- Ce anume i-ai spus?

Rose vorbi prin ntuneric, iar vocea ei parea sa se loveasca de pereti si sa se

ntoarca la ea mult mai tare dect si-ar fi dorit, l simti pe Jack
foindu-se, alaturi de ea. Era sigura ca nu adormise nca, dar i-a trebuit aproape
un minut pna sa raspunda. n timpul tacerii care a urmat,
Rose ncepu sa numere ticaiturile stravechiului ceas de pe perete. Ajunsese deja la
patruzeci cnd Jack, n cele din urma, vorbi:
- Toata povestea, raspunse el. Ideea era sa o tinem departe de stavilar, nu-i asa?
- Asa cred, raspunse Rose nesigura. Cum i-a picat? l auzi pe Jack chicotind prin
ntuneric:
- Tie cum ti-ar pica o poveste ca asta, spusa n zilele noastre? Nu snt convins ca
mai conteaza prea tare acum legendele si blestemele de
familie.
- Dar multe dintre acele ntmplari chiar au avut loc, spuse Rose.
- Unele dintre ele au avut loc, o contrazise Jack. Absolut sigur este ca batrna
doamna a dormit timp de vreo doua zile, ca s-a aruncat cineva
de pe faleza si altcineva a murit necat. Dar toate astea tot nu adauga mai multa
credibilitate. Si binenteles ca viziunea pe care a avut-o
batrna spre sfirsit nu a fost generata probabil de altceva dect de senilitate.
Se ntoarse pe partea cealalta si continua:
- Si totusi, s-a ncropit o povestioara destul de simpatica, are, n mod sigur, a
reusit sa ne tina departe de stavilar o
mada de ani.
- Cum i-a picat asta? repeta Rose. Nu a avut nimic de spus? Jack zmbi prin
ntuneric.
- Voia sa stie despre fetita.
- Fetita? facu Rose. Nu am auzit pna acum ca ar fi existat o fetita.
- Sigur ca nu. Nici nu exista. I-a trecut doar Elizabethei prin p ca n legenda
asta ar trebui sa fie implicata si o fetita. A spus a auzit despre
asta pe undeva, dar nu-si putea aminti unde. Si
mai spus ca-si va consulta planseta de spiritism.
Rose simti ca ncepe sa tremure, dar si impuse sa se poto-asca.
- Planseta de spiritism, repeta ea. Nu snt sigura ca ar trebui o lasam sa se joace
cu asemenea lucruri. Copiii snt mult prea fluentabili.
Se ntoarse pe partea cealalta, pentru a se cuibari lnga sotul '. Simti cum trupul
lui se crispeaza. Oftnd, se ndeparta de el.
n camera ei, Elizabeth statea lungita n pat, ascultnd mur-urul vocilor
parintilor ei. Atunci cnd vocile s-au stins, ochii tei s-au nchis. Dupa
aceea respiratia i deveni mai ritmica si n ce n ce mai adnca. Cnd s-au auzit
bataile ceasului, pleoa-le ei ncepura sa fluture. Un sunet se
zbatea n gtul ei, dar i s-a pit pe buze. Se rasuci, iar patura a cazut pe jos.
Genunchii i se dicara si-si strnse minile n jurul propriului ei
trup. t Iar dupa aceea se ridica din pat.
Traversa camera, plesnind cu picioarele goale podeaua, si si pe hol. Ca ntr-o
transa, se ndrepta spre usa ce ducea la pod se ridica pe
vrfuri pentru a ajunge la cheia pusa pe rama de deasupra. Sarind peste cea de a
treia treapta, Elizabeth o lua n lus furisndu-se pe scarile
abrupte ce duceau n sus spre pod, fara Hd-si dea seama ca, n spatele ei, ramnnd
n tacere si urmarindu-i ascensiunea, se afla Sarah.
Dupa ce Elizabeth disparu n partea cea mai de sus a casei, Sarah se ntoarse n
patul ei, n care s-a ntins, privind n gol spre tavan.
Elizabeth ramase n pod pret de o ora, dar ce a facut acolo, sau ceea ce a vazut nu
ramase nregistrat n memoria ei.
ntinsa n pat, nsa treaza, Rose simti ca ncepe sa se sufoce. A ncercat sa
ignore acest sentiment, nsa era tot mai pregnant, n cele din
urma ceda, se dadu jos din pat si se duse sa se aseze la fereastra. Indispusa, s-a
asezat pe pervaz, si aprinse o tigara si privi afara prin
noapte. Luna era plina, iar pe pajiste se jucau o sumedenie de umbre. Era atta
liniste, se gndea ea, nct nu ar fi fost rau sa faca o
plimbare pe afara. Faleza era probabil o frumusete, cu lumina care dansa pe mare,
si cu brizantii argintii din pricina lunii, ce se spargeau
dedesubtul ei. Dar dupa aceea, la fel de brusc cum aparuse, senzatia de sufocare o
parasi. Strivi tigara si se duse napoi n pat. La cteva
clipe dupa aceea dormea deja.
Daca ar mai fi stat putin la fereastra, poate ca nu s-ar mai fi ntors n pat,
pentru ca probabil ca ar fi vazut o silueta ce se misca de-a
curmezisul cmpului.
Elizabeth iesi pe poarta chiar n momentul n care Rose se duse napoi n pat. Se
deplasa peste cmp ncet, cu atentie, ca si cum si-ar fi
gasit drumul pipaind pamntul cu talpile. Dupa care se ntoarse brusc si-si
ndrepta pasii repezi catre vechiul hambar, ce se ridica la numai
ctiva metri de garaj. Se strecura nauntru prin usa aflata n lateral si se duse
direct n magazia n care se pastrau harnasamentele. Puse
mna pe o traista si un colac ciudat, facut din frnghii si lemn. si petrecu
colacul peste cap, atrnndu-si-l de umar, nsfaca traista, prinzndo
de gura, si iesi din hambar. Dupa aceea o lua peste cmp, ndreptndu-se catre
padure, pasii ei nemaiavnd bagarea de seama de mai
nainte. Curnd dupa aceea a fost nghitita de ntunericul padurii.
Rochia pe care o purta Elizabeth era foarte veche - mult mai veche dect oricare
dintre hainele pe care le pastra anume pentru joaca pe
cmp. Cnd ajunse n apropierea padurii tivul sifonat al fustei ncepu sa i se
agate de crengi, nsa materialul vechi din care era facuta ceda
usor, depunnd o att de mica rezistenta, nct fata nu se simtea tinuta n loc.
Parul ei blond, curgndu-i peste umeri dupa o moda de
demult, capta razele lunii si, de la o oarecare distanta, parea sa formeze un nimb
n jurul capului ei.
Se deplasa cu gratie si siguranta, avnd ochii atintiti drept nainte, spre
ntunericul ce se nchidea n fata ei. Nu exista pe acolo vreo
carare, nici macar vreo poteca, nsa ea nainta cu usurinta cu care ar fi mers pe
un drum asfaltat. Cu toate ca ntunericul era adnc si solul
ntesat cu tufisuri, talpile ei reuseau sa gaseasca acele locuri n care nu existau
crengi care sa o astepte ca niste capcane, ori pietre care
sa-i zdreleasca picioarele, ori crcei care sa se prinda de ea.
Iar dupa aceea Elizabeth iesi din nou din padure si ramase n picioare n vrful
stavilarului, privind n zare, pe deasupra marii. Se ntmpla
sa fie o noapte blnda, iar brizantii murmurau dedesubt, ncet, ademenitor.
Elizabeth ncepu sa se deplaseze spre est, de-a lungul marginii stavilarului,
ncet, ca si cum s-ar fi asteptat sa primeasca cine stie ce
semnal, prin care sa fie anuntata ca ajunse la locul bun. Dupa aceea se opri nca o
data, si nca o data privi n zare, spre mare. n cele din
urma ncepu sa coboare pe fata abrupta a stavilarului, piciorul ei mic gasind
locuri de sprijin inutilizabile pentru o persoana de dimensiuni
mai mari. Din cnd n cnd si ridica mna ramasa libera, ca si cum ar fi ncercat
sa-si recapete echilibrul, dar de cele mai multe ori se oprea
brusc, pentru a pipai cte ceva. Cobora nentrerupt, disparnd din cnd n cnd din
lumina lunii, pentru a reaparea dupa aceea la cteva
picioare mai jos de locul precedent. n cele din urma se facu nevazuta n umbra
unui bolovan si intra de-a busilea ntr-o gaura ce se afla
ascunsa n ntuneric. La cincisprezece metri dedesubt brizantii loveau ritmic
Promontoriul.
Elizabeth se tr de-a lungul tunelului ce ducea la grota, poticnindu-se tot timpul
n fusta prea lunga, ce se ntindea pe sub ea, tragnd-o de
dedesubt, pentru a mai putea nainta putin pna cnd se ntindea din nou, n timp
ce mergea de-a busilea peste ea. Dupa aceea se oprea
nca o data, si tragea materialul rochiei de sub genunchi, pentru a-l ntinde iar
n fata. si croia drumul nainte pe pipaite, mpingnd
desaga cu mare atentie, ca si cum ar fi putut sa dispara, daca i-ar fi facut vnt
prea n fata. Apoi se opri, se strecura pe lnga traista,
ntinzndu-se ct de departe putu si simti ca n fata ei se afla caverna. La
distanta la care putea sa ajunga cu mna pipai buza unui put.
S-a dat ceva mai aproape de margine si ncepu sa rascoleasca sacul, bagnd mna
pna la fund. Degetele i s-au strns n jurul unei
lanterne, pe care o scoase afara. O ncerca de cteva ori, luminnd cu fasciculul
ngust peretele ce se nchidea n jurul ei. Tunelul se largea,
formnd o camera n jurul putului, iar nsusi putul parea sa nu fie altceva dect o
fintna sapata n centrul unei ncaperi ovale, a carei podea
era acoperita cu bolovani aruncati de-a valma. Elizabeth si scoase obiectul
ncolacit n jurul gtului si, tinnd lanterna n mna, se duse spre
marginea putului, ndrepta spotul de lumina n josul putului si se uita n adnc.
Acolo jos, nu-si dadea seama ct de departe, lumina
lanternei se opri pe ceva ce se afla pe fundul putului.
A asezat lanterna cu grija ntr-o crapatura ce se deschidea n peretele de piatra,
miscnd-o putin, pentru a se asigura ca nu va cadea de
acolo. Dupa aceea se apuca sa desfasoare colacul ciudat pe care l luase din
magazie. Era vorba despre o scara de fringhie, care cndva
asigura un mod de acces primitiv spre podul surei. Ani de-a rndul zacuse aruncata
n magazia aceea; podul surei nu mai era folosit, iar
scara de fringhie era considerata un pericol pentru copii. Elizabeth ncepu sa
fixeze scara, prinznd capetele frnghiei ntre marginile
bolovanilor si ntepenindu-le cu bucati de pietre sparte, ce se gaseau mprastiate
peste tot, pe fundul cavernei. n cele din urma ncerca
rezistenta scarii, tragnd de frnghii ct putu de tare, opintindu-se cu picioarele
n bolovani. Frnghia tinea.
mpinse restul colacului peste buza putului. ncerca peretele putului, dupa care se
opri, prinzndu-se de ceva. l trase napoi la suprafata si
l descurca grijulie. A doua oara, cnd l arunca mai atenta peste marginea
galeriei, cazu direct pna n fundul ucesteia. Simtit o usoara
vibratie atunci cnd ultima treapta a scaritei se lovi de podeaua de dedesubt.
Ridica desaga si o arunca si pe ea n put. Auzi un bufnet usor, atunci cnd aceasta
ajunse jos. Dupa aceea scoase lanterna din crapatura n
care o fixase, si o vr n buzunarul rochiei si ncepu sa-si croiasca drumul n
josul scarii.
Elizabeth cobora cu ncetineala, nsa nu parea sa observe murdaria de pe peretele
putului, nici sa se nspaimnte de ntunericul din jurul
ei, ci continua sa se lase cu grija din treapta n treapta. Ajungnd la fundul
putului simti raceala pietrei pe care o atinse cu talpa. Duse
mna la buzunar si scoase de acolo lanterna.
Fasciculul galbui a fluturat de jur mprejurul camerei aflate la baza putului. Era
destul de asemanatoare cu ncaperea de deasupra - ceva
mai mica si cu tavanul mai aproape, nsa tot ovala si cu podeaua plata, acoperita
de bolovani. Putul se deschidea aproape n centrul
camarutei.
Elizabeth se juca cu lumina pe suprafata podelei cavernei, Iar obiectul pe care l
vazuse stralucind cnd se afla nca sus sclipi din nou dintrodata.
Era o bratara de aur, ncrustata cu o mica piatra de opal.
Se afla nca la ncheietura posesoarei ei.
Scheletul zacea ntins exact dedesubtul deschiderii putului, ntins nca n aceeasi
pozitie n care statuse acolo de-a lungul deceniilor. Ici si
colo mai atrnau nca de el bucati mici de mbracaminte putrezita, care nsa se
dezintegrau, transformn-du-se n praf de ndata ce
Elizabeth le atingea. Sacul se afla chiar alaturi, acolo unde l lasase Elizabeth
sa cada, impactul cu solul avnd ca urmare mprastierea
ctorva oase ale coastelor pe podea. Elizabeth si lua desaga si o puse mai ntr-o
parte. Dupa aceea ndrepta lumina catre craniul
scheletului. Ridica o agrafa de par din metal ruginit, cazuta alaturi de craniu, si
o examina cu ftentie. Dadu din cap afirmativ, pentru ea
nsasi.
- Stiam ca esti aici, sopti ea. Totul va fi n regula acum. Vei vedea.
A lasat scheletul n pace pentru un moment, pentru a cauta din nou un loc n care
sa puna lanterna. O aseza aprinsa pe jos, cu fasciculul
de lumina ndreptat spre locul n care osemintele stravechi luceau palid n bataia
ei.
Elizabeth se apuca ncet de treaba, mutnd oasele cu mare atentie. Le aseza la unul
dintre capetele ncaperii, n imediata apropiere a
peretelui. Gasi o mica piatra plata, pe care sa puna craniul, ca si cum l-ar fi
asezat pe o perna, iar cnd termina, ramasitele aratau ca si
cum defuncta ar fi zacut ntinsa pe spate, cu bratele ndoite si asezate n pace
peste oasele pieptului. Elizabeth zmbi catre ramasitele
pamntesti, iar n ochii ei aparu o lumina ciudata, atunci cnd desfacu bratara
micuta de pe ncheietura lipsita de carne si si-o petrecu pe
propria ei ncheietura.
ncepu sa aranjeze ctiva dintre bolovanii din jur, chinuindu-se cu unul ceva mai
mare, care avea o suprafata destul de plata, pe care-l
aseza n centrul cavernei. Apoi aduse nca patru bolovani, ceva mai mici, ce aveau
sa serveasca drept taburete, n jurul mesei
butucanoase. si puse desaga pe masa si se aseza pe unul dintre taburete.
ncepu sa scoata din desaga un set de mbracaminte pentru papusi: o rochita mica,
de culoare albastra, ciorapei de matase si o pereche
de pantofi miniaturali model Mary Jane1, din imitatie de piele, mpreuna cu o
pereche de manusi albe cu un singur deget si o bonetica
dantelata.
Dupa aceea deschise sacul larg si din el cazu pe lespedea de piatra Cecil, cu
trupul inert, capul atmndu-i ntr-un unghi straniu, indicnd ca
fusese omort prin ruperea gtului.
Elizabeth ncepu sa mbrace pisica moarta cu hainutele de papusi, petrecndu-i cu
atentie rochia peste cap, asezndu-i-o peste picioarele
din fata si pe piept, fortndu-i labele pentru a
1 Model de ncaltaminte cu tocul jos si botul lat, combinatie ntre sandale si
pantofi, avnd o bareta cu catarama ce se prinde deasupra
gleznei si fiind purtata mai ales de fetele mici (n.tr.)
intra prin'mneci, apoi nchiznd cu meticulozitate nasturii de-a lungul coloanei
vertebrale a motanului.
Dupa aceea i baga labele din spate n ciorapii de matase si-i nfunda pernutele
deja ntepenite n pantofii miniaturali. i trase manusile cu
un singur deget pe labele din fata si, n cele din urma, aranja bonetica pe capul
lui Cecil, legndu-i cu grija snururile sub barbie.
- Bebelus frumos, murmura ea dupa ce termina. Nu esti tu bebelusul meu frumos?
Aseza animalul cu mbracamintea att de grotesca pe piatra ce folosea drept
taburet, aflata de cealalta parte a mesei, si privi cum se
pravaleste pe jos. ncerca nca de doua ori sa-i gaseasca o pozitie, nsa de
fiecare data cazu. n cele din urma aduna niste cioburi de stnca
si construi o gramajoara de pietre care sa poata sustine greutatea cadavrului. n
sfrsit, defunctul Cecil reusi sa ramna rezemat de
cealalta parte a mesei, capul lui acoperit cu bonetica atrnnd straniu ntr-o
parte. Elizabeth parea ca nu observa pozitia lui anormala.
- Iar acum vom da o petrecere, spuse ea. N-ai vrea niste ceai? Mna ei dreapta
ridica un ceainic imaginar, din care turna cu
iscusinta ntr-o ceasca la fel de invizibila, pe care o tinea nemiscata n mna
stnga. Aseza ceasca imaginara n fata pisicii moarte.
- O bucatica de zahar sau doua? ntreba ea politicoasa, ntin-zndu-i oaspetelui ei
bolul cu zahar. Fara sa mai astepte vreun raspuns, mima
ca pune doua bucatele de zahar n ceasca ce nu se afla pe masa.
- Ei bine, spuse ea, zmbind radios, nu-i asa ca este frumos? Elizabeth astepta,
uitndu-se peste masa la ochii strns nchisi
ai pisicii.
- Nu cumva dormi? ntreba ea.
Se ntinse peste masa si mpunse cadavrul cu un deget. Apoi se ridica de la locul
ei si facu un ocol, pentru a ajunge n partea cealalta,
ngenunchind lnga Cecil. Cu bagare de seama, deschise cu forta fiecare ochi n
parte, tragnd de pleoape mult napoi pna cnd nu se mai
nchisera dintr-odata, atunci cnd le-a dat drumul. Dupa care se ntoarse la locul
ei.
- Asa, spuse ea. Acum putem sa avem o conversatie normala. Nu vrei o prajiturica?
Elizabeth ridica un platou imaginar pentru prajituri si-l ntinse catre pisoiul
care privea n gol. Neprimind nici un raspuns, se prefacu ca
mpinge o bucata de prajitura ntr-o farfurie care, dupa toate aparentele, era deja
pregatita n fata lui Cecil.
- Asa, acum, spuse ea, facnd o pauza pentru a lua o muscatura din prajitura care
nu era acolo si pe care o uda apoi cu o nghititura de
ceai nchipuit. Despre ce ti-ar placea sa discutam?
Astepta din nou un raspuns, privind catre micul trup flasc, lipsit de putinta de a
raspunde, ce statea sprijinit de cealalta parte a mesei.
Ochii cei goi i-au ntors privirea.
- Este foarte nepoliticos sa nu vorbesti atunci cnd ti se adreseaza cineva, a spus
ea ncet. Copiii cuminti raspund la ntrebari.
Cadavrul nu reactiona totusi n nici un fel, iar fata fetei fu strabatuta de un val
de furie.
- Raspunde-mi cnd vorbesc cu tine! spuse ea taios. Totusi, nici o reactie.
Se uita ncruntata catre pisica, iar ochii i stralucira n lumina de un galbui
ciudat facuta de lanterna.
- Vorbeste cu mine! i ceru Elizabeth, n vocea ei simtin-du-se mnia. O sa
vorbesti cu mine, copil dezgustator ce esti!
Elizabeth se enerva si mai tare, caci trupul nensufletit aflat n fata ei nu reusi
sa dea un raspuns pretentiilor ei, iar vocea i se ridica,
transformndu-i-se n tipat.
- Nu mai sta asa colo, nenorocitule! se rasti ea. Asa ai facut ntotdeauna. Mi-am
pierdut toata viata cu tine, si ce am capatat n schimb?
Nimic. Nimic! Ei bine, acum o sa vorbesti cu mine, daca nu o sa te bat pna o sa te
umplu de snge!
Sari dintr-odata asupra pisicii, nsfacnd cadavrul si tragn-du-l spre ea pe
deasupra mesei. II nvrti prin aer, si-l puse pe genunchi si ncepu
sa-l palmuiasca strasnic peste fund. Loviturile pe care i le aplica pisicii peste
coapse se rasfringeau dureros napoi, peste propriile ei
palme, mai ales ca-si punea toata forta pe care o avea n bataia pe care i-o
administra cadavrului. Dupa aceea aseza motanul napoi pe
piatra lui si zmbi catre el.
- Asa, spuse ea. Acum, ca ai primit ceea ce meritai, ne putem ntoarce la
petrecerea noastra.
Continua sa palavrageasca n nestire pentru cteva momente, facndu-se din nou ca
umple cestile si farfuriile pe care si imagina ca le are
n fata. Dupa aceea i puse motanului o noua ntrebare si astepta din nou sa
primeasca un raspuns. Neprimind nici unul, furia o cuprinse
din nou, revarsndu-se peste ea ca o maree rosie.
- Nu cumva sa-mi mai faci asta, monstru nenorocit si de nimic! tipa ea. Nu pot sa
suport sa-mi faci una ca asta. Nu pot sa suport, nu pot
sa suport, nu pot sa suporti
n timp ce vocea i se ridica, a nsfacat cadavrul pisicii si a nceput sa l
roteasca pe deasupra capului, dupa care l izbi cu putere de masa din
piatra. n furia ei nu mai auzi ca teasta animalului fusese zdrobita.
- O sa-mi raspunzi! delira ea. Fir-ai sa fii, o sa vorbesti cu mine sau o sa te
omor!
Arunca dintr-odata pisica moarta de peretele cavernei si ridica din nou sacul. Baga
mna adnc n el si scoase din el strn-gnd ntre degete
un cutit mare de macelarie. Furia ei ajungnd la paroxism, se lasa sa cada peste
trupul inert al motanului si ncepu sa-l cioprteasca
lovindu-l cu cutitul, vocea ei crescnd n intensitate, n timp ce continua sa
njure si sa blesteme animalul ce nu reactiona n nici un fel.
Dintr-odata ajunse cu animalul din nou pe masa, iar cutitul fulgera prin aer nca o
data. Retezat, capul lui Cecil se ndeparta de trup,
rostogolindu-se si caznd pe jos. Elizabeth l privi fix, nentelegnd ce s-a
ntmplat.
- Nu face asta! ofta ea. Nu-mi face mie una ca asta. Vreau sa-mi vorbesti. Vorbeste
cu mine! tipa ea nca o data, apoi se opri cu respiratia
ntretaiata. Simti o durere pulsndu-i prin cap si auzi ceva care parea sa fie
bataia vntului. Apoi durerea trecu, iar zgomotul vntului se
nmuie, transformndu-se ntr-un scncet ce venea de deasupra. Ridica privirea spre
ntunericul putului.
Nedeslusind nimic, lua lanterna si ndrepta raza de lumina n sus. Fasciculul se
opri pe fata negricioasa a lui Sarah, imensii ei ochi caprui
clipind din pricina luminii.
Elizabeth zmbi catre ea si fata i se mai destinse.
Sarah, spuse ea aproape n soapta. Ai vazut? L-ai vazut si tu pe copilul asta
neascultator? Nu este ca tine. Nu este ca tine absolut deloc.
Tu esti o fetita att de dulce, att de dulce...
Se ntoarse pentru a mai privi o data spre trupul decapitat al felinei, care zacea,
costumat nca, pe bolovanul butucanos. Apoi raza lanternei
ajunse pe teasta animalului, nfasurata nca n bonetica de moda veche, ochii
sticlosi reflectnd goi lumina ce venea din lanterna.
- Ar fi trebuit sa vorbesti cu mine, spuse ea taios. Serios, asa ar fi trebuit sa
faci.
Ridicnd cutitul de jos, l aseza cu atentie pe o iesitura aflata aproape de
tavanul cavernei.
Dupa aceea si strecura lanterna nca aprinsa n buzunar si ncepu sa-si croiasca
drumul n sus, urcnd pe scara de fringhie. Sarah se dadu
la o parte de pe marginea putului atunci cnd Elizabeth iesi de acolo.
- S-a facut trziu, sopti Elizabeth. Dar nu prea trziu. Dupa aceea si scoase mica
bratara ce se afla nca la ncheietura minii ei si o petrecu
pe bratul lui Sarah.
- Asta este pentru tine, spuse ea. Este de la Beth. Vrea sa o porti tu. Zice ca ar
fi trebuit sa fie a ta.
Ignornd-o acum pe Sarah, Elizabeth merse de-a busilea prin tunel si iesi din nou
n ntunericul noptii. O lua repede n sus pe peretele
stavilarului, disparnd n padure.
Elizabeth se ntinse din nou n patul ei, ramnnd cu ochii n tavan. si dorea sa
poata adormi din nou, nsa i era imposibil. Se trezise dintrun
vis care zburase abia atunci cnd deschise ochii, iar acum somnul nu reusea sa mai
ajunga la ea. i se paru ca a auzit un zgomot afara si
se duse la fereastra. De acolo o vazu pe sora ei, traversnd ncet cmpul.
Elizabeth cobor si o ntm-pina pe Sarah la usa din fata.
Era plina de murdarie, de noroi, si avea minilej ulite rau. O privi neputincioasa
pe Elizabeth.
In tacere, Elizabeth o lua pe Sarah, o duse n sus pe scari, dupa care direct n
baie. O spala pe sora ei si arunca hainele murdare n cosul
cu rufe pentru spalat. Apoi o duse pe Sarah la culcare.
Elizabeth se ntreba unde fusese sora ei. nsa curnd adormi. A avut un somn
linistit, n care visele nu si-au mai facut aparitia