Implicații psihologice în

HIV/SIDA
 Diagnosticul infecţiei HIV creează tensiuni psihologice
majore. Ceea ce face din SIDA un rezultat al multiplelor
interpretări (fatală sau nu, boală pe deplin dezvoltată sau nu)
este tocmai faptul că SIDA nu e o singură boală, ci un
sindrom constând dintr-o listă deschisă de boli favorizante
sau „în aşteptare” la care pacientul este vulnerabil (Sontag,
1995). Apariţia medicaţiei antiretrovirale în asocieri
(„cocktailuri”) potente a modificat caracterul tulburării,
transformând-o într-un model de boală cronică în cazul
multor pacienţi. Această modificare a antrenat noi probleme
în managementul pacienţilor care trebuie sa trăiască cu
această boală şi să facă faţă unor cheltuieli şi efecte
secundare antrenate de tratamentele anti-HIV.
 În condiţiile în care un tratament pentru această maladie nu există încă, cea mai
rezonabilă şi eficientă cale de a lupta cu ea este prevenţia, care este asigurata de o
echipa mixta de specialisti: medici si psihologi clinicieni/psihoterapeuti. Prevenţia
transmiterii virusului HIV trebuie să cuprindă: informaţii corecte despre ce este
HIV/SIDA; identificarea mecanismelor de apărare şi a modalităţilor de reprezentare
a bolii; responsabilizarea individului privind propria sănătate; formarea unei
reprezentării corecte a bolii; distincţia dintre un seropozitiv şi a fi bolnav de SIDA;
combaterea miturilor (ex. SIDA se ia prin strângere de mână, numai prostituatele şi
homosexualii fac SIDA) ; modalităţile de transmitere; modalităţile de protecţie;
testul HIV; unde se poate face, cine ar trebui să îl facă şi formarea unor atitudini
adecvate privind persoanele cu SIDA (eliminarea stereotipurilor faţă de persoanele
cu SIDA)
Experienţa clinică şi de cercetare în acest
domeniu relevă anumite pattern-uri de
reacţie la aceşti bolnavi: o trecere de la şoc
la negare, criză, depresie, panică, la
culpabilizare şi luptă pentru găsirea unui
sens al vieţii. Pierderile suferite de aceste
persoane sunt enorme: sănătate, energie
psihică, status comunitar, evoluţia carierei,
controlul în luarea deciziilor, posibilitatea de
a avea copii, independenţa financiară etc.
Răspunsul în plan psihologic şi comportamental la această boală
acoperă o paletă largă de reacţii şi sentimente negative:
• Anxietatea prezentă în forme variate, de la o stare de tensiune psihică
moderată până la forme severe de panică şi agitaţie. Factorii generatori sunt
degradarea fizică progresivă, riscul de a infecta alte persoane, ostilitate şi
respingere sexuală, modificarea stilului de viaţă, respingerea de către
comunitate etc.
• Depresia, determinată de imposibilitatea de a se vindeca şi de
sentimentul neputinţei în faţa bolii. Bolnavii se plâng de tul¬burări de
somn, anorexie, scăderea capacităţii de concentrare, scăderea
interesului şi a energiei sexuale. Riscul sinuciderii este mare.
• Disperarea, determinată de lipsa de ajutor şi sprijin din partea familiei şi
a comunităţii.
• Furia pe partener, pe medic, pe consilier şi pe membrii familiei.
• Teama faţă de moarte, faţă de acrul sexual, faţă de viitor.
• Stările obsesive, în care predomină ideile unor vindecări
miraculoase, prin credinţă sau prin diferite medicamente.
• Vinovăţia legată de prezenţa bolii în familie şi în le¬gătură cu
practicarea unui comportament de risc care a dus la infectare.
• Sentimentul pierderii aspiraţiilor, a farmecului fizic, a relaţiilor
sexuale, a statusului social şi a situaţiei în comunitate, a stabilităţii şi
independenţei financiare etc.
• Gândirea suicidară ca o cale de a evita durerea, disconfortul
fizic şi psihic, blamul public.
• Delirul şi demenţa, întâlnite adesea în boala SIDA, pot altera
controlul impulsurilor persoanei, afectând astfel şi calitatea relaţiilor
interpersonale.
Consilierea psihologica pentru testarea HIV
reprezintă primul pas şi totodată serviciul
cheie pentru iniţierea unor programe
eficiente de prevenire a infecţiei cu HIV
precum şi pentru asigurarea serviciilor de
suport şi îngrijire pentru persoanele infectate
cu HIV.
Consilierea oferă
posibilitatea de a afla şi a
accepta propriul statut
serologic în privinţa HIV în
condiţii confidenţiale, cu
acordarea consultaţiilor,
propunerea unui tratament
medical şi oferirea unui
sprijin emoţional adecvat,
alaturi de psiholog in
sedintele de psihoterapie.