L31, 2 Octombrie 1916

In aceste zile cand pui fetita noastra la culcare, un inger bun te va vedea si va citi cee ace este in
inima ta, iar el se va grabi sa apere nava mea impotriva pericolelor ce impanzesc cerul peste tot
Heinrich Mathy, catre sotia lui, 25 septembrie 1916

Reactia lui Strasser privind pierderea tragica lui L32, L33 si echipajelor lor bine antrenate
a fost clar dezvaluita de ordinele lui privind urmatorul raid, care a fost programat pe 25
septembrie. Sapte Zeppelinuri mai vechi au fost directionate sa atace Tarile de mijloc si cele
doua Treimi autorizate sa conduca pentru Londra cu limitarea ca precautia este in frunte in
caz de vreme senina. Inca o data la comanda unui L31 a fost Heinrich Mathy, la varsta de 33 de
ani cel mai experimentat ofiter senior al lui Strasser si fara indoiala unul din cei mai indrazneti si
priceputi dintre acestia. Venerat de catre camarazii lui si respectat de catre inamicii lui, Mathy s-a
imbarcat in penultimul lui zbor zbor spre Anglia.
Odata ce s-a aflat in aer, Mathy se uita dupa Canalul dintre Tara Rinului (Renania) si
Belgia; intr-un final avea sa realizeze ca un atac asupra Londrei ar fi fost imposibila datorita
vremei seninesi prin urmare cauta o alternative. In privinta lui Mathy bombardarea Portsmouthului a fost un adevarat succes; din fericire, el nu a trait sufficient pentru a realiza ce dezastru a
fost in schimb.
Mathy
Heinrich Mathy s-a nascut pe 4 aprilie 1883 la Mannheim, fiind copilul cel mai mare al
lui Eduard Mathy, un director de banca. Un unchi minunat, Karl, a jucat un rol important mai
devreme in revolutia din 1848 sfarsind ca si prim-ministrul Baden-ului dupa razboiul prusoaustriac din 1866; altii din familia Mathy au fost ofiteri in armata, insa de la o varsta mica
Heinrich a rezolvat sa intre in marina. Pe parcursul anilor pana in 1900, cand a implinit varsta de
17 ani a realizat care este ambitia lui in viata, Mathy s-a bucurat de o buna educatie si si-a
dezvoltat un talent puternic pentru a realiza schite. Tanarul artist in devenire desena escadrille de
lupta sau membrii ai cavaleriei montate ai lui Karlsruhe Garisson, familia mutandu-se in orasul
lui in 1889; iar mai tarziu au mers sa traiasca in Strassburg.
Intre anii 1912 si 1914 Mathy a participat la academia marina in Kiel unde, pe timpul
termenilor de vara, studentii puteau sa aleaga sa participe la misiuni interesante fie cu flota, fie
cu industria grea. Deloc surprinzator, Mathy alege sa intre in MLA si incepe sa se antreneze
pentru dirijarea navelor.
Desi Mathy era ofiterul superior ce a supravietuit la Fuhlsbuttel pe 9 septembrie 1913, el
nu era destul de inalt in grad pentru a il putea inlocui pe capitanul de corvette Friedrich Metzing,
ucis accidental in L1, fiind commandant al Diviziei de aeronave marine.
In schimb postul este ocupat de catre Peter Strasser in varsta de 37 de ani, un specialist de
canoade ce lucra la momentul respective la departamentul amiralului, in Berlin. O asemenea
pregatire i s-ar fi potrivit unui om cu statut mai mic, insa Mathy l-a acceptat imediat pe noul lui
commandant si in curand cei doi au dezvoltat o relatie profesionala foarte apropiata, chiar privita
cu invidie. Strasser il tinea pe Mathy pentru misiuni special, Heinrich devenind primul ofiter
comandant al lui Hage inainte sa sa se mute la Ahlhorn unde a fost insarcinat sa realizeze o baza
navala. La momentul izbucnirii ostilitatilor in august 1914, Mathy se gasea la distrugatorul S177,
dar la 9 ianuarie 1915 el se intorcea la indragitele lui aeronave, numit ca si comandant al l.9.
Serviciile lui Mathy pentru Divizia de aeronave marine s-au dovedit a fi exemplare,
implicarea lui in raiduri dovedind asta. Acuratetea lui stranie prin care reusea sa se orienteze

singur dupa cunoscute repere si perseverenta lui in a se angaja in atacuri l-au transformat o
legenda in acest serviciu. Intradevar numele lui Mathy este inca venerat in zilele noastre printre
numele marinarului Luftschiffer Kameradschaft din Hamburg si al capitanului H. A. Jones, scris
in istoria oficiala a razboiului aerian, si nominalizandu-l la cel mai mare comandant de nave al
razboiului.
Pe data de 28 iunie 1915, Heinrich s-a casatorit cu Hertha Wichelhausen, iar cuplul si-au
petrecut luna de miere in Friedrichshafen, in timp ce Mathy astepta finalizarea lui L13, inainte de
a se muta in noua lor locuinta in Hage. Rareori se intalnea ca si capitanii de Zeppelin sa traiasca
intr-un comparabil lux aproape de baze, impreuna cu sotiile si copii lor, care ar putea pleca intr-o
dimineata spre Anglia si sa nu stie daca se va mai intoarce sau nu. Aceasta era o situatie unica,
una care nu mai era intalnita in acel razboi, chiar si in Rosyth, sotiile marilor comandanti de flote
locuiau pe tarm si deseori sotii acestora dormeau pe nave.
Familia Mathy a inchiriat a generoasa cabana din caramida cu doua etaje care se situa pe
taramul unei mari proprietati detinuta de Furst von Kuyphausen.
Cand ceata si ploaia faceau ca zborul sa fie imposibil, existau excursii cu trenul in
Norden, iar sotia lui Mathy, pentru ca era foarte tanara, primea o atentie speciala din partea
ofiterilor din baza inclusiv din partea lui Strasser. Intotdeauna ofiterul de serviciu o instiinta si
noaptea cu ultimele noutati atunci cand Zeppelinul sotului ei era plecat intr-un raid. Chiar si dupa
ce Mathy a renuntat la norocosul lui L13, sotia lui statea in Hage, doar in ultima lui noapte din
viata au fost impreuna in apartamentul lor din Oldenburg, aproape de Ahlhorn.
Pe 29 aprilie 1916 Hertha a dat nastere unei fiice, Gisela, careia Mathy i-a devenit un tata
model pentru ultimele luni din viata lui. Dupa ce Peterson si L32 au fost trimisi la sacrificiu,
Mathy a realizat ca pana si zilele lui ii sunt numarate.
Raidul lui Strasser de pe 25 semptembrie a cuprins doua atacuri distincte, desi trei
Zeppelinuri abandoneaza aproape de coasta Engleza. In L23, Genzel incearca de trei ori sa se
apropie de linia de coasta Norfolk, si de fiecare data s-a intors inapoi. Mai tarziu Genzel a
explicat actiunile lui ca urmare a repetatelor defecte de motor, dar in realitate el suferea de
nevroza de lupta severa asemenea simptome erau rareori apreciate in primii ani a luptelor
aeriene iar in doua luni nefericitul comandant al L23 a fost transferat aviatia usoara Kolberg.
Martin Dietrich in L22 a reusit o aterizare reusita peste Mablethorpe in jurul orei 21:40 si
ulterior a navigat deasupra lui Sheffield, aruncand 15 explozibile mari si acelasi numar de
incendiatori. Numai prin pur noroc acele bombe au esuat sa loveasca fabricile de armament ale
acelui oras, desi o incendiatoare a pornit un mic foc la un magazin de masinarii apartinand
constructorului de nave John Brown. Alte daune au fost restranse la cateva cabane din vecinatate
insa prin comparatie au fost multe victime: 28 de morti si 19 raniti. Luat la tinta de catre
armamentul antiaerian, L22 reuseste sa treaca de Sheffield nevazut, iar Dietrich paraseste tarmul
Angliei, aruncand bombele ramase peste Humber si Immingham, ca un gest final inainte sa
plece.
Frankenberg (L21) a venit inspre tarm pe deasupra marii Sutton la Lincoln, trecand peste
marginea Sheffield-ului inainte de a ajunge la Todmorden, unde prima bomba a fost aruncata.
Bolton a suferit cel mai mult: 13 oameni au fost ucisi acolo, si alti 13 raniti, dar daune materiale
au fost raportate ca fiind mici in satele Ewood Bridge, Holcombe, Holcombe Brook, Newchurch,
Ramsbottom si Rawtenstall. O ultima bomba, care insa nu a explodat, a cazut langa tarmurile
Bolton Abbey, iar Frankenberg intoarce nava spre coasta, convins cu fermitate ca el a atacat
Derby.

L14 a reusit sa ajunga la York dar dejucat de catre arma Acomb, capitanul Zeppelin-ului a
facut a intoarcere larga si s-a apropiat de Leeds dinspre nord. Cu toate acestea echipajul in alerta
a reusit sa gaseasca Collingham, iar L14 a lansat toate cele 43 de bombe ramase cauzand daune
usoare proprietatilor din oras si distrugand o casa in York. Nicio victima nu a fost raportata.
Dintre aceste raiduri mai ramane doar sa se precizeze ca L16 a reusit sa intre spre tarm nedetectat
si a ratacit deasupra Yorkshire-ului pret de doua ore, ramanand cu numai 3 bombe in acesta.
Comandantul L30 a fost von Buttlar, care mai devreme a parasit tarmul Belgian la
Blankenberghe in jurul orei 19:20 si a carmuit spre nordul Foreland. Conditiile meteo erau
extrem de bune, cerul fiind senin, fara nici un nor care sa mascheze apropierea raidurilor.
Prudent, von Buttlar alegea sa ii dea Londrei si apararii ei dusmanoase o mare dauna, si mai
tarziu sustinea ca a bombardat Margate si Ramsgate. Insa nici o bomba nu a fost depistata in
niciunul din orase, si pana in zilele noastre cursul precis pe care l-a urmat von Buttlar in acea
noapte a ramas un mister.
La ora 21:15 Heinrich Mathy era deasupra Beachy Head, iar 45 de minute mai tarziu
trecea peste Selsey Bill, unde L31 cobora la 4,000ft, Mathy ordonand lansarea unei parasute
inflacarata pentru a isi putea da seama de pozitia si directia in care se deplasa. Din cauza ca
vremea era senina, un atac asupra Londrei era imposibil, astfel incat Mathy s-a apropiat de
Portsmouth la o altitudine de 11,000ft. Aici el a fost intampinat de un baraj de foc facut de catre
tunari alertati, ajutati si de catre multe trasoare, care in cer senin au fost pur si simplu orbiti.
Lipsa de experienta si numeroasele ratari i-au ingreunat pe tragatorii Britanici, dar L31 era
oricum mult in spatele bataii maxime a lor pentru orice eventualitate. Mathy a plutit deasupra
tintei timp de 2 minute dupa care Zeppelin-ul si-a aruncat intreaga incarcatura de bombe. Cu
toate acestea, nici una din cele patru de 300kg, 15 de 100kg, sau 15 de 58kg de explozibil de
bombe, nici oricare din cele 30 de incendiatoare, nu a fost gasita pe tarm, iar ei s-au simtit
categoric departati de taram. Increzator ca a lovit cu succes orasul si docurile, Mathy a carmuit
spre est, urmarit fara succes de o aeronava RNAS pana in Calshot. La ora 00:15 Mathy a parasit
Anglia peste St. Leonards, mai devreme oprindu-si motoarele pentru a mai obtineun relevment
radio. Trei bombe au fost auzite cand au explodat la Dover la ora 01:30 in timp ce L31 initia
inapoierea spre casa.
Vremea a impiedicat orice alte viitoare raiduri pentru urmatoarele zile, iar echipajul L31 a
avut timp sa reflecteze la dramaticele evenimente din saptamana anterioara. Cativa dintrei ei siau dezvaluit temerile lor secrete, realizand ca va fi doar o chestiune de timp pana ce L31 va ceda
impotriva apararii imbunatatite a Britaniei.
Urmatorul raid a fost planificat pentru dupa-amiaza zilei de 1 octombrie, 11 Zeppelin-uri
ridicandu-se din bazele lor numai pentru a intalni conditiile cetoase si norii mari odata deasupra
German Bight. Cand au fost aproape de coasta engleza, vremea s-a inrautatit si mai mult, iar
majoritatea aeronavelor au fost deviate spre sud fata de pozitia lor recunoscuta. Comandantii
aeronavelor L23, L22 si L23 au abandonat impreuna atacul lor, si L30 a intrat si a iesit
neobservat, desi von Buttlar s-a pripit sa sustina ca a bombardat regiunea Humber. Dintre toate,
doar sapte dintre aeronave erau destinate sa traverseze sa traverseze coasta: L14, L16, L17, L21,
L24, L31 si noul L34 sub comanda lui Max Dietrich.
L14, L16 si L21 au raportat ca au bombardat Lincolnshire, unde au fost lansate 58 de
bombe, omorand multe animale de ferma in proces. L17 a lansat doua bombe la vest de Norwich,
si L34 arunca 30 de bombe intre Corby si Gretton, toate dintre acestea cazand fara sa produca
pagube in camp deschis. Aceste Zeppelin-uri in particular au avut de suferit din cauza vremii

intortocheate: multa gheata incepea sa se depuna astfel incat au fost nevoiti sa scape din bombe
pentru a usura incarcatura.
Koch in L24 a intrat pe taram dinspre vest de Sheringham dar, nereusind sa rezolve o
pozitionare intr-un nor solid, abandoneaza intentia originala de a ajunge la Manchester si a virat
in schimb spre capitala. Chiar inainte de miezul noptii, Koch se apropia de Londra la timp pentru
a fi martor la un Zeppelin in flacari la nord-est de docuri; insa cu toate acestea s-a tinut cu
hotarare de cursul lui, lansand numeroase bombe deasupra districtelor Stoke Newington si
Hackney. Bombele lui Koch a ucis un membru al Corpului Royal de Aparare ce era de serviciu,
fiind unica victima a atacului aeronavei, care s-a terminat cand iesea inspre Lowestoft la ora
02:35.
In jurul orei 20:00, Mathy reuseste sa aterizeze pe tarm lanord de Lowestoft, determinat
sa duca mai departe ordinele lui Strasser de a ataca capitala daca conditiile meteo fac acest lucru
posibil. Pentru 70 de mile, Mathy agresiv pana la final a urmat un cap compas de 245 iar in final
da de urmele marii cai ferate la Chelmsford. La acest moment cele sase motoare Maybach ale
Zeppelin-ului au fost comandate pentru a incetini pentru a verifica relevmentul.
La ora 21.45 L31 a fost iluminat pentru un moment de reflectorul Kelvedon Hatch, desi
Mathy l-a evitat cu success inainte sa isi schimbe directia spre nord-vest. Langa periferia
Butingford-ului o ora mai tarziu, el s-a intors inca o data, a oprit motoarele si a inceput sa
planeze, facand o intoarcere spre sudul lui Hertford si Ware. Aceasta manevra a facut ca L31 sa
fie in nordul Londrei unde, cu motoarele pornite, Zeppelin a fost intampinat de un baraj deosebit
de intens. Tragatorii de la Newmans si Temple House au intrat in actiune de indata ce tinta lor a
fost iluminata, si la 23.27 primele trei explozii de la Newmans l-au determinat pe Mathy sa
elibereze in graba cateva bombe si sa o faca spre sud:
Tragerile din ambele locuri au fost foarte precise, marcatorii fiind vizibili foarte clar, dar
exploziile de bomba au fost rare. Din 50 de runde trase din Temple House, numai 20 de explozii au fost
vizibile de Observatorul Tragerii. Se estimeaza ca 75% din rundele trase din Newmans nu au explodat
Tinta a plecat in final spre vest, urmand un curs in zig-zag. Cam pe la 23.45 Newmans a incetat focul si la
23.50 Temple house a raportat tinta in afara intervalului .

Aceasta perdea grea de focuri a schimbat intentiile lui Mathy de a ataca capitala, si a
inceput sa elibereze bombele lui L31 in scopul de a urca dincolo de intervalul imbunatatit de
aparare al Londrei. Cheshunt a fost un destinatar nefericit al incarcaturii lui Zeppelin si la 11.40
o bomba a lovit partea din spate a lui 167 Turner Hill, cauzand serioase avarii; inca 50 de bombe
au fost aruncate intr-o linie de jumatate de mila. Cinci bombe explosive au lovit Walnut Tree
Nursery ( pepiniera de nuci), unde toate cele 40 de sere care acopera 6 acri au fost complet
distruse; 11 bombe au lovit apoi Cheshunt Recreation Ground, demoland pavilionul.
In total, 347 de case din zona au fost distruse, patru din ele in mod serios, iar restul au
avut geamuri darapanate, tavane si usi. Victimele, pe de alta parte au fost minime. Catherine
Bouette, de 16 ani a suferit o usoara taietura pe mana stanga de la sticla cazuta, si un ponei
detinut de domnul Groome, proprietarul casei publice The Spread Eagle, a fost taiat la picioare
de un shrapnel. Mai tarziu, domnul Groome l-a distrus.
Desi considerabil de usor in urma aruncarii bombelor L31 a reusit sa urce, posibil pentru
ca focurile de arma au distrus putine celule de gaz. Mathy incerca sa evite nu numai tragatorii
londonezi, cat si cateva avioane care, atrase de exploziile bombelor, exploziile proiectilelor si de
numeroase reflectoare care isi balansau lumina, se apropiau cu repeziciune. Doar unul dintre ele,
de la zborul 39 HDS B a reusit sa se apropie de L31.

Tanarul pilot de BE2c 4577 a fost peste sud-vestul Londrei la 23.45, zburand la o
altitudine de peste 14000 ft. In ciuda cetei grele prin care a trecut la decolare si gerul cumplit la o
atitudine extrema, pilotul a avut ocazia sa reflecteze la frumusetea unei asemena nopti senine si
instelate. Privind spre zona de nord-est a orasului, el a observant ca toate reflectoarele erau
concentrate sub forma unei piramide enorme. La varful fasciculelor era un obiect sub forma de
trabuc, care nu poate fi decat un Zeppelin, inaintand spre Londra:
La inceput m-am uitat foarte rapid langa obiectivul meu (asa cum eram intr-o parte a Londrei si
el era de cealalta parte, ambele indreptandu-ne spre centrul orasului) mereu am avut un timp extrem de
neplacut ca pentru a ajunge la Zep , aveam de trecut printr-o infernala explozie de proiectile de la armele
AA de mai jos.

In plina viteza BE2c a inceput sa cerceteze Zeppelinul, cand fara avertizarea masinii de
presiune pompa s-a defectat, pilotul fiind obligat sa retina presiunea in rezervorul de benzina cu
mana. Un asemenea exercitiu la inaltimea asta a fost extreme de extenuant, pe langa asta lasand
pilotul fara posibilitatea sa isi foloseasca mana pentru a opera cu arma Lewis montata in fata lui.
Barajul Londrei nu a aratat niciun semn de incetinire, dar proiectilele erau la mai bine de 3 mile
in spatele avionului britanic apropiat de L31. Pilotul a plonjat cu aeronava inca in urcare,
apasand cu greu pompa de presiune, schimbandu-si mainile a pornit focul in fuzelajul
Zeppelinului. Trecand pe dedesubt, el a lasat sa zboare o alta explozie, balansand imprejur, si a
venit sub coada masiva a aripilor, a pompat plumb in aceasta si a zburat de-a lungul partii
inferioare a aeronavei. Tragatorii din gondole se straduiau sa puna la cale planul de atac, dar
aeronava a fost prea aproape si prea raida pentru ei sa poata sa traga focuri de arma.
Chiar daca pilotul britanic a deschis focul, el a vazut Zeppelinul in flacari precum o
lanterna chinezeasca si apoi o limba de flacara a erupt din arcus. Osandit, Zeppelinul lovit s-a
inaltat cam 200 ft si deodata caldura a extins gazul in celulele sale mentinadu-se momentan in
zbor, iar apoi cazand incet, amenintand ca o sa ia si biplanele britanice cu el. Impingand coloana
de control inainte, pilotul de pe BE2c a plonjat spre pamant, epava aprinsa de L31 daramandu-se
in spatele acestuia. El a facut o spirala si cu greu a reusit sa iasa din ea, asa ca Mathias a strans
din dinti si a dat ultima comanda sfaraie ca un cuptor.
Recuperand controlul avionului, aviatorul s-a prabusit in flacari si a vazut cu ochii lui
cum a lovit pamantul cu o multime de scantei, dupa care a dat frau liber sentimentelor privitoare
la arderea duzinelor de lumini verzi. Reactiile s-au instalat imediat: s-a simtit bolnav si ametit,
uneori isi pierdea curajul si apoi se recupera, pilotul care incerca sa obtina audierile sale.
Scazand la 5000ft el a ales rachetele de semnalizare ale North Wealed Bassett. Venind direct a
judecat gresit inaltimea avionului in ceata si s-a prabusit, a sters partile mobile si si-a prins capul
pe imbinarea de la arma Lewis asa ca avionul se zdruncina intr-un imaps. Imediat trupul lui a
fost scos afara din cabina de pilotaj de catre camarazii sai, iar in triumf locotenentul Wulstan
Joseph Tempest l-a luat de umar si l-a dus in afara terenului de aterizare, acesta suferind de o
usoara taietura si o durere severa de cap.
Luptatorul Tempests
Cuceritorul lui Mathy a fost nascut in Ackworth Grange, Pontefract pe 22 ianuarie 1891,
fiind al doilea fiu al lui Wilfred Francis Tempest cu a doua sotie Florence Helen, fiica lui Vincent
ORourke din Rathgar, judetul Down, Irlanda. Prima casatoria a lui Wilfred cu Mary Perry din
Bitham House, Warwickshire, s-a terminat cand ea a murit pe 19 noiembrie 1885. Wilfred a infiat
opt copii si Florence i-a nascut inca sase. In afara de doua surori, Andrey si Monica, toti erau

baieti Alred, Edmund, Wilfred si Wulstan. A doua doamna Tempest a fost o jucatoare de tenis
bine respectata in mijlocul anilor 1860, castigand lauri impreuna cu faimoasul club Badsworth
Hunt Lawn Tennis Club in timpul turneelor Yorkshire la care participa regulat.
Domnul Wilfred a fost pentru o perioada presedintele Pontefract (West Riding) Bench, si
fii lui tineri se distrau jucand tenis si cricket, si urmareau de obicei un loc in terenurile extinse
ale Ackworth Grange, care au ramas locuri de tara de la Tempests pana in zilele noastre. Baietii
de asemenea vanau cu cainii de vanatoare Badsworthy , adaposturile fiind situate convenabil
intr-un colt al proprietatii. Wulstam calarea regulat, fiind insotit de cainii de vanatoare York,
Austy si Bramham Moon, si de ziua lui a castigat titlul de invidiat de cel mai bun calaret din
Yorkshire.
La varsta de noua ani, Wulstan a fost admis la colegiul Stonyhurst in Lancashire pe 30
septembrie 1900, inscriindu-se la Elements. Aptitudinile sale la cricket si matematica s-au
evidentiat in scoala si a optinut premii in mod regulat. A intrat la in clasa de marina dupa anii in
care a studiat aritmetica si ulterior, in 1905 a plecat, iar la sfarsitul ultimului semestru, acesta a
promis ca niciodata nu o sa se urce intr-un avion. Un pas marunt care l-a ajutat sa se
razgandeasca a fost cand fratele Edmund a inceput sa proiecteze, sa construiasca si sa zboare
modele de avioane, desi in acel timp Wulstan nu manifesta un mare interes.
In decursul anului 1908 acesta a imbratisat cariera navala, petrecand trei ani pe vasulscoala Horcester. Apoi a venit o alta schimbare, sa faca inginerie miniera, urmand o excursie in
Africa de Sud cu ideea de a face agricultura de zahar, dar aceasta aventura nu a fost una de
success, asa ca Wulstan a ramas acolo doar pentru cateva luni.
In timp ce Heinrich Mathy servea cu onoare Fortele Navale Germane, Wulstan si
Edmund Tempest lucrau o bucata de pamant de la Perdue, in Saskatchewan, Canada, bucata de
pamant cumparata in 1911. Trei ani mai tarziu ei erau in continuare fermieri ocupati, cand a venit
razboiul si au primit un semn de la fratele mai mare Wilfred, capitan in Kings Own Yorkshire
Light Infantry si s-au intors in Anglia, lasand pamantul in grija unui administrator.
Ajuns acasa, Wulstan si-a gasit timp de vanatoare cu cainii de vanatoare Badsworth, dar
acesta nu a fost recunoscut de fostii asociati, iar la prima lor intalnire a fost o primire rece de la
cativa care l-au considerat un strain. Tipic, Wulstan a ales sa ii ignore concentrandu-se pe
vanatoare si a fost destul de multumit sa isi petreaca ziua in camp.
Cariera militara a lui Tempest a inceput pe 30 noiembrie 1914, cu o functie de comanda
temporara ca si sublocotenent al Batalionului Sase KOYLI. In mai 1915 Wulstan a participat la
a doua batalie de la Ypres, orasul pastrandu-se dupa sacrificii enorme. Intre a treia saptamana din
aprilie pana la sfarsitul lunii mai, britanicii si canadienii au pierdut aproape 6000 de ofiteri si
barbati in masacre sangeroase. Wulstan a fost unul din sutele de raniti si dupa 24 de ore
chinuitoare inchis intr-un adapost, a plecat ranit acasa. Unul din rezultatele acestei experiente
traumatice a fost guta, care l-a lasat cu o lipsa de incredere, a ramas in umbra putin timp inainte
sa inceapa din nou serviciul militar.
In luna iulie a aceluiasi an, Wulstan s-a reinrolat in KOYLI, dar curand a fost transferat la
un batalion de garnizoana in Nwecastel. In perioada serviciului sau in prima linie a vazut multe
activitati aeriene, iar dragostea pentru acestea crestea in el intr-o asemenea masura, asa incat a
decis ca viitorul lui trebuie sa fie in aer, deci urmand indrumarea lui Edmund a fost transferat
de Lista Generalului pentru a lucre cu RFC pe 17 iunie 1916. Acolo a urmat o perioada de
pregatire si ulterior a primit post pe 39 HdS pentru servicii de aparare din zona lui. Toti cei care
pot inca sa isi aminteasca de el spuneau ca este singuratic si putin rezervat, cu siguranta in distins

contrast cu turbulentul umor al lui Robinson si Sowrey,cu toate acestea toti trei au devenit
inseparabili.
Tatal lui Wulstan a primit vesti despre distrugerea L31 de catre fiul sau printr-o telegrama
care il astepta la intoarcerea acasa din vacanta din Irlanda, dar in 12 ore o alta telegram a adus
vestile tragice. Wilfred a fost ucisin Batalia de la Somme pe 25 septembrie. In mod cert a fost o
nenorocire pentru familie si a pierdut stralucirea victoriei acestuia. Mai tarziu, in momente de
liniste, Tempest Semor i-a scris sotiei, descriindu-i succesul fiului sau in atacarea Zeppelinului.
El era departe de aerodrom in noaptea raidului, asa cum s-a spus. A venit un mesaj
telefonic, continund un avertisment format dintr-un singur cuvant. El s-a urcat pe motocicleta si a
condus foarte repede pana la aerodrom si tocmai ce si-a oprit motorul cand a primit un mesaj si a
fost impiedicat sa plece. Cand s-a trezit a vazut la cateva mile departare ceva lung si argintiu
luminat de un reflector si a pornit inspre el. Cand a ajuns la aproximativ 5 mile de Zepp se
gandea ca Archies au trimis toate proiectilele destinate pentru Zepp impotriva lui , aratand cat de
lamentabile sunt loviturile lor. Lui ii era teama sa piarda viteza daca o sa urce mai sus asa ca a
mers pe directia Zeppelinului, care a incercat sa se fereasca, si daca imi amintesc bine a trecut pe
sub aceasta si a tras cu arma Lewis si se gandea ca poate patrunde in rezervorul de benzina. In
orice caz, el a vazut cateva flacari si a incercat sa ajunga pe partea ei. Apoi a izbucnit in flacari si
el a fost acoperit de scantei si se temea sa nu ia foc aeronava, si pentru un moment a zis ca este
ca si in iad. Apoi a lansat niste lumini verzi pentru a anunta camarazii ca a reusit si apoi a zis ca
se simte de parca a inebunit. S-a ridicat in picioare in avion si a strigat si a tipat si a inceput sa
fie in picaj pana cand a realizat ca trebuie sa controleze aeronava. Cand a ajuns aproape de sol a
inceput sa isi piarda curajul dar a stat acolo, a lesinat, iar avionul s-a prabusit, rupandu-si partile
mobile. Socul l-a reinviat si camarazii l-au scos afara si apoi toata escadrila a venit si l-au batut
pe spate si toate problemele pareau sa fi disparut de pe capetele lor.
L-a intrebat daca Zepp nu a tras in el si a zis ca el nu a observat ca a facut-o vreodata, dar
in unul dintre zborurile lui in care nu a putut prinde inaltime a zis ca l-a vazut aruncand cu un
ciocan si un cleste.
Pentru ca a reusit sa il aduca la sol pe L31, lui Tempest i-a fost acordate DSO pe 13
octombrie drept multumire pentrul fapta de vitejie si pentru dedicarea pentru distrugerea unei
aeronave inamice. Avansat mai tarziu la gradul de capitan, Wulstan a trebuit sa preia comanda a
100 Escadrile pe 11 decembrie 1917.Aceasta unitate a fost formata in Anglia din escadrilele
Home Defence Wing si a fost prima escadrila de bombardament de noapte care trece dincolo de
mare, mobilizarea situandu-se in Farnborough in februarie 1917. Cercetarile nu au descoperit
data exacta in care Tempest a aderat la 100 Escadrile, dar istoria spune ca a luat parte pentru
prima dataintr-un raid de bombardament la calea ferata din Douai in noaptea dintre 29/30 aprilie
1917. Ulterior, Wulstan a continuat sa zboare in mai multe misiuni de success peste locurile
ocupate de germani.
Pe 10 octombrie 1917 comandantul de zbor Tempest a fost decorat cu distinctia Military
Cross, citatia fiind anuntata cu cateva luni inainte in gazata London:
Pentru faptele de vitejie si devotamentul de care a dat dovada in serviciu in mai multe ocazii. El a
bombardat cu suces liniile secundare de cale ferata si aerodromuri, deseori pe vreme cetoasa si innorata si
la o altitudine joasa, cauzand multe dezastre asupra obiectivelor sale. Cu o ocazie, a coborat la o altitudine
foarte joasa si a aruncat bombe asupra a doua trenuri aflate in miscare, facandu-le sa deraieze. Aces ofiter
a luat parte la 34 raiduri de bombardament de noapte.

Wulstan a plecat de la 100 Escadrile pe 16 iunie 1918, si impreuna cu maiorul C GBurge

au atins rangul de commandant de escadrila (maior temporar) cand a fost format RAF, pe 1
aprilie. Un an mai tarziu, Wulstan a anuntat logodna cu Mlle Camille Millicent Best, fiica cea
mare a lui Madame C.M.Best si ultima J P Best din Bruxelles si Antwerp. Romantismul era
aparent in floare de cand Armistice, datand din statul regelui Albert a intrat in capitala. Wulstan la transportat cu avionul pe Printul Tarii Galilor la Bruxelles in acea perioada pe parcursul sederii
a intalnit-o pe tanara femeie cu care s-a logodit. Desi cuplul nu s-a casatorit niciodata si in 1921
Wulstan s-a retras de la RAF ,pastrandu-si gradul militare de maior. Ranile din timpul razboiului
l-au purtat pe Tempest prin spitale dupa retragerea lui, dar nu l-au deranjat prea mult astfel incat
pe 5 aprilie 1923 s-a casatorit cu Ether Fernandes, care i-a nascut un fiu mai tarziu, Norman
Edmund.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Wulstan a comandat un batalion de gardaHome Guard si mai tarziu o escadrila de practica Air Training Corps in Newbury. In 1958
Tempest a participat la nunta fiului sau care a emigrat in Grymsby, Canada si a fost acolo pana la
75 ani, cand Wulstan Joseph Tempest a murit pe 20 decembrie 1966.
Potters Bar
Cand L31 a inceput ultima plonjare care l-a condus la moarte, londonezii si cei aflati in
districtele indepartate au asistat la decesul micutului omorator pentru a treia oara intr-o luna;
inca o data barbati, femei si copii misunau surprinsi sa vada ultima victima a apararii aeriene
cazand incet pre pamant.
La inceput noi puteam auzi focurile de arma si sa vedem bucatelele de proiectil arzand ca niste
scantei in vecinatatea sa, dar aceastea au incetat si aeronava parea sa zboare incet si nevatamata. Imediat
dupa, o flacara a cuprins aeronava, dar pentru o scurta perioada de timp nu pareau sa apara schimbari.
Apoi totul a inceput sa se destrame, intai incet apoi a inceput sa se indoaie langa centru sub forma unui V
intors si cazand inflacarat s-a rupt in doua pete uriase de foc, pana a fost ascunsa de acoperisul ce a cazut.

Din postul lui de observare la Alexandra Palace, locotenentul Harry Carter al Corpului
Royal de Aparare a vazut L31 cum naviga peste Londra cuprins de scuturile inflacarate.
Focurile de arma s-au oprit iar o flacara a aparut in rezervorul de combustibil al Zeppelin-ului,
aceeasi reflexie ca a unui stralucitor balon care e cuprins de flacari de jos in sus, mototolindu-se la mijloc,
practic rupandu-se in doua piese ce cadeau pe pamant.

Ramasitele arzande al L31 au cazut in doua locase distante, portiunea din fata aproape de
un mare stejar in Oakmere Park, Potters Bar, intr-un loc detinut de domnisoara Kemble.
Daramaturile au sters complet o parte a copacului cu toare ramurile si au fost ingramadite in jurul
trunchiului, zona de control ramanand deasupra mormanului. Multe cadavre stateau intinse in
jurul daramaturii, facand urme vizibile de impact pe pamant. Mathy si majoritatea echipajului au
preferat sa sara alegand raul mai mic din cele doua optiuni. La cateva sute de picioare departare
se afla partea din spate a L31 presarat de-a lungul catorva pajisti. Cele 2 parti mari ale navei
continuau sa arda de ceva timp intretinute de combustibilul ce se scurgea; pana si bruma ce a
cazut inainte de inserat si efortul brigadei locale de pompieri nu au reusit sa stinga ramasitele ce
inca ardeau.

Proprietarul terenului era fermierul W Bird, care impreuna cu numerosi muncitori au

venit inca de la inceput la locul tragediei. Bird era destul de usurat sa vada ca Zeppelin-ul a cazut
dupa cladirile lui de la ferma:
Am alergat prin curtea grajdului si in jos am trecut pe o poteca care duce la terenurile cu iarba. In
unul din colturi erau niste capite si ma temeam ca se pot aprinde. Cand am gasit locul faptei, am aflat ca
ei erau bine, dar la 200 de yarzi erau ramasitele Zeppelinului care ardeau furios. Nu am indraznit sa merg
foarte aproape de el din doua motive: unul dintre acesta emana o caldura foarte mare si altul a fost
munitia care tot exploda la intervale de timp. Dupa aceea am descoperit ca aceasta a fost munitie de
mitraliera, o mare cantitate a fost carata, iar o parte dintre aceasta era in cutii, neexplodata. Am vazut
cativa morti intinsi pe jos. Unul parea sa fie un ofiter, pentru ca am putut sa ii vad dungile aurii de pe
maneca. Celalalt purta Crucea de Fier.
Am avut o turma valoroasa de vaci de lapte pe pajiste atunci iar acestea erau foarte alarmate de
Zeppelin-ul inflacarat. Galopau pajistea in cerc terifiate, iar una dintre ele parea clar determinata sa dea
buzna in gramada ce ardea acolo. Am avut putine probleme in a o mentine departe si am fost bucuros sa
observ brigada de pompieri ce se apropia la locul scenei de groaza sa stinga focul.

Un alt martor local era fata tanara a parohului de la Potters Bar. Rev E Preston era de
serviciu in acea seara, timpul liber il petrecea ca si jandarm de paza, iar doamna Preston a iesit in
curtea exterioara din fata casei pentru a vedea caderea L31 inflacarat:
Aerul era atat de fierbinte incat simteam cum abia pot sa stau in gradina. Dupa putin timp am
mers pe pajiste unde a cazut Zeppelin-ul, dar acesta emana o caldura prea puternica pentru a ma putea
apropia cat de cat. O mare parte din acesta statea langa trunchiul unui copac urias, pe care cazuse si i-a
sfasiat o parte.

Nu a trecut foarte mult timp pentru a incepe pelerinajul. Politia, pompierii, soldati ai
armatei au venit repede la locul scenei pentru a preveni pradarea epavei. Au gasit un ofiter
German neatins de foc intins pe spate incastrat in pamant intr-un colt al pajistei. La lumina
palpaitoare ce venea de la epava ce ardea au verificat daca inca mai respira; mai tarziu ofiterii
RFC au luat placuta de identitate de la cadavru pentru a vedea cine este ce inscriptiona numele
unei simple legende Kaptlt Mathy. L31
De-a lungul primelor ore ale zilei de 2 octombrie si ale zilelor urmatoare, epava a fost
vizitata de mii de oameni, desi zona era delimitata de cordoane ce interzicea apropierea de
aceasta. Vanatorii de suveniruri au fost norocosi sa cu orice altceva in afara de fragmente din
epava. Recuperarea celor 19 cadavre a fost facuta intr-un timp destul de scurt, si toti au fost
asezati intr-un hambar din apropiere.
Din cauza ploii persistente si a aglomerarii de persoane civile si militare la fata locului,
terenul domnului Bird a fost transformat rapid intr-o mlastina. Fermierul intreprinzator a taxat
vizitatorii cu o moneda de caciula pentru a putea vedea epava Zeppelin-ului, conditie aprobata si
de Oficiul Razboiului, pentru a putea obtine ceva recompense pentru distrugerile suferite pe
terenul destul de valoros al acestuia.
Pentru a pazi epava au venit doua detasamente, unul din Horse Guards si unul din Scots
Guards, militarii fiind adusi imediat, ajungand la o ora dupa ce L31 a lovit solul.
Ziarele din urmatoarele zile au fost pline cu anunturi legate de acest eveniment: Inca in
Zepp destrus noaptea trecuta, Al patrulea intr-o luna, Un spectacol la mijlocul noptii,
Germanii plonjeaza in depresie titlurile scrise de catre ziaristi in acea zi. Ei inca au furnizat
informatii precise cititorilor despre cum sa ajunga la locul dezastrului:

Vizitatorii pot ajunge la locul scenei cu trenul din Kings Cross pana la statia Potters Bar pe linia
principala. La iesirea din statie mergeti pe jos spre sat, aproape 2 kilometri distanta, pe strada principala
pana se ajunge la sediul politiei. Epava Zeppelin-ului se afla pe terenul din spatele sediului politiei.

Un vizitator care a urmat directiile a fost Clifford Cole, care a ajuns la statia Potters Bar
devreme duminica dimineata:
Am urmarit multimea spre sat si am trecut de sediul politiei, iar la intersectia dintre Great North
Road si The Causeway am observat unul din motoarele Zeppelin-ului. Am observat in particular si urmele
facute in pamant de catre echipajul care a cazut sau a sarit din aer, vazandu-se in mod clar conturul
mainilor, corpului si picioarelor. Echipajul care a decedat a fost ingropat in cimitirul aflat in partea de
suda Mutton Lane.

O ancheta asupra lui Mathy si echipajului sau a avut loc la spitalul Cottage, din Potters
Bar, in dupa-amiaza zilei de 4 octombrie. Aceaasta a fost condusa de doctorul Cohen, membrii
juriului printre care domnii Forbes, C H Belsey, H Joy, G Simcox si G Wychett. Numai doi
martori au fost chemati, inspectorul Lane de la Divizia Y a Enfield Constabulary, si maiorul
Charles Lloyd al Artileriei Royale de Garnizoana. Ambii au fost interogati de catre procuror, care
a stabilit repede ca impotriva zvonurilor, niciunul din membrii echipajului nu a fost gasit in viata.
Juratii au mers pentru a stabili verdictul ca membrii echipajului Zeppelin-ului au fost omorati in
timpul in care aeronava era data jos de catre artileria antiaeriana. Doctorul Cohen a concluzionat
ancheta si a dat indicatii pentru decorarea a doi colegi din politie, sergentul Croxon si sergentul
Crack, pentru modul admirabil in care acestia au actionat dupa ce Zeppelin-ul a fost doborat.
Mai ramanea doar ca echipajul L31 sa fie ingropat, si inca odata serviciile locale ale
domnului Edwin Birt au fost rugate sa se ocupe de aranjamente. Joi dupa-amiaza, pe 5
octombrie, am vazut sicriile transportate la Mutton Lane si ingropate impreuna cu victimele
SL11. S-a avut grija pentru a pastra ora ingroparii acestora secreta, si ca rezultat, au fost prezenti
numai cativa civili ce erau prin zona. Fiind totusi o chestiune de interes militar, ofiteri ai armatei
au ingropat sicriul lui Mathy, iar membrii RFC carau sicriele echipajului. Un preot al armatei
impreuna cu Rev Preston au oficiat ceremonia:
Intrucat au servit in numele Atotputernicului Dumnezeu si a Imparatiei Lui, Ia in grija Lui aceste suflete
ale zburatorilor aici disparuti, noi prin urmare ne angajam sa punem ramasitele trupurilor lor in pamant
in sigura si eterna speranta a Invierii si a Vietii Vesnice.

Ultimul serviciu a fost auzit pentru a incheia ceremonia si astfel nu au existat nici
incidente neconvenabile pentru a tulbura evenimentul. Ramasitele lui Mathy au fost inchise intrun sicriu de stejar, acoperit de un val negru, iar pe capac a fost pusa o placheta cu un mesaj
simplu: Comandantul Mathy. Ucis la datorie. Oct 1 1916.
Asa a trecut in nefiinta cel mai valoros comandant de aeronava a lui Strasser, a carui
pierdere a avut un efect adanc asupra ofiterilor lui superiori si asupra tuturor oamenilor din
Divizia Navala de Aeronave. Ca un bun ofiter, mai tarziu a scris:
Acolo a fost un singur comandant de aeronava cu care am zburat eu vreodata, in care as fi avut cea mai
mare incredere sa gaseasca drumul pe deasupra Angliei fara a face greseli mari. Acesta a fost Heinrich
Mathy A fost aeronava inflacarata, glontul incendiator care i-a adus caderea si totodata cu el, viata si
sufletul serviciului nostru de aeronave au plecat.

Strasser i-a scris vaduvei lui Mathy o scrisoare pe 3 octombrie si a accentuat pe neobosita
lui energie de a comanda, grija si ajutorul oferit de el, cum a fost un bun camarad si un bun
prieten, cum a fost foarte apreciat de catre mai inaltii lui superiori, de catre cei egali, si de
subordonati.
In zilele urmatoare la Potters Bar politia inca era ocupata: pazind pentru o perioada
ramasitele aeronavei si participand la funeraliile echipajului, si mai era inca problema vanatorilor
de suveniruri ce era luata in calcul. In timp ce multi turisti au reusit sa puna mana pe mici
fragmente de aluminiu fara a fi prinsi, destui dintre localnici au dobandit impresionante relicve si
unii dintre ei au fost chemati pentru ca nu au raportat ca le-au gasit.
Domnilor Baggot, Casey, Longworth, Thain, Viola si Wilson li s-au adus acuzatii; toti cu
exceptia lui Wilson au pledat vinovati. Wilson a fost gasit cu parti provenind dintr-unul din
motoarele Maybach, Longworth si Viola cu portiuni din spaliere si Casey si Thain cu sectiuni din
schelet, iar Baggot s-a impiedicat de o bucata de elice si a luat-o cu el.
Chairman Alderman Pank a decis ca toti inculpatii sa fie tratati in mod egal si a ordonat
ca fiecare sa plateasca dauna in valoare de 40s. Pank sustine ca oamenii probabil nu erau
constienti de gravitatea faptelor lor, dar avertizeaza ca pe viitor comisia nu va mai privi din
acelasi punct de vedere.
In anii de dupa Primul Razboi Mondial ceremonii anuale de pomenire erau tinute la
Potter Bar pentru echipajele aeronavelor cazute. La ceremonia din 1932 au fost tulburari cauzate
de catre un nazist, iar apoi parohul de la Potter Bar, Rev. Andrew Robinson, refuza sa sustina si
ceremonia din urmatorul an decat daca este asigurat ca nu va mai exista o astfel de intrerupere pe
durata ceremoniei. Insa desi conditiile au fost stabilite, in 1933 a fost ultima ocazie in care
ceremonia a fost facuta. In urmatorul an Rev Robinson refuza sa continue traditia si sa sustina
ceremonia din cauza atitudinii nazistilor catre religie si efectelor distrugatoare pe care le are
regimul lui Hitler.
In 1966 lespedele ambelor echipaje au fost inlaturate si mutate la Cannock Chase din
cauza razboiului cu Germania. La Potter Bar a ramas putin ca o amintire asupra tulburatoarelor
evenimente petrecute in octombrie 1916. Pentru multi ani stejarul Zeppelin, vatamat de
eveniment dar inca ramas in picioare, a fost conservat ca si un memorial ce simbolizeaza
distrugerea L31. In anii 30 noi locuinte au fost construite pe taramul vechii ferme; stejarul a mai
ramas pentru inca cativa ani, pana cand s-a tot stricat si a ajuns intr-o stare periculoasa in care
trebuia sa fie taiat.
Astazi, singurul lucru care mai aminteste de acea noapte este numele unei strazi care
trece aproape de locul vechiului stejar Tempest Avenue.