COLIBA IEPURASULUI de Octavian Capita

Au fost odata o vulpe si un iepuras. Vulpea avea o coliba scobita in gheata, iar iepurasul
o coliba din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia pe iepuras:
- Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. A mea e luminoasa, iar a ta e
intunecoasa!
Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuras:
- lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta!
- Nu vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait atata!
Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in
curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:
- lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor!
- Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata?
Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor.
A treia zi, iar a spus vulpea:
- Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule!
- Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait!
Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa intre in coliba. Vulpea s-a
asezat pe lavita, iar iepurasul pe cuptor. A patra zi, vulpea iar incepe.
- lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.
- Nu, nu te las, fiindca m-ai sacait atata.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el.
A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba.
- Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine!
Si pana la urma I-a dat afara.
Plange iepurasul si se jeleste si-si sterge siroaiele de lacrimi cu labuta. Niste caini care
treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba:
- Hau, hau, hau. De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de
gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba
mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.
- Mi-e ca n-o puteti!
- Ba o sa vezi si tu!
Cainii s-au apropiat de coliba:
- Hau, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea Ie-a raspuns de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Cainii s-au speriat si au fugit.
Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. Pe langa el trece un lup:
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, lupule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata.
Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si
acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule - zice lupul - ca ma duc indata s-o gonesc.
- N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au izbutit. Nici tu n-o poti
goni.
- Ba da, sa vezi, am s-o gonesc.

A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios:

- Uuuu, uuuu... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Lupul s-a speriat si a fugit.
Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca vine un urs batran.
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, ursule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de gheata.
Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si
acum uite ca m-a gonit. - Nu mai plange, iepurasule - spune ursul - c-o gonesc eu.
- Ba n-o s-o gonesti. Au incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o goneasca. Nici tu n-o
sa poti.
- Ba o sa pot.
Si a pornit ursul spre coliba mormaind:
- Morrr... morrr... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor;
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
S-a speriat Mos Martin si a sters-o prin padure. Iepurasul iar plange si se caieste. Trece
un cocos pe drum cu o coasa pe spate.
- Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu?
- Cum sa nu plang, cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea una de
gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba
mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa.
- Ba n-o sa izbutesti. Au incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au putut s-o goneasca.
Nici tu n-o sa poti face nimic.
- Las pe mine.
A pornit cocosul spre coliba:
Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea ticaloasa, S-o gonesc din
casa!
Vulpea aude si o cam sfecleste.
- Iaca ma imbrac... zice ea. Dar cocosul nu se lasa:
Cu-cu-rigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea ticaloasa, S-o gonesc din
casa!
Vulpea se balbaie:
- imi pun suba.
Cocosul canta a treia oara:
Cu-cu-rigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea ticaloasa, S-o gonesc din
casa!
S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. Iar
iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste; si daca n-au murit,
mai traiesc si astazi.