Oxigenoterapie

Scop: asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei
determinata de:

- scaderea oxigenului alveolar

- diminuarea hemoglobinei

- tulburari in sistemul circulator

- probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

surse de oxigen

-statie centrala de oxigen

-microstatie

-butelie cu oxigen

precautii in folosirea surselor de oxigen

- deoarece oxigenul favorizeaza combustia , prezenta sa trebuie atentionata

- pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in
preajma sursei de oxigen

- se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respectiva

- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice) si

a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen

- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare , evitandu-se lovirea lor in timpul

transportului

- buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer sau soba

- cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a

extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora

metode de administrare a oxigenului

a. prin sonda nazala

- este metoda cea mai frecvent utilizata

- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%

- poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung

- nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%

- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare

- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii

- poate cauza iritatia tegumentelor fetei

- nu se va utiliza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei

c. oche/ari pentru oxigen

- sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari

- se utilizeaza la copii si pacienti agitati

- sunt mai bine tolerati de pacienti

d. cortul de oxigen

- frecvent utilizat la copii

- concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

- are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori

datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu

- oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire

- in cort se pot monta instalatii de racire

- copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul

echipament necesar administrarii oxigenului

- sursa de oxigen

- umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului continand apa sterila)

- sonda nazala , cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa

- material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei

 interventiile asistentei

- pregatirea psihica a pacientului asigurandu-l de luarea tuturor masurilor de precautie si

asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil poz.semisezand care
favorizeaza expansiunea pulmonara)

- asamblarea echipamentului

- dezobstruarea cailor respiratorii

- masurarea lungimii sondei de la nara la tragus

- umectarea sondei cu apa sterila pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei

- introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast

- daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura

pacientului si se va fixa cu o curea in jurul capului

- fixarea debitului de administrare a oxigenului, in functie de prescriptia medicului

- aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii

tegumentelor, masurarea respiratiei si pulsului)

- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor

complicatii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit,
etc.)

-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si

combaterea oricarei cauze de disconfort

- mobilizarea periodica a sondei

- scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara

- curatirea echipamentului la terminarea tehnicii

incidente si accidente

- daca recipientul pt.barbotarea oxigenului se rastoarna , lichidul poate fi impins de

oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l

- in cazul utilizarii prelungite a oxigenului , in concentratii mari sau la presiuni

ridicate, pot aparea:

o iritare locala a mucoasei

o congestie si edem alveolar

o hemoragie intraalveolara
 o atelectazie

- patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala

de retinut

- administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii

- inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie

- pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de

administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit)

Recoltarea sputei

loading... Recoltarea sputei

Def. Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se expulzeaza din caile
respiratorii prin tuse.

Scop: explorator pentru examinari

macroscopice

citologice

bacteriologice

parazitologice

in vederea stabilirii dg.

Materiale necesare

Sterile

cutie Petri, pahar conic

scuipatoare speciala (sterilizata fara substanta dezinfectanta)

nesterile

pahar cu apa

servetele sau batiste de unica folosinta

pregatirea pacientului
psihic

se anunta si i se explica necesitatea executarii examinarii

se instruieste sa nu inghita sputa

sa nu o imprastie

sa expectoreze numai in vasul dat

sa nu introduca in vas si saliva

executie

i se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura si faringele

i se ofera vasul de colectare, in functie de examenul cerut

se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse

se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24h

recoltarea sputei prin frotiu faringian si laringian

se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila

se apasa limba cu spatula

se introduce tamponul in faringe cerand pacientului sa tuseasca

sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata care se introduce imediat in eprubeta

sterila

frotiul laringian se recolteaza de catre medic patrunzand cu tamponul in laringe sub

control laringoscopic

recoltarea sputei prin spalatura gastrica

se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), in stomac, dimineata, pe nemancate

se introduc prin sonda 200ml apa distilata, bicarbonatata, calduta, care este evacuata
imediat sau extrasa cu seringa

lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru ca germenii cautati pot fi

distrusi daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric

daca recoltarea se face pentru insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator,
sucul obtinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na

recoltarea sputei prin spalatura bronsica

 se utilizeaza la pacientii cu TBC cavitara, care nu expectoreaza

se pun in evidenta bacili incapsulati in submucoasa, care nu apar in mod obisnuit in

sputa

se introduc in recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml solutie teofilina 3% cu
1ml solutie de stricnina 1

pacientul inhaleaza de citeva ori prin inspiratii adanci, repetate, urmate de expiratii
scurte

se face o scurta pauza de 4-5sec si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitati de

lichid

dupa aspiratii, pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata

sputa expectorata se recolteaza intr-un vas steril, recoltarea se repeta zilnic, in

urmatoarele 4 zile, in vase separate

Pregatirea produselor pentru laborator

I. se acopera recipientele

II. se eticheteaza

III. se trimit la laborator

notarea in foaia de observatie; reorganizarea

Cutia Petri

- folosita la recoltarea sputei

Pregatirea pacientului pentru bronhoscopie

loading... Pregatirea pacientului pentru bronhoscopie

Bronhoscopia: explorarea arborelui traheo-bronsic se face cu

ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul).

Bronhoscopul rigid se ompune dintr-o serie de tuburi metalice de 30-40

cm lungime si 4-9 cm diametruprevazute cu un canal central de observare si lucru' si laterale
de iluminare, administrare de oxigen etc. Bronhoscoapele

rigide sunt prevazute cu orificii laterale, au extremitatea distala taiata oblic si fin polizata,
pentru a nu

provoca leziuni; lumina este condusa prin fibra optica, tubul fiind conectat, ca si
opticele de examinare, la o sursa de lumina, printr-un sistem special de
cabluri . Opticele - tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris - sunt
conectate la aceeasi sursa de lumina si permit vizualizari cu ajutorul unor prisme
speciale, la 180, 450 si 90. Ca anexe bronhoscopul rigid are tuburi de aspiratie,
pense de biopsie de diferite modele, porttampoane etc.
 Fibrobronhoscopul e mai usor acceptat de pacient. Imaginea este transmisa printr-un
sistem de fibre optice. Extremitatea lui este flexibila si examinatorul ii poate imprima diferite
unghiuri de examinare, astfel incat se poate examina, si conducte aerifere de gradul IV sau V
(bronhii segmentare si subsegmentare. Un fin canal permite introducerea unei fine si flexibile
pense de biopsie sau a periei de brosaj, cu ajutorul careia se recolteaza material pentru
examen citologic. Un alt canal, tot atat de fin, este conectat prin intermediul unui recoltor de
sticla sau plastic (de unica folosinta) la un aspirator puternic.

Ambele sisteme au avantaje si dezavantaje. Astfel, sistemul rigid permite o mai larga gama de
manevre terapeutice, dar nu vizualizeaza un camp de ramificatii de amploarea sistemului
flexibil.

Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare

- se face inventarul tuturor instrumentelor necesare:

masti de unica folosinta sau casolete cu masti sterile, manusi sterile, casolete cu tampoane si
comprese de tifon sterile; pense porttampon; oglinda frontala, seringa laringiana, tavita
renala, aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.

important

- sterilizarea componentelor aparatelor principale si a anexelor se face tinand cont de

instructiuni (fiecare component are alt mod de sterilizare, prevazut in instructiuni de ex.
ultraviolete, glutaraldehide

- se verifica sursa de lumina si corecta cuplare a cablurilor

- se verifica aspiratorul si etanseitatea legaturilor

- vor fi la indemana: flaconul cu anestezic (xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu
solutie de adrenalina 1%, seringi de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon).

- suprafata mesei pe care se afla instrumentarul e incalzita la 40- 45, pentru a preveni
aburirea instrumentarului optic.

Pregatirea psihica si fizica a pacientului

- pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care si-l asuma
refuzandu-l, lipsind medicul de informare diagnostica esentiala

- pacientul trebuie convins ca, desi neplacut, examenul nu e dureros in sine, iar incidentele
sau accidentele survin foarte rar

- se creeaza pacientului un climat de siguranta, pentru a asigura cooperarea lui in toate

momentele examinarii, punandu-l in legatura cu alti pacienti carora li s-a efectuat o
bronhoscopie sau fibroscopie
- in ziua premergatoare examinarii, se executa o testare la xilina pentru a depista o alergie la
acest anestezic; la indicatia medicului, pacientul va fi sedat atat in seara
premergatoare explorarii, cat si in dimineata zilei respective

- pacientul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata

- pentru anestezie, e asezat pe un scaun, in mana dreapta va t ine o tavita renala sau o
scuipatoare, iar cu mana stanga, dupa ce isi deschide larg gura, isi scoate limba, si-o
imobilizeaza cu doua degete deasupra si policele dedesupt

- intr-un prim timp, medicul, cu ajutorul unui spray cu xilina 2%, ii anesteziaza limba,
orofaringele si hipofaringele, urmand sa anestezieze arborele traheobronsic, instiland,
picatura cu picatura, anestezicul usor incalzit, cu ajutorul unei seringi laringiene

- pacientul este condus in camera de bronhoscopie

Bronhoscopia

Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare doua asistente medicale)

- asistenta I asaza pacientul pe masa de examinare in decubit dorsal, cu extremitatea cefalica

in extensie

- sub umerii lui, se plaseaza o perna tare, care, ridicand capul la 12-15 cm, ajuta la
extensia acestuia

- orienteaza capul in directia indicata de medic, pentru a permite acestuia o orientare cat mai
completa

- asistenta II serveste medicul cu instrumentele si materialele solicitate (Daca masa de

examinare este prevazuta cu o tetiera, este nevoie doar de o singura asistenta)

ATENTIE:

- ambele asistente, inainte de examinare, se vor spala pe maini si vor purta masca sau cagula

Supravegherea pacientului dupa bronhoscopie:

Dupa examinarea bronhoscopica, pacientul nu va manca o ora.Asistenta va supraveghea,

in acest timp, parametrii vitali (puls, TA etc.), anuntand imediat pe medic daca survin
modificari ale acestora.

Asistenta va avea la indemana hemostatice, pe care le va administra in cazul unei

hemoptizii, chiar inainte de a anunta medicul (Adrenostazin, Dicinone, E.A.C., Venostat etc.)

Fibroscopia

Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare doua asistente)

- pacientul este asezat pe un scaun; asistenta I conecteaza pacientul la sursa de oxigen,
asigurandu-se ca acesta primeste debitul recomandat de medic

- asistenta I se plaseaza in spatele pacientului, ii fixeaza piesa bucala aflata in

trusa fibroscopului, pe care o va avea sub control tot timpul examinarii, imobilizand-o din
lateral cu indexul si degetul mijlociu, de la ambele maini

- asistentei II ii revine atributia de a servi medicul cu instrumentarul necesar

Supravegherea pacientului dupa fibroscopie

Regulile sunt aceleasi ca si pentru bronhoscopie.

Incidente si accidente (de bronhoscopie si/sau ale fibroscopului)

- hemoragii,diseminari tuberculoase sau suprainfectii cu diferiti germeni, dureri in

gura; disfagie sau orofagie, dureri retrosternale, cefalee; insomnie, tuse; expectoratie,
stare subfebrila.