Sunteți pe pagina 1din 8

Rose si privi ceasul de la mna n timp ce pleca de acasa.

i ramasese timp doar ct sa t


reaca pe la biroul lui Jack, fara sa ntrzie totusi la
ntlnirea pe care o avea. Mergnd spre garaj arunca nca o privire spre urmele ramase p
e gazon si se nfiora din nou amintindu-si de
microbuzul care se tot ducea spre faleza. Se ntreba daca hu ar fi trebuit sa o re
tina pe Sarah acasa pentru ziua aceea si simti o vinovatie
destul de dureroasa amintindu-si de senzatia pe care a avut-o atunci cnd George D
iller insista ca ar fi fost mai bine pentru Sarah sa-si
continue ziua ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic deosebit. si propuse sa-si dedice c
eva mai multa vreme n seara aceea pentru Sarah.
La un sfert de mila, mergnd spre oras, se afla domeniul familiei Barnes, iar Rose
zmbi n sinea sa cnd trecu pe acolo. Avea sentimentul
ca astazi, cnd se va ntoarce acasa, va putea scoate placuta pe care scria DE VNZARE
, si care atrna de cteva luni pe gardul casei. Iar
acesta era un lucru bun, s-a gndit ea. Era scoasa la vnzare de prea multa vreme. nc
a vreo cteva luni si ar fi luat aspectul acela specific,
ngrozitor, de casa parasita, si i-ar fi fost imposibil sa o mai vnda, indiferent d
e pret. Avea nsa sentimentul ca n sfrsit gasise clientii
potriviti pentru aceasta casa. Fara sa-si dea seama, apasa pe acceleratie si, n t
imp ce masina se avnta de-a lungul soselei, o parte din
senzatia de apasare care plutise ntreaga dimineata asupra ei ncepu sa se risipeasc
a.
Parca masina n locul din spatele cladirii Companiei obiliare Port Arbello si-si a
runca poseta pe birou de ndata ce tra pe usa.
- Aveti o ntlnire peste cincisprezece minute, i aminti ecretara.
Rose zmbi catre ea:
- Timp suficient. Tocmai aveam de gnd sa fug pna n artea cealalta a pietei, doar un
minut, sa-l salut pe Jack.
Stia ca i-ar fi fost poate mai usor sa-i dea un telefon, nsa i lacea sa pastreze a
parenta unei sotii devotate. n Port Arbello asatoriile trainice contau foarte tar
e pentru comunitatea aceristilor.
n timp ce traversa piata arunca o privire fugara spre fosta iurarie, ce se ridica
dezgustator ntr-un colt, chiar n sudul ladirii tribunalului.
nca un an, se gndi ea, si voi gasi o moda-tate sa o cumpar. Dupa aceea nu va mai e
xista dect aprobarea e folosinta si va putea sa-si
puna n aplicare planul de a o ansforma ntr-un centru comercial - nu unul care sa i
ntre n oncurenta cu magazinele care nconjurau deja
piata si nimic n gatura cu vreun magazin specializat important. Preconiza mai gra
ba un grup de mici pravalii - buticuri, de fapt, cu toate
ca a acest cuvnt - avnd si un bar si un restaurant bun. n felul esta putea sa ridic
e valoarea proprietatii fara sa ia pinea de la "a celorlalti
comercianti din jur. Putea sa vada cu ochii mintii sta armurarie, asa cum avea s
a fie remodelata: curatata prin blare, caramizile ei vechi
de peste un secol, sterse de negreala dunata peste ani, cu mortarul dintre ele a
lbit, plus cteva himbari ale fatadei, pentru a-i oferi un
aspect mai atragator, n himbul aerului cenusiu pe care l-a avut dintotdeauna, pri
vita contextul cladirilor din jur. Traversa neatenta strada
si intra n birourile publicatiei Curier.
- Buna, Sylvia, spuse ea zmbind. Sotul meu este nauntru? Secretara lui Jack i ntoars
e zmbetul:
- Este, dar face ca un urs astazi. Ce i-ati facut azi-dimineata?
- Cam tot ce-i fac de obicei, raspunse Rose. L-am legat si am biciuit. Urla, dar
i place la nebunie.
Fara sa mai bata la usa, Rose intra n biroul sotului ei, nchise usa dupa ea, ocoli
masa de lucru, se apleca spre el si-l saruta cu caldura.
- Buna, iubitule, spuse ea, ochiului ei nescapndu-i faptul ca interfonul era desc
his. Aud ca ai o zi cam proasta.
Jack privi catre ea nedumerit, iar Rose i arata cu degetul interfonul de pe birou
. Dadu din cap ca a nteles si apasa pe butonul de
decuplare.
- Pari destul de bine dispusa, spuse el morocanos.
- Acum snt. nsa azi-dimineata era ct pe ce sa avem un dezastru.
Apoi i povesti tot ceea ce se ntmplase n legatura cu microbuzul.
- Si George era sigur ca a tras frna de mna? ntreba Jack dupa ce termina.
Rose dadu din cap afirmativ:
- Dar s-ar putea sa nu o fi facut. Daca a tras-o, atunci nu exista dect o singura
explicatie pentru ceea ce s-a ntmplat. Sarah.
Jack paru ca-si pierde o parte din culoarea fetei.
- Asadar cei de la scoala vor sa discute cu noi n legatura cu ea, joi dupa-amiaza
, spuse el, fcndu-si o nsemnare n agenda.
- Nu despre ce s-a ntmplat azi-dimineata, spuse Rose repede. Cu toate ca mi nchipui
ca va intra si subiectul acesta pe lista.
Dumnezeule, Jack, puteau sa moara toti. Nici unul dintre ei nu ar mai fi avut vr
eo sansa.
- Iar tu chiar crezi ca Sarah ar fi putut sa dea drumul frnei de mna?
- Nici nu stiu ce sa mai cred, raspunse Rose nesigura. Cred ca ma straduiesc sa
nu ma gndesc deloc la toate acestea, pna nu vorbim cu
cei de la scoala.
- Mi-as putea lua liber pentru restul zilei de azi, se oferi Jack. Am putea sa f
acem o partida de golf.
Rose zmbi, nsa refuza dnd din cap, apoi spuse:
- Daca tu vrei, nu ai dect. Dar fara mine. Am o ntlnire, la care aproape am ntrziat d
eja, dar care cred ca este pe cale sa devina una
fructuoasa. Am intentia sa ncerc vnzarea domeniului Bames. Daca voi reusi aceasta
miscare, atunci voi face pentru mine nsumi mult
mai mult bine dect mi-ar face o partida de golf. Se ridica n picioare, continund: N
u stiu din ce motiv, dar munca ma destinde.
- Mi-ar fi placut sa se ntmple si cu mine la fel, replica Jack. Nu se ridica n pici
oare la plecarea ei, iar Rose se simti cuprinsa de un acces
de furie, care nsa i-ar fi ncurcat toate socotelile.
Rose era pe cale sa-i serveasca un raspuns, dar s-a razgndit. A iesit tacuta din
birou, straduindu-se sa-si pastreze pe fata o expresie de
buna dispozitie, destinata Sylviei Bannister.
- Chiar ca este un urs, i spuse ea Sylviei. Si vrea sa te duci nbrlogul lui. Trebui
e sa fug.
Fara sa astepte ca secretara sa mai spuna ceva, Rose parasi cladirea si traversa
piata n graba. n momentul n care ajunse n propriul ei
birou si puse problemele personale napoi n cutia lor, pregatindu-se pentru a da bin
ete clientilor sai.
- Deci, cam asta este totul, spunea Rose cteva ore dupa aceea. Dupa cte pot eu sa
va spun, acestea sunt cele trei case, singurele din
Port Arbello care se apropie ct de ct de ceea ce cautati dumneavoastra. As putea s
a va arat mai multe, dar asta nu ar fi dect o pierdere
de timp. Ce-ar fi sa ncepem cu acestea doua, iar pe aceasta sa o lasam la urma?
Lua dosarul proprietatii Barnes, l vr sub celelalte doua si se ridica n picioare.
- ncapem toti n masina dumneavoastra, sau mai bine va urmarim cu a noastra? ntreba
Cari Stevens.
- Hai s-o luam pe a mea. n felul acesta va pot face si o trecere In revista a ora
sului. Daca va intereseaza toate brfele rusinoase va trebui
sa vorbiti cu sotul meu. Eu snt aici de numai douazeci de ani, iar lumea nca nu ar
e prea mare ncredere n mine.
Barbara Stevens zmbi si spuse:
- Iata de ce mi plac astfel de orasele. Daca nu te-ai nascut aici, lumea te lasa n
pace. Si nu poti sa pictezi daca lumea nu vrea sa te lase
n pace.
Au plecat de la birou, iar Rose si-a respectat promisiunile facute. Nu era adeva
rat ca nu era pusa la curent cu brfele cele mai murdare; De
fiecare data cnd vindea cte o casa fostii proprietari i faceau o istorie completa a
tt a cladirii respective, ct si a celor din imediata
vecinatate. Rose stia cine s-a culcat cu cine, cine sfrsise prin a nnebuni si cine
facuse lucruri urte" prin toate cartierele din Port Arbello,
n ultimii cincizeci de ani. Dar nu transmitea aceste informatii mai departe, clie
ntilor ei. n loc de asta, tragea tare de ceea ce avea de
facut. Acolo unde alti tranzactori cu proprietati imobiliare ar fi subliniat fap
tul ca n respectiva casa fusese gasita spnzurata n pod
doamna Crockett, Rose ar fi remarcat faptul ca scoala se afla la numai doua stra
zi de proprietatea pe care o prezenta. Si obtinea cu
consecventa vnzarile.
i conduse repede pe cei doi Stevens prin primele doua case de pe lista ei. Nu se
hotarsera, iar ea nu voia sa ntinda coarda cu aceste
proprietati. Apoi se ntoarsera pe drumul Conger's Point.
- Vreo legatura cu numele dumneavoastra? ntreba Cari Stevens cnd vazu placuta cu n
umele strazii.
- Noi sntem ultimii dintre Congeri, raspunse Rose, facnd tot ce i statea n putinta s
a nu sune pretentios si reusind. Daca nu voi izbuti sa
fabric un fiu, n curnd nu va mai fi nici un Conger pe Drumul Promontoriului Conger
.
- Cred ca este minunat sa locuiesti pe un drum care ti poarta numele, spuse Barba
ra.
Rose ncuviinta dnd din cap:
- Trebuie sa recunosc ca si eu ma cam dadeam n vnt dupa chestia asta. Din datele p
e care am reusit sa le strng, acest drum a fost
practic proprietatea familiei, un drum particular. Familia sotului meu avea de f
apt n proprietate tot ceea ce se afla ntre oras si
Promontoriu. Asta a fost acum o suta de ani. A fost construit treptat de-a lungu
l anilor. Noi locuim n continuare la Promontoriu, nsa
drumul trece acum pe lnga noi. Este si ceva simbolic aici: drumul se oprea cndva n
fata casei noastre, acum trece pe lnga noi.
- Snteti un adevarat filozof, spuse Cari. De ce parte a Promontoriului se afla pr
oprietatea la care mergem?
- Pe partea aceasta, dar nu este att de ntinsa. Ca sa va spun sincer, daca pot sa
va conving sa cumparati, vom fi vecini. Domeniul Barnes l
margineste pe al nostru. Dar nu va temeti, asele snt la un sfert de mila departar
e una de cealalta, iar ntre
ele se mai afla si un plc de padure, un cmp si o apa. Domeniul arnes se afla mai n i
nteriorul uscatului, n timp ce noi stam pe i, la capatul
Promontoriului. Iata ca am ajuns, ncheie ea. Frna si apoi vira, intrnd pe drumul lu
ng ce ducea catre casa. 1 auzi pe Barbara tragnd adnc aer n piept, si se ntreba pe c
e Btmene vor face mprumutul bancar.
- Dumnezeule, facu Cari. Ct este de mare?
- Nu att de mare pe ct pare, raspunse Rose. Este o casa neobisnuita, dar cred ca o
sa va placa. n afara de asta, daca nu
l convine ceva, puteti sa faceti oricnd schimbari. De prima data tid am vazut-o m
i-am dat seama ca nu ar putea sa apartina dect nui
arhitect. Nimeni altcineva nu ar putea sa o faca locuibila.
- Ce este rau la ea? ntreba Barbara.
- Nimic, de fapt, raspunse Rose.
Parca masina chiar n fata cladirii si, cobornd, arata cu mna pre ceea ce parea a fi
o pereche de balcoane lungi, nchise, dis-ase unul
peste celalalt, care parcurgeau ntreaga lungime a casei.
- Vedeti chestiile astea?
Nu-mi spuneti, intra Cari n vorba. Lasati-ma sa ghicesc, accesul se face pe usa p
rincipala, dupa care dam ntr-un hol la e, care merge
de-a lungul casei. De fiecare parte a holului ! la intrare se afla cte o scara, i
ar cele doua rampe se ntlnesc lin nou deasupra usii
principale. De acolo pleaca un coridor care parcurge cladirea n ambele directii.
Rose dadu afirmativ din cap:
Exact cum spuneti. Cu nca un coridor care se afla la er. Asta da locului senzatia
unui imens vagon-salon feroviar. Fiecare camera are cte
o usa care da n hol. Are o incredibila vedere la ocean, dar numai din aripa ndepar
tata a casei. Si nu iun nici cea mai vaga idee n legatura
cu ce se poate face din cladirea aceasta. Este unul din motivele pentru care v-a
m adus aici. Chiar daca nu o cumparati, poate mi dati
vreo idee despre ce se poate face aici, n cazul n care voi gasi pe altcineva.
Intrara n casa si cercetara camera cu camera, mai nti parterul, apoi etajul superio
r. Rose, ghidndu-se dupa propriile instincte, nu prea a
facut altceva dect sa identifice diferitele folosinte pe care familia Barnes le a
tribuise fiecarei camere. n cele din urma se ntoarsera n
holul de la intrare.
- Ei bine? ntreba Rose.
Cari si Barbara se uitara unul la celalalt.
- Are totusi unele probleme, spuse Cari cazut pe gnduri.
- Si snt probleme care nu se pot rezolva fara multi bani, nu-i asa? adauga Barbar
a.
-Nu multi bani, raspunse Rose. Foarte multi. Pregatiti-va sa cheltuiti nca o juma
tate din suma pe care o veti plati la cumparare, iar asta
nu include lucrarile pentru apa si canalizare. De asemenea, va fi nevoie de refa
cerea instalatiei electrice peste mai putin de cinci ani, ca
sa nu mai vorbim despre un nou acoperis.
- Snteti sincera, nu gluma, spuse Cari zmbind. Rose ridica din umeri.
- Daca nu v-as spune eu acum, mi-ati spune dumneavoastra mai trziu. Si nu vreau c
a vecinii de alaturi sa fie suparati pe mine.
- Ct vor pe ea?
Rose putea aproape sa vada rotitele miscndu-se n mintea lui Cari.
- Cincizeci si doua cinci sute. Daca planul parterului nu ar fi fost att de ciuda
t, ar fi putut obtine de doua ori pe atta.
- n regula, spuse Cari.
- n regula, repeta Rose. Ce nseamna n regula"? Barbara ncepu sa rda.
- nseamna n regula, o cumparam".
- La pretul cerut? ntreba Rose nevenindu-i sa creada.
- La pretul cerut.M-ati ntrebat cti bani vor ei sa obtina pe casa, nu la ce suma c
red eu ca ati putea sa o luati. Nu vreti sa le faceti o oferta mai joasa?
- Nu neaparat, raspunse Cari.
- nteleg, spuse Rose blocata. Ce tot spun? Nu nteleg ubsolut deloc. Daca nu va sup
ara ca va spun asta, mi stricati chiar toata distractia.
Sunt platita pentru a scrie oferte si contraoferte si pentru a face pe toata lum
ea sa creada ca a facut 0 afacere buna. Nu am auzit
niciodata sa se fi vndut vreo casa la pretul cerut. De fapt, stiu al dracului de
bine ca o puteti scoate Iu mai putin.
Barbara aproba cu o miscare a capului.
- nsa asta ar lua timp. Iar noi nu vrem sa mai asteptam. Nu vrem sa facem vreun mp
rumut bancar, si nici sa cstigam bani din aceasta
afacere. Va vom completa un cec chiar astazi. Putem sa ne mutam chiar la sfrsitul
acestei saptamni?
Rose confirma cu o miscare a capului:
- Presupun ca da, raspunse ea ncet. Casa nu a fost ipotecata, usa nct presupun ca n
u va exista nici o alta problema, dect transferarea
titlului de proprietate. Iar asta se rezolva imediat.
Cari ncepu sa rda.
- Aratati de parca v-am fi stricat ntreaga zi. Hai sa ne ntoarcem n biroul dumneavo
astra si sa punem lucrurile la punct. Dupa aceea ne
vom duce acasa si l vom lua pe Jeff ncoace. O sa-i placa la nebunie faleza abrupta
. Iubeste oceanul si adora ascensiunile. Faleza asta ar
trebui sa-l faca fericit.
Rose dadu din nou din cap afirmativ, adaugind:
- Ceva nu este n regula. O casa ca aceasta se presupune Ca nu se vinde chiar att d
e usor. De ce snteti att de grabiti sa va mutati?
- Sntem asa de grabiti, raspunse Barbara, pentru ca ne cautam o casa deja de un a
n, pentru ca stim exact ce vrem, avem banii sa o
cumparam, ca si talentul pentru a o aranja, iar ceea ce ne afla aici este tocmai
ceea ce cautam. Pe deasupra, Jeff este n vrsta de
paisprezece ani si am vrea sa se transfere la scoala de aici nainte sa treaca pre
a mult timp de la nceputul anului scolar.
ntr-o luna de acum nainte bisericutele vor fi deja facute ntre copii, iar Jeff ar p
utea sa ramna n afara lor pna toamna urmatoare, ceea
ce l-ar face sa nu se simta prea bine. Asa ca daca nu ne putem muta la sfrsitul a
cestei saptamni, probabil ca nu ne vom muta deloc.
Puteti sa aranjati asta?
- Sigur, raspunse Rose. De fapt, nu este nimic de aranjat. Dupa cum v-am spus, m
i-ati stricat toata distractia n legatura cu aceasta
negociere.
- n cazul acesta, spuse Cari, vom face tot ce ne va sta n putinta ca sa para ca a
fost meritul dumneavoastra.
Pe drumul de ntoarcere Rose ajunse la concluzia ca i simpatiza pe cei doi Stevens.
Martin Forager statea n fata biroului lui Jack Conger, privind cu ochi furiosi. A
vea minile nfipte adnc n buzunarele hainei sale de
vnatoare.
- ti spun eu, Conger, comenta Martin, asta este o rusine. Au trecut deja doua zil
e si nu s-a facut nimic.
Se ntoarse, pentru a privi pe fereastra.
- Nimic, repeta el.
- Snt sigur ca Ray face tot ce i sta n putinta, ncepu Jack. Forager se ntuneca si mai
tare.
- Ceea ce i sta lui n putinta nu este de ajuns. Nu stiu ce s-a ntmplat cu fiica mea,
dar vreau sa aflu.
Jack se uita neputincios la el. Martin Forager era un munte de om. si puse pumnii
pe biroul lui Jack si se apleca catre el, uitndu-se urt.
- Nu-mi dau seama ce pot sa fac, spuse Jack ncetisor.
- Poti sa-ti folosesti publicatia, i-o trnti Forager. Asta este ce poti sa faci.
Poti sa-ti ntrebuintezi ziarul pentru a aprinde focul sub fundul lui
Ray Norton. Atentioneaza-l ca daca nu se apuca de treaba, si asta foarte repede,
cetatenii din orasul acesta au de gnd sa renunte la el.
Rose dadu nedumerita din cap:
- Trimite-o pe Sylvia la mine cnd pleci, bine?
- Nu prea cred... ncepu Jack sa spuna.
- Nu prea cred, l imita Forager. Asta nu i s-a ntmplat fiicei tale, asa ca de ce oa
re ai putea macar sa crezi ceva?
Jack se lupta intens cu sine pentru a-si pastra calmul. ncepu din nou:
- Ce crezi dumneata, mai exact, ca s-a ntmplat cu Anne? 'treba el.
- Cineva... raspunse Martin Forager ezitnd, cineva i-a facut ceva, termina el con
fuz.
- I-a facut, ce? insista Jack. Forager ncepu sa para stnjenit.
- Pai... nu stiu cu adevarat. Dar doctorul spune ca...
- Doctorul a spus ca nu a patit cine stie ce, l-a ntrerupt Jack u hotarre. Mi-a sp
us asta el nsusi, daca te intereseaza. A exa-linat-o pna la
cel mai mic detaliu si, n afara de cteva zgrie-ri, cu care putea sa se aleaga n mult
iple feluri si nenumarate
ocazii, nu a patit nimic. n mod categoric, nu a fost molestata.
Vaznd ca sngele ncepe sa paraseasca fata lui Martin Forager, Jack continua repede:
- Stiu ce vrei sa spui, ca nu ai sustinut asta niciodata, nsa ai dit-o. Si-a pus
minile n poala si s-a lasat pe spate n scaunul
sau, continund: La dracu', Marty, la asta ne-am gndit toti. Dar se pare ca nu s-a n
tmplat nimic. Si stii bine cum snt copiii. A venit acasa
prea trziu. Poate ca nu a patit absolut nimic si
'oar a inventat toata aceasta poveste.
Observnd ca furia lui Forager ncepe din nou sa creasca,
dica o mna si continua:
- Nu o lua de la nceput, Martin. Daca la consultul docto-lui s-ar fi aratat ceva,
orice de care as fi putut sa ma agat,
eactia mea ar fi la fel de puternica, as rascoli publicul. Dar ucrurile nu stau
asa. Daca Anne nu-si da drumul la gura n egatura cu ceea ce i
s-a ntmplat, atunci nici unul din noi nu oate face ceva.
Forager se uita la el timp de o clipa.
- Vrei sa spui, cam asa cum vorbeste Sarah despre ce a patit a? mirii el.
Se rasuci pe calcie si disparu din biroul lui Jack nainte sa oata vedea care a fos
t efectul cuvintelor sale. Jack ramase n aun, asteptnd sa i
se mai linisteasca bataile inimii. Tremura tot.
Jack nu se misca nici cteva minute mai trziu, cnd Sylvia Bannister aparu n birou. Se
cretara se pregatea sa aseze un dosar n dreptul lui,
pe birou, nsa se opri cnd vazu expresia de pe fata lui.
- Jack? Jack, esti n regula? l ntreba ea.
- Nici nu stiu, Syl, raspunse Jack ncet. Ce-ar fi sa nchizi usa si sa te asezi put
in? A ridicat privirea catre ea si a completat: Daca ai timp.
- Am ntotdeauna timp, raspunse ea, nchiznd usa.
Se aseza pe scaunul din fata biroului si-si aprinse o tigara. Pe fata lui Jack a
paru un nceput de zmbet.
- O faci aproape automat, nu-i asa? ntreba el.
- Ce anume? ntreba la rndul ei, uitndu-se njur.
- Tigara. Nu ai observat niciodata ca nici nu te gndesti sa-ti aprinzi o tigara n
biroul meu, atunci cnd stii ca te afli aici cu treaba, dar ti
aprinzi neaparat una, cnd stii ca este vorba de o discutie n doi? Este ca si cum t
e-ai folosi de tigara pentru a schimba rolul de secretara
cu cel de prietena.
- Te deranjeaza asta? ntreba Sylvia nelinistita, uitndu-se la tigara cu o stingher
eala care nu se potrivea cu felul ei de a fi.
Jack dadu din cap:
- Absolut deloc. ntr-un fel ma distreaza. mi ntareste convingerea ca ma poti citi c
a pe o carte deschisa.
Sylvia se relaxa din nou.
- Atunci ma voi stradui sa nu-mi amintesc despre asta de fiecare data cnd o voi f
ace. Nici nu mi-as fi dat seama, daca nu mi-ai fi spus. De
acum nainte voi fi constienta de asta.
- Nu te cred, spuse Jack zmbind. Esti persoana cu cea mai putina constiinta de si
ne pe care am ntlnit-o pna acum.
- Bun, facu Sylvia scurt, caci ncepuse sa simta ca Jack ocolea subiectul care l fr
amnta cu adevarat. n loc sa discutam despre virtutile
mele- nenumarate, variate si ndoielnice -, nu ar fi mai bine sa vorbim despre tin
e? Ce s-a ntmplat?
Jack ridica din umeri.
- Nici nu sunt sigur ca s-a ntmplat ceva anume. Doar ca Martin Forager a spus ceva
care m-a cam dat peste cap. Ceva despre Sarah.
Sylvia trase din tigara si dadu fumul afara, ncet, cautn-du-si cuvintele.
- Ce ti-a spus, mai exact? ntreba ea ncet.
Jack i relata toata conversatia pe care tocmai o avusese. Dupa ce termina, Sylvia
reflecta n tacere o vreme, dupa care spuse:
- Cred ca a fost vorba de ceea ce se numeste de obicei lovitura la ntmplare, Jack.
Nici macar el nu stie bine la ce s-a referit, a continuat
ea, vaznd ca Jack nu arata prea convins. Jack, nimeni din orasul acesta nu stie c
e s-a ntmplat cu Sarah, nici eu, nici tu, nici propria ta
nevasta. Nu stie nimeni. Tu nsa trebuie Na faci fata situatiei. Sarah a ncetat sa
vorbeasca, trebuie sa mearga la White Oaks, si toata
lumea din oras stie ce fel de scoala este aceea. Asa ca este normal sa nceapa sa
se vorbeasca despre asta, iar subiectul unor astfel de
discutii sa se concentreze si asupra ta.
Jack aproba din cap:
- Stiu. Doar o problema n plus pe capul meu.
- O problema n plus? Care sunt celelalte?
- Pai, este situatia dintre mine si Rose.
Sylvia nu era deloc sigura ca vrea sa asculte mai departe, dar stia ca nu avea nc
otro. Daca macar nu as fi att de al dracului de... daca nu
l-as ndragi att de tare, se gndea ea. Era ct pe ce sa ntrebuinteze cuvntul ndragostit
dar l-a ocolit din sfiala. Si totusi si dadea
seama ca nu are de ce sa se rusineze de acest cuvnt. Era ntr-adevar ndragostita de
Jack Conger, si stia bine usta. Nu ca asta ar fi
schimbat n vreun fel lucrurile. Ajunsese In situatia dificila de a fi ndragostita
de seful ei cu mult timp n urma si i era de ajutor sa stie ca
si el era ndragostit de ea, ntr-un anumit fel. Nu n ntelesul sexual. Jack rezervase n
totdeauna aceasta parte numai pentru Rose, iar
Sylvia se bucura n aceeasi masura ca si el de aceasta decizie. Nu era sigura ca s
-ar fi putut descurca cu o aventura amoroasa, nsa era
foarte sigura ca nu voia sa ncerce. i placea situatia asa cum se prezenta ea. La b
irou ea si Jack erau apropiati. Treceau de la relatiile de
serviciu la cele personale si napoi de multe ori pe zi, si asta n fiecare zi, fiec
are ncercnd sa-si acordeze cheful si sentimentele dupa
celalalt. Era, se gndea ea, din unele puncte de vedere, ca un fel de casatorie, a
tta doar ca nu tinea dect opt ore pe zi. n fiecare dupaamiaza
Jack se ntorcea acasa, la familia lui, iar ea se ducea acasa, la pisica ei. Pentr
u opt ore, n fiecare zi, avea nu numai un serviciu, dar
si un barbat pe care l iubea. Asta era n mod obisnuit de ajuns. Doar uneori, ca de
exemplu acum, si-ar fi dorit ca Jack sa nu-i povesteasca
chiar tot, sa mai tina cte putin din viata lui personala pentru el nsusi. Pe de al
ta parte, stia ca de un an ncoace Jack nu mai avusese ntradevar
pe nimeni altcineva. Mai precis, din ziua n care a iesit din padure cu Sarah n bra
te.
- Se nrautateste situatia? ntreba ea.
-Nu snt convins ca acesta e cuvntul. Care este definitia ta pentru se nrautateste"?
Rose ncepe sa ma urasca, si de ce n-ar face-o?
Betiile mele par sa devina din ce n ce mai crunte, nsa nu ntr-att nct sa poti observa
si tu. Si pe urma este Sarah. Sylvia! exclama el, iar
disperarea pe care o avea n voce era aproape tangibila. De ce nu pot sa-mi aduc a
minte ce s-a ntm-plat n ziua aceea?
- Pentru ca erai beat, raspunse Sylvia. Uneori ti se rupe filmul cnd esti beat.
- Dar niciodata nu mi s-a rupt filmul pna atunci, spuse el. Niciodata. Asta ma fa
ce sa ma ntreb ce anume am facut cu ea n padure. Ce iam
facut, asa nct sa nu ma las pe mine nsumi sa-mi aduc aminte?
Sylvia si mai aprinse o tigara, iar cnd vorbi din nou vocea ei suna blnd:
- Jack, la ce-ti foloseste sa te omori cu problema asta? Daca i-ai fi facut ceea
ce ti nchipui ca i-ai facut, doctorii si-ar fi dat seama imediat
de asta. S-ar fi gasit vreun fel de vatamari n...
Se opri pentru a cauta cuvntul cel mai potrivit, apoi ajunse la concluzia ca pute
a foarte bine sa-l spuna cu voce tare pe cel direct:
- ...Vaginul ei. Nu ai violat-o, Jack! Cuvntul l izbi ca o explozie psihica.
- Nu m-am gndit niciodata...
- Ba te-ai gndit, l ntrerupse Sylvia. Exact la asta te-ai gndit acum si este exact l
ucrul la care te gndesti dintotdeauna. Si, daca vrei sa afli
adevarul, aceasta este probabil originea tuturor problemelor pe care le ai. Poat
e ca Rose crede ca totul vine de la bani si de la bautura. Nu
stiu la ce se gndeste ea si, sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza. Ceea ce cont
eaza este ce gndesti tu. Iar tu ai impresia ca ai violat-o pe
Sarah. Ei bine, nu ai facut-o si nu poti continua sa te autotorturezi gndindu-te
mereu ca ai facut-o. S-a terminat, Jack, si va trebui sa uiti
partea asta. Poate ca daca ai putea sa uiti ai reusi sa te lasi si de bautura.
Jack i ocoli privirea, ramnnd n schimb cu ochii atintiti pe sugativa de pe biroul sa
u. A vazut notita din agenda, notita care i amintea ca
n dupa-amiaza de joi trebuia sa se duca la White Oaks.
- mi este greu sa uit, spuse el, cnd trebuie sa stau fata n fata cu Sarah n fiecare
zi.
Sylvia dadu din cap aprobator.
- Binenteles ca este greu. Acesta este si motivul pentru care doctorii ti-au suge
rat sa o interneze pentru o vreme. Nu s-au gndit numai la
ea, sa stii. Era vorba, n aceeasi masura, despre tine. Este dificil sa uiti ceva,
atunci cnd ai de nfruntat n fiecare zi dovezile trecutului.
Mai ales cnd acestea se manifesta ca Sarah.
- Nu pot sa o dau la o parte, spuse Jack pe un ton jalnic. Nu si dupa ceea ce i-
am facut.
Sylvia ocoli biroul si-si puse palmele pe umerii lui. Simti contractiile din mus
chii lui si ncepu sa-l maseze pentru a se relaxa.
- Esti prea dur cu tine nsuti, Jack, spuse ea moale. Mult prea dur. Las-o mai ncet
.
Stia nsa ca nu o va face.