Femeia cameleon - Taylor Stevens

Vanessa "Michael" Munroe este specialista in obtinerea informatiilor pretioase, economice si politice, si le
pune la dispozitia corporatiilor, a sefilor de state sau a clientilor privati care platesc pe masura.
Cand avea 14 ani, fata s-a alaturat unui grup de mercenari, de la care a invatat sa lupte si sa
supravietuiasca in orice conditii.
Dupa o absenta de aproape zece ani de pe continentul negru, Munroe se intoarce, acceptand o misiune
din partea unui magnat texan al petrolului.
In tara copilariei sale, Munroe trebuie sa dea piept si cu demonii trecutului, cu jungla si cu raufacatorii
locului, pentru ca misiunea este mai dificila decat credea la inceput

Fragment:

" Ministerul Afacerilor Externe era o structura colo-niala veche care fusese golita si renovata si, in urma
imbunatatirilor, avea un aspect de prost gust. Cladirea era in forma de litera N, oamenii si vehiculele
intrand intr-o curte napadita de buruieni prin deschizatura pavata cu dale de piatra. in partea stanga,
dupa ce urcara un grup de trepte, gasira biroul ministrului. Era opt dimineata.
Secretara ministrului statea la un birou metalic pe care se aflau doar un creion pe jumatate ascutit, un pix
fara capac si un carnet cu coperte roase. De la ea aflara ca programarile pentru audienta se faceau zilnic
pri-mul venit, primul servit si daca ministrul era in oras, putea sau nu sa-si faca timp sa-i primeasca
pe cei care il asteptau. Putu sa le confirme ca ieri era in oras, dar habar n-avea daca azi sau maine sau
in oricare alta zi avea sa fie la birou. Le facu semn spre o canapea de vinilin crapat si le sugera sa stea si
sa astepte.
Munroe se aseza, intinse picioarele si se lasa pe spate cu ochii inchisi. Fara sa vada, auzea lucruri pe
care altfel le-ar fi ratat: conversatii in fundal, soapte pe holuri si scartaitul continuu al stiloului lui Bradford
pe hartie.
Avea sa astepte azi, maine, cat era nevoie, in limite rezonabile. Nu-si facea iluzii la informatiile pe care
urma sa i le furnizeze ministrul, chiar daca le avea; informatiile nu erau principalul scop al intalnirii. Dupa
Malabo cauta-rea avea sa se mute in alte parti ale tarii, unde putini stra-ini mergeau neinsotiti. intalnirea
cu ministrul era menita sa risipeasca banuielile cu privire la miscarile lor si sa asigure un prilej pentru a da
de inteles ca au cunostinte sus-puse, la nevoie.
in cursul diminetii, in camera intrara mai multi optimisti doritori de intalnirea cu ministrul. Zumzai-t ul
aparatelor de aer conditionat din apropiere umplea tacerea, desi salonul de asteptare era plin de caldura
si timezeala, in ciuda tavanului inalt. La mijlocul diminetii camasile erau leoarca de transpiratie. Pana la
incepu-tul dupa-amiezii ministrul tot nu aparuse si secretara se ridica sa plece, sugerandu-le celor care
asteptau sa mai incerce pe la trei sau patru.
in afara cladirii, in mijlocul unui grup de barbati care leneveau la umbra era unul dintre barbatii care urma-
risera cu o seara in urma. Dupa ce trecura, se lua dupa ei. in cel mai bun caz era un amator; umbra lui
aproape ca se suprapunea cu ale lor in timp ce se straduia sa tina pasul cu ei. il poreclira Umbra Doi,
luara un taxi pana la hotel, iar la trei se intoarsera la minister, unde isi petre-cura dupa-amiaza la fel cum
petrecusera dimineata: pe canapeaua de vinilin, in caldura, asteptand o audienta. Era putin dupa patru
cand Munroe se indrepta de spate.
Vine, sopti ea.
Agitatia incepu la piciorul scarii late si spori ca vo-lum cand ministrul, urmat de un mic cortegiu, strabatu
ca o adiere holul care ducea la antecamera. Vorbea la telefon, ignorandu-i pe cei care il urmau, si in
anticamera se opri, dadu din cap, apoi se retrase in biroul sau, unde ramase o ora inainte sa plece iar,
evident terminandu-si programul pe ziua respectiva."