Sunteți pe pagina 1din 58

{ UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

1 Forumul AS

Dup ă e ş ecul crunt al vânz ării primei mele c ă r ţ i, eram îndârjit ş i

înr ă it.

Era o perioad ă în care dacă spuneam cuiva c ă vreau s ă vând c ă rţ i pe internet, îmi spunea că sunt nebun ş i c ă nimeni nu va risca s ă cumpere ceva de pe internet, mai ales c ăr ţ i. Mul ţ i români încă aveau internet prin modem în 2006-2007, iar s ă

î ţ i introduci cardul pentru a cump ă ra ceva online era un sacrilegiu. Am schimbat serviciul prin care trimiteam e-mail-uri abona ţ ilor ş i am început să scriu 1-2 articole pe s ă pt ămân ă . Iar la sfârş itul fiec ă rui articol îndemnam oamenii s ă cumpere cartea pentru a începe educa ţ ia în privinţ a dezvolt ării personalit ăţ ii lor. Am început s ă vând astfel 2-3 c ăr ţ i pe s ă pt ă mân ă . Pe blog aveam un formular simplu de vânzare în care î ţ i puneai nume, prenume, adres ă , e-mail ş i numă r de telefon, dar telefonul era inutil pentru c ă nu te suna nimeni. Împachetam căr ţ ile, scriam formularul alb de expedi ţ ie de la po ş -

t ă , apoi pe cel verde pentru plata ramburs a coletului. Dup ă ce oamenii ridicau coletul ş i eu primeam banii, cam la 10 zile de la expedi ţ ie, m ă trezeam cu 100-150 de lei în buzunar.

Pentru mine, fiind primii mei bani f ă cu ţ i din munca ş i pasiunea mea, erau o adev ărat ă comoar ă. Puteam s ă îmi cump ă r câte o carte, să

merg la facultate cu ceva bani în buzunar ş i, cel mai important, s ă sper ş i să îmi p ă strez viu entuziasmul pentru c ă sim ţ eam că de data asta, de ş i e greu în continuare, sunt pe drumul cel bun.

Ş tiam c ă trebuie s ă lupt ca s ă deschid cumva u ş i care acum îmi

erau închise ş i m ă întrebam cui ar folosi direct ş i imediat conceptul acesta nou de Personalitate alfa. Apoi mi-a picat fisa! Comunitatea de seducţ ie din România, singur ă ş i f ă ră concuren ţă de ş i mai încercaser ă ş i al ţ ii s ă se mobilizeze — Arta seduc ţ iei. Site-ul nu era foarte profesionist aranjat la suprafa ţă , îns ă punctul cu adev ă rat forte era forumul online al acestei comunit ăţ i. Sub identit ăţ i fictive se ascundeau toţ i degenera ţ ii, obseda ţ ii, ina- dapta ţ ii sociali, respinș ii, r ă niţ ii ş i urâ ţ ii societ ăţ ii care voiau iubire ş i femei. Iar eu m ă sim ţ eam ca acas ă printre ei.

139

PERA NOVACOVICI

Culmea, dintre ace ş ti oameni urmau s ă se ridice unii dintre cei mai de succes români pe care îi cunosc personal. Unul dintre ei, Daniel Z ărnescu, avea s ă devin ă partenerul meu

nedesp ăr ţ it. Al ţ ii au afaceri interna ţ ionale solide, familii fericite ş i stiluri de via ţă incredibile. Pe atunci, îns ă , eram niş te tineri handicapa ţ i emo ţ ional ş i trauma- tiza ţ i de duritatea vie ţ ii. Eu aveam deja destul ă experien ţă acumulat ă pentru a putea oferi lucruri valoroase acestei comunit ăţ i, a ş a c ă am decis s ă intru brutal ş i direct în miezul comunit ăţ ii. Am scris un articol despre beneficiile dezvolt ă rii personalit ăţii în arta seduc ţ iei ş i, la sfâr ş it, dup ă o expunere foarte conving ă toare, le-am spus c ă am ş i o carte scris ă despre subiect ş i dac ă sunt interesaţ i, îi invit pe blogul meu.

A urmat jihadul. Vreo 20-30 de oameni din comunitate au s ă rit pe

mine.

Cine e ş ti tu s ă ne înveţ i pe noi? Vrei s ă faci bani de pe urma noastr ă ? Afar ăăăă ! Unul singur a ap ărut s ă tempereze atmosfera. Era administratorul

ş i proprietarul comunit ăţ ii. Daniel Z ărnescu. Era anul 2006, iar afacerile online în România erau la început. Eram pionieri: eu cu site-ul Personalitatea Alfa ş i cu vânz ările online de c ă rţ i, Daniel cu forumul Arta Seduc ţ iei.

lunile care au urmat, am început s ă scriu materiale ş i s ă r ă spund

oamenilor la problemele de seducţ ie pe care le adresau pe forum.

doi ani de zile, datorit ă situaţ iilor pe care le vedeam zilnic pe

forum, situa ţ ii expuse de b ăie ţ i ş i b ă rbaţ i în interac ţ iunile lor cu femeile, puteam s ă v ă d tiparele ş i, la un moment dat, lucrurile care nu se pot încadra în tipar au devenit foarte puţ ine spre inexistente. Cum gestionezi teama de a fi respins când abordezi? Ce faci când o fat ă îţ i spune “e mai bine s ă fim doar prieteni?” Ce faci când î ţ i d ă num ă rul ş i nu î ţ i ră spunde la telefon? Ce faci când e ş ti cu ea în pat ş i încerci s ă o dezbraci, dar ea spune “nu acum?” Zeci de scenarii care se repetau din nou ş i din nou, ad ă ugate la experienţ a mea personal ă ş i la tot ce eu citisem până în acel moment. Eram la curent cu ce scriau to ţ i autorii din acest domeniu care erau recunoscu ţ i interna ţ ional.

În

În

140

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

Într-o zi, pentru că a v ăzut valoarea pe care o dau comunit ăţ ii Arta seduc ţ iei, Daniel Z ărnescu mi-a spus urm ătorul lucru:

“Pera, eu am un business, cel cu imprimeria mea, care îmi m ă nânc ă

tot timpul. În 2004, fondatorul site-ului Arta seduc ţ iei mi-a zis c ă mi-l face cadou, f ăr ă niciun ban, pentru c ă vede în mine pe cineva care poate duce co- munitatea mai departe. Azi î ţ i spun ş i eu acela ş i lucru.

V ă d c ă eş ti foarte pasionat de ce faci ş i c ă aduci valoare mult ă

comunit ăţ ii. Dacă accep ţ i, vreau s ă î ţ i fac cadou site-ul, forumul ş i cred c ă po ţ i

s ă duci lucrurile mai departe decât le-am dus eu”.

Faptul c ă Daniel îmi l ă sa mie forumul era practic înc ă o confir- mare, exterioar ă, a evolu ţ iei pe care eu o avusesem. Din Pera cel stângaci cu femeile care nu reu ş ea s ă î ş i fac ă nici m ă car o prieten ă , devenisem din ce în ce mai bun în Arta Seduc ţ iei. Ş tiam în sinea mea asta ş i mi se confirma tot mai mult ş i în exterior. Am implementat tot ce ş tiam deja că merge bine pe blogul meu Personalitate alfa, adică am f ăcut un blog puternic cu abonare la newsletter

i am început să strâng o comunitate cu abonare prin e-mail. Pe lâng ă asta, forumul Arta seduc ţ iei continua să mearg ă pentru c ă era un loc ferit ş i discret unde oricine cu probleme în domeniul ă sta putea s ă vin ă ş i s ă pun ă întreb ă ri fă r ă jen ă celorlal ţ i membri ai comunit ăţ ii. Pentru câ ţ iva ani, am gestionat două comunit ăţ i în paralel: Perso- nalitate alfa ş i Arta seducţ iei. Î ţ i imaginezi? Din Pera cel lipsit total de încre- dere în propria persoan ă ş i Pera cel virgin pân ă la x ani, ajunsesem acum s ă pot scrie c ăr ţ i în aceste două domenii. Tot timpul citeam, practicam, iar citeam, iar practicam îmbun ăta ţ it. Ş i am repetat perseverent acest ciclu pân ă când am ob ţ inut rezultatele de care î ţ i povestesc acum.

ş

ţ inut rezultatele de care î ţ i povestesc acum. ş Apoi am decis s ă

Apoi am decis s ă las o moş tenire ş i am scris cea de-a doua carte, care s ă încununeze experienţ a mea în domeniu pân ă în acel moment: Arta seduc ţ iei. Cum s ă ai succes cu femeile ş i cu tine însu ţ i — https://db.tt/ rSbqUObX

La sfâr ş itul Facult ăţ ii de Psihologie, aveam dou ă surse de venit din cele dou ă c ă r ţ i, ş i timp de doi ani de zile am tră it din vânzarea online a celor dou ă c ă r ţ i.

141

PERA NOVACOVICI

Munceam de îmi s ăreau capacele. Citeam, scriam ş i experimen-

tam, ş i apoi, în ziua urm ătoare, de la cap ă t. Plus facultatea. Dar ce senzaţ ie!

S ă faci ce î ţ i place încontinuu, de dimineaţ a pân ă seara, ş i când te

culci s ă a ş tep ţ i s ă treac ă mai repede noaptea ca s ă te treze ş ti odihnit ș i s ă o po ţ i lua de la cap ă t. Eram în paradis pentru c ă, de ş i problemele din via ţ a de zi cu zi erau peste tot, acum scopul pentru care înduram orice suferin ţă era supe- rior. Nu mai luptam pentru supravie ţ uirea mea, ci pentru prosperitate. Nu mai lucram pentru mine, ci pentru a-mi pune sufletul pe tavă , prin scris, tuturor celor aveau nevoie tuturor celor care aveau nevoie de mine ş i de acele lucruri dup ă care ş i eu alergasem pân ă nu demult. Sim ţ eam c ă este datoria mea s ă îi ajut ş i pe ceilal ţ i s ă ob ţ in ă ceea ce vor, s ă le împ ă rt ăş esc experienţ ele mele, felul în care eu ob ţ inusem ceea ce îmi doream.

Încuraj ă ri. Sete de cunoa ş tere. Iubire ş i acceptare. Reu ş isem s ă îmi respect promisiunea f ă cut ă mie, de a nu m ă mai angaja niciodat ă ş i de a face bani din psihologie, sau să mor încercând.

În ziua în care Daniel a decis s ă îmi lase forumul, a scris urm ă- toarea postare:

(Posted 20 September 2007 - 03:16 PM) “S-a întâmplat s ă vin ă ş i ziua asta, deş i poate c ă ar fi trebuit să fac acest gest mult mai devreme. Dup ă cum ş ti ţ i ş i ş tiu cei apropia ţ i mie, trec prin aceea ş i perioadă prin care trecea Adi (ini ţ iatorul siteului) înainte să mi-l dea mie. Îmi pun întreb ă ri, nu m ă mai reg ă sesc în membrii forumului şi în interesele lor.

Nu mai am ce c ă uta aici. Sper c ă ceea ce am f ă cut s ă fie durabil ş i decizia de a lă sa site-ul pe mâna lui Defias (asta era porecla mea pe forum). Nu am dat niciun ban pe site ș i nici nu voi lua vreun un ban pe el — deş i am avut oferte destul de mari pentru el. E o moş tenire care se transmite cu titlu gratuit. Tuturor celor care au fost al ă turi de mine ş i celor care m-au criticat de-a lungul 'domniei' mele nu le pot spune decât un sincer “mulţ umesc”, pentru că sunt cel de ast ă zi ş i datorit ă lor. Câteva înv ăţă turi pe care vreau s ă le dau mai departe şi care sper s ă fie luate ca atare:

142

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

Important eş ti tu, ca persoan ă , ş i ceea ce faci pe termen mediu/lung. Femeile care vin ş i pleac ă din via ţ a ta nu le c ă lca în picioare. Drumul e lung ş i s-ar putea să obose ş ti. Viaţ a e scurt ă , f ă - ţ i tabieturi ş i ai grij ă de ele. Cunoa şte-te pe tine însu ţi mai bine decât pe oricine altcineva. Ce î ţ i place, ce nu î ţ i place, ce

iube şti, ce ur ăşti. S ă fie parte din tine. Tr ă ie ş te via ţ a ca ş i cum ar fi ultimul lucru pe care îl faci, pentru c ă ESTE ultimul lucru pe care îl faci. Distreaz ă -te, munce şte, iube şte, ur ăş te, zbate-te, leneveş te. Dac ă nu ai tră it paleta întreag ă, nu ştii care î ţ i sunt limitele ş i nu ş tii cine e ş ti tu.

F ă în aşa fel încât să î ţ i permi ţ i s ă fii nervos, agresiv, calm, dur, cinic,

îndr ă gostit, nebun, matur ş i chiar ş i atunci când urli ş i dai cu picioarele în ziduri, faci asta, nu pentru c ă ai pierdut controlul asupra situa ţ iei şi a sim ţ irii tale, ci pentru c ă a şa trebuie ş i e pasul înainte de care ai nevoie. Nu uita c ă drumul duce întotdeauna înainte ş i c ă dac ă eş ti prea preocupat cu grijile m ă runte, ele

ţ i vor închide drumul mult mai devreme decât ai poten ţ ialul să mergi. În cazul

î

ă

sta, Just let it go! Nu da vina pe al ţ ii! Singurul care poate fi tras la r ăspundere în caz de

e

ş ecuri e ş ti doar tu. Responsabilizeaz ă -te ş i f ă în aş a fel ca succesul, e ş ecul,

fericirea, triste ţ ea — s ă depind ă de tine, nu de al ţ ii. Energia e elementul vital pe care nu vrei să îl omi ţ i. E motorul fiec ă rei acţ iuni pe care o face fiecare om. Ai grij ă de energia ta, f ă -o s ă r ămân ă intact ă , pune pasiune în ce faci. Și dac ă nu simţ i pasiune, încearc ă să schimbi ce faci, totul de dragul acelei energii. Nu l ăsa pe nimeni s ă se atingă de energia ta, pentru c ă e ceea ce te diferen ţ iaz ă de to ţ i ceilal ţ i. E ceea ce te ţ ine în viaţă . E u şor s ă devii un lider. E de ajuns s ă promi ţ i şi oamenii te vor urma. Dar întotdeauna se ajunge la ziua decontului, când se va vedea dac ă promisiunile s-au materializat sau nu. Iar atunci vei avea oameni care te vor susţ ine sau vei fi singur, urât ş i hulit. Ai grij ă de corpul t ă u. Aleargă , f ă sport, m ă nânc ă s ă n ă tos, din când în când f ă şi excese, pentru varietate. F ă b ă i cu n ă mol, înoat ă în ap ă rece, mergi la masaj. Când e ş ti în deplin ă capacitate fizic ă , mental e şti ş i mai puternic.

Respect ă -te pe tine! Nu sunt un tip religios, dar din când în când fac câte un gest ca mul ţ umire pentru tot ce am primit în schimb. Ba plantez un copac, ba ajung la un c ă min de copii ş i ajut la renovarea cl ădirii, ba fac un cadou care ş tiu c ă valoreaz ă foarte mult pentru cineva. În felul ă sta nu r ă mâi dator, în primul rând, fa ţă de tine.

143

PERA NOVACOVICI

Ş i nu uita c ă odat ă ş i odat ă vei avea un copil şi o familie. Este important ce la şi în urm ă . O imagine a cui? Cum vrei s ă se vorbeasc ă despre tine? Drept omul care a f ă cut… ce?”

Când a scris aceste rânduri, Daniel avea 26 de ani. Asta f ă cea Arta seduc ţ iei din tine. Intrai învăţă cel, dar la ie ş ire erai un om matur, responsabil, cu o gândire s ă n ă toas ă , chiar dac ă anii din buletin nu erau foarte mul ţ i. Evident, a ş a ajungeau cei care î ş i f ă ceau temele. Erau mult mai mul ţ i cei care se pierdeau pe drum pentru c ă erau în c ă utarea pastilei magice, a solu ţ iei miraculoase care s ă le aduc ă o pl ă cere sau un beneficiu de moment, de scurt ă durat ă . Cei care au reu ş it erau angajaţ i pe via ţă într-un proces al descoperirii, al evolu ţ iei ş i al educă rii permanente. Când scriu aceste rânduri, Daniel este un so ţ ş i un tat ă fericit ş i, împreun ă cu el, construiesc încă din 2005/2006 ceea ce este ast ă zi Stepout, comunitatea autorilor care vor s ă schimbe România. De altfel, majoritatea oamenilor de succes care au trecut prin experienţ a cu arta seducţ iei au c ăutat mai apoi s ă îș i întemeieze familii ș i vei vedea în curând cât de departe ș i profund merge psi- hologia familiei, a seducţ iei ș i sexualitatea în sufletul ș i spiritul nostru. În poza asta suntem noi doi, în 2011, lucrând la primul nostru curs online, un nou moment de pionierat în ceea ce înseamn ă afacerile ş i educa ţ ia online în Româ- nia: https://db.tt/kdLuUrwE

educa ţ ia online în Româ- nia: https://db.tt/kdLuUrwE Pentru acest prim curs ne-am ales un subiect

Pentru acest prim curs ne-am ales un subiect pe mă sur ă , care avea s ă ne dea foarte multe bă t ă i de cap: sexul.

Lec ţ iile, îns ă, care au venit de aici, ca de obicei, au pus o funda ţ ie extraordinar ă pentru tot ceea ce facem ast ăzi.

În 2013, după cinci ani de implicare intens ă în comunitatea Arta

Seduc ţ iei pe care am reuş it s ă o duc la un forum underground la un blog cu

o lista de cititori fideli de 20 de mii de oameni, a venit rândul meu s ă las mai departe mo ş tenirea cuiva ce putea duce lucrurile la un alt nivel. Acel tân ăr, în care eu ş i Daniel am crezut ( ş i am câ ş tigat pariul), este Taher Sonu. Cum a dus el lucrurile la un cu totul alt nivel?

A f ă cut ca arta seducţ iei s ă nu mai fie un subiect tabu, ducând

acest concept din underground în con ş tiin ţ a socială , ap ă rând în mass-

144

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

media ş i luptând pentru ca, în sfârş it, educa ţ ia în privin ţ a sexului, a rela ţ iilor de cuplu ş i a iubirii s ă nu mai fie privit ă ca un stigmat: https://db.tt/845nMrSE

v

2 Lupul singuratic

ca un stigmat: https://db.tt/845nMrSE v 2 Lupul singuratic Aveam 27 de ani ş i terminam anul

Aveam 27 de ani ş i terminam anul III al Facult ăţ ii de Psihologie.

Pân ă în momentul ă sta al vie ţ ii, reu ș isem s ă m ă stabilizez cât de cât. Cele două c ă rţ i ale mele se vindeau din ce în ce mai bine. Scriam articole pentru ambele comunit ăţ i pe care le gestionam, Personalitate alfa

ş i Arta seducţ iei. Fiecare comunitate avea o carte reprezentativ ă , iar oamenii co- mandau c ă r ţile constant. Era prima revela ţ ie despre produsele online, în

special în domeniul căr ţ ilor ş i al dezvolt ării personale. Cu cât te concentrezi mai mult pe o comunitate, o nişă , un produs, un subiect ş i mergi pân ă în pânzele albe, cu atât vei avea rezultate mai bune. Pentru c ă fiecare comunitate era concentrat ă pe un subiect care era despicat în patru, iar dac ă doreai s ă afli mai mult, aveai o singur ă op ţ iune, cartea, la fiecare articol scris ajunsesem s ă vând 4-5 că r ţ i pe

s ă pt ă mân ă pentru fiecare comunitate în parte, deci vreo 40 de c ă r ţ i în total pe lun ă , cu 50 de lei bucata. Pentru c ă eram “one man show” ş i fă ceam totul singur, de la pro- movare, scris con ţ inut, preluat comenzi, împachetat colete, expediat colete

ş i încasat banii, eu eram “omul firm ă”, vreo cinci departamente în acelaş i

timp, însă asta mă ajuta s ă îmi p ă strez majoritatea profitului din c ă rţ i. Eram departament tehnic, de distribu ţ ie, de marketing, de cus- tomer service, financiar ş i crea ţ ie con ţ inut ş i produse. Era o perioad ă în care câ ş tigam mai bine decât majoritatea sala- riilor de psiholog din România ş i, foarte important, f ă ceam ce îmi plă cea, cum îmi plă cea, când îmi pl ă cea ş i cu cine îmi pl ă cea. Îmi câ ş tigasem reputa ţ ia de om care are un impact pozitiv asupra celor care îl citesc şi era prima mea perioadă de glorie ş i confirmare a fap- tului c ă sunt în posesia unei reţ ete universale de succes. Am reu ş it cu seduc ţ ia ş i cu fetele, iar acum reu ş eam cu banii ş i cu partea profesională .

145

PERA NOVACOVICI

B ăt ă lia început ă a durat trei ani, timp în care de-abia am avut bani

s ă îmi pl ă tesc ş coala, perioad ă în care, din punct de vedere material, m-am târât efectiv, îns ă , pe plan spiritual deja zburam. Nicio problemă nu mai era atât de greu de dus pentru c ă voca ţ ia ardea în mine ş i f ă ceam ca orice obstacol să fie motiv de înver ş unare, ş i nu de depresie sau descurajare. În această perioad ă nu a trecut zi s ă nu citesc sau s ă scriu ceva ş i nu mai era nevoie de motiva ţ ie exterioar ă.

Ş tiam ce vreau ş i urm ă ream asta cu tenacitatea unui pitbull.

Aveam mai mult curaj ş i încredere în mine, îmi descoperisem voca ţ ia ş i o fructificam, începeam s ă urc ş i s ă am rezultate vizibile, ceva ce a fost o provocare uriaşă pentru un vis ător ş i un idealist ca mine. Aveam în Daniel Z ă rnescu un partener care m ă înv ăţ a tainele antreprenoriatului, pe care el îl avea în sânge. Eu eram vis ă torul, el era omul de acţ iune. Ca într-o relaţ ie de cuplu, ne-am amplificat puterea unul celuilalt

ş i el a început s ă se inspire de la mine pentru o viziune mă rea ţă , iar eu m ă inspiram de la el legat de productivitate, acţ iune, planuri ş i rezultate con- crete.

În aceast ă perioad ă am avut pentru prima oar ă revela ţ ia că o rela ţie de afaceri seam ă n ă cu una de cuplu foarte mult. Ori amplifici pute- rea partenerului ş i îl faci un om mai bun, ori îl sabotezi. Atunci am început s ă realizez c ă toate rela ţ iile interumane funcţ ioneaz ă cam după aceleaş i principii.

Când am expus teoria asta unui prieten, dup ă mul ţ i ani de zile, i-am spus c ă observ că rela ţ iile de prietenie, afaceri ş i de cuplu sunt aproa- pe identice ca ş i principii, cu excep ţ ia sexului pe care, teoretic, îl faci doar în cuplu.

Iar omul, cu vreo 20 de ani mai înţ elept, a spus: “Frecatul la ridiche

exist ă din plin ş i în rela ţ iile de afaceri, la fel ş i futerea de nervi”. Subiectul

ă sta, însă , îl p ă strez pentru desf ăş urarea lui deplină în volumul 3 al acestei c ă r ţ i. Ups… nu trebuia s ă zic? Revenind, faptul că eram un om cu toate traumele la locul lor avea s ă se vad ă destul de repede. Câ ş tigam bani, îns ă nu f ăceam mai nimic concret cu ei. Mâncam, îmi luam ni ş te haine, mai pl ăteam ni ş te datorii ş i r ă mâneam destul de des f ă r ă bani. Puteam, totu ș i, s ă împrumut mult mai uş or pentru c ă acum eram “solvabil”.

146

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

Parc ă ş i rela ţ ia cu mama se mai îmbun ă t ăţ ise un pic. Începeam să mai cump ăr ş i eu câte ceva prin cas ă , s ă mai pl ă tesc câte o jum ă tate de între ţ inere. Deja îmi permiteam s ă spun mamei cu superioritate: “ Ţi-am zis s ă ai încredere în mine?” Lucrurile erau pentru prima oară în via ţ a mea stabile, lini ş tite ş i astfel a ap ă rut un pericol luxos pe care nu mi l-am permis niciodat ă în via ţ a mea.

Zona de confort. Având calculator acas ă , având gena dependen ţ ei, to ţ i demonii

ascu ţ indu- ş i armele gata s ă m ă fac ă buc ăţ ele, m ă a ş teptau ni ş te vremuri cu suferin ţe total noi ş i necunoscute până atunci. Azi, îns ă , nu. Azi era totul bine. Eram puternic, eram validat social, aveam succes cu proiectele mele, fă ceam ce îmi pl ă cea, mi se vindeau c ă r ţ ile, câş - tigam bani frumo ş i, ob ţ inusem confortul pe care nu îl mai avusesem nicio- dat ă în via ţă pân ă atunci. Asemeni unui lup, eu strigam din c ă r ţ ile mele dezvoltarea personalit ăţ ii, strigam “trezirea, că se poate”, doar eu reu ş isem, nu-i a ş a? Strig ătul meu era atât de tare ş i de puternic, iar eu atât de îmb ătat de vraja primelor mele luni de via ţă bun ă, încât uitasem ce c ă ram cu mine:

demonii. La orice pas nesigur f ă cut, ei îmi d ădeau târcoale a ş teptând cu

l ă comie s ă pic din nou în capcanele lor ş i să m ă scufund în nisipuri mi ș -

c ă toare.

v

3 În zodia dependen ţ ei

Toat ă via ţ a mea am iubit că r ţ ile, filmele ş i orice prilej de a tr ă i într-o realitate alternativă , poate ş i pentru că toat ă copilă ria ş i adolescen ţ a mea am tr ă it o realitate de care a ş fi vrut s ă fug. C ă rţ ile mi le luam de la bibliotec ă , iar jocurile le jucam la firma unde lucram. Asta pân ă la 24 de ani, când am avut prima oar ă calculator acas ă. Apoi, un nou univers mi s-a deschis. În camera mea era cartierul general al operaţ iunilor prin care aveam s ă schimb lumea ş i s ă devin cel mai bun psiholog din lume.

147

PERA NOVACOVICI

Aveam acces la internet de mare vitez ă ş i, astfel, avem acces la DC++ ş i la alte servicii de share-uit date, iar mai târziu torrentele. Puteam desc ă rca pe calculatorul meu întreaga informaţ ie a omenirii. Citeam că rţ i, m ă uitam la documentare ş i cursuri online, iar viteza mea de evolu ţ ie ş i educa ţ ie, de dezvoltare personal ă ş i profesional ă a cres- cut exponen ţ ial. David DeAngelo, omul care ani de zile m-a educat în privin ţ a

psihologiei ş i a seducţ iei, a relaţ iilor cu femeile, î ş i f ă cuse o afacere online care era o bijuterie. Totul era automatizat, aducea venituri pasive ş i îmi spuneam “aş a vreau s ă fac ş i eu”. Apoi, ca un miracol, omul David Deangelo a f ă cut o dezv ăluire. Numele lui adev ă rat era Eben Pagan ş i a folosit David DeAngelo ca un pseudonim. Acum, sub identitatea lui adev ă rat ă , urmeaz ă s ă creeze un program identic cu doubleyourdating (programul lui de seduc ţ ie) ş i ne va educa în privin ţ a afacerilor online pe to ţ i cei care dorim. Ne va înv ăţ a cum

s ă ne monetiz ă m pasiunea în caz c ă suntem autori, antreprenori, speciali ş ti în ceva.

Eram în paradis sau ce?

Ş tiam deja cum st ă treaba. Cite ş ti ş i studiezi, iei noti ţ e, aplici ş i

progresezi constant. M ă sim ţ eam în stare s ă gă sesc o modalitate de a aduce dinozaurii la via ţă dac ă mi-a ş fi propus. În spatele acestor ambiţ ii ş i visuri care cre ş teau odat ă cu mine ş i cu voca ţ ia mea, odat ă cu o relativă lini ş te din punct de vedere material, a ap ă rut un nou demon, total necunosut ş i pentru care nu eram deloc pre-

g ă tit. Demonul zonei de confort. Începusem s ă devin mai lene ş ş i mai comod. Îmi comandam junk food, sticla de Pepsi sau Cola la 2,5 litri era nelipsit ă de pe birou, iar edu- ca ţ ia, scrisul ş i munca începuser ă s ă fie încet, încet ş i pe nesim ţ ite înlocuite cu alte activit ăţ i: jocuri, pariuri, filme ş i pornografie. Mâncam, m ă jucam, m ă uitam la filme, m ă masturbam, b ă gam la pariuri ş i apoi o luam de la cap ă t. Ş tiam că pot s ă îmi fac o iubit ă sau mai multe dac ă vreau, îns ă îmi era pur ş i simplu lene. Uitate erau vremurile când tremuram de entuziasm când luam un nou num ăr de telefon de la o fat ă frumoas ă . Uitate erau vremurile când m ă preg ă team să merg la câte o întâlnire sau când duceam fete în camera lui tata ca s ă fac sex cu ele. Nu mai eram interesat s ă fac eforturi. Îmi doream totul pe tav ă . Iar faptul c ă m ă masturbam nu m ă motiva deloc s ă mai alerg dup ă femei ş i s ă fac vreun efort.

148

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

Cumva, scurtcircuitasem cursul firesc al vie ţii pe P ă mânt ş i al spe- ciei. G ă sisem o modalitate s ă p ăş esc în afara vr ă jii în care e ş ti înv ă luit de c ă tre mama natur ă , p ăş isem în afara Matrix-ului ş i nu mai aveam chef s ă fac niciunul dintre acele lucruri care nu m ă serveau în mod egoist ş i direct. Arthur Schopenhauer, care s-a prins c ă suntem ni ş te marionete care fac dansul de împerechere ca orice alt mamifer, min ţ indu-ne c ă exist ă un scop mai nobil decât procrearea, mergea la prostituate ş i apoi scria filozofie. Râdea de cei care, pentru acela ş i motiv al sexului ş i al atrac ţ iei sexuale, se l ă sau p ă că li ţ i s ă cread ă că ş i-au g ă sit jum ă tatea, sufletul pereche, c ă iubesc ș i intrau în c ă snicii, construiau case cu partenerii, f ă ceau afaceri ş i familii, îş i clă deau reputa ţ ie ş i statut social, f ă ceau copii, doar ca să d ă râme totul dup ă eforturi uria ş e ş i mul ţ i ani ş i energie investit ă pentru a o lua de la cap ă t cu altcineva, repetând acela şi tipar. La fel ş i eu, tr ă isem deja experien ţ a asta ş i realizam c ă tot efortul pe care îl f ă ceam când eram atras de o fat ă avea ca scop final sexul. Dup ă sex îmi doream s ă m ă întorc la c ăr ţ ile mele, la scrisul meu, la voca ţ ia mea ş i nimic nu îmi putea împlini sufletul mai mult decât ceea ce iubeam din toat ă inima.

Ca s ă îmi dau seama dac ă sunt interesat de personalitatea unei fete, dac ă îmi doresc cu adevă rat s ă o cunosc mai mult ca om, ca fiin ţă , atunci când doream s ă invit câte o fat ă la întâlnire, prima oar ă m ă mas- turbam ca să v ă d ce simt imediat dup ă. Dac ă orice motiva ţ ie disp ărea, era clar ce anume m-a împins să îmi doresc întâlnirea. Ş i surpriz ă ! De fiecare dat ă dup ă ce m ă masturbam, nu mai aveam niciun chef s ă ies din cas ă s ă m ă vă d cu vreo fat ă . Via ţ a asta, încet ş i sigur, a început s ă duc ă la efecte pe care nu le mai întâlnisem ş i împotriva că rora nu eram deloc preg ă tit s ă lupt. Am început s ă m ă îngra ş . Nu am avut niciodat ă burt ă în via ţ a mea îns ă acum, regimul pe care îl aveam, kebab ş i pizza la mic dejun, prânz

ş i cin ă stropite cu cola sau pepsi, a început s ă î ş i cear ă tributul. Nivelul meu de energie era scă zut, productivitatea sc ă zuse ş i îmi pl ă cea să stau ca un porc în mocirl ă. Am început s ă m ă neglijez. Nu mai aveam “foamea” de rezultate care m-a împins pân ă aici. Nu mai eram sub presiune, ba chiar culegeam roadele succesului. Aveam dou ă c ăr ţ i scrise, câ ş tigam bani lucrând de acas ă , f ă când ce îmi place, bani mai mul ţ i decât foarte mul ţ i salaria ţ i din România, bani pe care îi tocam mai ceva ca un alcoolic în ziua de salariu.

149

PERA NOVACOVICI

Pe bloguri aveam comentarii de mul ţ umire ş i apreciere, ş tiam c ă

îmi f ă ceam treaba din ce în ce mai bine ş i m-am trezit într-o zon ă gri ş i extrem de periculoas ă. Lipsa de entuziasm, motiva ţ ie ş i viziune m ă rodea încet ş i sigur. Jocul meu preferat era World of Warcraft ş i aveam să mă joc acest joc mulţ i ani, pân ă când am acumulat 300 de zile de joc.

O

zi se calculeaz ă ca fiind 24 de ore petrecute în joc.

În

principiu, ajunsesem s ă lucrez cam 20% din timp care îmi

aducea 80% din tot ce era bun în via ţ a mea: bani, progres, reputa ţ ie. 80% din timp era pierdut în zona de confort.

Ş i lucrurile nu aveau s ă se îmbună t ăţ easc ă prea curând. În aceste momente periculoase pentru mine a ap ărut ea.

În aceste momente periculoase pentru mine a ap ă rut ea. v 4 Rela ţ ia

v

4 Rela ţ ia de cuplu

Nu prea eram curios de rela ţ ii. Nu credeam deloc în ele. Ce înv ăţ asem de-a lungul multor ani de seduc ţ ie ş i psihologie evolu ţ ionist ă era c ă omul nu este o fiin ţă monogam ă . În afar ă de asta nu aveam chef s ă îmi dau la schimb libert ăţ ile, tabieturile ş i stilul actual de via ţă pentru sex. Pentru c ă ce altceva mi-ar putea oferi mie o femeie? Sunt auto- suficient ş i am tot ce îmi trebuie. A ş a gândeam pe atunci ş i atât m ă ducea

150

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

mintea. Iar via ţ a avea s ă îmi arate din plin ce îţ i ofer ă o relaţ ie, dincolo de sex.

M-am îndr ăgostit. Îi vom spune A. pentru a-i respecta intimitatea. M-am îndră gostit aş a cum nu m ă îndră gostisem de mult ă vreme.

A ş a cum m-am îndră gostit în clasa a 7-a, când am avut ş i prima mea ran ă

din iubire din partea unei fete. La fel cum m-am îndr ă gostit în liceu ş i apoi

în facultate, doar ca s ă mi se spună “e ş ti dră gu ţ , dar e mai bine s ă fim doar

prieteni”.

Acum lucrurile erau diferite. Eram veteran, din punctul meu de

vedere, ş i aveam ş i cuno ş tinţ ele ş i abilit ăţ ile necesare ca s ă duc lucrurile, pas dup ă pas, unde vreau eu. Mai mult, eram relaxat ş i foarte deta ş at de re- zultat. Nu indiferent, ci deta ş at. Adic ă ş tiu ce vreau ş i fac ce ş tiu ca s ă obţ in ce vreau, îns ă , dac ă nu se întâmpl ă , nu o iau personal ş i eu aleg atitudinea care mă face fericit în orice situa ţ ie. De data asta, îns ă , nu am umă rit sexul,

ci conexiunea emo ţ ional ă . Sexul a venit natural ş i firesc dup ă câteva luni de

taton ă ri pe Yahoo Messenger ş i discuţ ii de la distanţă . Apoi, f ă r ă discuţ ii ş i negocieri, a început, pe nesimţ ite, rela ţ ia. Pri- ma mea rela ţ ie adevă rat ă. Se spune c ă îndr ă gostirea î ţ i d ă aripi. Eram din

nou motivat, l ă sam jocurile ş i filmele ca s ă m ă vă d cu ea, îmi pl ă cea c ă pri- meam afec ţ iune cât nu am primit în to ţ i cei 27 de ani ai mei.

Ş i tânjeam dup ă afec ţ iune. După c ă ldura ş i îmbr ăţ i ş area, dup ă iu-

birea ş i atingerea unei femei. Era ca în visurile mele. Era tot ce îmi puteam dori.

C ă r ţ ile astea agasante, pline de teorie ne spun c ă iubirea durează

în medie 18 luni. Culmea, ş i în rela ţ ia mea, problemele au început tot dup ă

18 luni. Pân ă la probleme, îns ă , totul era magic. Eram dou ă jum ăt ăţ i, ne amplificam puterea unul altuia, ne ajutam ş i ne iubeam. Se spune c ă orice rela ţ ie este un curs de dezvoltare personal ă

care se încheie odat ă ce m ăcar unul dintre parteneri, sau ambii, î ş i înva ţă

lec ţ iile.

Aveau s ă fie câteva lec ţ ii extrem de pre ţ ioase.

v

5 O s ă mân ţă de iertare și iubire

Diferen ţ a dintre mine ş i A. era c ă eu aveam o rela ţ ie aproape inexistent ă cu p ărin ţ ii, în timp ce ea avea o familie model. Acum petreceam

151

PERA NOVACOVICI

mult timp în apartamentul ei ş i, pentru prima oar ă în via ţă , sc ă pasem de acas ă ş i puteam s ă locuiesc cu o fat ă , a ş a cum îmi doream ş i cum i se cu- vine unui b ă iat de 28 de ani (acum). Taic ă -miu era un alcoolic, un ratat pe care trebuia s ă îl între ţ in, iar mama era femeia cu care locuiam. Nu eram ata ş at de niciunul dintre ei ş i cred c ă aveam o ton ă de resentimente ascunse ş i nevindecate fa ţă de fie- care dintre ei. A. a remarcat de mai multe ori că , atunci când m ă suna mama,

sunt agresiv, caut s ă închei discuţ ia cât mai repede ş i c ă nu am nicio pl ăcere în a sta de vorb ă cu ea. Într-o zi, plimbându-ne, am primit telefon de la mama. Când am spus “Da” la telefon, deja eram încruntat ş i preg ă tit de confruntare probabil pentru c ă to ţ i anii ce au trecut au fost plini de conflicte

ş i contre în comunicarea cu mama. În acel moment, când eram aproape s ă închid telefonul dup ă 20 de secunde ş i trei schimburi de replici t ă ioase, A. mi-a ş optit la ureche:

“Întreab-o ce a f ă cut azi”. Eram derutat ş i nu aveam deloc chef s ă fac asta, îns ă A. avea un stil conving ă tor de a vorbi, a ş a că am scos pe gură cuvintele, aproape f ă ră voia mea, întrebând-o pe mama:

“Ce ai f ă cut azi?” Dup ă o clip ă de t ăcere ş i suprindere, mama a spus: “Am fost la

lucru ş i apoi la pia ţă s ă cump ă r ce ceva. Vreau s ă fac o sup ă ş i ni şte ş niţ ele. Vrei ş i un pireu de cartofi pe lâng ă ? Tu ce ai f ă cut azi?” Eram surprins de aceast ă conversa ţ ie care nu se întâmpla nicio- dat ă între mine ş i mama ş i am continuat, ca la un examen la care nu ş tii ş i

e ş ti ajutat de colega care e mai preg ătit ă . A. a continuat s ă îmi ş opteasc ă. “Întreab-o ce face în weekend ş i dac ă vrea s ă ie şi ţ i în ora ş la o cafea.” Nu prea avem chef de ie ş it cu mama ş i nici de cafele, îns ă m-am supus, dac ă tot intrasem în horă . “Ce faci în weekend? Ai chef s ă ieş im în oraş la o cafea?” Mama era ş i mai surprins ă . “Cred c ă nu am treab ă foarte mult ă . Da, mi-ar pl ă cea s ă ie şim s ă bem o cafea. Înainte de a încheia, A. m-a obligat s ă fac cel mai greu lucru po- sibil ş i nu mi-am dat seama cât de greu e pân ă când nu a trebuit s ă îl fac. “Acum spune-i c ă o iubeş ti ş i c ă aş tep ţ i cu ner ă bdare s ă o revezi.” Nu ş tiu de ce, dar a fost foarte greu s ă spun cuvintele astea. Am reu ş it, îns ă , crispat:

“Te iubesc ş i a ş tept s ă ne vedem”.

152

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

De partea cealalt ă , dup ă o pauz ă, s-a auzit glasul blând al mamei pe care aveam impresia c ă nu îl mai auzisem de zeci de ani:

Ş i eu te iubesc!”

Ochii mi s-au umezit instant, am avut un nod în gât ş i noroc c ă eram pe strad ă printre oameni ş i am reuş it s ă îmi înfrânez plânsul. Eu ş i mama nu ne-am spus “te iubesc” de nu ş tiu când. Nu ţ in minte s ă ne fi spus vreodat ă asta. Nu obi ş nuiam s ă ne vorbim în felul aces- ta.

Dar cât de mult ă nevoie aveam s ă aud asta din gura mamei! Nu

ş tiu dac ă ş i ea a avut nevoie, îns ă din ziua aceea, nu am mai încheiat nicio

discu ţ ie telefonic ă cu mama f ăr ă s ă îi spun “te iubesc”. Era aş a de pl ă cut. De ce nu o f ă cusem până acum? Cum am putut s ă tr ă iesc f ă r ă să spun “te iubesc”? În acea zi a început un prelung ş i profund proces de vindecare interioar ă : de iertare, acceptare ş i iubire.

Ş tiu, mama, c ă te-ai stră duit. Ş tiu că te-ai luptat ca o leoaic ă

pentru mine. Te-ai luptat ş i cu tata ş i cu bunicii ş i cu stră inii pentru mine.

Ş tiu c ă mi-ai pus mâncare în farfurie, c ă mi-ai dat un acoperi ş deasupra

capului pân ă am ajuns un mă gar mare de 27 de ani, c ă m-ai ţ inut prin dou ă

facult ăţi, c ă te treze ş ti la cinci diminea ţ a ca s ă faci naveta ş i te întorci după 12-14 ore de munc ă, pentru care prime ş ti un salariu mizer cu care pl ă te ş ti cheltuielile ş i cu ce îţ i r ămâne iei ce po ţ i de mâncare pentru noi doi.

Ş tiu c ă , în loc s ă devin un sprijin dup ă ce a plecat tata, am fost

doar un nou terorist, un adolescent care te considera vinovat ă pentru că eram să raci. De-abia acum, plecat de acas ă , cu o iubit ă s ă n ă toas ă emo ţ ional, care în ţ elege ce înseamn ă familia, încep s ă v ă d limpede ş i încep să realizez c ă ai luat cele mai bune decizii cu ce aveai la îndemân ă în acele momente grele.

Pentru prima oar ă în ţ eleg cât de mult m-ai iubit ş i mă iube ş ti, în felul tă u ş i atât cât ş tii ş i tu, pentru c ă nu a fost nimeni pe lumea asta care s ă te înve ţ e nici pe tine iubirea a ş a cum ş i eu trebuie s ă adun cioburi sparte de pe jos ş i s ă reconstruiesc ceea ce pot doar s ă bă nuiesc c ă ar fi iubirea. Dintre toate lucrurile pentru care sunt recunos- c ă tor rela ţiei cu A., acesta cred că este cel mai impor- tant. Am început s ă îmi vindec rela ţ ia cu mama ş i, pu ţ in mai târziu, cu tata. Vreau doar s ă î ţ i spun c ă te iubesc, mama: https://db.tt/OUZBtLye

i, pu ţ in mai târziu, cu tata. Vreau doar s ă î ţ i spun

v

153

PERA NOVACOVICI

6 Când valori nu sunt, nimic nu e

Era o zi însorit ă de sâmb ăt ă. Sâmb ăta ş i duminica sunt zilele mele favorite pentru c ă majori- tatea oamenilor au program de weekend, se odihnesc, pleac ă din ora ş . În

general este mai liniş te, ş i eu pot s ă întru în starea de flux pe care o iubesc atât de mult. Îmi fac ceaiul verde, îmi aduc 3-4 că rţ i de care sunt foarte entu- ziasmat în acel moment, deschid laptop-ul ş i pun muzica mea inspira ţ ională .

Ș i de obicei scriu cele mai profunde ş i utile lucruri în aceste dou ă zile când

îmi pot urma netulburat tabieturile. Îmi iubesc munca de psiholog! De când am iubit ă , îns ă , am ni ş te dificult ăţ i. Iubita are alte planuri pentru weekend ş i vrea s ă îş i petreacă aceste zile împreun ă cu iubitul, f ă -

când lucruri pe care le fac iubiţ ii. În aceast ă sâmb ă t ă minunat ă , când eu îmi

f ă ceam planuri s ă o petrec afundat în lucrurile care mă entuziasmeaz ă pe

mine, iubita vine la mine ş i m ă întreab ă :

“Iubi, ce facem azi? Uite ce frumos e afar ă ! Nu ai vrea s ă mergem la un picnic doar noi doi?” Simt instantaneu o senza ţ ie nepl ă cut ă în stomac. E acel instinct care spune: “Probleme! Tot ce faci ș i spui acum poate ș i va fi folosit îm-

potriva ta!” Imediat pun în balan ţă cele două activit ăţ i din ziua de azi.

S ă îmi fac iubita fericit ă sau s ă îmi fac treaba care mă face doar pe

mine fericit. Dac ă sunt l ă sat s ă îmi fac treaba acum, poate c ă într-o zi vom avea ş i bani ş i timp s ă facem aceste lucruri minunate, cum e plimbatul în parc, mersul la picnic ş i alte lucruri dră guţ e. Pe de alt ă parte, e important s ă tră ieş ti prezentul. Fata asta te iube ş te ş i vrea s ă petreacă timp cu tine. Ce e de f ă cut? Ce e de f ăcut? O alegere foarte grea. Pân ă la urm ă , e clar. Ori renunţ i la partea din tine care ş tie ce vrei cu adev ă rat, adic ă s ă îţ i faci treaba ta cu c ăr ţ i, citit ş i scris, ori hr ă ne ş ti rela ţ ia ş i î ţ i faci partenera fericit ă . Din p ăcate, cineva trebuie s ă piard ă , iar eu decid în acea sâmb ă t ă

s ă dau o ş ans ă rela ţ iei noastre, pentru că ş tiu că fă ră timp petrecut împre- un ă, nu exist ă rela ţ ie. Ne punem în ghiozdan tot ce e nevoie pentru picnic. Plecă m la drum cu bicicletele. Ajungem la p ă dure. Este aproape de prânz, soarele arde, atmosfera este una de excursie. Totu ş i, sufletul meu este tulburat.

154

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

Nu mă pot desprinde total de gândurile care m ă macin ă . Nu pot

s ă scap de senza ţ ia enervant ă c ă pierd vremea inutil. Încerc s ă îmi repet

obsesiv: “e ş ti cu iubita ta, bucură -te de prezent, ai timp de munc ă ”, însă fr ă mântarea interioară e acolo, orice a ş face.

M ă simt ca ş i când… sunt deviat de la cale.

Mintea mea îmi spune că e important s ă muncesc pentru rela ţ ia mea de cuplu, inima îmi spune c ă gre ş esc. Voin ţ a mea se uit ă la mintea ş i la inima mea ş i întreab ă : “Bun, ş i eu ce fac?” Ne desf ăşur ă m pă tura de picnic într-o poieni ţă , la umbr ă , ş i scoa- tem ce avem de mâncare ş i de bă ut. Încerc s ă fac conversa ţ ie ş i s ă zâm- besc, îns ă nu îmi iese nicicum. Sunt nervos, agitat ş i stresat. Fata asta nu are nicio vin ă, dar dac ă îi spun c ă prefer s ă muncesc decât s ă stau cu ea, sigur o va lua personal ş i va crede c ă e despre ea, când de fapt nu are nicio leg ă tur ă cu ea. Nu vreau companie, vreau s ă m ă afund în starea mea de flux, s ă scriu ș i s ă citesc. Nimeni nu e vinovat cu nimic, dar am ajuns pe un drum greş it.

La un moment dat, iubita spune: “Mi-e frig aici la umbr ă , hai s ă ne mut ă m mai la soare”.

S ă raca, în cele două ore de când suntem pe drum, nu a anticipat

nimic, iar dorin ţ a ei de a se muta dintr-un loc în altul este exact pic ătura necesar ă ca toate frustră rile ş i resentimentele mele s ă dea pe dinafar ă. Sâmb ăta mea este distrus ă ş i s ă fiu al dracului dac ă o s ă mai aib ă cineva o sâmb ă t ă bun ă azi. “Nu puteai s ă spui de la început c ă ţ i-e frig? Am venit la picnic sau îmi petrec ziua mutându-mă dintr-un loc în altul?” strig eu ca un descreierat.

S ă raca fat ă , nu a putut vedea sau sim ţ i nimic din chinul meu

interior. Nu este un chin de azi sau de ieri. Este dintotdeauna, atunci când m ă v ă d nevoit s ă fac un compromis. Problema noastră în acest moment este c ă valorile noastre fun- damentale sunt diferite. Eu vreau s ă îmi servesc vocaţ ia ş i s ă m ă afund total în solitudinea muncii mele ş i s ă ies de acolo când simt eu, nu când vrea cineva din ex- terior fie ea iubita vie ţ ii mele, fie mama mea, fie preş edintele Americii. Ea vrea o familie, o relaţ ie frumoas ă în care ea ş i partenerul ei să fac ă împreun ă lucruri pe care le fac doi oameni normali într-o rela ţ ie. Doar c ă eu nu sunt normal. Am 28 de ani ş i îmi dau seama c ă nu vreau acelea ş i lucruri pe care le vrea ea. Ea izbucne ş te în plâns ş i pe bună dreptate.

155

PERA NOVACOVICI

“Cum putem s ă fim împreun ă când nu m ă pot bucura de trei ore împreun ă cu tine?” “Nu ş tiu!” M ă simt debusolat ş i pierdut. Nu ş tiu cum putem s ă fim împre- un ă, dar ş tiu c ă a doua oar ă nu voi mai renunţ a la mine. Nu îmi voi mai compromite inima ş i ce îmi spune ea. Nu vreau o rela ţ ie în care eu s ă m ă sacrific ca s ă îl fac pe cel ă lalt fericit, chiar dac ă asta înseamn ă s ă fiu singur. A ş a s ă fie! Începând din ziua aceea, s-a produs o ruptur ă între noi. Va mai dura un an ş i un pic pân ă să ne desp ă rţ im ş i poate, cu pu ţ in curaj din partea oric ă ruia dintre noi, ne-am fi desp ăr ţ it mai repede. Au mai urmat episoade nepl ă cute cu certuri, dar eu devenisem ș i mai hotă rât s ă îmi respect propriile valori, diferite de ale ei. Am început s ă ne lupt ă m, fiecare încercând s ă îi vând ă celuilalt propria viziune despre via ţă , familie, munc ă, voca ţ ie, îns ă nu a mers. Ne-am desp ă rţ it ş i apoi fiecare dintre noi a intrat în alte rela ţ ii, de data asta cu oameni care au valori apropiate sau asemă n ă toare. Ea e fericit ă

cu un b ă iat care îndr ăge ş te ideea de familie ş i relaţ ie tradi ţ ional ă , eu sunt cu o nebun ă care în ţ elege voca ţ ia ş i munca ce vine odat ă cu ea.

Ş i toat ă lumea este muuult mai fericit ă .

Sunt unele lucruri pe care nu le po ţ i compromite într-o rela ţ ie de cuplu, iar valorile sunt unul dintre aceste lucruri.

v

7 Moartea fizic ă a bunicii

E toamna anului 2009. Sunt de un an ş i jum ătate în rela ţ ie ş i tocmai am avut o ceart ă monstru cu iubita mea legat de sute de mesaje pe care le-a g ă sit în tele- fonul meu trimise c ă tre o femeie de care sunt foarte legat ş i cu care am o conexiune profund ă. Nu suntem aman ţ i ş i nu avem o rela ţ ie sexual ă , însă mesajele au înc ă rc ă turi emo ţ ionale foarte puternice. E un fel de iubire platonică . Iubita mea a digerat greu momentul, iar eu sunt într-o stare de confuzie. Îmi iubesc partenera, ţ in foarte mult la femeia cealalt ă . Simt c ă ce fac eu este foarte natural ş i nu r ănesc pe nimeni prin faptul c ă iubesc. Iubita mea este de cu totul alt ă p ărere.

156

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

Bunicul a murit de trei ani, iar bunica este acum singur ă . În luna august a început s ă simt ă dureri. Se spune că nim ănui nu îi este dat mai mult decât poate duce. Pe 13 decembrie 2009 îmi ţ ineam bunica de mân ă în timp ce res-

pira sacadat. Lacrimile îmi curgeau pe obraz ş i eram paralizat pentru c ă nu

ş tiam ce s ă spun sau s ă fac. Doar o strângeam de mân ă , gest de afec ţ iune care însemna pentru noi, “te iubesc”. Bunica a fost pentru mine adev ă rata mam ă , ea m-a crescut, ea mi-a dat de mâncare, în bra ţ ele ei m-am refugiat atunci când acasă la p ă -

rin ţ i nu g ă seam iubire ş i lini ş te. Iar acum femeia aceasta, care reprezentase

pentru mine un stâlp de sprijin, de stabilitate ş i de iubire, ea, bunica mea,

tr ă gea s ă moară

“O boje, nemoi jos” (în limba sârb ă: “O, Doamne, nu înc ă !”) Poate c ă voia s ă îş i ia un alt r ă mas bun sau poate c ă ş i-ar fi dorit ca lâng ă ea s ă fie fiul ei (tata), poate nora ei (mama) sau poate iubita mea (A.), care era plecat ă la muncă . Nu era nimeni, decât eu, singurul ei nepot. A durat câteva minute

ş i, cu un ultim suflu, am v ăzut ce înseamn ă “s ă î ţ i dai ultima suflare”. Era sfâr ş itul unei perioade de ș ase luni în care am ajuns să îi dau

înapoi bunicii mele ceea ce ea m-a înv ăţ at pe mine când aveam eu trei ani.

S ă î ţ i pese ş i s ă oferi iubire necondiţ ionat ă .

Bunicul murise deja de trei ani, a ş a că bunica era singur ă , avându-

m ă doar pe mine. Avea o pensie mică , dar din pensia ei mic ă reu ş ea să pl ă teasc ă între ţ inerea, medicamentele, s ă aib ă tot timpul ceva proasp ă t g ă tit în casă , precum ş i o pr ă jitur ă sau un m ăr pentru mine, atunci când alergam între facultate, munc ă ş i alte ocupa ţ ii ş i aterizam la ora 13, de patru ori pe s ă pt ă - mân ă la bunica, s ă m ă nânc ceva bun, cald ş i proasp ă t, g ă tit de ea cu iubire. Bunica m-a hră nit cu prânzul, de patru ori pe s ă pt ă mân ă , cu regu- laritate de ceas elve ţ ian, pân ă când nu a mai putut s ă stea în picioare în buc ă t ă rie. Asta înseamnă pân ă când am împlinit eu 29 de ani, ş i ea 83. Bunica a ie ş it la pensie special pentru mine, ca s ă m ă poat ă lua la ea ş i s ă m ă creasc ă . Astfel, de la 3 la 7 ani am crescut al ă turi de bunicii mei care au

s ă dit ni ş te semin ţ e în sufletul meu, semin ţ e care acum încep să rodeasc ă ş i pe care le po ţ i observa ş i tu în munca mea. S-au luptat s ă îmi redea pofta de mâncare ca s ă îmi poat ă salva via ţ a, m-au înv ăţ at s ă scriu ş i s ă citesc înainte s ă merg la ş coal ă , în limba

157

PERA NOVACOVICI

român ă ş i în sârb ă , m-au înv ăţ at s ă cânt la pian ş i au pus funda ţ ia a ceea ce urma s ă fie Pera în aceast ă viaţă . Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a fă cut bunica mea pentru mine a fost c ă m-a iubit necondiţ ionat. Astfel, cu toate c ă timp de 20 de ani care au urmat nu am mai cunoscut niciodat ă iubirea adev ă rat ă , am ş tiut tot timpul să nu îmi cobor standardele pentru c ă iubirea adev ărat ă exist ă , ş i eu o voi g ă si. M-a ş ters la fund, m-a îngrijit când am fost bolnav, m-a hră nit ş i m-a ţ inut în bra ţ e foarte mult. De aceea, limbajul meu de iubire este ast ă zi afec ţ iunea ş i atingerea fizică . Dând timpul înainte, dup ă 25 de ani, roata s-a întors. Bunica era singur ă, cu un fiu (tat ăl meu) care nu o vizita ş i nu avea timp de ea pentru că ş i el, la rândul lui, suferea de mult timp de o boal ă incurabilă : alcoolismul. Bunicul murise, ş i b ă trânica a r ămas cu o pensie care o ajuta să supravieţ uiasc ă la limit ă ş i cu un nepot. În anii mei de Politehnică , bunica m ă b ă tea la cap de fiecare dat ă când m ă a ş ezam la mas ă s ă iau prânzul g ă tit de ea cu urm ă toarele cuvinte:

“Când î ţi faci carte de munc ă ? Ai nevoie de pensie, ce vei face la

b ă trâne ţ e? Uit ă -te la tat ă l t ă u, tot fă r ă slujb ă ş i mai e un pic ş i nu va avea cine s ă aib ă grij ă de el ş i nici pensie nu va avea!” Ani de zile, la rând, acelaş i text. Dup ă ce am renun ţ at la Politehnică în anul V pentru a-mi urma pasiunea, psihologia, am renun ţ at ş i la jobul din ultimii trei ani, care îmi aducea un venit minim, ş i am intrat în ceea ce urma s ă fie cea mai grea perioad ă financiar ă pentru mine din întreaga via ţă . Între 22 ş i 25 de ani am fost cel mai s ă rac ş i am ş i resim ţ it acest lucru pentru c ă , o dat ă , era vârsta când toat ă lumea se distreaz ă ş i îş i tr ăie ş te via ţ a, iar eu nu îmi permiteam nimic, apoi, aveam de pl ă tit ş coala pentru că era a doua facultate, prima fiind la stat. Cu mama înv ăţă toare ş i cu bunicii pensionari, eram de lipsit de perspective. Tot ce ş tiam era c ă :

1. Ș i dacă mor în ş anţ nu voi renun ţ a la pasiunea mea;

2. În via ţ a mea nu voi mai lucra pentru nimeni ş i singura op ţ iune

pentru mine este s ă fac bani din ceea ce m ă pasioneaz ă , ș i anume psiholo- gia.

Evident, soarta a f ă cut ca meseria mea să nu fie una din care faci bani repede ş i uş or. Ca s ă po ţ i face bani din psihologie ai nevoie de un

158

UN OM RESPONSABIL Ș I NU PREA

minim de experien ţă . Ai nevoie s ă ai un minim de abilit ăţ i ca să po ţ i oferi omului ce are nevoie pentru ca el s ă te pl ă tească . Primii doi ani de zile de la descoperirea pasiunii mele au însemnat

zero bani f ă cu ţ i din psihologie. Am tr ă it din salariul de învăţă toare al mamei mele ş i din prânzurile luate la bunici.

Ş coala mi-am pl ătit-o f ăcând chet ă printre pu ţ inii mei prieteni. În

anul doi de facultate, dup ă doi ani de munc ă , am scris prima mea carte în care mi-am pus toat ă energia, timpul, cuno ş tin ţ ele ş i sufletul. La lansarea ei

online am vândut 14 c ă