Nici unul dintre ei nu scoase vreun cuvnt, pna cnd Rose vira, intrnd cu masina print

re portile scolii White Oaks. naintea lor se deschidea

o pajiste cu gazonul bine ntretinut, ce se derula pe o panta care urca usor, fiin
d punctata din loc n loc cu trunchiuri de artari. Un gradinar
se plimba ncoace si ncolo, strabatnd cmpul acoperit cu frunze cazute, calare pe un t
ractor minuscul, naintarea lui fiind marcata de
dungile de gazon curat. Ici si colo se ridicau gramajoare de frunze, unele dintr
e ele intacte, altele deja mprastiate de grupul de copii care
mergea de la un morman de frunze la celalalt, mprastiindu-le sistematic. Gradinar
ul parea ca nici nu-i observa, vazndu-si cu calm de
treaba mai departe. Rose zmbi la vederea acestei scene, nsa pe Jack nu a facut dect
sa-l deprime si mai tare.
- mi place locul acesta la nebunie, spuse Rose. Ramne la fel de frumos, indiferent
de anotimp. Neauzind nici un raspuns de la sotul ei,
continua: Te face sa crezi ca pentru copii este un lucru bun macar fapul ca se a
fla ntr-un loc ca acesta.
- Daca macar ar sti unde snt, spuse Jack pe un ton plat. Te-ai putea astepta ca g
radinarul sa se supere pe ei, nu-i asa?
- Presupun ca l-au angajat, n parte, tocmai pentru ca nu se supara, replica Rose.
Nu cred ca este un loc de munca prea usor. i admir pe
oamenii care pot sa lucreze aici.
- Eu cu siguranta n-as putea, spuse Jack. Nici macar nu-mi dau seama cum pot cei
de aici sa suporte situatia. Ia priveste acolo!
A aratat n directia pajistei, spre o parcela unde un baiat micut, u mai mare de s
ase sau sapte ani, statea asezat sub un copac, asise un
bat si lovea cu el metodic trunchiul pomului sub care "tea, cu o regularitate de
metronom. Rose opri masina si-l arira mpreuna. Statea pur
si simplu acolo, lovind trunchiul opacului ntr-un ritm constant.
- Bietul copil, sopti Rose, dupa ce au trecut mai multe inute de tacere. La ce c
rezi ca se gndeste? Ce crezi ca-l face
a fie asa?
- Cine stie? raspunse Jack cu stnjeneala. Mai privi spre iat o vreme si n cele din
urma expresia lui s-a mai linistit. mi e rau, adauga el. Nu
as putea spune ca urasc ntr-adevar locul
esta. Doar ca ma face sa ma simt att de... de neajutorat. i vad e toti copiii aces
tia si toti par a face parte dintr-o alta lume, o
ne pe care eu nu pot sa o ating. Si ma ntoarce pe dos gndul
propria mea fiica este o parte a acestei lumi. Rose se ntinse spre scaunul de ala
turi si-l strnse pe Jack de
na. Apoi baga din nou masina n viteza si se ndreptara catre ladirea principala. n sp
atele lor, baietelul ramase asezat sub
pac, continund sa loveasca ncet trunchiul acestuia.
Doctorul Charles Belter se ridica n picioare atunci cnd cei oi intrara n cabinetul
sau si veni n spatele biroului pentru a-i
tmpina.
- Domnule Conger, spuse el calduros, ntinzndu-i mna. amna Conger! Ma bucur ca ati p
utut veni amndoi. Ati ramne
rinsi daca v-as spune ct ne este de greu uneori sa intram n gatura macar cu unul d
intre parintii copiilor de aici, ce sa mai orbim despre
amndoi. Binenteles, unii dintre ei se simt foarte ost aici, pur si simplu din cauz
a naturii muncii noastre.
Se uita cu atentie la cei doi, privirea lui trecnd de la Rose la ack, fara sa sca
pe din vedere raspunsul la comentariul sau, care c vedea clar
pe fata lui Jack. Iar dumneavoastra, domnule onger, faceti parte din acea categor
ie de parinti", si spuse el n nd. nsa cu voce tare i
invita pe cei doi sa se aseze ct mai nfortabil, spunndu-le ca profesoara lui Sarah
avea sa li se ture n cteva minute.
Charles Belter era n vrsta de aproape saizeci de ani si avea nfatisarea pe care tre
buia sa o aiba orice psihiatru. Purta cu mndrie o barba
imensa (fara ndoiala, acesta era modelul pe care l urma George Diller, se gndi Rose
) si o mustata de morsa, iar podoaba capilara i era
nca foarte deasa, chiar daca vira repede spre culoarea cenusie. n spatele ochelari
lor cu rame de os ochii lui albastri sclipeau cu un umor
de buna calitate, care l ajutase ntotdeauna sa stabileasca relatii bune cu copiii
ce constituiau obiectul muncii lui. ntr-adevar, de ani de
zile facea tot ce i statea n putinta, ncercnd sa-l concureze pe Mos Craciun, un rol
pe care nu putea sa-l realizeze n totalitate dect o data
pe an. Pentru restul anului, era el de parere, clopoteii si costumul rosu ar fi n
trecut usor masura excentricitatii chiar si pentru un om ca el.
Consecvent totusi n atitudinea sa, se multumea sa se mbrace cu un sacou rosu, pe c
are se straduia din rasputeri sa nu l nchida la
nasturi. Nu ncerca sa pacaleasca pe nimeni.
Scoala de la White Oaks fusese visul lui din prima zi n care a vazut-o, pe vremea
n care aici se afla un sanatoriu pentru tuberculosi.
Asemeni multor institutii similare, sanatoriul pentru tuberculosi ramasese fara
pacienti. Visul doctorului Charles Belter era ca ntr-o buna zi
sa ramna si el fara pacienti. nsa probabilitatea ca acest lucru sa se ntmple ramnea v
aga, asa ca se pregatea sa-si petreaca tot restul
vietii la White Oaks. Lucru care, n viziunea lui, nu era att de rau, ca proiect.
Se auzi un ciocanit n usa, dupa care Marie Montgomery intra n cabinet. Era n vrsta c
am de treizeci de ani, ngrijit mbracata, avea un
aspect de femeie conservatoare, aducnd aminte de domnisoarele batrne ce faceau pe
guvernantele cu cincizeci de ani n urma. Oamenii
care nu o vazusera la treaba aveau ntotdeauna rezerve asupra profesoarei Marie Mo
ntgomery. Cei care si facusera timp pentru a o
observa n actiune ramasesera convinsi total de capacitatile ei. Daca o puneai ntr-
o clasa plina de copii turbulenti, toate rezervele ei
dispareau. Parea sa nu observe niciodata particularitatile neobisnuite ale copii
lor si ar fi muncit fara sa oboseasca vreodata cu fiecare dintre
elevii ei.
ci unul mai mare de zece ani, descoperind progrese acolo unde meni altcineva nu
vedea vreo schimbare, inventnd tehnici tr-un domeniu
n care nicicnd nu existase asa ceva. Se omporta ca si cum ar fi refuzat sa recunoa
sca limitele nvata-ilor ei, ncercnd sa le previna. Si,
ntr-adevar, copiii ei pareau faca ntotdeauna mai multe progrese dect oricare dintre
cei altor profesori. Acum nsa, n timp ce se ghemuia
pe scaunul ~~as liber ntre doctorul Belter si Rose Conger, afecta o mina grijorat
a, dincolo de obisnuitul ei aer retinut.
- Marie, spuse doctorul Belter, te asteptam. Ea raspunse cu un zmbet vag.
- Va rog sa ma scuzati. Am fost retinuta cteva minute. Oh, imic serios, continua
ea, cnd sprncenele doctorului Belter au ridicat
ntrebator. Doar o problema de disciplina. Doi dintre pii pareau ca vor sa se puna
la punct unul pe celalalt. Vor fi n gula amndoi.
- Trebuie sa fie tare greu, spuse Jack.
- Absolut deloc. Raspunsul doamnei Montgomery veni iede, dar blnd. Nu uitati ca c
ei mai multi dintre copiii de aici ci macar nu-si dau
seama ca se ntmpla ceva neobisnuit cu ei.
Pur si simplu au un standard diferit al normalitatii. Iar daca va uitati la halu
l n care a ajuns lumea, cine ar mai putea sa spuna ica gresesc
cu adevarat sau nu? Uneori l privesc pe Jerry cum veste ntr-una trunchiul de copac
din gradina si am tot mai uit impresia ca acesta nu
este un mod chiar rau de a-si petrece pul. Uneori chiar mi-as dori sa am puterea
lui de concentrare, titi, se ocupa de unul si acelasi copac
deja de cinci luni. Tare a voi bucura cnd va termina.
- Ce i face? ntreba Jack.
Doamna Montgomery ridica din umeri.
- Daca dumneavoastra ati putea afla, ar nsemna ca v-ati scurca mai bine dect mine.
Dar ntr-o buna zi o sa stiu. ntr-o mi va povesti
toata tarasenia. Cnd va fi gata. Pna atunci, am te lucruri care sa ma tina ocupata
.
- Precum Sarah, spuse Rose. Tnara femeie dadu din cap afirmativ.
- Precum Sarah. Sper ca nu v-ati ngrijorat prea tare. L-am rugat pe George sa va.
explice ct se poate de clar ca nu este vorba despre o
urgenta. Sper ca a reusit.
Rose zmbi:
- A reusit. nsa dupa aceea am trecut noi nsine printr-o situatie speciala, de urge
nta. Presupun ca a apucat sa va puna la curent.
Fata doctorului Belter se ntuneca.
- Da, spuse el. Ne-a comunicat. Inutil sa va mai spun sa acesta nu era unul dint
re lucrurile despre care voiam sa discutam, din moment ce
s-a ntmplat dupa ce am hotart ca trebuie sa avem aceasta ntlnire, nsa cred ca
- Vreti sa insinuati ca Sarah are vreo legatura cu ntmplarea aceea? spuse Jack rec
e. Pentru ca daca asta intentionati...
- Nu insinuez nimic de genul acesta, l ntrerupse doctorul Belter. Ma ndoiesc ca vom
afla vreodata cu exactitate ce anume s-a ntmplat
cu microbuzul. George Diller este convins ca a tras frna de mna. Dar ar putea sa g
reseasca. Binenteles, Sarah nu poate sa ne spuna
absolut nimic despre asta. nsa conform propriilor mele observatii facute asupra e
i, ca si dupa ceea ce mi-a spus Marie despre ea, nu pot
sa afirm ca Sarah ar fi putut decupla frna de mna. Cel putin, nu n mod deliberat. P
entru simplul motiv ca, afirmnd ca Sarah ar fi
decuplat frna, asta ar implica o sumedenie de concluzii. n primul rnd, aceea ca ar
sti ce s-ar putea ntmpla facnd asta. Cu alte cuvinte,
ca si-ar fi dat seama ca, decuplnd frna, microbuzul ar fi nceput sa se deplaseze, s
i ca daca microbuzul ar fi nceput sa se deplaseze s-ar
fi putut, n cel mai bun caz, sa tamponeze garajul, urmnd ca multi dintre copii sa
fie raniti, iar n cel mai rau caz, sa cada n mare si toata
lumea aflata n masina sa moara, inclusiv ea nsasi. Sincer sa fiu, nu sntem absolut
deloc siguri ca n actuala ei stare de sanatate mintala,
Sarah este capabila sa puna toate astea cap la cap. Exista posibilitatea sa reus
easca, binenteles, nsa comportamentul pe care l are aici
nu indica acest lucru. Mai mult dect att, nu credem ca are nclinatii sinucigase, ia
r decuplarea frnei de mna ar trebui considerata, n mod
categoric, un gest autodistructiv.
- Cu alte cuvinte, spuse Rose, nu credeti ca Sarah a decuplat na de mna?
Doctorul Belter zmbi strmb:
- As dori sa fie att de simplu, raspunse el. Este pe de-a tregul posibil ca ea sa
fi decuplat frna de mna fara sa aiba cea ai mica idee
asupra actului ei. Se prea poate sa nu fi facut tceva dect sa-si ndrepte n treacat
interesul asupra unui obiect a oricare altul, fara sa
realizeze posibilele consecinte ale ctiunilor ei. Mi-a teama ca asta se apropie
foarte tare de gistrul comportamentului ei obisnuit.
Urma o tacere lunga, n timpul careia Rose si Jack ncercau digere spusele doctorulu
i. Jack se foia pe scaunul sau, nega-ndu-si o pozitie, n
timp ce Rose se juca cu o manusa.
- Ceea ce spuneti dumneavoastra, domnule doctor, daca teleg eu bine, spuse Jack n
cordat, este ca fiica mea ar fi 'riculoasa.
Doctorul Belter ofta si a nceput din nou:
- Nu, nu este exact ceea ce vreau sa spun.
- Nu exact, repeta Jack, dar pe aproape. Doctorul Belter confirma dnd usor din ca
p:
- Presupun ca puteti sa spuneti si astfel, daca asa doriti. n momentul acesta des
pre Sarah se poate spune ca este iresponsabila. Din ceea
ce am reusit noi sa observam, este total inconstienta de urmarile pe care le-ar
putea avea actiunile ei. Cu alte cuvinte, actioneaza fara sa
gndeasca. Iar acesta poate fi un lucru periculos pentru oricine. Pentru ea, avnd n
vedere conflictul emotional intern prin care trece,
poate fi, n mod evident, dezastruos. Incidentul cu microbuzul, trebuie sa recunos
c, este un exemplu extrem, nsa este cu siguranta
ilustrativ cu privire la ceea ce s-ar putea ntmpla.
- n cazul n care a decuplat ntr-adevar frna de mna, spuse Jack fara convingere.
- n cazul n care a decuplat ntr-adevar frna de mna, repeta doctorul Belter. Si, binent
eles, nu avem posibilitatea de a demonstra nici
una dintre posibilitati. Credeti-ma, nimic nu ar putea sa ma faca mai fericit de
ct posibilitatea de a dovedi ca nu a fost dect un moment de
neatentie din partea lui George Diller. Lucrurile ar fi mult mai simplu de rezol
vat n cazul acesta. nsa nu este asa.
- Ati spus ca este vorba si despre altceva, spuse Rose ncet. Despre ce anume?
- Marie? spuse doctorul Belter, ntorcndu-se catre profesoara. Ce-ar fi sa intri tu
n problema?
Marie Montgomery a luat de pe birou un dosar, pe care l-a deschis.
- Snt doar lucruri de nimic, spuse ea. Niste lucruri cu adevarat marunte, nsa pent
ru ca au nceput sa se adune, cred ca va trebui sa le
dam atentie. n primul rnd, Sarah pare sa se retraga si mai adnc n ea nsasi. Nu este u
n lucru care' sa se poata observa imediat. Atta
doar ca n urma cu cteva luni raspundea aproape ntotdeauna imediat ce i se pronunta
numele. Acum nu l mai aude dect dupa ce l
repeti, iar daca l aude pare sa l ignore.
Apoi este problema capacitatii de concentrare. Pare sa devina de o durata din ce
n ce mai scurta. Ca sa va spun sincer, eu am deja o
imagine asupra situatiei, nsa, va repet, nu snt situatii majore, usor de observat.
Nelinistitor este faptul ca si petrece tot mai putin timp
cu oricare dintre obiectele cu care este obisnuita. Lucrai acesta nu ma deranjea
za, n sine, n mod deosebit - pe aici, pe la noi, perioadele
de concentrare a atentiei par sa se lungeasca ori sa se contracte precum elastic
ul - nsa ceea ce se petrece cu Sarah nu pare a fi pur si
simplu faptul ca se plictiseste la un moment dat de ceea ce face. Este mai degra
ba ca si cum i s-ar parea ca propria ei persoana este mult
mai interesanta dect lumea adevarata. Devine tot mai greu sa-i pastrezi atentia c
oncentrata asupra lumii adevarate, si asta este ceea ce
ma nelinisteste. ncepe sa para ca pierdem contactul cu ea, n loc sa ne apropiem di
n ce n ce mai tare.
Marie Montgomery vazu fulgerai de durere din ochii lui Jack si continua n graba:
- Acesta este motivul real al ntlnirii noastre. Vrem sa aflam daca se ntmpla si acas
a aceleasi lucruri.
Rose dadu negativ din cap.
- Nu mi se pare, spuse ea dusa pe gnduri, nsa binenteles ca nu pot fi absolut sigur
a. Gasesc ngrozitor de greu o posibilitate de a ma uita
la ea n mod obiectiv. Mi-e teama ca ncerc sa vad cine stie ce progrese, acolo unde
s-ar putea sa nu existe nici unul.
- Progrese exista, spuse Jack, nsa vocea lui sugera faptul ca aceasta declaratie
ar putea fi mai degraba o dorinta dect o realitate.
- Jack, ncepu Rose, cu toata blndetea de care era n stare, care sunt progresele ace
lea, de fapt?
Se ntoarse din nou catre doamna Montgomery si adauga:
- As vrea sa va pot spune daca exista ntr-adevar vreo schimbare sau nu n ceea ce o
priveste pe Sarah, nsa nu pot.
- Nici nu ne asteptam sa reusiti sa ne spuneti astazi ceva n acest sens, interven
i doctorul Belter. Dupa cum am mai ncercat sa va
spunem, nu s-a ntmplat nimic important. Nu vrem dect sa va atragem atentia asupra u
nor lucruri care s-ar putea sa se ntmple. Nu
sntem siguri, asa nct vrem sa va rugam sa ne ajutati. Ne-ar fi de foarte mare ajuto
r, dar mai ales lui Sarah, daca ati putea pur si simplu
sa va dati seama ce se ntmpla, ceva cc noi nu stim, si sa ncercati sa observati ori
ce lucru neobisnuit au modificat n comportamentul
ei.
- Pai, ncepu Jack, atent la ce spune, a fost ntmplarea aceea cu planseta de spiriti
sm, de acum cteva seri.
- Planseta de spiritism? ntreba doctorul Belter. Nu am mai vazut una de ani ntregi
. Se mai fabrica asa ceva?
- A noastra nu este fabricata acum, raspunse Rose. Elizabeth a gasit-o n magazie,
sau cam asa ceva. Iar planseta de spiritism nu a avut
nici o legatura cu ceea ce s-a ntmplat.
A relatat incidentul petrecut cu cteva zile n urma, incluznd reactia lui Sarah n urm
a faptului ca pisica sari catre ea. n timp ce povestea,
doctorul Belter si facu cteva nsemnari.
- De fapt nu a fost nimic, ncheie Rose.
- Si se jucau cu o planseta de spiritism? i ntreba doctorul Belter. Hmm! Si facu o
ultima nsemnare, apoi a ridicat privirea, OOntinund:
Sarah petrece mult timp mpreuna cu sora ei?
- Avnd n vedere vrsta ei, raspunse Rose, este uimitor. Trebuie sa va aduceti aminte
ca Elizabeth nu are dect treisprezece ani. Dar dupa
felul n care are grija de Sarah, ati putea crede ca este cu cinci ani mai mare. P
are sa o nteleaga pe Sarah, ntr-un fel sau altul. Se joaca
ore ntregi cu ea, i citeste si nu se supara nici macar atunci cnd Sarah strica pe n
easteptate jocul la care tocmai lucra, ori cnd i smulge
dintr-odata cartea din mna. Iar n seara despre care v-am povestit, cnd s-a auzit ti
patul lui Sarah, Elizabeth a reactionat ca si cum nici
macar nu ar fi auzit-o. A avut un efect mai deprimant asupra mea si a lui Jack d
ect asupra fetelor.
- Este ciudat, spuse Jack, mergnd mai departe pe acelasi fir, Elizabeth vorbeste
cu Sarah si pare ca niciodata nu observa ca sora ei nu i
raspunde. Este ca si cum Sarah nici nu ar avea nevoie sa spuna ceva... Elizabeth
pare sa comunice cu ea pe alte cai, ori cam asa ceva.
Cteodata Elizabeth ma face sa ma simt n plus pe acolo. Am ncercat de attea ori sa in
tru n vorba cu Sarah, nct nici nu le-am mai tinut
minte numarul, nsa de ndata ce o iau n brate ncepe sa se zvrcoleasca si dupa cteva min
ute dispare din poala mea si pleaca sa o caute
pe Elizabeth.
- A aratat vreun semn de violenta ct a stat acasa? ntreba ncet doctorul Belter.
- Sarah? Nu mi s-a parut, raspunse Rose. De ce?
- Din nou va spun, nu avem nimic pe care sa putem ntr-adevar sa punem degetul, ra
spunse doctorul Belter. Tipatul pe care l-a scos
atunci cnd a sarit pisica spre ea mi-a adus aminte de altceva. ntr-una din zilele
saptamnii trecute unul dintre copii a venit pe la spatele
lui Sarah si i-a pus mna pe umar. Ea a tipat, ceea ce nu ar fi anormal la ea, nsa,
de asemenea, s-a ntors spre celalalt copil si l-a lovit. Nu
a mai facut asta pna atunci si nca nu stim daca a fost vorba despre un accident sa
u daca a dat intentionat n copilul acela. A facut pna
acum vreo miscare de amenintare asupra vreunuia dintre dumneavoastra? Sau spre E
lizabeth?
Jack si Rose au dat negativ din cap.
- Cu siguranta, asupra nici unuia dintre noi, raspunse Rose. Iar daca ar fi facu
t vreodata ceva de genul acesta la adresa Elizabethei, snt
convinsa ca am fi aflat.
A facut un moment de pauza, ca si cum ar fi ncercat sa-si aminteasca ceva, dupa c
are continua:
- Mi-e teama ca de fapt nu stam cu Elizabeth atta timp ct ar trebui. Dar Sarah est
e cea care se afla n atentia noastra. Oricum, Elizabeth
nu pare a fi suparata din aceasta cauza.
- Snteti foarte norocosi, spuse doctorul Belter. Multi dintre parinti gasesc ca a
u mai multe necazuri cu copilul asa-zis normal, dect cu cel
avnd probleme psihice. De fapt, asta este si de asteptat. Toti copiii au nevoie s
a li se dea atentie, iar cnd unul dintre ei este bolnav,
deseori ceilalti simt nevoia sa intre ntr-un fel de competitie pentru atragerea a
tentiei parintilor. Dupa cte se pare, Elizabeth este un copil
cu totul exceptional.
Zmbi, se ridica n picioare si continua.
- Va multumesc pentru ca ati venit astazi aici. Vom mai trece o data n revista ca
zul lui Sarah mine, n sedinta de specialitate a cadrelor
noastre, si s-ar putea sa-i facem unele mici modificari n medicatie. n afara de as
ta, pentru moment nu putem face altceva dect sa fim cu
ochii pe ea si sa ncercam sa gasim vreun reper.
- Asadar, asta-i tot? ntreba Jack, ridiendu-se si el n picioare.
- Asta este, raspunse doctorul Belter. Deocamdata. Nu vreau i va simtiti n perico
l. Trebuie nsa sa va amintesc, n orice caz,
ca daca starea lui Sarah se deterioreaza prea tare, nu vom mai putea sa o tinem
aici. White Oaks este o scoala, nu un sanatoriu. )bservnd
ngrijorarea de pe fetele amndurora, doctorul Belter se grabi sa-i linisteasca:
- Este numai o eventualitate, spuse el. Deocamdata nu avem cu Sarah mai multe pr
obleme dect avem cu ceilalti copii. Iar
iii dintre ei se prezinta mult mai rau dect ea. Intentionez sa o ;in pe Sarah n co
ntinuare aici n perioada imediat urmatoare.
- Putem sa o luam acasa cu noi, ntreba Rose, sau a plecat eja cu microbuzul?
Asteapta n cabinetul meu, raspunse doamna Montgomery. Unul dintre asistenti sta c
u ea. Sunt convinsa ca se va bucura sa va vada.
Sarah nsa nu se afla n cabinetul profesoarei Montgomery.
n casa de la Promontoriul Conger, Elizabeth turna ultimele picaturi de lapte dint
r-un pahar n farfuria motanului. Apoi l privi pe Cecil
lipaindu-l, dupa care lua animalul n brate si asculta cum toarce.
- Vino, i spuse pisicii. Hai sa mergem afara. Mngindu-l pe urechi, Elizabeth iesi c
u Cecil din casa. n
timp ce traversa cmpul, Elizabeth si scoase elasticul din parul strns n coada si-si
scutura capul. Parul blond ncepu sa-i curga n cascada
pe umeri. Grabi pasul.
Nu a vazut-o nimeni intrnd n padure.