile sale. Stim ca pulsiunile Sinelui nu sunt dispuse sa ramna inconstiente. Ele tind n permanenta sa iasa la suprafata, straduindu-se n continuu sa gaseasca o cale spre constient si astfel sa obtina satisfacerea sau cel putin sa si trimita derivatele catre suprafata constientului. Dupa cum am aratat, travaliul analistului urmeaza aceeasi directie ca si aceste tendinte, ntarindu-le. Astfel, pentru elementele refulate din Sine, el apare ca un eliberator. n ceea ce priveste Eul si Supraeul, lucrurile nu stau la feL n masura n care instantele Eului s-au straduit sa limiteze pulsiunile Sinelui prin propriile metode, analistul apare n scena ca un factor perturbator. Pe parcursul travaliului sau, el nlatura refularile care au fost cu greu realizate si distruge formatiunile de compromis al caror efect era desigur patologic dar a caror forma era perfect egosintona. Scopul analis-
24
tului este de a aduce elementele inconstiente n constient si eforturile instantelor Eului de a controla viata pulsionala sunt opuse. De aceea, pna n momentul n care pacientul si da seama ca este bolnav lucrurile pot evolua diferit, instantele Eului privind scopul analistului ca pe o amenintare. , Urmarind explicatiile din capitolul anterior, vom descrie relatia Eului cu travaliul analitic n trei directii. Exercitnd functia de auto-observa, , re, de care vorbeam mai devreme, Eul face cauza comuna cu analistul. Abilitatile sale n acest sens sunt n serviciul analistului si i transmit acestuia o imagine a celorlalte instante extrasa din derivatele acestora care au patruns n teritoriul sau. Eul devine ostil analistului atunci cnd, n cursul auto-observatiei, se dezvaluie partial, nencrezator, precum si atunci cnd nregistreaza si transmite constiincios anumite fapte, n timp ce pe altele le falsifica si le respinge, mpiedicndu-Ie sa iasa la lumina - un mod de a proceda contrar metodelor cercetarii analitice care insista sa vada tot, fara discriminare. n cele din urma, Eul devine si el obiect al analizei prin aceea ca operatiile defensive n care este n continuu angajat sunt realizate inconstient, ele putnd fi aduse n constient numai cu mare efort, aproape la fel ca si activitatea inconstienta a oricarei pulsiuni interzise.
APARAREA MPOTRIVA PULSIUNII,
CA rORt\L\
DE REZISTENTA
n capitolul precedent am ncercat, n scopul acestui studiu, sa marchez o distinctie teoretica ntre analiza Sinelui si cea a Eului, care n practica sunt indisolubil legate. Intentia acestei ncercari este de a corobora o concluzie la care ne-a condus experienta: n analiza, orice material care ne-a facilitat analiza Eului apare ca o forma de rezistenta n analiza Sinelui. Faptele sunt att de evidente nct nici o explicatie nu-si are rostul. Eul devine activ n analiza ori de cte ori si doreste ca prin
Operatiie defensive ale eului ca obiect al analizei
25
intermediul unei actiuni antagoniste sa previna o tendinta a Sinelui. Ori scopul metodei analitice este de a permite ideilor care reprezinta pulsiunile refulate sa patrunda n constient, adica sa ncurajeze aceste tendinte ale Sinelui, astfel ca operatiile defensive ale Eului mpotriva aparitiei acestor idei iau automat caracterul de rezistenta activa mpotriva analizei. Si cum, de altfel, analistul, folosindu-se de influenta proprie, intervine pentru a asigura respectarea regulii fundamentale a analizei care permite acestor idei sa apara n cursul asociatiilor libere, apararea mobilizata de Eu mpotriva pulsiunii se transforma n opozitie directa fata de analist. Ostilitatea fata de analist si ntarirea masurilor defensive mpotriva aparitiei pulsiunii din Sine coincid. Atunci cnd, n anumite momente din analiza, apararile sunt retrase, iar reprezentantii pulsiunilor si pot face aparitia nestingeriti sub forma asociatiilor libere, relatiile Eului cu analistul ramn n aceasta privinta neperturbate. Exista desigur nenumarate forme posibile de rezistenta n analiza pe lnga acest tip particular. Pe lnga asa-numitele rezistente ale Eului, mai exista dupa cum stim si rezistentele de transfer, care sunt constituite n mod diferit si, de asemenea, acele forte antagoniste att de greu de depasit n analiza, care deriva din compulsiunea la repetitie. Astfel, nu putem spune ca orice rezistenta este rezultatul unei masuri defensive din partea Eului. nsa orice astfel de defensa mpotriva Sinelui mobilizata n timpul analizei poate fi detectata numai sub forma rezistentei fata de eforturile analistului. Analiza rezistentelor Eului ne ofera o , , , buna ocazie pentru a observa si constientiza operatiile defensive inconstiente ale Eului, n plina aCtiune.
APARA.REA i\fPOTRIVA AFECTELOR
Pe lnga ocaziile oferite de ciocnirile dintre Eu si pulsiuni mai avem si alte ocazii n care putem observa ndeaproape activitatile acestuia. Eul
26
nu este n conflict numai cu acele derivate ale Sinelui care ncearca sa intre pe teritoriul sau pentru a avea acces la constient si pentru a fi satisfacute. El se apara la fel de energic si activ mpotriva afectelor asociate pulsiunilor. Atunci cnd respinge exigentele pulsionale, prima lui sarcina este de a face fata afectelor. Dragostea, gelozia, dorul, umilinta, durerea si doliul nsotesc dorintele sexuale; ura, furia si mnia nsotesc pulsiunile agresive; daca exigentele pulsiunilor cu care sunt asociate trebuie ngradite, afectele trebuie sa se supuna si ele diferitelor masuri la care recurge Eul n eforturile sale de a le controla, suferind deci o metamorfoza. Ori de cte ori un afect este modificat fie n analiza, fie n afara ei, Eul este cel responsabil, aceasta fiind o ocazie pentru a studia operatiile sale. stim ca soarta afectului asociat exigentei pulsionale nu este identica cu cea a reprezentantului sau ideatic. Evident, acelasi Eu poate dispune de un numar limitat de mijloace defensive. n anumite perioade din viata si conform structurii sale specifice, Eul individului alege o metoda defensiva sau alta - fie ca este refulare, deplasare, transformare n contrariu etc. - pe care o utilizeaza att n conflictul cu pulsiunile, ct si mpotriva eliberarii afectelor. Daca stim modul n care un anumit pacient cauta sa se apere mpotriva emergentei pulsiunilor, cu alte cuvinte, daca stim care sunt rezistentele obisnuite ale Eului sau, ne putem face o idee despre atitudinea sa probabila fata de propriile afecte nedorite. Daca n cazul unui alt pacient remarcam anumite forme particulare vizibil marca te de transformarea afectului, precum suprimarea completa a sentimentelor, negarea etc., nu ne va surprinde daca el va adopta aceleasi metode de aparare mpotriva propriilor pulsiuni si asociatii libere. Este vorba de acelasi Eu care n toate conflictele sale este mai mult sau mai putin consecvent n utilizarea mijloacelor de care dispune.
27
FENOMENE
DEFENSIVE
PER1\1ANENTE
Un alt domeniu n care operatiile defensive ale Eului pot fi studiate este cel al fenomenelor stucliate de Wilhelm Reich (1933) n "analiza logica a rezistentelor". Anumite atitudini ale corpului, precum rigiditatea, anumite particularitati precum rictusul, anumite comportamente arogante, ironice sau necuviincioase - toate reprezinta reziduuri ale unor procese defensive alta data foarte active, care s-au disociat de situatia lor initiala (de lupta mpotriva pulsiunilor sau afectelor), transformndu-se n trasaturi permanente de caracter sau "armuri caracteriale" (Charakterpanzerung, dupa cum le numea Reich). Atunci cnd n analiza reusim sa urmarim aceste reziduuri pna la originea lor istorica, ele si recapata mobilitatea si nceteaza sa ne mai ngradeasca accesul la operatiile defensive n care Eul este angajat activ n acel moment. Deoarece aceste modalitati defensive au devenit permanente, nu ajungem sa legam aparitia sau disparitia lor nici de aparitia, nici de clisparitia exigentelor pulsionale si a afectelor interioare, nici de prezenta sau absenta tentatiilor si stimulilor afectivi veniti din exterior. De aceea
, , .> ,
analiza lor este un proces laborios. Sunt sigura ca suntem ndreptatiti sa nu le consideram drept obiect principal de studiu dect daca nu reusim sa descoperim conflictul actual ntre Eu, pulsiune si afect. Sunt la fel de sigura ca nu este justificata restrngerea termenului de "analiza rezistentelor" numai la studiul acestor fenomene particulare, caci el se aplica analizei tuturor rezistentelor.
FOR1viAREA SIMPTOJ\1ULUI
Analiza rezistentelor Eului, a masurilor sale defensive mpotriva pulsiunilor si a transformarilor suferite de afecte, dezvaluie si aduce n con-
28
stient aceleasi metode de aparare pe care le-am ntlnit n analiza "armurii caracteriale permanente". Le regasim la o scara mult mai r.1are, fixate, atunci cnd studiem formarea simptomelor nevrotice. Rolul jucat de Eu n formarea simptomului consta n utilizarea invariabila a unei metode de aparare speciale atunci cnd se confrunta cu o anume exigenta pulsionala si n repetarea aceleiasi proceduri ori de cte ori exigenta reapare n forma ei stereotipa. Stim ca exista o legatura ntre tipul de nevroza si modalitatile defensive, ca de exemplu, ntre isterie si refulare sau ntre nevroza obsesionala, pe de-o parte, si izolare si anulare, pe de alta. Gasim aceeasi legatura constanta ntre nevroza si mecanismul de aparare atunci cnd studiem forma de rezistenta adoptata de Eu si modalitatile defensive utilizate de pacient mpotriva afectelor. Atitudinea unui anume individ fata de asociatiile sale libere n , , analiza si felul n care si stapneste singur exigentele pulsionale, ngradind afectele nedorite, ne permite sa deducem a priori natura simptomului sau. Pe de alta parte, studiul formarii acestora ne permite sa deducem a posteriori structura rezistentelor si a apararilor mpotriva afectelor si pulsiunilor. Acest paralelism evident ntre formarea simptomului si formele de rezistenta ne este foarte cunoscut n cazul iste, , riei si a nevrozei obsesionale. Formarea simptomului la pacientii isterici n conilictullor cu pulsiunile se bazeaza n primul rnd pe refulare: ei exclud din constient reprezentantul ideatic al pulsiunilor sexuale. Forma lor de rezistenta mpotriva asociatiilor libere este de acelasi ordin. Asociatiile care sunt capabile sa suscite o reactie-de aparare din partea Eului sunt pur si simplu ndepartate. Pacientul nu mai resimte dect un vid n constiinta. El ramne tacut; cu alte cuvinte, aceeasi ntrerupere care a afectat procesele sale pulsionale n timpul formarii simptomului intervine si n sirul asociatiilor libere. Pe de alta parte, stim ca modalitatea defensiva adopata de catre Eu n formarea simptomului n nevroza obsesionala este izolarea. Aceasta separa pur si simplu pulsiunea din contextul ei pe care il pastreaza n constient. Astfel, rezistentele acestor pacienti iau o forma diferita. Obsesionalul nu tace;
29
el vorbeste chiar si cnd este n rezistenta. Insa el rupe toate legaturile dintre asociatiile sale, izolnd ideile de afecte atunci cnd vorbeste, astfel ca asociatiile sale par, la scara mica, la fel de lipsite de sens, precum simptomele obsesionale la scara mare.
TEHNICA
SI
ANALITICA
SI
APARAREA MPOTRIVA PULSIUNILOR
AFECTELOR
tnara pacienta a venit la mine solicitnd o analiza datorita unor stari de angoasa grave care i perturbau viata de zi cu zi si care o mpiedicau sa-si urmeze cursurile la scoala. Desi a venit la insistentele mamei sale, asta nu a mpiedicat-o sa-mi povesteasca despre viata ei prezenta si trecuta. Atitudinea ei fata de mine era prietenoasa si sincera, nsa am observat ca, n relatarile sale, evita cu atentie sa faca vreo aluzie la simptomul ei. Nu povestea niciodata despre atacurile de panica pe care le avea ntre sedintele de analiza. Daca eu insistam sa vorbim despre simptomul ei sau daca dadeam o interpretare a angoasei n functie de asociatiile sale, atitudinea ei prietenoasa se schimba. De fiecare data revarsa asupra mea un suvoi de remarci ironice si dispretuitoare. ncercarea de a gasi o legatura ntre atitudinea pacientei si relatia ei cu mama sa nu a dat roade. Relatiile constiente si inconstiente ale pacientei cu mama sa erau foarte diferite. Iesirile ei ironice si dispretuitoare repetate m-au deconcertat, iar n acele momente continuarea analizei parea inutila. Totusi, pe masura ce am naintat n analiza, am descoperit ca aceste afecte nu reprezentau o reactie transferentiala, n adevaratul sens al cuvntului, nefiind legate deloc de situatia analitica. Ele indicau atitudinea obisnuita a pacientei ori de cte ori propriile sentimente tandre, de dor sau teama erau pe cale sa apara n viata ei afectiva. Cu ct afectul era mai puternic, cu att ea se ridiculiza mai tare. Analista a devenit numai dupa aceea recipientul acestor reactii defensive, deoare-
30
ce ea ncuraja cererea angoasei pacientei de a fi elaborata constient. Interpretarea continutului angoasei, chiar si atunci cnd putea fi dedus si din alte relatari, putea sa nu dea nici un rezultat atta timp ct orice abordare a afectelor nu facea dect sa intensifice reactiile ei defensive. Acel continut era imposibil de constientizat nainte de a constientiza, si astfel, de a demonta mecanismele de aparare ale pacientei mpotriva afectelor sale prin desconsiderare si dispret - proces care devenise automat n toate aspectele vietii ei. Din punct de vedere istoric, aceasta modalitate defensiva prin ridiculizare a fost explicata prin identificarea cu tatal ei care murise si care ncercase sa o nvete pe fata lui sa se controleze ridiculiznd-o ori de cte ori ea avea cte o iesire emotionala. Metoda a devenit stereotipa datorita amintirii tatalui ei pe care l iubise foarte mult. Tehnica necesara pentru a ntelege acest caz a fost de a ncepe cu analiza mecanismelor de aparare ale pacientei mpotriva afectelor pentru ca apoi sa continue cu elucidarea rezistentelor n transfer. Numai dupa aceea era posibil sa trecem la analiza angoasei sale si a antecedentelor ei. Din punct de vedere teoretic, acest paralelism ntre apararea pacientului mpotriva pulsiunii si mpotriva afectelor, ntre formarea simptomului si rezistente, este de mare importanta n special n analiza copilului. Cel mai evident inconvenient tehnic n analiza copilului este lipsa asociatiilor libere. Fara acestea este foarte dificil caci prin intermediul reprezentantilor ideatici ai pulsiunilor pacientului care apar n asociatiile libere aflam cele mai multe lucruri despre Sinele sau. Exista nsa si alte mijloace pentru a obtine informatii despre pulsiunile Sinelui. Visele nocturne si visele diurne ale copiilor, activitatea lor fantasma tica n timpul jocului, desenele lor si asa mai departe, dezvaluie tendintele Sinelui ntr-un mod mult mai putin deghizat si mai accesibil dect n cazul adultilor, aproape nlocuind n analiza aparitia derivatelor Sinelui n asociatii libere. Totusi, cum regula analitica fundamentala nu se aplica, conflictul legat de respectarea ei dispare, iar n analiza adultilor din acest conflict extragem informatiile despre rezistentele Eului,
31
adica despre operatiile defensive ale Eului mpotriva derivatelor Sinelui. Exista astfel riscul ca analiza copilului sa produca informatii foarte bogate despre Sine, n schimb cunostinte despre Eul infantil mai sarace.
n tehnica jocului, elaborata de scoala engleza de analiza a copilului mic (Melanie Klein, 1932), lipsa asociatiilor libere este apreciata la modul cel mai direct. Analistii acestei orientari sustin ca jocul copilului este echivalent cu asociatiile adultului: astfel, jocul este utilizat n scopul interpretarii precum asociatiile libere. Cursul liber al asocia~ilor corespunde desfasurarii neperturbate a jocului; ntreruperile si inhibitiile n joc sunt echivalente cu pauzele din asociatiile libere. Rezulta ca daca analizam ntreruperea din joc descoperim ca ea reprezinta o masura defensiva a Eului comparabila cu rezistenta din cazul asociatiilor libere. Daca din motive teoretice, de exemplu, simtim o anume ezitare de a mpinge la limita o interpretare simbolica datorita careia nu putem accepta aceasta echivalenta totala ntre joc si asociatii libere, trebuie sa ncercam sa o nlocuim cu o tehnica noua care sa ne faciliteze investigarea Eului. Cred ca analiza transformarilor suferite de afectele copilului pot umple lacuna. Viata afectiva a copilului este mai putin complicata si mai transparenta dect cea a adultilor; la copil putem observa ceea ce produce afecte fie n situatia analitica, fie n afara ei. Copilul vede daca altuia i s-a dat mai multa atentie dect lui. Vom spune ca, n mod sigur, s-a simtit gelos si umilit. O dorinta mult asteptata s-a mplinit: mplinirea trebuie ca i-a adus bucurie. Daca se asteapta sa fie pedepsit, el traieste un sentiment de angoasa. Daca o anumita placere promisa si anticipata este brusc refuzata rezultatul va fi mai mult ca sigur dezamagirea. Ne asteptam n mod normal de la copii sa reactioneze n aceste situa~ particulare cu aceste afecte specifice. nSa, contrar asteptarilor, observatia ne poate oferi un tablou foarte diferit. De exemplu, un copil poate arata indiferenta cnd ne-am fi asteptat la dezamagire, voiosie n exces n locullacrimilor, tandrete exagerata n locul
32
geloziei. In toate aceste cazuri s-a ntmplat ceva ce a perturbat procesul normal. Eul a intervenit si a modificat afectul. Analiza si constientizarea formei specifice de aparare mpotriva afectului - fie ca este transformare n contrariu, deplasare sau refulare totala - ne nvata ceva despre tehnica particulara adoptata de Eul copilului si, la fel ca n analiza rezistentelor, ne permite sa deducem atitudine a lui fata de pulsiuni si modul n care s-a format simptomul. De aceea, n analiza copiilor este deo importanta speciala faptul ca observarea proceselor afective nu depinde de cooperarea voluntara a copilului sau de sinceritatea sau nesinceritatea celor spuse de el. Afectele l tradeaza mpotriva vointei sale. Iata, n continuare, o ilustrare a ceea ce am spus. Un baiat era cuprins de izbucniri razboinice ori de cte ori aparea un motiv care i strnea angoasa de castrare: si punea o uniforma si se echipa cu o sabie si alte arme de jucarie. Observndu-l de cteva ori n astfel de ocazii am banuit ca si transformase angoasa n opusul ei, adica n agresivitate. Din acel moment nu mi-a mai fost greu sa descopar ca angoasa de castrare aparea n toate comportamentele sale agresive. lvlai mult, nu am fost surprinsa sa descopar ca el era un nevrotic obsesional, adica exista n viata lui pulsionala tendinta de a transforma pulsiunile nedorite n opusul lor. O fetita nu avea, n mod aparent, nici o reac~e n situa~le care presupuneau dezamagirea. Tot ceea ce putea fi observat era un mic tremur n coltul gurii. Ea trada astfel capacitatea Eului sau de a scapa de procese psihice nedorite nlocuindu-Ie cu procese fizice. n acest caz nu ar trebui sa ne surprinda faptul ca pacienta tindea sa reactioneze isteric n conflictul cu viata ei pulsionala. O alta fata, nca n perioada de latenta, reusise sa refuleze att de complet invidia de penis fata de fratele mai mic - un afect care i dominase ntreaga viata - nct chiar si n analiza era greu de detectat o urma de-a sa. Tot ceea ce se putea observa era ca ori de cte ori era invidioasa sau geloasa pe fratele ei, ncepea sa joace un joc imaginar curios n care ea era un magician care avea puterea de a transforma si de a influenta ntreaga lume prin
33
gesturile sale. Acest copil transformase n contrariu invidia insistnd asupra propriilor puteri magice, prin intermediul carora evita durerea constientizarii asa-zisei sale inferioritati fizice. Eul sau utilizase meca" , nismul transformarii n contrariu, un fel de formatiune reactionala mpotriva afectelor, tradndu-si astfel atitudinea obsesionala fata de pulsiune. O data realizata aceasta, a fost usor pentru analist sa deduca prezenta invidiei de penis ori de cte ori aparea un joc magic. Vedem astfel ca ceea ne nvata experienta nu este dect o tehnica de traducere a manifestarilor defensive ale Eului, iar aceasta metoda corespunde aproape n ntregime celei prin care eliminam rezistentele care apar n asociatiile libere. Scopul nostru este acelasi ca si n analiza rezistentelor. Cu ct reusim mai bine sa aducem n constient att rezistentele, ct si apararile mpotriva afectelor, facndu-Ie astfel inoperante, cu att mai repede vom avansa n ntelegerea Sinelui.
4
Mecanismele de aparare
TEORIA PSIHANALITICA
SI
1\ffiCANISJ\ffiLE DE APARARE
Termenul de "aparare" pe care l-am folosit att de frecvent n primele trei capitole este reprezentantul cel mai timpuriu al punctului de vedere dinamic n teoria psihanalitica. El a aparut pentru prima data n 1894, n lucrarea lui Freud "Psihonevrozele de aparare", fIind utilizat si n multe lucrari ulterioare ("Etiologia isteriei", "Alte observatii asupra psihonevrozelor de aparare") pentru a descrie lupta Eului mpotriva ideilor sau afectelor dureroase sau insuportabile. Mai trziu, termenul a fost abandonat si, n timp, a fost nlocuit cu cel de "refulare". Relatia dintre cele doua concepte a ramas, nsa, vaga. n anexa la Inhibitie, simptom, angoasa (1926), Freud revine la vechiul concept de aparare spunnd ca ar fI, fara ndoiala, avantajoasa utilizarea lui "tinnd cont de faptul ca l folosim n mod explicit pentru a desemna n general toate tehnicile folosite de Eu n conflictele care pot conduce la nevroza, n timp ce termenul de refulare desemneaza o metoda bine determi-nata de aparare pe care cercetarile ne-au permis sa-l cunoastem mai bine" (p. 163). Avem aici de a face cu o respingere directa a ideii ca refularea ocupa o pozitie unica ntre procesele psihice, lasndu-se loc n teoria psihanalitica si pentru alte mecanisme care servesc acelasi scop si anume "protejarea Eului mpotriva exigentelor pulsionale". Refularea nu va mai fI considerata dect ca o "metoda speciala de aparare". Aceasta noua conceptie referitoare la rolul refularii incita la studiul celorlalte modalitati defensive specifIce si la compararea celor care au fost descoperite si descrise pna acum de psihanalisti.
36
Aceeasi anexa la Inhibitie, simptom, angoasa contine o ipoteza la care am facut aluzie n ultimul capitol si anume ca "cercetarile ulterioare vor arata probabil ca exista o legatura intima ntre formele de aparare speciale si anumite afectiuni ca de exemplu ntre refulare si isterie" (p. 164). Refularea si modificarea reactiva a Eului (formatiunea reactionaIa), izolarea si anularea retroactiva sunt toate citate ca tehnici defensive utilizate n nevroza obsesionala. n urma acestor indicatii nu este dificil sa completam enumerarea metodelor defensive ale Eului dupa cum le-a descris Freud n scrierile sale. De exemplu, n "Gelozie, paranoia si sexualitate" (1922) introiectia, sau identificarea, si proiectia sunt mentionate ca metode defensive importante utilizate de catre Eu n afectiuni morbide de aceste fel, fiind caracterizate ca "mecanisme nevrotice". n lucrarea sa asupra teoriei pulsiunii (1915), el descrie procesul ntoarcerii mpotriva propriei persoane si transformarea n contrariu, numindu-Ie "vicisitudini ale pulsiunii". Din punctul de vedere al Eului, aceste ultime doua mecanisme trebuie, de asemenea, considerate ca metode de aparare caci orice vicisitudine n calea pulsiunilor si are originea ntr-o activitate a Eului. Daca exigentele Eului sau cele ale fortelor exterioare reprezentate de el nu ar exercita nici o presiune, orice pulsiune nu ar cunoaste dect o singura soarta - cea a satisfacerii. Acestor noua metode de aparare care sunt foarte obisnuite n practica, ele fiind descrise pe larg n scrierile teoretice de psihanaliza (regresia, refularea, formatiunea reactionala, izolarea, anularea, proiectia, introiectia, ntoarcerea mpotriva propriei persoane si transformarea n contrariu), trebuie sa le adaugam o a zecea metoda, care tine mai de graba de studiu] normalitatii dect de cel al nevrozei: sublimarea sau deplasarea scopului pulsiunii. Din ceea ce stim pna acum, Eul dispune de aceste zece metode n conflictele sale cu reprezentantii pulsiunii si afectelor. Sarcina analistului este de a descoperi ct de eficiente se dovedesc aceste metode n doua procese pe care are ocazia sa le observe la pacienti: rezistenta Eului si formarea simptomului.
37
COivfPARATIE NTRE REZULTATELE OBTINUTE PRIN DIVERSELE MECANISME N CAZURI INDMDUALE
Voi lua drept ilustrativ cazul unei tinere femei, angajata ntr-o institutie pentru copii. Ea a avut mai multi frati si surori, ea fiind cea mijlocie. Dea lungul copilariei a suferit de o invidie de penis intensa fata de fratii ei mai mari si mai mici si de o gelozie sus citata de fiecare din sarcinile mamei sale. n cele din urma, invidia si gelozia s-au impletit ntr-o ostilitate acerba fata de mama Totusi, cum legaturile afective fata de mama erau mai puternice dect ura, dupa o perioada initiala de rautate atisa si obraznicie, a aparut un conflict defensiv violent cu pulsiunile sale negative. Se temea ca nu cumva ura ei sa nu determine pierderea dragostei materne, ceea ce ar fi fost de nesuportat. Se temea de asemenea ca mama sa ar pedepsi-o si se critica foarte aspru pentru dorintele de razbunare interzise. Cnd a intrat in perioada de latenta, aceasta situatie angoasanta si conflictuala a devenit din ce n ce mai acuta, iar Eul cauta sa controleze pulsiunile n diferite moduri. Pentru a solutiona problema ambivalentei a deplasat n exterior o parte a sentimentelor ei ambivalente. Mama a continuat sa reprezinte obiectul iubirii, dar din cnd n cnd n viata fetei exista si o a doua persoana importanta de sex feminin pe care o ura foarte tare. Aceasta a nlesnit lucrurile: caci ura fata de obiectul mai ndepartat nu i provoca sentimente de culpabilitate att de intense, pe masura urii resirntite fata de mama sa. nsa chiar si deplasata fiind, ura reprezenta o sursa de mare suferinta. Pe masura ce a trecut timpul, aceasta deplasare initiala nu a mai fost de ajuns pentru a controla situatia. Eul fetitei a recurs atunci la un al doilea mecanism. A ntors catre sine ura care pna atunci era legata exclusiv de alte persoane. Ea se tortura facndu-si reprosuri si simtindu-se inferioara. Pe parcursul copilariei, al adolescentei si pna la vrsta adulta ea a facut totul numai n dezavantajul ei, mpotriva intereselor sale, renuntnd la propriile dorinte n favoarea, cererilor facute de altii. Se pare ca, o data cu adoptarea acestei metode de
38
aparare, ea a devenit masochista. nsa chiar si aceasta masura s-a doveelit inadecvata pentru a controla situatia. Pacienta a nceput sa utilizeze procesul proiectiei. Ura pe care o simtea fata de obiectele feminine ale iubirii sau fata de substitutele lor s-a , ,
transformat n convingerea ca ea nsasi era urta, ofensata sau persecutata de catre acestea. Eul sau s-a simtit astfel eliberat de sentimentul de culPabilitate. Fetita rautacioasa care nutrea sentimente . ostile fata de cei elin , jurul ei s-a transformat n victima cruzimii, neglijentei si persecutiei. nsa recursul la acest mecanism a lasat asupra caracterului ei o amprenta paranoida care a fost sursa unor mari elificultati mai trziu ca tnara si ca adulta. Cnd a venit la analiza pacienta era de vrsta adulta. Cei care o cunosteau nu o priveau ca pe o persoana bolnava nsa suferinta ei era acuta. n ciuda ntregii energii cheltuite de Eu pentru a se apara, ea nu a reusit sasi stapneasca angoasa si sentimentul de culpabilitate. De fiecare data cnd exista pericolul ca invielia, ura si gelozia sa fie activate, recurgea n mod invariabil la toate mecanismele de aparare. nsa conflictele emotionale nu au ajuns niciodata la un deznodamnt care sa-i calmeze Eul si, n afara de asta, rezultatul final al tuturor luptelor a fost foarte slab. i\ reusit sa-si men~na iluzia ca si iubeste mama, nsa se simtea plina de ura si de aceea o elispretuia si nu avea ncredere n ea. Ea nu a reusit sa pastreze sentimentul de a fi iubita; acesta fusese elistrus de mecanismul proiectiei. Nu a reusit nici sa scape de pedepsele de care se temea n copilarie; ntorcnd pulsiunile agresive mpotriva sa, si-a provocat ntreaga suferinta pe care o anticipase sub forma unei pedepse elin partea mamei. Cele trei mecanisme de care s-a folosit nu au aparat Eul sau de starea perpetua de alerta, de tensiune si nici nu i-au permis sa scape de exigentele exagerate si de suferinta acuta care o chinuia. Sa comparam aceste procese cu manifestarile corespondente n cazul isteriei si a nevrozei obsesionale. Vom presupune ca problema este aceeasi n fiecare caz: cum ar putea fi controlata ura fata de mama, care izvoraste elin invidia de penis. Isteria recurge la solu~a refularii. Ura fata de mama este ndepartata elin constiinta, iar orice derivat posibil care cauta
39
sa intre n Eu este mpiedicat cu vigoare. Pulsiunile agresive asociate urii si pulsiunile sexuale asociate invidiei de penis pot fi transpuse n simptome corporale daca pacienta dispune de capacitatea de conversie si daca conditiile somatice sunt favorabile. n alte cazuri, Eul se apara mpotriva reactivarii conflictului initial dezvoltnd o fobie si evitnd situatiile fobice. El si restrnge activitatea, evadnd astfel din orice situatie care poate duce la ntoarcerea pulsiunilor refulate. n nevroza obsesionala, ca si n isterie, ura fata de mama si invidia de penis sunt n primul rnd refulate. Apoi Eul se apara mpotriva ntoarcerii lor prin intermediul formatiunii reactionale. O fetita agresiva fata de mama sa va deveni excesiv de tandra si preocupata de siguranta mamei; invidia si gelozia sunt transformate n generozitate si dezinteres. Prin instituirea ritualurilor obsesionale si a diferitelor masuri de precautie, ea protejeaza persoanele iubite de orice izbucnire a pulsiunilor sale agresive. De asemenea, un cod moral foarte strict i impiedica orice manifestare a pulsiunilor sexuale. O fetita care si stapneste conflictele infantile n maniera isterica sau obsesionala descrisa aici prezinta un tablou mai patologic dect cel al pacientei la care ne-am referit la nceput. Prin refulare un astfel.de copil pierde controlul unei parti a vietii sale afective. Relatiile ei primordiale cu mama si fratii, relatiile semnificative cu propria feminitate scapa oricarei e1aborari constiente ulterioare, fiind fixate definitiv la modul obsesional, n modificarea reactionala suferita de Eu. O mare parte din activitati este consumata pentru a mentine contra-investirile care sunt menite sa asigure refularile, iar n aceasta pierdere de energie este vizibila inhibitia si diminuarea altor activitati vitale. nsa Eul fetitei care si-a rezolvat conflictul "
prin intermediul refularii, cu toate sechelele patologice, este linistit. Ea va suferi mai apoi, prin consecintele nevrozei provocate prin refulare. Dar, cel putin n limitele conversiei isterice sau a nevrozei obsesionale, a reusit sa lege angoasa, sa-si reprime sentimentele de culpabilitate si sa si satisfaca nevoia de pedeapsa. Diferenta consta n aceea ca, n cazul refularii, Eul este eliberat de sarcina de a controla conflictul gratie formarii simp-
40
tomelor, n timp ce, n cazul utilizarii altor metode defensrve, aceasta sarcina ramne n grija Eului. n practica, utilizarea refularii, separat de alte metode defensive, este un fapt mai putin obisnuit dect combinarea, n cazul aceluiasi individ, a doua tehnici defensive. Acest fapt este bine ilustrat de istoria unei paciente care suferise n copilarie tot datorita invidiei de penis, n cazul ei, fata de tata. Fantasmele sexuale din aceasta faza au ajuns la culme prin dorinta de a musca penisul tatalui ei. n acest moment Eul si-a mobilizat defensele. Ideea socanta a fost refulata, fIind nlocuita cu opusul ei - o repulsie generala de a musca, repulsie care, curnd, a evoluat ntr-o difIcultate de a mnca, insotita de sentimente isterice de dezgust. O parte a pulsiunil interzise - cea reprezentata de fantasma orala - fusese stapnita. nsa continutul agresiv, adica dorinta de a-l jefui pe tata, sau pe un substitut al acestuia, a ramas constienta pentru o vreme pna cnd, pe masura dezvoltarii Supraeului, simtul moral al Eului a repudiat pulsiunea. Prin intermediul mecanismului de deplasare, pe care o sa-i discut pe larg mai trziu, dorinta de a jefui s-a transformat ntr-o forma speciala de multumire si lipsa de pretentii. Vedem ca cele doua metode defensive succesive au produs un substrat isteric si, suprapus peste acesta, o modifIcare speciala a Eului, fara caracter patologic. Impresia pe care ne-o lasa aceste doua exemple se confIrma atunci cnd examinam n detaliu efectul diferitelor mecanisme de aparare n alte cazuri. Teoretic, refularea poate fI subsumata conceptului general de defensa si asezata alaturi de celelalte metode specifIce. Totusi, din punctul de vedere al efIcacitatii, ea ocupa o pozitie unica n comparatie cu restul mecanismelor. Din punct de vedere cantitativ, ea realizeaza mai mult dect acestea, adica este capabila sa controleze pulsiuni puternice n fata carora celelalte masuri defensive sunt destul de inefIciente. Ea actio,
neaza o singura data, desi contra-investirea menita sa asigure refularea este o instanta permanenta ce necesita cheltuieli constante de energie. Celelalte mecanisme, dimpotriva, trebuie mobilizate de fIecare data cnd energia pulsionala creste. Dar refularea nu este numai cel mai efIcient
41
mecanism, ci si cel mal periculos. Fragmentarea
Eului provocata n dome-
nii ntregi ale 'lietii afective si pulsionale prin retragerea constiintei poate distruge integritatea personalita~i pentru totdeauna. Astfel, refularea devine fundamentul forma~unii de compromis si al nevrozei. Consecintele celorlalte metode defensive nu sunt mai pu~n serioase dar, chiar si n forma acuta, ele se mentin mai bine n limitele normalului. Ele se manifesta prin nenumarate transformari, distorsiuni si deformari ale Eului care, n parte, nsotesc nevroza si, n parte, i se substituie.
SUGESTII PENTRU O CLASIFICARE CRONOLOGICA
Chiar daca am acordat refularii o pozitie exceptionala printre metodele defensive ale Eului, avem impresia, tinnd cont de celelalte mecanisme, ca includem n aceeasi rubrica mai multe fenomene eterogene. Metode precum izolarea sau anularea stau alaturi de procese pulsionale autentice precum regresia, transformarea n contrariu si ntoarcerea mpotriva propriei persoane. Unele dintre acestea servesc controlului unor mari cantitati de pulsiune si afect, iar altele numai a unor cantitati mai mici. Motivele pentru care Eul alege sa utilizeze un mecanism sau altul ramn obscure. Probabil ca refularea are drept misiune prncipala combaterea dorintelor sexuale, n timp ce alte metode pot fi mal degraba folosite mpotriva fortelor pulsionale de diferite feluri, n special mpotriva pulsiunilor agresive. Sau poate pentru ca celelalte metode trebuie sa definitiveze ceea ce refularea a lasat neterminat, sau poate sa se ocupe de ideile interzise care cauta sa intre n constient cnd refularea cedeaza.! Sau poate ca fiecare mecanism de aparare a aparut pentru a controla o exigenta pulsionaIa specifica si astfel este asociat unei faze particulare a dezvoltarii
1 Urmez aici o sugestie facuta de Jeanne Lampl-de Groot n timpul unei discutii de la Societatea Vieneza de Psihanaliza.
42
infantile.2
Anexa la Inhibitie, simptom, angoasa, din care am citat deja de mai multe ori, cuprinde un prim raspuns la aceste sugestii. "Nimic nu ne mpiedica sa credem ca aparatul psihic, nainte ca Eul sa se diferentieze net de Sine si nainte de formarea Supraeului, poate utiliza alte metode dect cele folosite o data ce aceste stadii de organizare sunt atinse" (p. 164). Aceasta afirmatie poate fi dezvoltata dupa cum urmeaza: refularea consta n retentia sau expulsia unei idei sau a unui afect din Eul constient. Nu are sens sa vorbim de refulare acolo unde Eul se confunda nca cu Sinele. La fel, putem presupune ca proiectia si introiectia sunt metode care depind de diferentierea Eului de lumea exterioara. Expulzarea ideilor si afectelor din Eu, integrarea lor n lumea exterioara ar reprezenta o usurare pentru el numai atunci cnd a nvatat sa se diferentieze de lumea exterioara. Or, despre introiectia din lumea exterioara n Eu nu se poate afirma ca l mbogateste pe acesta din urma, dect daca exista deja o diferentiere clara ntre ceea ce a apartinut unuia si ceea ce a aprtinut celuilalt. Situatia nu este n nici un caz simpla. n cazul proiectiei si introiectiei, nceputurile sunt mult mai obscure.3 Sublimarea, adica deplasarea scopului pulsiunii n conformitate cu naltele valori nalte presupune acceptarea sau cel putin cunoasterea acestor valori, adica presupune existenta Supraeului. Astfel, mecanismele refularii si sublimarii nu ar putea fi folosite dect relativ trziu n procesul dezvoltarii, n timp ce data aparitiei proiectiei si introiectiei depinde de punctul de vedere teoretic pe care l adoptam. Procese precum regresia, transformarea n contrariu sau ntoarcerea mpotriva propriei persoane sunt probabil independente de stadiul de dezvoltare al structurii psihice, fiind vechi precum nsesi pulsiunile, sau cel putin de aceeasi vrsta cu conflictul dintre pulsiuni si orice obsta2
Conform unei sugestii facute de Helene Deutsch.
3 Freud, Totem and Taboo (1913, p. 64). A se compara de asemenea cu conceptiile scolii engleze la care ma refer n paginile 42-43.
43
col ntlnit n calea satisfacerii lor. Nu trebuie sa ne surprinda daca descoperim ca acestea sunt cele mai timpurii mecanisme de aparare folosite de catre Eu. Aceasta clasificare cronologica nu concorda nsa cu experienta noastra conform careia manifestarile cele mai timpurii ale nevrozei pe care le observam la copii sunt simptomele isterice a caror legatura cu refularea nu este pusa la ndoiala. Pe de alta parte, fenomenele masochiste autentice, provocate de ntoarcerea pulsiunii mpotriva propriei persoane, sunt foarte rar ntlnite n copilaria timpurie. Conform teoriei scolii engleze de psihanaliza, introiectia si proiectia, care dupa parerea noastra tin de perioada de dupa diferentierea Eului de lumea exterioara, sunt chiar procesele prin care se dezvolta structura Eului si fara de care diferentierea nu ar fi avut loc. Aceste diferente de pareri ne dovedesc ca cronologia fenomenelor psihice este unul din domeniile cele mai putin explorate ale teoriei analitice. Un bun exemplu n aceasta privinta este dat de controversa referitoare la momentul aparitiei Supraeului. Asa ca o clasificare a mecanismelor de aparare conform pozitiei lor n timp va fi supusa dubiului si incertitudinii. Cel mai bine ar fi probabil sa abandonam ncercarea de a le clasifica astfel si, n schimb, sa studiem n detaliu situatiile care determina reactii de aparare.
5
Orientarea proceselor de aparare conform sursei de angoasa si pericol
Pericolele pulsionale mpotriva carora se apara Eul sunt ntotdeauna aceleasi, nsa motivele pentru care o pulsiune sau alta este considerata periculoasa pot varia.
MOTIVE DE APARARE MPOTRIVA PULSIUNILOR
Angoasa provocata
de Supraeu n ne-vroza adultului
Situatia defensiva care ne este, de departe, cea mai bine cunoscuta este aceea care sta la baza nevrozei adultului. Aici avem de-a face cu o dorinta pulsionala care vrea sa devina constienta si sa fie satisfacuta cu ajutorul Eului. Acesta nu s-ar opune, dar Supraeul protesteaza. Eul se nclina n fata instantei superioare si intra, docil, n lupta mpotriva pulsiunilor, cu toate consecintele pe care le presupune un astfel de conflict. Caracteristic acestui proces este faptul ca Eul nsusi nu considera periculoasa pulsiunea careia se opune. Motivul care provoaca defensa nu emana din Eu. Pulsiunea este considerata ca periculoasa deoarece Supraeul i interzice satisfacerea si pentru ca, daca ar fi satisfacuta, ar provoca un conflict inevitabil ntre Eu si Supraeu. Asadar, Eul adultului nevrotic se teme de pulsiuni pentru ca se teme de Supraeu. Apararile sale sunt motivate de angoasa provocata de Supraeu. Atta timp ct ne vom concentra atentia asupra apararilor adultului nevrotic mpotriva pulsiunilor, vom considera Supraeul ca o forta
46
redutabila. n acest context, el apare ca artizan al tuturor nevrozelor, cel care se opune oricarui acord amiabil ntre Eu si pulsiuni. El impune exigentele unui standard ideal care interzice sexualitatea si considera agresivitatea ca antisociala. El cere, ntr-o masura incompatibila cu sanatatea psihica, renuntarea la sexualitate si agresivitate. Eul este complet lipsit de independenta fiind redus la statutul de simplu executor al dorintelor Supraeului; el devine, astfel, ostil pulsiunilor si incapabil de a trai placerea. Studiul apararilor, asa cum apar ele n nevrozele adultilor, ne ndeamna sa acordam o atentie mai speciala, n travaliul terapeutic, analizei Supraeului. Orice diminuare a puterii sale, orice modificare a severitatii sale sau, cum ar dori unii, suprimarea sa totala ar elibera Eul si ar atenua ntructva intensitatea conflictului nevrotic. Ideea ca Supraeul se afla la radacina suferintei nevrotice inspira mari sperante n privinta profilaxiei nevrozelor. Daca n~vroza apare din cauza severitatii Supraeului, atunci cei care cresc copii nu ar trebui dect sa evite orice ar putea conduce la formarea unui Supraeu excesiv de riguros. Trebuie sa se aiba grija ca metodele educative, care sunt mai trziu introiectate de catre Supraeu, sa nu fie prea rigide; exemplul dat de parinti si pe care Supraeul, prin identificare, si-l nsuseste nu trebuie sa ofere modelul unui cod moral strict, imposibil de respectat, ci cel al slabiciunilor umane reale si al tolerantei lor fata de pulsiuni. Trebuie lasata copilului posibilitatea de a-si dirija propria agresivitate catre exterior, astfel nct aceasta sa nu fie nfrnata si ntoarsa spre interior unde Supraeul i-ar da un caracter de cruzime. Daca educatia ar reusi sa obtina astfel de rezultate, credem ca oamenii ar fi eliberati de angoasa, feriti de nevroza si de chinurile conflictelor interne, ar fi capabili sa se bucure. Dar, n practica, speranta de a extirpa nevroza din viata omului! se dovedeste a fi iluzorie, iar din punct de vedere teoretic ea este sfarmata nca de la nceputul travaliului analitic.
! Speranta
nutrita de Wilhelm Reich, dar si de multi altii.
47
Teama de o amenintare reala n nevroza infantila
Studiul apararilor n nevroza infantila (Freud, 1926, pp. 108-109) ne arata ca Supraeul nu este n nici un caz un factor indispensabil n formarea nevrozelor. Adultul nevrotic cauta sa-si limiteze dorintele sexuale si agresive pentru a nu intra n conflict cu Supraeul. Copiii mici se comporta n mod similar fata de propriile pulsiuni pentru a nu transgresa interdictiile parentale. Eul unui copil mic, la fel ca si cel al adultului, nu lupta de la sine mpotriva pulsiunilor; nici motivul pentru care se apara nu se gaseste n Eu. Pulsiunea este considerata periculoasa pentru ca cei care au crescut copilul i-au interzis satisfacerea. Orice eruptie pulsionala antreneaza restrictii si teama de pedeapsa. Teama de castrare joaca n cazul copilului un rol analog celui al angoasei morale a adultului nevrotic. Eul copilului se teme de pulsiuni pentru ca se teme de lumea exterioara. Apararea mpotriva pulsiunii apare deci sub presiunea lumii exterioare, asadar datorita unei temeri fata de o amenintare reala. Constatam ca Eul copilului, tulburat de teama de o amenintare reala, produce aceleasi fobii, aceleasi nevroze obsesionale, aceleasi isterii, aceleasi trasaturi nevrotice de caracter ca si la adult, la care simptomele apar din angoasa provocata de Supraeu. Asa nct, dupa parerea noastra, rolul acestei instante si pierde din importanta. Vedem deci ca am atribuit Supraeului ceea ce, n realitate, ar fi fost de atribuit nsesi angoasei Eului. n ceea ce priveste formarea nevrozelor, conteaza prea putin de ce anume se leaga angoasa. Un fapt ramne, nsa, decisiv:indiferent daca e vorba de teama de lumea externa sau de teama fata de , Supraeu, ceea ce declanseaza procesul defensiv, este angoasa. Simptomele, ca ultime consecinte ale procesului defensiv nu ne permit sa determinam tipul de angoasa a Eului care le-a produs. Studiul acestei a doua situatii defensive - apararea mpotriva pulsiunii datorita temerii de o amenintare reala - ne permite sa estimam foarte bine influenta pe care o are lumea externa asupra copilului si ast-
48
Eul
si
fel ne trezeste din nou speranta descoperirii unei profilaxii eficiente a nevrozelor. S-a aratat ca, astazi, copiii sufera ntr-o anumita masura datorita unei temeri reale pe care nimic nu o mai justifica. Pedepsele pe care se tem ca le vor suporta daca ar obtine satisfacerea pulsionala sunt aproape inexistente n stadiul actual al civilizatiei. Castrarea nu mai este o practica punitiva pentru satisfacerea sexuala interzisa; de asemenea, actele agresive nu mai sunt sanctionate prin mutilare. Totusi, metodele noastre educative au pastrat o oarecare asemanare cu pedepsele barbare ale timpurilor de mult trecute, suficient pentru a reactiva unele aprehensiuni si temeri obscure, reziduuri conservate ereditar. Optimistii sunt de parere ca ar fi posibil sa suprimam chiar si aceste amintiri vechi legate de amenintarea cu castrarea si mutilarea, amintiri care se reflecta astazi, daca nu n metodele disciplinare actualmente utilizate, cel putin n atitudinea si tonul adultilor. Cei care sustin acest punct de vedere spera ca, n final, sa nu se mai faca legatura ntre educatia moderna si temerile ancestrale de pedeapsa. Desigur, spun ei, teama copilului fata de o amenintare reala s-ar diminua si ar avea loc o schimbare radicala n relatia dintre Eu si pulsiunile sale; ceea ce ar reprezenta o mare cucerire pe teritoriul nevrozei infantile.
Angoasa pulsionala
(Teama de [arta pulsiunilor)
o data n plus, experienta psihanalitica va veni sa distruga toate aceste

sperante ntr-o profilaxie eficienta a nevrozelor. Eul, prin nsasi natura sa, nu ofera niciodata un teren favorabil pentru satisfacerea nestnjenita a pulsiunilor. Prin aceasta ntelegem ca Eul este favorabil pulsiunilor numai atta timp ct este slab diferentiat de Sine. O data ce se face trecerea' de la procesele primare la cele secundare, de la principiul placerii la principiul realitatii, Eul devine, dupa cum am descris, un teritoriu strain pentru pulsiuni. Nencrederea sa fata d~ exigentele pulsionale este prezenta ntotdeauna, nsa, n conditii normale, e greu de obser-
49
vat. n plus, aceasta este eclipsata de lupta mult mai zgomotoasa care se da pe teritoriul Eului, ntre Supraeu si lumea externa, pe de o parte, si pulsiunile Sinelui, pe de alta. Aceasta ostilitate surda mpotriva pulsiunii se intensifica pna la angoasa cnd Eul simte lipsa protectiei acestor doua puteri superioare sau cnd exigentele pulsionale devin prea mari. "De ce tip de pericol, exterior sau libidinal, se teme Eul, este imposibil de specificat; stim doar ca este vorba de teama de a fi coplesit sau anihilat, fara totusi ca analiza sa o poata determina." (Freud, 1923).2 Robert Waelder (1930) o descrie ca pe o teama n fata pericolului ca ntreaga organizare a Eului sa fie distrusa sau debordata (p. 48). Efectul angoasei traite de Eu datorita puterii pulsiunilor este aceeasi ca cea produsa de angoasa provocata de Supraeu sau de teama fata de o amenintare reala pe care le-am studiat pna acum. Mecanismele de aparare sunt puse n functiune mpotriva pulsiunilor cu toate consecintele care ne sunt familiare n formarea nevrozelor si a trasaturilor nevrotice. Aceste aparari pot fi cel mai bine studiate la copii, n cazurile n care pedagogia si terapia psihanalitica se straduiesc sa elimine orice motiv de teama fata de o amenintare reala si de angoasa morala, acestea disimulnd n general defensa mpotriva pulsiunilor. Mai trziu, pe parcursul existentei, le putem observa n plina actiune de fiecare data cnd o ascensiune brusca a energiei pulsionale ameninta sa dezechilibreze balanta instantelor psihice. Aceasta se ntmpla n mod firesc n perioadele marcate de intense transformari fiziologice - perioada pubertatii si cea climacterica, de exemplu -, iar n cazuri patologice n debutul episoadelor psihotice.
2 Vezi de asemenea Inhibitions, Symptoms and AnxielT (1926, p.94), unde suntem preveniti asupra pericolului de a supraestima rolul jucat de catre Supraeu n refulare si unde se pune accent pe importanta factorilor cantitativi, precum stimularea excesiva.
50
ALTE MOTIVE DE APARARE MPOTRIVi\
PULSIUNII
Celor trei mari motive de aparare mpotriva pulsiunilor (aparari mpotriva angoasei provocate de Supraeu, mpotriva temerii fata de o amenintare reala si mpotriva angoasei provocate de forta pulsiunilor) se adauga cele care decurg mai trziu din nevoia de sinteza a Eului. Eului adult i este necesara o anumita armonie ntre pulsiunile sale. De aici apar o serie de conflicte ntre tendinte pe care Alexander (1933) le-a expus pe larg. Este vorba despre tendinte opuse, precum homosexualitate si heterosexualitate, activ si pasiv etc. Care din cele doua pulsiuni va fi permisa sau la ce compromis se va ajunge depinde de cantitatea de energie cu care sunt investite fiecare. Primele doua motive de aparare pe care le-am studiat (angoasa provocata de Supraeu si teama de o amenintare reala) au o sursa comuna. Daca pulsiunea ar fi satisfacuta, n ciuda opozitiei Supraeului sau a lumii externe, rezultatul ar fi desigur la nceput producerea unei placeri, nsa ar fi urmata de neplacere fie ca urmare a sentimentelor inconstiente de culpabilitate, fie datorita pedepselor provenite din lumea externa. Astfel, cnd nu este permisa satisfacerea pulsionala din unul dintre cele doua motive, apararea actioneaza conform principiului realitatii. Scopul principal este de a evita neplacere a secundara.
MOTIVE DE APARARE MPOTRIVA AFECTELOR
Pentru exact aceleasi motive Eul se apara mpotriva afectelor. De fiecare data cnd Eul cauta sa se apere mpotriva pulsiunilor dintr-unul din motivele expuse, el este de asemenea obligat sa limiteze si afectele asociate proceselor pulsionale. Eul nu resimte niciodata precis aceste afecte asa cum sunt: fie agreabile, fie penibile, fie periculoase. Daca un
51
afect este asociat cu un proces pulsional interzis, soarta sa este decisa dinainte, aceasta asociere fiind suficienta pentru a pune Eul n garda mpotriva lui. Pna acum, motivele de aparare mpotriva afectelor decurg relativ simplu din conflictul dintre pulsiune si Eu. Exista nsa ntre Eu si afecte si o alta relatie, mult mai primitiva, care nu are un corespondent n relatia dintre Eu si pulsiune. Satisfacerea pulsionala este ntotdeauna placuta la nceput. nsa un afect poate fi de la nceput placut sau neplacut, agreabil sau penibil, n functie de natura sa. Daca Eul nu are nici o obiectie fata de un anume proces pulsional si astfel nici mpotriva unui afect asociat, atitudinea sa fata de acesta din urma va fi determinata de principiul placerii: va accepta afectele placute si le va evita pe cele neplacute. Chiar si n cazul n care, n urma refularii unei pulsiuni, Eul trebuie sa se apere de afect, mpins fIind de angoasa si de sentimentul de culpabilitate, putem observa totusi indiciile unei alegeri care a fost facuta conform principiului placerii. Eul se arata mult mai dispus sa lupte mpotriva afectelor, precum durerea, regretul, doliul, legate de pulsiuni sexuale interzise daca acestea dovedesc a avea un caracter penibil. Pe de alta parte, Eul poate suporta o perioada mai lunga o interdictie datorita anumitor afecte pozitive, pur si simplu pentru ca sunt placute. Alteori, Eul este constrns sa le tolereze pentru o scurta perioada de timp datorita eruptiei lor bruste n constiinta. Aceasta aparare simpla mpotriva afectelor neplacute, penibile, corespunde unei defense mpotriva excitatiilor dezagreabile pe care Eul le primeste din exterior. Vom vedea mai trziu ca procedeele utilizate de copii n aceste forme primitive de defensa, guvernate exclusiv de principiul placerii, au, ele nsele, un caracter mult mai arhaic.
52
CONFIRl\1AREA
CONCLUZIILOR
NOASTRE N PRACTICA ANALITICA
Toate faptele pe care le-am grupat si clasificat pentru a face o prezentare teoretica pot fi demonstrate fara nici o dificultate n analiza pacientilor. Ori de cte ori, n analiza, reusim sa demontam un proces defensiv, descoperim diferitii factori care au contribuit la producerea lui. Putem estima cantitatea de energie cheltuita pentru a mentine refularile prin puterea rezistentei pe care o ntmpinam cnd ncercam sa le ridicam. La fel, putem deduce motivele care au activat apararea pacientului mpotriva unei pulsiuni din starea sa afectiva atunci cnd reintegram n constiinta ceea e a fost refulat. Cnd demontam o aparare nevrotica impusa de Supraeu, analizandul se confrunta cu un sentiment de culpabilitate, adica cu angoasa provocata de Supraeu. Pe de alta parte, daca apararea a aparut sub presiunea lumii exterioare, el se confrunta cu teama de o amenintare reala. Daca, n analiza unui copil, resuscitam afecte dureroase mpotriva carora s-a aparat, el va simti aceeasi neplacere intensa care i-a mpins Eul la masuri defensive. n fine, daca intervenim ntr-un proces defensiv motivat de teama pacientului de forta pulsiunilor vom scoate la iveala exact ceea ce Eul sau ncerca sa evite: derivate ale Sinelui, pna atunci suprimate, si vor face aparitia pe teritoriul Eului fara sa ntmpine vreo opozitie.
CONSIDERATII
ASUPRA TERAPIEI
PSIHANALITICE
Aceasta expunere a proceselor defensive permite conturarea unei idei clare despre posibilele puncte de atac ale terapiei analitice. n analiza procesele defensive sunt demonta te, pulsiunile si afectele interzise sunt constrnse sa redevina constiente, Iasndu-se apoi n seama Eului si a Supraeului grija de a stabili ntre ele un acord pe baze mult mai solide.
53
Prognosticul pentru solu~onarea conflictelor psihice este cel mai favorabil cnd motivul de aparare mpotriva pulsiunii a fost reprezentat de angoasa provocata de Supraeu. n acest caz, conflictul fiind exclusiv endopsihic, ntre diversele instante psihice, el ajunge sa se dizolve, n special n cazul n care Supraeul devine mai accesibil ntelegerii prin analiza identificarilor prin ore s-a format si prin analiza agresivitatii pe care si-a asumat-o. Teama pe care o resimte Eul n fata Supraeului se reduce si atunci nu mai este nevoie sa recurga la metode defensive cu consecinte patologice. Totusi, chiar si atunci cnd apararea din nevroza infantila este motivata de teama de o amenintare reala, terapia analitica se poate bucura de rezultate bune. Cea mai simpla metoda - si cea mai putin conforma principiilor analitice - pe care un analist o poate utiliza este ca o data demontat procesul defensiv acesta sa ncerce sa influenteze realitatea, adica pe cei ce se ngrijesc de copil pentru ca teama fata de o amenintare reala din exterior sa fie redusa; astfel, Eul adopta o atitudine mult mai pu~n severa fata de pulsiuni si nceteaza sa mai duca o lupta continua mpotriva lor. n alte cazuri, analiza arata ca diferitele angoase care au provocat apararea ~n de evenimente reale dar foarte ndepartate n timp. Eul recunoaste ca nu mai are nici un motive de teama. n alte cazuri, teama aparent justificata se datoreaza unei imagini grosiere, exagerate, deformate a realitatii, teama legata de evenimente reale dar foarte ndepartate n timp, acum inexistente. Analiza dezvaluie caracterul fantasmatic al acestor asa-zise "angoase reale", aratnd astfel ca este inutila declansarea mecanismelor de aparare. Cnd Eul a luat masuri defensive mpotriva unui afect n scopul de a evita neplacerea, pentru ca rezultatul sa fie definitiv, este nevoie de ceva n plus pentru a le demonta. Copilul trebuie sa nvete sa tolereze cantita~ din ce n ce mai mari de neplacere fara sa recurga imediat la mecanisme de aparare. Trebuie totusi sa admitem ca, teoretic, aceasta este o sarcina ce tine mai degraba de educatie dect de analiza. Singurele stari patologice care nu reac~oneaza favorabil n analiza
54
sunt cele n care apararile sunt mobilizate de pacient mpotriva fortei pulsiunilor. n astfel de cazuri exista pericolul de a demonta mecanismele de aparare ale Eului fara a-i putea fi de vreun ajutor imediat. n analiza asiguram mereu pacientul care se teme sa admita pulsiunile Sinelui n constiinta spunndu-i ca, odata devenite constiente, ele sunt mai putin periculoase si mult mai usor de controlat dect daca ramn inconstiente. Singura situatie n care aceasta promisiune poate deveni iluzorie este aceea n care apararea a fost construita datorita temerii pacientului de forta pulsiunilor sale. Cnd Eul, amenintat de a fi debordat de catre Sine, duce mpotriva acestuia o lupta disperata, ca de exemplu n cazul episoadelor psihotice, este vorba nainte de toate de un fenomen cantitativ. n acest conflict, Eul nu are nevoie dect sa fie ntarit. Atunci cnd analiza reuseste sa redea constiintei continuturi inconstiente ale Sinelui aceasta constituie un efect terapeutic eficient. nsa atunci cnd constientizarea activitatilor inconstiente ale Eului are drept efect dezvaluirea proceselor defensive si demontarea lor, rezultatul va fi slabirea Eului si favorizarea procesului patologic.
Partea a II-a
EXEMPLE DE EVITARE A NEPLACERII SI A TE:MERII FATA DE
o A:MENINTARE REALA
Stadii preliminare de aparare
Negarea prin fantasma
Metodele de aparare descoperite pna acum prin analiza servesc unui singur scop - acela de a ajuta Eul n lupta mpotriva vietii pulsionale. Ele sunt motivate de trei tipuri principale de angoasa la care este expus Eul: teama fata de forta pulsiunilor, teama de o amenintare reala si teama fata de Supraeu. n plus, orice conflict simplu ntre pulsiuni cOntrare este suficient pentru a declansa un mecanism de aparare. Cercetarile psihanalitice asupra mecanismelor de aparare s-au dezvoltat astfel: s-a pornit de la conflictele dintre Eu si Supraeu (n isterie, n nevroza obsesionala etc.), s-a trecut apoi la lupta dintre Eu si Supraeu (in melancolie) si apoi la studiul conflictelor dintre Eu si lumea externa (fobia infantila de animale discutata de catre Freud n Inhibitie, simptom, angoasa). n toate aceste situatii conflictuale, Eul individului cauta sa refuze o parte a propriului Sine. Astfel, instanta care mobilizeaza apararea si forta mpotriva careia aceasta este dirijata ramn ntotdeauna aceleasi; factorii care variaza sunt motivele care mping Eul sa recurga la metode de aparare. Pna la urma, orice act defensiv are drept scop asigurarea securitatii Eului si evitarea neplacet11.
Dar Eul nu se apara numai mpotriva neplacerii ce vine din interior. n aceeasi perioada timpurie n care nvata sa recunoasca excitatiile periculoase din interior, cunoaste de asemenea si neplacerea venita din lumea externa. Caci Eul este n contact direct cu aceasta lume din care siia obiectele iubirii si toate acele impresii pe care perceptia le nregistreaza, iar inteligenta le asimileaza. Cu ct este mai importanta lumea externa ca sursa de placere si interese diverse, cu att este mai mare si posibilitatea de a experimenta neplacerea venita de acolo. Eul copilului
58
mic traieste conform principiului placerii si are nevoie de mult timp pentru a nvata sa suporte ne placerea. n aceasta perioada individul este nca prea slab pentru a se opune activ lumii externe, pentru a se apara prin mijloacele fortei fizice sau pentru a o modifica conform vointei sale; copilul este prea neajutorat din punct de vedere fizic pentru a fugi de neplacere, iar ntelegerea lui este prea limitata pentru a concepe inevitabilul si pentru a se resemna. n aceasta perioada de imaturitate si dependenta, Eul, pe lnga eforturile pe care le face pentru a controla excitatiile pulsionale, se straduieste, n aceeasi masura, prin toate mijloacele, sa se apere mpotriva neplacerilor si pericolelor reale care l ameninta. , Teoria psihanalitica, ftind bazata pe studiul nevrozelor, ne explica de ce ar trebui ca observatiile analitice sa fie focalizate n primul rnd asupra luptei interioare dintre Eu si pulsiuni, lupta care sfrseste prin formarea simptomelor nevrotice. Tentativele Eului infantil de a evita neplacerea, opunndu-se direct impresiilor din exterior, tin de sfera psihologiei normale. Consecintele lor pot fi importante pentru formarea Eului si a caracterului dar ele nu sunt patogene. De aceea scrierile analitice clinice care trateaza aceasta activitate a Eului nu o considera ca obiect principal de cercetare, ci mai degraba ca pe un proces accesorlU. Sa revenim la fobia de animale a micului Hans. Avem aici un exemplu clinic de procese defensive simultane, dirijate att catre interior ct si catre exterior. Nevroza baietelului era legata de pulsiuni relativ firesc asociate cu complexul Oedipl. El si iubea mama si, din gelozie, adopta o atitudine agresiva fata de tata, atitudine care, apoi, intra n conflict cu afectiunea pentru acesta. Aceste pulsiuni agresive declanseaza angoasa de castrare - pe care a trait-o ca teama de o amenintare reala - si astfel se pun n miscare diferite mecanisme de aparare mpotriva pulsiunilor. Metodele de aparare folosite n nevroza sa au fost depla1 Vezi descrierea cazului n Inhibitions, Symptoms, Anxiety (1926)
59
sarea (de la teama fata de tata la teama fata de animal) si transFormarea in contrariu ("Hans l ameninta pe tata" devine "Hans e amenintat de tata"). n fine, la acestea se adauga o regresie la stadiul oral: ideea ca ar
putea fi muscat. l'vIecanismele utilizate si ndeplinesc perfect scopul, blocnd pulsiunile. Astfel, dragostea interzisa pentru mama si ostilitatea periculoasa fata de tata dispar din constiinta. Angoasa de castrare datorata tatalui sau este legata n simptom de teama de cai si, conform mecanismului fobic, angoasa este evitata prin inhibitie nevrotica micul Hans renunta sa mai iasa afara din casa. , n analiza micului Hans, aceste mecanisme de aparare trebuiau demontate. Sensul pulsiunilor este readus la forma initiala, iar angoasa a fost relegata de obiectul ei real: tatal. Apoi aceasta teama a fost calmata discutndu-se despre ea si recunoscndu-i-se cauza reala. Atasamentul tandru al copilului pentru mama sa a putut renaste si a putut fi tradus ncet, ncet, n comportament constient. Caci o data disparuta angoasa de castrare sentimentele sale fata de mama nu mai erau periculoase. Mai mult, odata disipata angoasa, regresia pe care o provocase nu si mai avea rostul si astfel evolutia normala spre stadiul falic si-a reluat cursul, copilul fiind astfel nsan;itosit. Aceasta a fost soarta proceselor defensive ndreptate mpotriva pulsiunilor. nsa, chiar si dupa ce interpretarea analitica a permis vietii pulsionale a micului Hans reluarea cursului firesc, anumite tulburari au persistat. n mod constant, el s-a confruntat cu doua fapte obiective cu care nu s-a putut mpaca. Propriul sau corp (si n special penisul) continua sa fie mai mic dect cel al tatalui sau, astfel nct acesta a continuat sa fie considerat un rival de nentrecut. Ramnea, asadar, un motiv obiectiv de invidie si gelozie. n plus, aceste afecte s-au extins si asupra mamei si sorei: Hans devenea invidios vazndu-si mama ngrijind-o pe sora mai mica, n timp ce el ramnea doar un spectator. Cu greu ne putem astepta de la un copil de cinci ani sa nteleaga si sa se resemneze n fata acestor frustrari obiective, consolndu-se cu promisiunea
60
unei satisfaceri ntr-un viitor ndepartat. Cu greu ne putem astepta ca el sa fie capabil sa accepte aceasta neplacere in acelasi fel in care s-a aratat gata sa accepte fapte din viata sa pulsionala atunci dnd le-a recunoscut constient. Din relatarea detaliata a istoriei micului Hans din "Analiza fobiei unui baiat de cinci ani" (1909) retinem destinul acestor doua frustrari. Catre sfrsitul analizei sale, micul Hans povesteste doua vise diurne: fantasma n care el are grija de multi copii pe care i spala n \'VC si, imediat dupa aceea, istoria imaginara a unui instalator care, cu ajutorul unui cleste, l prinde pe Hans de fese si de penis pentru a-i da altele mai mari si mai bune. Analistul (tataLlui Hans) recunoaste, fara dificultate, n aceste fantasme ndeplinirea celor doua fantasme care nu fusesera realizate n realitate. Hans are acum - imaginar cel putin - un organ genital precum cel al tatalui si copii cu care poate face ceea ce face mama cu sora mai mica. Chiar inainte de a produce aceste fantasme micul Hans scapase de agorafobie, iar acum, o data cu aceste noi realizari fantasmatice, el si regaseste buna dispozitie. Fantasmele l-au ajutat sa se impace cu realitatea la fel cum nevroza i-a servit pentru a stabili un compromis cu pulsiunile. Notam ca, n acest caz, nu a intervenit de loc recunoasterea constienta a ceea ce era inevitabil. Hans a negat realitatea prin intermediul {antasmei; el a transformat-o pentru a se potrivi scopurilor sale si pentru a-si indeplini propriile dorinte. Atunci si numai atunci a putut-o accepta. Studiul proceselor defensive din analiza micului Hans ar sugera ca destinul nevrozeisale a fost hotart n momentul in care a deplasat agresivitatea si teama de la tatal sau la cai. nsa aceasta impresie deceptioneaza: substituirea oamenilor cu animale nu este n sine un proces nevrotic; el apare frecvent in dezvoltarea normala a copilului. De altfel, atunci cnd apare, el poate produce efectele cele mai diferite. De exemplu, un baiat de sapte ani pe care l-am analizat obisnuia sa .se amuze cu urmatoarea fantasma: avea un leu mblnzit care inspai-
61
mnta pe toata lumea si nu-l iubea dect pe el. Venea cnd l chema si l urma peste tot ca un catel. El avea grija de leu, l hranea, iar seara i pregatea un pat n care sa doarma chiar n camera sa. Dupa cum se ntmpla in visele diurne continuate de la o zi la alta, fantasma principala devine punctul de plecare pentru numeroase episoade placute. De exemplu, intr-una din aceste fantasme se ducea la un bal mascat unde spunea tuturor ca leul pe care l adusese cu el este de fapt un prieten deghizat. Aceasta era neadevarat, caci "prietenul deghizat" era chiar leul sau. Se bucura imaginndu-si ct de speriati ar fi fost cu totii daca ar fi stiut secretul sau. n acelasi timp simtea ca ceilalti nu au motiv sa se teama, caci leul era inofensiv ct l tinea sub control. Din analiza baiatului era usor de dedus ca leul era un substitut pentru tata care pentru el, ca si pentru micul Hans, reprezenta n relatia cu mama un rival veritabil, un rival temut si detestat. n cazul ambilor copii agresivitatea s-a transformat in angoasa, iar afectul a fost deplasat de la tata la animal. Ceea ce difera este modalitatea de a trata afectele. Hans isi fundamenteaza nevroza pe teama de cai, adica renunta la dorintele pulsionale, interiorizeaza conflictul si, conform mecanismelor fobiei, evita situatiile care l-ar putea tenta. Pacientul meu ia mai bine lucrurile. Ca si Hans, n fantasma cu insralatorul' el neaga pur si simplu un fapt dureros pe care il transforma n contrariul sau placut prin fantasma cu leul. Animalul de temut devine un prieten, iar puterea acestuia, in loc sa inspaimnte, este acum in serviciul sau. Singura indicatie pentru faptul ca in trecut leul a fost cauza de angoasa, este teama fata de ceilalti care apare in episoadele descrise.2 Iata o alta fantasma cu animale produsa de un pacient de opt ani. ntr-o anumita perioada din viata baiatului animalele au jucat un rol
2 Berta Borstein (1936) relateaza fantasmele unui baiat de sapte ahi n care animale bune se transforma n animale rele n acelasi fel. n fiecare seara baiatul si punea animalele de jucarie in jurul patului ca pe niste zeitati protectoare, dar si imagina ca n timpul noptii ele se aliaza cu un monstru care vrea sa l atace.
62
foarte important. Reveriile sale i ocupau o mare parte din zi, iar unele episoade imaginare le-a si scris. n aceste fantasme el detinea un circ imens si era, de asemenea, mblnzitor de lei. Datorita lui, animale salbatice care n libertate ar fi fost dusmani de moarte, au devenit prietene. Micul pacient le-a dresat, adica le-a nvatat, la nceput, sa nu se atace unele pe altele si nici oamenii. Pentru a imblnzi animalele nu a folosit niciodata un bici, ci intra nenarmat printre ele. Toate aceste episoade se nvrteau n jurul unei povesti centrale. ntr-o zi, n timpul unei reprezentatii la care luau parte cu totii, un bandit care se ascunsese n public scoate un pistol si trage spre micul pacient. De ndata toate animalele s-au repezit sa-I apere si sa-I prinda pe bandit, sa-I scoata din multime, dar fara sa raneasca pe nimeni. Restul fantasmei era dedicat modului n care fiarele - ntotdeauna devotate stapnului lor - l pedepseau pe bandit. l tineau prizonier, l ngropau si apoi, triumfatoare, ridicau un turn deasupra lui din propriile lor corpuri. l duceau apoi n vizuina lor unde trebuia sa stea trei ani. nainte de a-l elibera, un sir lung de elefanti l bateau cu trompele, ultimul amenintndu-l cu degetul CI) sa nu mai faca niciodata ce a facut. Iata ce a promis: "Nu o sa mai faca niciodata ct eu sunt cu fiarele mele." Dupa descrierea a tot ceea ce a trebuit sa. suporte banditul din partea animalelor, fantasma se ncheie cu o curioasa nota finalacontinnd asigurarea ca, n timpul captivitatii, acesta a fost foarte bine hranit astfel nct nu i-a slabit puterea. n fantasma despre leu a micutului pacient de sapte ani nu transpare dect slab ideea de elaborare a atitudinii ambivalente fata de tata, pe cnd n istoria cu circul a celuilalt baiat aceasta atitudine este mult mai vadita. Prin acelasi procedeu de transformare n contrariu, tatal temut din realitate devine un animal protector n fantasma. Imaginea de obiect patern amenintator persista totusi prin aparitia banditului. n povestea cu leul nu se stie prea bine mpotriva cui l apara acesta, ca substitut patern, pe copil. Faptul ca baiatul avea un leu nu putea dect sa i sporeasca mndria pe care o resimtea n prezenta altor oameni. n
63
fantasma cu circul nsa, este foarte clar ca puterea tatalui ncarnata n fiarele salbatice servea drept protectie mpotriva tatalui insusi. nca o data, accentul pus pe salbaticia initiala a animalelor arata ca ele au reprezentat mai nti un obiect de angoasa. Puterea lor, trompele, degetul ridicat amenintator sunt evident asociate cu figura paterna. Copilul le confera o mare importanta: n fantasma sa ia aceste atribute de la tata, pe care l invidiaza, si, asumndu-si-Ie astfel, devine el nsusi cel puternic. Astfel, rolurile se inverseaza. Tatal este atentionat "sa nu se mai repete alta data" si trebuie sa si ceara iertare. Remarcam totusi ca promisiunea facuta de bandit n fata animalelor de a nu-l mai ataca pe baiat depinde de un lucru: ca ele sa ramna n posesia acestuia. n nota finala despre hranirea banditului triumfa cealalta latura a relatiei ambivalente cu tatal. Evident, baiatul se simte obligat sa se reasigure ca, n ciuda tuturor aceste acte agresive, nu e nevoie sa se teama pentru viata tatalui sau. , Temele care apar n fantasmele celor doi baieti nu sunt nicidecum originale; le regasim la modul general n basme si povesti pentru copii.3 Legat de aceasta mi amintesc o poveste populara despre un vna tor. Acesta fusese pe nedrept alungat de pe tinutul sau de catre un rege hain si se refugiase n padure. Aici, plimbndu-se cu inima grea de tristete, ntlneste pe rnd un leu, un tigru, o pantera, un urs etc. De fiecare data si ndreapta pusca spre animalul care i iese n cale si, de fiecare data, spre uimirea lui, acesta ncepe sa i vorbeasca si sa l roage sa-i crute viata: , , "Vnatorule, daca nu ma omori ti dau n schimb doi puisori!"4
3 Ne amintim de "tema animalelor care vin in ajutorul eroului" care apare in mituri si care a fost discutata in scrierile psihanalitice dar sub cu totul alt aspect dect aici. Vezi O. Rank, The J,Irth of the Birth of the Hero (1909, p. 88) 4 "Lieber Jager, lass mich leben - Ich wiU dir auch zweiJunge geben!" (in germana in original n.t.)
64
Eul
si
Vnatorul cade la nvoiala de fiecare data si si continua drumul nsotit de puii animalelor pe care le-a crutat. n final Se pomeneste nconjurat de o haita imensa de fiare salbatice tinere si reaJiznd ca acum are o ntreaga ostire care sa lupte pentru el, o porneste spre castelul regelui. Speriat ca nu cumva vnatorul sa dea drumul animalelor sa l sfsie, regele drege nedreptatea facuta si, mai mult, i da acestuia jumatate din regatul sau si pe fiica lui de sOtie. Este evident ca vnatorul din poveste reprezinta un fiu n conflict cu tatal sau. Batalia dintre cei doi este transata intr-un mod particular. Vnatorul nu se razbuna pe animalul mare si fioros, primul substitut patern. n schimb, el primeste puii care reprezinta puterea animalului. Cu aceasta forta noua, care e~te a lui acum, si nvinge tatal si l obliga de asemenea sa i dea o sotie. Din nou situatia reala este inversata: un , , fiu puternic se confrunta cu tatal sau care, intimidat de atta forta, cedeaza si ii ndeplineste dorintele. Metodele utilizate de basm sunt exact aceleasi ca si cele din fantasma baiatului cu circul. n afara povestilor despre animale gasim n basmele pentru copii un pandant si pentru fantasma cu leul a celuilalt pacient. n multe carti pentru copii - probabil cele mai graitoare sunt lvIicul Lord Pauntleroy 5 si !vficutul Colonel 6 - e vorba de un baietel sau de o fetita care, contrar tuturor asteptarilor, reuseste sa "mblnzeasca" un batrn rautacios, care este puternic sau bogat si de care se teme toata lumea. Numai copilul reuseste sa ii ajunga la inima, sa-i cstige dragostea, desi bat:rnul uraste pe toata lumea. n final, batrnul pe care nimeni nu-l poate stapni si care nu se poate stapni nici pe sine, cedeaza influentei unui copil, care l determina chiar sa faca fapte bune. Aceste povesti, ca si fantasmele cu animale, devin placute prin inversarea completa a situatiei reale. Copilul apare nu numai ca personajul care detine si controleaza puterea figurii paterne (leul) fiind astfel supe5
6
Little Lord Fa un tleroy de Alice Hodgson Burnett The Little Colonel de Annie Fellows Johnston
65
rior tuturor celor din jur; el apare de asemenea si n postura de educator care transforma treptat raul n bine. Va reamintiti ca leul din prima fantasma a fost dresat sa nu atace oameni, iar animalele micului sef de circ au trebuit mai nti sa nvete sa-si stapneasca agresivitatea unele fata de altele si fata de oameni. n aceste povesti pentru copii teama fata de tata a fost deplasata n acelasi mod ca n fantasmele cu animale. Ea se tradeaza n teama celorlalti oameni pe care copilul i linisteste, nsa aici, prezenta ei nu face dect sa sporeasca placerea. n fantasmele micului Hans, precum si n fantasmele cu animale ale celor doi baieti, metoda prin care este evitata neplacerea reala si teama fata de un pericol real este foarte simpla. Eul copilului refuza sa recunoasca o realitate neplacuta. l\fai nti i ntoarce spatele, o neaga si o substituie cu fapte imaginare total opuse. Astfel, tatal "cel rau" devine n fantasma animalul protector, pe cnd copilul neajutorat devine stapnul puternicului substitut patern. Atunci cnd transformarea reuseste si cnd prin fantasmele pe care le construieste copilul devine insensibilla realitatea n chestiune, Eul scapa de angoasa si nu mai are nevoie sa apeleze la masuri defensive mpotriva pulsiunii si la formarea nevroze1. Acest mecanism tine de o etapa normala n dezvoltarea Eului infantil, nsa, daca reapare mai trziu, indica importante tulburari psihice. n anumite stari confuzionale psihotice acute, Eul pacientului se comporta n acelasi fel fata de realitate. Sub efectul unui soc, precum pierderea brusca a unui obiect iubit, eul neaga faptele si le substituie o formatiune deliranta acceptabila. Comparnd fantasmele copiilor cu delirul psihotic putem sa ntelegem de ce Eul nu poate folosi la modul general acest mecanism ~ odata att de simplu si de eficace - al negarii surselor reale de angoasa si neplacere. Capacitatea Eului de a nega realitatea este complet incompatibila cu o alta functie careia i acorda mare importanta: capacitatea de a recunoaste si de a testa critic realitatea. n mica copilarie aceasta incompatibilitate nu are nca efect perturbant. La micul Hans,
66
la proprietarul leului si la directorul de circ, functia de testare a realitatii a Eului era perfect intacta. Ei nu credeau desigur n existenta animalelor lor sau n superioritatea lor fata de propriii tati. Din punct de vedere intelectual, ei puteau foarte bine sa distinga ntre fantasma si fapte. Dar n sfera afectului au anulat realitatea obiectiva neplacuta, suprainvestind ntr-o fantasma n care faptele erau rasturnate. Astfel placerea provenita din imaginatie a triumfat asupra neplacerii din realitate. Este dificil de spus n ce moment Eul si pierde capacitatea de a surmonta prin fantasme cantitati mai mari de neplacere din realitate. stim ca, chiar si n viata adulta, visele diurne pot juca cteodata un anumit rol, fie Iargind granitele prea strmte ale realitatii, fie, cteodata, rasturnnd de-a dreptul faptele reale. Dar n viata adulta visul diurn nu constituie dect un joc, un fel de accesoriu slab investit libidinal, care poate servi cel mult la suprimarea unor infime cantitati de neplacere sau poate elibera iluzoriu individul de o neplacere minora. Se pare ca importanta primara a visului diurn, ca mijloc defensiv mpotriva temerii de o amenintare reala, dispare dupa perioada copilariei timpurii. Presupunem ca aceasta capacitate de a testa realitatea este rentarita astfel nct ea se mentine chiar si n sfera afectelor. Stim de asemenea ca, n viata ulterioara, nevoia de sinteza a Eului face imposibila coexistenta tendintelor opuse. Probabil, de asemenea, ca legatura Eului matur cu realitatea este, n general, mai puternica dect cea a Eului infantil, astfel ca, n viata adulta, fantasma nceteaza sa mai fie att de importanta ca n primii ani de viata. n orice caz este sigur ca n viata adulta satisfacerea prin fantasma si pierde caracterul ano din. Din momentul n care, din punct de vedere cantitativ, investitiile devin considerabile fantasma si realitatea devin incompatibile. Stim de asemenea ca, atunci cnd o pulsiune a Sinelui erupe n Eu pentru ca aici sa fie satisfacuta halucinatoriu, aceasta reprezinta la un adult o tulburare psihotica. Un Eu care, negnd realitatea, ncearca sa scape de angoasa, refuza sa renunte la pulsiuni si sa evite nevroza, forteaza acest mecanism. Daca
67
aceasta se ntmpla n perioada de latenta, se poate ajunge la dezvoltarea unor trasaturi anormale de caracter dupa cum am vazut n cele doua cazuri citate. Daca aceasta se ntmpla n viata adulta, relatiile Eului cu realitatea pot fi profund tulburateJ Nu stim, nca, cu precizie, ce se ntmpla n Eul adultului cnd acesta opteaza pentru satisfacerea deliranta si renunta la functia de testare a realitatii. El se detaseaza astfel de lumea exterioara si nceteaza chiar sa mai nregistreze stimuli externi. Ct despre viata pulsionala, o astfel de insensiblitate fata de stimulii interni nu se poate obtine dect ntr-un singur mod - prin mecanismul refularii.
7 Sa ne reamintim ca problematica mecanismului negarii in tulburarile psihice si formarea caracterului a fost de curnd discutata de mai multi autori. Helene Deutsch (1933) trateaza semnificatia acestui proces defensiv in geneza hipomaniei cronice. Bertram D. Le'W-m(1932) descrie modul in care acelasi mecanism este utilizat de catre Eul-placere nou format al pacientului hipomaniacal. Anny Angel (1934) sublinia?:a legatura dintre negare si optimism.
7
Negarea prin cuvnt si act
Pe parcursul a ctiva ani, Eul infantil, cu toate ca si mentine intacta capacitatea de testare a realitatii, pastreaza privilegiul de a nega tot ceea ce este neplacut n realitate. El se foloseste pe deplin de acest privilegiu fara sa se cantoneze exclusiv n sfera fantasmelor si reprezentarilor caci el nu numai ca gndeste, ci si actioneaza. Eul infantil se foloseste de cele mai diverse obiectele externe pentru a transforma situatii reale. Negarea realitatii este, de asemenea, unul din motivele care stau la baza jocurilor de copii, n general, si al celor care presupun intrarea ntr-un rol, n particular. Legat de aceasta mi reamintesc de o carticica n versuri scrisa de un autor englez n care sunt descrise ntr-un mod admirabil fantasmele si faptele reale prin care trece micutul erou. :L\1aefer la volumul When r we \Fere yelT young 1 de A. A. 1'vIilne. n camera acestui copil de trei ani se a1apatru scaune. Cnd se aseaza pe primul scaun, el este un explorator navignd n noapte pe Amazon. Pe al doilea scaun este un leu care o sperie pe guvernanta cu un raget. Pe al treilea scaun este un capitan de vas navignd pe mare. nsa pe al patrulea scaun, care e un scaun nalt pentru copii, ncearca sa pretinda ca este doar el nsusi, un baietel. Ne putem da cu usurinta seama ce a vrut sa exprime poetul: copilului i sunt mai la ndemna elemente pentru a construi o lume fantasmatica placuta, nsa sarcina lui, ceea ce are de realizat, este de a recunoaste si asimila fapte reale. Este curios fapul ca adultii sunt imediat gata sa foloseasca acest mecanism n relatiile cu copiii. PLacereaprocurata copilului de catre
1
Cnd eram foarte mici (n.t.)
70
adult provine n mare masura din aceasta complicitate n negarea realitatii. Se spune adesea "ce baiat mare esti" unui copil mic. Sau, contrar tuturor evidentelor, i se spune ca e voinic "ca tata", istet "ca mama", curajos "ca un soldat", la fel de puternic "ca fratele mai mare". Pentru a consola un copil, apelul la astfel de deformari ale realitatii pare firesc. Cnd un copil se loveste adultul l asigura ca "n-a patit nimic"; cnd un fel de mncare nu-i este pe plac copilului i se spune ca "e foarte bun"; cnd o persoana draga pleaca i se spune ca "se ntoarce repede". Unii copii preiau aceste fOl'1ule de consolare si le folosesc n mod stereotip pentru a descrie suferi;lta. O fetita de doi ani, de exemplu, de fiecare data cnd mama parasea ncaperea n care se at1au, obisnuia sa murmure mecanic "mama se ntoarce repede". Un alt copil, englez, de fiecare data cnd trebuia sa nghita un medicament rau la gust spunea pe o voce plngacioasa "imi place, mi place" - acesta fiind fragmentul retinut dintr-o fraza pe care i-o spunea guvernanta pentru a-l ncuraja sa ia medicamentul. Multe din cadourile facute de adulti copiilor alimenteaza aceeasi iluzie. O gentuta sau o umbreluta de soare i consolideaza fetitei ideea ca este "o doamna"; un baston, o uniforma, armele de jucarie l fac pe baietel sa se creada mai "barbat". Desigur, chiar si papusile, pe lnga faptul ca sunt folosite la joaca, creaza fictiunea maternitatii. Trenuletele, masinile si jocurile de constructie nu servesc numai ndeplinirii diferitelor dorinte si sublimarii, ci produc n mintea copiilor fantasma placuta ca pot controla lumea. Aici trecem de la studiul proceselor defensive la studiul jocului de copii, un subiect pe larg dezbatut de psihologia academica. Toate acestea sugereaza un alt motiv datorita caruia persista conflictul dintre diferitele metode de educatie (Froebel contra Montesori). Problema principala se poate formula astfel: ct de departe trebuie sa mearga educatorul - chiar la vrstele cele mai fragede - pentru a-i determina pe copii sa faca eforturi pentru a asimila realitatea si n ce masura este permis sa i lase sa ntoarca spatele realitatii favoriznd
71
constructia unei lumi imaginare. Atunci cnd adultul consimte sa intre n tlctiunea prin care copilul transforma o realitate dureroasa n contrariul sau, o face respectnd anumite conditii dare. Se asteapta de la copil ca trecerea n act a fantasmelor sa nu depaseasca anumite limite bine definite. Copilul care pna mai adineauri a fost un cal sau un elefant, mergnd n patru labe, zbiernd, necheznd, trebuie sa fie gata ca la un moment dat sa ia loc la masa cuminte si linistit. Imblnzitorul de lei trebuie sa se supuna guvernantei, exploratorul sau piratul trebuie sa se supuna si sa se duca la culcare tocmai cnd lucrurile cele mai interesante sunt pe cale sa se ntmple n lumea adultilor. Indulgenta pe care adultul o arata fata de mecanismul de negare al copilului dispare n momentul n care acesta din urma nceteaza sa mai faca tranzitia de la imaginar la realitate pe loc, instantaneu, fara discutii, sau cnd copilul ncearca sa preia din fantasma un comportament pentru lumea reala, altfel spus, n momentul n care activitatea sa fantasmatica nceteaza sa mai fie un joc si devine un automatism sau O obsesie. O fetita pe care am avllt ocazia sa o observ nu se putea mpaca cu ideea diferentelor dintre sexe. Ea avea un frate mai mare si unul mai mic iar faptul ca se compara cu ei reprezenta o sursa constanta de mare neplacere care o determina sa se apere. In acelasi timp, tendintele exhibitioniste jucau un rol considerabil n dezvoltarea vietii sale pulsionale si, astfel, dorinta si invidia ei de penis s-au tradus prin dorinta de a avea, ca si fratii sai, ceva de aratat. Stim din ceea ce se ntmpla n cazul altor copii ca exista diferite moduri prin care ea ar fi putut sa-si ndeplineasca aceasta dorinta. De exemplu, tendinta exhibitionista ar fi putut fi deplasata de la zona genitala catre restul corpului ei dragut, sau ar fi putut deveni interesata de haine frumoase devenind astfel "cocheta", sau si-ar fi putut propune sa devina o excelenta gimnasta. Totusi ea a ales o cale mult mai scurta: a negat faptul ca nu are un penis si astfel s-a scutit de efortul de a-si gasi un substitut. nsa, din cnd n cnd, a ajuns sa-si exhibe aproape compulsiv organul inexistent. Aceasta com-
72
pulsie se manifesta ocazional prin faptul ca si ridica rochia exhibndu-se, sensul fiind urmatorul: "Uite ce am eu aici!". 1~junsese ca, cu orice prilej, sa caute sa atraga atentia celor din jur pentru a admira ceva ce nu exista.2 "Vino sa vezi cte oua au facut gainile!" sau "Auzi, a venit unchiul cu masina!". De fapt, nici o gaina nu facuse nici un ou si nici masina unchiului nu aparea. La nceput, aceste glume au strnit rsul celot din jurul ei, dar dezamagirile repetate si neasteptate pe care ea le producea astfel fratilor si surorilor sale i facea pe acestia sa plnga. S-ar putea spune ca la acea data comportamentul ei era la limita dintre joc si obsesie. Am vazut acelasi proces, nca mai accentuat, la micutul mblnzitor de lei din paragraful precedent. Dupa cum a reiesit n analiza, fantasmele sale prezentau nu numai o compensare pentru anumite neplaceri, ci si o ncercare de a controla marea sa angoasa de castrare. Obiceiul lui de a nega a luat proportii pna cnd nu a mai putut sa faca fata dorintei de a transforma obiectele angoasante n fiinte prietenoase care fie l-ar fi protejat, fie i s-ar fi supus. Astfel, si-a dublat eforturile, iar tendinta de a diminua tot ceea ce l ngrozea a crescut. Tot ceea ce i suscita angoasa era ridiculizat. Si din moment ce totul n jurul lui era sursa de angoasa, ntreaga lume era ridiculizata. La presiunea constanta a angoasei de castrare raspundea printr-o continua luare n derdere. Ceea ce la nceput parea doar un joc trada faptul ca nu reusea sa scape de angoasa dect atunci cnd glumea. Orice ncercare de a lua n serios lumea exterioara producea crize de angoasa. De obicei, nu ni se pare nimic anormal la un baietel care vrea sa fie "mare", jucndu-se "de-a tata", mprumutnd de la acesta palaria si bastonul. n tot cazul e un joc familiar si banal. IvIi s-a spus ca acesta era jocul preferat al unuia din micutii mei pacienti care devenea extrem de prost dispus de ndata ce ntlnea un om foarte nalt sau foarte
2 Vezi explicatiile lui S. Rada (1933) asupra "dorintei de penis" la fetite, pe care el a descrie ca pe a reproduce re halucinatorie a organului masculin pe care l-au vazut.
Negarea prin cuvant si act
73
I i
J'f
puternic. Isi punea palaria tatalui sau si se plimba cu ea pe cap. Atta timp ct nimeni nu intervenea era multumit si fericit. La fel, de-a lungul intregii vacante de vara, a purtat un rucsac plin in spate. Diferenta dintre el si baietelul care se joaca "de-a tata" este ca si ia jocul foarte n serios: de fiecare data cnd era obligat sa-si dea jos palaria la masa sau cnd mergea la culcare devenea prost dispus si agitat. Cnd baietelul a primit o cascheta asemanatoare cu cele pentru adulti a continuat sa se poarte ca atunci cnd avea palaria tatalui sau. Purta cascheta peste tot cu el, iar atunci cnd nu i se permitea sa o tina pe cap o tinea cu disperare in mini. Desigur, cteodata descoperea ca trebuia sa-si foloseasca minile n alte scopuri. n una dintre aceste ocazii cnd cauta cu disperare un loc unde sa-si puna cascheta a descoperit ca ar fi bine sa o bage in pantaloni. A indesat cascheta in pantaloni fara ezitare ramnnd astfel cu minile libere, multumit ca de acum nu o sa mai fie nevoie sa se desparta de comoara lui niciodata. Evident aceasta ajunsese exact in locul care, conform semnificatiei sale simbolice, i era destinat: in proximitatea organelor genitale. n paginile anterioare am descris drept compulsional, in lipsa unui termen mai bun, comportamentul acestui baiat. Pentru observatorul superficial exista intr-adedr o mare asemanare cu simptomele nevrozei obsesionale. Daca totusi examinam mai indeaproape actiunile copilului observam ca nu sunt chiar obsesionale in sensul strict al cuvntului. Structura lor este complet diferita de ceea ce stim ca este caracteristic simptomelor nevrotice n general. Este adevarat ca la inceputul procesului care le da nastere regasim, ca si n formarea simptomelor nevrotice, o anumita dezamagire sau frustrare reale, nsa conilictul nu este interiorizat, ci ramne legat de lumea exterioara. Masura defensiva la care recurge Eul nu este indreptata impotriva vietii pulsionale, ci direct mpotriva lumii externe de unde vine frustrarea. Ca si in conilictul nevrotic, perceptia stimulului intern prohibit este impiedicata prin refulare, astfel ca Eul recurge la negare pentru a nu deveni constient de o impresie dureroasa din exterior. n nevroza obsesionala, refularea
i
't.
'1;
I
f
74
este asigurata prin mijloacele formatiunii reactionale care cuprinde contrariul pulsiunii refulate (mila n locul cruzimii, pudoarea n locul exhibitionismului). La fel ca n situatiile infantile descrise mai sus, negarea realitatii este definitivata si confirmata atunci cnd, prin fantasme, cuvinte sau comportament, copilul transforma faptele reale n contrariul lor. Pentru a fi mentinuta, formatiunea reactionala din nevroza obsesionala necesita o cheltuiala constanta de energie pe care o numim contra-investire. O cheltuiala similara este necesara pentru ca Eul copilului sa produca si sa mentina fantasme placute. Cnd fratii fetitei pe care am prezentat-o mai sus i ofera constant spectacolul virilitatii lor, ea raspunde asigurndu-i la fel de constant: "Si eu am ceva de aratat." Gelozia baiatului cu cascheta era strnita de barbatii din jurul sau, asa ca el purta n continuu palaria, cascheta ori rucsacul care reprezentau pentru el dovezi palpabile ale masculinitatii sale. Orice interferenta din exterior cu astfel de comportamente produce un fenomen analog celui pe care l provoaca o interventie din exterior asupra unei activitati obsesionale oarecare. Echilibrul cu greu mentinut ntre tendinta mpiedicata sa se exprime si forta defensiva este stricat, stimulul extern care a fost negat sau stimulul intern care a fost reprimat cauta sa forteze accesul la constiinta, ceea ce produce n Eu angoasa si neplacere. Utilizarea negarii prin cuvnt si act, ca metoda defensiva, este supusa n decursul timpului acelorasi limitari pe care le-am discutat n capitolul anterior referindu-ne la negarea prin fantasma.3 Ea poate fi folosita numai atta timp ct poate coexista cu capacitatea de testare a realitatii, fara sa o afecteze. Organizarea Eului matur devine unitara prin sinteza si atunci negarea dispare pentru a nu reaparea dect daca relatia Eului cu realitatea este grav perturbata, iar functia de testare a realitatii este suspendata. n delirul psihotic, de exemplu, o bucata de lemn poate reprezenta un obiect iubit, pe care pacientul l regreta sau l-a
3 Jocurile n care copiii intra ntr-un rol sunt la jumatatea drumului ntre "negarea prin fantasma" si "negarea prin cuvnt si act". nsa aici nu le vom analiza n detaliu.
75
pierdut, la fel cum copiii folosesc obiecte similare pentru a-i proteja.4 Singura exceptie posibila este "talismanul" obsesionalului, nsa nu ndraznesc sa spun ca posesia unui astfel de obiect, de care pacientul se agata att de tare, ar reprezenta o protectie mpotriva pulsiunilor interzise din interior sau mpotriva fortelor periculoase din afara, sau ca, probabil, mbina ambele tipuri de aparari. Mecanismul negarii prin cuvnt si act se supune si altei restrictii, care nu se aplica n cazul negarii prin fantasma. n fantasmele sale, copilul este suveran. Atta timp ct nu le spune nimanui nimeni nu are nici un motiv sa intervina. Pe de alta parte, manifestarea fantasmelor prin cuvinte si acte nu se poate face dect n lumea exterioara. Asa ca utilizarea acestui mecanism este conditionata extern de masura n care cei din jur si vor da consimtamntuI, la fel cum este conditionata intern de gradul de compatibilitate cu functia testarii realitatii. n cazul baiatului cu cascheta, de exem, , plu, succesul eforturilor sale defensive depinde, n ntregime, de permisiunea sau de interdictia de a purta cascheta n casa, la scoala sau la gradinita. Pe de alta parte, oamenii n general nu judeca normalitatea sau anormalitatea unor astfel de mecanisme dupa structura interna a masurii defensive, ci dupa ct este de ciudata. Atta timp ct baiatul e obsedat sa poarte palaria pe cap peste tot, nseamna ca are "un simptom". El a fost privit ca un copil ciudat, aflndu-se tot timpul n pericolul de a pierde ceea ce il proteja de angoasa. Mai trziu, dorinta lui de protectie a devenit mai putin vizibila. A renuntat la rucsac si la cascheta si s-a multumit cu un stilou pe care l purta tot timpul n buzunar. De atunci a fost considerat normal. El si-a adaptat mecanismul de aparare la mediu, sau cel putin pentru a-i multumi pe cei din jur, astfel nct sa nu intre n conflict cu exigentele acestora. Dar aceasta nu a nsemnat ca s-a schimbat ceva n privinta angoasei. Caci negarea angoasei sale de castrare depindea acum, ntr-un mod la fel de obsesional, de stiloul pe care l purta cu el peste tot si pe care, daca l pierdea sau nu l avea cu
4
Vezi notiunea de scotomzare discutata de R. Laforgue.
76
el, l cuprindeau aceleasi accese de angoasa ca si mai nainte. Destinul angoasei este, cteodata, determinat de ntelegerea celor din jur fata de astfel de masuri defensive. Se poate ca atunci angoasa sa nceteze si sa ramna legata n "simptomul" initial sau, daca tentativa de aparare esueaza, poate exista o dezvoltare ulterioara care sa conduca direct la conflictul intern, la ntoarcerea eforturilor de aparare mpotriva vietii pulsionale si astfel la o elaborare nevrotica autentica. Ar fi nsa periculoasa ncercarea de a proteja mpotriva neHozei infantile prin favorizarea negararii realitatii de catre copil. Atunci cnd este utilizat n exces, acest mecanism poate produce excrescente, excentricitati si bizarerii care, o data depasita perioada negarilor primitive, cu greu mai dispar.
8
Resttngerea Eului
Compararnd mecanismele negarii si refularii, producerea fantasmelor si formatiunea reactionala observam un paralelism al metodelor adoptate de Eu pentru a evita orice suferinta provenita fie din exterior, fie din interior. Regasim acelasi paralelism daca studiem un alt mecanism, mai simplu. Mecanismul negarii, pe care se bazeaza fantasmele n care faptele reale sunt transformate n opusul lor, este folosit n situatii n care sunt imposibil de evitat impresii dureroase provenite din exterior. Cnd copilul mai creste, datorita libertatii mai mari n miscare si a dezvoltarii activitatii sale psihice, Eul sau poate evita astfel de stimuli si nu mai are nevoie sa recurga la operatii asa de complicate precum negarea. n loc sa perceapa impresii dureroase, si drept consecinta sa le anuleze prin retragerea investirii, Eul poate evita situatia periculoasa din exterior. Poate sa fuga, si astfel sa "evite" la modul propriu orice ocazie care ar aduce neplacere. Mecanismul evitarii este att de primitiv si de natural si, n plus, att de legat de dezvoltarea fireasca a Eului,nct, pentru a-l discuta teoretic, nu este usor sa-I desprindem din contextul obisnuit pentru a-l studia separat. Cnd am analizat baiatul cu cascheta, pe care l-am prezentat n capitolul anterior, am putut sa observ modul n care se manifesta evitarea neplacerii. Odata, cnd se afla la mine acasa, a gasit un bloc de desen care i-a placut foarte mult. Plin de entuziasm, a nceput sa mzgaleasca paginile, una dupa alta, cu un creion colorat si s-a aratat ncntat cnd am facut si eu acelasi lucru. La un moment dat nsa, a privit ce faceam si s-a oprit mbufnat. Apoi a pus creionul jos, a mpins spre mine blocul de desen (pna atunci tinut cu gelozie), s-a ridicat n picioare si a spus: "Deseneaza tu; eu mai bine o sa ma uit." Evident,
78
privind desenul meu, a fost uimit ca era mult mai frumos, mai bine facut, mai reusit dect al lui, iar comparatia l-a socat. S-a decis pe loc sa nu mai concureze cu mine, atta timp ct rezultatele erau neplacute, si astfel a abandonat o activitate care cu putin timp n urma i facuse placere. A adoptat rolul spectatorului care, ne facnd nimic, nu este expus unor comparatii neplacute. Impunndu-si aceasta restrictie, copilul a evitat repetarea unei impresii dezagreabile. Acest incident nu este izolat. Un joc n care el a pierdut, un desen mai putin reusit dect al meu, orice nu putea face la fel de bine ca mine era suficient pentru a produce aceeasi schimbare brusca de dispozitie. Nu mai facea nimic cu placere, a renuntat si, aparent n mod automat, si-a pierdut interesul. Pe de alta parte, devenise obsedat de activitati n care simtea ca mi este superior si pe care nu le mai termina. Fireste ca, atunci cnd a mers prima data la scoala, s-a comportat ca si cu mine. A refuzat cu ncapatnare sa se alature celorlalti copii n orice joc sau lectie n care nu se simtea suficient de sigur pe el. Trecea de la un coleg la altul pentru "a trage cu ochiul". Modalitatea sa de a controla neplacerea prin transformarea ei n ceva placut, suferise o schimbare. si restrnsese activitatea Eului si se retrasese, n detrimentul propriei dezvoltari, din orice situatie externa care putea sa i trezeasca sentimentul de neplacere de care se temea cel mai tare. Numai atunci cnd era nconjurat de copii mai mici ca el renunta la aceasta restrngere a activitatii Eului si participa plin de interes la ceea ce faceau. Putem ntlni frecvent copii asemanatori baiatului cu cascheta n gradinite si scoli moderne n care se considera mai important nvatamntul individual dect cel n comun. Profesorii vorbesc despre o categorie noua de copii, intermediara ntre grupele de copii inteligenti, interesati si silitori si cei mai putin inteligenti, mai dezinteresati si mai apatici. De asemenea, acest nou tip nu poate fi plasat, de la prima vedere, n nici una din categoriile obisnuite de elevi cu inhibitii n nvatare. Desi acesti copii sunt inteligenti si destul de bine dezvoltati si desi sunt iubiti de prietenii lor, ei nu pot lua parte la nici un joc obisnuit sau la lectii.
Restrngerea Eului
79
In ciuda faptului ca metoda folosita de scoala urmareste sa evite critica si observatia, ei se comporta de parca au fost intimidati. Cea mai mica comparatie a realizarilor lor cu cele ale altor copii este n ochii lor echivalenta cu o devalorizare. Daca nu reusesc sa duca la capat o sarcina sau daca gresesc la un joc de constructii nu vor mai ncerca niciodata. Astfel ca ramn inactivi, detestnd sa ramna prea mult timp ntr-un loc sau ntr-o activitate, multumindu-se sa priveasca la ce fac ceilalti. Pe de alta parte insa, lipsa lor de activitate are un efect antisocial, caci, plictisindu-se, ei incep sa se certe cu copiii care au o preocupare sau se joaca. Contrastul dintre capacitatea acestor copii si performantele lor scazute sugereaza ca ar fi vorba de o inhibitie nevrotica si ca tulburarea de care sufera s-ar baza pe procese si continuturi ce ne sunt familiare din analiza inhibitii lor autentice. n ambele cazuri tabloul prezinta aceeasi relatie cu trecutul. n nici unul din cazuri simptomul nu este legat de obiectul sau real, din trecut, ci de substitutul sau din prezent. Cind, de exemplu, un copil are dificultati n a face calcule sau a gndi, cnd un adult nu poate vorbi sau un muzician nu poate cnta, activitatea reala evitata nu este cea de a opera mental cu cifre sau idei, de a pronunta cuvinte, de a trece arcusul peste corzi sau a atinge clapele pianului. Astfel de activitati sunt, din partea Eului, inofensive, dar ele au fost legate de activitati sexuale din trecut pe care subiectul le-a blocat. Aceasta este ceea ce reprezinta ele acum si, pentru ca au devenit "sexualizate", fac ele nsele obiectul operatiilor defensive ale Eului. La fel, cnd copiii se apara inipotriva neplacerii pe care o traiesc atunci cnd performantele lor sunt comparate cu ale altora, sentimentul dezagreabil nu este dect un substitut. A vedea realizarea superioara a altei persoane nseamna (cel putin pentru pacientul meu) a vedea organe genitale mai mari dect cele proprii, iar acesta e motiv de invidie. Cnd sunt angajati ntr-o competitie oarecare aceasta le evoca rivalitatea fara speranta din faza oedipiana sau le reaminteste n mod neplacut de diferenta dintre sexe.
80
Totusi, dintr-un punct de vedere, cele doua tipuri de tulburari difera. Copiii care prefera sa ramna spectatori si recapata capacitatea de lucru daca se schimba conditiile n care trebuie sa lucreze. Inhibitiile , , autentice, pe de alta parte, nu variaza si schimbarile din mediu le influenteaza cu greu. O fetita din categoria de copii pe care am descris-o a fost obligata, din motive ce nu tineau de ea, sa stea un anumit timp departe de scoala pe care o frecventa si unde se cantonase n rolul de spectatoare. Ea a luat lectii particulare n care, ca prin joaca, a nvatat tot ce nu a putut sa asimileze la scoala. La o alta fetita de sapte ani am observat aceeasi schimbare brusca. Deoarece ramasese n urma la scoala, facea meditatii acasa. n timpul acestor lectii particulare se comporta normal si nu exista nici un semn de inhibitie. n schimb, la scoala, nu era n stare sa obtina aceleasi rezultate bune desi lectiile erau aceleasi. Astfel, aceste doua fete puteau nvata numai acasa dat fIind ca nu se punea problema ca realizarile lor sa fIe comparate cu cele ale altor copii. Lucrurile se ntmplau ca n cazul baiatului pe care l-am analizat, care putea sa se joace cu copii mai mici dar nu cu copii mai mari. n aparenta acesti copii se poarta ca si cnd activitatile lor ar fI supuse unor interdictii att din exterior ct si din interior. n realitate nsa, ele se interzic pe ele nsele atunci cnd pot genera impresii dezagreabile sau neplacute. Situatia psihica a acestor copii este similara cu ceea ce studiul feminitatii a relevat a fI caracteristic fetelor ntr-un anumit , moment al dezvoltarii lor.! Independent de orice teama de pedeapsa sau angoase morale, la un moment dat fetita renunta la masturbarea clitoridiana ncetnd astfel eforturile de a accede la masculinitate comparndu-se cu baietii, care sunt mai bine constituiti pentru a se masturba, amorul sau propriu este ranit si ea nu mai vrea ca repetarea actelor masturbatorii sa-i aminteasca fara ncetare acest dezavantaj. Ar fi o greseala sa consideram ca asemenea restrictii sunt impuse Eului numai n scopul de a evita neplacere a izvorta din constientizaJ
Vezi S. Freud, New Introductol}' Lectures on Psycho-Analysis (1933, pp. 118-119)
RestrngereaEului
81
imi
J'i
i
i
il
'~lj:
li'
:ji
I:fil
rea inferioritatii fata de altii, cu alte cuvinte din dezamagire si descurajare. n analiza unui baiat de zece ani am observat ca astfel de restrngeri ale activitatii se petrec ca un fenomen tranzitoriu n scopul evitarii imediate a temerii de o amenintare reala provenita din exterior. nsa teama acestui copil are un motiv exact opus. ntr-o anumita faza a analizei sale copilul a devenit un jucator de fotbal excelent. Baietii mai mari de la scoala l-au apreciat si, spre marea lui ncntare, n ciuda faptului ca era mai mic dect ei, l-au acceptat n echipa lor. Putin dupa aceea a povestit un vis.Juca fotbal si un baiat mai mare a lovit mingea cu o asemenea forta nct a trebuit sa sara ntr-o parte pentru a nu fi lovit. S-a trezit din somn nfricosat. Interpretarea visului a aratat ca mndria cu care a intrat n echipa baietilor mai mari s-a transformat curnd n angoasa. i era teama ca ei ar putea fi gelosi pe el si ar deveni agresivi. Situatia pe care el nsusi o crease fiind asa de bun la fotbal si care la nceput fusese sursa de placere devenise acum sursa de angoasa. Aceeasi teama a reaparut curnd dupa aceea ntr-o fantasma pe care a avut-o nainte de a adormi. Credea ca i-a vazut pe ceilalti baieti ncercnd sa-I loveasca in picioare cu o minge mare. t,l1ngea venea amenintatoare spre el si atunci a sarit din pat ridicnd picioarele n aer pentru a le feri. Descoperisem deja n analiza acestui baiat ca picoarele aveau pentru el o semnificatie aparte. Prin intermediul senzatiilor olfactive si a gandurilor de ntepenire si moliciune ele devenisera un reprezentant pentru penis. Visul si fantasma i mpiedicau pasiunea pentru joc. Performantele lui n joc au scazut si curnd a pierdut admiratia pe care si-o cstigase la scoala. Sensul acestei retrageri era urmatorul: "Nu este nevoie sa ma loviti peste picioare pentru ca oricum nu mai sunt un jucator bun acum." nsa acest proces nu s-a ncheiat cu restrngerea Eului ntr-un singur sens. Dupa ce a renuntat brusc la joc s-a dezvoltat o alta fateta a personalitatii sale si anume un gust pe care totdeauna l-a avut pentru literatura si pentru scris. Obisnuia sa-mi citeasca poezii, unele scrise chiar de el, si povestioare scurte scrise cnd avea numai sapte ani, facndu-si
82
Eul
si
planuri ambitioase pentru o cariera literara. Fotbalistul devenise scriitor. n timpul unei sedinte de analiza din aceasta perioada a facut o reprezentare grafica n care arata atitudinea sa fata de diferite profesii si hobby-uri masculine. Literatura ocupa un spatiu mare n mijlocul desenului si de jur mprejur, n cercuri, se gaseau diferitele stiinte. Profesiunile liberale erau indicate prin puncte mai ndepartate. ntr-unul din colturile superioare ale paginii, aproape de margine, era un punct mic. Acesta reprezenta sportul care nu cu mult timp n urma ocupase un loc att de important n mintea sa. Punctul att de mic indica marea repulsie pe care o simtea acum pentru joc. A fost instructiv de observat cum, doar n cteva zile, printr-un proces asemanator rationalizarii, evaluarea constienta a diferitelor activitati a fost influentata de angoasa. Productiile sale literare din aceasta perioada erau uimitoare. Cnd a renuntat sa mai fie bun la sport a ramas un vid n functionarea Eului sau care a fost umplut prin productii abundente n alte directii. Dupa cum ne asteptam, analiza ne-a aratat ca reactivarea rivalitatii fata de tata era cauza acceselor de angoasa la gndul ca baietii mai mari ar putea sa se razbune pe el. O fetita de zece ani era foarte ncntata de primul bal la care fusese invitata. S-a mbracat cu o rochie si cu pantofi noi, la care se gndise foarte mult, iar la bal s-a ndragostit la prima vedere de cel mai aratos baiat. Din ntmplare, acesta avea acelasi prenume ca si ea, ceea ce a facut-o sa si imagineze ca ntre ei ar fi o legatura secreta. Ea i-a facut avansuri, el nu i-a raspuns. De fapt, cnd au dansat mpreuna, el chiar a necajit-o, spunndu-i ca e nendemnatica. Aceasta dezamagire a reprezentat un soc si o umilire. De atunci nu a mai mers la baluri, nu au mai interesat-o rochiile si nici nu si-a dat silinta sa nvete sa danseze. Pentru scurta vreme i-a placut sa priveasca la ceilalti copii cum dansau, nsa refuza orice invitatie la dans. Treptat a nceput sa priveasca acest aspect al vietii sale cu un mare dispret. nsa, ca si micutul fotbalist, a compensat aceasta restrngere a Eului. Renuntnd la preocuparile feminine, si-a propus sa exceleze intelectual si astfel a reusit sa cs-
Restrngerea Eului
83
tige respectul ctorva baieti de vrsta sa. Mai trziu, n analiza, a reiesit ca refuzul pe care l suferise din partea baiatului cu acelasi nume ca si ea a nsemnat repetarea unei experiente traumatice din copilaria timpurie. Ceea ce provoca aceasta restrngere a Eului nu era angoasa sau sentimentul de culpabilitate, ci, ca si n cazul citat anterior, intensa neplacere cauzata de o competitie fara succes. Sa revenim la distinctia dintre inhibitie si restngerea Eului. Pacientul care sufera de inhibitii nevrotice se apara mpotriva traducerii n act a unei pulsiuni interzise, cu alte cuvinte, mpotriva neplacerii provocate de un pericol din interior. Chiar si atunci cnd, ca si n fobii, angoasa si apararea par sa fie legate de lumea externa, se teme de fapt de ceea ce se ntmpla n interiorul lui. El evita sa mearga pe strada pentru a nu mai fi expus tentatiilor de alradata. Se fereste din calea animalului fobic pentru a se proteja nu mpotriva animalului nsusi, ci mpotriva propriilor tendinte agresive si a consecintelor lor. n restrngerea Eului, pe de alta parte, impresiile externe dezagreabile din prezent sunt blocate, deoarece ele pot trezi impresii similare din trecut. Raportndu-ne la comparatia dintre mecanismul refularii si negare am spune ca diferenta dintre inhibitie si restrngerea Eului este ca, n primul caz, Eul se apara mpotriva propriilor procese interne, pe cnd n cel de-al doilea caz el se apara mpotriva unor stimuli externi. Din aceasta distinctie fundamentala reies si alte diferente. n spatele oricarei activitati inhibate nevrotic sta o dorinta pulsionala. Obstinatia cu care fiecare pulsiune din Sine tinde sa si atinga scopul transforma procesul simplu al inhibitiei n simptom nevrotic, ceea ce reprezinta un conflict continuu ntre dorintele Sinelui si apararile Eului. Pacientul si epuizeaza energia n aceasta batalie; pulsiunile Sinelui admit, numai cu mici modificari, dorinta de a calcula, de a vorbi n public, de a cnta la vioara etc., n timp ce Eul, cu aceeasi tenacitate, tinde sa mpiedice sau cel putin sa ncetineasca aceste activitati. Atunci cnd restrngerea Eului are loc datorita neplacerii sau temerii de o amenintare reala, nu gasim o astfel de ntrerupere a actvitatii.
84
Accentul nu cade aici pe activitatea n sine, ci pe placerea sau neplacerea produsa. Pentru a cauta placerea si a evita neplacerea, Eul si foloseste toate abiHtatile. Astfel, el renunta la toate activitatile care produc neplacere sau angoasa; nu si mai doreste sa fie angajat n astfel de activitati. Domenii ntregi de interes sunt abandonate si, atunci cnd experienta Eului a fost nefericita, ntreaga sa energie va fi canalizata spre domenii total opuse. Avem, astfel, exemplul micului fotbalist care s-a reorientat spre literatura si exemplul micutei dansatoare a carei dezamagire a transformat-o ntr-o eleva model. Desigur, n aceste cazuri Eul nu si creeaza noi abilitati; face doar uz de cele pe care deja le are. Precum diferitele forme de negare, restrnge rea Eului, ca metoda de a evita neplacerea, nu tine de psihologia nevrozei, ci este un stadiu normal n dezvoltarea Eului. Cnd Eul este tnar si maleabil, retragerea sa dintr-un anumit domeniu de activitate este compensata, cteodata, de reusite n alte domenii asupra carora se concentreaza. nsa cnd a devenit rigid sau cnd nu tolereaza neplacerea, reactia de evitare devenind obsesionala, o astfel de retragere are consecinte nefaste asupra dezvoltarii. Abandonnd un numar considerabil de pozitii, Eul devine unilateral, si pierde din interese, iar realizarile sale sunt din ce n ce mai slabe.
n teoria educatiei nu s-a tinut cont sutlcient de importanta pe care " , o are pentru copil evitarea neplacerii, iar aceasta a condus la esecul unor experimente educationale din ultimii ani. Metodele moderne urmaresc sa ofere Eului copilului n crestere o mai mare libertate de actiune, care, mai mult ca orice, sa-i permita sa-si aleaga liber activitatile si interesele. Ideea este ca, astfel, Eul se va dezvolta mai bine, sublimarea realizndu-se pe diferite cai. nsa copiii n perioada de latenta pot considera mai importanta evitarea angoasei si a neplacerii dect satisfacerea directa sau indirecta a pulsiunii. n multe cazuri, daca nu sunt calauziti, alegerea unei ocupatii nu se va face conform nzestrarii si capacitatii proprii de sublimare, ci n speranta ca se vor pune ct mai repede la adapost de angoasa si neplacere. Spre surprinderea educato-
Restrngerea Eului
85
rului, rezultatul acestei libertati de alegere n astfel de cazuri nu va duce la nflorirea personalitatii ci la saracirea Eului. Astfel de masuri defensive mpotriva neplacerii reale si pericolului, precum n cele trei cazuri cu care am ilustrat acest capitol, reprezinta profilaxia Eului mpotriva nevrozei - cu riscul pe care il presupune. Pentru a evita suferinta, el contracareaza dezvoltarea angoasei si se deformeaza el nsusi. lvfai mult, masurile de aparare pe care le adopta Eul- fie sub forma refugiului n domeniul intelectual dupa fuga de o activitate fizica, fie ca eforturi ale unei femei de a fi pe picior de egalitate cu barbatul, fie ca restrngere a activitatii la interactiuni numai cu persoane mai slabe dect subiectul nsusi - sunt expuse mai trziu la tot felul de atacuri venite din exterior. Individul poate fi constrns sa si schimbe modul de yiata n urma unei catastrofe precum pierderea unei fiinte dragi, boala, saracie sau razboi si astfel Eul este pus din nou n fata unor situatii angoasante primitive. Pierderea protectiei contra angoasei poate deveni, la fel ca si frustrarea unor satisfaceri pulsionale obisnuite, cauza imediata a nevrozei. Copiii sunt att de dependenti de cei din jur nct ocaziile pentru formare nevrozei pot fi oferite sau ndepartate n functie de cei mari. Un copil care, la o scoala moderna n care nu e constrns cu nimic, nu nvata ci mai degraba sta si se uita sau deseneaza, va deveni "inhibat" ntr-un regim mai strict. Insistenta unor persoane de a impune copilului o activitate il poate face pe acesta sa o accepte cu resemnare, dar faptul ca nu poate evita neplacerea l ya face sa caute n jur noi modalitati de a o controla. Pe de alta parte, chiar si o inhibitie sau un simptom dezyoltat pot fi modificate daca se ofera protectie din exterior. O mama a carei angoasa creste si a carei mndrie e ranita cnd vede n ce stare este copilul ei l va proteja de situatii dezagreabile. nsa aceasta nseamna ca atitudinea ei este exact aceeasi pe care o are pacientul fobic fata de atacurile de panica: restrngndu-i n mod artificial libertatea de actiune i ofera copilului posibilitatea sa fuga si sa evite astfel suferinta. Acest efort comun al mamei si copilului pentru a-i asigura
86
acestuia protectia mpotriva angoasei si neplacerii da seama, probabil, de absenta simptomelor, trasatura att de comuna in nevroza infantila. n astfel de cazuri, este imposibil de formulat o judecata obiectiva asupra importantei simptomelor unui copil nainte de a fi lipsit de protectia de care se bucura. ,
~dV
Ha nIDdll ynoa
'B-m'B 'B;}P'Bd
9 Identificarea cu agresorul
Mecanismele de aparare la care recurge Eul sunt relativ usor de descoperit atta timp ct fiecare dintre ele este utilizat separat si numai impotriva unui pericol determinat. Cnd descoperim negarea, stim ca ea este o reactie la un pericol extern; in cazul refularii, stim ca este vorba de lupta Eului cu excitatiile pulsionale. Dar cnd avem de-a face cu inhibitiile si restrngerea Eului, procedee in aparenta foarte asemanatoare, suntem mai putin siguri daca aceste procese tin de un conflict intern sau de unul extern. Lucrurile se complica si mai tare atunci cnd masurile defensive se combina sau cnd acelasi mecanism este folosit o data impotriva unor forte interne si alta data impotriva unor forte externe. O ilustrare foarte buna a acestor complicatii este reprezentata de procesul identificarii. ntruct este unul din factorii implicati n dezvoltarea Supraeului, identificarea contribuie la controlul pulsiunilor. nsa, dupa cum sper sa arat in cele ce urmeaza, cteodata ea se combina cu alte mecanisme pentru a forma una din armele cele mai puternie ale Eului impotriva obiectelor externe generatoare de angoasa. August Aichhorn relateaza cazul unui copil de scoata elementara de care a avut ocazia sa se ocupe pentru ca avea obiceiul sa se strmbe. Profesorul i s-a plns ca, atunci cnd era certat, copilul se purta anormal. n astfel de situatii el se strmba, iar ntreaga clasa izbucnea n rs. Dupa parerea profesorului, copilul ori si batea joc de el, ori avea un tic facial. Relatarea profesorului s-a confirmat, caci baiatul a nceput sa se strmbe n timpul consultatiei. Situatia s-a lamurit insa atunci cnd toti trei au fost de fata: baiatul, profesorul si terapeutul. Privindu-i atent pe cei doi, Aichhorn a observat ca grimasele baiatului reprezentau o reproducere caricaturala a expresiei furioase a profesorului. Cnd tre-
90
buia sa faca fata reprosurilor profesorului, baiatul ncerca sa-si controleze angoasa imitndu-l involuntar. El se identifica cu furia profesorului si i prelua expresia fetei n timp ce acesta vorbea, nsa fara sa si dea seama ca l imita. Grimasele sale echivalau, n acest caz, cu o identificare cu obiectul extern temut. Sa ne reamintim de cazul fetitei care ncerca prin gesturi magice sa scape de chinurile asociate cu invidia ei de penis. Ea facea n mod constient si intentionat uz de un mecanism la care baietii recurg n mod involuntar. Acasa, ea se temea sa traverseze holul pe ntuneric deoarece i era teama de fantome. Totusi, brusc, a adoptat un subterfugiu care i-a permis sa-si stapneasca teama: a nceput sa fuga de-a lungul holului facnd tot felul de gesturi ciudate. Putin dupa aceea i-a spus fratelui sau mai mic, cu un aer triumfator, secretul victoriei sale asupra angoasei: "Nu trebuie sa-ti fie frica n hol", a spus ea, "trebuie numai sa te prefaci ca esti fantoma care ti iese n cale." Aceasta arata ca gesturile ei magice reprezentau miscarile pe care si imagina ca le-ar face fantoma. Am fi nclinati sa consideram comportamentul celor doi copii pe care i-am prezentat ca idiosincratic dar este de fapt, vorba despre cea mai fireasca si mai raspndita modalitate comportamentala a Eului primitiv. De altfel sunt fapte bine cunoscute celor care au studiat practici precum invocarea si exorcizarea spiritelor si ceremonialurile religioase primitive. n plus, n multe jocuri de copii, prin transformarea subiectului ntr-o fiinta periculoasa, angoasa este convertita n sentimentul placut al sigurantei. Acesta este un alt unghi sub care pot fi studiate jocurile de rol ale copiilor. Totusi, imitatia fizica a adversarului reprezinta asimilarea unui singur element dintr-o experienta angoasanta complexa. Observatia ne nvata ca si celelalte elemente trebuie controlat~. :Micutul pacient de sase ani, de care am vorbit adesea, trebuia sa mearga de cteva ori la dentist. La nceput totul a mers bine; tratamentul nu era dureros, iar el rdea triumfator de cei care se tem de dentist.
Identificarea cu agresorul
91
Dar ntr-o zi micutul pacient a ajuns la mine foarte necajit. Dentistul tocmai i provocase o durere. Era prost dispus si neprietenos si a nceput sa-si verse oful pe lucrurile din camera mea. Prima lui victima a fost o guma de sters. Vroia sa i-o dau lui, iar cnd l-am refuzat a luat un cutit si a ncercat sa o taie n doua. Apoi i-a casunat pe un ghem mare de sfoara. Vroia sa i-l dau si pe acesta, spunndu-mi ce lesa buna ar face din el pentru animalele sale. Cnd am refuzat sa i dau ntregul ghem a luat din nou cutitul si a taiat un fir foarte lung. nsa nu l-a folosit, ci, n schimb, a nceput sa-I taie n bucati mici. Pna la urma a aruncat firul de sfoara si si-a ndreptat atentia catre niste creioane pe care a nceput sa le ascuta si sa le rupa vrful pentru a le ascuti din nou. N-ar fi corect sa spunem ca se juca "de-a dentistul", caci nu intrase n nici un rol. Aici copilul nu se identificase cu agresorul, ci cu agresivitatea acestuia. Alta data, acelasi baiat a venit la mine tocmai dupa ce suferise un accident usor. n timpul unui joc la scoala s-a repezit cu toata viteza n pumnul profesorului de gimnastica pe care, ntmplator, acesta l tinea chiar n fata copilului. I-au dat lacrimile. Buza a nceput sa-i sngereze, iar el a ncercat sa se ascunda n spatele palmelor cu care si-a acoperit fata. Am cautat sa l consolez si sa l linistesc. A plecat n aceeasi stare deplorabila n care venise, nsa a doua zi a aparut foarte mndru, mbracat n soldat. Pe cap purta o cascheta militara, la bru o sabie de jucarie, iar n mna tinea un pistol. Constatnd surpriza mea n fata acestei transformari, a spus simplu: "Vroiam doar sa am astea la mine ca sa ne jucam." Cu toate acestea, nu s-a jucat; n schimb s-a asezat pe scaun si a scris o scrisoare mamei sale: "Draga mama, te rog frumos de tot, de tot, de tot, sa nu astepti pna la Paste ca sa mi dai cutitul pe care mi l-ai promis." Nici n acest caz nu putem spune ca, pentru a-si stapni teama traita n ziua precedenta, baiatul a intrat n rolul profesorului de care s-a ciocnit si nici ca imita agresivitatea acestuia. Armele si tinuta militara, fiind caracteristici masculine, simbolizau desigur puterea profesorului, la fel ca si atributele tatalui din fantasma cu animale-
92
le si l ajutau pe baiat sa se identifice cu masculinitatea adultului si, astfel, sa se apere mpotriva ranii narcisice de pe urma evenimentului nefericit. Exemplele pe care le-am aratat pna acum ilustreaza un proces bine cunoscut. Copilul introiecteaza un atribut al obiectului temut, ceea ce i permite sa asimileze o experienta angoasanta. L~ci,mecanismul identificarii sau introiectarii este combinat cu un al doilea mecanism important. Intrnd n rolul agresorului, asumndu-si atributele sale sau imitnd agresivitatea sa, copilul se transforma din persoana amenintata n persoana amenintatoare. n Dincolo de principiul placerii (1920), semnificatia acestei treceri de la pasiv la activ ca mijloc de a metaboliza un eveniment neplacut sau traumatic este discutata n detaliu: "Daca medicul examineaza gtul unui copil sau i face o mica operatie, putem fi aproape siguri ca aceste experiente nspaimntatoare vor face subiectul urmatorului joc; nsa nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca exista o placere care emana din alta sursa. Atunci cnd copilul trece de la pasivitatea trairii la activitatea jocului, el delega un camarad sa joace rolul dezagreabil pe care el nsusi l-a avut, razbunndu-se, n felul acesta, pe un substitut." (p.17) Ceea ce este adevarat pentru joc este la fel de adevarat n cazul altor comportamente ale copiilor. n cazul baiatului care facea grimase si a micutei magiciene nu este foarte clar ce s-a ntmplat cu amenintarea cu care s-au identificat ei nsisi, nsa, n cazul celuilalt baiat, agresivitatea preluata de la dentist si de la profesorul de sport a fost dirijata catre exterior. Acest proces de transformare ne surprinde n special cnd angoasa nu este legata de un eveniment din trecut, ci de un eveniment viitor. mi amintesc de un baiat care avea obiceiul sa sune furios la poarta casei de copii n care locuia. Imediat ce i se deschidea usa ncepea sa i reproseze ngrijitoarei ca se misca prea ncet si ca nu este atenta cnd suna cineva la usa. n intervalul dintre momentul n care suna si cel n care se nfuria, baiatul era cuprins de teama ca nu cumva sa fie certat
93
pentru ca a sunat prea insistent. De aceea o admonesta pe ngrijitoare nainte ca aceasta sa aiba timp sa se plnga de purtarea lui. Vehementa cu care o apostrofa - ca o masura preventiva - indica intensitatea angoasei sale. El ataca chiar persoana din partea careia se astepta sa fie agresat, si nu un substitut al acesteia. Permutarea rolurilor de atacat si atacator a mers n acest caz pna la capat. Jenny \\f'aelder a descris foarte clar acest proces n cazul unui pacient de cinci ani.1 Atunci cnd analiza era aproape de a aborda problema masturbarii si fantasmele asociate acesteia, baiatul, care de obicei era timid si inhibat, a devenit foarte agresiv. Atitudinea sa pasiva obisnuita s-a modificat, disparnd complet trasaturile sale feminine. n timpul unei sedinte, pretinznd ca este un leu furios, s-a napustit asupra analistei. Purta cu el peste tot o nuia, "Sfntul Nicolae", cu care lovea tot ce-i iesea n cale, pe scari, acasa si la mine. Mama si bunica sa se plngeau ca ncerca sa le loveasca peste fata. ngrijorarea mamei sale a ajuns la culme cnd baiatul a vrut sa se joace cu cutitele de bucatarie. Analiza a aratat ca agresivitate a copilului nu corespundea ctusi de putin unei dezinhibitii pulsionale. Eliberarea tendintelor sale masculine era nca departe. El suferea pur si simplu datorita angoasei. De fapt, odata cu constientizarea activitatilor sale trecute si prezente si odata cu inerenta confesiunii a aparut si teama de pedeapsa. Experienta i aratase ca adultii se supara cnd descopera astfel de practici la un copil: tipa la el, este palmuit; probabil i vor si taia o parte a corpului cu un cutit. Atunci cnd micutul meu pacient si-a asumat rolul activ, devenind un leu furios, lovind tot ce-i iesea n cale cu nuiaua sau cu cutitul, el punea n scena si prevenea pedeapsa de care se temea. El a introiectat agresivitatea adultilor n ochii carora era vinovat si, schimbnd partea pasiva cu cea activa, si-a dirijat propriile acte agresive mpotriva acelorasi persoane. De fiecare data cnd se afla pe punctul de a-mi comunica ceea
1
Caz prezentat n cadrul Seminarului de psihanaliza copilului din Viena (vezi Hal!,
1946)
94
ce el considera ca fiind periculos, agresivitatea sa crestea. In cele din urma, si-a dezvaluit gndurile si sentimentele interzise si, dupa discutarea si interpretarea lor, nu a mai avut nevoie de "Sfntul Nicolae" pe care pna atunci il purtase n continuu cu el si l-a lasat la mine acasa. Compulsiunea sa de a-i lovi pe ceilalti a disparut n acelasi timp cu teama de a nu fi el nsusi batut. n "identificarea cu agresorul" recunoastem un stadiu obisnuit in dezvoltarea normala a Supra eului. Cnd cei doi baieti din cazurile pe care le-am descris s-au identificat cu amenintarile cu pedeapsa a celor mai n vrsta, ei au facut un pas important spre constituirea acestei instante psihice: au internalizat critica altor oameni referitoare la comportamentullor. Atunci cnd un copil repeta n mod constant acest proces al internalizarii si introiecteaza calitatile celor responsabili de cresterea lor, apropriindu-si caracteristicile si parerile lor, el furnizeaza continuu materialul din care se va construi Supraeul sau. nsa, in aceasta perioada, copilul nu ia nca prea n serios constituirea acestei instante. Critica internalizata nu este nca imediat transformata n autocritica. , Dupa cum am vazut n exemplele pe care le-am dat, critica este disociata de activitatea condamnabila a copilului pentru a fi ntoarsa catre exterior. Datorita unui nou proces defensiv, identificarea cu agresorul este succedata de un atac direct catre exterior. Iata un exemplu mai complicat prin care probabil se va ntelege mai bine acest nou proces defensiv. Un baiat, atunci cnd se afla n punctul culminant al complexului Oedip, utiliza acest mecanism de aparare pentru a controla fixarea la mama sa. Relatiile fericite cu ea erau perturbate de izbucniri resentimentare. i facea tot felul de reprosuri, nsa o acuzatie misterioasa revenea n mod stereotip: se plngea mereu de curiozitatea mamei. Primul pas n elaborarea afectelor sale interzise este usor de remarcat. n fantasmele sale, mama stia despre aspiratiile sale libidinale pentru ea si, indignata, i refuza avansurile. Indignarea ei era reprodusa activ de catre baiat prin accesele resentimentare fata de ea. Totusi, n contrast cu pacientul lui J enny Waelder, el nu facea repro-
95
suri de ordin general, ci un repros anume: curiozitatea. Analiza a aratat ca aceasta curiozitate nu tinea de viata pulsionala a mamei, ci de pacientul nsusi. Dintre toate pulsiunile intricate n relatia cu mama sa, scoptofilia era pulsiunea cel mai greu de stapnit. Inversiunea rolurilor era aici completa. Baiatul si-a asumat indignarea mamei si, n schimb, i-a atribuit propria curiozitate. n anumite momente de rezistenta, o tnara pacienta i reprosa analistei ca este prea secretoasa. Ea se plngea ca analista este prea rezervata si ca o chinuie cu ntrebari asupra unor detalii personale si ca se simtea mizerabil ca nu primea nici un raspuns. Apoi reprosurile au ncetat pentru a rencepe dupa o scurta perioada n aceeasi forma stereotipa si aparent automata. n acest caz putem detecta, din nou, doua faze n procesul psihic. Din cnd n cnd, datorita unei anume inhibitii care o mpiedica sa vorbeasca, pacienta omitea .n mod constient sa dezvaluie unele fapte intime. stia ca astfel ncalca regula fundamentala a analizei si se astepta ca analista sa-i faca un repros. Ea introiecta reprosul imaginar si, adoptnd rolul activ, l ntorcea catre analista: la ea, fazele agresive coincideau exact n timp cu perioadele ei secretoase. O critica pe analista pentru ceea ce ea nsasi era vinovata. Propriul ei comportament secretos era atribuit analistei. O alta tnara paciema avea periodic iesiri agresive foarte violente. Eu nsami, parintii ei, oamenii din jur cu care era n relatii mai putin apropiate erau, n mod egal, tinta resentimentelor ei. Pentru doua lucruri se plnge a, n special, n mod constant. Mai nti, n timpul acestor faze, avea ntodeauna sentimentul ca cei din jur tineau fata de ea ceva .n secret si era chinuita de dorinta de a afla despre ce este vorba. n al doilea rnd, se simtea profund dezamagita de imperfectiunile prietenilor ei. Ca si n ultimul caz citat, perioadele n care pacienta se plnge a ca analista tine un secret coincideau cu perioadele n care ea nsasi omitea sa vorbeasca despre anumite lucruri. Astfel, fazele agresive ale acestei paciente se declansau automat ori de cte ori fantasmele masturbatorii de care nu era constienta erau pe cale sa transpara n constiinta. Limi-
96
tele pe care le punea celor iubiti corespundeau blamarii la care se astepta din partea acestora pentru faptul ca se masturbase n copilarie. Se identifica n ntregime cu aceasta condamnare pe care o ntorcea apoi catre lumea exterioara. Secretul pe care toata lumea l tinea fata de ea era propriul secret al masturbarii, pe care o disimula nu numai fata de ceilalti, ci si fata de ea nsasi. Din nou, aici agresivitatea pacientei corespundea agresivitatii celorlalti, iar "secretul" lor reflecta propria sa retuIare. Aceste trei exemple ne-au permis sa ne facem o idee asupra originii acestei faze particulare din dezvoltarea functiei Supraeului. Chiar si atunci cnd critica din exterior a fost introiectata, teama de pedeapsa si delictul nu sunt nca asociate n mintea pacientului. n momentul n care critica este interiorizata, delictul este proiectat n exterior. Aceasta nseamna ca identificarea cu agresorul este completata de o alta masura defensiva, si anume de proiectia culpabilitatii. Un Eu care evolueaza n acest mod particular, cu ajutorul mecanismului defensiv al proiectiei, introiecteaza autoritatile care l critica, ncorporndu-le n Supraeu. Astfel este capabil sa proiecteze n exterior pulsiunile interzise. Acest Eu este intolerant fata de ceilalti nainte de a fi sever cu el nsusi. El nvata sa recunoasca ceea ce este condamnabil, dar se protejeaza cu ajutorul acestui mecanism defensiv de neplacere a auto-criticii. Indignarea vehementa fata de greselile altora reprezinta un fel de predecesor si substitut pentru propriile sentimente de culpabilitate. Indignarea creste automat atunci cnd perceptia propriei culpabilitati este iminenta. Acest stadiu n dezvoltarea Supraeului reprezinta un fel de faza preliminara a moralitatii. Adevarata moralitate ncepe atunci cnd critica interiorizata, la unison cu exigentele Supra eului, coincide cu perceptia propriei culpabilitati de catre Eu. Din acel moment, severitatea Supraeului este ndreptata catre interior si individul devine mai putin intolerant fata de ceilalti. Dar, o data atins acest stadiu n dezvoltarea sa, Eul trebuie sa ndure neplacerea mult mai acuta a auto-criticii si a sentimentelor de culpabilitate.
97
Este posibil ca unii oameni sa ramna blocati la un stadiu intermediar din dezvoltarea Supraeului si sa nu ajunga niciodata la internalizarea aproape completa a procesului critic. Desi si percep propria culpabilitate, ei continua sa manifeste o anume agresivitate n atitudinea fata de alti oameni. n astfel de cazuri, Supraeul se comporta fata de ceilalti la fel de nemilos ca si Supraeul fata de Eu n melancolie. Pesemne ca atunci cnd evolutia Supraeului este astfel inhibata, avem un indiciu asupra unui debut blocat al starilor melancolice. "Identificarea cu agresorul" reprezinta, pe de o parte, o faza preliminara n evolutia Supraeului si, pe de alta parte, un stadiu intermediar n dezvoltarea paranoiei. n primul caz ne reaminteste de mecanismul identificarii, iar n al doilea, de cel al proiectiei. n acelasi timp, identificarea si proiectia sunt activitati normale ale Eului care dau rezultate foarte variate n functie de materialul asupra caruia au fost utilizate. Combinatia particulara a introiectiei si proiectiei pe care am denumit-o "identificare cu agresorul" poate fi privita ca normala numai atta timp ct Eul utilizeaza acest mecanism n cont1ictul cu autoritatea, adica n efortul sau de a face fata obiectelor angoasante. Este un proces defensiv care nceteaza sa mai fie inofensiv, devenind patologic atunci cnd intervine n viata amoroasa a individului. Cnd un sot, , deplaseaza asupra sotiei propria dorinta de a o nsela pentru ca apoi sa i reproseze cu vehementa ca e infidela, el de fapt introiecteaza reprosurile pe care sotia ar putea sa i le faca si proiecteaza asupra ei o parte din propriul Sine.2 Oricum, intentia lui este de a se proteja pe sine nu mpotriva agresivitatii din afara, ci mpotriva fortelor perturbatoare din interior care pot pro\"oca o slabire a legaturii libidinale pozitive care-l tine alaturi de sotia sa. n consecinta J rezultatul este diferit. n loc sa , , , ~i adopte o atitudine agresiva mpotriva unor fosti inamici din afara, pacientul dezvolta o txatie obsesionala fata de sotia sa, iar prin proiec2 Cf. ,.Some Neurotic :\lechanisms in Jealousy. Paranoia and Homosexuality" (Freud. 1922. p. 223)
98
tie, aceasta fixatie ia forma geloziei. Cnd mecanismul proiectiei este utilizat ca aparare impotriva pulsiunilor homo sexuale, el se combina si cu alte mecanisme. Transformarea in contrariu (n acest caz transformarea iubirii in ura) definitiveaza ceea ce au nceput introiectia si proiectia, iar rezultatul consta n dezvoltarea delirurilor paranoide. n ambele cazuri de aparare - contra pulsiunilor heterosexuale sau homosexuale - proiectia nu se mai face la ntmplare. Modul in care Eul si alege propriile pulsiuni inconstiente este determinat de "materialul perceptiv care tradeaza pulsiunile inconstiente de acelasi fel ale partenerului. "3 Din punct de vedere teoretic, analiza procesului de "identificare cu agresorul" ne ajuta sa decelam diferitele moduri in care sunt utilizate mecanisme de aparare specifice. n practica, ne permite sa distingem n transfer accesele de angoasa de cele de agresivitate. Atunci cnd analitice, afectul asociat va cauta sa se calmeze, prin abreactie, in transfer .. za aduce n ag,e,ivitatea padffitului " inconstiente autenma, d,,' constiinta pacientului pulsiuni agresive ;dcntiftca,;j silie cu ceea ce el considera ca este o atitudine critica a analistului, ea nu va fi de loc modificata nici prin "exprimarea ei" nici prin "abreactie". Atta timp ct pulsiunile inconstiente sunt interzise, ea va creste si nu va disparea dect atunci cnd - ca in cazul baiatului care a marturisit ca se masturba ~ teama de pedeapsa si de Supraeu se va disipa. '.
""0""'
.,. 1,
Ibid., p. 224.
10 O forma de altruism
Rolul mecanismului de proiectie este acela de a rupe legatura dintre pulsiuni le amenintatoare (ce iau forma unor idei, reprezentari) si Eu. n aceasta privinta se aseamana cu rolul procesului de refulare. Alte mecanisme de aparare, cum ar fi deplasarea, inversiunea sau ntoarcerea mpotriva propriei persoane, influenteaza procesul pulsional n sine: refularea si proiectia mpiedica n' ntregime sesizarea acestuia., n refulare, ideea suparatoare este trimisa napoi n Sine, n timp ce n cazul proiectiei ea este deplasata spre lumea externa. Proiectia se mai aseamana cu refularea si prin faptul ca nu e asociata cu nici o situatie angoasanta specifica, dar poate fi cauzata n aceeasi masura de o teama fata de o amenintare reala, de angoasa provocata de Supraeu si de angoasa provocata de forta pulsiunilor. Psihanalistii englezi considera ca n primele luni de viata, nainte sa aiba loc orice fel de refulare, sugarul proiecteaza pulsiunile agresive si ca acest proces are o importanta cruciala pentru modul n care copilul si va forma imaginea despre lumea din jur si pentru felul n care si va dezvolta personalitatea. n orice caz, este firesc ca Eul copilului mic sa foloseasca mecanismul proiectiei n faza timpurie a dezvoltarii sale. Copiii folosesc proiectia pentru a evita actiunile si dorintele atunci cnd acestea devin periculoase si pentru a transfera responsabilitatea unui agent extern. Un "alt copil", un animal sau chiar obiectele fara viata servesc n egala masura Eului infantil pentru a se elibera de propriile greseli. Este firesc ca acesta sa scape, n acest fel, de pulsiunile si dorintele interzise, delegndu-Ie n ntregime altor persoane. Daca dorintele respective implica o pedeapsa din partea autoritatii, Eul foloseste drept paravan persoana asupra careia le-a proiectat, asa cum odinioara era biciuit baiatul
100
crescut mpreuna cu printul si pedepsit n locul acestuia. Daca, pe de alta parte, proiectia a fost determinata de un sentiment de vinovatie, n loc sa se critice pe sine el i acuza pe altii. n ambele cazuri, el se disociaza de reprezentantii sai si este excesiv de intolerant atunci cnd i judeca . .tvlecanismul proiectiei ne afecteaza relatiile cu ceilalti atunci cnd proiectam gelozia si atribuim altora actele noastre agresive. Dar poate avea si alt efect, facndu-ne capabili sa legam prietenii valoroase si astfel sa ne consolidam relatiile cu celalalt. Aceasta forma de proiectie mai discreta si totusi fireasca poate fi descrisa ca o "renuntare altruista" la propriile noastre pulsiuni n favoarea altor oameni.! n continuare voi da un exemplu pentru a ma face nteleasa. O tnara guvernanta povestea n analiza ca, pe cnd era copil, avea doua idei fixe: vroia sa aiba haine frumoase si multi cODii.n fantasme, , L
le sale, era aproape obsedata de mplinirea acestor doua dorinte. Dar mai avea si alte dorinte n afara de acestea: si dorea ntr-adevar sa faca si sa aiba tot ceea ce aveau si faceau tovarasii ei de joaca mai mari, vroia sa faca totul mai bine dect ei si sa tle admirata pentru inteligenta sa. Tipatul ei necontenit "Si eu!" devenise o bataie de cap pentru acestia. Dorintele ei erau staruitoare si de nepotolit. Socant pentru personalitatea ei de adult era nsa caracterul rezervat, fara preten~i si asteptarile modeste de la viata. Cnd a venit la analiza, era necasatorita si fara copii, si purta o rochie ponosita si stearsa. Nu dadea semne de invidie sau ambitie si nu ar fi intrat n competitie cu nimeni daca n-ar fi fost constrnsa sa faca asta n anumite circumstante externe. La prima vedere parea ca, asa cum se ntmpla foarte des, evoluase exact n directia opusa fata de ceea ce ar fi fost de asteptat tinind cont de atitudinea sa din cODilariesi ca dorintele fusesera refu, . 1.
J ,
late si nlocuite n constiinta cu formatiuni reactionale (discretia n "" locul dorintei de a fi admirata si modestia n locul ambitiei). Ar fi fost
'"
! "Altruistische
Abtretung. " (2;erm.) dupa expresia lui Edward Bibring.
o forma
de altruism
101
de asteptat sa se descopere ca refularea era determinata de interzicerea sexualitatii, ncepnd cu pulsiunile exhibitioniste si dorinta de a avea copii, si cuprinznd ntreaga viata pulsionala. Totusi, cnd am cunoscut-o a\Teaanumite trasaturi de comportament care nu contlrmau aceasta impresie. Dupa ce i-am examinat n detaliu istoria personala mi-a fost clar ca era putin probabil sa fi fost vorba de refulare, tinnd cont de felul n care si satisfacuse dorintele din copilarie. Respingerea propriei sexualitati nu a mpiedicat-o sa arate un interes deosebit pentru povestile de amor ale prietenelor si colegelor sale. Era o petitoare foarte entuziasta si doar ei i erau ncredintate secretele multor legaturi amoroase. Desi nu-i pasa cum se mbraca, era foarte interesata de hainele prietenelor sale. Nu avea copii, dar era devotata copiilor celorlalti, donda tiind profesia pe care si-a alesese. Acorda prea multa atentie felului n care se mbracau prietenele sale si dorea ca acestea sa tie admirate si sa aiba copii. De asemenea, n ciuda comportamentului sau retras, avea ambitii foarte mari pentru barbatii pe care i iubea, aratnd un interes exagerat pentru carierele acestora. Parea ca propria ei viata fusese golita de interese si de dorinte; pna n momentul analizei fusese o viata aproape n ntregime lipsita de evenimente. n loc sa se straduiasca sa-si urmeze propriile scopuri, si directionase ntreaga energie pentru a mpartasi experientele celor la care tinea. Traia vietile altor oameni, n loc sa ncerce propriile experiente. Analiza relatiilor infantile cu mama si cu tatal sau a aratat clar natura transformarilor interioare care avusesera loc. Renunutarea timpurie la satisfacerea pulsionala a dus la formarea unui Supraeu excesiv de sever, facndu-i imposibila satisfacerea propriilor dorinte. Dorinta de penis exprimata prin fantasmele masculine de ambitie a fost interzisa, la fel si dorinta feminina de a avea copii si de a se expune dezbracata sau n haine frumoase n fata tatalui sau si de a-i cstiga admiratia. Dar aceste pulsiuni nu au fost refulate: a gasit reprezentanti n lumea externa care sa-i serveasca drept "depozite" pentru fiecare dintre ele. Vanitatea prietenelor sale ii oferea un punct de sprijin pentru propria vanitate, iar
102
dorintele libidinale si fantasmele de ambitie erau si ele deplasate n lumea exterioara. si proiecta pulsiunile interzise asupra altora, asa cum faceau si pacientii ale caror cazuri le-am prezentat n capitolul anterior. Singura diferenta apare n felul n care sunt tratate aceste pulsiuni. Pacienta nu s-a disociat de apropiatii siii, ci s-a identificat cu ei. Simtea ca este foarte legata de acesti oameni si era interesata de dorintele lor. Supraeul care condamna o anume pulsiune atunci cnd era legata de Eul sau, devenea surprinzator de tolerant cnd era vorba de altii. si satisfacea propriile pulsiuni laudndu-i pe ceilalti si folosea n acest scop proiectia si identitlcarea 2. Atitudinea retrasa, provocata de interzicerea propriilor pulsiuni, disparea atunci cnd era vorba de satisfacerea lor dupa ce fusesera proiectate asupra altcuiva. Abdicarea de la propriile pulsiuni n favoarea celorlalti are astfel o semnificatie egoista, dar datorita eforturilor sale de a gratifica pulsiunile celorlalti, comportamentul sau nu putea fi numit altfel dect altruist. Aceasta deplasare a propriilor dorinte asupra altora era caracteristica pentru ntreaga sa viata si a putut fi surprinsa foarte clar prin analiza unor incidente minore si izolate. De exemplu, cnd avea treisprezece ani s-a ndragostit n secret de un prieten al surorii sale mai mari, care pna atunci fusese obiectul geloziei ei. Pacienta credea ca acesta o prefera uneori pe ea surorii si a sperat mereu ca pna la urma Ya da un semn ca o iubeste. Odata, asa cum se ntmplase de multe ori pna atunci, a fost "pacalita". Tnarul a sunat pe neasteptate ntr-o seara sa o invite pe sora ei la o plimbare. n timpul analizei, pacienta si-a amintit foarte clar cum, simtindu-se la nceput paralizata de dezamagire, a nceput deodata sa se agite, sa aduca tot felul de podoabe ca sa o faca "frumoasa" pe sora ei si sa o pregateasca sa iasa in oras. n timp ce facea asta, pacienta mea era foarte fericita si aproape ca uitase ca nu ea, ci sora ei iesea n oras sa se distreze. si proiecta dorinta de iubire si
2 A se compara n acest sens cu nOtiunea lui Paul I'edern (1936) despre "identificarea simpatetica" si precizarile asupra acestui subiect.
o forma
de alrruism
103
nevoia de a fi admirata asupra rivalei ei si, identificndu-se cu obiectul invidiei, se bucura de mplinirea dorintelor sale. Acelasi proces a av'Utloc si cu alta ocazie cnd a fost vorba mai degraba despre frustrare dect despre mplinirea dorintelor. i placea sa ofere copiilor de care avea grija cea mai buna mncare. La un moment dat, mama unuia dintre ei a refuzat sa renunte la un dumicat n favoarea copilului. Desi paciema era n general indiferema fata de placerile culinare, refuzul mamei a nfuriat-o. A trait frustrarea copilului ca si cum ar fi fost a ei, asa cum in celalalt caz s-a bucurat, prin inlocuire, de implinirea dorintelor surorii ei. Este evident ca ceea ce facea pentru ceilalti i dadea dreptuJ de a-si implini dorintele fara piedici. Ultima trasatura reiese si mai bine din experienta unei alte pacieme de acelasi tip. O tnara care avea o relatie de prietenie cu socrul sau, a reactionat foarte ciudat la moartea soacrei sale. Pacienta, mpreuna cu alte femei din familie, a fost nsarcinata sa se ocupe de hainele moartei. Spre deosebire de celelalte, pacienta mea nu a vrut sa ia nimic pentru ea. n loc de asta, a pus de-o parte o haina pentru a o face cadou unei verisoare care o ducea foarte rau. Sora soacrei a vrut sa scoata gulerul de blana de la haina ca sa-I pastreze pentru ea, cnd deodata, pacienta mea, care pna atunci fusese indiferenta si neinteresata, a izbucnit ntr-o criza de furie oarba. Si-a ndreptat furia generata de agresivitatea de obicei inhibata catre matusa ei si a insistat ca protejata ei (verisoara) sa primeasca ceea ce-i pregatise ea. Analiza acestui incident a demonstrat ca sentimentul de vinovatie al pacientei a mpiedicat-o sa-si nsuseasca vreunul dintre lucrurile soacrei sale. Daca ar fi luat ceva ar fi nsemnat ca si-ar fi ndeplinit dorinta de a lua locul defunctei lnga sotul acesteia. De aceea a renuntat la orice pretentie si a capitulat n favoarea verisoarei mai sarace, proiectndu-si asupra acesteia dorinta de a deveni succesoarea "soacrei" sale. Totusi, facnd asta a simtit ct de puternica este dorinta si implicit dezamagirea si a fost capabila sa insiste ca aceasta sa tie ndeplinita, ceea ce n-ar fi putut sa faca daca ar fi fost vorba despre propria persoana. Supraeul, care a
104
avut o atitudine nenduratoare fata de satisfacerea pulsionala, a consimtit totusi ca dorintele sa i se ndeplineasca atunci cnd acestea n-au mai fost asociate cu Eul pacientei. Cnd era vorba de mplinirea dorintelor altora, agresivitatea de obicei inhibata devenea dintr-o data egosintonica. Daca vrem sa surprindem aceasta combinatie a proiectiei cu identificarea ca modalitati de aparare vom gasi multe alte cazuri similare cu cele pe care le-am citat n viata de zi cu zi. De exemplu, o tnara care avea mustrari de constiinta ca nu se marita, a facut tot posibilul ca sora ei sa se logodeasca. O pacienta care suferea de inhibitia obsesionala de a nu cumpara nimic pentru ea, cheltuia sume enorme pe cadouri pentru ceilalti. O alta pacienta, pe care angoasa o mpiedica sa-si duca la bun sfrsit planurile de calatorie, era foarte insistenta cu prietenii ei ncercnd sa-i convinga sa plece n calatorii. n toate aceste cazuri, identificarea pacientelor cu sora, cu prietenii sau cu cei care primeau cadouri este tradata de o legatura puternica si calda cu acestia care nsa dura atta timp ct dorintele erau ndeplinite prin substitutie. Glumele despre fetele batrne care si ajuta prietenele sa-si gaseasca partenerul potrivit si despre "spectatoarele care si vra nasul unde nu le fierbe oala si pentru care totul este posibil" 3, ramn valabile. Renuntarea la propriile dorinte n favoarea altor persoane si ncercarea de a se asigura de ndeplinirea acestora, desi prin substitutie, sunt ntr-adevar comparabile cu interesul si placerea cu care cineva se uita la masa plina la care el nu are un loc rezervat. Acest proces defensiv serveste doua scopuri. Pe de-o parte, permite subiectului sa fie interesat prieteneste de satisfacerea pulsionala a altora si, astfel, indirect si n ciuda interdictiilor dictate de Supraeu, sa-si satisfaca propriile dorinte. Pe de alta parte, elibereaza activitatea si agresivitatea inhibate, create de timpuriu, pentru a asigura satisfacerea pulsiunilor n relatia lor primara cu sine nsusi. Pacienta, care n-ar ridi3 n original, "Kiebitze, denen kein Spiel ;m hoch ist." (proverb german, n.t.)
o forma
de altruism
105
ca un deget pentru a-si satisface propriile pulsiuni orale poate fi indignata la refuzul mamei de a-i face toate poftele copilului, adica atunci cnd renuntarea la pulsiunile orale este impusa altuia. Nora careia i-a fost interzis sa-si ceara drepturile de la sotia moarta a sim~t ca este permis sa apere dreptul simbolic al altuia cu toata forta agresivitatii sale. O angajata care n-ar fi ndraznit niciodata sa ceara o marire de salariu pentru ea nsasi s-ar duce la directoare sa ceara drepturile vreuneia dintre colegele sale. Analiza unor astfel de situatii arata ca acest proces defensiv si are originea n cont1ictul infantil cu autoritatea parentala legat de satisfacerea anumitor pulsiuni. Pulsiunile agresive mpotriva mamei, interzise atta timp ct este vorba de satisfacerea dorintelor subiectului, sunt eliberate atunci cnd dorintele apartin aparent altcuiva. Cel mai obisnuit reprezentant al acestui tip de persoana este binefacatorul public, care, cu multa agresivitate si energie, cere bani de la unii pentru a-i oferi altora. Situatia extrema poate fi cea a asasinului, care, n numele celor asupriti, l omoara pe asupritor. Obiectul asupra caruia este ndreptata agresivitatea eliberata este invariabil reprezentantul autoritatii care a impus renuntarea la satisfacerea pulsiunii n copilarie. Alegerea obiectelor n favoarea carora abdica pulsiunile este determinata de diferiti factori. Se ntmpla ca perceperea unei pulsiuni interzise la alta persoana sa tie suficienta pentru a sugera Eului ca exista posibilitatea unei proiectii. n cazul pacientei care a asistat la mpartirea bunurilor soacrei sale, faptul ca relatia cu obiectul de substitutie nu era foarte strnsa reprezenta o garantie a nevinovatiei dorintei care, atunci cnd era ncercata de pacienta nsasi, devenea un reprezentant al pulsiunilor sale incestuoase. n cele mai multe cazuri, substitutul a fost odata obiect al invidiei. Guvernanta altruista din primul exemplu si-a deplasat fantasmele de ambitie asupra prietenilor si pulsiunile libidinale asupra prietenelor. Sentimentele fata de prieteni au fost ca o continuare a afectiunii pentru tata si pentru fratele mai mare, amndoi fiind obiecte ale invidiei de penis, n timp ce prietenele au devenit reprezen-
106
tanti ai surorii pe care a invidiat-o ntr-o perioada trzie a copilariei pentru frumusetea ei. Pacienta credea ca daca e fata nu are voie sa fie ambitioasa si ca, pe deasupra, nu e destul de frumoasa pentru a atrage barbatii. Fiind dezamagita de propria persoana, si-a deplasat dorintele asupra unor obiecte care pareau a ti mai capabile sa le duca la indeplinire. Prietenii sai barbati erau delegati sa reuseasca n locul ei n viata profesionala, ceea ce ea n-ar ti reusit niciodata, iar fetele care aratau mai bine dect ea aveau sa faca la fel n sfera vietii amoroase. Aceasta abdicare altruista era o metoda de a-si depasi sentimentul de umilire narcisica. Aceasta deplasare a dorintelor pulsionale asupra unor obiecte mai bine pregatite sa le mplineasca determina adesea relatia unei fete cu barbatul pe care-l alege sa o reprezinte, n detrimentul oricarei relatii de obiect adevarate. Pornind de la acest atasament de tip "altruist", ea asteapta ca el sa-i duca la bun sfrsit proiectele, pe care crede ca, femeie fiind, nu le poate ndeplini: de exemplu, doreste ca el sa studieze, sa mbratiseze o anume profesie sau sa devina celebru si bogat n locul ei. n astfel de cazuri, egoismul si altruismul se pot amesteca n proportii foarte variate. Se stie ca parintii impun copiilor proiectele lor de viata, ntr-o maniera n acelasi timp egoista si altruista. Este ca si cum ar spera ca, prin copilul lor, pe care-l privesc ca fiind mai bine calificat pentru acel scop dect ei nsisi, sa obtina de la viata mplinirea ambitiilor pe care ei le-au ratat. Poate chiar ca si relatia pur altruista a unei mame cu fiul sau sa fie determinata de deplasarea propriilor dorinte asupra unui obiect al carui sex l face mai "calificat" sa le ndeplineasca. Succesul unui barbat n viata compenseaza, ntr-adevar, n mare masura, ambitiile la care femeile din familia sa au renuntat. , , Cel mai frumos si detaliat studiu asupra renuntarii de tip altruist se gaseste n piesa lui Edmond Rostand, Cyrano de Bergerac. Eroul acestei opere este un personaj istoric, un nobil francez din secolul XVII, poet si ofiter al Garzilor, celebru pentru inteligenta si curajul sau, avnd nsa un handicap n relatia cu femeile din cauza unui nas deose-
o forma
de altruism
107
bit de urt. El se ndragosteste de frumoasa lui verisoara Roxane, dar, fiind constient de urtenia lui, renunta imediat la orice speranta de a o cuceri. n loc sa-si foloseasca formidabil ele calitati de spadasin pentru a-si tine rivalii la distanta, renunta la speranta de a-.icstiga dragostea n favoarea unui barbat mai aratos dect el. Dupa ce decide sa renunte, si foloseste puterea, curajul si mintea ascutita pentru a-l ajuta pe un alt ndragostit de Roxane, mai norocos, si face tot ce poate pentru a-si mplini dorinta. Punctul culminant al piesei este scena din noaptea pe care cei doi barbati o petrec sub balconul femeii iubite. Cyrano i sopteste rivalului sau cuvintele menite sa o cucereasca. Apoi, ascuns n ntuneric, ia locul celuilalt si vorbeste n numele acestuia, uitnd ca nu el este cel ce face curte si doar n ultimul moment revine la atitudinea sa de renuntare, atunci cnd Roxane recunoaste costumul lui Christian, iubitul cel aratos, si l cheama la ea sa o mbratiseze. Cyrano devine din ce n ce mai devotat rivalului sau. ntr-o batalie ncearca sa salveze viata lui Christian mai degraba dect pe a sa. Cnd acest obiect substitutiv moare, Cyrano considera ca nu i este permis sa o curteze pe Roxane. Faptul ca poetul vrea sa sugereze prin "altruismul" lui Cyrano ceva mai mult dect o stranie poveste de dragoste reiese din legatura pe care acesta o face ntre viata amoroasa a lui Cyrano si soarta sa ca poet. Asa cum Christian o curteaza pe Roxane cu ajutorul poeziilor si scrisorilor lui Cyrano, scriitori ca TvIoliere,Corneille si Swift mprumuta scene din lucrarile sale necunoscute sporindu-si astfel faima. n piesa, Cyrano si accepta soarta. Este dispus n egala masura sa-i mprumute vorbele sale lui Christian, care e mai aratos, ca si lui Moliere, care e mai genial. Defectul sau fizic, care, n opinia sa, provoaca mila, l face sa creada ca cei ce sunt preferati n locul sau sunt mai bine pregatiti dect el pentru a-i mplini fantasmele. n concluzie, putem studia pentru moment notiunea de renuntare altruista dintr-un alt unghi, si anume, n relatia sa cu teama de moarte. Cei ce si-au proiectat intens pulsiunile asupra altor oameni nu cunosc deloc aceasta teama. n situatiile de pericol, Eul nu este ngrijorat pen-
108
Eul
si
tru propria sa viata. In schimb, este deosebit de ngrijorat si temator n ceea ce priveste viata obiectelor iubirii sale. S-a observat ca aceste obiecte, a caror siguranta este vitala pentru el, sunt de fapt tigurile substitutive asupra carora si-a deplasat pulsiunile. De exemplu, tnara guvernanta despre care am mai vorbit suferea de o angoasa excesiva atunci cnd era vorba de siguranta prietenelor sale n perioada n care erau gravide sau cnd nasteau. La fel n piesa lui Rostand, Cyrano pune viata lui Christian mai presus dect pe a sa. A.r fi o greseala sa presupunem ca este vorba despre o rivalitate suprimata, care iese la suprafata prin dorinta de moarte si este apoi respinsa. Analiza arata ca att angoasa, ct si absenta angoasei sunt datorate mai degraba sentimentului subiectului ca viata sa merita sa fie salvata si traita doar n masu, , ra n care exista posibilitatea satisfacerii pulsionale. Cnd pulsiunile proprii au fost abandonate n favoarea altor persoane, vietile acestora devin mai pretioase. Moartea obiectului substitutiv nseamna - asa cum a nsemnat moartea lui Christian pentru Cyrano - disparitia oricarei sanse de mplinire. Tnara guvernanta a descoperit doar dupa analiza, cnd s-a ntmplat sa se mbolnaveasca, ca gndul mortii era foarte dureros pentru ea. Spre surpriza ei, a descoperit ca si dorea cu ardoare sa traiasca ndeajuns de mult ca sa-si mobileze casa cea noua si sa ia un examen pentru a promova n profesie. Aranjarea casei si stabilizarea carierei semniticau, desi ntr-o forma sublimata, mplinirea dorintelor pulsionale, pe care analiza i-a permis sa le reintegreze n propria sa viata.4
4 Exista o asemanare t1agranta ntre renuntarea altruista si conditiile care determina homosexualitatea masculina. Homosexualul renunta la dragostea materna in favoarea unui frate mai mic pe care odata l-a invidiat. Este adevarat ca el incepe sa-si satisfaca singur aceasta nevoie adoptncl o atitudine materna, cu alte cuvinte, bucurndu-se att de latura pasiva ct si de cea activa din relatia mama-fiu. E greu de spus in ce masura contribuie acest proces la diferitele forme de renuntare altruista pe care le-am descris. Trebuie ca, att Cyrano ct si tnara guvernanta altruista, si procurau placerea prin
forma de altruism
109
acest mecanism chiar nainte de a se bucura de succesul persoanelor substitutive. Entu;,iasmul cu care daruiau si ajutau arata ca renuntarea repre;,inta ea nsasi o satisfacere pulsionala. Ca si n procesul identificam cu agresorul, pasivitate a este transformata n acti\'itate, rana narcisica este compensata de sentimentul puterii asociat rolului de binefacator, n timp ce frustrarea, ca experienta pasiva, este compensata prin preocuparea activa pentru fericirea celorlalti. Ramne o ntrebare deschisa, si anume, daca exista ntr-adevar relatii altruiste autentice intre oameni, n care satisfacerea pulsionala sa nu joace nici un rol, nici chiar n forma deplasata sau sublimata. n orice caz este sigur ca proiectia si identificarea nu sunt singurele mijloace pentru achizitia unei atitudini care are toate aparentele altruismului; de pilda, o cale usoara spre acelasi tel este prin intermediul diferitelor forme de masochism.
Partea a IV-a
APARARI MOBll.JZATE DE TEAMA FATA DE FORTA PULSIUNILOR
llustrate prin fenomene ce apar la pubertate
11
Eul si Sinele la pubertate
Dintre toate vrstele omului n care procesele pulsionale ocupa un rol foarte important, pubertatea a atras ntotdeauna atentia celor mai multe cercetari n domeniu. Fenomenele fizice care semnaleaza debutul maturizarii sexuale fac, deja, de mult, obiectul studiilor de psihologie. n lucrarile nepsihanalitice se pot gasi numeroase descrieri socante ale schimbarilor caracteriale si ale dezechilibrelor psihologice care au loc n aceasta perioada de viata, dar mai ales descrieri ale contradictiilor ireconciliabile si de nenteles ce apar n viata psihica. Adolescentii sunt foarte centrati pe sine, se considera a fi centrul universului si considera ca este foarte firesc ca atentia celorlalti sa le fie exclusiv rezervata, si totusi, putin mai trziu in viata, vor deveni capabili de mult sacrificiu de sine si devotament. Se implica n cele mai pasionale povesti de dragoste, doar pentru a le sfrsi la fel de brusc cum le-au nceput. Pe de-o parte, se implica cu mult entuziasm n viata sociala, iar pe de alta parte, au o nevoie nestapnita de singuratate. Oscileaza ntre supunerea oarba n fata unor conducatori pe care si-i aleg cu grija si razvratirea plina de dispret n fata oricarei autoritati impuse. Sunt egoisti si interesati de valorile materiale dar, n acelasi timp, si ghideaza viata dupa idealuri marete. Sunt asceti, dar devin brusc extrem de indulgenti cnd este vorba despre satisfacerea pulsiunilor primare. Uneori comportamentul fata de ceilalti este dur si lipsit de respect, desi, cnd e vorba de propria persoana, devin foarte irascibili. Starile lor oscileaza ntre un optimism extrem si cel mai ntunecat pesimism. Uneori lucreaza cu entuziasm neobosit, iar alteori sunt lenesi si apatici. Psihologia ncearca sa explice aceste fenomene folosind doua abordari foarte diferite. Conform primei teorii, aceasta revolutie care are
114
Eul
si
loc n viata psihica se datoreaza probabil schimbarilor de ordin chimic, adica este consecinta directa a intrarii in actiune a glandelor sexuale. Ceea ce inseamna ca este vorba doar de o acompaniere psihica a schimbarilor fiziologice. Celelalte teorii resping ideea oricarei legaturi de acest gen ntre fizic si psihic. Conform acestora din urma, miscarile care au loc n sfera psihicului sunt doar semne ca indi\'idul a ajuns la maturitatea psihica, asa cum, in acelasi timp, schimbarile fizice se constituie ca semne de maturitate fizica. S-a remarcat faptul ca, chiar daca procesele psihice si cele fIzice se desfasoara simultan, nu inseamna ca ele se conditioneaza reciproc. Totusi, cea de-a doua teorie pretinde ca dezvoltarea psihica este in ntregime independenta de procesele hormonale si pulsionale.Exista un singur punct comun pentru aceste doua curente psihologice: amndoua sunt de acord ca nu numai procesele fizice, dar si cele psihice care au loc la pubertate sunt foarte importante pentru dezvoltarea individului si ca acum are loc debutul vietii sexuale, dezvoltarea capacitatii de a iubi si a personalitatii ca intreg. Spte deosebire de psihologia academica, psihanaliza nu prea s-a preocupat pna acum de problemele psihologice ale pubertatii, desi de multe ori a folosit contradictiile ce apar in viata psihica ca pe un punct de pornire al cercetarilor. Daca excludem cteva lucrari in care s-au pus bazele unor studii asupra pubertatii (Freud, 1905; Jones, 1922; Bemfeld, 1923), putem spune ca psihanalistii au neglijat aceasta perioada a vietii si si-au ndreptat atentia asupra altor stadii de dezvoltare. Motivul este evident. Psihanaliza nu mpartaseste ideea ca viata sexuala a omului ncepe la pubertate. Conform teoriei noastre, viata sexuala are doua puncte de pornire. Ea ncepe n primul an de viata. Primele etape foarte importante in dezvoltare au loc n perioada sexualitatii infantile timpurii si nu la pubertate, trecndu-se apoi prin fazele pregenitale ale organizarii sexuale cnd sunt activate diferitele componente pulsionale si cnd se determina normalitatea sau anormalitatea individului si capacitatea sau incapacitatea lui de a iubi. Prin studierea aces-
115
tui stadiu timpuriu de dezvoltare ne asteptam sa gasim raspunsul referitor la originea si dezvoltarea sexualitatii, raspuns pe care psihologia academica l cauta printre cercetarile asupra perioadei pubertatii. Pubertatea este ntr-adevar una din etapele importante ale dezvoltarii. Este prima "recapitulare" a perioadei sexualitatii infantile; mai trziu, la climacterium, va avea loc o alta. Fiecare dintre etapele dezvoltarii sexualitatii este o reluare, o resuscitare a celei anterioare. Mai mult dect att, fara ndoiala ca fiecare dintre ele contribuie cu ceva specific la viata sexuala a omului. Tinnd cont de faptul ca maturitatea sexuala de ordin fizic este atinsa la pubertate, genitalitatea ocupa primul loc n aceasta perioada, iar organele genitale iau locul componentelor pulsionale pregenitale. La climacterium, cnd intenTine declinul functiilor sexuale de ordin tizic, pulsiunile genitale izbucnesc pentru ultima oara, iar pulsiunile pregenitale si reiau locul. Pna acum, scrierile psihanalitice s-au preocupat mai ales de similaritatiJe acestor trei etape de sexualitate turbulenta ale vietii umane. Ele se aseamana mai mult din punct de vedere al relatiilor cantitative dintre forta Eului si cea a pulsiunilor. n fiecare caz - n perioada sexualitatii infantile, la pubertate si la climacteriumun Sine relativ puternic se confrunta cu un Eu relativ slab. Astfel, putem spune ca n aceste faze Sinele este viguros, iar Eul este fragiL n afara de aceasta, exista si o similitudine calitativa, care se refera la una dintre cele doua componente ale relatiei Eu-Sine n aceste perioade de viata. Sinele unui individ ramne aproape neschimbat de-a lungul vietii. Este adevarat ca pulsiunile sunt capabile sa se transforme atunci cnd se lovesc de Eu si de solicitarile venite din lumea externa. Dar n interiorul Sinelui schimbarile sunt putine sau lipsesc cu desavrsire, n afara de trecerea de la pulsiunile pregenitale la cele genitale. Dorintele sexuale sunt ntotdeauna pregatite, sub actiunea fortifianta a libidoului, sa evite refularea, iar investirea libidinala a obiectelor si fantasmele asociate cu aceste dorinte se transforma doar foarte putin n copilarie, la pubertate, n viata adulta si la climacterium. Se poate observa ca asemanarile
116
calitative dintre cele trei perioade ale \Tietiiin care libidoul devine mai pronuntat, se datoreaza relativei stabilitati a Sinelui. Odinioara psihanalistii nu acordau prea multa atentie diferentelor dintre aceste perioade. Aceste diferente se evidentiaza porrund de la al doilea factor al relatiei dintre Sine si Eu, si anume din capacitatea Eului uman de a se transforma. Stabilitatea Sinelui este complementara instabilitatii Eului. Sa luam ca exemplu Eul din copilaria timpurie si Eul de la pubertate. n cele doua etape el este diferit prin extindere, continut, prin cunostinte si aptitudini, n relatiile si angoasele sale subordonate. n consecinta, n conflictele sale cu pulsiunile, el se foloseste de diferite mecanisme de aparare n diferite perioade. Probabil ca o examinare mai detaliata a acestor diferente dintre copilaria timpurie si pubertate va deslusi procesul formarii Eului, asa cum viata pulsionala a fost nteleasa prin studierea asemanarlor dintre aceste perioade. Ca si n investigarea proceselor pulsionale, si n studierea Eului dezvoltarea mai trzie poate fi nteleasa prin intermediul celei timpurii. Trebuie sa surprindem situatia Eului n copilaria mica, nainte de a putea explica tulburarile la care este supus acesta n timpul pubertatii. La copiii mici, conflictul dintre Eu si Sine apare n anumite conditii. Nevoia de satisfacere pulsionala, determinata de dorintele specifice stadiilor oral, anal si falic este de nestapnit, iar afectele si fantasmele asociate complexului Oedip si complexului de castrare sunt foarte intense; Eul care se confrunta cu acestea este doar n proces de formare si este deci nca slab si nedezvoltat. Totusi, copilul mic nu este o fiinta dominata de pulsiuni, dar, n mprejurari obisnuite, nu este nici constient de presiunea angoasei provocate de pulsiuni. Eul sau slab are un aliat puternic mpotriva satisfacerii pulsionale n lumea din afara, n influentele educationale venite de la cei din jur. Situatia n care Eul trebuie sa-si aplice forta punitiva asupra pulsiunilor care sunt mult mai puternice nu apare si deci daca ar fi lasat de unul singur, inevitabil ar ceda. Rareori i lasam pe copii sa devina constienti de propriile lor dorinte sau sa nteleaga ct sunt de puternici sau de slabi n relatia cu
Eul
si
Sinele la pubertate
117
propriile pulsiuni. Atitudinea copilului fata de Eu este pur si simplu dictata de promisiunile si amenintarile celor din jur, adica de speranta ca va fi iubit si de asteptarea pedepsei. n decursul ctorva ani, sub o astfel de influenta externa, copiii mici acumuleaza o mare capacitate de a-si controla viata pulsionala, dar nu se stie ct din aceasta acumulare poate fi atribuita Eului si ct presiunii directe a fortelor externe. Daca n aceasta situatie Eul copilului trece de partea influentelor venite din exterior, se va spune despre copilul respectiv ca este "cuminte". Daca se aliaza cu Sinele si se mpotriveste restrictiei de a-si satisface pulsiunile, nseamna ca nu e cuminte. Pedagogia este stiinta care studiaza n detaliu aceasta oscilare a Eului infantil ntre Sine si lumea externa. Ea ncearca sa gaseasca modalitati prin care fortele educationale si Eul sa se alieze n lupta comuna pentru dominarea cu succes a pulsiunilor. nsa la copiii mici apare si un conflict intrapsihic care scapa de sub controlul educatiei. Lumea externa se va constitui de timpuriu ntr-o reprezentare n psihicul copilului, reprezentare ce va lua forma temerii fata de o amenintare reala. Aparitia unei astfel de angoase nu sta la baza constituirii unei instante superioare n cadrul Eului - constiinta sau Supraeul -, ci este un precursor al acestuia. Teama de o amenintare reala, provenita din exterior, este un soi de anticipare a suferintei provocate de pedepsele venite de la agentii externi, un fel "obsesie" ce guverneaza comportamentul Eului, netinnd seama daca pedeapsa asteptata apare sau nu. Pe de-o parte, aceasta angoasa este acuta n raport cu comportamentele amenintatoare ale persoanelor cu care copilul intra n contact. Pe de alta parte, angoasa este revigorata de ntoarcerea proceselor pulsionale mpotriva propriei persoane, este de multe ori combinata cu angoasa ce-si are originea n fantasma si nu tine seama de schimbarile obiective, astfel nct legatura ei cu realitatea iese ntotdeauna n pierdere. Este evident ca n mintile copiilor mici conflictul dintre exigentele pulsionale si teama acuta de o amenintare reala si simptomele nevrozei infantile sunt de fapt ncercari de a rezolva
118
acest conflict. Studierea si descrierea acestor conflicte interioare reprezinta subiecte foarte dezbatute de catre oamenii de stiinta: unii consi, , dera ca aceste studii se afla la periferia pedagogiei, n timp ce noi suntem siguri ca ele stau la baza teoriei asupra neYrozelor. Exista o alta trasatura caracteristica a situatiei in care se afla Eul , copiilor mici, care nu se mai reia, mai trziu, in viata. n toate apararile de mai trziu ambii combatanti sunt deja prezenti: o pulsiune se confrunta cu un Eu mai mult sau mai putin rigid, cu care este nevoit sa ajunga la o invoiala. Dar, la copiii mici, Eul este chiar produsul conflictului, iar acea parte a Eului, care de-a lungul vietii va avea sarcina de a controla pulsiunile, apare doar in aceasta perioada timpurie, sub influenta combinata a tensiunilor provocate de nevoile pulsionale ale Sinelui si de teama de o amenintare reala prO\TIljta din exterior. Se poate spune ca Eul este "redimensionat"l, adica adaptat pentru a putea mentine echilibrul intre cele doua forte: presiunea pulsiunilor si presiunea provocata de nesatisfacerea lor. Putem spune ca prima perioada a copilariei a luat sfrsit atunci cnd aceasta etapa a formarii Eului a atins un anumit stadiu. Eul a ocupat deja pozitia pe care intentioneaza sa se situeze in lupta cu Sinele. stie ce pulsiuni trebuie sa-si satisfaca si la cte dintre ele este nevoit sa renunte pentru a insista in rezolvarea diferitelor conflicte. S-a acomodat intr-o anumita masura cu amnarea implinirii dorintelor. Metodele de aparare pe care le prefera poarta pecetea temerii de o amenintare reala, din exterior. Putem spune ca se stabileste un modus FiFcndi ntre Eu si Sine, la care vor adera de acum inainte ambele instante psihice. n ctiva ani situatia se schimba. Se instaleaza perioada de latenta, cu , , , un declin al fortei pulsionale, conditionat fiziologic, si se incheie un armistitiu in razboiul defensiv pe care-] duce Eul. Acum i face placere sa se dedice altor sarcini, acumuleaza continuturi noi, cunostinte si abi1 Metodele educative moderne ar putea fi descrise ca incercari de a aduce lumea exterioara la "dimensiunea" copilului.
119
litati. In acelasi timp, devine mai puternic in relatia cu lumea exterioara; este mai putin neajutorat si supus si nu mai vede lumea att de omnipotenta ca pna acum. Atitudinea sa fata de obiectele exterioare se schimba treptat, pe masura ce depaseste situatia oedipiana. nceteaza dependenta completa fata de parinti, iar identificarea ia locul obiectului iubirii. Se interiorizeaza din ce n ce mai mult principiile impuse de parinti si educatori - dorintele, cerintele si idealurile acestora. Reprezentarea lumii exterioare ncepe sa ia si alte forme dect cea a temerii de o amenintare reala. n interiorul Eului se formeaza o instanta per, , manenta ce cuprinde exigentele venite din exterior, si care poarta numele de Supraeu. Simultan acestei dezvoltari are loc o schimbare n angoasa infantila. Teama de lumea exterioara nu mai este att de extinsa si lasa loc, treptat, temerii fata de noii reprezentanti ai vechilor forte ~ angoasei Supraeului, angoasei provocate de constiinta si sentimentului de vinovatie. Aceasta nseamna ca Eul din perioada de latenta a dobndit un nou aliat n lupta pentru stapnirea proceselor pulsionale. n perioada de latenta, angoasa provocata de constiinta determina apararea mpotriva pulsiunilor, asa cum era provocata de teama de o amenintare reala in copilaria timpurie. Ca si atunci, este difcil de spus ct din controlul asupra pulsiunilor obtinut in perioada de latenta se datoreaza Eului si ct revine influentei puternice a Supraeului. Totusi, momentul de ragaz oferit de perioada de latenta nu dureaza mult. Nici nu se sfrseste bine lupta dintre cei doi antagonisti, Eul si Sinele, prin acest armistitiu temporar, si termenii acordului sunt schimbati radical de reintarirea unuia dintre combatanti. Procesul fiziologic care marcheaza atingerea maturitatii sexuale este nsotit de o stimulare a proceselor pulsionale, care se exprima in sfera psihica printr-un influx allibidoului. Relatia stabilita ntre fortele Eului si cele ale Sinelui este distrusa, echilibrul psihic obtinut cu dificultate se clatina, iar rezultatul este ca conflictele interioare dintre cele doua instante izbucnesc , din nou n forta. , La nceput nu se ntmpla prea multe n sfera Sinelui. Intervalul din-
120
tre perioada de latenta si pubertate - asa-numita perioada prepuberaIa - pregateste maturizarea sexuala fizica. Deocamdata, nu a avut loc nici o schimbare calitativa n viata pulsionala, dar cantitatea de energie a crescut. Aceasta crestere nu se limiteaza la viata sexuala. Sinele dispune de o mai mare cantitate de libido care investeste fara discriminari toate pulsiunile Sinelui care-i ies n cale. Pulsiunile agresive se intensifica pna n punctul n care nu mai pot fi stapni te, foamea devine voracitate, iar rautatea din perioada de latenta se transforma n comportamentul antisocial al adolescentului. Interesele orale si anale de mult uitate ies din nou la suprafata. Deprinderile de igiena, acumulate n mod laborios n perioada de latenta, lasa locul placerii de a trai n mizerie si dezordine si, n locul modestiei si al compasiunii, apar tendintele exhibitioniste, brutalitatea si cruzimea fata de animale. Formatiunile reactionale care pareau a avea un loc stabil n structura Eului ameninta sa se destrame. n acelasi timp, vechile tendinte disparute apar din nou n constiinta. Dorintele oedipiene se mplinesc n forma fantasmelor si reveriilor, n care apar cu foarte putine distorsionari; angoasa de castrare la baieti si invidia de penis la fete redevin centrul interesului. Apar foarte putine elemente noi n fortele invadatoare. Atacul acestora aduce din nou la suprafata continuturile familiare sexualitatii infantile timpurii. Totusi sexualitatea infantila astfel resuscitata nu mai ntlneste conditionarile de atunci. Eul din copilaria timpurie era nedezvoltat si neformat, impresionabil si maleabil sub influenta Sinelui; dimpotriva, n perioada prepuberala el este rigid si temeinic consolidat. stie deja ce are de facut. Eul infantil era capabil sa se revolte brusc mpotriva lumii exterioare si sa se alieze cu Sinele pentru a obtine satisfacerea pulsionala, dar, daca Eul adolescentului face asta, intra n conflict cu Supraeul. Relatia sa ferma cu Sinele, pe de o parte, si cu Supraeul, pe de alta - ceea ce cu totii numim caracter - face Eul inflexibil. El nu stie dect un lucru: sa-si pastreze caracteristicile dobndite n timpul perioadei de latenta, sa restabileasca vechile relatii dintre propriile for-
Eul
si
Sinele la pubertate
121
te si cele ale Sinelui si sa-si satisfaca ct mai repede nevoile pulsionale cu eforturi sporite de a se apara. n lupta pentru a-si pastra existenta nealterata, Eul este motivat n aceeasi masura de teama de o amenintare reala si de angoasa provocata de constiinta si se foloseste fara discriminare de toate metodele de aparare la care a recurs n copilaria timpurie si n timpul perioadei de latenta. Refuleaza, deplaseaza, neaga si inverseaza pulsiunile, ndreptndu-Ie mpotriva sa; produce fobii si simptome isterice si leaga angoasa de comportamente si idei de tip obsesional. Daca privim cu atentie aceasta lupta pentru suprematie dintre Eu si Sine, vom vedea ca toate aceste fenomene ngrijoratoare care au loc n perioada prepuberala corespund diferitelor etape ale conflictului. Activitatea fantasmatica intensa, revenirea la satisfacerea sexuala pregenitala (adica perversa), comportamentele agresive sau criminale, desemneaza victoria partiala a Sinelui, n timp ce aparitia diferitelor forme de angoasa, dezvoltarea comportamentelor de tip ascetic, accentuarea simptomelor nevrotice si inhibitiile, denota o aparare mai viguroasa, adica succesul partial al Eului. O data cu atingerea maturitatii sexuale corp orale, mai precis la debutul pubertatii, apare o alta schimbare, de data asta de tip calitativ. Pna acum, intensificarea investirii libidinale era nediferentiata; acum are loc o schimbare (cel putin n cazul baietilor), pulsiunile genitale devenind mai puternic investite. n sfera fizica, asta nseamna ca investirea libidinala este retrasa de la pulsiunile pregenitale si focalizata asupra sentimentelor, scopurilor si ideilor genitale despre obiecte. Genitalitatea capata astfel o importanta psihica mai mare, n timp ce tendintele pregenitale sunt retrimise din nou n spatele scenei. Primul efect este o aparenta mbunatatire a situatiei. Cei responsabili de educatia adolescentului, care fusesera ngrijorati si descumpaniti de caracteristicile pregenitale ale vietii sale instinctuale din timpul perioadei prepuberale, observa acum cu usurare ca grosolania, agresivitatea si comportamentul pervers au disparut ca un vis urt. Masculinitatea genitala ce urmeaza este ntmpinata cu mai multa indulgenta, chiar si atunci cnd depa-
122
sestelimitele conventiilor sociale. Totusi, aceasta vindecare psihologica spontana a pregenitalitatii, ca rezultat al dezvoltarii firesti ce are loc la pubertate, este extrem de nselatoare. Exista o compensare benefica, dar doar n cazurile caracterizate pna acum drept fixatii pregenitale stabile. De exemplu, un baiat a carui atitudine fusese pasiva si feminina, va adopta brusc o pozitie masculin-activa atunci cnd investirea libidinala este transferata organelor genitale. nsa asta nu nseamna ca angoasa de castrare si conflictele care au dat nastere atitudinii sale feminine au fost rezolvate sau abolite. Ele sunt doar calmate de intensificarea temporara a investirii genitale. Cnd presiunea pulsionala, care este foarte ridicata la pubertate, se stabileste la un nivel normal n viata adulta, angoasa si conflictele si vor face probabil din nou aparitia neschimbate si vor fi ntmpinate din nou de masculinitatea sa. Acelasi lucru este valabil si pentru fixatiile la stadiul oral si anal, care pentru moment devin mai putin importante n timpul ascensiunii libidoului la pubertate. Totusi, ramn la fel de importante ca ntotdeauna, iar vechea atractie patogena catre aceste formatiuni pregenitale va fi la fel de importanta mai trziu. De asemenea, nu poate fi vorba de un efect compensator la pubertate, atta timp ct n copilaria timpurie si n perioada prepuberala au predominat mai mult interesele falice dect cele anale sau orale (de exemplu la baietii cu tendinte de exhibitionism ", falic). n asemenea cazuri, intensificarea libidoului genital nu numai ca nu usureaza problemele, ci chiar le potenteaza. Nu are loc nici o vindecare spontana n perversiunea infantila: dimpotriva, apare o accentuare ngrijoratoare a morbiditatii. Tendintele falice se intensifica pna n punctul n care masculinitatea genitala a pacientului devine anormal de exagerata si nu mai poate fi controlata. Aceasta estimare a normalitatii sau a anormalitatii anumitor scopuri pulsionale depinde totusi de anumite valori ale vietii adulte si are foarte putin sau deloc de a face cu Eul adolescentului. Conflictul defensiv intern continua si nu se acorda prea multa atentie acestor valori. n adolescenta, atitudinea Eului fata de Sine este determinata n primul
.
123
rnd de aspectele cantitative, si nu de celecalitative. Scopul principal nu este acela de a satisface sau a frustra anumite nevoi pulsionale, ci se pune accent pe natura structurii psihice din copilarie si din perioada de latenta. Exista doua cai extreme de finalizare posibila a conflictului. n prima varianta, Sinele, care a devenit puternic, depaseste Eul, caz n care nu va mai ramne nici o urma din caracterul anterior al individului, iar intrarea n viata adulta va fi marcata de o revolutie exprimata prin satisfacerea neinhibata a pulsiunilor. Un alt final posibil este acela n care Eul iese victorios, caz n care caracterul individului din perioada de latenta va fi declarat ca. bun. n acest caz, pulsiunile Sinelui se limiteaza la granitele impuse vietii pulsionale a copilului. Intensificarea libidoului nu mai este de nici un folos si se va pune accentul pe contrainvestire, pe mecanismele de aparare si pe simptome pentru a tine libidoul sub control. n afara de mutilarea vietii pulsionale, Eul victorios devine rigid, fiind o sursa continua de suferinta pentru individ. Instantele Eului care au rezistat atacului pubertatii fara a se clatina ramn de-a lungul vietii inflexibile, de neatacat si incapabile de a se adapta la realitatea n schimbare. Am putea spune ca problema conflictului dintre aceste extreme sau rezolvarea sa fericita prin ncheierea unui nou acord ntre instantele psihice, iar mai trziu diferitele faze prin care trece, sunt determinate de un factor cantitativ, si anume de variatiile ce au loc n intensitatea pulsiunilor. Aceasta explicatie simpla este contrazisa de observatia analitica a proceselor ce au loc la pubertate. Desigur, nu este cazul atunci cnd pulsiunile devin mai puternice din ratiuni fizice, individul aflndu-se sub controlul lor, sau, pe de alta parte, atunci cnd, la reducerea intensitatii pulsiunilor, fenomenele psihice n care Supraeul si Eul joaca un rol mai important dect Sinele devin mai proeminente. stim din studiul simptomelor nevrotice si al starilor premenstruale ca atunci cnd nevoile pulsionale devin mai intense, Eul este nevoit sa si dubleze activitatea defensiva. Pe de alta parte, cnd exigentele pulsionale sunt mai putin presante, pericolul ce li se asociaza diminueaza, si n
124
acelasi timp se reduce si intensitatea temerii de o amenintare reala, a angoasei provocate de constiinta si a angoasei pulsionale a Eului. Exceptnd cazul n care aceasta din urma este cu totul respinsa de Sine, avem de-a face cu opusul relatiei pe care am descris-o. Orice presiune adaugata nevoilor pulsionale blocheaza rezistenta Eului la pulsiunea respectiva si intensifica simptomele si inhibitiile bazate pe aceasta rezistenta, n timp ce, daca pulsiunile devin mai putin urgente, Eul devine mai flexibil si mai pregatit sa permita satisfacerea. Asta nseamna ca forta dominanta a pulsiunilor n perioada pubertatii (care, n orice caz, nu poate fi masurata sau estimata independent) nu poate da o prognoza a problemelor majore ce apar la pubertate. Factorii care o motiveaza sunt relativi: n primul rnd, forta pulsiunilor Sinelui, care este conditionata de procesele fiziologice ce apar la pubertate; n al doilea rnd, toleranta sau intoleranta Eului fata de pulsiuni, ce depinde de caracteristicile dobndite n timpul perioadei de latenta; si n al treilea rnd - si acesta este factorul calitativ care determina conflictul cantitativ - natura si eficienta mecanismelor de aparare intra te n actiune la porunca Eului, ce variaza n functie de structura specifica a fiecarui individ, adica tendinta sa catre isterie sau catre nevroza obsesionala, si n functie de valorile dupa care s-a dezvoltat.
12
Angoasa pulsionala la pubertate
Este recunoscut faptul ca acele etape ale dezvoltarii umane in care apare intensificarea libidoului au o importanta enorma pentru investigarea analitica a Sinelui. Datorita puternicei investiri, dorintele, fantasmele si procesele pulsionale, care n alte perioade trec aproape neobservate sau ramn n inconstient, apar acum n constiinta, trecnd, cnd este nevoie, peste obstacolele care le ies n cale prin refulare si putnd fi observate atunci cnd ncearca sa iasa la suprafata. Atunci cnd studiem Eul, este la fel de important sa ne concentram atentia asupra acestor perioade n care libidoul se intensifica. Asa cum am vazut, efectul indirect al intensificarii pulsiunilor presupune dublarea eforturilor subiectului de a controla pulsiunile. Tendintele generale ale Eului, care n perioadele de calm ale vietii pulsionale sunt abia observabile, devin mai dare, iar mecanismele Eului din perioada de latenta si din viata adulta pot fi att de exagerate nct pot produce distorsiuni morbide ale caracterului. Dintre diferitele atitudini pe care Eul le poate adopta fata de viata pulsionala, putem desprinde doua care, cnd sunt astfel accentuate la pubertate, socheaza observatorul prin forta lor si explica cteva dintre particularitatile tipice acestei perioade. Ma refer la ascetism ~ la intelectualizare n adolescenta. si ,
ASCETISJ\JUL
L\
PUBERTATE
Alternnd cu excesele pulsionale, cu eruptiile Sinelui si cu alte atitudini, aparent contradictorii, apare uneori n adolescescenta un antagonism
126
fata de pulsiuni. Aceasta ostilitate depaseste cu mult n intensitate ceea ce observam n general n cazul refularilor, n conditi normale sau n nevroze mai mult sau mai putin grave. Prin modul sau de manifestare si prin capacitatea sa de extindere, aceasta rezistenta tine mai putin de simptomele pronuntate ale nevrozei si se apropie mai mult de ascetismul fanaticilor religiosi. n nevroza, vom observa ca exista ntotdeauna o legatura ntre refularea unei pulsiuni si natura sau calitatea acesteia. Astfel, istericii refuleaza pulsiunile genitale asociate cu obiectul dorintei din complexul Oedip, dar sunt aproape indiferenti sau chiar toleranti fata de alte dorinte pulsionale, cum ar fi cele anale sau agresive. Obsesionalii refuleaza dorintele sadic-anale, care n urma regresiei au devenit sexualizate, dar sunt toleranti fata de satisfacerea orala si acorda destula ncredere pulsiunilor exhibitioniste, atta timp ct acestea nu au legatura cu nucleul nevrozei lor. De asemenea, n melancolie sunt respinse tendintele orale, n timp ce pacientii fobici refuleaza pulsiunile asociate complexului de castrare. n nici unul dintre aceste cazuri nu apare o respingere fara discriminare a pulsiunilor si, din analiza lor, vom afla ca exista o relatie foarte bine definita ntre calitatea pulsiunii refulate si motivele pentru care subiectul o alunga din constinta. Vom vedea ca lucrurile stau altfel atunci cnd analizam respingerea pulsiunilor la adolescenta. Este adevarat ca si aici punctul de pornire al procesului se afla n acei centri ai vietii pulsionale care fac obiectul unor interdictii, cum ar fi fantasmele incestuoase din perioada prepuberala sau tendinta accentuata spre activitati fizice de tip onanist, n care se pot descarca aceste pulsiuni. Dar, din acest moment, procesul se extinde mai mult sau mai putin nediscriminat asupra ntregi existente. Asa cum am mai spus, adolescentii nu sunt foarte preocupati de satisfacerea sau frustrarea nevoilor pulsionale specifice, ci de satisfacere sau frustrare n general. Tineri care trec prin faze de ascetism par a se teme mai mult de cantitatea pulsiunilor dect de calitatea lor. Ei se ferc;sc n general de orice placere, considernd ca se pun la adapost
127
daca opun unei dorinte puternice o interdictie la fel de puternica. De fiecare data cnd pulsiunea spune "Voi face", Eul raspunde "Nu ai dreptul", asa cum fac parintii severi cu copiii lor n educatia timpurie. Aceasta nencredere a adolescentului n pulsiuni are o tendinta amenintatoare de a se extinde; poate debuta cu nevoile pulsionale n sine si se Poate extinde la nevoile fizice obisnuite. Am ntlnit cu totii tineri care , , resping cu severitate orice imbold de a-si satisface pulsiunile sexuale, care evita compania celor de vrsta lor, respingnd orice fel de distracc tie, si care, dupa moda puritana, refuza sa mearga la teatru, la concerte si la dans. Se poate observa ca exista o legatura ntre refuzul de a purta haine frumoase si interzicerea sexualitatii. Devenim nsa ngrijorati atunci cnd interdictia se extinde si asupra unor deprinderi necesare si firesti, precum, de exemplu, n cazul unei persoane tinere care refuza sa poarte haine groase cnd este foarte frig, chinuindu-si astfel trupul si expunndu-si sanatatea la riscuri inutile; sau cnd nu-si satisface nici un fel de nevoie orala, reducnd la minimum, "din principiu", hrana sau cnd, dupa nopti nedormite, se straduie sa se trezeasca foarte devreme, cnd evita sa rda sau sa zmbeasca, sau cnd, n cazuri extreme, amna pe ct posibil (pna la limita) defecatia si urinarea, considernd ca nu trebuie sa-ti satisfaci imediat nevoile fizice. , Mai exista o diferenta ntre acest tip de respingere a pulsiunilor si refularea obisnuita. n nevroza, ori de cte ori satisfacerea specifica a unei pulsiuni este refulata, i Se gaseste un substitut. n isterie acest lucru se realizeaza prin conversie, si anume, excitatia sexuala se descarca prin alte zone sau procese care au dobndit valente sexuale. n nevroza obsesionala apare o placere substitutiva de ordin regresiv, n timp ce n cazul fobiilor exista cel putin un beneficiu secundar. n plus, n locul placerilor interzise apar deplasari ale satisfacerii, formatiuni reactionale. Stim ca simptomele nevrotice, cum ar fi accesele isterice, ticurile, actiunile obsesionale, razbunarile etc., reprezinta compromisuri prin care exigentele pulsionale ale Sinelui sunt satisfacute la fel de eficient ca si comenzile Eului si Supraeului. nsa n cazul respingerii
128
pulsiunilor n perioada adolescentei, nu e loc pentru o astfel de satisfacere substitutiva: mecanismul pare a fi diferit. n locul formatiunilor de compromis (ce corespund simptomelor nevrotice) si a proceselor obisnuite de deplasare, regresie si ntoarcere mpotriva propriei persoane, vom gasi aproape invariabil o oscilare ntre ascetism si exces, adolescentul devenind brusc indulgent fata de toate interdictiile de pna atunci si desconsidernd orice restrictii venite din exterior. Avnd n , , vedere caracterul lor antisocial, aceste excese din adolescenta sunt foarte neplacute; totusi, din punct de vedere psihanalitic, ele reprezinta o vindecare tranzitorie spontana a ascetismului. Cnd nu are loc aceasta vindecare, iar Eul este, n mod inexplicabil, destul de puternic pentru a continua refuzul satisfacerii pulsiunilor fara nici un fel de deviere, apare o paralizie a tuturor activitatilor vitale ale subiectului - un fel de catatonie, care nu mai poate fi considerata un fenomen normal al pubertatii, ci suntem nevoiti sa recunoastem ca e vorba despre o afectiune psihotica. Nu stim daca avem argumentele necesare pentru a face diferenta dintre'refuzul satisfacerii pulsionale de la pubertate si procesul obisnuit al refularii. Aceasta distinctie teoretica se bazeaza pe faptul ca, n cazul adolescentilor, procesul debuteaza cu teama fata de cantitatea pulsiunilor mai mult dect fata de calitatea lor si nu se sfrseste prin satisfactii substitutive si prin formatiuni de compromis, ci prin juxtapunerea sau succesiunea brusca a renuntarii la satisfacerea pulsiunilor cu excesele n satisfacerea lor, sau, mai corect spus, prin alternare a lor. Pe de alta parte, se stie ca n refularea nevrotica obisnuita investirea cantitativa a pulsiunii care urmeaza a fi refulata este un factor important si ca n nevroza obsesionala apare adesea alternanta perioadelor restrictive cu cele permisive. Totusi, ramnem cu impresia ca n ascetismul adolscentin este vorba despre un proces mai primitiv sau mai putin complex dect cel al refularii; probabil este vorba de un tip special de refulare. Cu mult timp n urma, studiile psihanalitice asupra nevrozei demonstrau ca exista n natura umana o predispozitie spre respingerea anumi-
129
tor pulsiuni, mai ales a celor sexuale, care se desfasoara nediferentiat si independent de experienta individuala. Aceasta predispozitie pare a fi o mostenire filogenetica, un fel de depozit al proceselor de refulare, care este folosit de mai multe generatii si continuat de fiecare individ n parte. Pentru a descrie aceasta atitudine duala a oamenilor fata de viata sexuala - aversiunea constitutionala cuplata cu dorinta pasionaIa - Bleuler a folosit termenul de ambivalenta.
n timpul perioadelor mai calme, antagonismul primar al Eului fata de pulsiuni - teama lui fata de forta pulsiunilor - nu este nimic altceva dect un concept teoretic. Putem presupune ca acest antagonism sta la baza angoasei pulsionale. Totusi, el scapa observatiei caci pare a fi umbrit de fenomene mult mai evidente precum teama fata de o amenintare reala sau angoasa morala, reactii rezultate din unele experiente traumatice pentru individ. Probabil ca cresterea cantitativa a fortei pulsiunilor la pubertate si n alte etape ale vietii n care apare o intensificare a energiei libidinale accentueaza acest antagonism primar ntr-o asemenea masura, nct l transforma ntr-un mecanism de aparare specific si foarte activ. Daca asa stau lucrurile, nseamna ca ascetismul din perioada pubertatii trebuie interpretat nu ca o serie de actiuni de refulare conditionate calitativ; ci pur si simplu ca o manifestare a ostilitatii nnascute dintre Eu si pulsiuni, care este nediferentiata, primara si primitiva.
INTELECTUALIZAREA
LA PUBERTATE
Am ajuns la concluzia ca, n perioadele caracterizate prin intensificarea libidoului, atitudinea generala a Eului se concretizeaza n metode clare de aparare. Daca asa stau lucrurile, atunci pot fi explicate si alte schimbari care au loc n cadrul Eului la pubertate. Se stie ca majoritatea transformarilor din aceasta perioada tin de via-
130
ta pulsionala si afectiva si ca Eul sufera, n consecinta, o modificare atunci cnd este direct implicat n tentativa de a controla pulsiunile si afectele. Dar asta nu nseamna ca posibilitatile de schimbare din adolescenta sunt epuizate. Datorita intrarii n actiune a energiei libidinale, Eul ajunge sa fie mai degraba creat de pulsiune; acest lucru este evident si nu necesita alte explicatii. De asemenea, devine mai moral si se orienteaza spre ascetism, datorita izbucnirii unui conflict ntre Eu si Sine. Dar devine n acelasi timp mai inteligent, dezvoltndu-se interese n sfera intelectuala. La nceput nu putem sesiza cum se leaga aceasta dezvoltare intelectuala de evolutia pulsiunilor si de ntarirea instantelor Eului pentru a rezista atacurilor puternice care l coplesesc. Suntem n general nclinati sa admitem ca furtunile provocate de pulsiuni sau afecte sunt invers proportionale cu activitatea intelectuala. Chiar si n starea normala de ndrago stire, abilitatile intelectuale ale individului tind sa diminueze, iar capacitatea sa de a rationa se reduce. Cu ct dorinta sa de a-si satisface pulsiunile este mai puternica, cu att tendinta sa de a le controla si de a le gasi un fundament rational este mai redusa. La prima vedere, se pare ca n adolescenta avem de-a face cu cazul opus acestei situatii. Exista tineri a caror dezvoltare intelectuala brusca este la fel de evidenta ca si orientarea ei rapida n alte directii. stim ca deseori interesul principal al baietilor n perioada de latenta se centreaza asupra lucrurilor care au o existenta obiectiva. Unora le place sa citeasca despre descoperiri stiintifice, carti de aventuri, sa studieze cifrele si fractiile sau descrierile unor animale sau obiecte ciudate, n timp ce altii si limiteaza interesul la observarea diferitelor masinarii tehnice, de la cele mai simple la cele mai complicate. Punctul comun al acestor doua tipuri este acela ca obiectul interesului lor trebuie sa fie unul concret si nu produsul unor fantasme, cum ar fi basmele cu zne sau povestile care le captasera interesul n copilaria timpurie. La nceputul perioadei prepuberale, predispozitia de a renunta la interese concrete n favoarea abstractiunilor din perioada de latenta devine din ce
131
n ce mai evidenta. Mai precis, adolescentii care, dupa Bernfeld, parcurg o "pubertate prelungita", au o dorinta nesatioasa de a aborda sublecte abstracte, de a le ntoarce pe toate fetele si de a vorbi despre ele. Multe dintre prieteniile legate la tinerete se bazeaza pe aceasta dorinta de a dezbate cu altii si de a medita la aceste subiecte. Sfera acestor inte, , rese abstracte si a problemelor pe care tinerii ncearca sa le rezolve este foarte larga. Sunt dezbatute diferite teme: a trai liber sau casatorit, ntr-o viata de familie, a construi o cariera sau a trai independent, a construi pentru a se stabili ntr-un camin sau a calatori nestatornic; sunt discutate probleme filosofice cum ar fi cele legate de religie sau de gndire a libera sau sunt abordate diferite probleme de natura politica: revolutie sau supunere fata de autoritate. Este de asemenea dezbatuta tema prieteniei n toate formele ei. Daca, asa cum se ntmpla deseori n analiza, ni se ofera o descriere sincera a discutiilor dintre tineri sau daca examinam jurnalele si caietele de notite ale adolescentilor, vom fi surprinsi nu numai de extinderea sferei lor de interese, ci si de gradul de empatie si ntelegere al acestora, de aparenta lor superioritate si, uneori, chiar de ntelepciunea de care dau dovada n rezolvarea celor mai dificile probleme. Vom trece acum de la analiza proceselor intelectuale ale adolescentului la ncercarea de a surprinde care este locul acestora n viata lui. Vom constata cu surprindere ca aceste performante intelectuale demne de lauda au putine ecouri n comportamentul sau. Empatia fata de ceilalti nu-l mpiedica sa afiseze o totala lipsa de consideratie fata de cei apropiati. Viziunea sa mareata asupra iubirii si asupra responsabilitatilor unui partener nu atenueaza deloc infidelitatea si cruzimea de care se face mereu vinovat n diferitele sale legaturi amoroase. ntelege structura vietii sociale, dar asta nu l ajuta sa-si gaseasca locul n comunitate, iar faptul ca este interesat de foarte multe lucruri nu-l mpiedica sa se centreze pe unul singur - preocuparea pentru propria persoana. Trebuie sa recunoastem ca, mai ales cnd investigam n analiza aceste interese intelectuale, nu e vorba de intelectualizarea propriu-zisa, ci
132
de altceva. Nu trebuie sa ne lasam nselati de ideea ca adolescentul trece de la o poveste de dragoste la alta sau oscileaza ntre alegerea uneia sau alteia dintre profesii pentru a gasi comportamentul cel mai potrivit, asa cum ar face un adult sau un baietel n perioada de latenta cnd studiaza fiecare piesa a unei masinarii doar de dragul de a o desface si de a o reface apoi. Intelectualizarea adolescentului pare a se afla mai degraba n slujba reveriilor. Chiar si fantasmele de ambitie din perioada prepuberala nu au pretentia de a se transforma n realitate. Un tnar care fantasmeaza ca e un mare cuceritor, nu se simte obligat sa-si dovedeasca curajul n viata reala. De altfel, probabil ca satisfactia vine din chiar procesul gndirii, al speculatiilor sau discutiilor pe aceasta tema. Comportamentul sau este determinat de alti factori si nu este neaparat influentat de rezultatul acestor exercitii intelectuale. , , Mai exista o problema cu care ne confruntam atunci cnd analizam procesele intelectuale ale adolescentilor. O examinare mai atenta ne va arata ca subiectele care le capteaza acestora interesul sunt chiar cele care au determinat izbucnirea conflictului dintre diferitele instante psihice. Mai mult, problema principala care se pune este aceea de a face legatura dintre aspectele pulsionale si restul personalitatii, de a decide ntre punerea n practica a pulsiunilor sexuale si renuntarea la ele, ntre libertate si constrngere, ntre revolta si supunerea fata de autoritate. Asa cum am vazut, ascetismul, care presupune interzicerea pulsiunilor, nu mplineste sperantele adolescentului. Si cum amenintarea este omniprezenta, va trebui sa gaseasca diferite cai de a o nvinge. Gndirea conflictului pulsional - adica intelectualizarea lui - pare a fi o solutie. n cazul acesta, n loc sa fuga din fata pulsiunilor, ca n ascetism, adolescentul si ndreapta interesul catre ele, nsa ntr-un mod pur abstract, intelectual. Discutiile si speculatiile pe teme intelectuale, la care tinerii tin att de mult, nu sunt ncercari autentice de a duce la bun sfrsit sarcinile impuse de realitate. Activitatea lor mentala intensa este mai degraba un indiciu al tensiunii provocate de procesele pulsionale si al traducerii n termeni abstracti a ceea ce ei percep. Filosofia de viata
133
pe care o adopta - cum ar fi nevoia de revolta mpotriva lumii exterioare - este reactia lor la perceptia noilor exigente pulsionale ale Sinelui, care ameninta sa le schimbe ntreaga viata. Idealurile de prietenie si loialitatea totala sunt doar expresia ngrijorarii Eului la disparitia tuturor relatiilor de obiect pasionale! nou create. Nevoia de orientare si suport n lupta inutila mpotriva propriilor pulsiuni se poate transforma n argumente ingenioase menite sa demonstreze lipsa de independenta a omului n deciziile sale politice. Putem observa ca procesele pulsionale se traduc n termenii limbajului intelectual. Dar motivul pentru care atentia este concentrata astfel asupra pulsiunilor este faptul ca ncearca sa le controleze de la un nivel psihic diferit. Sa ne amintim ca n metapsihologia psihanalitica asocierea afectelor si a proceselor pulsionale cu reprezentari verbale este considerata a fi prima si cea mai importanta etapa in procesul controlarii pulsiunilor. Gndirea este descrisa n aceste lucrari ca "un mod experimental de actiune nsotit de o cantitate relativ redusa de investire si deci de o cheltuiala mai mica" (S. Freud, 1911, p. 221). Aceasta intelectualizare a vietii pulsionale, ncercarea de a stapni procesele pulsionale legndu-Ie de idei cu care poate opera n constiinta, este una dintre cele mai generale, timpurii si utile achizitii ale Eului uman. Nu ne referim la ea ca la o activitate a Eului, ci ca la una dintre componentele sale indispensabile. Avem din nou impresia ca fenomenele cuprinse n notiunea de "in telectualizare la pubertate" reprezinta pur si simplu o exagerare a atitudinii generale a Eului, n conditiile specifice ale ascensiunii bruste a libidoului. Cresterea cantitatii de libido atrage atentia asupra unei functii a Eului care intra n actiune n alte cazuri, binenteles fara prea mult zgomot. Daca asa stau lucrurile, nseamna ca intensificarea intelectualizarii la adolescenta - si poate si progresul n ntelegerea intelectuala
! Ramn indatorata lui Margit Dubovitz din Budapesta pentru ideea ca tendinta adolescentilor de a medita la sensul vietii si al mortii reflecta activitatile distructive ale propriului psihic.
134
a proceselor psihice, care este intotdeauna un semn pentru debutul unei boli psihice - este doar o incercare obisnuita a Eului de a stapni pulsiunile prin gndire. Aici cred ca putem puncta o alta concluzie la care am ajuns. Daca este adevarat ca intensificarea investirii libidinale are efectul automat de a determina Eul sa-si dubleze eforturile pentru a stapni pulsiunile pe cai intelectuale, atunci se explica faptul ca amenintarea pulsionala ii face pe oameni inteligenti. n perioadele de calm ale vietii pulsionale, cnd nu exista nici o amenintare, individul isi poate permite un anume grad de prostie. Din acest punct de vedere, angoasa se transforma n teama fata de un pericol real. Amenintarea reala si privatiunile ii fac pe oameni mai ascutiti la minte, impingndu-i la incercari temerare pentru a-si rezolva problemele, in timp ce sentimentul de siguranta si superficialitatea tind sa-i prosteasca. Concentrarea intelectului asupra proceselor pulsionale corespunde alenei pe care Eul uman o considera necesara pentru a face fata amenintarilor reale din mediu. Pna acum declinul inteligentei copiilor mici la inceputul perioadei de latenta a fost explicat in alt mod. n copilaria timpurie, achizitiile lor intelectuale extraordinare sunt legate de preocuparile pentru sexualitate, iar cnd acest subiect devine tabu, interdictia si inhibitia se extind. Nu este o surpriza faptul ca renasterea sexualitatii din perioada prepuberala, adica incetarea refularii sexuale din copilaria timpurie si capacitatile intelectuale ale subiectului revin n forta. , , Aceasta este explicatia obisnuita la care acum putem adauga o alta. Daca in cursul perioadei de latenta copilul nu gndeste abstract, poate ca aceasta nu se datoreaza faptului ca nu ndrazneste, ci, pentru ca nu ar avea nevoie sa o faca. Copilaria si pubertatea sunt perioade in care domina amenintarea pulsionala, iar "inteligenta" caracteristica le serveste cel putin partial pentru a-i ajuta sa treaca peste acest pericol. n perioada de latenta si n viata adulta, pe de alta parte, Eul este relativ puternic si poate sa intelectualizeze procesele pulsionale fara a influenta eforturile individului de a se relaxa. n acelasi timp nu trebuie sa
135
uitam ca aceste performante mentale, mai ales la pubertate, orict de spectaculoase ar fi, ramn n mare parte fara rezultate. Acest lucru este valabil ntr-o oarecare masura si pentru abilitatile intelectuale din mica copilarie, pe care le laudam cu att entuziasm. Pentru aceasta trebuie sa ne gndim doar la modul n care investigarea sexualitatii infantile, considerata de psihanaliza drept cea mai evidenta manifestare a activitatii intelectuale a copilului, duce rareori la descoperirea adevarului despre faptele reale ale sexualitatii adulte. De regula, ele provin din elaborarea teoriilor asupra sexualitatii infantile, dar asta nu nseamna ca reprezinta relitatea, ci ca reflecta procesele pulsionale din mintea observatorului naiv. Travaliul intelectual realizat de Eu n timpul perioadei de latenta si n viata adulta este fara discutie mult mai solid, mai demn de ncredere si mult mai legat de actiune.
IUBIREA DE OBIECT
SI
IDENTIFICAREA
LA. PUBERTATE
Sa vedem acum care este locul ascetismului si al intelectualizarii, ca mecanisme caracteristice pubertatii, n schema proceselor defensive pornind de la angoasa si pericol. Vom vedea imediat ca ambele metode se regasesc ntr-un al treilea tip de aparare. Pericolul care ameninta Eul este acela ca ar putea fi coplesit de pulsiuni; ceea ce-l nspaimnta cel mai tare este cantitatea pulsiunilor. Noi consideram ca aceasta angoasa si are radacinile ntr-o faza foarte timpurie a dezvoltarii individului. Cronologic, ea tine de perioada n care Eul se separa treptat de Sinele nediferentiat. Masurile de aparare pe care amenintarea fortelor pulsionale l-a determinat sa le adopte sunt create pentru a mentine aceasta separare ntre Eu si Sine si pentru a asigura continuitatea noii organizari a Eului. Sarcina pe care ascetismul se angajeaza sa o rezolve este aceea de a pastra Sinele ntre granitele sale, prin impunerea de
136
interdictii; scopul intelectualizarii este acela de a lega mai strns procesele pulsionale de continuturile ideatice, de a le face accesibile constiintei si de a le controla. Acum cnd, datorita ascensiunii bruste a libidoului, individul revine la spaima primitiva fata de forta pulsiunilor, vor fi afectate si celelalte pulsiuni si procese ale Eului. n ceea ce urmeaza, voi alege doua dintre cele mai importante particularitati ale pubertatii si voi schita legatura lor cu procesul regresiei. Cele mai remarcabile fenomene din viata unui adolescent sunt fun, damentallegate de relatiile de obiect. Aici apare cel mai evident conflictul dintre doua tendinte opuse. Am vazut ca refularea provocata de antagonismul general dintre Eu si pulsiuni si alege de obicei ca prime atacuri, fantasmele incestuoase din perioada prepuberala. Suspiciunea si ascetismul Eului sunt orientate n mod primar mpotriva fixatiilor subiectului la toate obiectele iubirii din copilarie. Rezultatul este, pe deo parte, ca tnarul tinde sa se izoleze de ceilalti; de acum nainte si va petrece mai mult timp cu membrii familiei dect cu necunoscutii. Dar ceea ce atrage ostilitatea nnascuta a Eului fata de pulsiuni nu este numai relatia sa cu obiectele iubirii din lumea externa; relatia cu Supra eul are si ea de suferit. Pna n acest moment, cum Supraeul este n aceasta perioada nca investit cu libidoul derivat din relatia cu parintii, este si el tratat cu suspiciune drept un obiect incestuos si devine victima consecintelor ascetismului. Deci Eul se nstraineaza si de Supraeu. Refularea partiala a Supraeului, nstrainarea de unele dintre componentele sale, este una dintre cele mai mari probleme ale adolescentei. Principalul efect al rupturii relatiei dintre Eu si Supraeu este intensificarea pericolului provocat de pulsiuni. Individul tinde sa devina asocial. nainte sa aiba loc aceasta tulburare, angoasa constiintei si sentimentul de culpabilitate determinate de relatia dintre Supraeu si Eu erau aliatele cele mai fidele ale celui din urma, n lupta sa cu pulsiunile. La debutul pubertatii apare deseori o ncercare pasagera de a suprainvesti toate continuturile Supraeului. Aceasta este probabila explicatie a asa-zisului
137
"idealism" din adolescenta. Ne aflam acum n urmatoarea situatie: ascetismul datorat intensificarii pericolului pulsional duce la ruperea relatiei cu Supraeul si face astfel inoperante masurile de aparare provocate de angoasa Supraeului, rezultatul fiind ca Eul este aruncat cu si mai multa violenta napoi la nivelul angoasei pulsionale si la mecanismele primitive de aparare specifice acelui stadiu. Autoizolarea si ndepartarea de obiectele iubirii nu sunt totusi singurele tendinte care intra n joc n relatiile de obiect ale adolescentilor. J\lulte legaturi afective noi iau locul fixatiilor refulate la obiectele iubirii din copilarie. Uneori individul se ataseaza de tineri de vrsta lui, caz n care relatia ia forma unor prietenii pasionale sau a ndragostirii; alteori se ataseaza de o persoana mai n vrsta, pe care o considera un fel de conducator si care este fara ndoiala un substitut pentru obiectele parentale abandonate. Att ct dureaza, aceste relatii de iubire sunt pasionale si exclusiviste, dar de obicei sunt de scurta durata. Persoanele sunt alese ca obiecte si sunt abandonate fara a se tine seama de sentimentele lor, iar apoi sunt nlocuite cu altele. Obiectele abandonate sunt uitate foarte repede, dar se pastreaza forma n care a decurs relatia cu ele pna la ultimul detaliu, aceasta fiind reprodusa, n relatia cu noul obiect, cu o exactitate care de multe ori sugereaza obsesia. n afara de aceasta fidelitate socanta fata de obiectul iubirii mai observam si o alta particularitate a relatiilor de obiect la pubertate. Adolescentul nu tinteste att sa posede obiectul n sensul fizic obisnuit al termenului, ci mai mult sa fie asimilat pe ct posibil de persoana care face n momentul respectiv obiectul afectiunii sale. Este binecunoscuta nestatornicia tinerilor. Prin felul n care scriu de mna, prin modul n care se exprima sau prin coafura, haine si toate celelalte deprinderi sunt mult mai adaptabili dect n alte etape ale vietii. De multe ori, daca observam cu atentie un adolescent, vom afla repede care este prietenul sau cel mai bun, obiectul admiratiei sale. Uneori capacitatea lor de schimbare merge si mai departe. Filosofia de viata, religia si apoi politica, n functie de cum schimba un model cu
138
altul, si orict de des le-ar schimba, ramn totdeauna foarte pasionale, adolescentii fiind convinsi de corectitudinea viziunilor pe care le-au adoptat cu atta sete. Din acest punct de vedere se aseamana cu un tip de pacient descris de Helene Deutsch (1934), ntr-o lucrare clinica asupra psihologiei adultilor, ca aflndu-se la limita dintre nevroza si psihoza. Ea le numeste personalitati "ca si cum" (as it;, pentru ca n fiecare noua relatie de obiect traiesc ca si cum si-ar trai propria viata si si-ar exprima propriile sentimente, opinii si pareri. Mecanismul pe care se bazeaza aceste procese de transformare reiese foarte clar n cazul unei tinere pe care am analizat-o. De mai multe ori n timpul unui singur an trecuse de la o prietenie la alta, de la fete la baieti si de la baieti la doamne mai n vrsta. Niciodata nu ramnea ,~ , indiferenta fata de obiectul abandonat al iubirii, dar dezvolta pentru persoana n cauza un anume dezgust violent - vecin cu dispretul- si simtea ca orice ntlnire accidentala sau inevitabila cu aceasta ar ti fost aproape de nesuportat. Dupa multa practica analitica am descoperit n final ca aceste sentimente fata de fostii prieteni nu-i apartineau. De cte ori schimba obiectul iubirii, se simtea obligata sa copieze comportamentul noului prieten n toate aspectele vietii interne si externe. Deci nu mai traia propriile afecte, ci pe cele ale prietenului din momentul respectiv. Prin empatie ajunsese sa mprumute sentimentele noului sau prieten. Astfel ea si exprima gelozia pe care se gndea ca el ar simti-o fata de fostii ei iubiti si posibilul lui dispret fata de eventualii rivali. Situatia psihologica a acestui caz si a etapelor asemanatoare de la pubertate poate fi descrisa foarte simplu. Aceste fixatii pasionale si pasagere ale iubirii nu sunt relatii de obiect n sensul n care este folosit acest termen atunci cnd se vorbeste despre adulti. Sunt identificari de tipul cel mai primitiv, asa cum ntlnim n studiul nostru asupra dezvoltarii infantile, naintea existentei oricarui obiect al iubirii. Astfel, caracterul instabil al perioadei pubertatii nu indica nici o schimbare interna a iubirii sau convingerilor individului, ci mai degraba o pierdere de personalitate cauzata de o schimbare a identificarii.
139
Procesul care a iesit la suprafata n analiza unei fete de 15 ani poate elucida rolul jucat de aceasta tendinta spre identificare. Pacienta mea era o fata foarte draguta si fermecatoare si avea deja un rol n cercul sau social, dar n ciuda acestui fapt era chinuita de o gelozie cumplita fata de sora ei care era nca un copil. La pubertate, pacienta a renuntat la toate interesele ei anterioare si de atunci nu a mai avut dect o singura dorinta - sa cstige admiratia si dragostea baietilor si barbatilor care i erau prieteni. S-a ndragostit nebuneste la distanta de un baiat mai mare dect ea, pe care l ntlnea uneori la petrecerile dans ante. Atunci mi-a scris o scrisoare prin care-si exprima ndoielile si ngrijorarea n legatura cu povestea ei de dragoste. "Te rog", mi-a scris, "spune-mi ce sa fac cnd o sa-I ntlnesc. Sa fiu serioasa sau vesela? Mi-ar placea mai mult daca i-as arata ca sunt desteapta sau mai bine sa ma prefac ca sunt proasta? M-ai sfatui sa vorbesc despre el tot timpul sau sa vorbesc si despre mine? .. ". n urmatoarea sedinta i-am raspuns verbal la toate ntrebarile. I-am sugerat ca poate nu e nevoie sa-si planifice comportamentul dinainte. Nu va fi capabila, cnd va veni momentul, sa se poarte firesc si sa spuna ce simte? M-a asigurat ca asta nu va fi deajuns si mi-a tinut o lunga dizertatie despre necesitatea de a te adapta la dorintele si preferintele celorlalti. Spunea ca numai astfel poti sa-i faci sa te iubeasca, si daca acest baiat nu o va iubi ea nu mai are nici un motiv sa traiasca. La scurt timp dupa aceasta scena, pacienta mi-a relatat o fantasma n care aparea imaginea sfrsitului lumii. Ce s-ar ntmpla, m-a ntrebat, daca ar muri toata lumea? S-a gndit la toti prietenii si cunostintele ei si, pna la urma, si-a imaginat cum ar fi sa ramna singura pe pamnt. Vocea ei si felul n care a descris toate detaliile demonstrau ca aceasta fantasma era de fapt mplinirea unei dorinte. I-a facut placere sa o povesteasca si nu i-a provocat nici o angoasa. n acel moment i-am reamintit de dorinta ei arzatoare de a fi iubita. , Simpla idee ca unul dintre prietenii ei ar putea sa nu o placa si ca l-ar putea pierde, era suficienta cu o zi n urma ca sa o faca sa dispere. Dar
140
cine ar mai fi iubit-o daca ar fi ramas singura supravietuitoare a rasei umane? A respins cu calm atentionarea mea referitoare la grijile ei cu o zi n urma. "n acest caz va trebui sa ma iubesc pe mine" a raspuns, ca si cum ar fi scapat n sfrsit de toate angoasele, si apoi a oftat usurata. Aceasta mica observatie analitica n cazul unei anume paciente indica o caracteristica a relatiilor de obiect la pubertate. Ruptura fostelor relatii, rezistenta fata de pulsiuni si ascetismul au ca efect dezinvestirea libidinala a lumii externe. Adolescentul este n pericol de a-si retrage libidoul obiectal de la cei din jur si de a se concentra pe sine nsusi; asa cum a regresat n cadrul Eului poate regresa si n viata libidinala, trecnd de la obiectul iubirii la narcisism. Va scapa de acest pericol prin eforturi disperate de a lua contact din nou cu obiectele lumii exterioare, chiar daca nu se poate altfel dect prin intermediul narcisismului sau, adica printr-o serie de identificari. Pornind de la aceasta idee, relatiile de obiect pasionale din adolescenta reprezinta tentative de vindecare, aceasta reprezentnd un alt aspect prin care se aseamana cu starea pacientilor psihotici a caror boala este gata sa ia din nou o ntorsatura proasta. n remarcile mele asupra pubertatii am comparat deseori manifestarile din aceasta perioada cu fenomene care apar n bolile grave (desi acest studiu nu are pretentia de a fi complet) si ar trebui poate sa spun cteva cuvinte despre normalitatea si anormalitatea proceselor care au loc n aceasta etapa. Am vazut ca baza comparatiei dintre debutul pubertatii si debutul uneia dintre fazele avansate ale bolii psihotice este efectul schimbarilor cantitative din investire. n fiecare dintre cazuri, intensificarea investirii libidinale a Sinelui se adauga amenintarilor pulsionale, determinnd Eul sa-si dubleze eforturile pentru a se ~para cu orice pret. S-a spus ntotdeauna n psihanaliza ca, din cauza acestor procese cantitative, toate perioadele vietii n care libidoul este n crestere pot deveni puncte de pornire pentru declansarea unor boli nC"rotice sau psihotice.
141
In al doilea rnd, pubertatea si debutul psihozei se aseamana prin intrarea n actiune a unor atitudini defensive primitive care se asociaza cu spaima Eului n fata fortei pulsiunilor - o angoasa mult mai primitiva dect orice teama de o amenintare reala sau provocata de constiinta. ,
Impresia noastra n ceea ce priveste normalitatea sau anormalitatea proceselor care au loc la pubertate pentru orice individ va depinde probabil de predominarea uneia sau alteia dintre caracteristicile pe care le-am enumerat sau de prezenta simultana a mai multora dintre ele. Adolescentul ascetic ne pare a fi normal atta timp ct intelectul sau functioneaza liber si ct are cteva relatii de obiect sanatoase. O imagine similara este si cea a adolescentilor care intelectualizeaza procesele pulsionale, a celor care apartin tipului idealist precum si a celor care trec cu entuziasm de la o prietenie la alta. Dar daca atitudinea ascetica este mentinuta cu rigurozitate, daca procesul intelectualizarii comanda toata activitatea mentala, si daca relatia cu ceilalti este bazata exclusiv pe schimbarea identificarilor, va fi dificil pentru un profesor sau pentru analist sa decida n urma observatiei daca este vorba de o faza tranzitorie a dezvoltarii normale sau daca are de a face cu un caz patologic.
Concluzii
n capitolele anterioare am incercat sa fac o clasificare a diferitelor mecanisme de aparare pornind de la situatiile angoasante specifice care le pun in aCtiune..Mi-am ilustrat remarcile printr-o serie de exemple clinice pe care le-am ntlnit n practica. Pe masura ce cunostintele noastre despre activitatea inconstienta a Eului vor spori, va fi posibil sa facem o clasificare mai clara. nca nu se stiu foarte multe despre legatura dintre experientele tipice ce apar in cursul dezvoltarii si producerea unor metode specifice de aparare. Exemplele mele demonstreaza ca situatiile tipice in care Eul recurge la mecanismul negarii se asociaza ideii de castrare si pierderii obiectelor iubirii. Pe de alta parte, renuntarea altruista in fata pulsiunilor pare a fi in anumite conditii un mijloc specific de a depasi ranile narcisice. Cunostintele pe care le detinem deja in acest domeniu ne permit sa vorbim cu mai multa certitudine despre paralela dintre mecanismele de aparare ale Eului impotriva pericolelor din interior si din exterior. ReFularea nlatura derivatele pulsionale n acelasi mod n care stimulii externi sunt aboliti prin negare. Formatiunea reactionala asigura Eul mpotriva ntoarcerii pulsiunilor refulate din interior, n timp ce [;'wtasmele i'n care situatia reala este imeErsata asigura mecanismul negarii mpotriva distrugerii Eului din exterior. Inbibitia pulsionala corespunde n:suictiilor impuse Eului pentru a evita neplacerea provocata de factorii externi. Intelectualizarea proceselor pulsionale, ca o precautie mpotriva amenintarilor din interior, este analoga Figilentei constante a Eului mpotriva pericolelor externe. Toate celelalte masuri de aparare, precum transformarea n contrariu sau ntoarcerea mpotriva propriei persoane, ce presupun alterarea proceselor pulsionale au un corespondent n ncercarea Eului de a face fata pericolelor externe, intervenind
144
activ pentru a schimba conditiile din lumea nconjuratoare. Nu pot discuta aici mai mult despre aceasta fateta a activitatilor Eului. Aceasta comparatie a proceselor paralele pune o problema: care este originea mecanismelor de aparare? Sa tle oare lupta mpotriva fortelor externe realizata dupa modelul contlictului cu pulsiunile? Sau e vorba de situatia inversa, n care masurile adoptate n lupta externa sunt un prototip al diferitelor mecanisme de aparare? Este foarte dificil sa decidem clar care dintre aceste doua variante este cea adevarata. Eul infantil se confrunta simultan cu atacul fortelor interne si externe; daca vrea sa-si apere viata este nevoit sa se apere mpotriva ambelor, n acelasi timp. n lupta cu diferitele tipuri de stimuli pe care ncearca sa-i tina sub control el si va adapata probabil armele nevoilor specitlce, pornind la razboi cnd mpotriva amenintarilor interne, cnd mpotriva celor externe. Ct de mult si respecta Eul propriile reguli n lupta mpotriva pulsiunilor si n ce masura este int1uentat de caracterul specific al acestora? Vom fi poate capabili sa elucidam aceasta problema prin comparatia cu un proces analog, cel al distorsiunilor ce apar I'n >'ise. Transformarea continutului latent al visului n continut manifest se face n favoarea , , cenzorului, si anume, a reprezentantului Eului din vis. Condensarea, .deplasarea si multe alte modalitati stranii de reprezentare ce au loc n timpul viselor sunt procese specifice Sinelui si sunt folosite mai ales n scopul de a crea distorsiuni. De asemenea, diferitele masuri de aparare nu sunt n ntregime opera Eului. Daca procesele pulsionale se moditlca, se folosesc alte proprietati specitlce pulsiunilor. De exemplu, rapiditatea cu care procesele pulsionale se pot moditlca este relevanta pentru mecanismul sublimarii, prin care Eul reuseste sa devieze pulsiunile de la scopul lor pur sexual ndreptndu-Ie spre scopuri considerate de catre societate a fi mai nalte. De asemenea, prin refularile ce duc la constituirea formatiunilor reactionale Eul se foloseste de capacitatea pulsiunilor de a putea fi transformate I'n cont1'ariullor. Putem astfel presupune ca o aparare nu rezista atacului dect daca are un fundament
Concluzii
145
dublu: pe de-o parte, Eul si, pe de alta parte, natura proceselor pulsionale. Totusi, chiar daca admitem ca Eul nu are n ntregime mna libera n inventarea mecanismelor de aparare de care se foloseste, studiul nostru asupra acestor mecanisme impresioneaza prin volumul de cunostinte noi pe care le aduce. Existenta simptomelor nevrotice arata ca Eul a fost rentarit, si ca orice rentoarcere a pulsiunilor refulate, care are ca rezultat crearea formatiunilor de compromis, demonstreaza faptul ca anumite planuri de aparare au esuat si Eul a fost nvins. nsa Eul iese victorios atunci cnd mecanismele sale de aparare si ating scopul, adica atunci cnd i permit sa limiteze angoasa si neplacerea si astfel sa transforme pulsiunile, care sunt satisfacute ntr-o oarecare masura chiar si n conditiile cele mai diBcile, stabilind astfel una dintre cele mai armonioase relatii posibile ntre Sine, Supraeu si fortele lumii externe.
Bibliografie
ALEX.!\NDER, E (1933),
The Relation of Structural and Instinctual
Cont1icts. Psychoanal. Quart., 2:181-207.

AN GEL,
/1..
(1934), Einige Bemerkungen liber den Optimismus. Int. Z.
Psychoanal.,20:191-199.
BEfu'lf'ELD, s. (1923), Uber eine typische Form der mannlichen Pubertat. Imago, 9:169-188.
BORNSTEIN,
B. (1936),
Ein Beispiel fur die Leugnung durch die
Phantasie. Z. Psychoanal. Pad., 10:269-275.

BREUER, J
&
FREUD, s. (1893-1895),
Studies on Hysteria. Standard
Edition, 2.*
DEUTSCH, H. (1933),
The Psychology of Manic-Depressive States, with Particular Reference to Chronic Hypomania. In: Neumses and Character Types: Clinical Psychoanalytic Studies. New York: International Universities Press, 1965, pp. 203-217. Some Forms of Emotional Disturbances and
DEUTSCH, H. (1934),
Their Relationship to Schizophrenia. In: Neumses and Characte1" ~j,pes: Clim'cal Psychoanalytic Studies. New York: International Universities Press, 1965, pp. 262-281.
'Vezi nota de subsol
(pagina urmatoare)
148
FEDERN,
P.
(1936),
On
the
Distinction
between
Healthy
and
Pathological
Narcissism.
In: Ego Psychology and the Psychoses.
Londra: Hogarth
FREUD, ANNE\
Press, 1952, pp. 323-364. Introduction to the Technique of Child
(1926-27),
Analysis. Reeditata: "Four Lectures on Child Analysis" in lntmduction
ta PS)Thoanalysis. Londra: Hogarth

FREUD, SIGMUND
Press, 1974. of Defence,
(1894), The Neuro-Psychoses
Standard
Edition,3:45-6U
FREUD, SIGJ\IUND
(1896a), Further Remarks on the Neuro-Psychoses
of
Defence,
Standard Edition, 3:162-185.

SIGMUND
FREUD,
(1896b),
The
Aetiology
of
Hysteria.
Standard
Edition,3:191-221.
FREUD, SIGMUND
(1905), Three
Essays on the Theory
of Sexuality,

FREUD, SIGJ\IUND
(1909), Analysis of a Phobia in a Five-Year-Old
Boy,

FREUD, SIGJ\1UND
(1911),
Formulations
on the Two Principles
of
Mental Functioning,
t The Standard Edition of the Complete Psychological \1iorks ofSi{;mund Freud, 24 de volume traduse in engleza si editate de J ames Strachey. Londra: Hogarth Press si the Institute of Psychoanalysis, 1953-74.
Bibliografie
149
['REUD, SIGMlJND
(1913), Totem and Taboo, Standard Eclition, 13:1-161.
fREUD,
SIGMUND
Edition,
(1915), Instincts and Their Vicissitudes, Standat-d 14:109-140. (1920), Beyond the Pleasure Principle, Standard
fREUD,
SIGMUND
Edition,
18:3-64.
FREUD,
SIG;\IUND
(1921), Group Psychology and the Analysis of the
Ego, Standard Edition, 18:67-147. (1922), Some Neurotic Mechanisms in Jealousy, Paranoia and Homosexuality, Standard Edition, 18:221-232.
fREUD, SIG:\IUND FREUD, SIG.\IUND
(1923), The Ego and the Id, Standard
Edition,
19:3-66. FREUD, SIGlvIUND (1926), Inhibitions, Symptoms and Anxiety,

Standard Eclition, 20:77-175.
FREUD,
SIGilIUND
(1933), New Introductory
Lectures on Psycho-
Analysis, Standard Edition, 22:3-182.

HALL, J. \'\'AELDER
Psychoanalytic
]ONES, E.
Study
(1946), The Analysis of a Case of Night Terror, The of the Child, 2:189-228, Londra, Hogarth Press.
(1922), Some Problems of Adolescence. Papers on Psycho-
Analysis, Londra, Bailliere, Tindall & Cox, ed. 5, 1948, pp. 389-406.
150
KATAN, A.,
vezi
ANGEL, A.
KLEIN,
?\L
(1932), The Psychoanalysis
of Children,
Londra, Hogarth
Press, editie revizuita, 1975.

Li\I'ORGUE, R. (1928), Oberlegungen
zum Begriff der \Terdrangung, Int.
Z. Psychoanal., 14:371-374.
LE\'\'IN, B. D. (1932), Analysis and Structure
of a Transient
Hypomania,
Psychoanal. Quart., 1:43-58.

RADO, s (1933), Fear of Castration
in Women,
Psychoanal. Quan,
2:425-475.
RANK, o. (1909),
The l\iyth of the Birtb of the Hero, New York,

Co., 1914.
Nervous
an Mental Diseases Publishing
REICH, w. (1933),
Charakteranalyse: Technik und Grundlagen fur studierende und praktizierende Analyriker. Viena: Selbsrverlag [Engleza: Character Analysis. New York: Noonday Press, 1949.] vezi HaU, J. Waelder
of Multiple Function,
WAELDER, J.,
WAELDER, R. (1930), The Principle
Psychoanal.
Quart., 5:45-62, 1936.
Index
A
Abreactie, 98
45-50, 89-98, vezi si Pulsiuni, Mecanisme de aparare specifice 27-28 125-130, Aparat motor, 5, 10 "Armura caracteriaIa", Ascetism (la pubertate), 135-140 Regula fundamentala Auto-observatie, 24
Act ratat, 14 Activitate, 50, 92, 103 Actiune, 22, 135 Adolescenta, Agresivitate, Aichhorn, 37, 113-141 45, 48, 53 Afecte, 6, 60, 115 A., 89
Asociatii libere, 10-12, vezi si a anaEzei
Alexander, F., 50 Ambitie, 99-102, 106-107 Ambivalenta, 37-38, 62, 129 Analiza copilului, 22,53,59,81-84, 90-96 "Analiza de caracter", Angoasa transformata agresorul tip de, ca motiv al apararii, 45-54, 57, 122 n agresivitate, cu 31-33, vezi si Identificare 18
B
Baiat, dezvoltarea, Basme, 130 Berpfeld, S., 114, 131 Bibring, E., 100 Bleuler, E., 129 Bornstein, B., 61 Breuer, ]., 9 60-67
c
Caracter, Catatonie, Complexul 7, 15, 25, 27, 38, 40, 128 115 Oedip, 16, 58, 79, 94. 6, 18, 27, 32, 59, 46-47, 51, 120, 123 Climacterium, 116, 119, 126 Comportament,
vezi si Angoasa de castrare,

Pulsiuni, Fobie Animal, vezi si Fobia de animale, Fantasma Aparare, 24, 25, 27, 29, 35-44,
152
71-74,90-91,
132, 138-139, vezi si
sexuala, vezi Sexualitatea Diferente ntre sexe, 71
Dezvoltare, Normalitate Compulsie la repetitie Condensare, 6, 14, 149 16, 22, 25
Dorinta,
12, 21, 26, 31, 37, 40-41,
45-47, 60-61, 64, 70-72, 75, 83, 95, 97, 99-108, 115, 119-120, 123-124, 127, 129-131, 139 Dorinta de penis, 101
Conflict, 6-8, 12, 26-28, 32, 35-40, 42, 45 Constiinta, 8, 10, 11, 16, 18, 23, 28, 38, 51-54, 59, vezi si Supraeu Conversie, 39, 40, 128 Copil, vezi si Educatie, Dezvoltare, Nevroza infantila, Eul Culpabilitate, Constiinta, Cyrano 106-108
E
educatie,
Eu
46, 48,
53, 70,
84,
116-117, 121, 127
vezi si Conflict,
104-105,
Supraeu
adolescenta,
113-124,
de Bergerac,
129-130, 139-140, 135-136 al adultului 57-58, 66-67 si afect, 25-27, 35, 50-51 nevrotic, 45-47,
D
Delir, 65-66, 74-75, 98 Deplasare, 6,12-13,26,32,121,127 Deutsch, H., 42, 67, 138 Dezamagire, 102-103 Dezvoltare diferentierea hice, 42-43 normala, 58, 61, 65, 75, 78, 84, 94, 100, 141 structurilor psi 31-32, 73, 81-82,
analiza, 11-12, 16-22,24 al copilului, 47, 52, 58-59, 67-69, 73, 84, 91, 117-119, 120, 144 si analiza copilului, 31-33
si alegerea apararii, 143-145,
vezi si Aparare
dezvoltarea, 117-119 diferentiere exterioara de Sine, lumea si Supraeu, 42-43, 17, 42-43, 78, 97,
Index
153
49, 135 si analiza viselor, 12 teama de a fi coplesit, 49, 54 vezi si Pulsiuni si asociatia libera, 10-11 si hipnoza, 9 n perioada de latenta, 118-120 modificarea, 40-41, 129 nevoia de sinteza, 50, 75 ca observator, 5-6 n pubertate, 119-120 antagonism primar cu pulsiunile, 128, 136, 141 produs al conflictului, 117 relatie cu Sinele, vezi si Conflict,
Sine
25, 143 Evitare a pericolului real, 57, 86 Exhibitionism, 74, 122 F Fantasma, 3, 21, 30, 40, 53, 57, 60-77, 81, 91, 102, 106, 114, 117, 120-121, 125, 130-136, 143 Fata, dezvoltarea, 32, 106, 139 Federn, P., 102 Fixatie, 97-98, 122, 136-138 Fobia de animale, 57-58, 61, 83 Fobie, 39, 47, 57-61, 83, 85, 121, 127-128, 145, vezi si Fobia de animale
Formatiune de compromis, 128, relatia cu Supraeul, 4-6, 20-21, 23, 145 96-97, 102-103, 119, 121, 136-137, Formatiune reactionala, 4, 8, 36-39, 74, 77, 100, 120, 127, 143-144 145, vezi si Conflict rezistenta, 25-27, 32-33, 37 restrngerea, 77-86, 89, 144 ca loc de observatie, 3-8 n autoperceptie, 5-6, 24 si formare de simptom, 27-28, 57-60, 74-76, 83-84, 117, 121, 123-124,144-145 si transfer, 14-19 elemente inconstiente, 11, 20-21, Freud, S., 4, 35-36, 47, 19, 57, 114, 133 Functie sintetica, vezi Eul
G
Gelozie, 15, 26, 32, 36-39, 58-59, 75, 77, 98, 100, 138-139, vezi si Rivalitate fraterna Gest magic, 90
154
Eul si mecanismele
de aparare
H
Halucinatii, 66 Hipnoza, 9, 10, 12, 19 Hipomanie, 67 Homosexualitate,
16,
Interpretarea simbolurilor,
J3, 23
Introiectie, 36, 42-43, 47, 92, 94-98 Invidie de penis, 32-33, 37, 39-40,
71, 90, 105, 118
Invidie, 32-33, 37-40, 59-60, 63, 71, 50, 98

80,90, 100, 103, 105-106, 120,
vezi
1
Identificare, 35-36, 46, 53-54 cu agresorul, 89-98, 108 cu tatal mort, 30-31 si iubire de obiect, 135 n adolescenta, 135-141 cu obiectul invidiat, 102 si proiectie, vezi Renuntarea altruista, Proiectie si dezvoltarea Supraeului, 89, 94 simpatetica, 102 Inconstient, 3, 9, 11, 13, 14, 19-21,
23-24, 29, 49, 125, 143,
si Identificare, Gelozie, Invidie de penis, Rivalitate fraterna Isterie, 9, 28, 34, 36,38-39, 57, 124,
127
Isterie de conversie, 40, 127 Iubire, 102, 135, 137 Iubire de obiect, 135-141, vezi si Obiect Izolare, 28, 36, 41
ntoarcere
143
mpotriva
propriei
persoane, 36, 41-42, 99, 117, 128,
Inhibitie, 31, 35-36, 39, 42, 57, 59,

78-80, 83, 89, 93, 104, 121, 124, 134, 143,
J
Joc, 10, 30, 33, 66, 69-73, 78-82,
89-92, 137
vezi si Curiozitate
Inte1ectualizare (la pubertate), 126,

129, 134, 135-136, 141
Jones, E., 114
Internalizare, 94, 97 Interpretare, 12-14, 17-19, 22, 28,

30-31, 59, 81, 94, 129
K
Klein, M., 31
Index
155
L
Laforgue, R., 75 LampI-de Groot, ]., 41 Lewin, B. D., 67 Libido, 5,16,115-116,119-123,128, 133, 136, 138, 140, vezi si Pulsiuni, Sexualitate
Nevroza si alegerea 37-38, 39-41 corelatie pulsiune, formarea, ntre 125-126 45-47, 49, 58, 65-67, refulare si apararii, 27-29,
75-76, 85-86 si refulare, 40-41 ntoarcerea 144 refulatului, 7-8, 39,
M
Mama, 29, 37-39, 58-61, 79, 85, 91, 93-95, 101, 105-106 Masculinitate, 101, 121-122 Masochism, Masturbare, Melancolie, 16, 38, 43 80, 95-96, 98 57, 97, 126 74, 80, 82, 91-93,
vezi si Simptom
Normalitate, 75,114,140-141, Dezvoltare vezi si Comportament,
o
Obiect, 13-14,23-24,27,37-38,56, 58-59, 60-63, 69, 72, 74-75, 79, 89-90,92,97,99, 101, 103, 105-108,
Micul Hans, 58-61, 65 Moarte, 62, 103, 106, 108 Montessori, M., 70
113, 119, 121, 126, 133, 135-141, 143 Observatie, Optimism, 1-8 113
N
Narcisism, 92, 106, 140, 143 Negare, 27, 57, 69-74, 77, 83-84, 89, 143 Nevroza 76, 86 Nevroza obsesionala, 28, 32-33, 36, 38-39,47, 57,73-74, 124, 128-129 infantila, 47-48, 53, 58,
p
Paranoia, 36, 38, 97-98 Pasivitate, 93 Pedeapsa, 39, 47-48, 80, 93-94, 96, 98-99, 117
156
Eul si mecanismele
d~ aparare
Penis, 59-60, 72-73, 81 Perioada de latenta, 32, 37, 67, 84, 118-121, 123-124, 130, 132, 134-135 Perversiuni Preconstient, infantile, 4 122
Rana narcisica, 92, 143 Rank, O., 63 Rationalizare, 16, 82
Realitate, 6, 21, 47-48, 50, 53, 60 61, 65-68, 70-71, 74, 80, 117, 123,
Principiul placerii, 2, 48, 51, 58,92 Proces primar, 6, 48 Proces secundar, 6, 48
132, vezi si Principiul realitatii

Reconstructie, 12-13, 21 Refulare, 3, 7-8, 12, 21, 23 25-26, 28, 32, 35-36, 39-42, 52, 73-74, 96, 99-101, 115, 125, 127-129, 136, 143,
Proiectie, 38, 42, 96-100, 104, vezi si Renuntare altruista 114,
Psihanaliza, 3-4, 12, 14,36,43,
145 Regresie, 136 Reich, W., 16, 26, 47 36, 41-42, 59, 126-128,
135, 140, vezi si Asociatii libere Psihoza, 48, 54, 65-66, 74, 128, 138, 140-141 Pubertate, 49, 113-116, 120-121,
Relatie de obiect, 14, 105-106, 133, 136-138, 140-141
123,125-126,128-129,131,134-141, Religie, 90, 126, 131, 137
vezi
obiect
si
Ascetismul, Identificare,
IntelecRelatii de
Renuntare 143 Restrngerea
altruista,
100, 106-107,
tualizarea,
Eului, 77-86, vezi si
Pulsiuni,
Vezi Agresivitate,
Sine,
Eu
Libido, Sexualitate Pulsiuni pregenitale, 115, 121
Rezistenta, 9, 11, 18, 21, 24-33, 52, 95, 124, 140 Ritualuri obsesionale, Rivalitate fraterna, 39
R
Rada, S., 72
19, 108
Rostand, E., 106, 108
Inde.>.:
157
s
Scoptofilie, Scotomizare, 95 75
relatia cu Eul, vezi Eu relatia cu Sinele, 45-46, 52-54, 123, 136-137 si autoperceptia, 4-5 Eu, Supraeu, vezi Angoasa de
Secret, 61, 82, 90, 94-96, 101-102 Sexualitate 16, 26, 28, 36, 39, 41,
vezi si Conflict,
Pulsiuni Situatii periculoase, pulsionala, castrare, Pulsiuni
46-51, 101, 115, 120, 127, 134-135 Simptom, 9, 27-30, 32, 35-39, 40-44, 47, 57-59, 73, 76, 79, 85-86, 117, 121, 123, 126-128, 145 Sine in adolescenta, analiza 24-25 si analiza viselor, 13-14 investigarea Sinelui, 3-4 Sinelui, 113-124 13-14, 20-22,
Angoasa, Angoasa
Stadiul anal, 116, 122 Stadiul falic, 59, 116 Stadiul oral, 59, 116, 122 Sublimare, 36, 42, 84 Supraeu, 21, 40-41 n adolescenta, 99, 123, 129-135 si dezvoltare, 114-115, 118 n formarea 97-98 nevrozelor, 45-50, 42-43, 89-98, 113-124
si angoasa, 45-48, 50, 52-54, 57,
si actele ratate, 14 ;i relatia cu Eul (vezi Conflict, Eu), 4-8, 97-100, 113-124, 135-141 relatia Supraeu si rezistenta, 24-25 4-5 13 cu Supraeul, vezi
precursor
al, 117
si autoperceptie,
T
Tata agresivitate mpotriva, 17,58-60 23-24 invidie fata de si rivalitate cu,
si analiza simbolului, si transfer, 14-18 precursor al, 117
si tehnica psihanalitica,
158
72-75, 82-83, 92, vezi si Complexul Oedip Teama de o amenintare reala, 47-48, 99, 117-119, 121, 124, 129, 134, 141 Tehnica jocului, 31 Tehnica psihanalitica, 9-21 Tipul "ca si cum", 138 Transfer trecere Ia act, 18-19, 21-22 mecanisme de aparare, 16-19,
32c33
32-33, 36, 40-41, 59, 62,71, 98, 143-144 Trauma, 83, 92, 129 Trecere Ia act, 18-19
u
Uitare, 14
v
Vis, 12-13, 18, 21, 30, 60, 66, 80, 144
interpretare, 22 al pulsiunilor libidinale, 15-16 si rezistenta, 25-26 Transformare n contrariu, 12, 26,
w
Waelder, ]., vezi HalI, ]. Waelder Waelder, R., 148
Fundatia Generatia
Fundatia Generatia s-a nascut din nevoia urgenta de a ajuta copiii, adolescentii si familiile lor prin interventii diferite de cele farmacoterapeutice sau institutionale. Proiectul crearii ei s-a nascut nca din 1995 cnd, mpreuna cu un grup de specialisti reputati n domeniul psihoterapie, grup animat si sustinut de psihanalista de origine romna Ilany Kogan, a nceput travaliul de structurare si circumscriere a scopurilor si modalitatilor de atingere a acestor scopuri, fundatia concretizndu-se ca institutie n noiembrie 1998. Sprijinul si asistenta copilului nseamna mai mult dect ajutor material. Fundatia Generatia se dedica nevoilor psihologice nu ntotdeauna usor de observat si de recunoscut. Sprijinul psihologic este necesar pentru a preveni si proteja copilul de suferinta psihica si pentru a-i favoriza dezvoltarea. Daca nu dam suficienta atentie nevoilor sufletesti ale copilului pot aparea, n timp, urmari dramatice. Un copil risca sa fie tratat cu medicamente fara sa fie necesar, poate fi etichetat ca bolnav psihic, un copil risca, de asemenea, sa aiba dificultati emotionale severe si sa-si rateze sansa de a se realiza. Suferinta psihica poate sa se manifeste sub forma de tristete, insomnii, spaima, neliniste, cosmaruri, dezinteres, plictiseala, izolare, agitatie, agresivitate, tulburari ale comportamentelor alimentar, sfincterian, sexual, esec social, scolar, de comunicare. Aceste tulburari pot sa apara de la nastere, pe parcursul evolutiei copilului sau n urma unor traume legate de separare, accidente, boli, tensiuni si conflicte n familie, nasterea unui alt copil, decesul unui membru al familiei, abuz sexual, maltratare, intrarea n pubertate si adolescenta etc. Fundatia ajuta copii, adolescenti, mame, tati, bunici, educatori, profesori, cadre medicale, spitale, maternitati, institutii pentru protectia copilului, precum si pe toti cei care se ocupa de copii. Formele de interventie si de ajutor sunt: Examen de evaluare a dezvoltarii Consultatii n situatii de criza Consiliere a parintilor Grupuri de lucru cu educatori, profesori si cadre medicale Psihoterapie individuala si/sau de familie
Aceste interventii respecta confidentialitatea si normele deontologiei profesiona1e. Echipa noastra cuprinde psihologi, psihiatri, pedagogi, cu specializare n psihoterapia psihanalitica a copilului si a adolescentului. Fundatia Generatia colaboreaza profesional cu universitati si asociatii profesiona1e din Romnia, Germania, Franta, Elvetia, Anglia, SUA si Israel, n scopul formarii de noi specialisti si al supervizarii activitatii specialistilor existenti. Pentru asistenta psihoterapeutica a copiilor si adolescentilor, colaboram cu toate institutiile si organizatiile care activeaza n acest domeniu. De la nceputul anului 2000 functioneaza:
Centrul de psihoterapie pentru copii si adolescenti Fundatia Generatia.

Intr. Dragusa, nr. 6, sect. 4, Bucuresti Telefon/fax: 021 336 6195, 021 330 6649 email: generatia@fx.ro www.generatia.ro
n curnd, la Editura Fundatiei Generatia, n colectia , , ,
SCENARIILE NARCISICE ALE PARENTAIlTATII
Experienta
chmca a consultatiei terapeutice

JUAN MANZANO FRANCISCO Pi\L\CIO- ESP/\Zi\ Nl\THALlE ZILKi\
Practica ndelungata a autorilor privind interventiile psihoterapeutice scurte parinti-copii/adolescenti (consultatii terapeutice) le-a permis sa desprinda un concept central, numit de ei "scenarii narcisice ale parentalitatii". n primele capitole ale acestei lucrari sunt prezentate diferitele aspecte ale acestui concept. Dupa o situare a elementelor tundamentale ale tehnicii autorilor n cadrul mai vast al psihoterapiilor de inspiratie psihanalitica, este abordata o parte clinica n care sunt expuse rezultatele analizei unor cazuri ntlnite de autori n practica lor. Sunt descrise scenarii tipice ale parentalitatii, care permit o clasificare a configuratiilor clinice celor mai frecvente si este propusa o semiologie descriptiva si dinamica a psihopatologiei relatiei parinte-copil. Fiecare din aceste configuratii este ilustrata cu exemple clinice. Un ultim capitol reuneste concluzii clinice si teoretice.
NORMAL
SI PATOLOGIC
LA COPIL
ANNi\ FREUD
n 1951, Anna Freud, singura dintre copiii lui Sigmund Freud devenita psihanalist, fondeaza la Londra "Hampstead Clinic", o clinica de psihoterapie infantila. Normal si patologic la copll, aparuta la Londra n 1965, reprezinta o sinteza a experientei clinice, terapeutice si teoretice a psihanalizei copilului. A. Freud reexamineaza granita dintre normal si patologic n dinamica dezvoltarii umane, conflictele intrapsihice necesare si inerente dezvoltarii, simptomele tranzitorii ale devenirii psihice, ca si cele care se constituie la copil sau la adultul de mai trziu ntr-o structura patologica. Ea propune n continuare criterii, diagnostice si perspective psihoterapeutice. Normal si patologic la copil este o carte pentru psihologi, psihoterapeuti, psihiatri, educatori si parinti.
CONSULTATIA
TERAPEUTICA
A COPILULUI
D. \XI: WINNICOTf
D. \'V:\'VTinnicott duce n teoria si clinica psihanalitica lucrari c1asice,de a referinta n plan international: De la pediatrie la psihanaliza, Joc si
realitate, Bebelusul si mama lui, Depl1vare si delincventa, Natura uma-
na, pentru a enumera doar cteva dintre ele. n Consultatia terapeutica a copilului, Winnicott dezvaluie cu finete esentialitatea explorarii primelor interviuri clinice, care pot oferi cheia cunoasterii vietii psihice a copilului. El aprofundeaza tehnica squiggle ca pe "o cale simpla de a intra n relatie cu copilul"; este vorba de un desen realizat n comun, n care psihanalistul si copilul participa la reconstructia istoriei timpurii a copilului si a mediului sau familial. Prin desenul sau, care l completeaza pe cel al psihanalistului (si invers), copilul si exprima sentimentele si gndurile cele mai profunde, el participa viu la relatia cu terapeutul n cautarea Self-ului autentic, al trairilor timpurii, al relatiilor precoce cu mama, cu tatal, respectnd sirnptomul, temerile, suferinta sa. \'I/innicott regaseste n cadrul terapeutic un "moment sacru" n care relevarea de sine lumineaza un interior pna atunci obscur si conflictual. Cartea cuprinde 21 de capitole care reprezinta tot attea descrieri ale unor consultatii terapeutice pe care \,{!innicott, unul dintre cei mai mari psihoterapeuti de copii, le-a avut de~a lungul practicii sale psihanalitice.
UN CAZ DE PSIHOZA INFANTILA
Studiu psihanalitic
SERGE LEBOVICI JOYCE MCDoUGALL
Aceasta carte este consacrata prezentarii unor documente referitoare la tratamentul psihanalitic al unui copil psihotic, tratament condus de Joyce McDougall cu asistenta tehnica a lui Serge Lebovici. Productiile unui copil psihotic sunt interesante prin frumusetea lor, uneori tragica. Lumea fantasmatica n care traiesc acesti copii este tragica pentru ca ea le traduce angoasa : ea pune constant sub semnul ntrebarii sentimentul pe care l au n legatura cu unitatea lor si cu cea a celor cu care traiesc. Fantasmele bolnavului sunt o ilustrare remarcabila a angoasei de fragmentare, a agresivitatii legate de devorare, a luptei defensive prin intermediul cautarii unei fuziuni imposibile : psihoza apare ca singurul mod de relationare care evita ruptura predeliranta ce duce la neant. Evolutia relatiei terapeutice poate conduce la neo-structurari mai evoluate. Acest fragment de tratament permite discutarea nu doar a fecunditatii abordarii psihanalitice, ci si a utilitatii acestei forme de psihoterapie n astfel de cazuri. Cartea raspunde dorintelor celor care ar dori sa stie ce se ntmpla n cursul unui tratament psihanalitic. Faptul ca mama pacientului a urmat un tratament psihanalitic cu analista acestuia din urma face posibila o comparatie ntre structurile psihopatologice ale Eului si ale mamei. Autorii ncearca sa demonstreze ca structura mamei a avut un rol activ n instituirea relatiilor obiectale att , de perturbate cum sunt cele nscrise n carte.
La Editura Fundatiei Generatia a aparut COPill - RAZBOI SI PERSECUTIE
n aceasta carte, prin intermediul studiilor de caz, autorii ne ajuta sa intram n complexa lume a sentimentelor copiilor si tinerilor adulti care au experimentat moartea, alungarea din tarile lor, persecutia, exilul. n ciuda acestor traume, multi copii au demonstrat un surprinzator potential de dezvoltare si o mare capacitate de a face fata situatiei. Autorii discuta despre posibilitatile care sunt oferite acestor copii de catre un travaliu terapeutic astfel nct ei sa poata asimila experienta traumatica si sa o integreze n viata lor viitoare. Acest volum reprezinta o abordare noua a acestei problematici.
Editura Fundatiei Generatia Presedinte: Veronica Sandor Coordonator departament editorial: Corneliu Irimia Redactor: Dan.iela Luca Tehnoredactor: George Turcu
Tiparit la S.C. UNIVERSUL S.A. Tel. 3.15.17.01. Fax 314.68.42 Str. Brezoianu 23-25, Bucuresti

Anna Freud Eul Si Mecanismele de Aparare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anna Freud Eul Si Mecanismele de Aparare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihanaliza copilului si adolescentului

A-PDF MERGER DEMO

Eul si mecanismele de aparare

Editura Fundatiei Generatia

Alte observatii asupra psihonevrozelor de aparare)

Foto Arma Freud

Paterson Marsh Ltd on behalf of the Estate of Arma Freud

Psihanaliza copilului si adolescentului