"100 DE ANI DE LA NASTERE"

Texte despre Corneliu Zelea Codreanu,

editate la a 100-a aniversare a nasterii sale, 1999

CPITANUL
Victor Puiu Grcineanu

CPITANUL I ITALIA
Claudio Mutti

NTLNIRI CU CPITANUL
Chiril Ciuntu

NAINTE, CU TESTAMENTUL CPITANULUI!

Dumitru Leonties

CPITANUL
Dumitru Leonties

CUM L-AM CUNOSCUT PE CPITAN

Dumitru Leonties

CPITANUL N ISTORIE
Faust Brdescu

DE CE A FOST UCIS CPITANUL?

Filon Verca

IZVOR NESECAT DE SPERANTE SI MPLINIRI

George Ciornei

PATRU DECENII DE LA MOARTEA CPITANULUI

Horia Sima

C TU ESTI CPITANUL!
Ion Tolescu (Ion I. Mota)

CRMPEIE DE AMINTIRI
Ion Zelea Codreanu

CPITAN UNIC
Jose Luis Ferez Riesco

IHR CAPITAN
Karl Haushofer

ORIGINEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

Lisette Gheorghiu

CARTEA CPITANULUI
Mihail Manoilescu

CPITANUL
Mircea Dimitriu

LUPTA POLITIC A CPITANULUI

Nicolae Rosca

LUATI AMINTE!
Octavian Goga

UN NUME SFNT
Petre Grigore Anstasis

DIN LUMEA CPITANULUI

Sebastian Mocanu

FT-FRUMOS
Tudor Arghezi

NCHINARE
Viorica Lzrescu

CPITANUL
Blas Pinar

CPITANUL
Victor Puiu Grcineanu
Personalitatea acestui om e demonstrativ-romneasc prin aceea c e singurul om politic
care crede n Dumnezeu. Nu numai c el crede, dar crede c politica e supus si ea lui Dumnezeu.
Prin aceasta e pe linia romneasc a lui Stefan cel Mare.
Personalitatea acestui om e unic prin bogtia fr sfrsit a tuturor nsusirilor lui. Pus n
fata oricrei situatii de viat, omul acesta a putut ntotdeauna, si va putea ntotdeauna s fac fat,
pentru c are la ndemn toate nsusirile sufletului omenesc.
Omul acesta e un cerebral si un sentimental n acelasi timp; e rational si mistic; e bun si
aspru; blnd si neierttor; voluntar si docil; mndru si modest; tenace fr s fie rigid; idealist fr
s fie utopic; vizionar al marilor latente romnesti; cu o nalt energie spiritual, pe ct de
rezistent energie fizic; pedagog si comandant, rbdtor si stpnit; chibzuit, desi tumultos n
structura temperamentului su; viteaz si, mai cu seam, moral n cel mai adnc nteles al
cuvntului, adic dezlegat de imperative personale ori predestinat naltelor dominri colective-.
Ceea ce e singular, dup cum se vede, n constructia sufleteasc a acestui om, e c n el
slsluiesc valabil nu numai cele mai numeroase calitti sufletesti, ci cele mai deprtate. nalta lui
putere de proiectie a spiritului si n acelasi timp exceptionala lui putere de organizare material
surprinztorul su "bun simt"-, formeaz un contrast de o fertilitate aproape nemaintlnit.
Oamenii care se bucur de nltime spiritual sunt, de obicei, complet dezorientati n viata
concret. Iar "organizatorii" nu sunt niciodat obsedati de imperative spirituale.
Si iat, omul acesta e valabil pentru toate planurile vietii. Omul acesta are cea mai
armonioas mbinare a intelectului cu vointa si sentimentul, fiind prin asta omul cel mai ntreg si
mai sntos al contemporaneittii, expresia cea mai plenar a omeniei noastre romnesti.
Cerebralismul su e un cerebralism care merge pn la luciditate, la iluminare, vointa e o vointa de
otel si afectivitatea sa e urias, o afectivitate care proiecteaz asupra tuturor fiintelor din jur marea
sa iradiatie interi oar.
E ceva unic -ca n pasiunea Sfntului Francisc din Assisi- n uriasa putere de iubire a
acestui om pentru ceilalti oameni, pentru celelalte fpturi ale lui Dumnezeu, pentru animale si
gzele colorate ale cmpurilor si pentru flori si pentru psrile lui Dumnezeu si pentru copiio
urias putere de iubire, o nesfrsit buntate
Aici, desigur, e nsusirea esential care l face un predestinat.
Nimic nu s-a fcut vreodat n lume fr iubire. Nu putem iubi, nu putem crea. E un
adevr care depseste biologia. Porneste din divinitate, de la Iisus. Cine poate nchina o mare,
nesfrsit, iubire acestui neam romnesc, acela l va fecunda.
Cci cine poate astfel iubi neamul -neamul acesta asa cum este el, socotit pctos, ros de
grele mosteniri istorice si pcate atavice- numai cine l poate iubi total si poate total s i se
jertfeasc, numai acela va putea desmorti latentele vietii etnice, aducnd la suprafat un cu totul alt
suflet romnesc dect ne-am obisnuit s-l vedem. E aici un tainic proces de fecundare, un
complicat joc de dezlntuiri luntrice pe care numai afectivitatea l realizeaz n ascunsul suflet
omenesc.
Fenomenul politic (pstrm cuvntul "politic" pentru a nu izbi prea tare mentalitatea
actual si pentru a desemna, oarecum, realizrile materiale ce vor nsoti viitorul fenomen romnesc
care, ns, nu se va mai numi fenomen politic) romnesc, adic o mare nflorire de nzuinti, va fi
posibil numai atunci cnd neamul acesta obijduit va simti, va simti n sfrsit asupra lui, tradus
pn n faptele mici, concrete, o mare iubire care planeaz deasupra-i, care i va da n sfrsit
sentimentul c are pentru ce tri, c nu-i mai sunt zadarnice sfortrile, c e nteles, ajutat, ridicat.
Creatia politic romneasc va fi posibil abia atunci cnd n locul monstruasei abstractii a
Statului romn actual, se va realiza, de la Cpitan pn la ultimul romn, sentimentul marii
comuniuni romnesti.
3

Si atunci se va deschide marea epoc romneasc

Un astfel de om cum e Cpitanul, prin complexitatea nsusirilor de care dispune, poate
ptrunde toat diversitatea vietii si se aseaz n inima lucrurilor. De acolo este un punct de
observatie si o perspectiv asupra vietii, care ti ngduie s o vezi simultan n totalitatea ei.
Rezolvrile de viat care pornesc din acel punct de observatie central asupra ei, sunt rezolvri
definitive . Omul care st n inima lucrurilor nu greseste niciodat. Faptele lui pot s apar greseli
imense, monstruoase- bietilor oameni de duzin, care rezolv viata la suprafat, cu perspectivele
lor mediocre si momentane. E de-ajuns, ns, s se deschid perspectiva, pe care oamenilor
obisnuiti le-o deschide timpul, pentru ca toti s-i recunoasc dreptatea.
Verificarea obiectiv a celor spuse pn aici, a marilor lui nsusiri, a puterii creatoare, a
organicittii faptelor sale, st n observatia izbitoare c, de vreo sase ani ncoace, desi omul acesta
nu are nici o calitate oficial n tar, politica oficial a trii romnesti a nceput s se nvrt, cu
toate evenimentele ei importante, ca simple reflexe n jurul faptelor sale.
Pentru c numai faptele sale sunt organice colectivittii romnesti.
Numai faptele sale sunt esentiale destinului romnesc.
"Din Lumea Legionar", p. 4-6/51

CPITANUL I ITALIA
Claudio Mutti
n cursul ntlnirii noastre din 26 i 27 septembrie 1992, Elena Ilinoiu, vduva lui
Corneliu Zelea Codreanu, pentru a arta c soul ei avea adeseori presentimente i intuiii
surprinztoare, mi povesti un inedit episod din viaa Cpitanului.
Era n 1927, cnd Cpitanul, aflat n apropiere de Grenoble, unde inteniona s-i dea
doctoratul n Drept, a primit de veste c n Romnia urmau s aib loc alegeri pariale; s'a
hotrt atunci s rspund invitaiei de a se rentoarce n ar pentru a participa la alegeri, i a
plecat imediat. Pentru a lua trenul care avea s-l duc n Romnia, trebuia s se opreasc n
Italia, la Milano. Aici, avnd nainte ntreaga zi, i-a lsat valiza la oficiul de bagaje al grii
centrale i s'a plimbat n mprejurimile grii, n cutarea unei frizerii; ns acolo, cnd a
trebuit s plteasc, a constatat c nu mai are portofelul, n care se aflau att banii, ct i
biletul de Bucureti. S'a dus la consulatul romn (pe vremea aceea era unul i la Milano),
dar i s'a refuzat orice ajutor. ntors la gar, s'a aezat s-i trag sufletul, urmrind o vreme
lucrul hamalilor. Deodat s'a ridicat i a pus mna pe umrul unuia dintre acetia,
ntrebndu-l dac nu cumva gsise un portofel. Tocmai omul acela, cu puin timp nainte,
gsise ntr'adevr un portofel i-l depusese la poliia feroviar! Era chiar cel al lui Codreanu,
astfel c i l-a putut recupera ndat.
Un alt episod neobinuit li s-a ntmplat ctorva italieni care veniser la Bucureti
anume ca s-l ntlneasc pe Cpitanul Grzii de Fier. "Ziariti, probabil" - spunea vduva
Cpitanului, cea care i amintea c faptul se petrecuse prin primele luni ale anului 1938. Pe
vremea aceea, Codreanu i-a primit pe Virgilio Lilli (care a scris apoi un lung articol pentru
"La lettura"), pe Virginio Gayda de la"Giornale d'Italia", pe Francesco Maratea de la
"Messaggero" i pe Julius Evola, care a relatat convorbirea sa cu Cpitanul n mai multe
cotidiene i periodice .(1) (Nu i pe Indro Montanelli, care, n ciuda portretului detaliat fcut
Cpitanului n"Corriere della Sera", a ajuns la Bucureti numai dup asasinarea lui
Codreanu). S-a ntmplat ca vizitatorii venii din Italia s ajung la Casa Verde ntr'o
miercuri sau ntr'o vineri, adic ntr'una din cele dou zile ale sptmnii n care legionarii
ineau"post negru": se abineau complet de la mncare, butur i fumat, pn la apusul
soarelui. Sau poate s fi fost ntr'o mari - alt zi n care Cpitanul obinuia s posteasc.
n orice caz, acesta i-a poftit n biroul su pe ziariti, pn ce, spre sear, i spune
soiei sale s pregteasc masa: italienii aveau s-i fie oaspei. Biata doamn s-a cam
speriat, fiindc nu aveau dect o strachin cu fasole verde i nu prea vedea cum o s-i sature
pe toi. "Dar acei italieni - povestea amuzat vduva lui Codreanu - nu mai pridideau s-i
manifeste entuziasmul pentru acel fel de mncare i s laude cina!"
n aceeai perioad, mai exact pe 21 februarie 1938, a fost fcut public proiectul noii
constituii romneti, ce prevedea dictatura personal a Regelui Carol II; atunci Corneliu
Codreanu dizolv partidul legionar "Totul pentru ar" i i anun intenia de a pleca la
Roma, unde ar fi urmat s se ocupe de ediia italian a crii sale.
C aceast problem l preocupa pe Cpitanul se confirm i prin patru scrisori
inedite, pe care el le a scris, ntre 1937 i 1938, profesorului Leon Zopa, eful cuibului
legionar"Dacia", ntemeiat la Roma n septembrie 1937. n prima dintre acestea, care poart
data de 19 noiembrie 1937, Codreanu le traseaz militanilor legionari rezideni la Roma
sarcina de a se ngriji de ediia italian din Testamentul lui Ion Moa, ca i de propria lui
carte, Pentru legionari. n ce priveste Testamentul, pe lng instruciuni precise privitoare la
format, titlu, tiraj (zece mii de exemplare) i difuzare parial gratuit, Codreanu solicita o
prefa a generalului Mario Sani sau a lui Eugenio Coselschi, care, scrie el,"l-au cunoscut pe
Moa att n Romnia ct i la Congresul de la Montreux i i-au apreciat valoarea
5

intelectual i caracterul"(2). Indicaii asemntoare erau date i pentru ediia italian din
Pentru legionari; n privina prefeei, Codreanu noteaz: "Cartea n'are nevoie de prefa.
Mi-ar plcea ns foarte mult dac aceast carte ar putea fi prefaat de copilul Ducelui
Mussolini, care se afl pe fotografie (anexat scrisorii Cpitanului, nota noastr) n dreapta
tatlui su. Nu tiu cum l cheam, dar, dup fotografie, am o mare simpatie pentru el". Era
vorba de Bruno Mussolini.
n a doua scrisoare, din 17 ianuarie 1938, Codreanu accept propunerea de a i se
publica volumul de ctre Institutul"Europa Giovane", condus de Pietro Gorgolini,"un fascist
din primul ceas, ce dedica activitatea Institutului difuzrii valorilor fasciste n ntreaga
peninsul i popularizrii acelor strini care ar fi avut o oarecare importan pentru micarea
fascist"(3). Fgduiete s trimit"cteva rnduri" pentru mensualul Institutului,"Il
Nazionale", ca i suma de 800 de lire drept contribuie la tiprirea crii, adugnd:
"niciodat s nu cerei bani, faciliti etc. de la ei. Suntem deajuns, i pe drept cuvnt, tratai
de pomanagii (se refer la romni n genere, nota noastr). Legionarul trebuie s rup cu
ruinoasa tradiie". i conchide: "nu in cu orice pre la prefaa cerut. Cci n-a voi s nasc
ncurcturi politice care poate s-ar nate. De aceea, n cazul cnd nu se poate, prefer cartea
fr prefa. Iar dac se poate: o prefa scurt, osteasc, fascist. Nu un studiu".
Din 22 ianuarie 1938, dateaz un mesaj sintetic: "Rog urgentai chestiunea tipririi
crii mele".
Ultima scrisoare e din 30 martie: aceeai dat n care, patru zile dup nchiderea
forat a restaurantelor legionare i trimiterea de ctre Codreanu a scrisorii de protest ctre
consilierul regal Iorga, acesta din urm se adreseaz Parchetului, invocnd"ultragiul". n
acest moment de maxim tensiune, pe cnd noul regim face primul pas spre distrugerea
Micrii Legionare, Cpitanul scrie: "Dragii mei, lucrai urgent la tiprirea crii, cci este
nevoie de ea. Comunicai n ce stadiu se afl lucrul. Aici suntem n desfurarea celei mai
mari btlii legionare. Nu vin la Roma. Plecarea mea ca i autodizolvarea partidului nu-i
dect prima figur de ah din aceast btlie. Vedei asa dar s nu se confunde. Am vzut
n"Il Nazionale" c sunt trecut 'fost' (gi i ex) ef al Grzii de Fier. Nu 'fost'. Ci sunt i voi
fi! Pe vremuri era: Garda moare, dar nu se pred: Acum e altfel: Garda de Fier nici nu
moare, nici nu se pred! Garda de Fier nvinge".
Spre sfritul lui martie, prin urmare, Codreanu renunase s se deplaseze la Roma.
Dup cum mi-a relatat chiar Elena Codreanu, "Corneliu se hotrse s plece n Italia.
Locuiam atunci la Casa Verde i ntr'o bun zi el mi a zis s pregtesc strictul necesar pentru
cltorie. Am umplut dou valize i am rmas n ateptarea plecrii spre Italia. Am ateptat,
am ateptat. Dar el n'a mai adus vorba de plecare. Corneliu pricepuse c guvernul s'ar fi
bucurat ca el s plece, pentru a putea distruge Micarea Legionar. Aa dar, si spusese el,
de ce s fac ceea ce doresc ei?! Aa c am rmas la Casa Verde".
n articolul publicat n"Corriere Padano" din 6 decembrie 1938, adic o sptmn
dup asasinarea Cpitanului, Julius Evola va zice c volumul lui Corneliu Z. Codreanu
este"foarte recent aprut n italian". Volumul, editat de S.A. Casa Editrice Nazionale
(Roma-Torino) i tiprit la o tipografie din Via degli Scipioni, la Roma, poart titlul Guardia
di Ferro i subtitlul Per i legionari, iar numele autorului e nsoit de calificativul"Capo della
'Guardia di Ferro' in Romania". Pe copert este indicat colecia politic"Europa Giovane".
n interior, nici o prefa nu precede textul lui Codreanu.
O nou ediie, ngrijit de autorul acestor rnduri, a aprut treizeci i cinci de ani mai
trziu, n 1973, la editura Edizioni di Ar din Padova; ediia urmtoare a fost publicat de
aceeai editur n 1984. Tot n anii aptezeci i optzeci au aprut n Italia dou ediii din
nsemnri de la Jilava i din Crticica efului de cuib, ca s nu mai vorbim de alt literatur
legionar, cum ar fi volumul de Circulri i manifeste, cntecele legionare, actele din
procesul Cpitanului i alte texte, aa nct relaia ntre Corneliu Codreanu i Italia este
astzi mai vie dect niciodat.

1. Toate aceste relatri au fost culese n volumul Naionalism i ascez, de Julius Evola
(ngrijit de V.A. Marian i tradus de F. Dumitrescu, cu un studiu introductiv de C. Mutti),
Fronde, Alba Iulia - Paris, 1998.
2 Testamento di Ion Motza va iei spre sfritul anului 1937, la Stab. Arti Grafiche F.
Canella din Roma, cu o prefa a generalului Mario Sani (aceast prim ediie a fost
reimprimat de Edizioni all'insegna del Veltro, Parma, 1984). Cu unele ajustri, impuse de
modificarea situaiei politice din Romnia, Testamento di Ion Motza a fost republicat chiar
de gen. M. Sani, pe 13 februarie 1941, la S.A.C.E.N. Editrice din Roma.
3 Michael A. Ledeen, L'internazionale fascista, Laterza, Bari, 1973, p. 189.

NTLNIRI CU CPITANUL
Chiril Ciuntu
"Fericit cel ce n-a vzut si a crezut".
Niciodat aceste cuvinte din Sfnta Scriptur n-au avut mai mult nteles pentru mine
ca n clipa n care evoc nceputurile mele n Miscarea Legionar. Cei ce au trit lung vreme
lng Cpitan, s cread nestrmutat n el, nu mai rmne ndoial.
Eu cnd am intrat ns n oastea lui, n una din zilele anului de prigoan 1933, l-am
urmat fr s-l fi vzut vreodat. L-am urmat intuitiv, pe drumul legendelor create de faptele
sale mrete, asa cum generatii ntregi de Romni au pornit s fac istorie pe urmele
legendelor lui Decebal, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Numai c eu aveam cel putin
posibilitatea s stiu c el se gseste printre noi si c ntr-o bun zi m voi ncrucisa cu fptura
lui mreat, n carne si oase
Si iat, se pare, c acest moment crucial a sosit. n anul 1935 se anunt nfiintarea
taberei de la Carmen Sylva, n care Cpitanul cheam legionarii din toat Tara la cea mai
mare scoal de cadre pe pmntul romnesc mpreun cu alti camarazi cernuteni, mi-am
pregtit cu nfrigurare bagajele. Eram gata de plecare, cnd, n ajunul evenimentului, m
trezesc cu politia n cas. La perchezitia fcut, au gsit sub saltea "actul compromittor", pe
care l aduseser cu dnsii din biroul politiei. Aducndu-mi-l, mi-au pus n vedere s renunt
la plecare sau s trag consecintele.
Dup un an si jumtate, visul meu s-a mplinit totusi. E adevrat, n alte mprejurri,
n care nici cei mai nversunati dusmani ai Legiunii n-ar fi putut mpiedeca pe legionari, s-si
vad n persoan Cpitanul. Era ns unul din cele mai tragice momente ale vietii lui:
ntlnirea cu cele mai sfinte jertfe legionare, la intrarea pe pmntul trii a trupurilor
nensufetite ale lui Mota si Marin.
Totusi, dusmnia conducerii trii nu s-a oprit nici n fata acestui nalt act crestinesc.
Guvernul a interzis depunerea sicrielor n Catedrala din Cernuti. Atunci Cpitanul s-a
prezentat personal la prefectul judetului, liberalul Gheorghe Vntu, care i-a ajutat n repetate
rnduri pe legionari, rugndu-l s intervin pentru revocarea ordinului. n urma acestei
struinte a primit aprobarea de a depune sicriele n Catedral, pn a doua zi. Acolo s-a fcut
o slujb mreat pentru sufletele eroilor. Au participat nu numai legionari din mprejurimi, ci
toat lumea care fusese miscat de acest eroism, indiferent de nationalitate. ntr-o ordine
perfect, studentimea a strbtut din nou strzile Cernutilor, n costume nationale,
mpodobite cu cocardele: "Daciei, "Arboroasei", "Junimei" si altor asociatii studentesti. Au
dat onorul din urm spadasinii "Bucovinei" si "Moldovei", ct si asociatilor studentesti ale
celorlalte nationalitti conlocuitoare, n culorile lor nationale.
Pentru prima dat n istoria ei de la unire, nationalittile conlocuitoare s-au ridicat
peste iredentism si particularitti si s-au nchinat cu respect n fata eroismului legionar. A fost
unul din cele mai mrete momente pe care le-a trit capitala, astzi att de ndurerat, a
Bucovinei,
n mijlocul Catedralei se ridic, peste capetele tuturora, un singur om, nalt ca
destinul ce-l purta pe umeri, trist ca momentul desprtirii de cel mai bun prieten si camarad
de lupt, privind dincolo de sicriu si catapeteasm, poate spre apocalipsul ce asteapt
neamul, poate spre steaua mntuirii lui Cine mai putea cuprinde adncimea privirilor lui?
Cpitanul vzut de mine pentru prima dat n viat si pstrat ncrustat n fptura mea pentru
tot drumul ce-mi mai rmne de strbtut pe aceste poteci pmntene. Asa l-am dorit, asa lam gsit, asa l pstrez: nalt si singur, lng noi si n afar de noi, printre noi si imens de sus
peste noi

La 13 Februarie, n Bucuresti, am psit pe urmele lui, n urma sicrielor, pn au fost

coborte n cripta de la Casa Verde. Desprtirea de Mota a nsemnat pentru mine ntlnirea
cu Cpitanul n carne si oase. Cutremurtoarea desprtire legionar a fost pentru legionari o
zguduitoare ntlnire legionar.
De-acum momentele tragice ale Legiunii urmau s se desfsoare vertiginos. La 9
Octombrie 1937, moare generalul Cantacuzino-Grnicerul, seful partidului "Totul pentru
Tar", erou al rzboiului de ntregire.
Am plecat cu o delegatie de legionari cernuteni, s-i dm ultimul onor pe pmnt.
Ajunsi la Bucuresti, ne-am prezentat la sediul din strada Gutenberg. Acolo ne-a ntmpinat
Cpitanul, strngnd cu cldur mna fiecruia n parte si ntrebndu-ne cte ceva, ca un bun
printe al tuturor legionarilor.
Apoi, l-am urmat pe Cpitan spre Biseric. Trectorii s-au luat dup noi; ferestrele se
deschideau si lumea striga: "Uite-l pe Cpitan". Parc era pe vremea cnd Sfintii Apostoli
porneau s propovduiasc cuvntul lui Dumnezeu. Oamenii se luau dup el, simtind c
numai cu dnsul este adevrul.
Generalul ne astepta n Biseric, ntins pe catafalc, drept si mndru n maiestatea sa,
mbrcat n cmas verde pe care strlucea ordinul "Mihai Viteazul". Purttorii acestui ordin
defilau n fata lui, dndu-i onorul. Legionarilor nu li s-a permis s apar n cmas verde. De
aceea, cteva sute de legionari s-au mbrcat n mantale negre, i-au dat onorul si apoi l-au
condus n coloan de mars, spre locul odihnei de veci. Comanda a avut-o, dup cte mi
amintesc, Bartolomeu Livezeanu.
Acestea au fost ultimele clipe cnd l-am vzut pe Cpitan.
Anul care a urmat a fost un an de lupte crncene cu dusmanul, pus pe uciderea
noastr. n vltoarea luptelor, momentele scurte n care l-am vzut pe Cpitan si sorbi din
ochi, mi-au dat putere s rezist si s cred n misiunea lui.
Apoi a urmat acea zguduitoare crim din pdurea Tncbesti care ne-a ngrozit pe
toti, pentru moment. n dimineata cnd am citit comunicatul toat garnizoana legionar din
Cernuti a fost mobilizat si pus n stare de alarm. Am organizat echipe pe strzile
principale si la punctele strategice. Eram gata cu totii de-a rsturna totul ce ni s-ar fi pus n
cale. Dar curnd am primit ordinul de sus, s pstrm liniste si s ne pstrm calmul.
Guvernul lansase zvonul c, Corneliu Codreanu ar fi fugit n strintate Aceast minciun
i-a servit guvernului n acel moment, dar si nou.
La renhumarea rmsitelor pmntesti ale Cpitanului si ale celor 13 fruntasi
legionari, asasinati mpreun cu dnsul, am fost din nou prezent, fiind delegat din partea
Prefecturii Capitalei, cu serviciul de ordine n fata Bisericii Ilie Gorgani.
De dincolo de moarte, n fata sicriului su, am fost nfiorat de imaginea lui, cu
aceeasi putere cu care fusesem nfiorat de fptura lui vie. Am plns n acel moment soarta
neamului si i-am blestemat pe cei ce i-au deschis mormntul n culmea puterii lui de creatie
si realizare.
Cel ce a fost rupt de noi cu silnicie, s-a ncrustat n noi pe vesnicie si st la postul su
de comand, ca atunci cnd, viu, si comanda legionarii si deschidea drum nou neamului
romnesc.
E mult de atunci, de la prima mea ntlnire cu Cpitanul. Evenimentele au luat forme
apocaliptice, dar linia pe care a trasat-o el, n sufletul meu, a rmas mereu actual, cu toat
avalansa obstacolelor, a loviturilor care riscau, fie s m ntoarc din drum, fie s dispar
fizic, lipsit de orice protectie.
Fuga din tar n Bulgaria, de aici la Viena, la Rostock si terminnd cu lagrul de
exterminare, Buchenwald, cu morti cu miile si pn pe frontul de pe Oder, de cte ori nu
riscam s-mi las viat?
Dou elemente mi-au ghidat pasii: credinta n Dumnezeu si dragostea de Neam, duse
amndou pn la angajarea total.

Dac dragostea de Dumnezeu mi-a fost transmis de printii mei, adnc crestini,
dragostea de Neam, asa cum am trit-o si am servit-o pn acum, ea mi-a fost transmis de
un om mai presus de toti, Cpitanul. Ea nu mi-a fost transmis prin cuvnt, ci ea mi-a fost
dat s o apropii, s fiu ptruns de ea, din priviri, din acei ochi calzi si fermi, veghind asupra
caracterului intransigent, dus pn la druire de sine.
Simt aceast privire si azi, la frumoasa vrst pe care Dumnezeu mi-a ngduit s o
ajung, la 88 de ani, privire care m observ, m nvluie cu aceeasi cldur de odinioar, de
dincolo, de unde m ndeamn la ncredere, s mentin calea pe care a mers el, pn ce Cel
Puternic l-a chemat la El.
Si drumul meu a fost lung, pndit la fiecare ncrucisare de drumuri, ademenit,
amenintat, pn chiar n tara liberttii totale, unde am gsit refugiu, s fiu din nou izolat ntre
patru ziduri de temnit, ntr-un proces urzit din imperiul bolsevic de pe malurile Dmbovitei,
pentru c n-am renuntat a-mi iubi Neamul, credinta strmoseasc si imaginea celui ce mi-a
definit cursul vietii mele, Cpitanul.
Cu gndul la el, acum cnd se mplineste un secol de la venirea lui pe plaiurile
romnesti, de ziua lui Corneliu Sutasul, al crui nume l poart, ncerc o mare tristete, c a
fost mpiedecat s-si serveasc Neamul n momente de grea cumpn, cnd existenta lui
nssi era amenintat, dar si o mare fericire a-mi aminti de el, atunci cnd mi-a strns
puternic mna, s-mi transmit, ca un testament, fiorul angajrii mele pn la sacrificiu.
Cu senintate, asteptnd noua ntlnire cu el, Cpitanul, cea de dincolo, simt bucuria
de a nu fi gresit calea trasat de el si n deplin constiint, mi-am mplinit datoria, fat de
Dumnezeu si Neamul meu.
27 iunie 1999

10

CORNELIU ZELEA CODREANU

n viziunea lui Corneliu Codreanu, care era o descifrare ontologic a fiinrii

neamului romnesc n istorie si a rostului su n lume, acest neam i se prezenta ca un ntreg,
care avea o genez bine definit, nc din capul unghiului al zidirii sale, cu un destin
specific, tinuit de zonele i structurile abisale ale subconstientului su i nvrednicit de
harurile divine ale Creatorului divin, cu o misiune istoric, cci altfel nu ar fi fost creat.
Pentru nfptuirea misiunii sale, acest neam trebuie dup opinia lui Corneliu
Codreanu s ntemeieze o comunitate moral, care este explicat ntr-un fel exceptional de
ctre sociologul de la Cernui, Traian Brileanu, care dup nssi spusele lui Corneliu
Codreanu a nteles toate elementele esentiale ale ideologiei sale.
"Trirea laolalt" despre care vorbea Traian Herseni ca o definiie a societii, trebuie
ridicat la un nivel superior de ctre cei ce o compun, pe cale spiritual, i astfel ajunge la o
comunitate moral, bazat pe dragoste si legile morale.
Principiul fundamental al unei comuniti morale este acela al libertii de voin si
cel spiritual al credinelor strmoeti, venite din ndeprtatele timpuri istorice. Dar, n
vederile lui Corneliu Codreanu este ceva mai mult: "elul final nu este viaa. Ci Invierea.
nvierea neamurilor n numele Mntuitorului Iisus Hristos. Creaia, cultura, nu-i dect un
mijloc, nu un scop cum s-a crezut, pentru a obtine aceast nviere. Este rodul talantului, pe
care Dumnezeu l-a sdit n neamul nostru, de care trebuie s rspundem. Va veni o vreme
cnd toate neamurile pmntului vor nvia, cu toi morii i toi regii si mpraii lor. Avnd
fiecare neam locul su naintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, "nvierea din
mori" este telul cel mai nalt si mai sublim ctre care se poate nla un neam".
Din acest text se vede limpede ce viziune larg si cuprinztoare avea Corneliu
Codreanu despre existena neamului romnesc.
"Cum s nu ia coloratur mesianic Micarea Legionar pe care o frmnt astfel de
puteri sufletesti? Si cum s nu se proiecteze un mesianism romnesc, de la astfel de nlimi
si din constiina unei poziii spirituale aa de unice n manifestarea de suflet a popoarelor
europene? se ntreba, n crulia sa ncrcat de gndire legionar: DIN LUMEA
LEGIONAR, Victor Puiu Grcineanu, care fcea parte din elita legionar. Elit, creat prin
ideologia elaborat de nsui Corneliu Codreanu n structura ei intim, pentru educaia
tineretului romn.
Prin conceptia sa metafizic, Corneliu Codreanu era un ndrumtor i un reformator
al tineretului romn. i a dovedit c avea vocaia pentru aceasta. El era mrturisitor al unor
credine i idei, care i-au venit pe filier de constiin naional i prin cunoasterea profund
a realitilor romneti.
La el nu era vorba de o concepie livreasc sau abstract, ci de o imperativ atitudine
a spiritului. Existena uman nu are nici un sens fr credina si afirmarea valorilor spirituale,
precum i n primatul spiritual al oricrei existene naionale. n aceast perspectiv, toate
principiile sale de aciune naional erau izvorte din credina sa religioas, care fcea parte
din magma nsi a ntregului naional. La fel erau i principiile de educaie care vizau
tineretul. El urmrea s formeze un alt tip de om. Nici politicul nu era nteles ca un domeniu
independent de credinele religioase si de legile morale. Prin acest fel de a vedea existenta n
structura ei plin de armoniile care se formau prin componentele participante, ca dimensiuni
regionale ale unor entiti. Religia cretin venea ca parte esenial din profunzimile istorice
naionale. Prin ea se obinea o deschidere i o intrare n miezul realitilor naionale si
universale, care au fost revelate de divinitate.
Pe aceast linie de orientare el voia s fac educaia tineretului romn, n vederea
crerii unui nou tip de romn. Educaia devine o continu strdanie pentru a ajunge la
11

mntuire. n cadrul existenei naionale, aceast mntuire va fi posibil, prin aporturile

tuturor, ale ntregii comuniti, a ntregului neam. Cci altfel nu se poate ntelege neamul ca
o entitate.
Corneliu Codreanu vroia s formeze elite, care s fie nvrednicite cu un contact direct
cu valorile originare ale neamului, cu rdcinile i creaiile spirituale ale fiinei naionale.
Aceste elite legionare, autentic romnesti, aveau deasemenea rspunderea de a pstra aceste
valori i de a le transmite generaiilor viitoare.
Numai elitele, adic numai acei ce mprtesc i mrturisesc pentru aceste credine
strmoeti i sunt gata s se jertfeasc pentru comunitatea lor moral, vor putea ridica
naiunea pe treptele superioare ale vietii cretine. Numai elitele vor putea ntemeia o
comunitate moral, o Romnie Nou. n acest sens s-au dus Moa i Marin n Spania s
moar pentru aprarea cretintii. Amndoi erau din elita legionar, gata de jertf.
Dup moartea lui Moa i Marin s-a creat "Corpul MOA-MARIN" care cuprindea
cele mai deosebite cadre ale Micrii Legionare, care formau elita Micrii i se depunea un
jurmnt cu restrictii severe de atitudine moral, a fiecrui grad legionar care se nscria n
acest corp al unei aristocraii spirituale.
La alegerile din 1937, cnd "Partidul Totul Pentru ar" a avut niste cstiguri
electorale exceptionale, o puternic elit legionar urma s reprezinte Micarea n
Parlamentul rii. ns, Carol al II-lea mpreun cu forele oculte internaionale a neles c
domnia lui va cdea i ascensiunea lui Corneliu Codreanu nu va mai putea fi oprit si a
hotrt uciderea lui, fr nici o mil. Nici o dat dup aceea, "prea cinstiii comuniti" i
"prea onorabilii pretini democrai" nu au vorbit despre uciderea ilegal a morilor legionari
de ordinul sutelor, prin simple dispoziii telefonice.
Se pune ntrebarea, ce interes avea Carol al II-lea s ucid pe cei pe care i-a ucis, cci
nu fcuser nici un ru sau vreo crim, afar de aceea c si mrturisiser credina lor de a
face "O ar ca Soarele Sfnt de pe Cer", n forma cea mai legal i democratic, ca
membrii ai unui partid legal.
Duritile i violenele lui Codreanu i ale Micrii Legionare erau impuse de
momentul istoric. ara era rvit de pcate pe care nimeni nu le lua n seam. Partidele nu
aveau vocaia refacerii morale, mai ales dup cel de al doilea rzboi mondial. Numai
Micarea aducea prin Corneliu Codreanu o speran de refacere moral. Rii veacului nu
suportau aceast refacere, adic acuzau Micarea de duritate i violent. O ntrebare legitim
vine s dezlegm problema: cum se putea face curenie moral i rnduial, dac nu se
spunea lucrurilor pe nume, adic dur si violent uneori? Reaciunile lui Codreanu erau dure i
violente, dar nu ilegale sau imorale. Loveau n dezordinea moral a rii i a unora dintre
conductorii ei.
Dac se poate vorbi despre unele violene, "prea violente", se uit c n toate cazurile
fptuite de legionari, acetia s-au prezentat autoritilor pentru a primi penalizarea cuvenit.
n cele mai multe aa zise violene a fost vorba de "legitim aprare". Totdeauna.
n 1993, Horia Cosmovici, care era un cunosctor excepional al valorilor juridice ale
Micrii Legionare i a personalitii lui Corneliu Codreanu i-a transmis un mesagiu special
lui Horia Sima n care i spunea, ntre altele: "Nu uita c Micarea nu a reacionat nici
odat dect n legitim aprare". La ora cnd a transmis acest mesagiu, Horia Cosmovici
era clugr i afirmaiile lui era rodul unor profunde meditaii fcute dintr-o personal
experien si nu se juca nici odat cu vorbele, cci avea o vocaie mistic, el nsui o elit
legionar, care s-a ncredintat lui Dumnezeu.
Corneliu Codreanu a avut curajul actelor de violen, ca s nlture rul i
imoralitatea, a avut curajul actelor sale i a avut curajul riscurilor. Spre sfrsitul vieii sale a
avut i curajul de a-i mrturisi greelile sale.
ntr-o mrturisire patetic ntre zidurile temniei nfiortoare, de la Aiud, Nichifor
Crainic, care a fost i membru al Micrii Legionare i apropiat colaborator al lui Corneliu
Codreanu, a fcut o prezentare a personalitii acestuia: "Corneliu Codreanu a trit pe
12

dimensiunea tragic a neamului romnesc. l dureau si chinuiau toate durerile, suferinele i

amrciunile vieii sale istorice i ale epocii sale. si iubea cu o pasiune urias neamul i n
cuprinsul acestei dimensiuni duritatea sa fa de toate aceste momente de zbucium ale
istoriei romnesti i dragostea lui uria pentru neamul su apreau la o prim vedere ca un
paradox, dar n planul spiritual n care tria Codreanu, acest paradox devine inexistent" .
"Codreanu" -mai spune Crainic- "avea o inim mare si sensibilitate deosebit, dar i
imbolduri vijeliose mpotriva nefirescului, banalului si relativului". i Nichifor Crainic se
desprise de lung vreme, cnd fcea asemenea astfel de afirmatii. n adncurile sufletului
su pstrase nentinat icoana cea adevrat a lui Codreanu.
Ideologia nationalist pe care o desenase Codreanu pentru Romnia i tineretul su,
preconiza o sum de principii si idei, care urmau s valorifice potenialul spiritual al
romnilor i s i orienteze spre o via nou, de virtui morale si de demnitate omeneasc, n
conformitate cu legile cugetului si omeniei romnesti. Niciodat n istoria national n-a
existat un ideal, care s ajung la nlimea valorilor spirituale la care se gsea idealul
legionarismului, zidit de Corneliu Codreanu.
Erau indicaii i prescrieri riguroase, pentru realizarea unor valori care s formeze
omul nou autentic, nefalsificat de elemente strine de fondul lui naional, strmoesc.
Micarea avea forme noi de educaie: cuibul, tabra, temnia si legiunea. Toate erau trepte
educative, care puneau la ncercri reale pe acela care adera la Micare. Pn ajungea la o
verificare complet pentru a fi legionar, creia i s-a revelat un nou sens al existenei din
comunitatea naional. Aa, de exemplu, moartea nu mai era o sperietoare, ea avea n viata
omului o alt semnificaie. n concepia legionar, moartea d msura adevrat a unei viei.
Ideea de rspundere moral lumina viziunea morii i armoniile vieii sale.
Legionarul nu se temea de moarte; prin moarte legionarul vedea, pentru acela care a
trit o viat curat, deschise porile pn la mntuirea prin nviere, odat cu neamul su
ntreg. De aceea legionarul avea curajul jertfei pentru colectivitatea naional, cci tria cu
adevrat o via spiritual, care singura d sens, ideal moral i virtui.
Prin educatia lor legionarii deveneau cavaleri ai unui ideal naional i, prin caracterul
lor de aristocrai ai spiritualitii romnesti, nfruntau moartea cu bucurie si curaj, cci aa
puteau depune mrturie pentru credina n idealul lor. i n toate colurile de ar se gsesc
morminte de legionari, unele fr nici o cruce, din bunvoina ucigailor.
Lupta legionarilor pentru credina lor cretin i punea n contact cu puterea divin,
adic triau mistic viaa lor spiritual, ceea ce nsemna o rentoarcere la izvoarele creaiei, la
Dumnezeu. Prin mistic te menii n contact cu Dumnezeu, un contact permanent cu viaa
spiritual. Acest contact nentrerupt nseamn de asemenea o rspundere moral integral. n
fond, aceasta era Legiunea: o ntoarcere la realitile ultime ale vieii, ale existenei. Valoarea
legionarului depinde de contiina lui, de libertatea lui i de rspunderea lui moral fa de
comunitatea care-l cuprinde i caracterizeaz. Idealurile legionare pe care le aducea
Legiunea lui Corneliu Codreanu nu erau utopii, ci valori spirituale pe care se putea ntemeia
o comunitate moral, prin voina de a nfptui o misiune, care i-a fost ncredintat de Creator.
De aici disponibilitatea extraordinar a legionarilor pentru jertf, care izvora din libertatea de
voin.
Acum, vom prezenta un text din cartea de sociologie a lui Traian Brileanu, "Teoria
Comunitii Omeneti",pag. 527, pentru a se vedea de ce intelectualii i oamenii de cultur
ca el au devenit credincioi ostai ai Micrii Legionare i au dat expresie, n cele mai variate
domenii de cultur, valorilor, ideilor i tezelor lui Corneliu Codreanu: "i la noi apru un
reformator genial: Corneliu Zelea Codreanu. Sufletul lui fu strbtut pn n adncuri de
imaginea unei comuniti romneti nchegate pentru vecie ntr-o unitate desvrit. n
cartea sa PENTRU LEGIONARI, carte ce va rmnea peste veacuri izvor nesecat de
nvturi si ndrumare spiritual pentru tineretul romn, Corneliu Codreanu ne descrie cum
imaginea Patriei Romnesti a germinat n sufletul su, s-a limpezit tot mai mult,
mpingndu-l cu putere nestvilit la fapt creatoare.
13

n plin constiin a greutilor ce va avea de nfruntat, n plin constiin a puterii

dumanilor, Cpitanul a pornit cu o mn de tineri lupta pentru dezrobire a neamului
romnesc. N-a pornit-o cu un program teoretic, demagogic, fgduind realizarea repede de
reforme politice si sociale, ci a pornit-o cu fapte pilduitoare. Aceste fapte, exemplul vieuirii
sale de fiece clip n vzul tuturora, svrir marea minune a prefacerii adnci a sufletului
tineretului. Dup pilda lui, tineretul se desprinse din cercul ngust al familiei, din legturile
unor prietenii obinuite ntemeiate pe nclinaiuni comune pentru petreceri, art i studii, i
fu prins n plasa idealului de munc i jertf total pentru cldirea Romniei eterne.
Nici vorb nu poate fi s schim chiar numai aici povestea vieii legionarilor,
frmntrile lor, btliile lor, i marea, grozava i cutremurtoarea lor jertf pe altarul Patriei.
i aceasta au nteles toi Romnii i ncep a nelege chiar cei mai nverunai dumani ai
Romnilor c numai jertfa legionar a mntuit ara n aceste vremuri cnd se hotrte
pentru lung vreme soarta naiunilor europene.
Singur, frmntat de griji pentru viitorul Romniei, la nceput nenteles i dumnit
de marea mulime, geniul lui Corneliu Codreanu sfarm zidul izolrii i gsete drumul spre
a se face neles de alii. n acest fel comunitatea romneasc i ia fiin i va dinui
puternic i nepieritoare ".

14

NAINTE, CU TESTAMENTUL CPITANULUI!

Dumitru Leonties

Prin marea bntuit de furtuni,

Nu stim de vom ajunge la liman,
Cci l-am pierdut n zori pe Cpitan
Si au pierit n valuri cei mai buni
Dar vom plini un drum din "Testament"
Ce ni l-a scris pe foi de vesnicie,
Ca s-l predm urmasilor, solie
Si s rmie trii, fundament.
Ca alte generatii, dup noi,
S puie pe el piatr peste piatr
Si s zideasc cuibul de eroi,
Sub steagul su, prin jertf miruit,
n care Neamul s-si gseasc vatr
Si marele destin ce i-a dorit

15

CPITANUL
Dumitru Leonties
Din adncurile pmntului strmosesc se ridic vulcan Cpitanul, sparge coaja de
granit a Carpatilor si-si revars lava fierbinte peste sufletele poporului adormit, undeva la
margini de istyorie. Desteptarea este furtunoas, cu scprri de miracol, cu rbufniri de
tragedie. Se sguduie fiinta neamului pn-n rdcini, se naste nceputul de epopee
romneasc!
nceput de om nou si nceput de lume si istorie nou, la care noi am avut fericirea s
fim prezenti, dar oare nu psea Cpitanul pe linia neamului, continund istoria lui? Psea
fr-ndoial, dar viziunea lui, gndurile lui, faptele lui depsesc istoria de pn atunci si se
fixeaz,pe trinicii mai nalte. Cpitanul n pdurea Dobrina, Cpitanul la Atelierele
Nicolina, Cpitanul la procesul Vcrestenilor, Cpitanul la Raru si la Carmen Sylva,
Cpitanul la Tncbesti, sunt tot attea momente istorice ale neamului. Ele au trecut, n
nssi clipa genezei lor, n legend, cutremurtoare si mreat, cu att mai mult cu ct s-au
ntmplat ntr-o epoc de materialism cumplit.
Cpitanul s-a identificat cu linia istoric a neamului, dar I-a trasat n acelasi timp si-o
albie nou. Actionnd prin neam si de multe ori peste neam, el I-a simtit pulsatiile si I-a
ascultat poruncile ca nici un alt fiu al su. Dar el a fost si acela care l-a scuturat din somnul
n care l-au bgat vicisitudinile istoriei si actele de trdare. Cnd profet, cnd Arhanghel;
cnd semizeu, cnd om ca toti oamenii, el a fost personificarea omului "nzdrvan" din
basmele poporului nostru. Figura lui prea adeseori ireal, cnd se ridica n momentele
cruciale ale neamului si Legiunii, n afar de sfera omenescului, dnd faptelor sale caracter
de minuni.
Iat-l, la Atelierele Nicolina, cu Pancu lng el, trecnd prin mijlocul masei
comuniste, fr s I se ating un fir de pr. Poate c fr aceast drzenie a Cpitanului,
comunismul ar fi domnit de pe atunci n Romnia.
Iat-l la Focsani, unde o sut de mii de oameni, veniti din toate unghiurile trii, l
cununa ca n "Nunta Zamfirei", ntr-o srbtoare cum n-a fost nunt pe pmntul romnesc si
poate nici pe alte pmnturi.
Iat cum la Tncbesti, Dumnezeu l cunun cu coroana de martir ntr-o noapte
misterioas de Sf. Andrei. Treisprezece dintre cei mai credinciosi ucenici ai si s-au bucurat
de aceeasi cuminecare, pentru ca minunea dumnezeiasc s se mplineasc n scris de
Evanghelie si pentru ca Legiunea s nu poarte cu nimica rspunderea pentru tragedia de mai
trziu a neamului.
Natur monumental, nechinuit de problemele existentei proprii, ci ngrijat de
problemele existentei neamului, Cpitanul era o stnc de credint n destinul su de Cpitan
al neamului. Nesigurante sufletesti nu ncpeau n sufletul su, pentru c el tria n absolut si
era covrsit de absolut. dE aceea, generatia bronzat de el, astzi n parte decimat trupeste,
pstreaz credintele si nzuintele legionare ca n ziua cea dintiu.
ndrgostit de drumuri directe, netemtor de obstacole, Cpitanul dispretuia ocolurile.
Stilul su de viat era gotic, drept si pur, ca domul din Colonia, ca muntele Raru. De aceea
l-au urt pn la snge spinrile ncovoiate de la conducerea trii. Blnd si ierttor cu
dusmanii personali, a fost aspru si necruttor ca un arhanghel cnd ncingea sabia neamului,
pentru ca s pedepseasc pe cei ce-I amenintau existenta.
Dar Dumnezeu a hotrt ca viata lui s fie temelia existentei viitoare a neamului. Cei
ce l-au strangulat, creznd c astfel vor scpa de el, nu s-au putut atinge dect de carnea lui
chinuit. Spiritul su era de mult inaccesibil instrumentelor lor de distrugere n noaptea
aceea, cutremurtoare pentru noi, acest spirit a biruit si ultima ctus ce-l tinea prins de
16

materie. De-atunci, situat dincolo de orice ndoial n inima neamului, ca o stnc urias de
care se vor sparge vesnic valurile vrjmase, Cpitanul va domni nevzut pn ce apele
istoriei se vor linisti din nou si se vor ndrepta pe fgasurile croite de el, pentru ca s se
ndeplineasc si aceast minune a cerului.
Fragment dintr-un articol publicat de D. Leonties n brosura "Mrturii
despre Cpitan", aprut n anul 1978

17

CUM L-AM CUNOSCUT PE CPITAN

Dumitru Leonties
M consider fericit c l-am cunoscut pe Cpitan nc din copilrie. Aceasta nu
nseamn c am trit vreme ndelungat lng dnsul, ci numai c am avut norocul s-l
ntlnesc mai de timpuriu ca altii. Iar cele cteva momente de trire n umbra lui au fost deajuns ca s-mi fixeze definitiv pozitia pe viat.
Cpitanul trecuse deja prin casa printilor mei n perioada cuzist a miscrii
nationaliste. Prima dat cnd am fost ns cucerit de personalitatea lui a fost cu ocazia
marsului su prin Bucovina, n vara anului 1929.
Eram pe atunci de 11 ani, absolvisem cele 4 clase primare si urma ca n toamn s
devin "licealist". ntr-o bun zi, Cpitanul trece cu o echip de vreo sut de frati de cruce si
absolventi de frtii prin comuna mea natal, Vama, si se opreste, ca si alte dti n trecut, la
casa printilor mei. Legionarii, dup ce bgaser cu cteva minute nainte groaza n politistii
care voiau s-l aresteze pe Cpitan, se odihneau acum pe rzoarele dintre straturile de flori
ale grdinii din fata casei. Cpitanul refuzase orice pictur de ap si sttea tot timpul n
picioare. Eu, descult si n haine nationale, nu-l lsam o clip din ochi; n primul rnd pentru
c l stiam sef, n al doilea, pentru c era cel mai semet si mai frumos flcu dintre toti, si-n
al treilea, pentru c stia s tac, n timp ce celorlalti nu li se mai nchidea gura.
l tot comparam cu cei mai mndri flci din comuna mea care, n fiecare duminec,
organizau cnd la Vama de Sus, cnd la Vama de Jos, cnd la granita dintre ele, cte o btaie
de pomin. Personal nu puteam lipsi niciodat de la aceste evenimente sociale; aveam ns
grij s nu m ating si pe mine vreun pietroi sau par n cap. Cpitanul i ntrecea la figur pe
toti eroii mei consteni; avea apoi pentru mine calitatea de sef peste o sut de flci alesi pe
sprincean; n sfrsit, stiam de la surorile mele, care erau ntre 8 si 15 ani mai n vrst ca
mine si fceau parte si ele din miscarea nationalist, c este un mare om politic si c va sta
cndva n fruntea Trii.
Toate astea mi ajungeau pentru ca s m ndrgostesc de figura lui si s-mi nfierbnt
imaginatia de dorinta de a m apropia ct mai degrab de dnsul. De aceea, cnd a dat
ordinul de ncolonare si de continuare a drumului spre Raru, I-am cerut permisiunea s-i
ntovrsesc pn la Prisaca Dornei, o localitate la 3 km distant de Vama.
Muschetarii Cpitanului m-au purtat mai mult pe umeri pn la acea localitate.
Acolo, unde Moldova e aproape sugrumat de coastele prpstioase ale Carpatilor, si abia
las loc pentru soseaua national si calea ferat, Cpitanul a oprit coloana si mi-a ntins mna
fr s scoat o vorb, dar mbrtisndu-m cu un zmbet. Pentru mine desprtirea a fost
prea brusc. Am rmas pe loc, urmrind coloana pn a disprut dup o cotitur de drum,
apoi mi-am scuturat o parte din fierbinteala interioar, tinnd-o ntr-o fug pn acas.
n comuna noastr tria un tran cu vn de poet, pe nume Grigore Sasu, care, pn
atunci, se bucurase de cea mai mare veneratie din partea mea, deoarece stia s puie n versuri
cele mai importante aspecte din viata noastr steasc, ca de pild: nunti, nmormntri,
serbri nationale si culturale, recitndu-le cu patos si talent. De mult mi pusesem n gnd smi ncerc si eu norocul n versificatie, ns nu gsisem nc un motiv serios de inspiratie pe
care s nu-l fi cntat deja n versuri Grigore Sasu. De data aceasta am simtit ns n mine o
deosebit furnicare si abia ajuns acas am pus mna pe creion si mi-am descrcat
simtmintele n urmtoarele versuri:
Cpitane, dragul meu,
face-mi-te-ai pui de zmeu,
de pe vrf de pe Raru
18

s ridici palosul tu,

s-i aduni pe toti flcii
din Prislop la Gura Vii
si cu bunul Dumnezeu
s mntui poporul meu!
Sapte ani mai trziu, n iunie 1936, la sfrsitul anului scolar ce-l absolveam la liceul
"Dragos Vod" din Cmpulungul Bucovinei, veni svonul c va sosi Cpitanul si se va urca la
Casa Legionar de pe Raru. Eram tare nelinistit. n sfsit sosi momentul. n gara Capul
Satului, la intrarea n orasul Cmpulung, garnizoanele legionare formaser pe peronul grii
un front impuntor. Erau adunati cteva sute de legionari, n frunte cu seful judetului, avocat
si comandant-ajutor Lazr Sachin, avnd lng el pe comandant-ajutor Sebastian Erhan, un
tran ct un munte, Comandantul arcasilor din judetul Cmpulung si figur de legend.
n flancul stng al legionarilor am fcut front noi, frtia de cruce "Nit Constantin",
n total 13 insi.
Un fluerat de locomotiv anunt apropierea trenului. Inimile noastre tinere se
umplur de emotie, ca n asteptarea unui eveniment hotrtor. Aproape toti ceilalti frati de
cruce aveau s-l vad pe Cpitan pentru prima dat n viata lor; eu nsumi, dup sapte ani
lungi ca o vesnicie, m ntrebam cum arat acuma. Cnd m-am ndrgostit de dnsul n 1929,
eram un copil de 11 ani; acuma eram adolescent de 18 ani si pe deasupra frate de cruce, ostas
nregimentat n oastea lui.
Dar iat c trenul se opreste n gar. Privirile noastre se pironesc toate asupra usilor,
inimile noastre bat npraznic n cosul pieptului.
Iat-l! La una din usi apare un brbat
nalt, svelt si vnjos, cu o pelerin cafenie aruncat pe umeri si cu o plrie neagr cu borduri
largi pe cap. L-am recunoscut ndat si l-au recunoscut chiar si cei ce nu-l vzuser
niciodat. Era Cpitanul! Dar nu mai era flcul de acum sapte ani, cum nu mai eram nici eu
copilul de atunci; aveam n fata mea un om n toat puterea vrstei, maturizat, nu numai de
ani, ci si de rspunderea pe care o purta pentru neamul romnesc.
Odat cu dnsul coboar din tren o multime de alti legionari, ndeosebi studenti din
Cernuti. Un Comandant legionar d raportul, dup care Cpitanul, cu un pas ntins si rar,
trece n revist frontul si se apropie de noi, fratii de cruce. Seful Frtiei, Gin, d raportul;
noi ncremeniserm n pozitia de drepti. Cpitanul ne priveste lung si apoi spune: "Bine,
bieti!", ndreptndu-se spre alte unitti.
De sus ploaia cdea ca un torent peste capetele noastre descoperite. Eram uzi leoarc,
dar fericiti c l-am vzut pe Cpitan. ntre timp ploaia s-a mai domolit. Eu m tin cu Gin
pe urmele Cpitanului, nescpndu-l din ochi nici o clip, urmrindu-i orice vorb si orice
gest. Coloana se pusese n mers spre casa lui Erhan. L-am urmat pn a intrat n cas, unde a
stat de vorb cu profesorul nostru de liceu, Alex. Bogza, care cu aceast ocazie si-a fcut
intrarea oficial n Legiune. n primvara anului 1938, prof. Bogza a expiat 3 luni de
puscrie pentru c se nscrisese ca aprtor n procesul Cpitanului.
De la Erhan m-am ntors mpreun cu Gin la liceu, unde n dup amiaza aceea
aveam examenele de fine de an. Dup dou zile, terminnd cu examenele, am urcat si noi,
ctiva frati de cruce, Rarul, ca s ne facem stagiul la tabra de munc. Pe Gavril Ilies, cu
care, trei ani n urm, ncepusem la liceul nostru lupta nationalist, dar n afara metodelor
Frtiilor de cruce, pn a venit Gin de la alt liceu si-a introdus sistemul legionar din care
fcuse parte acolo, l-am gsit deja n tabr. El fusese primul elev eliminat din liceu pentru
activitate legionar si-acum si continua scoala n "Tabra de la Raru".
Ne gseam adunati la aceast scoal de nationalism cam o sut de legionari din toate
colturile Bucovinei. Atunci l-am cunoscut pe comandant-ajutor Gheorghe Macrin, care tinea
din ordinul Cpitanului sedintele de sear; pe comandant-ajutor Vasile Posteuc, care ne
distra noptile senine cu fluierul si cu povestile sale, cum i st bine unui poet; pe comandant-

19

ajutor Filon Lauric, spadasinul nenfricat al Bucovnei; pe comandant-ajutor Ion Biceag, pe

Zucov, Pnzaru si multi alti fruntasi ai studentimii bucovinene si ai Miscrii Legionare.
Am fost repartizat la cratul pmntului cu targa mpreun cu Ion Nemteanu, o figur
legionar frumoas a Bucovinei, care a czut la Odesa. Nemteanu, nalt ca un munte si
voinic ca un haiduc, ncrca targa pe msura puterilor lui, de s se nconvoaie el nsusi sub
povara ei. Eu m fortam s fac fat bun, dar cnd nu mai puteam, m ajuta Ilies, care si el
era voinic ca un brad si fcea parte din echipele-targ. Lui Nemteanu
i-am prorocit c-l
voi freca si eu odat, dar Dumnezeu a vrut altfel.
Din cnd n cnd Cpitanul, nsotit de Bdia Iasinschi, seful de pe atunci al
Bucovinei, fcea inspectia lucrrilor si ne antrena la cte-o joac. ntr-o zi ne-a artat cum se
tinteste cu pistolul, lund de tint plria lui Nemteanu, pe care acesta o tinea n mn la o
distant de 30 de metri. Atunci am vzut ce tintas era Cpitanul.
Cu ocazia aceasta am fcut si un fel de lupt "de-a clarele". La un ordin, toti
legionarii au prsit lucrul si s-au adunat pe un podis ntre Schit si tabr. S-au mprtit apoi
n dou grupuri adverse, fiecare grup ncolonndu-se pe dou rnduri si postndu-se unul n
fata celuilalt. La un alt ordin, rndul din spate nclec pe cel din fat si apoi cele dou
grupuri adverse se ciocnir n iures nebun unul de altul, clretii izbindu-se unii pe altii cu
umerii, bratele trebuind s rmie ncrucisate pe piept. Pn la urm a rmas clare un singur
legionar, toti ceilalti clreti zceau prbusiti la pmnt. Necazul meu a fost c am fost
ultimul care am czut. Din ntmplare am avut cel mai bun cal, deoarece stteam pe umerii
lui Pnzaru, care era cel mai voinic dintre legionarii din tabr. Calul a fost bun, ns
clretul prea pirpiriu. nvingtorul a primit drept recompens o sticl de lapte, care nu era
chiar de dispretuit, deoarece noi ne hrneam mai mult cu mmlig si ceai. Aceeasi
mmlig si ceai a fost mai trziu si mncarea noastr principal la Carmen Sylva. Se vede
ns c nu mncarea ne tinea voiosi si sntosi, ci figura Cpitanului si misiunea noastr!
Peste cteva zile s-a ncheiat din nou frontul si Cpitanul si-a luat rmas bun de la
Raru, lsndu-l pe Biceag comandant de tabr. Nu stia nici el si nimeni c aceasta va fi
ultima ntlnire cu Rarul, pe care l-a iubit mai mult dect orice munte romnesc si pe
culmile cruia a luat o parte din cele mai mari hotrri ale sale!
n imaginatia mea de adolescent, acele zile si mai ales acele nopti senine si haiducesti
de pe Raru, petrecute n prezenta Cpitanului, au ncrestat n mine imagini ce nu se vor mai
sterge niciodat din memorie. Are muntele acesta, ales anume de Cpitan pentru formarea
gndurilor si planurilor sale, o majestate pe care putini semeni ai si o mai au! Cu o putere
de chemare inexplicabil, de leag Pietrele Doamnei, cu cuiburile lor de vulturi, de cerul pe
care-l atingi aproape cu mna, de plaiurile nconjurate de brdet, de stna haiducului Ulian,
gazd a legionarilor ascunsi prin munti de urmririle poterasilor din vale, de orizonturile
largi ce se deschid pretutindeneaCnd n zori de zi privesti din nltimea Pietrelor
Doamnei peste marea de ceat de pe vile de la poalele lor, triesti senzatia singurttii
olimpice. Iar cnd, sub puterea soarelui crescnd la orizont, marea de ceat se frnge treptat,
lsnd s apar tot mai multe pduri, lanuri, ape si asezri omenesti, ce se pierd n orizonturi
abia cuprinse cu ochiul, aceast panoram mreat ti d impresia c asisti, dezlegat de orice
ctusi omenesti, la nsusi fenomenul etern al creatiei
Nu-i de mirare c acel ce si-a luat angajamentul s formeze un nou tip de om, si-a
ales drept model aceast natur mreat! Astzi, ori de cte ori mi amintesc de acele
momente si de acea priveliste, nu mi-o pot nchipui fr chipul Cpitanului. Miturile
amndurora se confund n unul singur si eu vd naintea mea Rarul Neamului Romnesc
Articol publicat de D. Leonties n brosura "Mrturii despre Legiune",
aprut n anul 1967

20

CPITANUL N ISTORIE
Faust Brdescu

Corneliu Codreanu a trecut prin istoria neamului romnesc, am putea spune, ca un

meteor. Treizeci si nou de ani de viat, dintre care ctiva la studii, ctiva n nchisoare.
Lsnd deoparte copilria, ce i-a mai rmas ca prezent activ n haosul dintre cele dou
rzboaie? Vreo 15 ani
Pentru un politician oarecare, fie el cel mai druit de talente, n-ar fi nsemnat nici
mcar perioada de ucenicie n arta guvernrii. Pentru Cpitan, acesti 15 ani au fost tot:
gndire politic, frmntare constructiv, rzboire dramatic, victorie electoral, triumf
spiritual, consacrare conceptual
La vrsta cnd altii de abia ncep s bjbie prin listele de candidaturi electorale sau
s-si fac stagiul de mici secretari prin vreun Cabinet Ministerial, Corneliu Codreanu
ncheiase deja ciclul unei epoci unice si-si terminase misiunea istoric. n ctiva ani, acest
om a reusit s rstoarne o lume: sistem politic, sistem social, comportament civic, moral,
etic, tot ce poate avea o legtur cu viata n societate, a cptat un alt sens, croite pe
coordonate opuse celor ce dominau (si domin nc) lumea epocii noastre.
Stabilirea unei noi scri valorice, att umane ct si politico-sociale, n care
spiritualitatea crestin, dragostea si forta de sacrificiu detin treptele cele mai nalte, constituie
contributia cea mai important a doctrinei legionare ntru modificarea indispensabil a
societtii moderne.
Corneliu Codreanu, printr-o intuitie unic, a prins adevratul fir conductor al
sistemului capabil s aduc armonie, prosperitate si fericire n mijlocul comunittilor politice
si al organismelor sociale. Dar el a avut darul nu numai s descopere si s semnaleze calea,
ci s-o si impun, cimentndu-o cu propriul lui snge.
Sub acest unghiu trebuie vzut si apreciat fulgertoarea aparitie a Cpitanului. Nu
un simplu om politic de curaj si caracter, ci un om ncrcat de o misiune, tinznd s
modifice din temelii un mod de a gndi n politic si n existent. Oamenii de curaj si de
caracter existau n politica romneasc, dar le lipsea SENSUL MARILOR RENNOIRI.
Angrenati n partidele politice, si iroseau curajul si caracterul aprnd principii roase de
virusul vremii si de gangrena intereselor de partid. El singur, Cpitanul, purta n suflet
smnta unei renvieri si-n cuget premisele unei rennoiri politice. n el singur lucea destinul
unei misiuni.
De aceea, nimic nu l-a putut smulge din traiectoria ce i-a marcat viata si sfrsitul
npraznic. Nici o mrire, nici o lingusire, nici o amenintare!Constient de rspunderea ce-i
revenea n nclestarea secolului nostru, s-a druit total misiunii creia era predestinat.
A privit cu atentie, a comparat, a smuls din vlmsagul de idei tot ce-a gsit mai curat
si mai bun ntru crearea unei noi linii de trire. Prin doctrina sa, nou si binefctoare, a sdit
ncredere si-a dltuit caractere. Om al neamului su prin virtuti si dureri sufletesti, s-a
dovedit om al epocii, prin viziunea clar a problematicii politico-sociale si prin extraordinara
sa capacitate de sintez. Scurt, precis, metodic si incontestabil, asa se prezint tot ce-a gndit
si ntreprins Corneliu Codreanu. Nu dialectica ntortocheat, maleabil pn la contradictie;
nu demagogie limbut, mnuit pn la sinucidere moral; ci gnd curat si simplu, fapt
creatoare, ntelegere, bunvoint, dragoste.
Dintru nceput, aceast fiint exceptional si-a spus cuvntul rspicat:
Vrem s schimbm moravuri, idei nrdcinate si fel de a gndi.
Vrem s punem temelie unei lumi noi, n care insul s se simt respectat si de folos.
Vrem s terminm cu demagogia, cu privilegiile nemeritate si cu exploatarea omului
de ctre om.
21

Vrem s punem capt domniei materialismului, ce att invidia, ura, crima si

rzboiul.
Vrem s nscunm din nou mprtia spiritului, care-i izvor de ntelegere si de
nltare.
Vrem s facem din omul de azi, pierdut pe cile destrmrii interioare, un OM NOU,
plin de virtuti si de potentialitti pozitive.
Omul devine nou nfrngndu-se pe el nsusi, iar nu biruind pe altii. Semnul
transformrii omului este aparitia fortei de sacrificiu pentru binele comun.
De aceea, Legiunea, nainte de a fi o formatie politic si o miscare de transformare
social, va fi o scoal de caractere.
Iat cteva din principiile ce stau la baza Miscrii Legionare si pe care Cpitanul le-a
ridicat la rang de dogm, infiltrndu-le n spiritul legionarilor. n lumina realittilor brutale
ale epocii noastre, aceste precepte, aceste linii de doctrin, pot prea menite unei prbusiri
definitive. Cine va tine seam de ele?
Sunt exact contrariul a ceea ce vedem, simtim si suportm.
Sunt exact la antipodul a tot ce ne nconjoar si stpneste lumea.
Atunci ca si acum, preceptele cpitnesti s-au izbit de inertia constant a individului,
de puterea ascuns a tuturor ocultelor, de propaganda desntat a materialismului, de
inconstienta guvernantilor.
Cu dibcie diabolic si ur apocaliptic, au izbit n precepte si-n conductor, convinsi
c totul se va preface n pulbere. N-aveau oare ei totul de partea lor? Mijloace tehnice,
materiale, financiaren ce putea s-i depseasc acest om, cu mna lui de adepti, chiar
dac ar reusi s le tulbure tihna pentru o clip!
Aici zace taina destinelor.
De-a lungul istoriei, milioane si milioane de destine cad prad vrjmsiei acestor
forte negative, pn ce ntr-o bun zi
"Din multimile oarbe,
unul s-alege"
Omul predestinat apare, pune stavil rului, deschide ci de lumin, unge sufletul de
sperante, sparge orizontul cu gndu-i si cu faptaNimic nu-l poate opri, nimic nu-l poate
abate din drumul prescris. Purttor al binelui si al drepttii, semnnd smnta cea bun, o
nclzeste cu sufletul si sngele lui, pn d rod. Apoi, mplinit n mplinirea destinului, si
ntoarce pasii spre vesnicia ce l-a fost trimis
Dar ciclul lui nu se ncheie cu ciclul vietii.
Abia de acum ncolo prezenta lui e mai vie, cnd rpus n carne se-nalt nvingtor
n spirit. Cnd gndul si fapta nu-i mai apartin ci, rsfrnte n adeptii lui, pornesc pe cile
rstlmcirii n adncul multimilor
Aceasta-i marea misiune a omului predestinat.
Din snul suferintii se-nalt spre a nfrnge suferinta.
Coplesit de nedreptti, zdrobeste nedreptatea.
Iar multimile "oarbe" l vd prin ochiul sufletului si-al propriei dureri.
Cuvntul lui poart trie de stnc.Anii si urgia lumii nu-l ntineaz si nu-l ntunec.
Ca un izvor de ap vie serpuieste printre ele pn ce-si gseste locul si timpul spre a se
ntrupa n vreri. Atunci popoarele ntelepte i caut nvttura spre a se adpa din adevruri
n aceast tunic a predestinrii l gsim pe Cpitanul "Legiunii Arhanghelul Mihail",
cci numai un predestinat putea nfrnge trecutul si stpni viitorul, prin moarte. Si nu va
putea fi altfel. Preceptele lui, nestrmutate si juste, croite pentru om n lumina drepttii si
nltrii, ntemeiate pe principiul dragostei si sprijinite pe forta spiritului, purtau n ele semn
de rscumprare si de biruint peste vremi.
I-a fost scris s soarb paharul umilintii pn la ultima pictur.
22

I-a fost scris s vad trdarea, intriga si samavolnicia nimicindu-i eforturile.

I-a fost scris s ndure prigoana, nchisoarea si moartea.
Dar i-a fost scris s nving.
Si a nvins!
A nvins prin gruntele de adevr ce-a sdit n inima tineretului romn. De-acum
viitorul Romniei se-nscrie sub semnul Legiunii, n ciuda sistemului ce-o domin astzi si
care ncearc s-i sufoce nzuintele. Preceptele lui Corneliu Codreanu stpnesc adncul
fiintei romnesti. Intacte si puternice asteapt, sub spuma groas ce le acoper jarul, s
izbucneasc din nou spre lumin si realizare.
Izbnda Cpitanului nu-i izbnda zgomotoas si spectacular a celor ce ncearc s
rstoarne prin forta stpnirii, s distrug o form material pentru a o nlocui cu alta.
Izbnda lui e de alt ordin. Ea depseste si politicul si socialul.
Izbnda Cpitanului o simtim n fiece clip, n ura ce-l urmreste si acum, 35 de ani
dup moarte, n tot ce fac si ntreprind dusmanii neamului romnesc n Tar si pretutindeni n
lume.
Izbnda Cpitanului o vedem n tendinta, din ce n ce mai accentuat a neamurilor, n
a accepta, ca singur mijloc de salvare, ideile de baz ale doctrinei lui spirituale.
Izbnda Cpitanului o admirm n hotrrea, tuturor celor ce stau gata de lupt si de
sacrificiu n credint si duh legionar.
Pe aceast linie a revolutiei n spirit st viitorul comunittilor omenesti. Nu exist
alternativ! n fata materialismului ateu si tiranic, o singur fort capabil s-l nfrng:
principiile etic-spirituale si sistemul de trire al doctrinei legionare.
Conceptia de viat a Cpitanului, croit pe esente, poart n ea elementele
predestinate s nfrng rul si s stabileasc armonia n lume.
n doctrina lui Corneliu Codreanu, neamul nostru, desi cotropit de acest materialism,
si pregteste cu rbdare nvierea. n fundul sufletului su, preceptele legionare si asteapt
timpul, timpul care va veni
Doctrina legionar constituie marea rezerv spiritual a neamului, dar n acelasi timp
si marea contributie romneasc ntru restaurarea societtilor omenesti.
Cpitanul, n lumina destinului su, se ridic impuntor peste vremelniciile istoriei.

Articol publicat de d-l Faust Brdescu n brosura "Mrturii despre Cpitan" - 1978

23

DE CE A FOST UCIS CPITANUL?

Filon Verca
Era n toamna anului 1937. Venisem la restaurantul legionar din strada Gutenberg nr.
3 pentru masa de prnz. Lume mult la mesele deja pline si multe alte persoane care asteptau
s se elibereze un loc. M asez si eu la rnd. Putin timp si intru n sal. Dintr-un colt de unde
pndeam un loc liber, zresc pe Cpitan asezat la o mas cu nc dou persoane cu care
sttea de vorb. Dup discutie mi-am dat seama c erau arhitecti care se ocupau cu
construirea blocului cu cteva etaje, ce urma s adposteasc prima nfiripare a comertului
legionar.
n timp ce Cpitanul se ospta cu niste ochiuri, i observam toate gesturile. La un
moment dat i ntlnesc privirea. Am rmas ca hipnotizat. Din ochii lui se desprindea ceva
nedefinit, un fel de cldur interioar care m nvluie, m cuprinde, m fascineaz, uitnd
de tot ce m nconjoar.
Cu ncetul sala se goleste. Eu, rmas singur, privesc mereu n aceeasi directie, unde
parc mi se desvelise un mister.
Cpitanul se ridic si se ndreapt spre iesire. Acum i vd statura. nalt, de o
frumusete rar. Frumos ca un Adonis, cu mersul apsat, maiestos, hotrt.
Uitasem de ce am venit si o iau pe urma lui pn ce-l pierd din vedere.
Proaspt student la Facultatea de Litere, n Capitala trii, iesit din "Frtia de Cruce"
de la liceul "Traian Doda" din Caransebes, scoal unde se forjau caracterele, totul mi pare
acum o legend, unde mi angajasem viat.
L-am mai vzut de attea ori pe Cpitan, fie n costum de schi pe treptele sediului, fie
antrenndu-se cu noi a cnta pentru prima dat "Imnul Muncitorilor". Am nvins
"Internationala", exclam Cpitanul, imnul opus proletariatului comunist.
La numai un an si jumtate, acest atlet al lui Hristos se afl ntemnitat ntr-o celul
rece si umed din nchisoarea Jilava, asteptnd s fie judecat pentru trdare de tar.
Resemnat, citea Noul Testament, procesul lui Iisus.
Singur n celul simtea c drumul su nu mai era lung. Citind mereu cele patru
evanghelii, vedea dealul Cptnii, urcusul greu, se apropie de Cel ce va fi rstignit,
urmrindu-I procesul si se pregteste si el, ncredintndu-si sufletul crestin, lui Iisus, simtind
c fariseii l vor condamna si pe el.
"Toat ziua stau singur si vorbesc, pe rnd, cu cei ce au murit dintre noi. Totdeauna
stau toti lng mine; cnd m rog, se roag si ei".
Din nvlmseala luptei, prins de mna Iudei, s-l rpun, presimte destinul si caut
reconfort n viata lui Iisus care suferind ca om, accepta moartea.
n Scrierile Sfinte, Evangheliile, si gseste linistea, mpcarea, se pregteste si el de
moarte.
"Si peste timpul lung, dincolo de 2000 de ani, l vd pe Domnul nostru Iisus Christos,
descris de Evanghelie, ca si cum ar fi la zece pasi de mine. l vd cum a czut jos si se roag:
Doamne, f s treac paharul acesta de la mine, dac este cu putint l vd cum L-au
prins si cum l duc legat, spre Ana si Caiafa l vd cum l bat, cum l lovesc n fat, la
interogatoriul luat n noaptea aceea, de ctre farisei si crturari, mai marii zilei de atunci".
Cpitanul trieste suferintele lui Iisus, le simte n carnea lui, supus ca El torturii
omenesti.
"Chinuit fiziceste ca un cine (sunt pline hainele de suferint, iat sunt 60 de zile si
60 de nopti de cnd dorm mbrcat pe scndur si rogojina aceasta. 60 de zile si 60 de nopti
de cnd oasele mele sug ca o sugtoare umezeala care tsneste din pereti si din pmnt). De
60 de zile nu schimb nici o vorb cu numeni si atacat n acelasi timp n fiinta mea moral,
24

acuzat de trdare, declarat strin, ca nefiind romn artat ca un dusman al Statului,

coplesit de lovituri si legat cu minile la spate, adic, neavnd nici o posibilitate de aprare".
Conditiile de detentie i pregtesc sfrsitul fizic -plmnii fiindu-i prinsi- se voia
moartea lui de o moarte "natural".
Cpitanul si vede procesul, unde fariseii mbrcati n purpur de judectori, aduc
mrturii mincinoase, s-l condamne.
Toti l-au osndit, s fie pedepsit cu moartea o ndejde I se aprinde n suflet. Poate
Pilat l va gsi nevinovat.
Sunt Pastile. E obiceiul s se elibereze condamnatul la moarte. Pilat se va adresa
poporului. Poporul e, desigur, cu Mine si va cere eliberarea Mea. I-am fcut bine. Am
vindecat pe attia. Pilat iese n balcon si strig poporuilui: Pe care s vi-l slobozesc? Pe
Baraba sau pe Iisus care se numeste Christos?
Iisus aude dinuntru ntrebarea. I se pare un veac minutul n care astepta rspunsul.
Atunci, toti au strigat: Nu pe El ci pe Baraba. Si Baraba este un tlhar.
Dar ce s fac cu Iisus, ce se chiam Christos, cci nu-I gsesc nici o vin?
(nsemnri de la Jilava).
"Si totusi, Tribunalul, fr a avea nici o dovad, nici cea mai mic dovad, a rspuns
afirmativ la toate ntrebrile, condamnndu-m la 10 ani munc silnic. O mare nedreptate".
Si el, Cpitanul, a fost condamnat nevinovat, precum fariseii si crturarii evrei L-au
condamnat pe Iisus. Si el a fost, nu rstignit, ci ucis cu streangul de gt, apoi i-au tras un
glonte n ceaf, i-au turnat acid peste trupul inert s-l descompun, s nu i se mai recunoasc
fata, deasupra corpului inert au turnat plac grea de ciment. Si el a nviat, dar numai n
sufletele noastre si a generatiilor care vor mai slslui pe aceste meleaguri romnesti.
-"Primeasc Dumnezeu si suferinta mea, spre binele si nflorirea Neamului nostru", a
strigat Cpitanul.
S se rstigneasc! S se rstigneasc!
Dar ce ru a fcut?
Si mai vrtos strigau zicnd: S se rstigneasc!
Ei strigau n gura mare si cereau de zor s fie rstignit si strigtele lor si a preotilor
celor mai de seam au biruit.
Cpitanul consternat la auzul sentintei care-l condamna la 10 ani de munc silnic,
vede judectorii jubilnd, constienti c au clcat legea, dar au mplinit si ei porunca care
pornea de la Palatul Irodiadei, contra argintilor, rsplata nemerniciei.
Era cam la ceasul al saselea -continu Cpitanul a citi Evangheliile. Si s-a fcut
ntuneric peste tot. soarele s-a ntunecat si catapeteasma templului s-a rupt n dou. Iar
Iisus prins de ndoieli, se adreseaz Tatlui Ceresc: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai prsit?Tat, n minile Tale ncredintez sufletul meu.
Auzind apelul lui Iisus din Evanghelii, Cpitanul continu: "Iar eu, n genunchi, la
picioarele acestei cruci, de pe care, din trupul de om a plecat la Dumnezeu sufletul Fiului
Su, m nchin: Tatl nostru carele esti n Ceruri".
n fata jertfei supreme a Mntuitorului, Cpitanul si ndreapt rugciunea sa, din
adncul sufletului su crestin: "Adu-Ti aminte de toti ai mei. Primeste-i sub scutul Tu. Iarti si odihneste-i. D-le putere celor vii si biruint asupra celor potrivnici, spre nflorirea
Romniei crestine, legionare si apropierea de Tine, Doamne, a Neamului romnesc, ntru
nvierea lui. Amin!
Pilda credintei lui mrturisit cu atta trie, n preajma ultimului drum, pstreaz
trinicia doctrinei lui, adnc ancorat n linia crestin: "C vom nvia din morti n numele lui
Hristos si numai prin Hristos, adic, n afar de credinta lui Hristos nimeni nu va nvia si nu
va fi mntuit".
El nu se revolt mpotriva nedrepttii creia i-a czut victim, precum singur se
destinuie: "Cnd am terminat Evangheliile, am nteles, c stau aici, n nchisoare, din voia

25

lui Dumnezeu, c desi nu am nici o vin sub latura juridic, El m pedepseste pentru
pcatele mele si-mi pune la ncercare credinta mea".
Ultima dat cnd l-am vzut pe Cpitan, era la mormntul lui Mota-Marin la Casa
Verde, Bucurestii Noi. Eram de gard la mormnt. Cpitanul se opreste n fata mausoleului,
pleac fruntea, si face semnul crucii si se roag. Am pndit o clip s-l privesc n fat. Ochii
lui profunzi degajau aceeasi cldur, expresia lor ns trda o mare tristete. Fratele lui de
lupt zcea sub pmnt, iar el sttea czut pe gnduri.
Ce oare se petrecea n sufletul su n acea clip, voi ntelege mai trziu, mult mai
trziu, citind ultimul su cuvnt adresat camarazilor lui, lumii ntregi, n "nsemnri de la
Jilava", unde era ntemnitat pentru a fi ucis.
Nu se mai revolt, ci resemnat si asteapt dezlegarea.
"Stau aici din voia lui Dumnezeu El m pedepseste pentru pcatele mele".
Se apropia de Iisus, urcnd si el ultimul drum, acceptnd s se mplineasc "voia lui
Dumnezeu" .
Dup ce a plecat de la mormnt, o mare povar mi s-a asezat pe inim. O presimtire
c nu-l voi mai vedea, dar si o ferm determinare de a urma linia trasat de acest mare om
care-mi va ghida pasii o viat ntreag, pe oriunde m va purta destinul.
Sunt peste 60 de ani de atunci si azi, constiinta mi rezerv o mare bucurie, a sti, c
nu i-am prsit, o clip mcar, calea semnat de attea morminte.
25 iunie 1999

26

IZVOR NESECAT DE SPERANTE SI MPLINIRI

George Ciornei
Printre zecile de mii de vlstare ce s-au nscut n anul Domnului 1899 a fost unul ales
de destin ca s trezeasc toat suflarea romneasc la jalnica realitate n care se zbtea tara
noastr dup marea Unire.
Acest ales a fost Corneliu Zelea Codreanu care, atunci cnd s-a vzut confruntat cu
aceast realitate, a luat hotrrea s repun Neamul n drepturile lui legitime. Cu mintea lui
clarvztoare, nzestrat cu cele mai nalte sentimente crestine si patriotice, a reusit repede s
intereseze tot ce avea atunci tara mai bun si mai nobil. Intelectuali, profesori si studenti, dar
si burghezi, muncitori si steni care, nsetati dup dreptate si o viat mai decent, nu mai
puteau suporta minciuna, lichelismul, necinstea si afacerile murdare fcute pe spinarea lor.
Ei au fost atrasi de ideile propagate de Corneliu Zelea Codreanu.
n Legiunea Arhanghelul Mihail, creat de el, Corneliu Codreanu a nceput s
pregteasc oameni care s nteleag nzuintele Neamului si s actioneze pentru mplinirea
lor, nfruntnd ura si persecutiile politicienilor corupti si aserviti dusmanilor Neamului.
n numai zece ani n care s-au ndurat dizolvri, lovituri, temnite si chiar asasinate,
Corneliu Zelea Codreanu si adeptii lui -legionarii- au reusit, spre surpriza tuturor, s
conving peste o jumtate din populatia trii de justetea obiectivelor lor. Spaima care i-a
cuprins atunci pe dusmanii Neamului si pe slugile lor de la crma trii a fost att de mare,
nct pentru a se salva, au ucis miseleste pe Corneliu Zelea Codreanu si pe multi fruntasi
legionari (restul a fost bgat n nchisori si lagre de exterminare ), creznd c au distrus
pentru totdeauna Legiunea. Ei s-au nselat. Eroul martir Corneliu Codreanu nu a murit.
nvttura si martirajul su au constituit plmada din care au ncoltit n mii de suflete noi eroi
care, cu mult curaj si sacrificii de vieti, au nfruntat cele mai sngeroase prigoane dezlntuite
de criminali odiosi si de slugile Moscovei.
Legiunea Arhanghelul Mihail nu a murit si nici nu va muri, cci asa cum untdelemnul
pluteste deasupra apei si adevrurile ei vor triumfa, aflndu-se mereu n actualitatea
Neamului. Se mplinesc o sut de ani de la nasterea acelui ce va rmne mereu viu n inimile
noastre, a acelor care l-au iubit, respectnd tot ce el a gndit si a dorit s fac pentru poporul
nostru pe care l-a iubit mai mult dect viata sa proprie.
Avem nestrmutata convingere c jertfa lui Corneliu Zelea Codreanu si a camarazilor
si va conduce TARA ROMNEASC pe drumul menirii hrzit ei de Dumnezeu, menire
pe care ei au nteles-o si pentru realizarea creia si-au druit viata.
Fie ca acea "tar ca soarele sfnt de pe cer" s se mplineasc!
California, U.S.A.

27

PATRU DECENII DE LA MOARTEA CPITANULUI

-Circular-

Horia Sima
La 40 de ani de la asasinarea Cpitanului, Horia Sima, Comandantul Miscrii
Legionare, d o circular asupra acestui eveniment, pentru lumea legionar.
Comandantul nemaifiind n viat, pentru a-si aduce aportul su la Comemorarea a
100 de ani de la nasterea Cpitanului, considerm oportun s-l facem prezent aici, cu
aceast circular.
Legionari,
S-au asternut patruzeci de ani peste crima din Pdurea Tncbesti, cnd Cpitanul, cu
Nicadorii si Decemvirii, au fost strangulati de jandarmi, cnd erau transportati de la Rmnicu
Srat la Bucuresti, si apoi, ciuruiti de gloante, asvrliti ntr-o groap comun, dinainte
pregtit, n aria nchisorii Jilava.
Cei ce am trit acel moment de groaz si cutremurare, ne aducem aminte de acel
comunicat infam dat de guvern, prin care anunta moartea lor "pe cnd ncercau s fug de
sub excort".
Nu au ncercat s fug, cum spunea comunicatul, pentru c erau legati de mini si de
picioare de bncile brecurilor n care erau transportati, nct nu puteau face nici o miscare.
La semnalul convenit, jandarmii din spatele lor le-au aruncat o trnghie de gt si au tras cu
putere. Ce-a urmat, ne putem imagina. Niste horcituri groaznice ale unor oameni crora li
se tiase respiratia si se luptau cu moartea.
Crima din 30 Noiembrie 1938 nu a rmas nepedepsit. Nici n-au trecut doi ani de la
asasinarea lor si n alt noapte, din 26/27 noiembrie 1940, clii lor au czut rpusi de
gloantele legionarilor. Armand Clinescu a fost mpuscat mai nainte, iar regele a fost
alungat de pe tron.
ndemnul Cpitanului a fost urmat de legionari: "dac voiu fi ucis, s m
rzbunati"Nu a fost rzbunat n proportiile cum ar fi meritat aceast crim monstruoas,
dar totusi principalii ei autori morali si materiali au pierit n timp ce se deshumau osemintele
lui.
Guvernarea noastr a durat putin, dar totusi suficient de mult ca s se fac dreptate
Cpitanului: trupul lui ferit de putrezire a fost purtat pe umeri de legionari si asezat alturi de
Mota si Marin, n mausoleul de la Casa Verde, ucigasii lui au fost pedepsiti, iar procesul
nedrept ce i s-a intentat n 1938, prin care era acuzat de trdare, a fost revizuit de Curtea de
Casatie, dndu-se o sentint de achitare.
Se pare c acesta a fost rostul principal al guvernrii noastre din 1940: s strngem
osemintele legionarilor din gropile unde au fost asvrliti ca niste fiare, s le ngropm dup
datina crestineasc, cu participarea ntregului popor, si apoi s le facem dreptate postum,
pedepsind pe cei vinovati de moartea lor.
Actiunea de reparatie se mplinise. Cpitanul nviase din morti, cum spune Posteuc,
biruind pe cruzii si dusmani. De acuma nu mai era loc pentru noi pe scena principal a
istoriei. ndat dup aceea a nceput urzeala conspiratiei, care a provocat ruptura din regim la
20 ianuarie 1941 si am intrat din nou n prigoan.
De atunci, ce am svrsit noi de pret n lume? Ce fapte au ntietate si ne nnobileaz
fiinta? Fr ndoial c rezistenta opus invaziei comuniste n Europa de ctre guvernul de la
Viena si eroica interventie a legionarilor plecati n tar, sunt acte memorabile pe care istoria

28

nu le poate ignora. Dar avem un alt titlu, mult mai imporant, care ne umple sufletul de
mngiere si sperante: nu ne-am ndeprtat nici o clip de linia Cpitanului.
Dup prbusirea Germaniei, am fost separati de fratii nostri din tar si am avut
destine diferite. Peste legionarii de-acas s-a npustit fiara rosie, ucignd alte zeci de mii
dintre ei. n exil ne-am luptat ca s mentinem treaz flacra credintei n eliberaea Romniei.
Desi trind n alte conditii, constatm totusi c ne ntlnim ntr-o atitudine comun: s nu
trdm pe Cpitan, s-i pstrm intact nvttura lui, oricte suferinte am ndura. Cpitanul
a fost rpus fiziceste, dar dusmanii ar fi vrut s-l desfiinteze si sub aspect moral si spiritual,
sub puhoiul infamiilor scornite de ei. Ar fi vrut s rmn o figur obscur a istoriei, un
rzvrtit al societtii, care si-a sfrsit viata, pltindu-si temerittile. Nimic din luminoasa lui
nvttur nu mai trebuia s rmn n amintirea posterittii, nimic din figura lui de cruciat al
lumii contemporane. Peste Cpitan trebuia s se astearn lintoliul uitrii si al dispretului. O
parantez n cursul "normal" al istoriei.
A doua nmormntare a Cpitanului nu s-a putut realiza, cum era planul dusmanilor.
Legionarii rmasi n viat i-au rmas credinciosi si au continuat s-i propage crezul. Nu i-au
renegat ideile si idealurile, cu toate tentatiile si amenintrile. Cpitanul n-a putut fi ngropat
ca fort spiritual. El este tot att de viu ca si atunci cnd era n viat si se nalt ca un urias
peste ntunericul lumii contemporane. Aureola lui de puritate si adevr a rmas neatins.
Astzi, dup 40 de ani de cnd dusmanii i-au luat viata, doctrina Cpitanului a
devenit un bun universal. Numeroase grupri nationaliste se adap din crezul lui. Faima lui a
depsit hotarele trii lui, a depsit chiar frontierele Europei, pentru a se proiecta pe cerul
ntregii omeniri n suferint.
Cpitanul strluceste si astzi cu o putere nestirbit. Lupta ideologic final pe plan
mondial se va da ntre marxism si legionarism.
Nimic nu ne poate opri din drumul fixat de Cpitan. Nici feocitatea dusmanilor, nici
ingratitudinea lumii occidentale, nici golurile provocate de dezertri sau de morminte n linia
noastr de lupt. cti vom rmnea, multi, putini, mergem nainte, cei vii cu cei morti si cu
Legiunea ce nu poate cuvnta din cauza tiraniei. n fruntea noastr pseste Cpitanul, asa
cum l-am cunoscut n viat, netemtor de moarte si gata s se nfrunte cu ura clocotitoare a
ostilor ntunericului.
La 40 de ani de la disparitia lui fizic, ne strngem cu acelasi elan sub steagul purtat
de Cpitan si-l urmm fr sovire pe linia lui de gndire si actiune, care a nceput n
Pdurea Dobrina si care ne va conduce spre marea biruint a Neamului si a Legiunii!
De ziua Sf. Arhanghel Mihail, 8 Noiembrie 1978

Triasc Legiunea si Cpitanul!

Horia Sima
Comandantul Miscrii Legionare

29

C TU ESTI CPITANUL!
Ion Tolescu (Ion I. Mota)

Lui Corneliu Zelea Codreanu

C eu m duc n Spania departe
S duc vlstar din crezurile-ti verzi.
C eu m duc, Corneliu, azi la moarte
Mhnit nu fii c fratele ti-l pierzi
Mhnit nu fii; c tu esti Cpitanul!
Sub spicul jertfei mele-al ogorul!
Si de crescur holdele si lanul,
Din grul tu eu sunt semntorul
Ci doar aprinde undelemnu-n candeli
Din legmntul meu de fier si snge,
Cum pzitor, din suflet de Arhanghel,
A luminat n pieptul meu un nger
O jertf care nu ne mai desparte
Si mrturie-o pun lng Iisus!
C eu m duc, Corneliu, azi la moarte,
Voi cobor cu moartea ta de sus.

30

CRMPEIE DE AMINTIRI
Ion Zelea Codreanu

CUM AM AJUNS LA CREDINTA FANATIC

N PUTEREA DE PROPAGAND A CRTII
Ca s pot lmuri acest fapt, trebuie s anticipez cu multi ani nainte aceste aduceri
aminte cu alte aduceri aminte. Pe la sfrsitul lui noiembrie 1898 m-am nscris la
Universitatea din Iasi, ca primul student romn din Bucovina, venind de la liceul din
Suceava. nc de la nvttorii mei din sat stiam de existenta "natiei" romnesti n
ntregimea ei, mprtit n diferite tri sub diferite stpniri. nc de atunci a ncoltit n
gndul meu de copil ideea c toate aceste tri ar trebui s alctuiasc o singur tar mare si
slobod. Si mai curios este faptul c nc de atunci s-a transformat aceast dorint a
sufletului meu n siguranta absolut c asa va fi si c eu voi vedea nfptuindu-se acest dor.
nvttorii mi dduser numai idei mai slabe si mai timide, dar prin ntmplare eu citisem
despre Horea, despre Avram Iancu, despre ctiva haiduci si stiam din casa printeasc din
povesti despre Stefan-Vod si din cntece despre Plevna si Grivita. Ajuns cu acest bagaj
sufletesc la liceul din Suceava, am actionat din prima zi asupra colegilor mei, devenind
conductorul lor sufletesc. Peste ctiva ani i convocam de zeci de ori, la miez de noapte, n
ruinele Cettii, spre a pune la cale viitorul cu arma n mn. Totusi era firesc -dat fiind
vrsta si lipsa de experient- s fiu destul de neprecaut pentru a atrage, n sfrsit, atentia
politiei de sigurant si a administratiei austriece. Astfel dorul meu de a face studiile
universitare n Romnia liber s-a nfptuit cu precipitare prin trecerea hotarului blestemat
ntr-un ntunecos miez de noapte. De lng gara Burdujeni, privind luminile Sucevii,
fcndu-mi semnul crucii, am ridicat bratul si am jurat s nu mai trec hotarul acestei
mprtii dect su sabia n mn.
La Universitatea din Iasi am fost bine primit de rectorul A.D.Xenopol si de tinerii
profesori nationalisti, cu care am luat contact imediat: Ion Gvnescul, A.C.Cuza si altii.
ntre studenti am fost ales vicepresedinte al "Comitetului National Studentesc", pe atunci
sub presedentia studentului nationalist Vasile Brescu, si vicepresedinte al societtii
nationaliste "Solidaritatea" . Apoi am fost delegat n numele studentimii n "Comitetul Ligii
Culturale" din Iasi.
Din toate aceste locuri pe care le ocupam, gndul meu de fiecare zi era spre "romnii
din trile subjugate" -expresie curent atunci ntre studenti si n genere n Tar. Cum era si
firesc, prima mea actiune s-a ndreptat spre Bucovina. Rezultatele bnesti din cteva
conferinte tinute n Aula Universittii -prima a fost a mea despre romnii din Bucovina-,
cum si cteva ajutoare mai importante de la Liga Cultural din Iasi, au fost trimise Societtii
"Scoala Romn" din Suceava, care ajuta pe elevii romni la nvttur si care m ajutase si
pe mine tot timpul.
Dar n scurt timp mi-am dat seama c prin mijlocul acesta, adic al ajutrii unui
numr de elevi la nvttur, trebuia cel putin un veac pentru a trezi si a ntri constiinta
national romneasc. Simteam instinctiv c vremile sunt grbite, c soarta "natiei" se va
hotr mai curnd. Si cum sufletul meu fusese aprins de cetitul ctorva crti, mi-am zis c
actiunea principal trebuie s fie n rspndirea a ct mai multor crti potrivite scopului. De
aceea n prima vacant am aranjat o ntlnire tainic ntre Burdujeni si Mitocul Dragomirnei
cu ctiva colegi, prieteni siguri, de la Universitatea din Cernuti, n fruntea crora s-a

31

prezentat scumpul si regretatul meu prieten Emilian Lucaniuc din Mitoc, care peste ctiva
ani a fost rpus de tuberculoz.
La aceast consftuire am aranjat n cele mai mici amnuntimi cum trebuia n tain
invadat Bucovina cu crti. Contrabandistii romni -oameni siguri- de ambele prti ale
granitei aveau s treac sacii de crti si s-i transporte la Cernuti. De acolo se mprteau n
toate prtile, fr ca acei ce le vor primi s stie de la cine le-au primit. Multi le gseau fie pe
cerdacul casei, fie chiar n cas. Sistemul acesta a functionat mai multi ani.
Dup trecerea primului an l-am extins ntr-o msur mai mic si nspre Ardeal.
Numai prin mijlocirea lui Badea Crtan, un cioban ardelean, care nu trebuie dat uitrii. Mie
dac mi se va ivi vreun prilej, voi scrie ce stiu despre el. Dar toti aceia care stiu mai mult ar
trebui s se grbeasc s scrie. Voi aminti aici numai prima mea ntlnire cu el. Eram n
cancelaria rectoratului si discutam ceva cu rectorul de valoroas amintire A.D.Xenopol.
Pedelul anunt pe "Badea Crtan" . Si aproape n acelasi timp intr un tip de dac de pe
Columna lui Traian. Xenopol l primeste cu amabilitate, prietenie si mare bucurie: _
"De cnd nu ne-am vzut, frate Crtane?"
"-Apoi de la Ierusalim, d-le rector".
"-Poftim sezi pe scaun", l invit Xenopol.
"-Ba, d-le rector, c eu am mare ciud pe scaune!", rspunde ciobanul cu cojocul n
spinare, ntors pe dos, c era var.
"-Da de ce, bade Crtane?"
"-Apoi, s vedeti, domnule rector, eu gndesc asa. C tare bine ar fi s se adune toate
scaunele si paturile din Romnia si s le deie foc, iar jarul care s-ar face s fie mprstiat sub
picioarele romnilor "de dincolo". C atunci romnii de aici vznd c n-au nici pe ce sedea,
nici pe ce dormi, s-ar primbla ct s-ar primbla si apoi s-ar porni la treab, iar cei "de
dincolo", simtind c-i arde la tlpi si la clcie, nici nu ar avea vreme s se primble, ci ar
porni s alerge toti de-odat si toti ntr-o parte. Si ar iesi o treab bun! ".
De prisos s spun c ciobanul a fcut o impresie extraordinar asupra mea. Xenopol
m-a recomandat. Am iesit mpreun, si vreo trei zile n sir ne-am ntlnit mereu si am stat la
sfat. Era cioban, care, pscndu-si turma, a citit ntmpltor istoria Romnilor si apoi a
Romanilor. Dup care sufletul i s-a aprins att de tare, nct si-a prsit turma, a cltorit prin
Romnia, a fost la Roma pe jos, a fost la Ierusalim, si de mai multi ani aduna crti si le
trecea prin munti n Ardeal, unde le mprstia n toate prtile. Din toate puterile mele l
ajutam la adunarea crtilor, si m bucuram c de ast dat mergeau n tara lui Horea si
Avram Iancu, pe care din copilrie i consideram semizei.
Si afar de aceasta, prin badea Crtan am ajuns la credinta fanatic n nebiruita
putere de redesteptare national si de propagand a crtii!
CUM AM AJUNS S M INTERESEZ
DE BASARABIA
Dup trei ani am fost numit profesor suplinitor la liceul -pe atunci gimnaziul- din
Husi, la distant numai de zece km de cealalt granit blestemat, de Prut. Adeseori de pe
malul de dincoace am privit dincolo, ca la o mare tain. Orice legtur era rupt. Abia mai
trziu am aflat c totusi existau contrabandisti, care aveau legturi. Rusia era considerat ca
o putere mare si tiranic. Aflasem cu ur nempcat c moldovenii nu aveau nici un drept la
dezvoltarea constiintei lor nationale, c nu aveau scoli n graiul lor, care fusese alungat si din
biseric. C rusii luaser toate msurile cele mai silnice de-a sugruma orice constiint
national bstinas din Moldova dintre Prut si Nistru, rpit n dou rnduri cu o nedreptate
strigtoare la cer. C, n sfrsit, acesti jefuitori de teritoriu moldovenesc artau cu trufie lumii
ntregi c niciodat nu vor restitui prada. Asa fiind, se va ntelege lesne de ce eu aveam n
sufletul meu o ur nempcat n primul rnd pentru rusi, pe slavi n genere -care prin ruteni
32

si polonii galitieni atacaser si sufletul moldovenesc din Bucovina-, apoi pe unguri si abia n
al treilea rnd pe austrieci. ntruct acestia din urm, cu siretenia lor cunoscut, lsaser
libertate limbii romnesti n scoala primar, n primele patru clase ale liceului din Suceava si
n biserici.
Din cauza opririi oricrei atingeri ntre romnii din Regat si cei din Basarabia, aveam
senzatia c malul stng al Prutului -pe care l priveam- se afla la distant de zeci de mii de
km, mai departe ca Africa sau America. Departe ca un mormnt, care nchide o tain! Si
sufletul meu de lupttor neastmprat a fost cuprins ca de un jar nestins de dorul de a iscodi
aceast tain si de a vedea oare de nu s-ar putea gsi vreun mijloc de-a veni ct de putin n
ajutorul constiintei nationale moldovenesti, amenintate cu stingerea total.
Doream s gsesc un pretext oarecare, ca s risc o cltorie ct de mic n Basarabia.
"S risc", deoarece eu ncepusem a fi destul de bine cunoscut n Tara ntreag ca lupttor
nationalist, prin scris, prin conferinte, prin ntruniri de propagand n miscarea condus pe
atunci de d-nii A.C.Cuza si N.Iorga. Si mi nchipuiam c nu se putea s nu-mi stie de posturi
si spionii rusi, care erau prin tar. D-l A.C.Cuza, cu care pe atunci eram n intim prietenie si
cu care discutam adeseori despre Basarabia si despre dorinta mea de a strbate dincolo de
Prut n vreun mod oarecare, mi spunea mai n sag, mai n serios, c m-as putea trezi usor n
Siberia cu toat cettenia mea romneasc. "Cu rusii nu-i de sguit".
Cu toate acestea, hotrrea mea era luat, ca la cel dinti prilej s risc.
Si prilejul se ivi ntmpltor abia n toamna anului 1911. Un tnr avocat din Husi,
Ghit Teodoru -astzi secretarul primriei Husi-, afnd prin rude si zvonuri c un preot
moldovean din Baimaclia, cu bun situatie si cu numele Hustiuc, ar avea fete de mritat, s-a
hotrt s ncerce a peti pe cea mijlocie, despre care auzisem c era deosebit de frumoas.
Voia ns s nu se nftiseze singur, ci dup vechea datin s aib si un petitor. I s-a prut c
eu, ca profesor din Husi, as fi cel mai potrivit, ca unul care-l cunosteam bine. Fr discutie,
am primit. Se poate usor nchipui ce nerbdare, ce zbucium, ce curiozitate mistuitoare era n
sufletul meu!
Mi-am pus ntrebarea dac n-ar fi bine ca pentru aceast cltorie s las costumul
national si s m mbrac n haine nemtesti, ca s nu atrag prea mult atentia autorittilor
rusesti. Mi-am spus ns c aceast deghizare, n caz de s-ar afla, s-ar putea interpreta c am
cutat s m ascund. Deci ar fi mai periculos pentru mine. Iar afar de aceasta voiam s vd
dac mbrcmintea moldoveneasc le mai aminteste ceva moldovenilor din Basarabia. M
vor observa, m vor ntreba, vor intra n vorb cu mine.
Deci mi-am luat concediu pe vreo opt zile si am plecat. Am trecut Prutul pe la Leova.
Ce zguduire n sufletul meu si ce ncordare de luare-aminte! ntr-o crut cu cai aprigi
ajungem n cteva minute la pichetul de grniceri muscali. Oprim si dm hrtiile de trecere.
Un gradat, sau poate ofiter, intr cu ele n pichet si ne las s asteptm vreo jumtate de or.
Mi s-au prut ani. Oare ne vor lsa? Ori poate fr explicatie ne vor arta drumul napoi? n
sfrsit, apar si ne dau hrtiile cu permisiunea de a pleca mai departe. Cum am plecat, i spun
camaradului Ghit Teodoru cu ciud: -"Nu voi muri pn nu-i vom muta dincolo de Nistru".
El mi-a rspuns cu un gest de nencredere, eu ns simteam n sufletul meu siguranta
inexplicabil c rostisem o profetie, care se va ndeplini.
nainte de a nsera, am sosit n Baimaclia la casa chiabur si primitoare a preotului.
El, preoteasa, dou fete, -prima student la Universitatea din Kiev, a doua nvttoare la
scoala din trgusor, si un fiu care, mi se pare, se pregtea s devin nvttor. Ceilalti din cei
nou copii lipseau de acas. Toti foarte bucurosi de oaspeti din Moldova. Cu vreun an mai
nainte, mai fuseser vizitati ntmpltor de ctiva tineri din Romnia. Vorbeau toti n cas
ntotdeauna moldoveneste curat. Si mai nu se putea altfel, ntruct printele Dimitrie fusese
hirotonit pe vremuri n catedrala din Husi de "Preasfintitul Silvestru" . Rusii, dup rpirea
din 1878, i-au tot pus n vedere s nvete slujba bisericeasc slavon. Sfintia sa ns, sub
pretextul c nu a putut deprinde bine slavona si ruseasca, a slujit ntotdeauna numai

33

moldoveneste, spre bucuria tcut a moldovenilor din toat mprejurimea. Preotii mai tineri
ns, desi moldoveni, sunt siliti si ei nici nu ndrznesc s slujeasc altfel dect ruseste.
A doua zi i-am scos la iveal vreo trei crti, pe care ndrznisem s le iau cu mine pe
ascuns. Poeziile lui Alecsandri, ale lui Eminescu si ale lui Cosbuc. Ne-am asternut pe
adevrate seztori literare, cu cetiri, cu explicatii, cu lmuriri din istoria literaturii romne.
Ardeam de dorul de a chema si ctiva steni, dar a trebuit s recunosc c ar fi fost prea
periculos. Dar a treia zi dimineata m-am dus cu domnisoara nvttoare ca s asist la lectii la
scoal "n calitate de profesor" . Vreu treizeci de elevi, aproape toti moldoveni. Manualele
rusesti, dar copiii nestiind ruseste, lectia se fcea mai mult n moldoveneste, explicndu-li-se
buctile rusesti. M ardea dorinta de a face o lectie copiilor despre Moldova si de a-i ntreba
despre Stefan-Vod cel Mare. Mi-am dat ns seama c-mi primejduiam tot planul meu de
actiune asupra Basarabiei. Am tcut deci, bucurndu-m numai de faptul c elevii vorbeau
ntreolalt moldoveneste.
De la scoal n spre cas drumul era prin piata trgusorului. Trani multi n jurul
carelor ncrcate. Am trecut prin mijloc, ca s trag cu urechea si s aud cum vorbesc
ntreolalt. Observat de trani din cauza portului meu, unul zise cu glas destul de tare ca s
aud eu:
"Ciobnasul de la oi,
ad-l, Doamne pe la noi",
iar altul de la alt car adaug:
S-l hrnim cu miez de nuc
de la noi s nu se duc!"
Era, desigur, invitatia de a sta de vorb. Dar eu mi-am dat seama c dac m opream
la vorb, s-ar fi adunat multimea n jurul meu, si pe dat s-ar fi ivit si politia. De aceea le-am
zmbit, i-am salutat si mi-am continuat drumul, profund miscat de constatarea c graiul
moldovenesc cu melodia si poezia lui n-a putut fi miscat din straturile poporului de toat
silnicia tiranic a muscalilor. Peste vreo dou zile era ns s fac constatarea c "fruntasii
satelor" ct de putin crturari cutau s se fleasc cu ruseasca lor ct de stlcit!
Peste dou zile era srbtoarea Sfntului Dumitru si domnisoarele Hustiuc ne-au
propus s mergem pentru seara de Smedru n satul Lrguta, ca s petrecem la preotul
Dimitrie Zaharia. Fireste, m-am bucurat de acest nou prilej de a cerceta necunoscutul dintre
Prut si Nistru.
Drum destul de lung, vreo 20 km, dar, caii fiind foarte buni, am ajuns pe la apusul
soarelui. Pe drum mi se spusese c preotul era de obrsie rzseasc de prin mprejurimi, si
c avea o situatie material nfloritoare. Numai via ar fi de vreo 40 de deseatine. Am fost
prezentat preotului, un tnr foarte elegant n hiana-i preoteasc, si foarte bucuros de oaspeti.
n salon vreo 20 de persoane, domni si doamne. Din comun si din mprejurimi. Aproape toti
moldoveni. Doar nvttorul Nimirovski, dintr-un sat apropiat, e ucrainean, dar vorbeste
destul de bine moldoveneste, desi e numai de vreo 5 ani n satul respectiv. A trebuit s nvete,
ca s poat s se nteleag cu oamenii si cu copiii. Stnd de vorb cu el mai intim, am putut
observa c e mai prieten moldovenilor dect rusilor, pe care, desigur, din motive nationale
ucrainene, i urste. Toti si toate din salon stiau moldoveneste -cei mai multi acas la ei
vorbeau moldoveneste-, aici ns vorbeau toti ruseste. Eu, care nu stiam o boab din vreo
limb slav, nu-mi puteam da seama de vorbsc ruseste bine acesti moldoveni sau nu. L-am
ntrebat pe nvttor, si el mi-a confiat c cei mai multi vorbesc prost ruseste, iar unii prost
de tot. Mai ru nu se poate, mi-am zis eu. Sunt rusificati cu sufletul nainte chiar de-a le fi
fost rusificat graiul. L-am ntrebat pe nvttor dac prin Basarabia sunt multe scoli primare.
Spre usurarea mea, mi-a spus c sunt numai n satele principale, si c nu functioneaz de
prea multi ani. Desigur, faptul acesta a fost un mare noroc pentru mntuirea graiului
moldovenesc.
Intr doi brbati destul de tineri, cu trsturi pronuntat moldovenesti, adic bine
prliti de soare, mbrcati destul de bine. Cu o plecciune salut toti oaspetii, spunnd bun
34

seara n ruseste. Acestia or fi poate rusi? l ntreb pe soptite pe nvttor:_Da de unde! Cred
c afar de bun ziua si bun seara nu stiu altceva ruseste, mi rspunde acesta. Stpnul
casei mi-i recomand: domnii Grnet! Mai trziu -dup mas- stau de vorb putin cu unul
dintre ei. D-l Grnet are curajul -vinul printelui e foarte bun!- s fie mndru c e rzes,
urmas "din rzesii lui Stefan cel Mare. un adevrat Grnet!". Binenteles c asta nu-l
mpiedic s-i par ru c nu stie tocmai bine ruseste.
n sfrsit, dup ce au ncetat de a mai veni oaspeti noi, gsesc prilejul s stau de
vorb cu printele Mitran Zaharia, stpnul casei. M surprinde c sopteste curgtor si sigur
limba literar din Regat. Si aflu, spre surprinderea mea, c a fcut mai nti 6 clase de liceu
la Brlad si apoi si-a completat seminarul la Chisinu si s-a fcut preot. Aceasta nu-l
mpiedic s ne pofteasc la mas -n treact fie zis, uimitor de bogat- n limba ruseasc, si
la nceputul mesei s spuie Tatl Nostru tot n ruseste. Si acum o mic parantez n legtur
cu persoana printelui.
La 1933, ntr-o zi la Camera Deputatilor, observ c se aseaz cineva pe locul liber de
lng mine. E un coleg cu aspect cochet si simpatic, cu barba si mustata proaspt rase: "De
demult n-ai mai fost, mata, pe la mine, la Lrguta, n judetul Cahul". -Mi se pare, i-am
rspuns eu, c n propagandele mele din ultimii ani am trecut si prin Lrguta, dar nu-mi aduc
aminte s m fi oprit la cineva. El m privi zmbind si-mi rspunse: _Nu acuma, ci nainte
de rzboi. -Atunci nu am fost dect la preotul Mitran Zaharia, rspund eu. _Apoi eu sunt!,
mi spuse colegul rznd. Dup rzboi se lsase de preotie, ntruct nu-si putea ngriji
gospodria, si acuma era deputat national-trnist.
Spre ziu am pornit napoi spre Baimaclia. Aici a doua zi am fcut cunostint cu un
proprietar, l chema Rusu. Prea s fie constient de obrsia lui mocneasc.
nainte de a pleca napoi spre Husi, rezumndu-mi rezultatul cercetrilor mele n ce
priveste putinta nceperii unei propagande nationale, am ajuns la ncheierea c numai
nvttoarea Eufrosina, fiica preotului Hustiuc, putea s aib curajul de a primi crti pentru
propagand, trecute pe furis peste granit, si de a le mprti n tain la diferite persoane.
Curajul domnisoarei rezulta, probabil, si din faptul c se si logodise cu tnrul Ghit
Teodoru, cu care venisem, si n cursul iernii urma s fie si nunta, care o va strmuta definitiv
la Husi. Sora sa, care studia la Kiev, s-a mritat si ea ceva mai trziu cu un medic din Husi.
Timpul pn la nunta domnisoarei Eufrosina am cutat s-l folosesc din toate puterile
pentru propagand. Corespondenta dintre noi trebuia s se fac prin post, cu subntelesuri si
cu afirmarea c dumneaei este "verisoara" mea.
Asa au urmat lucrurile pn la cslegile din 1912. Dar mult iaprav nu s-a putut
face, att din cauza timpului scurt, ct si pentru c "verisoara" mea nu avea cunostinte prea
numeroase n diferitele judete ale Basarabiei.
Pentru aceasta trebuia gsit un moldovean cu situatie si cultur mai nalt, cu legturi
ntinse, si n acelasi timp cu o adnc constiint national,cu o nflcrat iubire de neam,
care s-i dea curajul de apostol.
Era oare cu putint s existe un asemenea brbat n Basarabia? Si dac era pe undeva,
l puteam eu oare gsi?
CUM L-AM CUNOSCUT PE "VRUL" MEU ION PELIVAN
Chiar dac m ndoiam c s-ar putea s fie prin Basarabia un asemenea moldovean,
totusi sufletul meu era stpnit de dorinta arztoare de a sti care este starea national a
moldovenilor din Basarabia rpit la 1812, dup ce mi fcusem o oarecare idee despre
starea moldovenismului smuls a doua oar la 1878. Starea acestora din urm m multumise
totusi, ntruct poporul de jos vorbea limpede moldoveneste, iar intelectualii -desi rusificati
sufleteste- nu putur uita graiul din cauza trnimii.

35

Dar cei din Basarabia "veche", de la 1812, vor mai fi stiind a vorbi moldoveneste?.
Desigur, m ntrebam, dac mai stie poporul, cci despre crturari eram aproape sigur c nu
numai c si-au pierdut graiul, dar c nu mai nteleg nici un cuvnt moldovenesc. Si poate,
Doamne fereste!, care renegati, vor fi fiind si dusmani ai moldovenismului? n orice caz
trebuia s ncerc. Trebuia s trec si n Basarabia "veche". Dar unde si sub ce pretext? Dup o
consftuire cu fruntasii nationalismului de pe acea vreme din Iasi, profesorii universittii
Ioan Gvnescul, A.C.Cuza, Corneliu Sumuleanu si P.S.Nicodim, actualul mitropolit, care pe
atunci era vicar al mitropoliei, toti grupati n Liga Cultural, m-am hotrt s-l vizitez n
vacanta de Crciun la Blti pe judectorul Ion Pelivan, despre care aflasem c fusese pe la
cursurile de var de la Vlenii de Munte si c era abonat la "Neamul romnesc" . Nu-l
puteam preveni n scris, deoarece m temeam c scrisorile venite din Regat puteau s-i fie
deschise n cabinetul negru rusesc.
Asa dar, fr s-l cunosc si fr s fiu sigur c nu va fi plecat undeva de srbtori, pe
o iarn foarte grea, cu viscole si cu troiene, am plecat din Iasi cu trenul pn la statia Prliti.
De acolo urma s ajung la Blti cu sania-diligent postal. Din cauza viscolului si troienelor
n-am putut ajunge dect pn n trgusorul Flesti, noaptea trziu. Am ajuns numai datorit
cailor minunati si vizitiului vrednic al saniei postale care fcuse acest drum, desigur, de sute
de ori. Drumul ntroienit nu se distingea deloc, si spulberarea din fat fcea aproape
imposibil vederea nainte. Iar cel mai mare noroc a fost, desigur, faptul c nu ne-a ntlnit
vreo potaie de lup. La Flesti vizitiul a btut ndelung ntr-un oblon nchis. Iar dup
deschiderea oblonului a parlamentat cteva minute si apoi m-a lsat n acest han jidnesc.
De altfel, eram singurul pasager. Am dormit ntr-o camer cald.
A doua zi hangiul jidan a nceput s m descoase. De unde vin, ncotro merg, am de
cumprat ceva? Si asa mai departe. I-am spus c merg de srbtori la un vr al meu la Blti,
care este judector. Am observat v vorba aceasta i-a impus respect. Pentru mine era ns
important faptul c vorbea aproape curgtor moldoveneste. Aceasta nu se putea datora dect
faptului c trnimea din mprejurimi vorbeste moldoveneste. Deci, poate nu-si vor fi pierdut
graiul. M-am ferit ns s-l ntreb ceva n directia aceasta. Dup ce m-a ntrebat dac n
"Moldova" este o scoal din care "iese doftori", l-am trimis s-mi opreasc loc n sania
postei pentru Blti. Peste un ceas s-a nturnat cu rspunsul c posta nu mai pleac la Blti
-cu toate c spulberarea omtului se oprise- din cauz c drumurile sunt troienite. Eram deci
amenintat s rmn locului cine stie cte zile n hanul jidovesc de la Flesti. ntrebndu-l pe
hangiu dac nu stie vreo sanie particular care ar voi s fac acest drum, mi-a spus c nu
este. Atunci m-am hotrt s fac apel la politie, s-mi gseasc ei o sanie. Doar nu degeaba
eram eu -cu tot portul meu "trnesc" din Romnia- vr cu un domn mare din capitala
judetului, cum era un judector pe acolo si pe vremea aceea. La politie am gsit un rus cu
nftisare militreasc si cu uniform impuntoare. I-am artat pasaportul si ntr-o
moldoveneasc rar l-am rugat s-mi ajute a gsi o sanie pentru Blti, unde m duc de
srbtori la vrul meu Ion Pelivan, care este judector. Spre mirarea mea rusul nu numai c a
nteles ce i-am spus, ci -dup ce m privi cercettor de sus pn jos- mi-a rspuns ntr-o
moldoveneasc stricat, dar totusi destul de nteleas, c el va porunci o sanie a postei. S
astept la han, cci dup amiaz va veni sania s m ia, adugndu-mi c s nu pltesc dect
taxa prescris. Acest apel la politie i mai mult pentru a ndeprta bnuielile, dar mi-a prins
bine si pentru cltorie.
ntors la han, asteptam ca pe crbuni. n sfrsit, pe la ora 2 a sosit o sanie a postei cu
doi cai buni si cu un vizitiu destul de voinic. Cum am iesit din Flesti, mi-am dat seama c
drumul este ntr-adevr nespus de greu din cauza troienelor, desi nu mai viscolea, ci btea n
fat numai un vnt subtire si geros. Vizitiul avea nftisare desvrsit muscleasc, totusi am
ncercat s vorbesc cu el. Nu numai c ntelegea tot ce-i spuneam, ci o rupea destul de
curgtor moldoveneste. E rus de lng Urali, a slujit n oaste si a rmas aici n Basarabia.
Este aici de 7 ani.
A trebuit s deprind graiul moldovenesc, cci pe aici toti griesc
numai moldoveneste, afar de "cinovnici" care si ei trebuie s nvete moldoveneste, ca s se
36

poat ntelege cu "norodul" . Desi nghetam de frig, totusi cuvintele acestea ale rusului miau produs o nespus de dulce cldur sufleteasc. M simteam cuprins de ndejdi
primvratice pentru neamul moldovenesc.
Pe nserate intrm n orasul Blti. Vizitiul nu stie unde locuieste judectorul Ion
Pelivan. Eu zresc un biat tnr n uniform. Presupun c este elev. Opresc sania si l ntreb
de nu stie unde locuieste judectorul Pelivan. mi rspunde mtr-o moldoveneasc curat c
stie unde, si se urc n sanie s m conduc. Era elevul de liceu Anton Crihan, care avea s
fie subsecretar de stat la Domenii n Romnia Mare. Ajunsi n fata locuintei cutate, care era
si localul judectoriei, vd la intrare un brbat tnr, frumos la chip, cu mustat rsucit,
mbrcat n uniform impuntoare. Oare s fie el? Ca s nu dau de bnuit celor din sanie,
ntreb cu glas rspicat: "M rog, aici locuieste vrul meu, judector Ion Pelivan?" . -"Aici,
vere, aici, poftim", a fost rspunsul. Iar imediat ce am intrat n cas cu geamantanul n mn,
m-a ntrebat "Da cine esti mata?" . I-am rspuns rar si cadentat: Eu sunt profesorul Ion Zelea
Codreanu! Ca s vd dac si ceteste "Neamul romnesc", la care era abonat. Iar el m
ntreab imediat: "Acela care era s fie omort la Flticeni?" . Acela! i rspund eu. -Atunci
fii binevenit, frate, mi rspunde el plin de bucurie. M-am bucurat si eu, cci am nteles c
era la curent cu toate luptele noii miscri nationaliste de sub conducerea profesorilor
A.C.Cuza si Nicolae Iorga, care miscare era atunci n toiul ei, si pentru care eu mi
primejduisem viata de repetate ori, ceea ce fusese publicat prin "Neamul romnesc".
Cu toat oboseala mea am stat de vorb pn dup miezul noptii. Mi-am dat seama c
puterea lui Dumnezeu m condusese de-a dreptul la cel mai ales suflet, la cel mai nationalist
moldovean, la cel mai curajos si ndrjit apostol al ideii de romnism care tria atunci pe
pmntul Basarabiei rpite. Era mai mult dect omul pe care voiam s-l gsesc. Trecuse din
copilrie prin lupte grele, si deci avea o mare experient si mari legturi ntre moldovenii
crturari din Basarabia si din toat Rusia european. Si n-a lipsit mult ca n urma actiunii
ntreprinse mpreun pentru redsteptarea constiintei nationale a moldovenilor s cunoasc
Siberia pentru a doua oar.
SI ALTI PATRIOTI MOLDOVENI
A doua zi am continuat a sta de vorb numai noi doi aproape toat ziua. Despre
moldovenii din Basarabia si de peste Nistru, pn la "Chiu", din "Crm" si pn n Urali,
despre silintele zadarnice de rusificare, despre constiinta instinctiv de superioritate a
moldoveanului fat de rus, despre Romnia si nsemntatea ei militar, despre vitejia
nnscut si legendar a romnilor, despre Bucovina si Transilvania, despre neamul
moldovenesc ntreg si despre marile lui destine. Ne ntelegeam deplin si simteam la fel.
Parc n-am fi fost numai "veri", ci chiar frati gemeni! Tot n ziua aceasta l-am cunoscut
pe tnrul elev Ceap.
A treia zi ns am o alt surpriz: Vine la noi, si stm de vorb aproape toat ziua cu
el, nvttorul Porfirie Fal. Un rzes istet si mucalit, si vorbeste o moldoveneasc frumoas,
de parc ar fi Ion Creang invitat din mormnt. Partea curioas este c seamn si la chip si
la trup cu marele scriitor, despre care nu stie dect din auzite. n schimb cunoaste n trsturi
generale Istoria Romnilor. A cetit n romneste povestea lui Alexandru Machedon, si stie
nesfrsit serie de legende moldovenesti inedite: despre Stefan-Vod, despre rzesi, despre
mazili, despre luptele cu ttarii, despre diferiti haiduci si asa mai departe. Din toate rezult
constiint romneasc si mndrie moldoveneasc si rzseasc. De rusi rde, cum numai
satira popular stie s rd. Si aceasta este -desi cu stiint de carte restrns si experient
mai mic- un suflet mare de moldovean. Si unele din planurile noastre de propagand le
punem la cale si cu Porfirie Fal.
Seara "vrul" meu Pelivan m duce la mas la protopopul V.Certan. Att preotul,
btrn, cu nftisare venerabil, ct si btrnica preoteas, sunt moldoveni curati. Fiul lor e
37

profesor la liceul din Blti si are un nepotel elev, mi se pare, n clasa nti de liceu. Toti
vorbesc n cas moldoveneste. n toat casa e o atmosfer domoal de cald romnism,
desigur, sub influenta discret a judectorului Ion Pelivan, prietenul familiei. Discutm multe
despre neamul romnesc n genere si despre viitor, fr ns a intra n amnunte si fr a
aminti despre planul de propagand national, pe care n linii generale l si furisem cu
"vrul" meu. La aceast familie am fost de mai multe ori la mas.
n seara spre Anul Nou mergem neinvitati la mas la un fost mare proprietar si pe
atunci mare comerciant de fierrie, Dumitrache Vraghie. n persoana acestuia -un brbat
nalt, cu pieptul lat, voinic, cu nftisare de haiduc, un adevrat geto-dac- mi-a fost dat s
cunosc pe cel mai ndrtnic rzes moldovean. Avea mai multe fete si bieti. Nu stia cum ssi exprime mai bine bucuria c am venit la mas la el ntr-o sear ca aceea. Masa a durat
pn trziu dup miezul noptii. Nu att mncarea si butura, ct cu povestirile din trecut si cu
discutiile relative la viitorul neamului. E aproape de prisos s spun c n familia aceasta se
vorbea moldoveneste ca n cea mai romneasc familie din Regat. A avut mosii n diferite
judete ale Basarabiei. A avut una si n dreptul orasului Husi. Cu vreo douzeci de ani n urm
venea adeseori la Husi si fcea chefuri de cte o sptmn cu lutarii cei vestiti si cu vinuri
bune. Apoi cunostea Iasiul si alte orase din regat. Nu se ferea deloc s-si manifeste ftis
sentimentele lui de romn. Si rusii l lsau n pace, probabil fiindc avea mare vaz n
mijlocul poporului. Era cpitan n armata ruseasc. Si cu doi ani n urm, mplinind limita de
vrst, i-a venit de la Ministerul de Rzboi din Petersburg ntrebarea dac doreste s mai
conteze n armat n caz de rzboi. Si moldoveanul Dumitrache Vraghie a ndrznit s
rspund n scris c el este gata s ia parte la orice rzboi al Rusiei, afar de unul singur, un
eventual rzboi n contra Romniei! Prietenii l jeleau c va fi deportat n Siberia n urma
acestui rspuns. Rusii ns nu au cutezat s se ating de el.
Cnd stteam atunci la mas, nu puteam bnui c lui Dumitrache Vraghie soarta i
rezervase un act de curaj si mai mare: Curajul istoric de-a fi proclamat, mpreun cu altii, la
1918, n martie, unirea judetului Blti cu Romnia, cu mult nainte de votul Sfatului Trii.
Acest fapt a influentat n mare msur mersul mprejurrilor pn la unirea Basarabiei.
La 1919 Dumitrache Vraghie a fost ales senator n primul parlament al Romniei
mari, care a votat unirea cea mare. Iar peste vreun an s-a mbolnvit de cancer n gt. L-am
vizitat la Spitalul Brncovenesc din Bucuresti. ntelegea c trebuia s moar. Dar privea
moartea n fat cu liniste si senintatea unui adevrat geto-dac. Dorea numai s se termine
mai curnd, prin vreo operatie. Si deoarece medicii romni au refuzat operatia zadarnic, a
plecat la Viena. A murit la operatie si a fost nmormntat acolo, departe de pmntul Patriei,
att de iubit de el. Familia nu a avut banii trebuitori pentru a-i aduce corpul, iar Romnia
politicianist de dup rzboi a avut alte preocupri. ns viitoarea Romnie romneasc pe
acest mare patriot. Corpul lui va fi adus la timpul su si nmormntat n cinstea cuvenit n
trna cald a Romniei lui iubite.
Si acum s revin la sirul povestirii mele. Spre dimineata Sfntului Vasile am ncheiat
masa si discutiile noastre nationale din casa primitoare a lui Dumitrache Vraghie si am plecat
spre casa "vrului " meu, mpreun cu acesta. Amndoi aveam n suflet convingerea c
viitorul neamului nostru nu poate fi pierdut, de vreme ce Dumnezeu i-a druit patrioti ca
Dumitrache Vraghie.
Prin centrul orasului vedem un ofiter tnr, zcnd n omt cu uniforma lui strlucit
cu tot. Ion Pelivan l-a ridicat cu greu, si mpreun l-am dus la locuinta lui, care nu era
departe. n continuarea drumului nostru, mi aduc aminte c i-am spus "vrului" meu: "De
va fi s ne batem cu acestia, nu va fi greu deloc s-i biruim, orict de numerosi vor fi. Si
ofiterii nostri chefuiesc, dar nu se mbat si nu cad n drum" .
Si aceast profetie era s
se adevereasc peste ctiva ani, cnd armata bolsevizat ruseasc din Moldova a trebuit s
fie dezarmat si trimis peste Nistru.

38

N CASA AVOCATULUI S.V.KAMENSKI

n una din serile urmtoare am fost, mpreun cu "vrul" meu, la mas n casa
avocatului S.M.Kamenski. un polon btrn, cu nftisarea distins si nobil. Cstorit cu o
moldoveanc, avea o fic cu numele de Draga si un fiu. Amndoi studenti. Ion Pelivan mi
spusese c acest avocat era un mare prieten al moldovenilor si c multi moldoveni
intelectuali se ntlneau adeseori la el acas, la adpost de orice bnuial din partea
autorittilor rusesti. Totusi, ca msur de prevedere, la aceast mas n-am fost dect noi doi
si familia. Spre sfrsitul mesei, eu am nchinat un pahar pentru cele dou neamuri, polon si
romn. Si am exprimat limpede profetia c n curnd Polonia va renvia, iar Romnia se va
ntregi. C ambele n aliant prieteneasc vor avea misiunea de la Dumnezeu de a apra
cultura si crestinismul n contra barbariei. Aceste gnduri ale mele rostite rar, desi era de
presupus c vor fi ntelese, totusi pentru preciziune, au fost traduse cuvnt cu cuvnt de ctre
"vrul" Pelivan. Cnd le-am rostit, ele au putut s impresioneze pe cei de fat, cnd ns
dup ctiva ani ele s-au realizat ntocmai, amintirea lor m-a impresionat si pe mine, desi
aceast prezicere n-a fost dect una dintre mai multe rostite n alte mprejurri, care s-au
ndeplinit prin mila lui Dumnezeu pogort asupra neamului nostru. Btrnul avocat
Kamenski a avut fericirea s mai apuce, n viat fiind, realizarea paharului meu nchinat de
mine n casa lui.
n ziua urmtoare am nchegat definitiv planul nostru de actiune pentru desteptarea
sau ntrirea constiintei nationale a moldovenilor din Basarabia si pe ct posibil din toat
Rusia.
n liniamente generale planul a fost urmtorul:
1. ntre noi doi va urma prin post o corespondent regulat de la "vr" la "vr".
Continutul scrisorilor trebuia s fie bine mbrobodit si inofensiv.
2. n aceste scrisori Ion Pelivan mi va comunica treptat adrese din Basarabia si
Rusia, la care eu voi trimite pachete cu crti romnesti, dup gradul de cultur al
fiecruia. La nceput, pentru orice eventualitate, voi trimite si cte un abecedar
pentru deprinderea literelor romnesti.
3. Voi ruga prin scrisori s mi se rspund de primire si ce anume s-a primit. S stim
anume dac cenzura ruseasc d drumul crtilor sau opreste unele dintre ele.
Aici sunt dator s amintesc c la cenzura Chisinu -pe unde au
trecut toate pachetele mele- era moldoveanul Madan, despre care stiam c studiase pe la
Bucuresti, dar despre care auzisem prin Regat c devenise un renegat n slujba muscalilor.
Eu nu l-am cunoscut niciodat, dar trebuie s mrturisesc aici c era un bun romn. Nici o
singur carte din cele trimise de mine n-a fost oprit, desi n unele Rusia era direct atacat
pentru rpirea Basarabiei.
4. Pachete mai mrisoare i voi trimite si "vrului", pentru a le mprti direct la
persoane de ncredere.
5. La unele persoane li se va trimite revista "Neamul romnesc", pentru popor.
6. Absolventii de liceu vor fi ndemnati s studieze la universittile din Romnia.
7. Sub diferite pretexte se vor organiza cltorii prin Romnia.
8. Pe toate cile vom pune la cale cstorii ntre tineri, de o parte si de alta a
granitei.
Nu stiam atunci c sora "vrului" meu era cstorit la Iasi si el
nsusi peste ctiva ani se va cstori n Regat, c doamna Pelivan, "cumntica" mea, va fi
chiar din capitala Trii.
Si ntr-o dimineat cu o sanie bun si pe vreme cu soare am plecat la statia Prliti.
Vizitiul era moldovean n vrst de aproximativ 60 de ani si sftos. Tot drumul am stat de
vorb cu el. Vorbea moldoveneasca frumoas si curat a cronicarilor, ntocmai cum se
vorbea n satul meu din Bucovina. Explicatia este c graiul n aceste regiuni ale Moldovei,

39

de cnd au fost rpite, n-a mai evoluat, nefiind n legtur cu Statul romnesc, ci a rmas asa
cum era n anii 1775 si 1812.
Cnd i-am spus vizitiului c vorbeste foarte frumos moldoveneste, el mi rspunde:
"Api cum n-om vorghi, dac sntem moldoveni" . dar povestind si despre armat, ntr-un
moment rosteste cuvintele: "Noi, rusii, avem oaste tare mult". Eu l ntrerup imediat:
-"Parc spuneai c esti moldovean, de ce zici "noi, rusii"?
-"Api vezi ghine c sntem moldoveni, dar se chem c suntem rusi, c adic trim
n Rossia"
Seara ajung cu trenul n statia de la Ungheni, dar nu sunt lsat s trec granita, ntruct
pasaportul meu nu fusese vizat de plecare de politia din Blti. Dorm ntr-un han tot jidovesc.
A doua zi de dimineat vorbesc la telefon cu casa Kamenski. Si anume i povestesc
domnisoarei Draga ptania mea si o rog s-l nstiinteze de grab pe "vrul" Pelivan. Peste
cteva ore a sosit telefonic autorizarea politieneasc de trecere. Eu a trebuit s astept trenul
pn n sear. Trgusorul Ungheni era complet jidovesc. Nu-mi puteam nchipui c peste
zece ani la Ungheni va fi prima tabr de munc a tineretului legionar pentru facerea
crmizii Cminului Cultural Crestin din Iasi.
Ajuns la Iasi si apoi acas la Husi, am luat msuri grabnice pentru punerea n lucrare
a planului nostru, n primul rnd trebuia bani. Si nc multi. Am fcut apel la profesorul
Gvnescul, A.C.Cuza, Corneliu Sumuleanu si la P.S.Nicodim, la Liga Cultural din Iasi, la
Comitetul Central al Ligii Culturale, condus de profesorul Nicolae Iorga, care pe vremea
aceea era n punctul culminant al activittii sale. Apoi am lansat liste de subscriptii, am
aranjat conferinte, serate, baluri. Si pentru toate acestea, ca si pentru descrcarea mea, am
ntemeiat anume pentru Basarabia o sectie a Ligii Culturale la Husi. Toate acestea cu grab
mare! ntreaga mea activitate am ndreptat-o n directia asta. Parc mi spunea ceva c nu
avem mult timp pn la anume ntmplri mari, care trebuiau s vie. n scurt timp au nceput
s-mi soseasc adrese de intelectuali moldoveni de la "vrul" meu. Adrese din Basarabia si
din diferite prti ale Rusiei. Imediat alctuiam pachete de crti nvelite n pnz. Sotia mea,
ajutat de cteva prietene, mpreun cu librarul Marin Dumitriu -prin care procuram o mare
parte din crti si cu a crui adres de expeditor trimiteam pachetele- munceau nopti ntregi
la facerea pachetelor. Adresele se scriau romneste si ruseste. n ruseste le scria "verisoara"
mea de la Baimaclia, care devenise doamna Teodoru si se asezase definitiv la Husi. Unele
crti, ca de pild Istoria Romnilor, Operele lui Creang, Operele lui Vasile Alecsandri,
Anecdotele lui Teodor Sperant, Haiducul si Pandurul, de Bucura Dumbrav, si altel;e, le-am
isprvit n scurt vreme, din toat tara. Prin crti postale osebite i rugam pe adresanti s-mi
rspund de primire. Aproape toti mi-au rspuns, toti mi multumeau, unii ntrebau de au de
pltit ceva, iar multi se mirau c de unde le stiu adresa. Binenteles c acest "de unde" se
pstra ca o mare tain. Cu un preot, Iulian Friptu, am avut chiar o corespondent mai
ndelungat, deoarece din scrisorile Sfintiei Sale se nlta ca o mireasm binefctoare o
cald si o ndrzneat iubire de neam.
Eu sper c atunci cnd va veni vremea s-mi clasez sau s fie clasat noianul meu de
hrtii, se vor gsi multe din aceste scrisori. Si, desigur, si de-ale "vrului" meu Ion Pelivan.
La scurt timp dup nceputul actiunii noastre, a aprut la Chisinu gazeta "Cuvntul
moldovenesc", scoas de Pantelimon Halippa.
l cunosteam de pe cnd studia la Iasi,
dar nu ne putusem apropia mult, deoarece dumnealui era preocupat mai mult de problemele
sociale dect de cele nationale. Fapt pentru care nu avea legturi mai strnse cu "verisoara"
mea, d-ra Pelivan, nici cu d-na Alistar, studente si dumnealor din Basarabia, dar la care
gndirea national precumpnea pe cea social.
Totusi, Pantelimon Halippa a adus un serviciu mare ideii de desteptare a constiintei
nationale moldovenesti n Basarabia prin scoaterea gazetei sale, care era foarte bine
redactat, pentru vremea si mprejurrile de atunci. Pentru actiunea pe care o ncepusem, a
fost o mare bucurie si o usurare. nti a rspndit treptat si slova romneasc, ceea ce usura
putinta de cetire a crtilor romnesti, si al doilea, se mrea mult numrul cititorilor crora eu
40

n loc s le trimit direct pachetele cu crti, i timiteam gazetei crti multe, ca s fie mprtite
ca dar abonatilor. Se vede c pe Pantelimon Halippa l-a impresionat mult faptul acesta, de
vreme ce odat mi-a scris o scrisoare n care mi spunea c eu sunt cel mai bun romn din
toat Romnia, cci numai eu am nteles nsemntatea si greul luptei pe care o duce gazeta
"Cuvntul moldovenesc" . Desigur c eu ntelesesem nsemntatea gazetei, nu pentru c
eram cel mai bun romn, ci pentru c m ocupam de Basarabia, precum altii cred c se
ocupau n special de Ardeal.
Izvodul adreselor pentru pachetele mele de crti era, desigur, o tain pentru cei ce le
primeau, tain bine pzit de mine. Dar nici politia politic si autorittile rusesti nu erau
chiar asa de proaste cum le socoteam noi. Cnd s-a simtit c pachetele se transform ntr-o
invazie de crti romnesti, au nteles c centrul conductor al ntregii propagande este
undeva n Basarabia. Si cu toate c scrisorile schimbate ntre "veri" erau cu totul
nevinovate, totusi -sub diferite pretexte- ele contineau mereu adrese. Si astfel firul a dus dea dreptul la figura vesel, linistit, pasnic si n aparent nevinovat a judectorului Ion
Pelivan de la Blti! Desigur, nu-l puteau da n judecat, dar n Rusia nici nu era nevoie de
asa ceva, aproape ca n vremea Ceka de mai trziu. Tot Asia n ambele ipostaze!
L-au poftit deci pe "vrul" meu s primeasc o ametitor de nalt naintare n
magistratur, dar ncolo spre Urali. Ion Pelivan a multumit si a obiectat cu prefcut naivitate
c interesele lui familiale l oblig s rmie n Basarabia. Stim -vor fi gndit rusii- "aveti
veri" si prin Romnia! Dar de spus, i-au spus numai c nu poae rmne n magistratur "n
Basarabia". Si desigur, c ar fi ajuns si prin Siberia rsritean dac n-ar fi izbucnit rzboiul
cel mare al lumii.
Cu aceast izbucnire a trebuit s nceteze si activitatea noastr asupra Basarabiei. Dar
mcar o scnteie a constiintei nationale a apucat a fi aprins prin rspndirea crtilor
romnesti n valoare de aproximativ jumtate de milion de lei -socotiti dup valoarea de azi a
leului. Si Dumnezeu cu mila Lui a ocrotit aceast scnteie si de aceea ea nu s-a stins!
La izbucnirea revolutiei rusesti, am citit pe front cuvntarea n "Sfatul Trii" a
ministrului afacerilor strine al "Republicii Moldovenesti" . Am tresrit de bucurie pentru
cauza sfnt a neamului nostru, si n acelasi timp am simtit si mndria egoist, n suflet, c
ministrul rostitor era "vrul" meu Ion Pelivan!
Mai trziu am aflat cum n timpul revolutiei comuniste, pornit n Basarabia de
elementele dusmane ideii nationale moldovenesti n contra guvernului de la Chisinu, Ion
Pelivan, nsotit, mi se pare, de Ion Buzdugan, cu pericolul vietii la fiecare pas, au trecut
Prutul la Leova si prin Husi, unde l-au ntlnit si pe Anton Crihan, au plecat n grab la Iasi,
spre a cere n numele guvernului din Chisinu interventia armatei romne.
Iar n primvara anului 1918, n timpul armistitiului, trecnd prin Iasi, ntr-un
concediu de cteva zile, l-am gsit pe "vrul" meu grav bolnav -oscilnd ntre viat si
moarte- ntr-un sanatoriu din Iasi. Cu toate c eram n uniform, tuns cu masina si cu
mustata ras, m-a recunoscut "Tu esti, vere Ionit?" mi-a spus pe soptite, cci n-avea voie
s vorbeasc. n schimb i-am vorbit eu, cteva minute.
Dumnezeu l-a salvat, si peste cteva luni, eu fiind deputat de opozitie n parlamentul
de la Iasi, ales n numele partidului nationalist-democrat, am luat o parte impetuos de activ
la alegerea de deputat al orasului Iasi a lui Ion Pelivan. Apoi mpreun am luat parte ca
deputati n Parlamentul care a proclamat unirea cea mare aproape a tuturor trilor romnesti
cu Romnia! Si noi ne-am adus aminte de sfaturile noastre de la Blti si de vorbele noastre
din casa avocatului Kamenski si cu sufletele topite am multumit lui Dumnezeu.
Au urmat pn azi atti ani de asa de tulbure politic, nu pot zice romneasc, ci
numai "n Romnia" . Dar toat aceast tulbureal n-a putut atinge sufletul de mare romn si
de mare patriot al lui Ion Pelivan. El a rmas curat ca un limpede cristal de diamant viu, ca
s continue a mprstia raze de lumin si cldur national!
Si acum, ncheind aceste ale mele "crmpeie de amintiri", fie-mi ngduit s ridic
-ca la Blti- la aceast mas de duhovnicie romneasc, n sntatea lui Ion Pelivan, la
41

vrsta de 60 de ani, un pahar plin de focoase ndejdi romnesti. La aniversarea de 70

(saptezeci) de ani ne vom afla ntr-o Romnie romneasc, deplin romneasc si
puternic: si aceasta chiar dac "portile iadului" semiasiatic si anticrist ar ncerca s
se reverse ca o lav pustiitoare asupra neamului nostru!
Deci, sntate si voie bun, vere, ntru multi ani!

Husi, n ziua Sfntului Mare Mucenic Gheorghe, 1936

42

CPITAN UNIC
Jose Luis Ferez Riesco
Corneliu Codreanu deine, cu drept propriu i cu caracter exclusiv ntre toi
conductorii politici europeni, care au fcut istoria secolului XX ce acuma se stinge, un titlu
singular, unit indiscutabil la numele su: CPITAN.
Cuvntul "Cpitan" vine de la latinul caput din care deriv "cap" care se refer att
la organul de gndire al omului, ct si la personalitatea lui. "Cpitan" echivaleaz cu cel mai
important, cu primul n lupt, cu conductorul miliiei, este vrful i primul n ierarhie.
Nu fr sens "Capitoliul" era fortreaa i templul lui Jupiter n Roma Imperial care era
construit pe muntele Capital. Semnalm ca o curiozitate faptul c srbtorile n onoarea lui
Jupiter se celebrau n Roma n 13 Septembrie, ca i ziua de natere a "Cpitanului unic".
Rezonana termenului Cpitan este cazon. Corneliu Codreanu susinea o miliie
cretin, simbioz de clugr i soldat, de lupttor i mistic, de arm i suflet, de cavaler al
unei legiuni de poei i martiri, de patrioi si cruciai.
Codreanu, Cpitan unic, s-a pus sub oblduirea Sf. Arhanghel Mihail care a condus
prima lupt ce se cunoate n lume, n care, stnd n fruntea cohortelor de ngeri a lansat
strigtul su de lupt "Mi-Ka-El" - Cine ca Dumnezeu? - prin care Satana i gloatele sale
au fost aruncate n abisurile ntunecate ale Infernului. Arhanghelul Mihail ni se nfIeaz
mnuind sabia sa de foc, n fruntea miliiilor ngereti, n lupt pentru cauza lui Dumnezeu.
Este arhanghelul rzboinic, al luptei fr rgaz i fr odihn care vegheaz la puritatea
ortodoxiei.
Sfntul Arhanghel Mihai este aprtorul Cretintii, nger aprtor care - cum ne
spune Sf. Ioan - lupt contra balaurului luciferic. mbrbtarea i ajutorul su ajunge oriunde
cretinii dau o btlie, acolo unde este nevoie de un stimulent, de un sprijin pentru a le spori
forele, pentru aprarea ideilor adevrate sau cnd sufletul nsui este n pericol. Este ngerul
luptei, ns deasemeni al victoriei, ngerul ce poart casc militar i mnuiete sabia de foc,
dup ce a dobort cu lancea sa reptila dragon.
Arhanghelul Mihail, pe care-l urmau i l imitau i invocau otile lui Corneliu
Codreanu, era un ideal pentru brbaii lupttori ai unor cauze juste, era principele
Cpitanilor cereti, triumftor asupra rului, care apra sufletul popoarelor. Cntarul i spada
erau semnele lui. Adevr, Justiie i lupt n slujba lor erau idealurile la care aspira
Corneliu Zelea Codreanu pentru Patria sa romn i pentru dezvoltarea sufletului legionar.
edina cuibului, care se celebra de obicei dupamiezile smbetelor, era o reuniune
de camarazi, o "eclesia", care se desfura n jurul icoanei Sf. Arhanghel Mihail luminat de
o candel. edinele ncepeau ntotdeauna cu o rugciune i un cntec patriotic intonat la
unison de toi asistenii. Cntecul legionarilor odat intonat, unea voinele i sentimentele i
reprezenta forma solemn de ncepere a ntrunirii i deciziilor ce le luau acolo, n disciplin,
armonie i bun dispoziie sufleteasc.
Corneliu Codreanu se ruga n tcere, ocrotit de singurtatea sa, n faa icoanei
Arhanghelului protector i sentinel a Grzii de Fier.
n 24 Iunie 1927, srbtoarea Sfntului Ioan, Corneliu Codreanu a nfiinat Legiunea
Arhanghelul Mihail i numea o gard de onoare permanent la venerabila icoan.
Referindu-ne la naterea Cpitanului unic, din 13 Septembrie, vedem c coincide ntre alte ntmplri istorice ce au avut loc n aceast zi a calendarului - cu moartea n anul
1598 a Regelui Filip II al Spaniei, care a pus regatul su n serviciul lui Dumnezeu i al
Imperiului Spaniol n care, atunci, nu apunea soarele niciodat. Afar de a fi srbtoare
jupiterian nc din secolul V nainte de Hristos, n ziua de 13 Septembrie se comemora n
Grecia victoria maratonian a generalului Miltiade asupra Perilor, lund natere cu aceasta
43

nceputul sforrii omenesti pn la extenuare n competiiuni sportive, cu un spirit constant

de depire.
Corneliu Codreanu s-a pstrat intact ca un Cpitan unic nencovoiat, drept, constant,
gigantic, iar amprenta sa se prelungete n timp pn astzi cnd se mplinesc 100 de ani de
la naterea lui. Nimic nu l-a putut murdri. A trit auster si a rmas demn n faa morii lui
martirice.
Codreanu nu a fost - dup vechea uzan clasic - mentorul unui nou partid politic de
tip tradiional, nici inspiratorul unui curent de opinie politic panic. A fost - i n asta
rezid mreia sa - ntemeietorul unui nou sens al vieii i al nfptuirii omeneti n acord i
consecvent cu credinele lui spirituale. El a tiut s detepte sufletul adormit al poporului
romn i s-l pun n serviciul lui Dumnezeu i al Patriei sale printr-o viziune interioar,
intim, de constiin naional. El a tiut s triasc noul fenomen romnesc i a luptat pn
la sacrificiul suprem, dnd existenei un sens misional i misiunii un coninut de eternitate.
Viaa lui (1899 - 1938) a fost efemer, scurt, ns de o intensitate dens i plin.
Frmntat, inteligent, cu un suflet nflcrat i un spirit ferm, decis s nu dea napoi,
disciplinat i ordonat, de puine dar precise discursuri, srac n vorbrie, dar bogat n aciuni,
permanent n serviciul rii sale i dispus la sacrificiul suprem dac i s-ar cere. Aa cum s-a
ntmplat de altfel, dnd exemplu cu viaa sa i pecetluind cu snge puinele dar simitele lui
vorbe. Elocvena lui au fost faptele sale care au rmas ca un testament inalterabil i etern.
Viteaz, dar nu imprudent. Lupttor neobosit. Prieten al Adevrului. Convins c acel
care lupt pentru Dumnezeu i pentru poporul lui, niciodat nu va putea fi nvins.
A mbinat dou idei clare, simple i complementare: naionalismul cu sensul cretin
al existenei.
A fost ofensat i a trecut prin persecuii crude. nchis. A cunoscut temnie
ntunecoase: Poarta Verde, Vcreti, Galata, Jilava, Rmnicu Srat. A suferit izolri lungi,
nenelegeri i torturi din partea unor guvernani care ncercau inutil s ndoaie pe inflexibilul
Codreanu, care se cretea mai mult n faa adversitilor.
A tiut s convoace tineretul romn la un efort colectiv i la o munc comunitar
entuziast. Valoreaz acela care servete i servete acela care este dispus s nu fie un parazit
social. Voia s frng tendina egoist i s dea un sens altruist tineretului. Moralul nu se
putea desprinde de nici un act politic, de nici o decizie responsabil. Mesajul su purta
pecetea autenticului si originalitii. Revoluia trebuia s porneasc din profunzimile omului,
ntr-o form inductiv i genuin, bazat pe o credin rennoit i ferm n Dumnezeu, pe
destinul fiinei omeneti, pe iubirea aproapelui cu care ne nfrim prin camaraderie i prin
cntece n comun. Legile fundamentale care trebuia s fie respectate erau: disciplina, munca
din convingere, tcerea responsabil, educaia formativ, solidaritatea inexorabil,
onoarea care cerea mai bine acceptarea morii dect mrvia.
A transformat unitatea de munc, prin CUIB, n unitate de lupt. Iniiativele care
trebuia ndeplinite se numeau btlii. Cuibul era un "atelier" unde se lucra n continuare
pentru comunitate acional. Toat educaia primit acolo era pentru a-l prepara pe legionar
pentru lupta contra dumanilor omului, contra lumii corupte politicianiste i contra
subversiunii comuniste.
Acest CPITAN UNIC vrea s modeleze un homo novus diferit de omul curent
insensibil la necesitile i durerile neamului su.
Astzi, cu perspectiva ce ne-o dau aceti 100 de ani de la naterea lui, doctrina sa
legionar este mai convingtoare i actual, este necesar i urgent, dac nu vrem ca viitorul
s se nruiasc n abisul ireversibilului.
Corneliu Zelea Codreanu! Cpitan unic! Prezent!

44

IHR CAPITAN
Karl Haushofer

(Karl Haushofer, prof.univ., savant al GEOPOLITICII, expresedinte al ACADEMIEI

GERMANE, dedic aceast poezie legionarilor nchisi ca si el n lagrul din Dachau).

CPITANUL VOSTRU
Gndind la tot ce ne-a fost dat s fie
n viata asta plin de rscruci,
Noi parte am avut numai de cruci,
Iar nu de pace si de bucurie
Un glas ns ne mustr suveran:
"Orict de mult si greu ati suferit,
paharul meu voi nc n-ati golit!"
Asa gri al vostru Cpitan
Din harul su voi m-ati mprtsit
La btrnete, cu atta soare
Si din iubirea lui, voi m-ati iubit
n ceasuri de alean si desperare
De-o fi s ies cndva din nchisoare
Nu voi uita de fapta voastr mare!

Traducere liber de Demetrius Leonties

45

ORIGINEA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

Lisette Gheorghiu - avocat n procesul Cpitanului din 1938
Prin cele ce vom arta mai jos, nu voim s contribuim cu nimic la ofensa care se
aduce fr nici un menajament unor personalitti din viata public a Romniei, purttoare de
nume cu sonoritti strine.
Acei care pun n discutie public originea etnic a lui Corneliu Zelea Codreanu, nu sau gndit ei oare c prin aceasta pun implicit n discutiune si originea etnic a unui
impresionant numr de dregtori ai trii?
Ce vor zice despre aceast campanie, bunoar, d-nii ministri Iamandi, Franasovici si
Cancicov? Sau d-nii generali si ofiteri superiori ai armatei romne, ca Ilasievici, Gorski,
Sidorovici, Macarovici, Samsonovici, Cihoski, Iacobici, Dombrovski?
Ce vor zice apoi altii care, desi poart nume romnesti, stiu c n vinele lor curge
destul snge strin, de exemplu, cazul d-lui prof. N.Iorga, care dup afirmatia sa este de
origie greac?
Noi ne ntrebm, n orice caz, cum de se trece asa de usor peste ei?
Pentru oamenii de bun credint, dm aceste lmuriri asupra originei Cpitanului:
Dinspre tat, Cpitanul si trage obrsia dintr-o familie de rzesi moldoveni, din satul
rzsesc Igesti, situat n tinutul Storjinetului din Bucovina. Strbunicul su dinspre tat se
numea Simeon Zelea, de la zale, trgndu-si probabil numele de la mbrcmintea
strmosilor si, ostasi moldoveni, care mergeau la rzboi mbrcati n zale.
n timpul ocupatiei austriece si anume n epoca posterioar anului 1786, cnd
Bucovina a trecut sub administratie polonez, devenind, dup expresiunea d-lui prof.
N.Iorga, n "Histoire des Roumains de Bucovina, pag.61:"Un simplu district al Galitiei,
numele acesta de Zelea a fost transformat de autoritti, n scoal sau n armat, n acel cu
rezonant polonez de Zelinski.
Operatia aceasta de polonizare a numelor moldovenesti era, de altfel, general n acea
epoc n Bucovina. Sistemul fcea parte dintr-un ansamblu mai vast de "persecutiuni
sistematice mpotriva oricrui lucru care amintea n administratii, n scoal si chiar n viata
social, epoca Domnilor Moldoveni.(N.Iorga, op.cit.pag.62).
Cel mai important obiectiv urmrit de Polonezi era de a obtine pe orice ci prsirea
credintei ortodoxe si convertirea Romnilor la catolicism. D-l prof. Iorga ne spune c
Romnii nu puteau intra n nvtmnt dect prsind credinta ortodox, iar acei care tineau
totusi s mbrtiseze aceast profesiune, erau nevoiti s treac n Moldova.
Al doilea obiectiv urmtit de Polonezi era schingiuirea limbii romnesti, pe care o
considerau nedemn de a fi vorbit, ca si limba tigneasc.
Limba romneasc, ne spune un autor, Constanin Morariu, n"Istoria Romnilor
Bucovineni, pag.30,"nu era suferit nicieri n Bucovina pe timpul polecilor (Polonezilor),
iar n scoal era chinuit si batjocorit cu o slbticie fr margini.
Pstrarea credintei ortodoxe si a limbii strmosesti era, asa dar, pentru romnii
bucovineni n acele vremuri de umilire, o problem de viat si de moarte national. Si era,
binenteles, totodat si semnul dup care se deosebea Romnul bucovinean ortodox de
Polonezii si Austriecii catolici.
Orice om de bun credint, care a citit n ziare actul de botez al profesorului Ion
Zelea Codreanu, publicat n facsimil, a fost izbit de patru elemente care dovedesc mpotriva
titlurilor senzationale cu litere de o schioap, calitatea lui de Romn.
1. Actul este scris n limba romneasc. Cu sigurant c unui polonez nu i-ar fi venit
n minte ideea s ntrebuinteze la botezul fiului su limba noastr "tigneasc.
46

2. Numele de botez al tatlui, bunicului si copilului sunt pur romnesti: Neculai,

Simion, Ion.
3. Copilul era botezat n credinta ortodox.
4. Actul de botez poart viza consulatului romn din Cernuti (polonizat
Czernovitz), ori la consulatul romn nu aveau dreptul s se adreseze dect
cettenii austrieci de origine etnic romn.
Singurul element strin este deci terminatia polonez a numelui
Zelinski. Iat ce ne spune autorul nostru n aceast privint:
Dar polecii nu sugrumau numai limba romneasc, ei si schimonoseau pe polecie
si numele romnesti ale oamenilor nostri, fcnd din Romn, Romanovicz, din Pietrar,
Piertrarscki, din Andrei, Andriczuc, pentru c vedeti dvs, coditele vicz, ski, uc, sunt codite
ale numelor rusesti si domnii poleci le aninau la numele romnilor ca s nu mai fie Romni
n Bucovina si s poat zice: iat c si cei ce vorbesc romneste nu-s Romni, c doar
Romanovicz si Andriczuc nu sunt nume romnesti.
Si astfel se ntmpl, c sub administratia polonez de pomin, dintre anii 1786 si
1848, aproape trei sferturi din numele romnesti din Bucovina s-au polonizat. Romnii au
nceput s se numeasc Pietrarski, Iasinski, Marmeliuc, Sidorovici, Scavinski, Zelinski,
Dracinski, Samsonovici, etc.etc. Pe episcopii romni i chemau Andrievici, Ciupercovici,
Blajevici, etc. Dup cum poetul romn care a scris:
Limba noastr-i limb sfnt.
Limba vechilor cazanii,
Care-o plng si care-o cnt,
Pe la vatra lor tranii.
Purta numele rusificat Mateevici (n Basarabia), iar scriitorul ardelean Samuel Micu,
se numea cu numele germanizat Samuel Klein.
Mai ales generatia care se ridic azi n Bucovina, din lumea satelor asuprite pe
vremuri, este caracterizat prin preponderenta numelor cu rezonant sau terminatie polonez.
Ei bine, dac teoria acelora care sustin c toti purttorii acestor nume sunt polonezi ar
fi adevrat, atunci Polonia -dac si-ar pune mintea- pe bun dreptate ne-ar putea pretinde
s ne anexeze tinutul Bucovinei, din moment ce trei sferturi din el este locuit de polonezi.
Poate c atunci s-ar trezi s protesteze si multi dintre crturarii nostri, care
deocamdat prefer s rmn farisei.
Din fericire ns pentru unitatea noastr national, Statul Romn a recunoscut din
vreme situatia acestor nume nstrinate si a acordat mari nlesniri pentru redobndirea
numelor vechi romnesti. Iat expunerea de motive a legii numelui, din 8 aprilie 1936:
In provinciile alipite, Romnii bstinasi de veacuri, au fost siliti, pentru a se putea
ajunge la o ct mai rapid contopire a populatiunii mpilate cu stpnitorii, s-si schimbe
numele n nume cu rezonanrt strin.
Si acum s relum firul povestirii noastre.
Asa dar, Simion Zelea devine polonez, sub numele de Zelinski. Fiul su, Neculai
Zelinski, era de meserie pdurar, iar satul a preferat s-i spun, n loc de Zelinski, cum era
trecut n acte,"Pdurarul . sau mai bine si mai frumos"Codreanul.
I-au spus deci: Neculai Zelinski Codreanu.
Din cstoria lui Neculai cu romnca Maria Anticu, rezult Ion Zelinski Codreanu,
care trecnd n Moldova, devine profesor de liceu la Husi si se cstoreste cu Eliza Brauner,
romnc ortodox (desi cu nume german), iar n 1902 cere s i se preschimbe numele
din"Zelinski Codreanu n "Zelea Codreanu, adic cere s i se nlture codita polonez,
pstrndu-si numele strmosesc de Zelea, mpreun cu numele neoficial, dar scump, al
tatlui su: Codreanu.
Corneliu Zelea Codreanu este fiul su.
47

Mama Cpitanului, Eliza Brauner, este fica romncei Marita Srghi si a lui Carol
(Costache, cum i se spunea) Brauner, romn ortodox dup mam, ca fiu al romncei
Elisabeta Cernea si german numai din partea tatlui su, Adolf Brauner, de origine bavarez.
n concluzie deci, dinspre tat Cpitanul a mostenit numai snge tare moldovenesc,
din vita rzesilor lui Stefan cel Mare, iar din partea mamei, o singur pictur de snge
german ntr-un fluviu de snge moldovenesc curat.
Iat, n sfrsit, si povestea originii Cpitanului. Comparati acum adevrul cu
mistificarea si veti socoti ct cantitate de miselie s-a vrsat si se mai vars asupra Miscrii
Legionare.
Cci mi se pare a fi o mare miselie s lovesti pe strnepot cu aceleasi arme pe care leau inventat strinii mpotriva strbunicului.
Iar faptul de a ncerca scoaterea din viata si sufletul romnesc al lui Corneliu Zelea
Codreanu, prin folosirea unor astfel de campanii si argumentri, ni se pare a fi o mare si
temerar iluzie, egal cu impietatea acelora care ar ncerca, bunoar, eliminarea lui Mihail
Eminescu, pentru c n mod oficial s-a numit pn la sfrsitul vietii, Mihail Eminovici.
Mai vreti s stiti ce spune "Glasul Bucovinei, organ de propagand pentru unirea
politic a Romnilor de pretutindeni, din Cernuti, cu data de 29 a lunii noiembrie 1918, n
pag. I-a, despre tatl acuzatului? Iat:
ION ZELEA CODREANU.
Unul dintre cei mai intransigenti idealisti ai neamului nostru, nenduplecat prin nici
o ntorstur a vremii si luptnd fr sovire pentru drepturile clasei trnesti din rndurile
creia s-a ridicat si al crei port curat ca sufletul trnimii l poart mereu, a sosit la Cernuti
pentru a se bucura de fericirea trisoarei sale, la a crei realizare a contribuit o viat ntreag.
Mnat de zborul sufletului su romnesc, a prsit la 1898 orasul Suceava, al crui
elev a fost si de atunci nu a mai clcat pe pmntul Bucovinei pn n clipa cnd glasul
puternic al gliei bucovinene si-a chemat fiii din toate prtile ca s ia parte la srbtoarea
izbvirii sale.
Ion Zelea Codreanu a venit ca biruitor. Are mngerea duioas a lupttorului drz,
care-si vede mplinit ideea pentru care a purtat un steag ce nu l-a aplecat nimnui si
niciodat.
Maiorul romn, viteazul decorat de attea ori n asprimea glorioas a frontului,
tranul, fiu al acestor plaiuri, bine ai venit la noi!".
Primar liberal al orasului Cernuti,(ss) D.Marmeliuc.
D-l. Corneliu Zelea Codreanu, cu mn srac si suflet crestinesc, a ridicat biserici si
troite pe care azi prigoana le drm si le necinsteste.
Eu cred c n acest chip vrjmsia se seamn pe ntreg ntinsul trii si mna care
drm poate oricnd fi acuzat de necrestintate, de necredint, de anarhie.
Vinovtie mare are pentru c e consecvent tineretului si gndurilor sale, tineret care
simte puternic prin flacra vietii. n tineret a gsit un spirit ca al su n mers spre mai bine si
patim nestins de adevr.
Acest tineret, ca si el, va fi ntotdeauna hotrt de a nu face tranzactie de constiint.
Orict va trece drumul prin nchisori, vor fi pn la moarte hotrti s pstreze o structur
national si moral cu sedimentarea si ierarhizarea valorilor n aceast tar dup criterii
etnice romnesti.
De aceea n tineretea lui a hotrt s lege viitorul acestei tri de acest tineret de
intransigent moral, care s nu fie capabil organic de a se integra rentabilei cariere a
servilismului. D-sa a cutat o superioritate de viat, care s-si caute adevrata semnificatie n
conformitate cu un ideal moral al acestui neam.
"Adevr n procesul Cpitanului", pag.144/38
48

CARTEA CPITANULUI
Mihail Manoilescu
Nu putem numi altfel cartea d-lui Corneliu Zelea Codreanu, intitulat "PENTRU
LEGIONARI", fiindc revelaia pe care ea o nseamn i d autorului dreptul la acest frumos
titlu romnesc de Cpitan.
Nu suntem din cei care exagereaz i nici din cei care se neal. Intuiia noastr, care
ne-a fcut s vedem cu anticipaie attea lucruri, ne spune c apariia crii d-lui Codreanu
va avea urmri de necalculat pentru evoluia sufleteasc i pentru transformarea politic
a Romniei.
Aceast carte nseamn un fapt de istorie. Ea cade masiv ca un bolid venit din ceruri
peste lumea cea veche, pe care o zdruncin pentru totdeauna. Ea se aeaz ca o imens piatr
de hotar la nceputul lumii celei ce va s vie.
Ceea ce te copleete i te nfioar de-a lungul acestui volum care este, nainte de
orice, povestea unei viei i a unei micri, este uimitoarea serie de revelaii pe care le
cuprinde. Cnd citeti, ir dup ir, faptele epopeei lineare i eroice, cnd afli ngrozitoarele
suferine pe care le nchide ntr-nsa, i oribilele ticloii care s-au svrit mpotriva
purttorilor ei, te ntrebi halucinat: unde, n ce ar i n ce vremuri, s-au petrecut toate
acestea?
Cci, chiar i pentru oamenii care au cunoscut frmntrile rii de la rzboi ncoace,
volumul acesta aduce destinuiri care trec dincolo de marginile nchipuirii.
ara afl abia acum o poveste unic prin frumuseea i prin tragismul ei.
O afl nti cu mndrie. Cci paginile acestei cri te nva c n ara aceasta exist
i eroism, c exist i jertf i suprem cheltuire de sine, c nu suntem att de deczui, ct sar crede dup laitatea ntlnit n fiecare zi.
Pentru noi, personal, care am trit o cumplit izolare n clipa cnd, cu o frm de
curaj, am ncercat n 1927 s ridicm un steag de revolt -revolt care a culminat n actul
jucat n faa Consiliului de Rzboi din Bucureti- pentru noi, care disperasem de a mai
ntlni n ara asta oameni n stare s rite ceva pentru o idee politic, jertfele micrii
verzi nseamn rzbunarea unei epoci ntregi de scdere sufleteasc.
Epopeea legionarilor reabiliteaz pe romnii de astzi cum i-a reabilitat pe spaniolii
de azi Alcazarul.
Dar cte alte prilejuri de mndrie romneasc nu dau faptele din aceast carte, cum
este acea eroic aprare a Iaului mpotriva comunismului la 1920, de ctre lucrtorul
Constantin Pancu care, la 1919, cu mult nainte de Hitler, iniia micarea socialismului
naional-cretin.
n acelai timp ara afl acum pentru prima oar despre nfiortoarele acte de
persecuie i represiune mpotriva Micrii Legionare.
Citind chipul n care s-au purtat, pe rnd, toate guvernele i toate autoritile, te
ntrebi cum de au putut oameni din poporul nostru s ajung la asemenea ticloii? A fost
oare ntreaga societete romneasc, care a tolerat aceste lucruri, tot att de ticloas ca i
ei?
Nu! i asupra acestui punct s ne oprim puin.
ara aceasta n-a tiut nimic, sau aproape nimic, din ce se ntmpl. Dac ar fi tiut,
dac ar fi bnuit mcar care este adevrul, nu se putea ca ea s nu se fi ridicat, prin fiii ei cei
mai buni i s strige schingiuitorilor tinerimii: ajunge!
O spun aici, nu ca o descrcare de contiin, ci ca un profund adevr. Nu am tiut
niciodat, dei eram parlamentar sau uneori ministru, de toate ororile care se dezvluiesc
astzi n cartea d-lui Codreanu. Nu s-a gsit niciodat cineva din rndurile acestor romni
49

martirizai pentru credina lor, care s-mi dezvluie mcar un col din grozviile care se
petreceau.
Nu vreau s fac din aceasta o nvinuire conductorilor Micrii. Dar este totui
straniu i de neneles c nedreptile care li se fceau n-au ajuns niciodat la urechile
oamenilor din ara aceasta, care ar fi avut atta probitate sufleteasc i att curaj ca s se
ridice mpotriva lor.
Eu am avut, i nu din iniiativa d-lui Corneliu Codreanu, ci din a mea, o ntlnire
cu d-sa, n octombrie 1931, pe cnd eram Guvernator al Bncii Naionale i pe cnd d-sa era
deputat, ales tocmai n locul pe care l lsasem eu liber, n judetul Neamt. Am discutat atunci
cu d-sa o mare chestiune naional, despre care nu voi vorbi astzi.
Dar nici n acea ntlnire, n care d-l Corneliu Codreanu a putut vedea care sunt
sentimentele mele i dorina mea de a servi cauza naionalist, d-sa nu mi-a dezvluit nimic
din tragedia micrii sale, pe care abia acum, cu groaz, o descopr.
nteleg orgoliul unor oameni care ptimiser prea multe dezamgiri, ca s mai poat
crede n cineva. Dar m doare sufletul pentru ara aceasta c -nu numai din cauza pcatelor
ei, dar i dintr-o total lips de informaie-, ea a putut s apar att de indiferent i de
nesimitoare la o suferin ndurat pentru dnsa.
i m mai doare ceva: este convingerea c dac aceste fapte s-ar fi tiut la vreme,
multe, foarte multe lucruri s-ar fi desfurat altfel n ara romneasc.
Cartea d-lui Codreanu restabilete adevrul i n ceea ce privete legenda violenei,
care ar constitui metoda preferat a micrii verzi i care, nu arareori, a putut s
impresioneze ru pe burghezul romn, blnd sau fricos. ns toate, dar absolut toate actele
"de violen" care sunt povestite n acest volum, nu apar dect la captul unor ncercri
disperate de a obine satisfacia i dreptatea pe cale legal i panic.
Toate actele de violen sunt simple acte de rezisten la ilegalitile i slbticiile
autoritilor. Dar acest drept de rezisten este, la urma urmei un drept natural, ca i dreptul
de legitim aprare n faa agresorului. n Portugalia astzi, care este un stat dictatorial,
constituia d dreptul oricrui cetean s reziste msurilor ilegale. i nu s-ar putea oare
justifica, ntr-un stat pretins democratic ca al nostru, ca ceteanul s reziste n faa unei
ilegaliti i a unui abuz sfruntat de putere din partea autoritilor?
Impresia, care se desprinde din attea fapte ngrozitoare de slbticie svrite de
autoriti, este exact contrarie aceleia care ar vrea s fac din micarea naionalist verde o
micare de violen. Nu s-a vzut niciodat la o armat de tineri mndri i curajoi, atta
resemnare ct a artat oastea condus de Corneliu Codreanu.
Dar cartea comandantului legionarilor nu este numai istoricul micrii sale. Ea
nseamn, fr pretenii doctrinare, o luare de poziie care dovedete o splendid luciditate pe
marile linii ale gndirii contemporane.
De pild, scurta pagin despre Monarhie are afirmri definitive: "Monarhia a fost
totdeauna bun".
Tot aa demonstraia pericolului pe care l reprezint democraia "care sfarm
unitatea neamului romnesc, expunndu-l dezbinat n faa blocului unit al puterii iudaice",
sau capitolul despre eleciune i seleciune i teoria elitei, cuprind rare frumusei de gndire.
n special este vzut cu minunat intuiie geneza elitelor, cu cele dou posibiliti ale ei:
sau elita care nate pregtit de elita precedent, creia i seamn, sau elita care nate din
rzboi cu elita precedent, atins de degenerare.
Cu o ptrundere care rezum o vast experien i trire, d-l Codreanu formuleaz
critica conductorului i ceea ce am putea numi teoria conductorului. El are o nelegere
admirabil despre nfirile eseniale ale noilor micri, pe care noi le-am studiat teoretic n
volumul nostru sub pres "LE PARTI UNIQUE, institution politique du siecle". Cnd d-sa
spune c "Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o coal i o oaste dect un partid
politic" se integreaz definitiv cu gndul, dup cum se integrase i cu fapta, n concepia
50

contemporan a partidului-elit a naiunii. i dac de-a lungul ntregii pri cu caracter

doctrinar am gsit attea vederi coincidente cu acelea pe care noi le-am exprimat n
manuscrisul noului nostru volum, aceasta este o dovad mai mult c n ambiana veacului
struie anumite adevruri, pe care oamenii cu mintea dezlegat de prejudecile liberaliste i
democratice, le vd totdeauna sub acelai unghi.
Ceea ce constituie un dar unic al d-lui Corneliu Codreanu este puterea de a da
mrturisire sufletului popular. Pe cnd oamenii politici de duzin se mulumesc cu
manifestrile electorale care, prin natura lor sunt de suprafa, d-sa ptrunde "n acele
adncuri sufletesti nedefinite, acolo unde politicienii i programul lor de mprumut nu
putuser s coboare" i aceasta l ndreptete s afirme: "aici, n aceste adncuri, am
nfipt rdcinile istoriei legionare; ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni".
Acesta este faptul cel mare i nou pe care l-a adus cu sine tipul de mare conductor
din zilele noastre. El se gsete fa cu masele mari populare ntr-o aderen nemijlocit de
nici o form electoral i de nici un mecanism organizator. El este poporul i poporul este
el.
..
..
Micarea Legionar avea pn astzi cu ea o for moral i mistic. Prin cartea
aprut acum, ea ctig n faa rii prestigiul unei doctrine, schiat n liniile ei mari.
Desigur c mine va veni i a treia parte, indispensabil oricrei micri care vrea s triumfe,
programul de reform a statului i a societii romnesti n institutiile lor.
Cu asemenea elemente de izbnd cine poate s nu-i dea seama c aceast micare
va izbuti?
i chiar dac, mpotriva a tot ceea ce vorbete istoria secolului nostru, aciunea
legionar ar rmne la noi fr rezultat i nc cu att mai mare este meritul celor care au
creat-o. Ce nobil lucru este s lupi pentru ridicarea unei naiuni care nu ntelege i nu te
urmeaz!
Cartea d-lui Corneliu Codreanu nseamn pentru cauza legionar ct o mare btlie
ctigat. Ea este mai mult dect un triumf electoral, fiindc valoarea ei nu se poate msura
n voturi; ea este mai mult dect o oper de gndire, fiindc nseamn o ptrundere n via
dincolo de sfera limitat a naiunii.
Ea deschide n faa ochilor uimii ai romnilor o fereastr spre lumin i spre
nviorare. Ea fgduiete ceea ce atia au visat zadarnic n tinereea lor, ceea ce n-au avut la
vreme ci ceea ce le-a lsat pentru totdeauna n suflet o dung de amrciune. Ea d
nzuinelor celor tineri i nentinai un vis vrednic s fie visat i trit.
Ce fericii sunt bieii care au astzi douzeci de ani!

"Lumea nou", anul V, nr.11-12 din noiembrie-decembrie 1936

51

CPITANUL
Mircea Dimitriu, Secretar General al Miscrii Legionare
Era cumpna dintre dou secole, unul n care o mn de patrioti au reusit s adune -n
sfrsit- mcar o parte dintre fiii Neamului si un altul, n care, dup realizarea cu enorme
sacrificii a Romniei ntregite, politicieni verosi s-au aruncat ca hienele asupra ei,
persecutnd si ucignd pe toti acei ce le stteau n cale, spnd astfel la temeliile trii si
pregtindu-i calea la care a ajuns astzi, cioprtit si zdrobit sufleteste.
Sub acest semn al cumpenei s-a nscut n Iasul spiritualittii romnesti Corneliu
Zelea Codreanu la 13 septembrie 1899, ziua Sf. Mucenic Corneliu Sutasul, cu al crui nume
va fi si botezat. Ursitoarele n-au fost bune cu el si i-au pus n leagn numai suferinte, lupt si
moarte npraznic.
Crescut la umbra si sub influenta tatlui su, neobositul lupttor nationalist Ion Zelea
Codreanu -profesor la liceul din Husi- tnrul Corneliu va face liceul la Mnstirea
Dealului. n vacant fiind la Husi, ncepe rzboiul de eliberare si elevul Corneliu nu st mult
pe gnduri. El se anunt ca voluntar si ia parte n regimentul la care a fost repartizat si unde
tatl su era acum maior, la luptele din Carpati si din Ardeal. Cnd ns armata romn,
mizerabil dotat cu armament, a fost nevoit s se retrag sub presiunea ofensivei germane,
numrnd mii de pierderi inutile, colonelul Piperescu, intuind catastrofa militar ce avea s
vin, l-a trimis pe tnrul Corneliu Codreanu (17 anu) la scoala militar din Botosani, unde
n final s-a eliberat cu gradul de sublocotenent de rezerv. ntre timp rzboiul s-a terminat,
dar la rsrit apruse o nou amenintare pentru abia furita Romnie Mare: hoardele
bolsevice.
Cum aceast amenintare nu ngrijora prea mult pe guvernanti, majoritatea preocupati
de acapararea a ct mai multor bunuri din noile provincii, tnrul Corneliu Codreanu,
mpreun cu prieteni si elevi de liceu care i mprtseau temerele, s-au adunat n pdurea
Dobrina de lng Husi, unde au hotrt -sub jurmnt- s se opun cu arma n mn la
ncercarea acestor hoarde bolsevice de a trece Nistrul, fiind convinsi c vor fi urmati de multi
altii. Acestui jurmnt de la Dobrina, Corneliu Codreanu i-a rmas credincios ntreaga sa
viat si mpreun cu lupta mpotriva coruptiei au constituit obiectivele tuturor actiunilor si
nvtmintelor sale, problema evreiasc fiind tangential si numai cnd Evreii erau
promotorii comunismului sau ai coruptiei.
Att Corneliu Codreanu, ct si toti acei care au luptat pe front au fost martori la
catastrofele militare, dar si la cele din spatele frontului, cauzate de o conducere politic
incapabil s le prevad si cu att mai putin s le mpiedice. Atunci cnd acestia -"Generatia
de foc"- s-a ntors de pe front cu hotrrea de a-si da contributia lor la consolidarea
"Romniei Mari", obtinut cu attea sacrificii, deceptia lor a fost enorm. Marginalizati si
redusi la neputint de o clic de politicieni corupti, care nu urmreau dect o ct mai rapid
mbogtire, ei s-au resemnat n pasivitate -cu mici exceptii-, iar altii s-au adaptat alturnduse politicienilor, descrisi de fostul ministru de interne din acea vreme, Constantin
Argetoianu, astfel: "Dezordinea si destrblarea domneau n toat administratia trii".
n toamna 1919 Corneliu Codreanu se nscrie la facultatea de drept din Iasi. Aici el
gseste o puternic activitate comunist, nu numai la studenti si majoritatea profesorilor
universitari, dar si la muncitorii numeroaselor fabrici si ateliere, n timp ce autorittile
statului asistau pasive la zilnicele manifestatii si marsuri pe strzile Iasului, fluturnd
drapelele rosii ale revolutiei bolsevice.
ngrozit de perspectiva extinderii comunismului si n abia ntregita noastr tar, nc
foarte departe de o unitate si sufleteasc, Corneliu Codreanu se hotrste s opreasc aceast
evolutie. La nceput singur, n curnd sprijinit de un mic grup de studenti si de profesori, iar
52

mai trziu mpreun cu muncitorii lui Constantin Pancu, el se arunc n lupt, riscndu-si
deseori viata, reusind pn la urm s rstoarne periculoasa evolutie att a muncitorimii, ct
si a studentimii iesene, care a devenit ulterior exemplu si motor al studentilor de la celelalte
universitti ale trii. Pe parcursul acestor actiuni si lupte, care deseori au avut momente
dintre cele mai dramatice, Corneliu Codreanu a trebuit s constate c propagandistii si
agitatorii comunisti erau Evrei, iar conducerea organizatiilor comuniste ale muncitorilor erau
exclusiv tot n mna Evreilor, multi dintre ei fiind trimisi de sovietele din Rusia. O astfel de
situatie o certific n memoriile sale Const.Argetoianu, care ca ministru de interne era obligat
s o cunoasc si care, fiind mare grad masonic, nu-l poate nimeni bnui de antisemitism. El
scrie: "Aproape fiecare Evreu a fost n acei ani un agent al Moscovei Pentru faptul c
guvernul Sovietelor era aproape exclusiv n mna coreligionarilor lor, Evreii din Romnia au
vzut n comunism posibilitatea de a se nstpni si asupra trii noastre si s-au pus pe lucru".
Era deci evident pentru Corneliu Codreanu ca pericolul comunist s se transforme ntr-un
pericol evreiesc, cu att mai mult cu ct tot Evreii erau si guvernatorii coruptiei.
n Romnia Mare se aflau multi Evrei. Peste foarte putinii proveniti din infiltratii
khazare individuale, sau indivizi chemati de domnitorii pmnteni pentru meseriile lor
speciale si care n decursul veacurilor au fost asimilati, Evreii au venit n mai multe valuri n
Principate si n Vechiul Regat, iar prin "Marea Unire" o imens cantitate de Evrei din
Ardeal, Bucovina si Basarabia au devenit cetteni romni, adugndu-se celorlalti,
ncetteniti la presiunea lui Bismark si acum a lui Clemenceau. n acelasi timp o permanent
infiltratie din Galitia, dirijat de oficinile evreiesti, era repede ncettenit prin coruperea
autorittilor.
Acesti Evrei, ajutati de organizatiile lor din tar si din afar, precum si de o birocratie
corupt, au reusit s acapareze n largi prti ale trii comertul, meseriile, industria si
majoritatea presei, iar n nvtmnt -unde se formeaz viitorii conductori ai triidepsiser cu mult pe Romni, ca numr, dar nu numai numeric. Din cauza putinelor burse,
studentii romni, proveniti din mediul rural pauperizat de o politic falimentar, erau n
dezavantaj fat de studentii evrei care veneau din mediul urban mult mai nstrit.
Corneliu Codreanu a nteles repede implicatiile pentru viitorul Neamului a acestei
duble amenintri, din partea pericolului comunist si a pericolului evreiesc. Cnd mpreun cu
Ion Mota si altii au reusit s conving de aceste pericole studentimea de la toate
universittile trii, acestea au cerut guvernului limitarea numrului studentilor evrei n
facultti la procentajul Evreilor pe tar, precum si mbunttiri materiale pentru studentii
romni, ca burse, cminuri, cantine. Doleantele lor au fost respinse, studentii au rspuns cu o
grev general. Guvernul a rspuns la rndul su cu represalii si a respins toate doleantele.
Mai mult, a acordat prin lege cettenia tuturor Evreilor ce se aflau la acea dat pe teritoriul
trii, chiar si valului proaspt adus din Galitia, n asteptarea acestei legi.
Dup un an de grev esuat, care nu i-a adus dect pierderea unui an de nvtmnt,
studentimea a iesit nfrnt si deceptionat. n fata acestui total esec, Corneliu Codreanu, Ion
Mota si altii au ndrgit pentru un moment actul disperat al pedepsirii marilor vinovati de
coruptie si nesocotirea intereselor Neamului, dar fiind trdati, ei au fost arestati si nchisi la
Vcresti. Acolo ntre zidurile umede ale nchisorii, n lungi meditatii, analize si discutii, ei
au ajuns la convingerea, c cea mai mare parte de vin pentru starea mizerabil a Natiunii nu
o poart att Evreii, care-si promoveaz interesele lor prin coruptie, ct guvernantii, clasa
politic si functionarii care, n loc s apere interesele Neamului, se las corupti de Evrei.
Cci dac acestia nu vor mai avea pe cine cumpra, se vor integra n economia productiv a
trii, iar dac nu, ne vor prsi de bun voie. Pentru a ajunge ns la acest stadiu, trebuie ca
tineretul romn, n special cel universitar, s fie educat si transformat n lupttori hotrti
mpotriva att a comunismului, dar mai ales a coruptiei de orice fel. Hotrti s nceap
aceast transformare a tineretului, cu toat srcia lor lucie, ei se decid s rmn
nedesprtiti, dup ce vor fi eliberati. Trimisi n judecat, ei, pentru complot, Mota n plus
pentru tentativ de omor -pentru c a ncercat s-l pedepseasc pe trdtor-, ei toti au fost
53

achitati, n aplauzele multimii, care astepta cu ncordare sentinta. Odat liberi, "Vcrestenii"
ncearc s realizeze planul lor n cadrul LANC-ului, dar sunt mult frnati de profesorul
A.C.Cuza care, neagrnd o organizare n Liga sa, reducea lupta politic la interventiile lui n
Parlament, mult temute de adversari din cauza limbii sale ascutite.
Dup evenimente dramatice, ca btlia de la Ungheni, arestarea si torturarea de ctre
Manciu, urmat de mpuscarea acestuia, din stare de legitim aprare, noua arestare, procesul
si achitarea de la T.Severin, precum si altele mai putin dramatice, ca nunta de la Focsani,
episodul Grenoble, si ruptura LANC-ului, Corneliu Codreanu se desparte si el de profesorul
A.C.Cuza si la 24 iunie 1927 nfiinteaz Legiunea Arhanghelul Mihail, n prezenta
"Vcrestenilor" Ion Mota, Radu Mironovici, Ilie Grneat si Corneliu Georgescu, dar fr
Tudose Popescu, ntre timp decedat. n fata icoanei Arhanghelului Mihail, identic icoanei
din capela de la Vcresti, Corneliu Codreanu a asezat Legiunea sa sub protectia
Arhanghelului lupttor, definindu-i prin aceasta si misiunea ei: s lupte nenfricat, ca
Romnia s fie condus numai de oameni incoruptibili, motivati numai de interesele
Neamului si pentru a crui aprare ei s fie gata la orice sacrificiu.
Acest 24 iunie 1927 a fost o piatr de hotar pentru Neamul nostru, ajutndu-l s
reziste la gravele zguduiri istorice care au urmat si l va ajuta -fr ndoial- si n viitor, ca
s-si regseasc sufletul zdruncinat de comunism. De acum nainte, Corneliu Codreanu
-Cpitanul-, cum l-a numit Mota si apoi toti legionarii, si va drui fiecare clip din scurta lui
viat pentru realizarea unui organism destul de puternic, pentru a putea rezista la dusmnia si
persecutiile din partea guvernantilor corupti sau masoni, ce aveau interese oculte, dictate din
afara trii. Puterea acestor dusmani era enorm: finante, medii, organe statale si sprijin
international. Corneliu Codreanu avea ns de partea lui hotrrea de a nvinge, credinta n
ajutorul ceresc si al Arhanghelului Mihail, precum si convingerea c sufletul nentinat al
Neamului l va aproba si-l va sustine n aceast confruntare att de inegal. Iar dac va fi
nevoie, el dispunea de cea mai redutabil arm, propria sa cenus.
Imediat dup nfiintarea Legiunii, Corneliu Codreanu cheam alturi de el pe toti acei
ce sunt ngrijorati de viitorul Neamului si al Romniei Mari, a crei consolidare era
periclitat. La apelul lui au rspuns multi tineri, dar si oameni n vrst, nselati n sperantele
puse n altii. Cu cei tineri si cu cei mai putin tineri, Corneliu Codreanu ncepe un program
diversificat de educatie, cu scopul de a-i desprinde de influentele mediului din care veneau si
a-i transforma, pn la urm, n cu totul alti oameni, crora el le cerea:
S cread n Dumnezeu si n credinta crestin,
S-si iubeasc Neamul si s cread n viitorul lui,
S fie oricnd gata de jertf pentru aprarea credintei si a intereselor permanente ale
Neamului,
S iubeasc pe camarazii si, precum si pe semenii czuti n restriste,
S fie disciplinat prin vointa sa proprie, constient fiind c fr disciplin nu poate fi
unitate si deci biruint,
S combat trdarea oriunde se arat, ea fiind racila care a mpiedecat de-a lungul
secolelor mplinirea destinului nostru ca Neam,
S fie cinstit si s combat coruptia, care mpreun cu trdarea sunt cel mai mare
pericol pentru existenta Neamului nostru,
S fie corect, att fat de sine ct si fat de altii,
S fie moral,
S fie modest, s nu se laude si s resping lingusirile,
S fie rbdtor la insulte, persecutii, chinuri si nchisori, stiind c biruinta Neamului
cere sacrificii, chiar si pe cel suprem,
S nu fie las, s-si recunoasc greselile si s-si asume rspunderea faptelor sale.
Iar mai trziu, Cpitanul cerea legionarilor si, ca mai nainte de a lua o initiativ, s
se ntrebe mai nti dac ea este n interesul Legiunii, apoi dac foloseste Neamului si n

54

sfrsit dac ea este plcut lui Dumnezeu. Numai atunci o initiativ este corect, cnd la
toate aceste ntrebri rspunsul este pozitiv.
Reusita acestei neobisnuite experiente a ntrecut asteptrile si n scurt vreme
Cpitanul putea conta pe numerosi aderenti, care au trecut cu succes etapele educative,
devenind astfel legionari. Cum era de asteptat, fat de actiunea de educare a tineretului pe
preceptele enuntate anterior, dovedit acum ca posibil, clasa politic, nstrinat si corupt,
s-a vzut grav amenintat n nssi existenta sa; deasemeni si evreimea, care a cerut ajutorul
organismelor ei mondiale. Ca urmare, Legiunea a avut de ndurat persecutii din ce n ce mai
agresive, arestri, asasinri, dizolvri si interdictii, iar Cpitanul a devenit persoana cea mai
urt, calomniat si atacat a presei dirijate de guvernanti si de Evrei.
n decurs de numai zece ani si n ciuda tuturor persecutiilor ndurate, Legiunea
Cpitanului a ajuns att de puternic, nct a cucerit ncrederea majorittii Neamului si ar fi
trebuit s formeze guvernul mpreun cu cele 300.000 de voturi furate si date liberalilor. n
panic, regele si camarila sa, precum si organismele mondiale ale Evreilor, au decis
distrugerea fizic a lui Corneliu Codreanu si a Legiunii sale, care amenintau att afacerile lor
murdare, ct si orientarea lor extern, de apropiere de Soviete. Regele Carol ns, nu era nc
pregtit pentru o lupt deschis cu Legiunea. El a chemat la guvern minusculul partid
antisemit Goga-Cuza, pentru a arunca praf n ochii Germaniei, impunndu-i ns doi oameni
de ncredere n ministerele cheie: Armand Clinescu si general Antonescu. Dup 44 de zile
Patriarhul Miron Cristea este numit n locul lui Goga, iar numai dup dou zile, la 12
februarie 1938, Carol instaureaz dictatura sa personal, abolind Constitutia si anuntnd un
plebiscit, al crui rezultat de 100 va fi asigurat de vechiul si noul Ministru al Aprrii,
general Antonescu. Prin decrete si msuri politienesti prohibitive, Carol loveste n Legiune,
cutnd s o slbeasc si s-o intimideze, convins c si Corneliu Codreanu este la fel ca
ceilalti politicieni, sensibili la favoarea regal. Cnd Carol a crezut c Legiunea este la
captul rezistentei, el a aranjat o ntlnire secret ci Cpitanul si i-a oferit functia de primministru al trii, cernd n schimb ca el, Carol, s fie Seful Miscrii Legionare, iar Codreanu
numai ajutorul su. Indignat de refuzul neasteptat al propunerii sale, regele Carol s-a decis s
nu mai amne executarea planului de distrugere a Miscrii Legionare. Dup ce, printr-o
vizit oficial si-a asigurat sustinerea guvernelor de atunci francez si englez, precum si
indiferenta lui Hitler, regele Rommiei a ordonat executarea planului criminal. Cpitanul se
afla n nchisoare, condamnat n dou procese, din ordin regal, iar Nicadorii si Decemvirii si
executau n aceeasi nchisoare condamnarea pe viat, n timp ce un mare numr de fruntasi
legionari se aflau, fr procese, n nchisori si lagre de concentrare. n noaptea Sfntului
Andrei, 29/30 noiembrie, Corneliu Codreanu, Nicadorii si Decemvirii sunt strangulati dup
ritualul talmudic, n timp ce erau transportati la Jilava, unde odat adusi, au fost mpuscati n
spate si aruncati ntr-o groap pregtit. Peste ei s-au turnat 15 damingene cu vitriol, pmnt
si un bloc de beton greu de 40 de tone, ascuns cu rzoare de iarb.
Desi stiind c va fi ucis, Cpitanul s-ar fi putut sustrage prsind tara, el a acceptat
ns jertfa suprem, convins c numai astfel opera sa va putea dinui. Att nvttura, dar
mai ales jertfa lui, precum si aceea
-la fel de consimtit- a lui Mota si Marin au fcut
posibile supravietuirea Legiunii, izgonirea regelui criminal si a Evreicei, precum si rezistenta
ei la noile si sngeroasele prigoane -ultima lung de 50 de ani- n care toat bestialitatea
talmudo-comunist, depsind orice nchipuire omeneasc, a ncercat s o stearg, nu numai
din prezent si viitor, dar chiar si din trecut.
Clii care l-au ucis pe Corneliu Codreanu au vrut ca el s dispar pe vecie,
ascunzndu-l sub blocul de beton camuflat cu iarb, ca si comunistii, care iarsi i-au ascuns
osemintele de abia regsite si renhumate, dar ei toti s-au nselat. Miselia lor l-au fcut pe
Cpitan cu att mai viu si mai omniprezent. El a fost, este si va fi prezent n inima fiecrui
legionar, n prigoane alinndu-le suferintele n temnite si n hrubele de tortur, iar astzi
ntrindu-i n misiunea lor de a face cunoscut nvttura lui si a creea noi discipoli, care n
viitor s lupte pentru mplinirea crezului su, acesta nefiind altceva dect nzuintele si
55

interesele permanente ale Neamului nostru. Corneliu Codreanu a fost si va rmne dasclul
si mentorul Neamului -n ciuda tuturor adversittilor- pentru c el este "unul dintre aceia
care dup moartea lor, nu numai c supravietuiesc, dar si cresc tot mai mult cu timpul,
ajungnd s ndrumeze viata Neamului lor, ba chiar s influenteze si viata altor
Neamuri". (Grigore Manoilescu).

56

LUPTA POLITIC A CPITANULUI

Nicolae Rosca
Anul acesta se mplinesc 100 de ani de la nasterea "Cpitanului", nume ce i l-a dat
generatia sa lui Corneliu Zelea Codreanu, descoperind n el pe omul aspiratiilor ei nationale,
conductorul.
Se mai mplinesc si 61 de ani de la disparitia lui prin asasinarea nelegiuit fptuit n
anul 1938 de regimul regelui Carol II. I-au rmas, asadar, numai 39 de ani n care s-si
dezvolte toat personalitatea sa: harism, intelectualitate, actiune politic, cod de precepte
morale, organizarea Miscrii Legionare.
Acum, la un veac de la venirea lui n viat, este poate legitim ca cineva s se ntrebe:
ce a rmas n urma sa? Care i-a fost aportul la frmntrile istoriei noastre contemporane?
Cine a fost n realitate Corneliu Zelea Codreanu? Cci -iat- timp de trei sferturi din veacul
ce ne prseste figura lui a fost demonizat de unii si glorificat de altii. Ce s mai nteleag
cei care au fost ndopati numai cu neadevrurile sistemului de desinformare al
comunismului?
De aceea cei care l-am cunoscut -din ce n ce mai putini- avem obligatia moral s
scoatem la lumin adevrul acestui om, s proiectm la scar natural statura marelui romn
care a fost Corneliu Zelea Codreanu. Credem, prin aceasta, c facem un bine poporului
nostru, scotndu-l din letargia necunoasterii n care a fost tinut atta amar de timp.
* * *
Corneliu Zelea Codreanu a fost o personalitate harismatic. Nscut n snul
poporului su, i-a ptruns tainele sufletului, i-a nteles durerile si nzuintele si s-a angajat
total n opera de redresare a acestuia. Nu si-a precupetit viata, cu toate c a simtit
ncrucisndu-se pe undeva spectrul ntunecat al pdurii Tncbesti, unde sbirii lui Carol II lau sugrumat.
A rmas de la el, schitat clar, o cugetare asupra vietii individului cu rosturile sale si
a Neamului cu finalitatea sa n istorie. Se grijeste de viata omului privit din punct de vedere
escatologic, care trebuie s se conduc numai dup "legile eterne de viat" si s abandoneze
crrile false ale unui hedonism la mod. Se ocup si de viata, de aspiratiile natiunii, de
drepturile si datoriile ei, de componenta ei de-a lungul timpului istoric, de forma ideal a
Statului care o reprezint n lume, de relatiile dintre clasele sociale, de armonia si
solidaritatea ce trebuie s domneasc n snul ei.
Chiar dac nu vast -ca volum- opera lui n acest domeniu al gndirii este profund,
actual -atunci ca si acum- cu incursiuni n toate domeniile de trire individual sau
colectiv, cu idei proaspete care surprindeau pe contemporanii si. Acestora le sugera teme,
le punea la dispozitie material demn de a fi studiat, adncit, extins si explicat. Gndirea lui a
atras dup sine marea majoritate a intelectualittii de vrf a Romniei.
n sectorul politicii contributia sa este enorm si realizat ntr-un timp extrem de
scurt: abia 10 ani.
Nu a fost un teoretician n politic. Nu si-a confectionat apriori un sistem de gndire
politic, o ideologie aliniat mai mult sau mai putin curentelor la mod, cu programe
prezumtioase, dar nerealiste. Dezvoltarea si multi-orientarea vederilor sale politice se
produce gradual, pe msur ce detecta carentele Statului romn, care carente ngreuiau, dar
mai ales primejduiau, viata si securitatea poporului. Si pe msur ce descoperea aceste
defecte, le ataca cu energie att pe plan ideatic ct si prin actiuni concrete.

57

Primul pericol ce depisteaz a fost comunismul, pe care-l combate cu virulent.

Aceast prim manifestare politic a rmas constant de-a lungul ntregii sale vieti si a fost
transmis si organizatiei pe care a creat-o. A intuit cu o claritate profetic, n ciuda vrstei
fragede -avea numai 19 ani cnd ncepe lupta anticomunist- primejdia ce pndea ntreaga
societate crestin si mai ales tara noastr, prin revolutia care se dezlntuise n Rusia.
Internationalismul militant si agresiv al comunismului si frivolitatea de care ddea dovad
clasa noastr politic n abordarea acestei probleme, l oblig pe tnrul Codreanu s se
avnte ntr-o lupt grea, periculoas, contra bolsevismului. S-a spus de ctre denigratorii lui
-care nu sunt putinic anticomunismul lui Corneliu Z.Codreanu (deci si al
legionarismului) era numai visceral, nscut dintr-o ur nestpnit. Nimic mai neadevrat.
Acest anticomunism era strict rational. El s-a nscut din constatarea pe care o face Cpitanul
observnd pe teren penetratia primejdioas a propagandei comuniste la noi.
Care era situatia n tar n acei ani care urmau marelui rzboi de ntregire?
n dezorganizarea si lipsurile inerente nscute n urma unui rzboi total si nimicitor,
cum a fost cel din 1916-1918, ideile comuniste propulsate din afar prindeau teren.
Societetea romn cu lumea ei intelectual, cu muncitorimea ei, cu soldati si ofiteri amrti
care nu-si gseau rosturile, era asaltat -mai ales n provinciile noastre rsritene- de agenti
comunisti, fie bstinasi, fie strecurati peste Nistru.
Muncitorii, datorit carentelor unei societti n plin reorganizare, intelectualii,
(profesori, studenti) dintr-un snobism poate, (stngismul era la mod n lumea intelectual, si
nu numai la noi) se lsau mbroboditi de comunism si adoptau preceptele acestuia:
distrugerea statului national, lichidarea societtii "burghezo-mosieresti", lupta contra lui
Dumnezeu.
n putin timp (ceea ce denot lipsa de convingere si de adeziune sincer a romnilor
la ideile comuniste) Corneliu Zelea Codreanu schimb aceast stare de lucruri. mpreun cu
un mic grup de studenti si muncitori nationalisti dau btlia contra comunismului si i
nchide drumul ctre sufletul poporului nostru. A fost o victorie important care ndeprteaz
pentru 25 de ani prjolul bolsevic si care-l face pe Cpitan s spun c s-a convins acuma c
cel ce lupt, chiar singur fiind, n folosul si pentru dreptatea poporului su, va nvinge.
Agentii de penetratie comunist sunt descoperiti, prezentati opiniei publice si obligati s se
retrag peste Nistru unii, sau n clandestinitate, altii. Att lumea universitar, ct si
muncitorimea, ca si clasa de mijloc se aliniaz total si entuziast ndrumrilor anticomuniste
ale Cpitanului. mpreun cu Miscarea sa Legionar au galvanizat poporul romn n lupta
anticomunist.
C a avut dreptate n aceast lupt a confirmat-o istoria ultimilor 50 de ani. n acest
interval de timp
ne-au fost atacate si alterate toate structurile: statale, sociale,
economice, morale. Si iat c nici dup cei 10 ani ce s-au scurs de la eliberarea noastr de
acest flagel al secolului, nu am scpat nc de consecintele lui.
* *
n lupta sa anticomunist Cpitanul descoper un alt factor care tulbura apele
romnesti: evreii. Dnd piept cu hoardele agitatorilor comunisti constat c acestia fceau
parte, n majoritatea lor, din aceast populatie alogen cuibrit pe la noi. Pretutindeni se
izbeste de ei. Elementele evreiesti compuneau pe atunci sgetile frontului subversiv din tara
noastr. Sobolii conspiratiei comuniste deschideau caverne n comunitatea national. (De
altfel, asta nu este o noutate raportat numai la tara noastr. Pretutindeni n lume, unde a fost
agitat ideea comunist, n fruntea propagandei s-au aflat evreii si tot ei au creat primele
structuri ale regimurilor comuniste n spatiile geografice pe care acestea le cucereau).
Asadar, "antisemitismul" Cpitanului nu este de esent xenofob sau religioas, cum
se spune. "Antisemitismul" lui a fost determinat de necesittile luptei sale contra

58

comunismului, n care descoperise marele pericol pentru existenta poporului nostru. Si toti
acei care aprau sau propovduiau comunismul deveneau mplicit dusmanii romnismului.
* *
Aceste stri de lucruri desvluie Cpitanului un alt aspect deplorabil al
treburilornoastre publice: politicianismul. Constat c tara noastr nu era guvernat cum
trebuie. De aceea toat aceast atmosfer viciat. Nu aveam politicieni de calitate.
Dispruser prin lege biologic marii oameni politici pe care i-a dat neamul nostru n secolul
trecut, acei care au construit cu ntelepciune, cu prudent, cu tenacitate, o tar unitar si
modern. Urmasii lor, cu putine exceptii (care de altfel erau marginalizati), posedau o slab
substant att politic ct si moral. Ei nu mai sintonizau cu undele intereselor poporului pe
care-l guvernau. Corneliu Z.Codreanu constat o slbire ngrijortoare a moralittii clasei
noastre conductoare. Aceasta era usor coruptibil si nu era interesat dect de cptuiala
proprie. Slujeau cu usurint intereselor altor natii ce ziceau c ne sunt prietene, c sunt
"aliatii nostri firesti". Acestea le ofereau beneficii, i ludau, le excitau orgoliul btndu-i
prietenos pe umr.
Carenta aceasta a pturii noastre politice l-a determinat pe Corneliu Zelea Codreanu
s ia atitudine contra ei si s dispretuiasc aceast "democratie original" pe care
politicianismul o reprezenta la noi si n numele creia opera. Cci un sistem politic sntos,
deci si democratia dac posed aceast calitate, trebuie s garanteze convietuirea national,
egalitatea n fata legii si a oportunittilor, libertatea, justitia, bunstarea social, securitatea
Statului si avntul n aventura istoric a natiunii. Ceea ce "democratia" noastr nu era
capabil s fac. (Asa, spre exemplu, Romnia a trit, n regim democratic, 10 ani sub stare
de asediu. Vointa poporului era denaturat cu fiecare scrutin, fie prin promisiuni
nendeplinite, fie prin butur care se oferea gratis alegtorilor pentru a vota un partid
determinat, fie prin timorarea lor de ctre bande de agenti electorali ce amenintau si poluau
linistea sectiunilor de votare, fie prin furt direct de urne si nlocuirea lor cu altele
prefabricate).
Pn la urm aceiasi "democrati" l-au ajutat pe Carol II s dizolve democratia si s
instaureze o slbatic dictatur regal. Deci, acesti oameni ce se bteau cu pumnii n piept
pentru "salvarea democratiei si a liberttii", nu credeau deloc n ea. Pentru majoritatea lor
democratia reprezenta numai un mijloc de cptuial, de afaceri veroase, de mbogtire
frauduloas.
Prin urmare, atitudinea "antidemocratic" (termen cu care este catalogat Corneliu
Z.Codreanu de ctre dusmanii si) era n realitate contra viciilor fr numr si margini ale
acelei "democratii sui generis" pe care nsisi strinii o denumeau "democratie balcanic",
ceea ce spune multe despre ea.
Si totusi Cpitanul respecta vointa popular, asa cum reiese din scrierile si
declaratiile sale. El dorea s se tin seama de vointa poporului n slujba cruia suntem cu
totii, inclusiv "democratii". Dorintele lui trebuiau luate n seam. Chiar si o schimbare a
fetei acestei democratii (cum s-a fcut n Franta cu succesivele Republici: I-a, II-a, etc.) sau a
ndeprtrii ei n folosul altei forme de guvernmnt mai adecvate cerintelor unei
determinate epoci din viata natiunii, dac reprezint vointa majoritar a cettenilor ei, cine o
poate mpiedeca si cu ce drept?
n momentul lichidrii democratiei n 1938, prin lovitura de stat a regelui Carol II,
numai Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea sa Legionar au protestat.
* *
Aceste luri de pozitie ale Cpitanului n contra unor factori ce-i considera
primejdiosi pentru tar: comunism, iudaism, politicianism maladiv, "democratie
59

balcanic", l-au determinat s-si njghebeze propria organizatie de lupt: legionarismul.

Care legionarism, pentru a fi eficient, trebuia s porneasc de la baz, de la transformarea
omului, de la nnobilarea lui. Degeaba ai programe bune de guvernare dac nu ai oamenii
care s le aplice aidoma. n omul legionar trebuia s fie substituit interesul personal cu acela
al dragostei pentru poporul care i-a dat mandatul ca s-l guverneze. Nu de programe, spune
Corneliu Z.Codreanu, are nevoie tara aceasta, ci de oameni cinstiti care s le duc la
ndeplinire, de oameni n care s ard pasiunea national. El preconiza o transformare
interioar a omului pe fundamente temeinice: umane, patriotice, etice, morale, spirituale.
Alternativele pe care le ofer Cpitanul circumstantelor politice romnesti nu puteau da rod,
n ntelegerea lui, dect prin exaltarea valorilor morale ale omului. Acestea vor cluzi si
neamul nostru pe drumul destinului su istoric.
Acest fel de a ntelege si de a programa lupta politic a Cpitanului se nscrie pe linia
tuturor naintasilor care au luptat si murit pentru aprarea si nltarea neamului romnesc. Se
nscrie pe linia nationalismului romnesc traditional, acea porunc luntric care ne-a ajutat
s strbatem secolele si s nfruntm attea primejdii. ns nationalismul lui nu este agresiv,
de expansiune, de nclcare a drepturilor altor popoare sau nationalitti conlocuitoare.
Nationalismul romnesc al lui Corneliu Z.Codreanu, adevrat idealism colectiv, nu seamn
deloc cu cel pe care ni-l prezint massmedia, ntr-un haos de idei ce schimb sensul
notiunilor.
Lupta contra nationalismelor si ncercarea de a fi devalorizate au nceput-o
comunistii printr-o vast actiune de dezinformare. Nationalismele mpiedecau expansiunea
revolutiei bolsevice. Erau o barier ridicat contra propagrii si a ptrunderii virusului rosu
n organismul national. De aici furia propagandistic care s-a abtut peste nationalism. De
aici minciunile insinuante si perseverente care au fost strecurate zi de zi n mintile oamenilor,
alternd dreapta lor ntelegere a fenomenului. (Ne referim la acele nationalisme adevrate,
nu la acele profesate prin barcile unor saltimbanci politici, agitatori de meserie, care
ncearc s-si ridice un piedestal din nvolburarea unor pasiuni nationale).
Nationalismul autentic nu este demagogie. El reprezint un proces de interiorizare a
natiunii, creia i activeaz potentialul creator. Este o energie colectiv, un principiu activ
care organizeaz sinteza social a unui popor si i conserv personalitatea istoric. Este si o
valoare universal (dar nu cosmopolit), cci toate popoarele -fr exceptie aproape- sunt
nationaliste pentru c si iubesc neamul, l apr si scot n evident valorile lui culturale,
etice, conceptiile lui despre "Dumnezeu, lume si viat", weltanschaung-ul lui. S-ar putea
spune c nationalismul este o misiune care perpetueaz n istorie specificul national al unui
popor de la aparitia lui pn n strfundurile secolelor din urm.
Corneliu Z. Codreanu a fost misionarul acestui nationalism, traditionalist n valorile
pe care le propvduia, dar revolutionar n viata moral.
* *
Aceeasi dezordine, aceeasi lips de viziune o constat Corneliu Z. Codreanu si n
strategia politicii externe a trii. Observ cu ngrijorare cum Romnia era mpins spre o
aliant cu URSS, care nsngerase deja un popor si se pregtea s nsface si altele, care
distrugea biserici si ndemoniza omul. Aceast apropiere ne era dictat de Franta si Anglia
pentru necesittile lor strategice, tri care n acea conjunctur istoric nu ne mai puteau ajuta.
Asa c n nvolburarea istoric a anilor treizeci, cnd se mrea tensiunea nscut ntre Marile
Puteri ale lumii care fatal trebuia s duc la un deznodmnt sngeros, cnd se stabileau
pozitiile popoarelor ce-si ocupau locurile n taberele ce se aflau fat n fat, gata de
nclestare, Romnia s-a gsit -din cauza greselilor politice ale oamenilor ei- singur, fr un
sistem temeinic de aprare. Se prbusiser ca "un castel de carton" tot edificiul nostru de
aliante, exact asa cum prevzuse Corneliu Z. Codreanu: Societatea Natiunilor, Mica
ntelegere, ntelegerea Balcanic.
60

n acele tragice momente, cnd bucti din tara noastr erau rvnite de vecini
hrpreti, ntre care excela Rusia Sovietic, necesittile noastre de aprare cereau adoptarea
unei politici externe pragmatic. Cerea s ne apropiem de forte capabile s ne ajute la
nevoie. Asa numitii "aliati firesti" nu ne mai erau utili. Dar mai mult chiar, ncptnndune s rmnem alturi de acestia, ne aliniam politicii rusesti. Alunecam asadar n bratele
celui mai cumplit dusman al nostru care ne astepta cu flcile deschise.
Corneliu Z. Codreanu atac cu vehement aceast politic. Condamn miopia
politicienilor si a regelui. i avertizeaz de primejdia ce ne paste, le spune c odat intrati la
noi greu ne va fi s-i alungm pe bolsevici din tar. Ne vor impune ideologia lor, ne vor
bolseviza si pe noi, ne vor descumpni ca Stat, ne vor otrvi sufletele, ne vor ucide credinta,
scutul de aprare al neamului nostru.
Dar oamenii nostri politici au rmas insensibili la apelurile rationale ale Cpitanului.
Aceast mpotrivire a sa, acest denunt public al greselilor politicii noastre externe fcut chiar
n preziua rzboiului, a grbit asasinarea lui. Era un element periculos care perturba
strategiile pro-ruse si anti-germane ale Occidentului. Noi eram hrziti -ca si alte popoare
din jurul nostru- s ne coacem n oala comunismului rusesc.
Ce a urmat, se stie.
* *
Asadar, n felul acesta se structureaz activitatea politic a lui Corneliu Z. Codreanu.
El deschide noi fronturi de lupt politic pe msur ce lua act de nevoile poporului, de
defectele sistemului nostru de guvernmnt si de lipsa de prevedere a oamenilor nostri
politici care sminteau, prin incompetent si inconstient, viitorul Romniei.
Lupta sa politic a fost just si necesar timpului n care a trit. A intuit ca nimeni
altul din contemporanii lui problemele care frmntau societatea romneasc si le-a atacat.
El nu s-a nselat n selectionarea acestora, dovad c nc se sufer consecintele lor.
Greuttile care apsau viata poporului nostru dinuiesc si astzi n mare msur:
Comunismul, este adevrat, a fost ngenunchiat dup jumtate de secol de dominatie
barbar, dar el nu a fost nc anihilat. Si nu va fi anihilat atta timp ct cauzele care i-au dat
aripi nu vor fi nlturate: mizeria si setea de dreptate a multimilor. Rusia nu mai este o mare
putere astzi. Dar ea rmne n continuare un inamic potential pentru noi, nc de temut, si
trebuie s ne atintim privirile atente spre Rsrit. Asa cum ne-a spus Codreanu .
Iudaismul a sczut ca volum n tara noastr. Se pare c a abandonat si comunismul,
ceea ce este un factor pozitiv pentru noi.
Politicianismul a rmas ns acelasi: ptimas, venal, preocupat de bunstarea
personal, fr mil pentru cei umili care sunt din ce n ce mai multi. n politica extern nc
nu avem o strategie precis acceptat unanim: n timp ce unii politicieni si ndreapt
preferintele spre Occident (linie care este corect si absolut necesar astzi), altii -destul de
numerosi- si pstreaz vechile nostalgii orientale.
Poporul nostru este dezorientat, demoralizat, fr sperante, sufocat de lipsuri si de
mizerie. Tineretul, viitorul trii, este dezamgit si el, fr perspective si nu se gndeste dect
la abandonare, la plecare, spre a-si cuta norocul vietii pe alte latitudini. Sentimentul national
s-a transformat la unii chiar n ur, n antiromnism. Secole ntregi romnii s-au strduit, cu
jertfe nenumrate, s se strng la un loc, pentru ca s apar astzi concetteni care s cear
frmitarea Statului n autonomii si -poate- federalizarea acestora. Grupuri amorale, sau
alogene, ne fac de rs pe unde trec. Armata, Justitia, Administratia -aflate n mare parte sub
influenta vechilor structuri- nu functioneaz. Cruta statului se hodorogeste pe zi ce trece.
Ne aflm ntr-o situatie asemntoare aceleia pe care o denunt Corneliu Z. Codreanu ntr-o
circular intitulat "O ruin", pe care cititorii o pot gsi n cuprinsul acestei brosuri.
Iesirea Romniei din impasul n care se afl nu se poate face, credem noi, dect
descoperind si relund firul gndirii Cpitanului: o tar nu poate fi condus spre bunstare,
61

spre securitatea ei, spre pacea social, spre edificarea unui Stat modern, dac nu are oameni
capabili, decisi s nfrunte laolalt cu poporul greuttile schimbrilor, oameni cu dragoste de
tara lor si cu spirit de sacrificiu n slujba obsteasc. nvtmintele, normele pentru educarea
si formarea unor astfel de oameni se gsesc n scrierile Cpitanului, sintetizndu-se n
urmtoarele norme pe care le cere elitei conductoare:
- S trim n srcie, ucignd n noi poftele de mbogtire material.
- S trim o viat aspr si sever, cu alungarea luxului si mbuibrii.
- S nlturm orice ncercare a exploatrii omului de ctre om.
- S jerfim permanent pentru tar.
Numai urmnd aceast linie, linia dreapt a romnismului, tara noastr va putea iesi
din marasmul n care se afl astzi.
Cei care l-am cunoscut pe Cpitan, i-am nteles frmntrile nationale si i-am urmat
ndrumrile, privim cu ngrijorare viitorul acestei Romnii pentru care attia si attia si-au
dat viata. Este timpul -poate suntem n ceasul 24- ca generatia tnr, generatia Revolutiei
din 1989 care a nvins comunismul n Romnia, asa cum Corneliu Z.Codreanu l-a nvins cu
70 de ani n urm, si toti aceia care sunt nelinistiti de mersul acestei tri, s fac un pas
nainte, s se nhame la carul national si s ne substituie. Este drept c situatia este extrem de
grea. Dar cu ct greuttile sunt mai mari, cu att mai mult trebuie s sporeasc n noi vointa,
ndrjirea si statornicia de a ne scoate tara din criz. Cu ncredere n fortele lor, cu credinta n
Dumnezeu care ne vegheaz si cu iubire fat de neamul romnesc, vor nvinge adversittile.
S nu uitm ce a spus Cpitanul, c cel ce lupt, chiar singur fiind, pentru binele trii sale, va
nvinge.
Poporul nostru merit s fie izbvit. El are valori latente, are virtuti si vitejii care abia
asteapt s fie potentializate, asa cum s-a ntmplat cnd a simtit chemarea istoric a lui
Corneliu Codreanu si s-a mobilizat n jurul su.
Rmne n sarcina generatiei tinere, generatie care nu a fost marcat cu semnele
bestiei rosii, s reia lupta Cpitanului si s realizeze mretul vis romnesc al acestui mare
vizionar al Neamului nostru, care a umplut cu personalitatea sa veacul ce acum se sfrseste.

62

LUATI AMINTE!
Octavian Goga

Studentul Corneliu Codreanu, care a omort pe prefectul de politie din Iasi,

Constantin Manciu, a fost achitat zilele acestea de Curtea cu Jurati din Turnu-Severin.
Iat faptul, peste care o constiint onest de om angajat s judece fenomenele
sufletesti ale societtii din jurul lui nu poate trece la ordinea zilei. O vor face ca de obicei
attia politicieni elastici, nfsurati n nteleapt prudent si gata s-si nghit prerea oricnd
li se cere un cuvnt rspicat. O vor face probabil si fostii apostoli preschimbati n blnde
animale domestice. Ct despre gazetele care se strig pe Calea Victoriei, aceste admirabile
organe ale opiniei publice romnesti din zilele noastre, vor avea un rol foarte sumar la
examinarea chestiunii. Prea putine vor lansa desigur consideratiile pripite ale unui
nationalism de circumstant, altele vor invoca n mod dogmatic linistea si ordinea public
pentru ca dup paravanul lor s poat rumega n liniste si mai departe. Cea mai mare parte
ns a condotierilor de cerneal, a cror legtur cu tara trebuie cutat n regiunea
stomacului, va avea anumite tresriri de sever legalitate n fata sentintei de la Severin.
Honigmanii si Blumengergii, pentru care apologia crimei e un vechiu impuls profesional,
apologetii lui Goldstein, nduiosati de greva foamei n materie de agitatie international, sunt
convins c vor lua de ast dat aere profesorale si coplesiti de o grav cumintenie burghez,
vor vorbi sau de primejdia sovinismului nostru de ras sau de ochii strinttii.
Cunoastem aceast vast galerie de lumintori ai natiei.
n cap cu Nicolae Iorga, monumentala ncarnatie a prorocului care si-a mncat tablele
legii, si n coad cu te miri ce mafiot sgulit dup un pseodonim din Cronica lui Neculce, toti
acesti brbati ai liniei drepte nu vor ptimi de un exces de sinceritate. Lucrul ns nu poate fi
lsat nici pe mnalor ca s-l escamoteze, nici nu poate fi trecut cu vederea. Oricine si d
seama c aici nu e vorba de o simpl manifestare judiciar care s-a brodat pe o ntmplare de
ordin individual.
Procesul tnrului student n realitate nu e a lui. El nu s-a nceput acum si din
nenorocire nu se sfrseste aici. E un proces colectiv cu mii de tentacule morale nfipte n
crezul multimilor. Miscarea studenteasc, cum s-a mai spus des n Tara Noastr, e o
izbucnire de protestare a instinctului national la noi, un strigt de afirmare a adevrurilor
organice ale unui neam, nesocotite de inconstienti sau batjocorite de elemente distructive
interesate. N prima perioad de formare a unittii noastre de stat, cnd clasa conductoare se
las rpit adesea de lozinci mici si inoportune, cnd drmarea metodic a unor intrusi se
resimte la toate colturile, prin graiul imaculat al tinerei generatii de intelectuali se propag
dreptul nostru la existent. Reconstruiti tabloul la lumina unei clipe! Reamintiti-v toat
povestea! De ctiva ani se zbucium tinerimea universitar, nfruntnd fulgerele de mnie
ale attor gazetari de import! Ca n toate curentele de mas au fost si greseli si exagerri cu
care ne-am ntlnit, fondul ns a aprut cinstit si purificat de aureola unui ideal. Cti sunt, cu
toate acestea, oamenii care au cutat s desprind ideea din zbuciumul tulburatei vltori, cti
s-au strduit s canalizeze spre culmile marilor noastre probleme de viat un avnt generos si
o necontestat fort moral? De cte ori s-a ncercat adncirea acestei dezlntuiri de energie
si ntelegerea ei? Rotativele au scuipat-o n obraz, plimbnd de-a lungul trii, peste
mormintele proaspete nc ale jertfei de ieri, un zmbet cinic si o otrav de dezagregare.
Rezultatul se vede. Vointa s-a ntetit, nervii s-au ntins si am avut ce nu ne asteptam.
Chestiunea ns prezint o latur mult mai complex si mai inportant. paralel cu
aceast volbur studenteasc, dincolo de miopia politicianismului de duzin si dincolo de
atitudinea trivial a presei de bulevard, o rezonant popular intens i prinde credintele si le
duce nainte. Vedeti toate rezultatele proceselor de pn acum, verdictul juratilor de
63

pretutindeni si ecoul tuturor achitrilor! Orict s-ar judeca de pripit si la suprafat lucrurile la
noi, adevrul e evident si se impune. Realitatea e c un formidabil vifor subteran cu
descrcri vulcanice bntuie mprejurul nostru, c fierberea se nteteste si surprizele se
nmultesc. Sentinta de la Severin e cel mai palpabil document, iar felul n care s-a dat si
repercursiunea ei larg fixeaz n mintea tuturor constatarea, c nu numai tineretul este pus
n cauz, ci ntreaga societete a noastr se gseste ntr-o zguduitoare criz sufleteasc.
Acest adevr ar trebui s-l ptrund toti care pot influenta opinia public din tar: si
bstinasi si strini. Cei ce se gsesc la ei acas s ndrume n sens constructiv pulsatia vie a
instinctului national, iar cei oplositi pe un pmnt binecuvntat s-si deie seama c prin
provocri ndrznete se mpinge la extrema limit btrneasca rbdare a unui popor.
Pe deplin constienti, c n cazanul de dedesubt clocotesc patimi ancestrale, strns
legate de nssi fiinta noastr, regretnd pe cei czuti, dar avnd ncredere n sntatea
milioanelor, noi din coltul nostru strigm nc o dat n urechile tuturora:
Luati aminte!

din "Mustul care fierbe"

64

UN NUME SFNT
Petre Grigore Anstasis
(Puiu Nstase)
Corneliu Zelea Codreanu! Nume sfnt de erou adevrat, nume de romn si de crestin.
Cte nu s-ar putea scrie despre el, un om care a semnat cu sngele lui destinul a dou
genetetii care l-au urmat n viat ca si n moarte spre eternitete. Cuvintele sunt incapabile de
a zugrvi un astfel de urias, iar cine nu l-a cunoscut nu poate ntelege radierea de buntate,
eroism si sfintenie care emanau din ntreaga lui fiint.
Dumnezeu mi-a dat fericirea de a-l vedea si de a-l iubi de la prima vedere. Era n vara
anului 1935. Nu eram dect un copil care terminase clasa ntia primar. Fusesem bolnav si
printii, sftuiti de doctorul Iordchescu, au decis s mergem o lun la Marea Neagr. Au
ales Carmen Sylva al crei nume aminteste de o regin iubit si de un rege mare, Carol I,
cstigtorul independentei noastre.
Acolo am mers cu mama si cu fratele meu mai mare s vizitm Tabra Legionar de
care vorbea toat lumea. Spre a intra n tabr am cobort Drumul Romnului de mine si de
la citirea acestor cuvinte am simtit un fior, drumul acela era s fie si drumul meu. Era
aproape de sear; n jurul unui foc voios bieti si fete vorbeau, glumeau si mai ales cntau.
Era o atmosfer de srbtoare de un farmec nespus, care mi-a cucerit inima. Mi-am cumprat
o iconit cu chipul Arhanghelului Mihail si o carte de cntece ca s pot cnta si eu. Tot atunci
mama mi l-a artat pe Cpitan. A fost ca o strfulgerare. Cnd privirea mea i-a ntlnit
privirea am simtit o fericire indescriptibil si am stiut c el este omul pe care trebuie s-l
urmez. A fost o tainic revelatie pe care sufletul meu de copil a primit-o. De atunci l-am
urmat si nu am regretat niciodat. Din ziua aceea am venit mereu n Tabra Legionar, am
nvtat cntecele lor, devenite ale mele, si m-am rugat cu ei si pentru ei, n special pentru
Cpitan.
ntors la Bucuresti, mbrcat ntr-o frumoas flanel verde mpletit de mama, m-am
alipit Centrului Legionar din strada Gutenberg. Am citit revistele si crtile lor si i-am iubit si
mai mult.
Anul urmtor, 1936, am mers din nou la Carmen Sylva si prima mea impresie s-a
adncit, autentificat. Urmream de acum activitatea Cpitanului si m bucuram de fiecare
izbnd a sa. L-am revzut din nou, n februarie 1937, n biserica Ilie Gorgani din Capital,
veghind sicriile eroilor Mota si Marin, czuti n Spania n aprarea Crucii, n lupta contra
comunismului ateu. L-am privit: era ngndurat si trist. Prea c se desprinsese de aceast
lume. Presimtea desigur cu sufletul lui curat viitorul nsngerat pe care fortele iadului l
pregteau lui si Legiunii Arhanghelului Mihail. Ultima dat l-am revzut n toamna aceluiasi
an la nmormntarea generalului Cantacuzino Grnicerul, pe care tatl meu, ofiter si el, l
admirase mult. La Belu, pentru ultima oar, Cpitanul a trecut pe lng mine, n mantaua lui
de culoare sumbr. Chipul lui de atunci l-am pstrat pn azi ca o comoar nepretuit n
inima mea.
Nu l-am mai vzut fiindc ne-am mutat la Cmpulung Muscel unde am trit bucuria
triumfului din alegeri si apoi tragedia arestrii, proceselor, condamnrilor si uciderii lui n
noaptea strigoilor: 29 spre 30 Noiembrie 1938. Nu am crezut c poate fi ucis. La 6
Septembrie 1940 l asteptam s apar. Si ziua Biruintii a fost amestecat cu durere mult
fiindc eram biruitori fr el.
Au trecut ani grei si cumpliti. Comunismul a ncercat satanizarea ntregii Romnii
asa cum el prezisese. Am cunoscut calvarul a zece nchisori si lagre de munc precum si
blestemul a dou reeducri, dar mi-am pstrat credinta insuflat de Cpitan n acele zile de
neuitat. Pentru c el a unit n persoana sa Sfntul si Eroul, aceste valori ale sufletului
65

omenesc. El a urmat n viat calea Mntuitorului nostru Iisus Christos cu ochii atintiti spre
cer, erou si cruciat care si-a dat viata luptnd pentru un ideal crestin: transformarea lumii
pcatului ntr-o lume a binelui, adevrului, frumosului. O lume privind spre cer.
Visul lui a fost visul lui Ionel Mota:"S faci Cpitane o Tar ca soarele sfnt de pe
cer!". Drumul spre realizarea acestui vis a fost sfintit prin sngele lui si al attor legionari.
Generatiile noastre l-au urmat. Este datoria de onoare a noii generatii s continue lupta.
IN MEMORIAM CORNELIU ZELEA CODREANU
Trecut-au ani dar Tu rmi aproape
ntregii Tri si tristului meu gnd:
Mereu Te vd si nu Te uit nicicnd,
Nici treaz, nici cnd nchid a mele pleoape.
Te vd citind sau lung privind spre zare,
Ori stnci smulgnd din Pontul Euxin,
Cnd vulturi zbor si legionarii vin
n tabra din Carmen Sylva-n soare.
Apoi mi-apari veghind cu ochii-n lacrimi,
Lng sicriu, pe Mota si Marin;
Cine-ar putea s-Ti druie alin,
Cnd Tu presimti un viitor de patimi?
Acelasi ann toamna ruginie,
nvesmntat n negrul sumbru, pal,
Te vd urmnd pe bravul general,
Pe-afet de tun purtat spre vesnicie.
Apoi alegeriTotul pentru Tar
Insufl Trii verde ideal,
Entuziasm si votul triumfal
Transform iarna ntr-o primvar.
Dar an cumplit urmeaz, plin de snge,
n temnit nevinovat esti dus,
Si vnt de sear tnguie nespus
Cnd Neamul tot, ncremenit Te plnge.
Novembrien bezn si tcere
Ai iadului cli Te-au sugrumat,
Mari, ochii ti albastri de-altdat
Dorm stinsi n noaptea plin de durere
Dar Domnul Sfnt ne-a dat iar biruint
Si s-a gsit mormntu-Ti ferecat:
Ai nviat si clopotele bat
Spre a-Ti cinsti eroica fiint.
Trecut-au ani si glia cotropit
A fost de comunismul venetic;
66

Din tot ce-i bun n-a mai rmas nimic,

Cnd Tara toat fost-a schigiuit.
Ce lasi au fost! Temndu-se de Tine,
Chiar mort nu Te-au lsat si pe furis
Te-au dezgropat si dus n ascunzis,
Ca nimeni gropii sfinte s se-nchine!
Zadarnic au mrit a noastre rane,
N-AI FOST UITAT SI NU VEI FI UITAT,
MORMNTUL TU N INIMI L-AM SPAT
CA PURURI S TRIESTI, O, CPITANE!

Petre-Grigore Anstsis
(Puiu Nstase)

67

DIN LUMEA CPITANULUI

Sebastian Mocanu
n curnd se mplinesc dou milenii de la nasterea miraculoas n lume a
ntemeietorului lumii. Dumnezeu ntrupat a venit n lume ca s mntuiasc lumea cu
dragostea Sa pentru creatia Sa, adic pentru lume. Toat creatia vine de la Dumnezeu si prin
existenta ce o duce tinde s se ntoarc la Dumnezeu prin dobndirea perfectiunii, care
nseamn iesirea din lume si intrarea n starea edenic din care omul, regele creatiunii, s-a
alungat singur prin nclcarea poruncii divine. Dar tot atunci omul a obtinut darul cunostintei
binelui si rului si s-a instituit ordinea etic a existentei sale. Spre deosebire de toate celelalte
vietuitoare, omul are ordinea moral si notiunea de nclcare a ei, de pcat. Si n timp ce
toate vietuitoarele si duc existenta dup "legea firii" , adic ntr-un singur plan existential,
omul, avnd cunostint de ordinea moral, de bine si ru, se si zbate ntre ele, fiecare cutnd
s-l atrag si s-l cstige de partea sa. De aici instabilitatea naturii umane ca efect al luptei
contrariilor ce se duce n sinea sa de la nceputul cderii sale n pcat, adic pe pmnt, de
cnd are libertatea de a alege ntre bine si ru, cunoscndu-le. El vede lumina si ntunericul si
le transpune n plan etic, identificnd lumina cu binele si ntunericul cu rul, constatnd
implicit si inevitabil un conflict ntre ele. Fiecare are putere de atractie si dispune de
argumente justificative n constiinta omului, ntre care nu singur dorinta de a cunoaste st
pe primul loc. n lupta tragic din sufletul uman, pe lng dorinta de cunoastere pur, cu o
tent de inocent, a germinat setea de a cunoaste pentru a poseda si stpni, aceasta lund
primul loc. Aceasta ns nu nseamn altceva dect continuarea revoltei satanice, uzurparea
puterii absolute si a cunostintei absolute a Creatorului, a lui Dumnezeu, culminnd cu
aberatia supraomului de dincolo de bine si ru. Omul mntuit ns, omul care si-a redobndit
starea edenic nu este un imaginar supraom atotputernic -nssi conditia uman i atest
imposibilitatea- ci omul care printr-o existent de fapte bune si penitent a nvins rul si a
realizat starea de inocent, revenind n paradisul pierdut, care este o stare de bine perfect, nu
una de dincolo sau de dincoace de bine si ru.
Toat lupta aceasta a omului pentru redobndirea paradisului, pierdut prin propria-i
vinovtie, toate eforturile de obtinere a ceea ce se numeste generic fericire, alctuiesc istoria
omenirii, adic strdania omului, cu mplinirile si esecurile sale, rezultate din predominarea
binelui sau rului n anumite momente. Prin om ntelegnd specia uman, omenirea. Care
omenire ns se concretizeaz n neamuri, recunoscute si consfintite de nsusi Dumnezeu.
"Mergnd nvtati toate neamurile" spune Mntuitorul apostolilor, iar Duhul Sfnt, pogort
n form de limbi de foc asupra lor, le-a dat darul cunoasterii limbilor neamurilor pentru a le
nvta pe acestea Calea, Adevrul si Viata. Fiecare neam va avea astfel un mod al su
propriu, specific, de a-si face istoria, de a se mntui, o misiune a sa, toate ns convergnd
ntru Dumnezeu. Istoria omenirii va rmne altfel doar un concept. Ea nu va avea un caracter
unic ci un tel unic, realizat n modalitti proprii, armonizate de ctre acest tel. Istoria
omenirii nu va fi nici mcar o sum de istorii ale neamurilor, ci o consemnare a acestor
istorii, a fiecrei istorii aparte, fiecare neam avnd n ea aport propriu si diferent specific,
dup spiritul su.
Dar n felul acesta fiecare ins va purta si dezvolta n sine trsturile specifice ale
neamului su, pe care le va afirma mai mult sau mai putin constient. Le va afirma sau le va
lsa n latent pn la atrofiere si disparitie.
Iat astfel descoperit ierarhia treptelor existentiale, scara ascendent si descendent
a lor: ins sau individ, neamul din care face parte, Dumnezeu; sau de sus n jos, prin legtur

68

haric: Dumnezeu sau absolutul, neamul si insul care tinde sau se rentoarce purificat n
Eden.
Ierarhia aceasta exist din vesnicie si de la nceputul vremurilor, permanent si
imuabil. Neamurile si indivizii se ncadreaz sau nu n ea, dup constiinta si posibilittile
lor. Ea le este descoperit n mod fizic, revelate n mod firesc si uneori de ctre cei hrziti si
trimisi de Dumnezeu, care iubeste oamnenii, pentru a-i ndruma. Cartea Sfnt ne atest
existenta prorocilor, iar istoria o confirm la toate neamurile. Pentru c prorocii nu sunt de
fapt dect niste oamneni cu darul deosebit de a prevedea, propovdui si pregti n neamul lor
cile Domnului pentru mntuirea semenilor si. Oameni luminati, ducnd o viat curat si
trind ca naintemergtori mprtia lui Dumnezeu, prorocii sunt instrumente ale vointei
divine, prin care se vesteste si uneori se mplineste aceast voint. Ei sunt deschiztori de
drumuri pentru multimi si ndrumtori pentru fiecare ins. Vocea lor este ascultat uneori, alte
ori si de cele mai multe ori ea "strig n pustiu" n vremea lor, pentru a fi tlmcit si
nteleas de ctre urmasi, n care va rsuna, ndrumndu-le pasii. Vocea profetilor nu rmne
niciodat zadarnic n decursul istoriei neamurilor, dac nu altfel prin mituri si legende,
fiindc si acestea au un caracter revelator de ci de urmat sau de combtut.
Dar tot n istorie se marcheaz si consemneaz evenimente si oameni cu o
nsemntate deosebit pentru prezent si viitor. Istoria le arat succesiunea n timp,
descoperindu-le semnificatia si avnd grij s fie pstrati n memoria colectiv, ca modele de
urmat, izvortoare de lumin. Comemorrile si srbtorile nationale, cronicile si istoria retin
vie si continu calea neamului respectiv spre mntuirea lui. Reactualizarea creatiilor din
trecut, patrimoniul cultural, istoric si spiritual mbogtit mereu, atest n suflete justetea
actiunilor si trirea n aspiratia spre bine a naintasilor ca si ndemnul acestora de a le
continua drumul. Firul evenimentelor istorice ale unui neam este de fapt un fir profetic,
revelator al unei ci care duce la mntuirea sau la pierzania acelui neam, dup cum nvinge
n succesiunea generatiilor binele sau rul, lumina sau ntunericul. Comemorrile la intervale
de timp, fixe sau spontan impuse de alte evenimente, sunt momentele de oprire a curgerii
vremii pentru a cstiga noi puteri din cele trecute si petrecute.
n istoria neamului romnesc se mplinesc acum o sut de ani, un secol cum se spune,
de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu, profetul national care n aparent a strigat pn
acuma n pustie. Care, mai mult, a fost omort pentru strigtul lui de trezire a constiintei
acestui neam si aducerea lui pe cile paradisului lumesc si ale celui ceresc. Pentru c n fond
profetii aceasta vor: s se realizeze aici pe pmnt conditiile trecerii n paradisul ceresc la
plinirea vremurilor.
ndeplinit-a Corneliu Codreanu aceast cerint? Cercetnd cele gndite si cele
realizate de el, putem afirma cu toat tria c de .
nainte de toate el ne-a fcut s ne cunoastem pe noi nsine. S stim cine suntem, de
unde venim si s ne dm seama ncotro trebuie s mergem. Cu alte cuvinte s ne cunoastem
rostul existentei noastre ca romni, misiunea noastr istoric pe care, ndeplinind-o, s ne
putem prezenta n fata Creatorului, la judecata din urm cu constiinta linistit si cu
ncrederea c ne-am fcut cel putin datoria, generatie dup generatie, n lupta cu puterile
rului.
Dar tot el ne-a fcut s ne cunoastem locul nostru n lume, locul nostru sub soare,
pozitia noastr fat de alte neamuri si fat de Dumnezeu n lupta pentru existent.
Relevndu-ne constiinta acestui loc ne-a repus pe drumul naintasilor nostri cu rol de
conductori profetici. Tot trecutul nostru, cu cele bune si cele rele ale lui, s-a lmurit prin el
si ne-am putut cunoaste pr noi nsine ca neam, cu nsusirile si pcatele noastre. S-a restabilit
astfel firul rupt al traditiei, ne-am adpat din nou duin spiritul de sacrificiu aldacilor, din
spiritul de lupt dreapt al lui Stefan si Mhai, din martiriul lui Brncoveanu si Horea, din
acela al ostasilor lupttori pentru Romnia Mare, ntr-un cuvnt din romnismul sintetizat de
geniul lui Eminescu. Dar n acelasi timp ne-am clarificat n noi si cu defectele, patimile si

69

pcatele noastre, persistente de-a lungul veacurilor noastre, ntre care dezbinarea, mpins
pn la oribila trdare, satanic, ocup primul loc.
Dobndind astfel constiinta de neam si de ins le-am armonizat n destin unit. Stim c
neamul romnesc este singurul neam care nu si-a cstigat prin lupt cu alte neamuri tara,
locul su sub soare. Suntem un neam nscut si crescut pe pmntul su, pe care a psit odat
si cel dinti chemat dintre apostolii Mntuitorului. Romnii nu au purtat niciodat vreun
rzboi de cucerire a teritoriului altor neamuri. Dimpotriv, au cutat frtietatea si buna
ntelegere cu vecinii, iar luptele si rzboaiele ce au trebuit s le poarte au fost numai de
aprare a ceea ce era al lor. Romnii nu au fost expansionisti niciodat. Dezvoltarea,
cresterea lor fireasc ei au simtit-o si trit-o spre nltime, pe vertical, pe care au loc,
paralel, toate cte exist sub soarele ce le lumineaz pe toate ca s creasc si sub ocrotirea lui
Dumnezeu cel iubitor si drept. Aceast atitudine a intuit-o si potentat-o Corneliu Codreanu n
sufletul generatiei sale, transmitnd-o si generatiilor viitoare. Si cum el a voit o Romnie
curat si supus crestineste legilor divine, a vzut si c pmntul nostru este mai druit de
Dumnezeu dect acela al multor neamuri. Si duhul crestin din el s-a oprit la neamurile mai
srace n cele lumesti. "Noi avem marea, cu bunttile ei. Sunt neamuri care nu au mare. Ei
bine, ntr-o Romnie legionar vom aduce n fiecare var copii de-ai acelor neamuri si-i vom
tinea oaspeti pe litoralul nostru, s se mprtseasc si ei din aceste daruri ce ni le-a dat
Dumnezeu", spunea el odat ntr-o sedint educativ de tabr.
n acelasi timp vedea neamul ca un fel de matrice fireasc pentru individ si categorii
sociale. "Dreptatea ta n cadrul drepttii neamului tu" era o alt maxim educativ a lui. n
cadrul neamului ca entitate ontic se armonizeaz toate pornirile si necesittile individuale.
ntr-un neam bogat oamenii si trebuie s fie bogati. Altfel este o contradictie n sine,
insuportabil.
Pentru realizarea acestei armonii spirituale si sociale n cadrul neamului, ca ea s nu
rmn un simplu deziderat fr aplicabilitate, Codreanu a nceput opera sa educativ, opera
sa de construire si renvigorare a sufletului romnesc, care se afla atunci ca n fata unui
pustiu, dar nu ca material sufletesc. Istovit de nedrepttile istoriei si de luptele pentru a iesi
din ele, neamul romnesc se afla ntr-un fel de letargie, lipsit de o directie stabil. Corneliu
Codreanu a fcut apel la energiile sale creatoare, i-a insuflat noii generatii atractia idealului
de consolidare national si viza dezvoltarea unei culturi romnesti majore, care de altfel a si
aprut n deceniul al patrulea cnd tot ce s-a creat mai de seam n cultura romneasc poart
-direct sau indirect- stigmatul viziunii legionare despre lume si viat, romnii ptrunznd cu
cteva nume celebre si n cultura universal.
Politic ns Codreanu s-a aflat n fata unei clase oligarhice de politicieni corupti.
Tara, ntregit, "ca o pit cald", cum se exprimau unii trani privindu-i harta, ncpuse pe
mna acestora si nu pe acea a unor adevrati oameni politici. Fenomenul n sine a fost sesizat
usor de tineret, dar si de anumiti oameni mai n vrst, druiti cu har. Articolele lui Octavian
Goga din acei ani, de exemplu, sunt si azi o dovad gritoare n acest sens. Toate neamurile
si toti profetii au si naintemergtorii lor sau mcar nteleptii lor, care-i presimt si uneori i si
vestesc. Exemplul lui Gamaliel nu este singular, dar cecitatea contemporanilor, puternici ai
zilei, nu-l recunoaste si nu-l ascult, fcnd s se ntind rul.
Corneliu Codreanu, nzestrat cu puteri vizionare creatoare a pornit la crearea unui
nou romn si a unei noi Romnii, asa cum a dorit-o firile luminate si lupttoare din trecut;
curat si cinstit, n care cuvntul s fie cuvnt si fapta izvort din el temelie pentru viitor.
Si astfel, n vreme ce politicienii considerau tara un bun al lor pe care puteau s-l risipeasc
si s-l vnd, tinerii -sub ndemnul si conducerea lui Codreanu- au nceput s creeze tara pe
care o vedeau strlucind n viitor. Cu fapta, prin efort propriu, trezind n trnimea
romneasc -talp a trii, rvsit de srcie, boal si alcool- dorinta puternic a unei vieti
sntoase si liber de toti parazitii ce se aseaz imediat pe un organism bolnav. "Tar nou s
cldim" a fost cuvntul de ordine si tara nou a nceput s nmugureasc. Proteste,
revendicri si manifestatii la nceput, pentru a-si afirma prezenta si dorinta, toate zdrnicite
70

de refuzul politicianist care se vedea frustat de afacerile lui. Iar apoi, cnd miscarea aceasta
dttoare de suflu si suflet nou a luat form organizat, munc constructiv n tabere si
santiere si educatie n spirit crestin si romnesc, aceste dou atribute mbinndu-se armonios
n sufletele tinerilor. Pentru c, nchinndu-se Mntuitorului si iubindu-si tara pe care o
construiau din nou, legionarii, cum s-au numit de la ntemeierea Legiunii Arhanghelul
Mihail, au nteles cele stabilite de Codreanu, c Biserica crestin are o linie mult superioar
oricrei linii lumesti si ca atare au sustinut cu vorba si fapta institutia sfnt a lui Iisus. Si
aceasta chiar si atunci cnd Corneliu Codreanu, Cpitanul -cum l-au numit ei si cum a rmas
n istorie- a fost asasinat dup un ritual talmudic de un guvern al crui presedinte era nsusi
patriarhul trii. Si nici nu o vor prsi vreodat deoarece credinta crestin pe care o cultiv
Biserica este credinta lor nscut si ei stiu c dogmele Bisericii si ritualul liturgic au fost
stabilite nainte cu secole de ctre sinoade compuse din ierarhi, dintre care unii sunt
canonizati pentru sfintenia vietii lor. Chiar dac azi rsun strident n timpul slujbei, ca o
somatie, acel "Mai nti pomeneste Doamne" dup care urmeaz o serie de titluri si apoi
un nume, ca de exemplu acela al lui Bartolomeu Valeriu Anania, mestrit jongleur cu cele
sfinte si cu propria-i onoare. Sunt pcate lumesti si micimi omenesti nesemnificative si
reprobabile n eternitatea credintei si Bisericii crestine. Legionarii se integreaz n biseric n
lupta comun mpotriva materialismului ateu, drmtor de altare, de cruce si lege, asasin de
nesfrsite milioane de vieti omenesti prin uneltele lui concrete, partidele comuniste din toat
lumea.
Astzi, dup o jumtate de secol de stpnire satanic comunist a trii noastre,
combaterea comunismului pare ceva de la sine nteles, un loc comun, dar Corneliu Codreanu
a dat semnalul de alarm nc din 1919, demascnd pe protagonistii lui si pe politicienii
complici care-i nlesneau ptrunderea la noi. Fie mentionat doar cazul concret al "marelui
om politic" cum uneori i se mai spune si azi lui Nicolae Titulescu. Si mai fie spus c lupta
legionarilor mpotriva comunismului nu a avut si nu are n ea nimic demolator, ca la
comunisti, ci din contra, ea are un caracter pozitiv, de afirmare si sustinere a binelui
mpotriva spiritului distructiv al rului. Legionarii, de pe aceast pozitie au "beneficiat"
prioritar si din plin de criminalitatea ateismului comunist.
Aceast perspectiv legionar s-a lrgit si amplificat prin actiunea si lupta tineretului,
ncurajat de minti luminate si inimi sensibile din generatiile n vrst, deschiznd zorii unei
Romnii autentice. Tinerii munceau si luptau cu bratele si cu mintea. Sufletul nou romnesc
se descoperea din traditia neamului batjocorit de politicieni. Toat suflarea romneasc vibra
la noua chemare din adncurile vesniciei. Tara nou ncepea s prind consistent si legile ei
de viat, date de spiritul profetic al Cpitanului, ptrundeau constiintele. Legea muncii, legea
tcerii, legea ajutorului reciproc sau legea onoarei, cu corolarul ei sublim: "Dect s nvingi
printr-o miselie, mai bine s cazi luptnd pe cile indicate de onoare" . Clocotul subteran al
studentimii din primii ani de dup unire, pe care-l simtea n acea vreme si-l prevestea
Octavian Goga, poeta rates, acum avea o fat n fata lumii si tara legionar crestea, din legile
ei, din munc si cntec nou, n santiere mai mici sau mai mari, n biserici si scoli ridicate de
brate legionare, n drumuri si poduri, n comert cinstit spre spaima tuturor profitorilor si
speculantilor, toate izvorte din spiritul de sacrificiu pentru neam si Dumnezeu al noii lumi
legionare si ncoronate de jertfa suprem a lui Ion Mota si Vasile Marin n Spania, unde
comunistii ucideau n mas preotimea si pe credinciosi ca s poat ncerca uzurparea lui
Dumnezeu.
Asa s-a ajuns ca la un moment dat Cpitanul s poat spune: "Am fost cinci. Suntem
un milion. Vom fi tara toat!" .
Si atunci, ca s mpiedice aceasta, rii pmntului din lume si din tar, ultimii
personificati si condusi de un rege irodian si o femeie nerusinat, au reeditat istoria vechiului
testament a lui Aman si Estera si l-au ucis pe Cpitan. Nu s-au multumit numai s-l judece
dup legile lor, ale celor fr de lege, ci l-au omort dup un ritual ocult, dictat de adeptii

71

talmudului, pentru a-i nspimnta pe ucenicii lui, nestiutori de unde le poate veni sfrsitul
lumesc.
Omorrea Cpitanului are toate caracteristicile crimei puse la cale n umbre tainice.
Dup un proces fr martori ai acuzrii si mpotriva tuturor martorilor aprrii, acuzat fiind
de tot ce nu a fcut si ce nu era n caracterul su, dar fr dovezi, i s-a stabilit prin sentint un
statut juridic dup legile lor: 10 ani de munc silnic. Si a fost trimis ntr-o nchisoare
strasnic pzit, desi nu i-ar fi trecut prin minte s evadeze, spre executarea pedepsei de ei
fixat. Era deci n minile lor, condamnat si detinut dup legile lor. Legi pe care de altfel ei
nsisi le-au nclcat, nerespectnd procedura prevzut de ele. Si totusi ntr-o noapte
cumplit l-au scos din nchisoare si l-au omort mpreun cu alti treisprezece, fr alt
judecat, ntr-un mod nemaintlnit pn atunci. Pentru c au realizat ceva unic: s legi omul
de mini si de picioare de scaunul pe care st si asa s-l strangulezi, pe la spate. Cine ar
putea nega caracterul ritual, satanic, al acestui act?
Toate ns dup ndrumarea celor din umbr, care aveau alte legi, tainice, ale lor,
dup care puteau s-l acuze pe omul din fata judectorului tocmai de vinovtia lor. Nu I-au
spus oare iudeii lui Iisus: Ai demon! Lui, care era Fiul Dumnezeului celui viu? De cteva ori
I-au repetet: Ai demon! cum reiese din Evanghelia lui Ioan. Ba n unele traduceri acuza este
mai direct si mai brutal: Ai drac! Iar pentru ca perfidia s fie mpins pn la capt, la
judecata lui Iisus iudeii i-au cerut lui Pilat s-l condamne la moarte dintr-un curat formalism,
fiindc de fapt tot ei l condamnau:
"Deci le-a zis Pilat: Luati-L voi si judecati-L dup legea voastr. Iudeii ns i-au
rspuns: Nou nu ne este ngduit s omorm pe nimeni" .(Ioan,18,31).
Asa L-au condamnat la moarte iudeii pe Mntuitor si L-au ucis cu
mna altora. Pstrnd cu veneratie proportiile, oare nu tot asa au fcut cei ce l-au judecat pe
Cpitan? Doar c ei au stiut cu sigurant mai bine dect Pilat ce judec, deci sunt mai
vinovati. Acesta, n cele din urm, s-a adresat lui Iisus cu cuvintele:
"Neamul Tu si arhiereii Te-au predat mie. Ce-ai fcut?". (Ioan,18,35),
iar iudeilor le-a spus c el nu gseste nici o vin la omul acesta. Oare nu tot asa gndesc si
actioneaz iudeii de azi cnd afirm nevinovtia naintasilor lor, spunnd c nu ei ci romanii
L-au condamnat la moarte pe Iisus? Sau nu tot asa gndesc politicienii care insinueaz c nu
au stiut si nu au aprobat asasinarea Cpitanului? Iar dac este asa, dac attia oameni politici
si primul-ministru, patriarhul, nu au stiut, de ce nu au protestat si nu au plecat din functii
atunci cnd au aflat? Foarte simplu, pentru c politicianul cu coruptorul, de regul evreu, se
afla ntr-o unitate perfect, inseparabil ca perechea din "Srutul" lui Brncusi (rog
memoria geniului s m ierte de ndrzneala comparatiei), formeaz un bloc si nu se poate
lovi -de exemplu- n unul fr s-l doar si pe cellalt.
A urmat apoi, dup pedepsirea mai mult dect fireasc, a principalului executant al
Cpitanului, un mcel ca-n cele mai crunte istorii, n care ntr-o singur noapte regele clu
si camarila lui politicianist au ucis fr nici o judecat peste trei sute de legionari, spicuiti
dintre cei mai buni, creznd c astfel vor nmormnta definitiv aceast miscare nnoitoare.
Nu au reusit ns dect s le-o ia nainte comunistilor si s introduc ei la noi genocidul, pe
care comunistii l-au multiplicat la puteri nebnuite si l-au desvrsit ca metodologie satanic
secret.
Ucigasii, att cei din umbr ct si executantii, nu au stiut ns de ndemnul dat de
Mntuitorul apostolilor si: "S nu v temeti de cei ce ucid trupul, cci sufletul nu-l pot
ucide" .
Si nici nu au putut ucide sufletul legionar, cu toate eforturile pentru aceasta ale unui
general (maresal) nimit si nrit, ca si ale comunistilor, n decurs de aproape cincizeci de
ani. Din rezerva vie dar nebnuit a neamului s-a ivit exact cnd trebuia continuatorul
vrednic al Cpitanului, purtnd corabia Legiunii prin furtunile istoriei, fr a-i altera sensul
si misiunea si fcnd Legiunea cunoscut pe toate dimensiunile orizontale si longitudinale
ale globului pmntesc. Pentru c, printr-o analogie proportionat la cuviincioas scar,
72

Horia Sima este pentru Legiune si implicit pentru Romnia, ceea ce reprezint apostolul
Pavel, apostolul neamurilor, pentru crestinism: omul care si-a fcut cunoscut n lumea toat
idealul cruia si-a dedicat viata. Si dup cum un scriitor german l numea pe Pavel poetul lui
Dumnezeu, se poate afirma si despre Horia Sima c a fost poetul Cpitanului n lume, adic
sufletul devotat care l-a prezentat pe Cpitan lumii n deplina lui autenticitate. Fr a se
reliefa pe sine ntr-un fel oarecare, dar reliefnd omenia, umanismul cum s-ar mai spune,
adic universalitatea Cpitanului, care const n realizarea istoriei tuturor neamurilor pe
vertical, spre Dumnezeu.
Pe orizontal n mod fatal te lovesti de fratele, de rudenia, de vecinul tu, pe care
cauti s-l nfrngi, s-i iei locul pentru a te extinde tu. Extinderea, expansionismul sunt
inevitabile pe orizontal si -prin nssi natura situatiei- generatoare de conflicte, mpinse
pn la nelegiuiri. Pe acest drum si pentru natiuni ca si pentru indivizi, cnd socoteste vointa
divin, rsun de sus ntrebarea cutremurtoare de dup omorul primordial: Cain, unde este
fratele tu Abel?
n planul strict lumesc, politic deci, pozitia Cpitanului este unic n lume: el tinde,
nici mai mult nici mai putin dect la mpcarea politicii cu morala. Moralizarea politicii,
introducerea si recunoasterea normelor etice n relatiile dintre state, este un deziderat
aproape generalizat pe plan afectiv n sufletul multimilor. Practic ns s-a ajuns la formularea
unor principii de-a dreptul opuse. S se enunte ritos c sentimentele si morala nu au loc n
politic, pentru cine vrea s aib cstig de cauz, reducndu-se astfel politica la
primitivismul fortei. Si aceasta pentru c dintre toate valorile pe care se strduieste s le
realizeze omul, cea material, economicul, este pe primul loc ca obiectiv al politicii. n ochii
lumii omul politic este totuna cu omul economic ca misiune, ceea ce l mpinge la
materialism cras si n conceptie. Solutia? n aparent cea mai simpl si mai usoar din lume:
persuasiunea prin educatie moral. Pragmatic ns apar dificultti ce par de netrecut si
trebuie o personalitate ca a Cpitanului pentru a mpune n lume ideea. Necesitatea impunerii
ei n timp rmne ns un postulat ce-si va deschide calea spre realizare. Pentru c, la gradul
de evolutie a civilizatiei actuale, dac nu se lucreaz asupra sufletului uman, asupra
sentimentului de omenie si demnitate al omului, aceast civilizatie se ntoarce asupra
creatorului ei, asupra omului, distrugndu-l. Pn acum rzboiul -de exemplu- mai pstra o
not uman: l cstiga cel mai tare n lupt, sau cel mai inteligent pe teren, sau cel mai
perseverent, ori o alt calitate uman pozitiv triumfa cu o armat sau n lupta individual.
Notiunea de cavalerism mai trezea sentimentul ales al onoarei personale. Ceea ce s-a
ntmplat ns, sub ochii nostri, cum se spune, la Cosovo, te ndeamn la consideratii triste si
pesimiste asupra viitorului omenirii. Fiindc, a arunca cele mai perfectionate si sofisticate
bombe n capul unei populatii neputincioase de a se apra si care nu stie de unde i vin si
poate nici pentru ce le primeste, este un fapt care nu are nimic cu etica rzboiului -exist sau
a existat si asa ceva- ci pur si simplu o mcelrire, un abator al umanittii.
Oricine poate s aprecieze distanta de nnobilare a omului, de la acest moment pn
la gndul netranspus n fapt al Cpitanului, din cauza faunei politicianiste, de a chema copii
din tri care nu au acces la mare s se mprtseasc din binefacerile litoralului romnesc.
Categoric, n lumea de azi trebuie s intervin o schimbare, dac vrea s supravietuiasc. O
schimbare de gndire, mai mult, de orientare general a sufletului uman se impune ca o
necesitate implacabil.
Viziunea despre lume si viat a Cpitanului, viziunea legionar anticipativ, ofer
perspectiva iesirii din acest impas, pornind de la realitatea imediat.
Pe plan teoretic si chiar educativ, omenirea de azi, care trieste nc sub principiile
revolutiei franceze, de libertate, egalitate, fraternitate, nu are dect s salte aceste principii si
pentru oameni si pentru state n domeniul etic si va gsi solutiile cele mai bune. Aceste
principii pot lua n viat forme pure si forme corupte. Din nefericire pn acuma s-au vzut
mai mult -dac nu exclusiv- doar formele corupte. Si aceasta pentru c nu s-a urmrit
realizarea simultan si global a acestor principii, rmnndu-se n domeniul strict material.
73

Libertatea a dus astfel la libertinaj si la egoismul cel mai cras, la o rapacitate capitalist de-a
dreptul revolttoare, care de fapt a si determinat revolte crude. Egalitatea a fost trmbitat de
ctre apologetii comunismului, care au exclus cu totul factorul spiritual, lsnd fru liber
instinctelor primare. Egalitatea nu se poate realiza dect la nivelul cel mai de jos n cazul de
fat n moarte, nu n viat, fiindc numai cadavrele nu se diferentiaz n miscri, pentru c
nu mai misc. Si este adevrat c n materie de ucidere comunistii au realizat cele mai oribile
monstruozitti din istoria ntregii omeniri din toate timpurile.
Cu asemenea experient ratat oamenii au uitat de al treilea principiu, fraternitatea.
De abia acesta lucreaz asupra sufletului, de abia acesta l poate aseza pe om n conditia
uman adevrat, de fiint superioar, cu aspiratii morale n primul rnd, trudind voluntar si
liber spre redobndirea paradisului pierdut. Fraternitatea, despuiat de zgura materialist
nseamn de fapt dragostea crestin ca singur principiu cluzitor n relatiile dintre oameni si
implicit ntre natiuni organizate n state. Dragostea ca virtute, ale crei binefaceri ni le-a
descoperit, inspirat, apostolul neamurilor, le mpac pe toate fr a forta omul, persoana
uman, sufletul uman si nici pe cel national la compromisuri si capitulri rusinoase. Numai
dragostea asigur climatul adevrat al fiintei umane, al demnittii ei. Numai dragostea nalt
oameni si natiuni spre poarta eternittii.
Este ea imposibil? Utopic? Ct vreme credem c fiinta uman este perfectibil,
dragostea nu poate fi nici imposibil, nici utopic. Dimpotriv, ea este singura cale de
orientare a omenirii spre adevr, bine si frumos, spre starea absolut a idealului.
Spre aceast stare sufleteasc a omului liber, dar orientat, a cutat Cpitanul s
pregteasc neamul romnesc ct a trit n mijlocul lui si realizarea ei a lsat-o ca mostenire
urmasilor. n scrierile sale, n Crticica sefului de cuib mai ales, a lsat si calea pe care se
poate realiza. Cale care s-a dovedit o dat c nu este utopic.
Cpitanul este anticipatorul revolutiei fraternittii universale, ntre natiuni si oameni,
si de aceea, acum cnd neamul nostru se afl din nou ntr-un marasm moral si material cum
n-a mai fost, n mlastina dezndejdii, legionarii mai cred -poate singurii- n revirimentul si
n viitorul lui.
De altfel, dac observm bine evenimentele n istoria neamului nostru vom vedea c
momente de anticipare n ideile cluzitoare ale omenirii am mai avut, chiar dac nu att de
clare ca la Cpitan. Este suficient s ne aducem aminte de Horea care, ntr-un imperiu
absolut a ndrznit s cear libertate natiei sale si iesirea din iobgie, ntr-un mod propriu
romnesc. Si fr ndoial c dac revolutia s-ar fi desfsurat din miscarea lui Horea, dup
cum ne arat continutul jalbelor lui ctre mprat, ea ar fi avut mai putine pete negre dect a
avut pornind din Franta. Horea a fost un conductor de oameni nnscut, n care vibra
sufletul multimii, iar multimea avea ncredere nelimitat n el.
Harul acesta l-a avut si Cpitanul. Fireste ns, constiinta si viziunea Cpitanului
despre lume si viat, despre organizarea lor luau nftisare de clarviziune, Cpitanul, cu
perspectiva lui, pluteste peste continente, n care de altfel ncepe s fie cunoscut, acum, la
sase decenii de la asasinarea oribil a lui. Dovad c pentru neamul romnesc si pentru
omenire el nu este mort.
Iar dac dintr-o neizbutit ncercare de a-l reda aici asa cum a fost, ar reiesi c a fost
doar un vistor, fr efect practic, faptul c oamenii rului s-au repezit asupra lui si l-au
ndeprtat din aceast viat este cea mai bun dovad a caracterului lui de lupttor militant
pentru binele adevrat al omului. De aceea nici nu credem c el a murit pentru neamul
romnesc si pentru om ca atare si nu putem dect s ne aprindem din crezul continuatorului
su, Horia Sima, care n prefata la o nou editie din Crticica sefului de cuib, prigonit si ea
de toti ca si Legiumea, proclama:
"Pn nu se va prbusi cerul romnesc peste sufletele noastre, Cpitanul nu poate
muri. l avem si trieste cu noi!"
Si tot el a hotrt pentru totdeauna pstrarea ntocmai a salutului legionar:
Triasc Legiunea si Cpitanul!
74

FT-FRUMOS

Tudor Arghezi

Unde-a plecat, clare, Ft-Frumos,

De nu se mai zreste nicierea,
Orict si-ar pune soarele puterea,
Orict s-ar pogor luna de jos?
Muntii pustii, cu piscurile cat
Mhniti, din cer, n valea de granit,
Ca s-l mai vad, cel putin o dat,
Viu dac-i viu, sau mort de-o fi murit.
Cntecul lui, de care tara toat
Era nvluit ca-ntr-un vis,
De sta si ochiul soimilor nchis
n ascultare, s-a oprit deodat.
S-a rupt din codri, s-a pierdut din ses
Si, goal ca de suflet, trist, tara
Nu mai gseste parec-nteles.
De ce e ziu si se las seara.
Fluierul lui cnta si-n cingtoare,
Si zeci de sate albe, fermecate,
Cu sute de feciori si de fecioare,
l ascultau doinind pe nnoptate.
Se desteptau cu doina lui n zori,
Se-ndrgosteau la cntecele sale
Si se simteau logodnicii usori
Si mai frumosi, clcnd n iarba moale.
mprietenit cu cerbii si mistretii
Si nins cu fluturi juctori n cete,
Jivinele-l priveau ca niste fete
Si cu sfiala dulce-a tineretii.
Unde-a plecat c n-are nimeni stire
Ftul-Frumos, cu negre plete grele,
Cu ochi albastri, plini ca de mrgele,
Si cu sprinceana-n jurul lor subtire?
A cobort din munti, pe stnci, clare,
Si patru nopti a scprat pmntul,
De subt copitele nerbdtoare
Ce s-au luptat cu cremenea si vntul.
75

Si lundu-si fluier, ns si secure,

Si arme grele, -n mna lui usoare,
Trecu, ca o sgeat prin pdure,
Si ca un fulger purttor de soare.
El strbtu ntreaga tar,
Iar Dunrea nevrnd s-i fac loc
O spintec, sburdnd, pe la mijloc
Cu pieptu-n unde si cu coifu-afar
Si s-ar fi zis c negrul armsar,
Cu nrile suflnd la fata apei,
Pe Dumnezeu l duce, sau mcar,
Pe un trimis al lui Traian si-al Papei.
Neamul ursuz din trmul de sub lun,
Neam trist, urt, si hd si sngeros,
Amenintase doinele lui Ft-Frumos,
Mndria lui si voia lui cea bun.
Iar Ft-Frumos, oprindu-se din cnt
Simti, din snge, flcri c se-adun,
Si-n glas, n vorbe, -n pine si pmnt,
Dogoarea cerului strbun.
Si o lumin nou-n viata lui,
Si o chemare din Trii si noapte Si-n toate glasul nu stia al cui,
Si un ndemn de semne si de soapte
Nemaistiute, nemaincercate
Ce se iscau si se topeau n salbe,
C lua vzduhul chipuri aripate
Si se-ngrosau ntr-nsul forte albe.
Se ridicau talaze mari de mare,
Frunza suna ca zalele, si-o zare
Era ca o tipsie izbit de sgeti.
Murmur de fier si suier de urale,
ntr-o urzire crncen de vieti,
De lnci mpiedecate n zbale.
Acum s-a dus dusmanul s-l rpuie:
Ori s-l nece-n snge si-n vltoare,
Ori bezna lui zidit s descuie n stare si de mil, dar si de necrutare Cum va voi, cci vrednicul urmas
Al lui Stefan si Tepes mpreun,
Ridic si altare din stei pentru vrjmas,
Dar si tepoaie-nalte, cu protpirea bun.
76

Tu, Tar, -asteapt cntecele iar

S se strecoare-n ramuri linistit,
Din rsritul mare-n asfintit,
De la hotar pn-n hotar.

77

NCHINARE

Viorica Lzrescu

Un gnd umil s-a ridicat spre tine,

Sfios, ca ciocrliile spre soare,
Cci tu ne-aduci credinta n mai bine
Si vorba ta-i o sfnt srbtoare.
n tine se-ntrupeaz nzuinta
Pe care toti eroii o purtar:
S cnt-n largul zrii biruinta,
nvingtori si liberi, ori s moar.
n tine-si vd btrnii tot avntul
Ce-l trmbitau cu drag n larg zare:
Prin tine se rzbun tot pmntul
Si nfloreste Romnia Mare.
Umilu-mi gnd s-a ridicat spre tine,
S-ti dea prinosul dragostei de frate,
Cci tu ne-aduci credinta n mai bine
Si-n tine ni-s ndejdile-ntrupate.

78

CPITANUL
Blas Pinar

"Ceea ce impresiona mai mult, din primul contact cu Corneliu Codreanu, era
nfiarea fizic- prea un zeu cobort printre muritori. ntre ochi dou cute paralele indicau
o puternic concentrare interioar. Ochii lui erau mari i verzi."
Astfel ne descrie Horia Sima n Histoire du Mouvement Legionaire (Editura Dacia,
Rio de Janeiro) pe miticul si legendarul Cpitan, a crui natere n Iai, la 13 septembrie
1899, o comemorm anul acesta .
Aceast impresie trebuia s fie att de electrizant; chiar i mie, care nu am avut
norocul s-l cunosc, mi-a insuflat voin de lucru, prin fotografia sa, n timpul epocii mele de
studenie. Fotografia era pe masa mea de lucru i numai ncrucind privirea mea cu privirea
fix a Cpitanului, fcea s-mi dispar oboseala -.i nviorat reluam studiul.
Admiraia mea pentru Corneliu Zelea Codreanu a crescut i mai mult cunoscndu-i
opera, cunotin care mi-a ajuns nu numai prin citirea publicaiilor sale, ci i prin lungi i
folositoare conversaii cu doi tineri legionari venii n Spania, n epoca cnd Garda de Fier
era persecutat de Antonescu: Aurel Ru si George Uscescu, -decedai acum- dragi
colegi din Colegio Mayor Ximenez de Cisneros (cmin studenesc, n.t.)care mi-au descris
att ntmplrile triste sau vesele prin care a trecut i trecea Legiunea, ct i spiritul care-i
mna pe toi cei ce-l urmau pe Cpitan. Atunci am tiut n amnunime de voluntarii
legionari care au venit din acea naiune deprtat i prieten ca s lupte alturi de noi i
despre eroicul sacrificiu de la Majadahonda al lui Ion Moa i Vasile Marin.
n toi anii, la 13 ianuarie, data la care cei doi i-au dat vieile, iau parte la actul
comemorativ care se svrete la Majadahonda, lng Crucea i Arcul de piatr, care se
nal pe o colin. Dup ceremonia religioas i dup depunerea coroanelor de flori, se
pronun cteva cuvinte de ctre cineva din asisten. Eu sunt unul din acetia i recunosc c
spiritul Legiunii lui Codreanu se afl acolo, nfioar si nduioeaz ntreg grupul reunit n
acel loc.
Acest spirit, ntr-o oarecare msur, ne-a fcut s vibrm, cnd am ntemeiat
micarea politic Fuerza Nueva (Fora Nou). Se petrecea la 2 mai 1966. A fost prezent i
Horia Sima, eful Legiunii. Nu voi uita niciodat sfaturile sale, fruct al lungii i ncercatei lui
experiene, aa cum nu am s uit i alte lucruri care dovedesc c, n ciuda distanei, aceleai
idei dau natere acelorai comportamente. M refer la atitudinea Cpitanului de la Atelierele
Nicolina, cnd i-a deschis drum printr-o mulime vociferant de comuniti, s-a suit pe
acoperi, a smuls steagul rou cu secera i ciocanul i a nlat drapelul romnesc. A vorbit
apoi mulimii, care, surprins de curajul acelui om, l-a ascultat cu respect. Ceva asemntor
s-a ntmplat n Alcazarul din Toledo, cnd dup explozia unei puternice mine detonat de
comuniti, miliia roie s-a npustit spre fortrea, creznd c de acum moralul
supravieuitorilor i va face incapabili de a rezista. Un steag rou, deasemeni cu secera i
ciocanul, a fost nfipt pe o bucat de zid n ruin. ns unul din aprtorii Alcazarului,
locotenentul Gomez Oliveros, s-a urcat pn la locul unde flfia semnul comunist, l smulse
cu furie, l arunc jos i mplnt n acelai loc steagul rou-galben al Spaniei.
Crile sale, Crticica efului de cuib i Pentru Legionari conin n esen schema
ideologic i gndirea politic ale lui Codreanu, care sunt foarte asemntoare cu ale lui Jose
Antonio Primo de Rivera (eful Falangei Spaniole, n.t.). n amndoi, i trecnd peste
nfierarea marxismului i a democraiei liberale a partidelor, ("Democraia distruge unitatea
poporului romn, divizndu-l n fata blocului compact al puterii economice", afirm
Cpitanul ) exist o doctrin comun care apriori, d mai puin importan programelor
79

concrete i-i nfige rdcinile ntr-un mnunchi de principii nemuritoare. Ne prisosesc

programele; avem nevoie de oameni, ar spune Codreanu. Dar aceti oameni nu sunt
considerai numai ca bipezi, nici ca animale raionale, nici ca ceteni care formeaz o mas
electoral bun numai pentru votat, nici ca productori, distribuitori sau consumatori ntr-o
pia liber sau colectivizat, ci oameni noi, n acelai sens pe care l d cuvntului
Sf.Apostol Pavel. Omul este considerat miez al sistemului -i nu rasa sau statul- considerat
ca o valoare moral, sau spunea Jose Antonio, un purttor de valori eterne.
Astfel c o necesar transformare a structurilor sociale se va produce prin reforma
omului, a revoluiei sale interioare, adic a formrii unui om care s se domine pe el nsusi
nainte de a se dedica treburilor politice. Aceast revoluie interioar, adevrat catarsis
purificator, si are rdcinile ntr-o concepie teologic, care ntiprete i impregneaz un
caracter profund religios legionarului, ca militant, i Legiunii, ca organizaie. Lupttorul va
trebui s fie un om n care se gsesc dezvoltate toate virtuile semnate de Dumnezeu i
Legiunea"va fi mai mult o coal dect un partid"; dar coal nu numai de informaie ci de
formaie autentic aa cum a fost cuibul.
Referindu-se la legionarii si, Cpitanul scrie: Aveam pe Dumnezeu n inimi i El
ne inspira fora de nenvins a credinei; iar despre Legiune adaug: ngenunchiam n faa
altarelor pentru a obine binecuvntarea lui Dumnezeu, pentru c rugciunea
reprezint elementul decisiv al Biruinei. Probabil nimeni nu a sintetizat cu propriul su
exemplu aceste adevruri i aceast ascultare ca Ion Moa: Am iubit pe Christos si am
mers fericit la moarte pentru El. Mor fericit pentru Christos i Legiune.
Cu aceast linie de orientare, Legiunea, chiar de la nfiinarea ei, se plaseaz sub
tutela Arhanghelului Mihail, n faa icoanei cruia se roag i face jurminte de fidelitate.
Din punctul meu de vedere, aceast protecie arhanghelic imprim Legiunii o perspectiv
supranatural. Lupta n care se angajeaz Codreanu este, n definitiv, o lupt contra rului si
a Satanei. i dac Sf.Arhanghel Mihail a condus otile cereti n lupta pe care ne-o relateaz
Apocalipsa, aici pe pmnt, la nivelul timpului i al umanitii, se continu aceeai
nfruntare. A se pune sub protecia Sfntului Arhanghel nseamn a continua lupta lui n
lumea care ne-a fost hrzit s o trim.
n sufletul Legiunii i a legionarilor palpit teologie i poezie. Spunea Jose Antonio
c"pe popoare le mic numai poeii"; fiecare militant al Grzii de Fier tria o stare de
ncntare liric, care se manifesta n culoarea verde a cmilor -verdele tinereii, al
speranei primvratice- i n cntec, ca expresie debordant a unei armonii interioare. Dac
nu putei cnta, scria Codreanu, s fii siguri c o boal roade n profunzimea fiinei
voastre, pe care timpul a ncrcat-o de pcate, alternd curenia sufletului vostru.
Cine se duce s fure, nu poate cnta, asa cum nu poate cnta cineva care face o
injustiie sau i-a pierdut credina.
Vers devenit cntec, perspectiv transcedental, oameni noi i nu programe, se
observ pe itinerariul i operele marei micri politico-religioase infiinat de Corneliu Zelea
Codreanu, care nu se vestejete, nu se ncorseteaz ntr-o postur determinat, ci capt
fizionomie distinct n funciune de momentul istoric i de circumstanele schimbtoare.
Energie vital, dinamizant i creatoare, ce se contureaz prin Legiune, prin Garda de Fier,
prin Gruparea Corneliu Zelea Codreanu, Totul pentru ar, Friile de Cruce,
Taberele de munc, Batalionul Comerului, Echipa morii i Corpul de elit MoaMarin.
ntr-o anumit msur i nainte ca Micarea Legionar s capete personalitate
proprie, spiritul Cpitanului a fost prezent n Asociaia Studenilor Cretini, care s-a nscut
n pdurea Dobrina, i n Liga Aprrii Naional-Cretine.
Actul de ntemeiere al Legiunii reprezint cheia procesului politic legionar: Astzi 24
iunie 1927, srbtoarea Sfntului Ioan Boteztorul, ia fiin Legiunea Arhanghelul
80

Mihail. -.Micarea Legionar nu se bazeaz exclusiv pe un principiu de autoritate sau

de libertate, ci pe principiul Iubirii.
i acest principiu a permis Cpitanului s disting cu clarviziune exemplar cele trei
drepturi politice ealonate ierarhic: dreptul individului care este pasager n via; dreptul
colectivitii care este vremelnic i ea; dreptul naiunii care este etern, pentru c nfrunt
secolele i trebuie s rmn cu identitatea sa istoric, adic fidel trecutului ei i a destinului
ei vocaional n faa viitorului. De aici, c dreptul individului trebuie s se subordoneze celui
al colectivitii, i dreptul acesteia celui al naiunii.
Dar ceea ce impresioneaz mai mult pe spectatorul obiectiv nu este doctrina i nici
opera, ci mrturia martirajului de snge cu care creatorul i maestrul acestora le-a pecetluit
pe amndou . Dac Jose Antonio a fost mpucat n Alicante la 20 noiembrie 1936, alt zi
de noiembrie, -30 a anului 1938-, Corneliu Codreanu, mpreun cu alti 13 camarazi
legionari, murea trangulat n pdurea Tncbeti. Apoi sbirii au mpucat cadavrele pentru a
nscena o ncercare de fug de sub excort, i le-au nhumat ntr-o groap comun, vrsnd
peste cadavre acid sulfuric i astupndu-le cu ciment i pmnt.
Este fermector i n acelai timp motiv de reflecie profund lectura Jurnalului de
la Jilava, care adun experiena dureroas, meditaia adnc i ultimul mesaj al Cpitanului.
Ediia spaniol a acestui Jurnal se ncheie cu un epilog care se ncheie -aa cum termin i eu
aceast lucrare, scris nu numai cu penia, ci i cu sufletul-:
Cpitanul a murit, pronunnd cu moartea sa ultimul discurs pentru poporul
su: Vor trimite s ne prind -vom lupta-. Vom primi moartea. Sngele nostru va
curge. Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat poporului romn i
cel din urm.

81