Unui observator din afara i s-ar fi parut ca nu exista nici o 'ferenta fata de o

rice alta familie aflata la micul dejun. Poate ca ~a dintre copile

- cea mica - era mult mai tacuta dect cealalta, r asta se ntmpla n orice familie. Nu
mai un observator eosebit de atent si-ar fi putut da
seama ca asupra lor plana o tmosfera usor ncordata, ca si cum s-ar fi ferit de ce
va anume, aci, ntr-adevar, asta faceau.
Rose Conger ncerca sa mentina o buna dispozitie aproape crncenata, facnd tot ce i st
atea n putinta pentru ca tacerea, e devenise
pentru Sarah ceva normal, sa nu i molipseasca pe ti. si dadea seama nsa ca nimeni n
u-i dadea prea mare atentie, utea sa-l vada pe Jack,
a carui fata era n mare parte ascunsa, um ncearca aproape cu disperare sa se conce
ntreze asupra iarului de dimineata. Pe de alta parte
stia ca Elizabeth cheltuia ai multa energie ajutnd-o pe Sarah sa bage mncarea n ea,
ct pentru a o asculta pe mama sa.
- Si, binenteles, ciripi Rose, au si un fiu.
Astepta o reactie din partea celorlalti, nsa nu exista nici una. ontinua, de data
aceasta ceva mai tare:
- Un baiat n vrsta de paisprezece ani.
Observa cu multumire ca reusise sa capteze dintr-odata tentia fiicei ei mai mari
.
- Cine anume? ntreba Elizabeth, punnd jos cutitul pe care folosise pentru a taia cr
naciorii lui Sarah.
- Nu m-ai ascultat. Vecinii cei noi. Daca ai fi fost ceva mai atenta, mai fi auz
it.
Elizabeth zmbi cu o oarecare timiditate.
- mi pare rau, spuse ea, cu un zmbet care lasa sa se nteleaga ca si cerea scuze mai
degraba de dragul etichetei, dect pentru orice
altceva.
- Nu-mi spune ca ai reusit pna la urma sa vinzi vechitura de pe proprietatea Barn
es! Apoi adauga, cu un zmbet strmb: Nu pot sa suport
casa aia. Cine si-ar putea dori sa locuiasca acolo?
- Este o familie, raspunse Rose, ndreptnd fata de masa fara sa-si dea seama de ges
tul sau. Un arhitect si o artista. Si baiatul lor. l
cheama Jeff.
- Un baiat! exclama Elizabeth cu vocea subtiata. Un baiat n carne si oase! Cum ar
ata?
- Snt convinsa ca este al dracului de dragut, raspunse Rose. Nu se presupune ntotd
eauna ca baiatul vecinilor cei mai apropiati este al
dracului de dragut?
Elizabeth se mbujora, iar aceasta reactie neasteptata a tulburat-o si pe Rose. Da
r dupa aceea si dadu seama ca ajunsese, nici ea nu stia
de ce, sa gndeasca despre Elizabeth ca si cum ar fi fost mai mare dect era cu adev
arat. A trebuit sa-si aduca aminte ca Elizabeth avea
numai treisprezece ani, iar fetele de treisprezece ani se mbujoreaza de fiecare d
ata cnd se aduce vorba despre baieti.
- De fapt, nu stiu cum arata. nsa vom afla mpreuna, la sfrsitul acestei saptamni. Ca
ri si Barbara - asa se numesc noii vecini, adauga ea
pentru Jack, care pusese n sfirsit ziarul pe masa. Cari si Barbara vor veni ncoace
n dimineata aceasta si intentionez sa-mi petrec cea mai
mare parte a zilei mpreuna cu ei.
Jack se uita ntrebator la ea.
- Pai, continua Rose, putin stnjenita, din moment ce familia Barnes nu este aici,
cineva tot va trebui sa le arate cum functioneaza casa
aceea. Mai ales cnd este vorba de o casa att de deosebita.
Vazu o umbra trecnd pe fata lui Jack.
- n regula, ceda ea, punnd servetelul pe masa. De asemenea, ma simt ca o vecina ca
m bagareata si vreau sa vad ce pot sa mai aflu
despre ei. Pna acum par a fi o ncntare si cred ca nu ur fi rau sa avem niste vecini
care sa ne fie si prieteni. Ar fi distractiv sa existe
oameni care ne plac, destul de aproape de noi, ca sa putem apela din cnd n cnd la e
i, si intentionez sa ncurajez aceasta apropiere.
- Mda, facu Jack, umbra de ndoiala transformndu-se acum ntr-un nor. Nu snt sigur ca
asta este o idee prea buna.
Rose observa cum ochii lui zvcnira involuntar catre Sarah. A fost o miscare att de
rapida, nct era sigura ca sotul ei nici macar nu-si
daduse seama ca o facuse. Era de asemenea sigura
a nu era vorba despre o simpla impresie gresita din partea ei.
e hotar sa atace aceasta problema n mod direct. ncepu prin a mpaturi servetelul n pat
rate din ce n ce mai mici.
- Nu vad nici un motiv pentru care ar trebui sa ne comportam ca niste pustnici,
spuse ea ncet. Daca totusi exista, as vrea sa-l aflu si eu.
Culoarea ncepu sa se retraga de pe fata lui Jack n timp ce si privea sotia.
- Eu... as crede ca... ncepu el. Apoi cazu ntr-o mutenie jenanta.
- Iar eu as crede, spuse Rose cu siguranta n glas, ca ar ebui sa nu ne iasa din m
inte faptul ca traim n acest secol, aptul ca avem o fiica la
scoala de la White Oaks nu este un ~m de care trebuie sa ne fie rusine. Iar daca
tu crezi asta, atunci
i chiar mai multe probleme dect are Sarah.
Se opri, vazndu-l pe Jack cum arata cu ochii spre locul n care se afla Elizabeth,
fata ascultnd ce spunea mama ei. Hota-ndu-se, Rose se
ntoarse catre Elizabeth.
- Tu ce parere ai? o ntreba ea.
- Despre ce? ntreba si Elizabeth, nefiind sigura de directia n care putea sa se nto
arca aceasta discutie.
- Pai, facu Rose, rascolindu-si mintea n cautarea celor mai otrivite cuvinte. Des
pre Sarah, presupun.
Elizabeth o privi pe mama ei n ochi - aproape acuzator, se gndi Rose. Parea ca lup
ta cu ea nsasi si ca se afla n pragul de a izbucni n
lacrimi. si gasi apoi vocea, n timp ce lacrimile o napadira.
- Eu cred, spuse ea, luptndu-se pentru a-si retine un scn-cet, pe care l-a nghitit
cu un sughit mic, cred ca ar trebui sa ne aducem aminte toti
ca Sarah nu este surda. Chiar daca nu vorbeste, aude.
Se uita cu ochi rugatori catre mama ei pentru cteva secunde, apoi se ntoarse catre
sora ei.
- Vino, Sarah, spuse ea. Hai sa ne pregatim pentru plecarea la scoala.
O lua pe Sarah de mna si iesira mpreuna din sufragerie. Rose si Jack le urmarira n
tacere.
- n gura copiilor sta adevarul..." comenta Jack ncet. Apoi observa lacrimile care c
urgeau pe fata sotiei sale. Se
ridica de pe scaunul sau si ngenunche lnga ea. Rose si puse fruntea pe umarul lui, n
tregul trup fiindu-i scuturat de hohotele de plns.
- Ce ne facem, Jack, spuse n urechea lui. Cteodata ma face sa-mi fie rusine de min
e. Cea mai mare rusine. Si are numai treisprezece ani.
Jack o batu usor cu palma.
- Stiu asta, iubito, a spus el. Stiu. Presupun ca uneori copiii au un mod mai us
or de a ntelege lucrurile. Ei snt n stare sa accepte lucrurile
asa cum snt. n timp ce noi trebuie sa ne luptam pentru a o accepta pna la urma.
- Sa o" acceptam? ntreba Rose, uitndu-se n sus la el. Privirile lor s-au ntlnit, ntr
i existnd o apropiere, o apropiere pe care Rose nu o
mai simtise nca din primii ani ai casatoriei lor.
- Viata, raspunse Jack. Nu ar fi placut daca am nceta sa ne mai luam de piept cu
viata?
Rose dadu din cap afirmativ.
- Dar nu putem, nu-i asa?
Jack nu a raspuns, dar Rose nici nu se astepta sa o faca.
La cteva minute dupa aceea Rose se afla n cautarea fiicelor ei. Elizabeth, gata mbr
acata, i peria lui Sarah parul negru si des. Sarah
statea linistita, asezata n fata oglinzii, Rose nsa nu putu sa-si dea seama daca o
urmarea pe Elizabeth sau nu. Ar fi putut Sa fie atenta,
dupa cum ar fi putut foarte bine sa se afle n alta parte, traind o viata care nu
avea nimic de a face cu camera n care se afla, cu sora ei
sau cu orice altceva legat de casa de la Promontoriu.
- Ai nevoie de ceva de la mine, nainte sa plec? ntreba Rose. Elizabeth ridica priv
irea si zmbi.
- nca un sfert de dolar pentru pauza de masa, ceru ea cu fata luminoasa.
Rose accepta cu o miscare a capului. Elizabeth si ndrepta spatele.
- Asa, a spus ea. Ce parere ai?
Rose observa ca agrafele pe care Elizabeth le pusese n parul scurt si stralucitor
al surorii ei nu prea se potriveau, iar o parte din suvite nu
erau bine strnse. Se hotar nsa sa nu comenteze.
- Sarah ce parere are? se eschiva ea.
- Oh, i place la nebunie, raspunse Elizabeth. Asa nu-i mai rctra parul n ochi.
- Asta conteaza mult, spuse Rose zmbind. Ai putea sa faci asta si pentru mine?
- Desigur, raspunse Elizabeth nerabdatoare. Acum? Rose ncepu sa rda.
- Mai trziu. Acum nu am timp, si nici tu nu ai. Poate mine, adauga ea, observnd umb
ra de dezamagire din ochii fiicei ei. Ma pupi la
plecare?
Elizabeth se apropie de mama ei si-si nalta fruntea, pentru a se lasa sarutata. R
ose o mbratisa rapid, dupa care se duse catre nasuta de
toaleta, unde era asezata Sarah, care aparent continua a-si admire noua pieptana
tura. Rose ngenunche si o strnse n brate pe fiica ei cea
mica.
- ti urez o zi buna, iubita mea, sopti Rose.
O saruta pe fata cea mica de mai multe ori, dupa care o mai strnse o data n brate.
- Ne vedem dupa-amiaza, mai spuse ea.
Ajunsa la parter, Rose se opri la bucatarie, sa discute cu doamna Goodrich. Mena
jera se uita la ea cu o privire cercetatoare.
- Cecil nu s-a ntors nca? o ntreba ea. Doamna Goodrich dadu negativ din cap.
- Fa-mi te rog placerea si uita-te dupa el astazi, bine?
- Pisicile pot sa-si poarte si singure de grija. O sa se ntoarca atunci cnd o sa a
iba el chef, spuse batrna.
- Snt sigura ca asa se va ntmpla, spuse Rose sec. Dar cu ce te-ar deranja sa arunci
o privire prin jur? Copilelor le este dor de el. Poate a
ramas nchis pe undeva.
- Daca s-a ntmplat asta, nseamna ca cineva l-a nchis, declara doamna Goodrich. Apoi
o lua mai ncet: Desigur. Vedeti-va de treaba
acum... ma ocup eu de el.
Rose i multumi printr-un zmbet si se duse sa-l caute pe sotul ei. Jack tocmai iesi
se din casa.
n bucatarie, doamna Goodrich continua sa ncarce vasele n masina de spalat. Era conv
insa ca nici o masina din lume nu putea sa curete
ndeajuns de bine vasele pentru ca un om sa mannce dupa aceea din ele, nsa se folose
a oricum de masina. Le spala, pentru propria ei
satisfactie, si abia dupa aceea le punea n masina de spalat, fara sa mai adauge d
etergent. Presupunea ca masina este destul de buna
pentru a le clati, mai ales ca erau deja clatite de ea nainte. nchise usa si apasa
pe butonul care punea masina de spalat n functiune. Cu
toata agitatia din interior, se gndi ea, este de mirare ca nu se fac toate tandar
i. Apoi, pe deasupra zgomotului facut de masina de spalat,
se auzi un alt sunet, venind din fata casei. Se duse pna la usa bucatariei, o des
chise putin si asculta.