ATITUDINEA FA DE BOLNAVI

1. FA DE VOLNAVUL PSIHIC:
Ceea ce nu cunosti pare mai amenintator si genereaza frica, iar aceasta din urma poate fi redusa
prin contactul direct cu membrii ai grupului, care permite infirmarea ideilor preconcepute si a
stereotipului si o orientarea spre judecarea pe baza informatiilor individuale, sau prin informare.
nsa nu ntotdeauna informarea este suficienta pentru a reduce reactiile negative si respingerea
anumitor indivizi. Acest lucru este dovedit de faptul ca specialistii, care se presupune ca sunt
bine informati, nu au o atitudine mai pozitiva fata de persoanele care poseda un stigmat dect
restul populatiei.
Desi exista campanii de informare prin canalele mass-media si de propaganda mpotriva
discriminarii, observam ca atitudinile negative fata de anumite grupuri sociale continua sa existe
n societate.
Pentru nespecialisti, bolnavul psihic apare ca un personaj straniu, enigmatic, de nenteles, care
da impresia ca traieste n alta lume. La acest sentiment se mai adauga cel de teama, manifest
prin intoleranta, respingere, izolare, adesea mascat printr-o pseudoindifereta. Toate aceste
atitudini decurg din:
- aspectul imprevizibil al bolii psihice;
- boala psihica reprezinta un fel de amenintare pentru ratiune si sanatate mentala;
- asupra bolnavului psihic este proiectata agresivitatea sociala;
- crearea unei bariere ntre persoana bolnavului psihic si societate;
- invidia fata de persoana bolnavului psihic, care poate spune si poate face orice, spre
deosebire de persoanele normale, ce trebuie sa se conformeze normelor socioculturale.
Una dintre cele mai importante componente ale imaginii pe care o au oamenii despre bolnavul
psihic este pericolul social pe care l reprezinta acesta pentru societate n general si pentru ei
personal n particular. Bolnavii psihici sunt perceputi ca fiind periculosi si determina o reactie de
teama pentru ca sunt considerati agresivi, chiar si capabili de crima. n conceptia oamenilor,
ceea ce i face sa fie agresivi sau sa nu si controleze agresivitatea sunt o serie de trasaturi,
precum faptul ca sunt: irationali, iresponsabili, inconstienti, superficiali si lipsiti de
discernamnt.
Cel mai pregnant apare n imaginea pe care o avem despre bolnavii psihici si o serie de probleme
emotionale care pot favoriza reactii agresive. Astfel, ei apar ca fiind: instabili emotional si
comportamental, agitati, anxiosi, iritabili, nervosi, cu accese de furie, cu toleranta scazuta la
frustrare, vulnerabili, traumatizati, chiar si apatici, indiferenti afectiv, deci dezechilibrati
emotional.
Toate aceste probleme emotionale i fac instabili, influentabili, impulsivi, necontrolati si, n
consecinta, imprevizibili. Faptul ca bolnavii psihici pot avea izbucniri oricnd si sunt vazuti ca
fiind irationali n comparatie cu modul obisnuit de a gndi si iresponsabili, oamenii se asteapta
de la ei la cea mai neplacuta reactie posibila, la agresivitate brusca, nemotivata si fara semne
prevestitoare care sa i puna n garda pentru a avea timp sa se apere. De aceea, oamenii ajung sa
fie prudenti, sa se afle ntr-o stare de alerta cnd au bolnavi psihici n preajma care ar putea
constitui o amenintare la integritatea lor fizica si chiar la viata lor.
Nu toate reactiile emotionale negative sunt ndreptate mpotriva celorlalti; bolnavii psihici au si
tendinte autodistructive si emotii negative cu privire la propria persoana: au tendinte suicidare,
sunt disperati, tristi, depresivi, nefericiti, nesiguri, slabi, demotivati, cu stima de sine scazuta si
complexati.
Emotionalitatea lor este privita de unii si cu mai multa ntelegere si compasiune, bolnavii fiind
considerati: emotivi, sensibili, chinuiti de boala, sufera si au nevoie de afectiune.

Oamenii merg si mai departe, ajung sa i evalueze negativ din punct de vedere moral, sa i
denigreze afirmnd ca sunt: rai, perversi, fara simt moral, viciosi, nu se simt vinovati si nu sunt
de ncredere. Ei sunt scosi n afara normalitatii, fiind etichetati drept: nebuni, anormali, defecti,
rebuturi, retardati, dezintegrati fizic, psihic si social, viciosi, perversi sexual. Din aceste evaluari
razbate reactia afectiva negativa de respingere si desconsiderare a bolnavilor psihici care sunt
scosi din rndul oameni
2. Atitudinea fata de SIDA
SIDA sau sindromul de imunodeficienta dobandita este o boala infectioasa sau transmisibila,
produsa de virusul HIV (Human Immuno-deficiency Virus). Acesta are un tropism special
pentru limfocitele T4, celule albe din sange, care au rolul principal in apararea organismului
impotriva infectiilor si a aparitiei cancerului, ducand la prabusirea capacitatii de aparare a
organismului. ( Dr. G. Bucur, Sida si prevenirea ei, Bucuresti, 1991, pag. 3, 10).
Cand s-au semnalat in anul 1981 in SUA primele cazuri de SIDA, boala necunoscuta pana atunci,
nimeni nu banuia nici amploarea pe care o va capata si nici extinderea ei rapida pe tot globul,
incat, in cativa ani, a devenit "boala secolului".
Pentru raspandirea bolii sunt necesare trei elemente, ca in cazul oricarei boli transmisibile si
anume:
1. Sursa de infectie;
2. Calea de transmitere;
3. Organismul respectiv.
1. Sursa de infectie este fie omul bolnav de SIDA, fie purtatorul sanatos infectat de
HIV.
Principala sursa de infectie o constituie purtatorii sanatosi infectati cu HIV Acestia, oameni in
aparenta sanatosi, care nu se stiu bolnavi si despre care nici medicii nu stiu ca sunt bolnavi, pot
dona sange si astfel pot transmite boala celui care a primit transfuzia, pot duce o viata sexuala
normala si astfel isi pot infecta partenerul, iar femeile, ramanand insarcinate, pot transmite
boala copiilor pe care ii nasc. Cum in 1996 existau pe glob 22 de milioane de persoane infectate
cu HIV, dintre care 1, 2 milioane bolnavi de SIDA, cum zilnic sunt infectate cateva mii de noi
persoane, riscul transmiterii infectiei este imens, atat timp cat acestea nu sunt depistate, pentru
a fi constientizate atat asupra faptului ca pot transmite boala, cat si asupra faptului ca sunt
obligate sa ia masuri pentru a preveni infectarea altor persoane.
Cat priveste bolnavii de SIDA, acestia reprezinta o sursa de infectie pentru un numar mic de
cazuri, deoarece ei sunt exclusi din randul donatorilor de sange si nu mai au o viata sexuala. De
la ei, boala se poate transmite, de obicei, numai prin seringi sau instrumentar medical incorect
sterilizat.
2. Caile de transmitere ale virusului de la persoana infectata la cea sanatoasa sunt
multiple. Dar inainte de a vorbi despre aceste cai, trebuie sa precizam ca, pentru ca infectia sa se
transmita de la persoana infectata la cea sanatoasa, trebuie ca virusul HIV, continut in sangele,
sperma, secretiile colului uterin sau laptele mamei infectate, sa gaseasca o poarta de intrare, o
rana microscopica, prin care sa patrunda in circulatia sanguina a persoanei sanatoase.

a) Cea mai des intalnita cale de transmitere a virusului este cea a raporturilor sexuale.
Homosexualitatea reprezinta in SUA principala cale de transmitere a bolii (73% din cazuri).
In timpul raporturilor sexuale, la nivelul mucoasei anale apar microhemoragii, pe unde virusul
HIV, eliminat o data cu sperma, trece in sangele persoanei sanatoase. Dar virusul poate trece si
invers, de la persoana pasiva la persoana activa, daca persoana activa prezinta mici leziuni la
nivelul organului genital.
Infectia cu virusul HIV o putem intalni si in cazul raporturilor sexuale normale
(heterosexualitate), cand unul dintre parteneri este infectat.
De multe ori, purtatorii de virus HIV sunt bisexuali -unii chiar casatoriti - si astfel isi
imbolnavesc sotiile, concubinele sau prostituatele cu care au raporturi sexuale.
Traind intr-o societate secularizata, nu este de mirare ca numarul infectiilor cu virus HIV,
aparute in cazul raporturilor sexuale normale, este tot mai mare, deoarece asistam la cresterea
prostitutiei clandestine, la inmultirea raporturilor sexuale extraconjugale si a obiceiului de a avea
multipli parteneri sexuali.
Astfel, daca pana in anul 1986, in SUA numai 1,08% din cazurile de SIDA erau transmise pe
calea raporturilor sexuale normale, dupa aceea transmiterea bolii pe aceasta cale a devenit cu
fiecare an tot mai des intalnita, deoarece intr-o societate secularizata se vorbeste despre dreptul
persoanei de a dispune de corpul sau, dar se uita invatatura sfintei noastre Biserici care ne
spune: "Fugiti de desfranare ! Orice pacat pe care-1 va savarsi omul este in afara de trup. Cine se
deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al
Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri ? Caci
ati fost cumparati cu pret ! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care
sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6,18-20.)
Iar Mantuitorul condamna chiar si numai intentia de a desfrana, zicand: "Oricine se uita la
femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5,28).
b) Transmiterea prin ace de seringa sau instrumentar medical nesterilizat, asa cum se intampla
si in cazul hepatitei B. Acest mod de transmitere a bolii il intalnim la toxicomani, de exemplu,
deoarece mai multe persoane folosesc aceeasi seringa. inainte, cand nu se foloseau seringile de
unica folosinta, se putea transmite SIDA in spitale sau dispensare, cand acele si seringile nu erau
corect sterilizate. O alta cale de transmitere o poate reprezenta folosirea in comun a
instrumentelor de manechiura si pedichiura, a lamelor de ras sau a periutelor de dinti.
c) Transmiterea bolii se poate face si prin transfuzii sau preparate din sange. Testarea pentru
infectia cu HIV a donatorilor de sange a redus brusc transmiterea bolii pe aceasta cale.
d) Boala se poate transmite si copiilor nascuti din mame infectate cu HIV. Intre 33 si 65% dintre
copiii nascuti din mame infectate fac si ei boala. O parte dintre copiii care nu au contractat boala
in timpul vietii intrauterine se pot infecta de la mama, daca sunt hraniti la san.
e) La un numar de 6% din cazuri nu s-a putut stabili modul in care s-a contractat boala.

3. Organismul receptiv la boala poate fi orice persoana careia i-a patruns in sange virusul
HIV prin una din caile de transmitere despre care am vorbit.
O data virusul patruns in organismul unui om sanatos, acesta ramane in aparenta sanatos, desi,
din acel moment, el poate, la randul lui, sa transmita boala altei persoane, pe una dintre caile
descrise mai sus.
In general, dupa aproximativ 3-9 luni de la data infectarii cu HIV, testul ELISA, utilizat pentru a
pune in evidenta anticorpi anti-HIV in sange, devine pozitiv. Aceste persoane, desi infectate si
capabile la randul lor sa transmita infectia, au o stare generala buna, din care cauza isi
desfasoara activitatea in mod normal si nu se adreseaza medicului pentru ca nu au nici un motiv
sa faca acest lucru. Din aceasta cauza nu vom sti niciodata numarul bolnavilor infectati cu HIV.
De aceea, infectia cu virusul HIV este comparata cu un ghetar, al carui varf, care se vede plutind
deasupra apei, reprezinta cazurile ajunse in stadiul de boala (SIDA), in timp ce partea nevazuta,
ramasa sub apa, reprezinta cazurile purtatorilor asimptomatici ai infectiei cu HIV. Un numar de
aproximativ 10% dintre purtatorii sanatosi fac SIDA dupa un interval de 2-5 ani de la data
infectarii. SIDA reprezinta faza finala a evolutiei infectiei cu HIV si pana in prezent nu exista
tratamente care vindeca boala, dar acestea pot prelungi supravietuirea si imbunatati calitatea
vietii celor afectati. Bolnavii de SIDA trebuie ingrijiti medical aproape tot restul zilelor pe care le
mai au de trait, iar costul acestor ingrijiri este in SUA de 20-30 de mii de dolari pentru o
persoana. Prin urmare, cu cat numarul de bolnavi este mai mare, cu atat societatea trebuie sa
cheltuiasca sume mai mari pentru acesti nefericiti semeni ai nostri.
Pandemia HIV/SIDA saraceste oamenii, le zdrobeste inima, le aduce suferinta si multora le
curma viata. Boala are urmari profunde asupra vietii familiilor si comunitatilor, deoarece ca
provoaca imbolnavirea si moartea unor persoane care apartin grupurilor de varsta cele mai
productive, obligand bunicii sa aiba grija de copiii bolnavi sau de nepotii ramasi orfani, in timp
ce copiii si adolescentii sunt nevoiti sa munceasca pentru a-si intretine familia.
Cum putem preveni raspandirea acestei teribile boli, stiut fiind faptul ca pana in prezent nu
exista tratament sau vaccin care sa previna aceasta boala ?
In primul rand, trebuie sa cunoastem asa-zisele "grupuri cu risc crescut", adica grupurile sociale
unde aceasta infectie este mult mai frecventa decat la populatia obisnuita. Aceste grupuri cu risc
crescut pentru infectia cu HIV sunt:
a) homosexualii. In SUA, de exemplu, in anul 1986, 75% dintre homosexuali aveau probele
pentru infectia cu HIV pozitive.
b) prostituatele care, avand numerosi parteneri sexuali, sunt mai frecvent infectate, deoarece
SIDA se transmite si pe calea raporturilor sexuale normale, ca orice boala venerica. In unele tari
europene, 25-30% dintre prostituate prezinta testul ELISA pozitiv si se pare ca in viitor aceasta
categorie de persoane va reprezenta principala cale de transmitere a bolii.
c) toxicomanii care isi administreaza drogurile pe cale injectabila sunt frecvent afectati,
deoarece mai multe persoane folosesc aceeasi seringa, nesterilizata.
d) cei care au multipli parteneri sexuali sau cei care au raporturi sexuale
extraconjugale.

In al doilea rand, trebuie sa stim ca virusul HIV nu este rezistent in mediul ambiant, el neputand
trai decat in celulele pe care le-a atacat si se transmite o data cu ele. Acest virus este sensibil la
antisepticele si dezinfectantele utilizate in spitale. Masurile preventive luate pentru celelalte boli
infectioase sunt eficiente si pentru HIV Transmiterea si profilaxia acestei boli este asemanatoare
cu a hepatitei B. De aceea, purtatorii de HIV sau bolnavii de SIDA pot ramane in mijlocul
familiei sau pot fi internati in spitalele obisnuite cand este cazul, fara pericol pentru ceilalti, cu
obligatia de a se respecta cateva reguli: obiecte personale, camera separata, utilizarea halatului si
a manusilor de catre personalul medical, dezinfectia materialelor care ies de la bolnavi etc.
Aceasta boala a starnit un interes deosebit atat in randul populatiei, cat si in lumea medicala.
Interesul imens al populatiei fata de SIDA este datorat urmatoarelor motive: extinderea rapida a
bolii, care a capatat caracterul de pandemie, existenta unei lungi perioade de sanatate intre data
contaminarii si aparitia primelor semne de boala, perioada in care aceste milioane de oameni,
aparent sanatosi, pot transmite boala si altor semeni fara sa stie, caile multiple de transmitere a
bolii, rezistenta ei la intregul arsenal terapeutic de care dispunem, faptul ca persoanele infectate
nu se mai vindeca niciodata, precum si decesul tuturor celor la care au aparut semnele bolii (au
facut SIDA).
Interesul in lumea medicala este, de asemenea, imens, de ea ocupandu-se virusologii - pentru ca
boala este data de un virus, dermato-venerologii - deoarece boala se transmite si pe calea
raporturilor sexuale, iar la cei bolnavi apar in 50% din cazuri si leziuni cutanate, oncologii pentru ca boala favorizeaza aparitia mai multor forme de cancer, internistii - pentru ca in cursul
bolii apar infectii neobisnuite la nivelul diverselor organe interne, neurologii - pentru ca apar
infectii la nivelul sistemului nervos si obstetricienii si pediatrii -pentru ca boala poate aparea la
gravide si copii.
Societatea umana nu este inactiva si lupta pentru combaterea acestei afectiuni. Zilnic apar in
presa medicala articole cu privire la aceasta boala; anual se tin congrese nationale si
internationale cu acest subiect; se infiinteaza peste tot centre de diagnostic al acestei afectiuni,
servicii de cercetare pentru aceasta boala etc.
In intreaga lume se duce o ampla activitate de educatie sanitara, pentru ca populatia sa stie sa
previna contaminarea cu virusul care provoaca SIDA. In acest scop sunt utilizate presa, radioul,
televiziunea, se tiparesc brosuri si carti, se tin conferinte.