A doua zi �n Port Arbello nu s-a mai facut scoala.

Scoala s-a deschis, ca de

obicei, �nsa pe la ora noua devenise deja evident ca profesorii
trebuiau sa-si tina orele �n fata unor sali mai mult goale. Celor c�tiva copii care
aparusera li s-a dat drumul acasa. Ei �nsa refuzara sa plece.
Toti aveau instructiuni precise din partea parintilor lor, de a nu parasi scoala.
Aveau sa fie luati de acolo si condusi acasa, chiar si aceia
care locuiau la o strada sau doua distanta.
Panica a tot crescut de-a lungul noptii, �ncep�nd din momentul �n care mama lui
Jimmy Tyler i-a dat telefon lui Ray Norton pentru a-l
anunta ca fiul ei nu a ajuns acasa �n dupa-amiaza aceea. Pai, de fapt, ajunsese
acasa, recunoscu ea c�nd au �nceput sa curga �ntrebarile,
dar a iesit din nou, imediat dupa aceea, la joaca. Iar dupa aceea nu s-a mai
�ntors.
Nu, nu stia �ncotro o apucase.
Da, era de acord ca ar fi trebuit sa-l �ntrebe, dar �si �nchipuise ca avea de g�nd
sa ram�na pe l�nga casa; �n definitiv, nu locuieste pe acolo
nici un copil de v�rsta lui cu care sa poata sa se joace. De fapt, singurii copii
de v�rsta suficient de apropiata pentru a putea avea vreo
legatura erau cei din familia Conger.
Fruntea lui Ray Norton se �ncreti �ntr-o �ncruntatura atunci c�nd Leonore Tyler
pomeni despre copiii familiei Conger. Asta �nsemna ca se
adunasera trei cazuri �n zona respectiva, cu toate ca era �n continuare �nclinat sa
creada ca povestea ciudata turnata de Anne Forager nu
era adevarata. Se �ntreba la ce ora avea sa apara Marty Forager, pentru a �ncepe
din nou sa-l faca de ocara �n legatura cu felul �n care �si
facea treaba �n general si �n cazul fiicei lui �n special.
Dupa ce termina de vorbit cu Leonore Tyler, Norton era pe cale sa-i telefoneze lui
Jack Conger, dar se opri si cumpani mai bine situatia. Sa
hot�rit sa mai astepte o vreme si sa vada �ncotro aveau sa se �ndrepte lucrurile.
�n schimb, �si �ndrepta atentia asupra altei probleme, o
problema despre care el credea ca putea deveni chiar mai grava dec�t aceea a unor
copii care nu ajunsesera acasa. Disparitia copiilor era
un fapt. Pentru moment, nu putea sa faca nimic pentru asta, dec�t sa gaseasca locul
�n care probabil se aflau.
�n ceea ce privea reactia pe care o putea avea Port Arbello fata de aceste
disparitii situatia era cu totul altceva. Reactia oamenilor, se
g�ndi Ray Norton, era previzibila, si nu-i placea ceea ce parea sa urmeze.
Port Arbello nu stia cum sa se comporte atunci c�nd era vorba despre crime.
Cetatenii de acolo, de fapt, faceau parte din acea mare masa
a americanilor care stiu despre crima ca exista, dar care nu o simtisera niciodata
pe pielea lor. Traiau �ntr-o atmosfera de �ncredere; nu
aveau nici un motiv sa fie altfel. Cea mai mare parte a carierei sale Ray Norton
�si umpluse timpul d�nd amenzi celor care depaseau viteza
(cei mai multi dintre acestia fiind turisti) si pastr�nd linistea la circiuma.
Existasera c�teva cazuri izolate de sinucidere �n Port Arbello, dar
acesta nu era un lucru anormal pentru New England, mai ales pe parcursul iernii.
Crimele care napastuiau tara, acele crime din marile
orase care faceau populatia urbana sa �si baricadeze usile, erau practic
necunoscute pentru cei din Port Arbello. Nu se �nt�mplase pe acolo
nici macar vreun jaf de strada, ce sa mai vorbim de vreo omucidere, cel putin nu �n
ultima suta de ani. Asezarea aceasta era �ntr-adevar
at�t de inocenta �nc�t abia �n ultimele c�teva zile locuitorii ei au �nceput sa-si
instaleze �ncuietori noi pe la usi. P�na acum se simtisera
perfect linistiti cu vechile �ncuietori, care uteau fi descuiate cu aproape orice
cheie �ti cadea �n m�na.
Acum �nsa erau toti �nspaim�ntati, iar Ray Norton gasea acest lucru destul de
�ngrijorator. �n special atunci c�nd un om ca Marty Forager
facea tot ce �i statea �n putinta pentru a pune paie pe foc. �n mod obisnuit nimeni
nu �i dadea cine stie ce atentie lui Marty Forager, dar
acum avea de partea lui o �nt�mplare de care sa se foloseasca drept p�rghie, iar
Ray Norton era convins ca o va pune �n miscare astfel �nc�t
sa obtina cele mai multe avantaje pentru sine. Ray �si dadea perfect de bine seama
ca Marty Forager nu putea sa suporte pozitia pe care
o avea �n ochii celor din Port Arbello. Nu ca i-ar fi luat-o �n nume de rau; cui i-
ar conveni, �n definitv, sa fie cunoscut drept �bietul Marty
Forager" - o expresie care era �ntotdeauna �nsotita de o miscare trista a capului
si de cuvinte de compatimire pentru fiica si sotia lui.
Tocmai cumpanea situatia, �ncerc�nd sa gaseasca modul cel mai bun de a dezamorsa
tensiunea, c�nd subiectul principalei lui �ngrijorari a
aparut �n biroul sau.
Marty Forager veni amenintator catre el, iar Ray Norton a putut imediat sa-si dea
seama ca deja bause ceva.
- Am venit sa-ti spun, facu Forager cu voce morocanoasa. Diseara va avea loc o
�ntrunire. O �ntrunire a cetatenilor orasului. Din moment
ce dumneata se pare ca nu esti �n stare sa faci nimic �n legatura cu ceea ce se
�nt�mpla �n localitatea noastra, avem de g�nd sa vedem
daca nu putem sa gasim singuri vreo idee.
Se uita �n jos spre seful politiei, ca si cum ar fi asteptat sa fie provocat. Ray
Norton ridica privirea catre el.
- S�nt invitat si eu? facu Ray cu bl�ndete.
�ntrebarea paru sa-l ia pe Forager prin surprindere si acesta facu un pas �napoi.
- Nu avem cum sa te �mpiedicam sa vii, raspunse el ezitant. Dar nu vei prezida
dumneata, adauga Forager.
- �mi �nchipui ca Billy Meyers va fi cel care va prezida, spuse Ray �ncet. Este �n
continuare presedintele tribunalului, nu-i asa?
- Asta este o �ntrunire a cetatenilor, facu Forager z�m-bind batjocoritor. Nu o
sedinta a tribunalului. Asa ca nu va prezida nimeni.
- �nteleg, facu Norton, ridic�ndu-se �n picioare. A observat cu multumire ca
Forager se retrasese cu �nca
un pas.
- �n cazul acesta, continua Ray, puteti conta pe mine. Voi aparea acolo. Mi-am
dorit �ntotdeauna sa vad cum arata o mtrunire pe care nu o
conduce nimeni. Trebuie sa fie ceva fascinant.
Marty Forager se �ncrunta catre el, iar Ray avu impresia ca voia sa-i spuna �nca
ceva. �n loc de asta, Forager facu pur si simplu st�nga
�mprejur si parasi �n tacere sectia de politie. Norton �l urmari plec�nd si ajunse
la concluzia ca era timpul sa-l sune pe Jack Conger.
- Jack, facu el, c�nd redactorul sef ridica receptorul. Mi-e teama ca am dat de
necaz.
- Nu-mi spune ca a mai disparut un copil, a raspuns Jack. Nu cred ca orasul ar
putea sa suporte asa ceva.
- Nu, replica Norton. Nu despre asta era vorba. Marty Forager a fost din nou aici.
L-a pus repede la curent pe Jack cu tot ce �i spusese Forager, asigur�ndu-se ca
redactorul sef a �nteles la fel de bine at�t cuvintele lui, c�t si
comportamentul lui Forager.
- Cu alte cuvinte, zise Jack, dupa ce asculta tot ceea a avusese de spus Ray
Norton, dupa parerea ta lumea pune la cale un linsaj.
- Nu as spune chiar asta, facu Ray �ncet.
- �n orice caz, nu pentru a fi notat, �l lua Jack peste picior. Dar asta
intentionai sa sugerezi, nu-i asa?
- Pai deocamdata nu cred ca s-a ajuns p�na at�t de departe, �ncepu seful politiei.
- Dar asta este directia pe care tinde sa o apuce, �ncheie Jack Conger pentru el.
Ai idee pe cine vrea Forager sa sp�nzure?
- Cred ca eu s�nt primul pe lista, raspunse Ray, �ncerc�nd sa adopte un ton glumet.
�nsa dupa aceea deveni din nou ceva mai serios.
- Ca sa fiu sincer, pentru tine s�nt �ngrijorat.
- Pentru mine? facu Jack, vocea lui reflect�nd un scepticism pe care �nsa nu �l si
simtea. De ce pentru mine?
- Pai, am putea, la fel de bine, sa judecam faptele, raspunse Norton. Toate
�nt�mplarile care au avut loc s�nt localizate �n apropierea casei
tale.
- Asta nu este chiar asa, �l corecta Jack. Anne Forager spune ca a fost �n
apropierea casei noastre, dar nimeni nu stie asta cu siguranta.
Kathy Burton a fost ultima data vazuta l�nga proprietatea noastra, dar ar fi mult
mai corect daca am spune ca se afla �n fata casei familiei
Stevens. Pe deasupra, Elizabeth spuse ca s-au despartit �n dreptul padurii, care se
afla exact la limita proprietatii noastre. C�t despre
Jimmy Tyler, �n legatura cu el nu stim absolut nimic. Familia Tyler locuieste la
mai bine de o jumatate de kilometru departare de casa
noastra. Asa ca de ce crezi ca banuielile ar putea sa cada asupra mea?
- Asa ar fi normal, replica politistul pe un ton plat. Toate s-au �nt�mplat pe
Drumul Pomontoriului Conger. Si ce �ti vine �n minte atunci c�nd
te g�ndesti la Drumul Promontoriului Conger? Familia Conger, bine�nteles.
- �nteleg, rosti Jack �ncet. Ce crezi ca ar trebui sa fac?
- Cred ca ar trebui sa vii la �ntrunirea de diseara, si cred ca ar trebui sa ajungi
acolo �mpreuna cu mine.
- Dupa cele pe care i le-ai spus lui Marty Forager despre noi? �ntreba Jack,
reusind totusi sa strecoare �n replica lui o far�ma de umor, oric�t
ar fi fost el de negru.
Ray Norton chicoti.
- Pai, daca tot iese fum, dupa cum spune proverbul, am putea la fel de bine chiar
sa aprindem chiar noi focul. Cu toate acestea, continua
el, �ti spun la modul serios: cred ca ar fi bine sa-ti treci �n agenda ca trebuie
sa fii prezent la �ntrunirea de diseara, daca nu din alt motiv,
macar pentru a nu trezi suspiciuni prin absenta ta.
- Ma rog, facu Jack cu �ndoiala �n glas, nu stiu daca s�nt de acord cu
rationamentul tau, �nsa voi fi acolo, daca nu ca simplu cetatean, atunci
macar �n calitate de redactor sef. Daca vor sti ca vor fi dati la ziar poate ca vor
�ncerca sa se controleze putin.
- Asta ar putea sa mearga la unii dintre ei, �nsa nu si la Marty Forager. Am
impresia ca �ncepe sa se g�ndeasca la toate astea ca la propria
lui cruciada.
- Mda, facu Jack dus pe g�nduri. Este genul acela de om, nu-i asa? Vrei sa mergem
cu masina mea la �ntrunire?
- Ar fi perfect, accepta Ray. Treci sa ma iei pe la sapte fara ceva. P�na atunci
voi afla unde va avea loc si fie mergem �mpreuna acolo, fie
ne dam o noua �nt�lnire.
Conversatia se �ncheie aici.
- Ar trebui sa fac ceva anume? �ntreba Rose.
Se aflau �n biroul cel mic. Rose asculta �n tacere tot ce �i povesti Jack despre
�ntrunirea la care trebuia sa participe si despre directia �n
care Ray Norton se temea ca vor evolua lucrurile.
- Poate ca ar trebui sa vin cu tine, continua Rose.
- Nu, raspunse Jack. Nu vad nici un motiv pentru asta. Cred ca ar trebui sa stai
aici, cu fetele.
Rose se uita la el, �ncerc�nd sa-si dea seama �n ce stare de spirit se afla. Parea
ca �l �ngrijoreaza ceva, dar ea nu-si dadea seama ce
anume.
- Esti sigur ca nu te g�ndesti ca li s-ar putea �nt�mpla ceva? �l �ntreba Rose.
Jack ridica din umeri.
- Nu vad cum. Cel putin at�ta timp c�t tu esti aici, iar ele nu ies afara din casa,
spuse el. Dar m-as fi simtit mult mai bine daca as fi stiut ce
se �nt�mpla.
- Jimmy Tyler, rosti Rose �ncet. Ciudat.
- Ce este ciudat?
- Faptul ca a disparut. Vreau sa spun, presupun�nd ca povestea spusa de Anne
Forager este adevarata si, sincera sa fiu, �ncep sa cred ca
este. Caci, �n cazul acesta, ar putea exista macar o oarecare banuiala, care sa
explice de ce a disparut si Kathy Burton. Dar nu si Jimmy
Tyler.
- Nu �nteleg la ce vrei sa ajungi, replica Jack, cu toate ca se temea ca �ntelegea
foarte bine.
- Pai, hai sa dam cartile pe fata, facu Rose. Nu a aparut nici un biletel care sa
anunte rapirile si nici vreo pretentie pentru rascumparare,
nu-i asa? Si atunci, despre cine ar mai putea fi vorba? Despre un nebun. Cine stie
ce sarit care se excita la vederea copiilor. A
pustoaicelor. At�ta doar ca acum nu mai este de gasit nici Jimmy Tyler, iar asta nu
se mai potriveste cu sablonul.
- Daca exista vreun sablon, facu Jack cu reticenta.
- Chiar nu exista? �l �ntreba Rose privindu-l �n ochi. Nu vezi nici un sablon?
- Ba da, raspunse Jack �n cele din urma. Cred ca vad unul. Spera ca banuiala care
plutea �ntre ei, nerostita, va ram�ne si
mai departe nerostita.
- Dar asta nu ajuta cu nimc la rezolvarea tuturor celor care se �nt�mpla aici,
afara, nu-i asa?
- Nu, raspunse Rose �ncet. Nu ajuta.
Se pregatea sa mai raspunda ceva, �nsa Elizabeth aparu la usa. Rose se �ntreba de
c�t timp statea acolo.
- Mama? striga Elizabeth pe un ton nesigur.
- Intra, draga mea, o chema Rose, bucuroasa de �ntrerupere.
- Este adevarat ca Jimmy Tyler a disparut si el?
Rose se uita catre Jack, nestiind cum ar fi trebuit sa trateze aceasta �ntrebare,
si vazu ca trebuia sa se descurce singura. Nu vedea de ce ar fi
negat faptul.
- Da, nu a mai aparut acasa de ieri dupa-amiaza.
- La ce ora? vru Elizabeth sa stie.
- Pai, nu stiu, raspunse Rose �ncurcata. Cred ca nimeni nu stie cu adevarat. Dar
nimeni nu l-a mai vazut de c�nd a plecat de la scoala.
- Am venit �mpreuna cu el spre casa ieri, zise Elizabeth �ncet, ca si cum ar fi
�ncercat sa-si aminteasca ceva.
- Asa? facu Rose. Nu mi-ai spus asta.
- Cred ca nu mi s-a parut at�t de important, raspunse Elizabeth, iar Rose avu
impresia clara ca fiica ei se g�ndea la altceva.
- Te nelinisteste ceva, draga mea? o �ntreba ea pe fata.
- Nu... nu stiu, facu Elizabeth ezit�nd. Chiar ca nu s�nt sigura... S-a oprit, iar
Rose trebui sa o impulsioneze din nou:
- Sigura de ce, Elizabeth?
Elizabeth �si muta greutatea de pe un picior pe celalalt, nelinistita. �n cele din
urma se aseza si privi spre mama ei, cu o expresie
�ngrijorata pe fata.
- Nu prea stiu, asta este, spuse Elizabeth. Dar cred ca l-am vazut pe Jimmy ieri
dupa-amiaza.
- Vrei sa spui, dupa ce ai venit �mpreuna cu el spre casa? o �ntreba Jack.
Elizabeth a dat afirmativ din cap.
- Dar nu s�nt sigura ca era el, adauga fata, ca si cum ar fi avut o oarecare
importanta faptul ca cel pe care �l vazuse ar fi putut sa nu fie
Jimmy Tyler.
- Unde ti s-a parut ca l-ai vazut? insista Jack.
- Pe c�mp, facu Elizabeth. Juc�ndu-se cu Sarah.
- Dar nu ai putut sa-i vezi prea bine? o �ntreba Rose, stiind ce avea sa urmeze.
- Erau prea departe, spuse Elizabeth cu parere de rau. Erau aproape l�nga padure.
- �nteleg, ofta Rose.
A evitat sa se uite spre Jack, de teama sa nu vada ca si el simtea ceea ce simtea
ea. �n loc de asta, se �ntoarse din nou catre fiica ei.
- Erau numai ei doi? o �ntreba, sper�nd ca Elizabeth nu a simtit nota critica din
vocea ei.
�n definitiv, reflecta Rose, Elizabeth nu este �ngrijitoarea lui Sarah. Ar fi dorit
sa-si retraga aceasta �ntrebare, dar nu vedea cum ar fi putut.
- Da, raspunse Elizabeth scuz�ndu-se. Eram �n camera mea. Nu i-as fi vazut deloc,
daca nu m-as fi uitat pe fereastra. Credeam ca Sarah
sta �n camera ei. �mi... �mi pare rau.
- Este �n regula, �l auzi Rose pe Jack vorbind. Nu tu esti responsabila pentru
Sarah.
Rose ar fi dorit sa spuna ea asta.
- Ce-ar fi sa te duci tu sus, iubito, ca sa pot vorbi mai departe cu mama ta? a
�ncheiat Jack.
Elizabeth iesi din camera. Rose avu impresia ca a plecat numai din cauza ca i se
spusese sa faca asta, ca ea ar fi vrut sa mai stea. Oricum
nu mai era nimic de spus. Se uita catre sotul ei, �nsa acesta i-a ocolit privirea.
Linistea s-a prelungit p�na c�nd Rose nu mai putut sa o
suporte.
- Nu stiu ce sa mai cred, spuse ea �n cele din urma. Nu mai s�nt sigura nici daca
vreau sa g�ndesc, sa cred ceva.
- Poate ca ar fi bine sa-l sunam pe doctorul Belter, propuse Jack.
- Nu, raspunse Rose, taios. Vreau sa spun, �n legatura cu ce sa-l sunam?
Acum a fost r�ndul lui Jack sa ofteze obosit.
- Nu ti se pare ca a venit momentul pentru noi sa privim adevarul �n fata? o
�ntreba el.
- Nu stiu despre ce vorbesti. Jack z�mbi cu tristete.
- Ce crezi ca s-ar putea �nt�mpla cu noi daca ne hotar�m sa ne bagam capul �n
nisip, am�ndoi deodata?
- �n regula, spuse Rose dupa o scurta tacere, cu o voce ceva mai puternica. Ai
dreptate, bine�nteles. Presupun ca va trebui sa acceptam
posibilitatea ca Sarah �ncepe sa devina periculoasa. Despre asta era vorba?
- Despre asta, raspunse Jack. Bine�nteles, s-ar putea foarte bine sa nu fie
adevarat, dar dupa parerea mea nu putem pur si simplu sa stam
aici si sa nu facem nimic. Nu putem, daca ne g�ndim la toate c�te s-au �nt�mplat.
- Hai sa vorbim cu ea, sugera Rose �n disperare de cauza. Hai macar sa �ncercam sa
vorbim cu ea, �nainte de a face altceva.
- La ce bun?
- Nu stiu, facu Rose. Dar putem macar sa �ncercam, nu-i asa? �l privea pe Jack cu
ochi rugatori, iar acesta s-a ridicat �n cele
din urma �n picioare.
- �n regula, spuse el. Sa ma duc s-o iau?
- Nu! sari Rose imediat. Ma duc eu dupa ea. Tu asteapta aici. �n timp ce era
plecata, Jack �si mai amesteca un cocktail.
�La naiba cu �ntrunirea", se g�ndi el.
La c�teva minute dupa aceea Rose era �napoi, aduc�nd-o pe Sarah de m�na. Aceasta o
urma cu docilitate, aproape ca si cum nu si-ar fi dat