arterele purtau volupti violet, n trup pulsau unde strnind uragane, cnd flux-al nopii curgea-n beii de balet. Poate iar m vei chema n plceri netiute, poate iar te voi urma n gnduri vinovate, m vei primi n adncul privirilor mute, ca arita s-o stingem n cmri neumblate. Ce voluptate s ne-afundm n aternuturi scldndu-ne-n roua cald-a trupurilor moi, att de slbatic vom cuta noi inuturi ca nevindecai de deprtri s zburm n noi. Tu vei fi pasre albastr vslind la hotar, eu m voi visa rest de-arip purtat de gnd, dar, intre noi, atia nori, atta cristal, ati ngeri stvezii i risip de vnt.