Aliteratia

Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din

fr. allite-ration, fiind, in poezie, o repetare n mod voit a unor consoane,
cu efect muzical.

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, / Ctre rmul dimpotriv
se ntind, se prelungesc / -ale valurilor mndre generaii spumegate /
Zidul vechi al mnstirii n caden l izbesc. (Umbra lui Mircea. La
Cozia, de Grigore Alexandrescu).

i ca nouri de aram i ca ropotul de grindeni, / Orizonu-ntunecndu-l,

vin sgei de pretutindeni, / Vjind ca vijelia i ca plesnetul de
ploaie... (Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu).

Voinicii cai spumau n salt;/ i-n creasta coifului nalt /

Prin vulturi vntul viu vuia, / Vrun prin mai tnr cnd trecea / C-un bra
n old i pe prsea / Cu cellalt. (Nunta Zamfirei de George Cobuc).

"Slbatecul vod e-n zale i-n fier

Si zalele-i zuruie crunte."(Paa Hassan de George Cobuc)

"Argint e pe ape si aur e-n aer" (Mihai Eminescu)

"Mi-ai dat un trup si mie, nalt i svelt, de floare

Ca fragile de fraged,uure i plpnd."