Parintele Arsenie Papacioc

Taina iubirii

Lumea aceasta nu e vinovat, suntem vinovati noi c nu stim s iubim si nu stim s-o
apreciem! Ce-am fcut noi pentru lumea asta, dac este vorba s intrm n amnuntele
drumului mntuitor? Ce-am fcut noi pentru lumea aceasta - asta ni se cere!
O institutie, ca si un neam, triesc prin cei care tsnesc, care stau pe cruce fr s
cedeze. O iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanent jertfire. Niciodat nu vom
tri fr probleme si fr sbii ndreptate mpotriva noastr! Nu vedeti nvttura
crestin? "N-am venit s aduc pace pe pmnt, ci sabie... Dusmanii omului sunt
casnicii lui." Dar toate acestea nu trebuie s descurajeze pe nimeni cu nimic. Chiar
dac omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu nseamn s renunte. Nu!
Dumnezeu stie de necazul tu, iar aceste suferinte te ncearc pentru a te putea defini,
pentru a merita s fii ncununat de Dumnezeu, cci El asta doreste.
Nu ne putem nchipui un om mntuit fr merite. De unde vin aceste merite? Din
lupta cu suferintele, iar lupt fr jertf nu se poate! Crucea a mntuit neamul
omenesc! Nu dreptatea lui Dumne- zeu, nici minunile Sale, ci Crucea! Atunci cnd
lisus S-a rstignit, atunci a fost biruit satana. Mntuitorul triumfa pe Cruce, iar satana
era nvins. Deci, nici un crestin nu este scutit, sub nici un chip, de crucea sa, pentru c
e dar de la Dumnezeu suferinta, dragii mei! Nu este numaidect o pedeaps. Dar, chiar
pe- deaps n sine, canonul nseamn putinta revenirii, a ntoarcerii la bine.
Se constat c nu vine lumea la biseric. Dar nu trebuie s fie o preocupare n sine, s
se fac atta caz. Pentru c aceste lucruri slbesc forta per- sonal a fiecruia,
semnnd confuzii. Din cauza greselilor multimii, fiecare om ajunge s se scuze n
sinea lui: "Ce, numai eu fac? Vd c toti fac!" Deci, cel mai bine este ca noi s ne
rugm pentru rezol- varea acestor lucruri pentru oamenii acestia. Si chiar v rog, s fie
o mai mare dorint de iubire adev- rat! Nu o iubire nregistrat si difuzat ca atare
de oameni: "Auzi, domnule, c trebuie s iubim!" Nu! Trebuie s simti nevoia s
iubesti.

Nu este niciodat nimeni degeaba lng tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu sl ajuti sau s te folosesti. Te folosesti, c poate are o putere de duh mai mare. Sau l
ajuti tu, n sensul de-al suporta. Este o mare greseal atunci cnd certm pe unul sau
pe altul! Il rabd Dumnezeu si pe acela, si de aceea l-a pus n calea ta, ca s-l rabzi si
tu si s te ncununezi!
Dac se ntmpl s facem fapte bune, nu este bine s le facem numai din obligatie,
pentru c de- venim cazoni. S le facem dintr-o dragoste cu orice chip, si atta ct
putem. Pentru c Dumnezeu nu ne tine c suntem noi foarte vrednici. Ne tine c este
foarte milostiv El, si de aici vine si toat mila noastr.
Bunoar, dac se gseste cineva n situatia s dusmneasc pe cineva, se gseste n
situatia s-l judece, pentru c este ntr-adevr incorect si nu se aseaz deloc. Deci, ti
este incomod si tie si celorlalti. Dar dac ar zice omul asa, ar sta de vorb cu
Dumnezeu: "Mi drag, Eu l iubesc si pe acela asa cum e. D-te de partea Mea, ca sl iubesti si tu. Eu l iubesc asa cum este. Cci de aceea l tin n viat. D-te de partea
Mea si las, nu-l mai dusmni; Eu sunt Dumnezeu si tot Eu te tin si pe tine. Tu cte
greseli faci si ti le trec cu vederea?" Acest dialog intim, cu smerenie s se fac, si tu
esti asigurat. Si rsare cu orice chip iubirea, fr de care nu se poate face nimic, chiar
dac ai da muntii la o parte; chiar dac ti-ai sfsia trupul s ard pentru Hristos.
Milostenia nu este numai s dai din traist. Milostenie este c accepti pe un om s stea
lng tine, fr s l alungi n gnd. Ai un coleg care are un necaz, trebuie s stii s-i
faci o mngiere, s-i descretesti fruntea. La sraci poti s faci o rugciune scurt:
"Doamne, miluieste-l!", dac nu poti s-i dai, c esti n tramvai si el este pe trotuar.
Intrebarea se pune, cum ne este inima noastr n legtur cu su- ferinta din jur? Cel
mai mare lucru de care vom fi ntrebati la Judecata de apoi este: "De ce nu am dat mai
mult atentie semenilor nostri?"
Exist porunc n nvttura crestin: s se respecte toat fptura, cu att mai mult
fiinta o- meneasc, care are "chip" si "asemnare". Si firea pervertit, binenteles, te
ndeamn s tii cont numai de al tu, si foarte greu te rupi si pentru cellalt. Si tocmai
asta e porunca: s te rupi. Eu v-am spus uneori; dac nu, spun acum: Era ntr-o
situatie, parc era vis, dar tare a fost parc real, asa... Murisem, si m uitam, cum se
spune, la moartea mea, cci sufletul nu moare. M uitam la mine n cosciug si cnd a
ajuns cosciugul s intre n groap am zis: "Ce bine este dac lasi ceva din tine afar!
Aceea te va ajuta si pe tine s triesti mereu". Milostenia este ceva din tine. Si
Alexandru Vlahut zice: "Mila e toat Scriptura!"
2

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arat c tu esti Hristos. Apoi, nici nu stii c acela
pe care l ajuti poate s fie Hristos. El nu ntinde mna s-i dai. El ntinde mna s-ti
dea mprtia cerului si tu nu observi. Si, de regul, oamenii caut bnutul cel mai
mic.
Fratii mei, tineti minte: cersetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lng mntuirea
ta asa de usor! Si mai grozav, l-ai dispretuit pe cersetor! Cersetorii nu pier niciodat.
Fac sobor la margine de drum si mpart ce s-a cptat, si zic: "Asta-i de la cutare.
Pomeneste-l, Doamne, ntru mprtia Ta!" Si are valoare. Mntuitorul, ca s ne
ncurajeze, a spus: nsutit veti primi! Vrei s te mbogtesti? D tot ce ai! Primesti
nsutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dac ati cunoaste viata Sfntului Ioan
cel Milostiv, v-ati nspimnta! Sfntul Ioan, cnd s-a dus n respectiva arhiepiscopie,
a ntrebat: "Ct aur are arhiepis- copia?" Si i s-a rspuns: "Attea litre de aur!" "Dati-i
la sraci!" Cnd au auzit, economii ia au zis c i srceste. Si a venit napoi nsutit
fat de ct a dat. Iar ddea, iar venea nsutit. Economii crteau mereu! Vezi, nu
observ omul cnd primeste, dar observ cnd d. Dar venea nsutit cu precizie! Este
cuvnt din Scriptur. Eu nu am dreptul s-l contrazic pe acest cuvnt. Si obisnuiti-v
cu autoritatea cuvintelor din Sfnta Scriptur. Tainele Bisericii s-au fcut pe temeiul
cuvintelor din Scriptur. "Ce dezlegati voi, dezleg si Eu". Asa a luat nastere Taina
Pocintei.
A venit o doamn la arhiepiscopie s dea o donatie. Si a ntrebat-o Sfntul Ioan: "Ct
doriti s dati, doamn?" "Att!" Sfntul Ioan se astepta s primeasc nsutit, iar ct
ddea doamna asta nu era nsutit. Si a ntrebat-o: "Att ai vrut cu adevrat s dai?"
"Nu! Am vrut s dau atta, dar cnd am scris suma, o mn nevzut a sters si a scris
ct dau eu acum".
Ce se ntmplase? Economii nu au dat la sraci ct a zis Sfntul Ioan. Au dat mai
putin. Si corespundea cu ct a adus femeia asta nsutit. Sfntul Ioan i-a mustrat: "Uite
cine srceste arhiepiscopia!" Si s-a ajuns s dea cte o corabie cu aur, si veneau o
sut napoi; si s-a umplut Marea Mediteran cu corbii pline cu aur mergnd la
Sfntul Ioan. Si s-a auzit glas din cer: "S vedem, Ioane, cine este mai milostiv: tu sau
Eu?" S-a verificat cu ape, cu corbii si cu aur cuvntul Scripturii. Deci, obisnuiti-v s
nu triti numai voi, ci s triti n toti care sunt cu voi.
Exist porunc mare repetat de Iisus Hristos, nct insist: "S v iubiti unul pe
altul." Vedeti, cu orice chip trebuie s fim controlati, dac avem acest sentiment de
3

iubire pentru toti. Practic e greu. Nu poti chiar s iubesti pe toti. Bine, asta se ntelege.
Dar, cu nici un chip s nu urti! Dac nu ursti, nu mai esti n ap, esti pe scar, pe
prima treapt. Dar esti pe uscat! Si sigur c treptele merg pn la treapta dragostei de
sus. Esti liber si ai posibilitatea de a urca, dac nu ursti. Deci este un nceput doar. Ce
se numeste scar: "Dou lemne hodo-lemne si un brat de lea mruntele!" Adic, dac
esti pe prima treapt esti salvat. Dar ceva sfnt din noi, cren- du-ne Dumnezeu singur
numai pentru Dumnezeu si poruncindu-ne s iubim, ne-a dat si putinta s iubim. Si
atunci ceva sfnt din noi ne spune: "De ce s stau chiar asa pe ultima treapt? Ia s
psesc mai sus!" Se ntmpl de capeti o bucurie pe care nu o cunosteai, dar care te
odihneste si te sileste la a treia treapt. Si tot asa, si tot asa, pn cnd ajungem la
dragoste, care este legtura desvrsirii.
Mntuitorul nu spune c sunt treizeci de trepte, cum arat Sfntul Ioan Scrarul.
Spune: "S v iubiti" - vorbeste la superlativ si termin. Dar acum, noi, care ne
ntlnim cu neputintele noastre si cu frecusul, lipsa de educatie la un adversar, dintre
dou rele, alegem rul cel mai mic. Dect s-l ursc, mai bine m asez pe prima
treapt si nu-l ursc. Si m tin cu minile de treapta de sus. Dac te tii cu minile de
treapta de sus, nseamn c e posibil s ajungi la ea, c e deja n mna ta. Este
porunc. Nu mai avem voie s comentm, dect, cu orice chip, s stabilim re- latii
mcar la "Bun ziua", sau s nu ursti pe nimeni. Degeaba ne zbatem, degeaba
mplinim alte po- runci crestine, dac n-avem relatie cu cineva. Frtiile voastre trebuie
s stiti c inima noastr trebuie s fie mereu liber pentru Hristos. C un dusmnel,
care st cocotat pe acolo pe undeva n zona asta grozav a inimii, l ndeprteaz pe
Hristos din inima ta. Adic nu vrea Hristos s stea cu dusmnelul la. C nu exist
relatie ntre ru si bine. Mntuitorul zice: "S-mi dai toat viata, toat fiinta ta!"
Dracul zice: "Mie s-mi dai numai un deget!" C prin asta el te stpneste cu totul.
Deja e lng tine. Nu mai este Hristos lng tine, dac tu i-ai dat o unghie de la un
deget. Nu trebuie recunoscut.
De aceea, nici nu se st de vorb cu dracul. E o greseal mare cnd mai spun unii: "Lam certat pe dracul!" Lui i convine foarte mult dialogul cu omul. S te rogi! El fuge
de rugciunea pe care o faci tu. Dac l simti c ntr-un fel te munceste fizic, sau te
deranjeaz te miri cum, roag-te la Hristos: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul!" C v este la ndemn o rug- ciune ca
asta. Dar nu cu agitatie, ci cu calm si cu stpnire de sine. Pentru c, v repet acum,
sunt sigur c v-am mai spus, oricare ar fi motivul unei ntristri, sau al unei mhniri,
4

este numai si numai de la draci. Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mhnire, unde-i
o ntristare, deoarece cu astfel de bogtie nu stii ce s faci si o risipesti. Si, din prudent, nici nu te stpneste acest har, dar vine unde-i linistire sufleteasc, unde fiinta
noastr transform ca un mare aparat de reactie acest har al lui Dumnezeu cu
hotrrile tale de a misca, de a te mplini, si uite asa ajungi la msura omului
desvrsit, ca s nu vorbesc chiar s fii un dumnezeu dup har, bine- nteles. Dar pe
fondul unei stri de veselie, viata duhovniceasc nu se vede, dar se simte. Simti c ai
mndrie. Ins smerenia nu se prea simte! Niciodat un om nu spune: "Eu sunt smerit!"
Dar se simte totusi o bucurie sufleteasc pentru c ai un fior de relatie cald cu lumea.
Dac rationalizezi relatia ta cu lumea pe motiv c sunt liber s nu primesc vizita
fratelui - e un cstig. Dar e un cstig minor, fr rezultate mai avansate. Trebuie s-l
iubesti cu adevrat cu inima. Strategic v dau un sfat: nu poti s-l iubesti pe vrjmas
de prima oar, dar aseaz-te pe pozitia s nu-l ursti. Si dac te gseste moartea pe
pozitia de a nu-l dusmni, tu mori ca un iubitor de vrjmas, cu harul lui Dumnezeu.
S stiti c e foarte drceasc lucrare, ura asta a aproapelui. Prima dat asta vine: "Ah,
ce i-as face!" Drag, cele zece porunci nu trebuie nvtate ca la scoal: "Dacii si
romanii", si ncepi s spui istoria dacilor si a romanilor ca pe ap. Nu! Trebuie cu
orice chip s mplinim aceste porunci. Poti s te prezinti la duhovnic c n-ai mplinit o
porunc, c o mprejurare, sau o stare de lucruri te-a oprit. Se a- nalizeaz de ce nu ai
putut, capeti circumstante atenuante, dar cu nici un chip s nu crezi c esti scutit total,
c o mprejurare s-a creat si tu nu ai mplinit porunca.
Ai lucrat Duminica. Porunca Bisericii este s nu se lucreze. Dar o mprejurare
oarecare te-a silit s lucrezi. Nu-i nici o mustrare, poate e nevoie s te spovedesti c ai
muncit, fr canonisire. Nu s-a gtit mncare pentru Duminic. Si exist o alt
porunc care spune: "Cine posteste smbta sau Duminica este certat de Biseric". Si
atunci ce faci ca s nu postesti Duminica? N-am mncare fcut - fac mn- care. Deci
am muncit Duminica. Dar, dintre dou rele, alegi rul cel mai mic. Dar am salvat
porunca care spunea s nu postesti Duminica.
Doi insi sau hotrt s se duc la Ierusalim. Se mergea pe jos n conditii grele, nu erau
mijloace de transport. Mergnd ei spre Ierusalim au intrat s gzduiasc la o cas,
unde i-au gsit pe toti bolnavi. Au srit amndoi, i-au ajutat ct au putut. Dar unul
dintre ei a zis: "Eu nu mai merg la Ierusalim cci nu pot s prsesc pe cei bolnavi"

"Cum, drag, c noi ne-am hotrt. Unde-i hotrrea noastr?" Si a plecat cellalt
singur si a ajuns la Ierusalim. Acolo era o mare aglomeratie, c era vorba de Inviere.
Pelerinul, ajuns la biseric, a ptruns cu mare greutate prin prima us de la biseric, sil vedea pe cel care rmsese la bolnavi chiar la Altar. Dintre dou fapte bune alege
fapta cea mai mare. Cel care a ngrijit de bolnavi s-a asezat pe pozitia de vrf a
Scripturii: iubirea. Si atunci ce cauti la Ierusalim? Te duci din traditie? Te duci c ai
posibilitti? Te duci c ai timp, sau c ai avut bani? Dac tu ai lsat vreo dusmnie n
urma ta? Porunca iubirii e o porunc mare, de aceea insist Mntuitorul. Deci e o
ntre- bare justificat; s ne-o punem toti: "Iubesc sau nu iubesc?", c e porunc,
drag! S nu credeti c Mntuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru
Apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Si noi avem bogtia c suntem crestini.
Si atunci sigur nu o s urmm pe cutare Tutankamon, sau pe Buda. Noi urmm pe
Hristos. Bgati de seam, iubirea e criteriu de judecat! Evanghelia care se citeste la
Duminica Judectii de apoi este aceasta: "Am fost bolnav, si nu m-ati n- grijit. Am
fost nsetat, si nu mi-ati dat s beau. Am fost flmnd, si nu m-ati sturat". Nu
vorbeste nici de alte artaguri si nu stiu ce. Vorbeste numai de iubire. De ce ai urt?
Dovad c tu nu ai iubit, nici mcar nu l-ai respectat, c-i fiint omeneasc. L-ai urt.
C nu-l mai recunosti ca fiint omeneasc, din mo- mentul din care l ursti. Si atunci
ne osndim cu asta. Vorbesti de ru cu atta usurint si cu atta motivare intim. Si
chiar dac esti ntrebat, rspunzi:
"Dar ce, numai eu vorbesc!? La urma urmei merit". Ei bine, v spun, e un pcat
foarte mare. Nu numai c nu-l iubesti, dar l dusmnesti, l ursti. Atunci tu ai fcut
crim, nu dragoste.
Dac pomenim pe cineva, este poate departe de tine, nu are cum s stie c tu l
pomenesti. Tu esti n comuniune cu cel pe care l-ai pomenit. Dumnezeu, pentru
rugciunea ta, l ajut pe el, si tu, constient, vrei s fii mplinitor al poruncilor date de
Dum- nezeu: te numesti un mntuitor cndva si undeva.
Tu pomenindu-l pe el, l ajut Dumnezeu. Dumnezeu ti-a auzit rugciunea.
Chiar Traian, care a fost un pgn, a avut o fiic, Drosida, care a ajuns Sfnta
Mucenit Drosida. S-a botezat singur, drglasa. Impratului Traian i se dusese
vestea, si a rmas vorba: "Bun ca Traian".

Era un suflet bun, drept, nu i se cerea mai mult dect s fie drept.
Sfntul Grigorie Dialogul, vznd attea lucruri fcute de Traian si c a avut un nume
asa de consacrat, s-a rugat lui Dumnezeu pentru el ca s-l ierte. Sfntul Grigorie a trit
n anul 500, de cnd avem Sfnta Liturghie a Sfntului Grigorie Dialogul. Si s-a rugat
lui Dumnezeu s-l ierte pe Traian. Deci, a intrat ntr-un dialog cu Cerul si a auzit un
glas:
"Dumnezeu ti-a auzit rugciunea, dar mai mult s nu te rogi pentru pgni". Sfntul
Grigorie Dialogul a intrat ntr-un dialog cu Cel ce mntuieste si i-a dat putinta lui
Traian s fie si el n mprtia mntuitilor.
Tu, dac pomenesti pe cineva, triesti cu toat lumea, cu fratii ti de credint. Si sunt
obligati fat de cel care i ajut la mntuire ntr-o form anonim, dar stie Dumnezeu.
Mai departe, dup rugciune, tine relatia cu omul. Arunc-i un zmbet, ca s vad c
nu i esti dusman. Nu un rnjet. Arunc-i un zmbet, dac te provoac.
Drag, eu am sustinut un adevr. Frtia ta ai fost n situatia s fii n afar de adevr.
C te-a lezat punctul meu de vedere, al adevrului, nu-i vina mea. E vina ta care nu
esti cu Adevrul. Acesta, s zicem c este un motiv material care a stricat relatia.
Noi nu putem forma legi de iubire de la noi. Porunca: "s iubesti" este si pentru ei. Ce
s facem, pentru c rspunsul este sta: exist si rai si iad. S-a dat putinta fiecruia s
nu se duc n iad si totusi s-au dus si n iad. Ce s facem? Noi ne facem datoria s
iubim, c si pe cei din iad i iubeste Dumnezeu. Dar iubirea lui Dumnezeu i biciuieste
acum. Dreptatea lui Dumnezeu i tine acolo. Iadul este marea durere a lui Dumnezeu.
Ei si dau seama c i iubeste Dumnezeu, si tocmai aceasta i chinuie. "Uite, ne iubeste
si acum, deci, ce ar fi fost s-L fi urmat pe Hristos?" Ce n-a facut Hristos s-i scape pe
oameni de iad?
Uite, dialogam n ce priveste mntuirea. De ce mergi pe o crruie oarecare si nu
mergi pe soseaua btut, care duce la Ierusalim? Pe soseaua asta te mai lovesti de
pietre, dar nu prsesti soseaua pentru sngerrile rnilor. Te pansezi, dar tine-te de
sosea, c harul nu vine dect pe soseaua asta, nu vine pe toate crrile. Ins nu trebuie
s schimbm discutia, c avem de-a face cu oameni ndrtnici. Uite, tu te duci la un
prieten care are un cine ru. Cinele nu stie c esti prieten cu stpnul, si latr la tine.
Dar tu nu tii cont c latr cinele, tu l iubesti pe stpnul lui si te duci la el.
7

Solutia este s-i zmbesc, s-l pomenesc si s nu-l ursc, asa cum este. Eu mi doresc
foarte mult s-mi pstrez aceast sfnt libertate, aceast curtire a inimii, c Hristos
nu vine n inima ta dac este un dusman acolo. Nu v mai preocupati cu: "Uite, eu iam zmbit si el mi-a rnjit". Dac esti pe linia adevrului poti s fii foarte sigur:
"Doamne, eu sunt de vin, c e fratele meu!" Asa.