Sunteți pe pagina 1din 3

Economia Africii de Sud cea mai mare economie din Africa 24% din PIB Africii un sfert din

t din populatie nu este angajata (oficial), neoficial, 40% din populatie nu e angajata un sfert din oamenii de acolo traiesc cu mai putin de 1,25 $/zi Economia Africii de Sud s-a transformat dintr-o economie axata pe sectorul primar (agricultura, pescuit, minerit, petrol si gaze naturale) si secundar (industrial) (la mijlocul secolului al XXlea), intr-o economie axata mai ales pe sectorul tertiar in prezent, care produce aproximativ 65% din PIB-ul Africii. Sectoare economice principale: pescuit, constructie si asamblare de vehicule, procesare alimentara, imbracaminte si textile, telecomunicatii, energie, servicii financiare si din mediul afacerilor, piata imobiliara, turism, transporturi, vanzari en-gros si direct de la producatori. Saracia ramane o problema majora. Nivelele ridicate ale numarului oamenilor fara loc de munca si ne-egalitatea economica sunt considerate de catre guvern si de catre majoritatea sudafricanilor cele mai mari probleme economice cu care se confrunta tara. 30% dintre companiile din Africa de Sud considera criminalitatea un impediment major sau chiar foarte sever pentru investitii, aceasta fiind printre cele 4 cele mai frecvent mentionate impedimente. Spre deosebire de alte piete emergente, Africa de Sud s-a zbatut pe parcursul recesiunii din ultimii ani, iar procesul de normalizare a fost sustinut in mare parte de cresterea consumului public si privat. Cantitatea de exporturi si investitiile private inca nu au revenit la normal. Rata potentiala a cresterii economiei Africii de Sud pe termen lung, in mediul politic actual, a fost estimata la 3,5%. Cresterea PIB/cap de locuitor s-a dovedit a fi mediocra, cu toate ca s-a imbunatatit, crescand cu 1,6%/an din 1994 pana in 2009, si cu 2,2/an in perioada 2000 2009. Mineritul a fost principala forta din cadrul economiei Africand, de-a lungul istoriei. Mineritul profitabil la scara larga a inceput odata cu descoperirea facuta de Erasmus Jacobs in 1867, a unui diamant mare pe malul Raului Portocaliu (Orange River), urmata de descoperirea si exploatarea Kimberlite-ului, o roca vulcanica ce contine uneori diamante. Aceasta a fost denumita dupa orasul Kimberley din Africa de Sud. De asemenea, s-au descoperit in Africa de Sud, in a doua jumatate a secolului 19, zone bogate in aur, descoperiri care au determinat fenomene de tipul goana dupa aur. Contributia mineritului la PIB-ul annual a scazut de la 21% in 1970 la 6% in 2011. Cu toate acestea, mineritul inca reprezinta 60% din exporturi. S-a estimat ca in 2008, Africa contribuia cu 77% la productia mondiala de platina, 55% la cea de kyanit (silicat mineral), 45% la cea de cromiu, 39% la cea de paladiu si vermiculit, 38% vanadiu, 38% - zirconiu, 21% mangan, 11% - aur, 2% aluminiu, 2% - nichel. In functie de valoarea productiei, Africa de Sud furniza, in 2008, aproape 5% din productia de diamante slefuite. Africa de Sud este al treilea cel mai mare exportator de carbuni din lume. Sectorul minier este compus atat din mine private cat si mine controlate de stat, acestea din urma incluzand Corporatia Africana de finante si explorare miniera. Agricultura si procesarea alimentelor. Industria agricola contribuie cu aproximativ 10% la nivel de angajare formala, destul de putin, comparat cu alte parti ale economiei africane, furnizand si locuri de munca temporare. Contribuie cu aproximativ 2,6% la PIB. Doar 13,5% din teren poate fi folosit pentru diverse culturi agricole, si doar 3% are potential inalt de productie. Sectorul agricol continua sa se confrunte cu probleme, avand din ce in ce mai multe competitie straina si fiind ingreunat de nivelul ridicat de criminalitate. Guvernul a fost acuzat atat de faptul ca nu se straduieste indeajuns de mult, cat si de faptul ca se straduieste prea mult

sa rezolve problema atacurilor fermelor, in comparatie cu alte forme de infractiuni violente. Productia de porumb, care contribuie cu 36% la valoarea bruta a recoltelor Africii de Sud, a fost influentata in sens negativ de schimbarile climatice. Conform Organizatiei pentru Alimente si Agricultura a Natiunilor Unite, Africa de Sud este unul din cei mai mari producatori mondial de: radacina de cicoare (locul al IV-lea), grapefruit (locul al IV-lea), cereale (locul al V-lea), porumb (locul al VII-lea), seminte de ulei de ricin (locul al IX-lea), pere (locul al IX-lea), sisal (locul al X-lea), culturi pentru fibre (penru hartie, material textil, sfoara). Printre cele mai importante produse agricole pentru export din Africa de Sud se numara: fructe si nuci comestibile, bauturi, alimente conservate, tutun, cereale, lana necardata si nepieptanata, zahar, carne, malt si amidon. Aceste exporturi au contribuit cu 80% din totalul de venituri din exporturi in primul sfert al anului 2010. Cele mai importante importuri agricole, care au contribuit cu 60% la valoarea importurilor agricole in aceeasi perioada include: cereale, carne, faina din seminte de soia, bauturi, ulei de soia, tutun, ulei de palmier, alte alimente, condimente, cafea, ceai si carne conservata. Industria lactatelor este formata din aproximativ 4300 de producatori de lapte, care furnizeaza locuri de munca pentru 60000 de fermieri si care contribuie la traiul altor 40000 de persoane. Presiunile competitive din afara tarii, mai ales din China si din India, au jucat un rol important in declinul exporturilor alimentare, textile si de papetarie, intrucat firmele din aceste sectoare erau intr-o continua competitie cu altele care aveau costuri de productie mai mici. Industria fabricilor (manufacturing?) contribuie cu relativ putin la economia Africii de Sud, furnizand 13,3% din numarul de locuri de munca si 15% din PIB. Costurile muncii sunt scazute, dar departe de a fi la fel de scazute ca in majoritatea pietelor emergente, costul transportului, al comunicatiilor si al vietii, in general, fiind mult mai ridicat. Industria auto din Africa de Sud contribuie cu aproximativ 10% din exporturile manufacturiale ale tarii, cu 7,5% la PIB la nivel national, si ofera 36000 de locuri de munca. Productia anuala in 2007 a fost de 535000 de vehicule, din 73 de milioane produse la nivel global. Au exportat aproximativ 170000 de unitati in acelasi an, mai ales Japoniei (29% din valoarea exporturilor totale), Australiei (20%), Marii Britanii (12%) si SUA (11%). BMW, Ford, Volkswagen, Daimler-Chrysler, General Motors si Toyota au fiecare fabrici in Africa de Sud. Alti producatori de cu fabrici acolo sunt: Arvin Exhaust, Bloxwitch, Corning si Senior Flexonics. Industria este concentrata in 2 provincii: Eastern Cape si Gauteng. Companiile care produc in Africa de Sud pot profita de costurile de productie scazute si de accesul la piete noi, rezultate din intelegerile comerciale cu Uniunea Europeana si Comunitatea de Dezvoltare Sud Africana. Sectorul al treilea (al serviciilor). Infrastructura telecomunicatiilor domestice asigura servicii moderne si eficiente zonelor urbane, inclusiv acces la internet si telefonie mobila. In 1997, Telkom, compania de telecomunicatii care, pe-atunci, apartinea statului, a fost privatizata partial, si a intrat intr-un parteneriat strategic cu alte 2 companii, inclusiv SBC, din SUA. In schimbul exclusivitatii unor servicii pe o perioada de 5 ani, Telkom si-a asumat obligatia de a facilita modernizarea si extinderea retelei de telecomunicatii in zonele in care nu ajunsese inca. In 2002, un al doilea operator de telecomunicatii a intrat pe piata din Africa de Sud, reprezentand un competitor pentru Telkom. Acesta se numeste Neotel, si, desi a intrat pe piata atunci, a obtinut licenta de a opera, in sine, in 2005. 5 companii de telefonie mobila ofera servicii pentru peste 20 de milioane de abonati, si se crede ca Africa de Sud este a patra la nivel international d.p.d.v. al retelei de telecomunicatii mobile. Cei 5 furnizori de telefonie mobila sunt: Vodacom, MTN, Cell C, 8ta (care apartine Telkom) si Virgin Mobile. Se face outsourcing intens, mai ales in Cape Town, sub forma de Call Center, pentru: Lufthansa, Amazon.com, ASDA, The Carphone warehouse, Delta Airlines si altii. Turism. Este o destinatie foarte populara, cu aproximativ 860000 de turisti veniti pe luna (in

martie 2008), din care aproximativ 210000 sunt din afara continentului african. Intre 1% si 3% din PIB-ul national este generat din turism. Principalii parteneri comerciali internationali ai Africii de Sud (in afara de alte tari africane) include Germania, SUA, China, Japonia, Marea Britanie si Spania. In 2005 a avut loc o investitie majora in economia tarii, cand Barclays a devenit actionar majoritar la o banca locala, Absa Group Ltd. S-au facut contracte intre Vodafone (din Marea Britanie) si Vodacom, in 2006. In 2010, aproape ca au avut loc 2 vanzari de calibrul milioanelor de dolari: HSBC sa intre in posesia Nedbank, si Walmart sa cumpere Massmart Holdings. Walmart a cumparat pana la urma Massmart, dar in 2011. Piata Muncii. Rata persoanelor fara loc de munca este foarte mare si persista, afectand alte parti ale economiei. A inceput sa fie ingrijorator de mare in 1970, si a continuare sa creasca inclusiv in anii '90. Numarul persoanelor fara loc de munca a crescut foarte mult de cand Congresul National African a venit la putere in 1994, urcand de la 15,6% in 1995, la 30,3% in 2001. In al doilea trimestru al anului 2010, 25,3% din oamenii apti de munca nu aveau un loc de munca. Rata oficiala a lipsei locurilor de munca include doar adultii care isi cauta activ un loc de munca, neluand in considerare pe cei care au renuntat sa mai caute. Doar 41% din cei care ar putea lucra au un loc de munca. Disparitia apartheid-ului in 1994 a lasat in urma o ierarhie economico-rasiala care pozitiona persoanele de culoare alba in fruntea societatii, fiind urmati de indieni, de cei de culoare, si apoi de negri. De atunci, guvernul Congresului National African a facut din Abilitarea Economica a Negrilor un punct de concentrare al politicii, dar aceasta nu a reusit sa aduca schimbari majore printre , majoritatea negrilor Sud-Africani. AEN, care are ca scop abilitarea economica a tuturor oamenilor negri, inclusiv a femeilor, a muncitorilor, a tinerilor, a oamenilor cu dizabilitati si a oamenilor din mediul rural, are nevoie din partea Ministerului de Comert si Industrie de un Cod al Bunei Practici, care sa stabileasca reguli pentru procesul AEN in toata economia. Departamentul foloseste o un sistem de punctare pentru a masura nivelul de respectare al regulilor, in cadrul achizitiilor publice, parteneriatelor dintre entitati publice si private, vanzarea afacerilor detinute de stat, cand se urmareste obtinerea licentelor, si pentru orice alta activitate economica relevanta. O mare parte din persoanele care s-ar incadra ca beneficiari ai rezultatelor regulamentului refuza sa profite de pe urma acestuia, intrucat considera ca rezultatele nu s-ar baza pe merit.