Sunteți pe pagina 1din 10

MATERIALE FOLOSITE IN ELECTROTEHNICA SI ELECTRONICA

Progresele care se obtin in domeniul electrotehnicii, electronicii si


energeticii sunt conditionate , in primul rand, de utilizarea unor materiale electrotehnice
cu proprietati superioare. Proprietatile materialelor electrotehnice (conductoare,
semiconductoare, electroizolante si magnetice) sunt legate de fenomene electrice si
magnetice.
Cunoasterea proprietatilor materialelor electrotehnice este extreme de
importanta pentru un electrician, deoarece alegera corecta a acestor materiale permite
obtinerea unor performante marite (micsorarea greutatiisi a gabaritelor, marirea
securitatii, functionarea indelungata, reducerea costurilor produselor electrotehnice si
electronice).
In domeniul cercetarii materialelor electrotehnice exista preocupareae
permanenta de a se obtine materiale de performanta, realizata pe baza materiilor prime
existente si a unei tehnologii avansate. Dispunand de o mare diversitate de materii
prime, materiale (carbuni,minereuri, metalifere si nemetalifere, titei, gaze, lemn si
produse agricole industrial si de o puternica baza energetic), tara noastra are conditii
prielnice dezvoltarii productiei de materiale. Varietatea si calitatea materialelor
electrotehnice sunt asigurate de dezvoltarea industriei chimice, a metalurgiei feroase si
neferoase, a constructiilor de masini si a industriei textile.
Cunostintele referitoare la materiale au rolul de a intregi profilul
professional al viitorilor muncitori si tehnicieni, apropiindu-se in mod stiintific de
obiectele muncii lor. In acest sens, studiul materialelor apare ca o disciplina necesara si
de baza in pregatirea lor profesionala, la fel de importanta ca si disciplinele de
specialitate.
Materiale utilizate in electrotehnica si electrotehnica
Electrotehnica este stinta care studiaza fenomenele electrice si magnetice din
puctul de vedere al aplicatiilor lor tehnica.
Electronica este stinta care studiaza fenomenele legate de miscare indiferite
medii a particulelor incarcate electric totodata studiaza si constructia dis pozitivelor si
aparatelor care fuctioneaza pe baza acestor fenomene.
Materialele electrotehnice se clasifica din punct de vedere electric in
Materiale conductoare - sunt materiale care conduc curentul electric.
Materiale conductoare nemetalice - electrolitii sunt material in stare lichida care conduc
curentul electric si care in cursul acestui proces sufera modificari chimice.
Materialele semiconductoare- sunt acele materialecare permit trecerea curentului
electric in conditii speciale si numai daca primesc energie din exterior.
Materiale izolatoare- sunt caracterizate de proprietatea de a nu conduce curentul
electric.
MATERIALE CONDUCTOARE
Cuprul ( Cu)
In industria electrotehnica se utilizeaza exclusiv cuprul electrolitic (rafinat pe cale
electrolitica) avand o puritate de 99,60-99,90 %
Caracteristicile specific cuprului electrolitic:
-densitatea, = 8,9 kg/
-temperatura de topire, = 1 083 C
-conductivitatea electrica, = 58 (la 20 C)
-rezistivitatea electrica, = 0,01724 (la 20 C)
-conductivitatea termica, = 0,938
Ca material conductor, cuprul prezinta mare conductivitate electrica si termica, ocupand
locul al doilea printre celelalte metale (dupa argint).
Cuprul este atacat de sulf, clor, hidrogen, care ii provoaca fragilitate, si se dizolva in
acid sulfuric si acid azotic. Cuprul este foarte ductile si maleabil, se lipeste si se sudeaza
cu usurinta si are rezistenta satisfacatoare la coroziune.
Datorita acestor proprietati, cuprul are aplicatii multiple in electrotehnica si electronica :
pt conductoare de bobinaj cu diametrul incepand de la sutimi de milimetru, benzi si
table de diferite dimensiuni, bare, tevi, piese de contact, lamele de colector la masini
electrice, linii de transport a energiei electrice, circuite imprimate etc.
Aliajele cuprului:
Alama- este un aliaj al cuprului cu zincul, avand continutul de cupru intre 50-60%.
Cand continutul de cupru in alama este mai mare de 80%, aliajul se numeste
tombac.Tombacul are culoare mai roscata decat alama si o conductivitate electrica mai
buna. Pe langa alamele obisnuite din cupru si zinc se folosesc si alame special, care
contin pe langa zinc si alte elemente, ca: inangan, fier, aluminiu, plumb, siliciu, nichel,
fosfor, etc.
Caracteristicile electrice, mecanice si termice ale alamelor sunt in functie de continutul
alamelor componente:
-aluminiul din alamele special mareste duritatea rezistenta la tractiune si rezistenta la
coroziune.
-siliciul mareste rezistenta la coroziune, iar in alamele turnate favorizeaza mentinerea
suprafetelor curate.
-staniul mareste rezistenta alamelor la coroziune in special in apa de mare.
-fierul imbunatateste caracteristicile mecanice , introducandu-se in alame pana la 1,5%.
Peste 1,5% Fe coroziunea aliajului creste simitor.
-manganul imbunatateste, de asemenea, caracteristicile mecanice, mareste rezistenta la
temperature ridicate, precum si rezistenta la coroziune.
-nichelul, introdus in detrimetrul continutului de cupru, imbunatateste caracteristicile
mecanice, rezistenta la coroziune si la temperature ridicate.
-plumnul favorizeaza prelucrarea materialului prin aschiere, dar inrautateste
sudabilitatea aliajului.
-fosforul mareste fluiditatea aliajului (deci si capacitatea de turnare), darscade mult
conductivitatea electrica.
Bronzul este un aliaj al cuprului cu staniul (bronz obisnuit)si al cuprului cu aluminiu,
cadmiu, beriliu, crom, plumb, telur, titan, argint, zirconiu, etc. (bronzuri speciale).
Bronzurile se caracterizeaza prin duritate mare, rezistenta mare la coroziune si
proprietati elasticefoarte bune.
Aluminiu (Al)
Aluminiu este cel mai raspandit metal din scoarta pamantului si se gaseste sub forma de
minereuri. Minereurile cele mai importante de aluminiu sunt: bauxite si criolita
Aluminiul este cel mai usor dintre metalele utilizate in tehnica.
In atmosfera umeda, datorita potentialuli sau de electrod foarte negative (-1,3 V),
aluminiul este distrus in contact cu metalele tehnice obisnuite.
Caracteristicile aluminiului sunt:
-densitatea, = 2,70 ;
-temperature de topire, = 658 C ;
-conductivitatea electrica, = 37 (la 20 C)
-rezistivitatea electrica, = 0,027 (la 20 C)
-conductivitatea termica, = 0,53
Principalele utilizari ale aluminiului in industria electrotehnica si electronica sunt :
-fabricarea armaturilor pentru condensatoare cu hartie, condensatoare electrolitice si
anod in condensatoarele din circuitele integrate peliculare.
-fabricarea mantalelor de protective a cablurilor electrice, in locul plumbului.
-relizarea infasurailor transformatoarelor si masinilor electrice.
-fabricarea infasurarilor rotoarelor in scurtcircuit ale motoarelor asincone.
-relizarea conductoarelor si cablurilor in transport si distributie a energiei alectrice.
Pentru liniile electrice aeriene, rezistenta mecanica a conductoarelor de aluminiu este
insuficienta pentrua a ustine greutatea proprie a conductorului de suprasarcinile
provocate de gheata, zapada, vant. Din aceasta cauza conductoarele pentru liniile
electrice aeriene se realizeaza din aluminiu cu inima de otel.
Conductoarele de otel-aluminiu au greutatea relative mare, flexibilitate redusa,
coeficienti diferiti de dilatare termica a elementelor component.
Aliajele aluminiului
In scopul maririi rezistentei mecanice a aluminiului se realizeaza aliaje cu rezistenta
mecanica ridicata si conductivitate electrica sufficient de mare, astfel avem:
Aliajul duraluminiu contine 4% cupru, 0,5% mangan, 0,5% magneziu, restul aluminiu.
Aliajul siluminiu contine 13,5% siliciu, restul aluminiu. Siluminiu are rezistenta la
coroziune superioara aluminiului, are fluiditate mare.
Aliajul aluminiu-magneziu-siliciu este cunoscut sub denumirile comerciale: aldrei,
alduro, almelec etc. El contine 0,7% magneziu, 0,6% siliciu si 0,25% fier, restul
aluminiu.
Acest aliaj este caraterizat prin rezistenta mecanica mare la tractiune, ceea ce il face
utilizabil la realizarea liniilor elecrice aeriene.
Aliajul aluminiu-mangan este utilizat pentru realizarea prin turnare a coliviilor
rotoarelor in scurtcircuit ale motoarelor electrice asincrone.
Argintul (Ag)
Argintul se gaseste in natura sub forma de minereu numit argentite (Ag2S) sau in
galenele argentifere (PbAg2S)
Caracteristicile argintului sunt:
-densitatea, = 10,5 ;
-temperature de topire, = 961 C ;
-conductivitatea electrica, = 62,5 (la 20 C)
-rezistivitatea electrica, = 0,016 (la 20 C)
-conductivitatea termica, = 1,096
Argintul are cea mai mare conductivitate electrica si termica. El este foarte maleabil si
foarte ductil (dintr-un gram de argint se poate obtine un fir lung
de aproximativ 2km; din argint se pot obtine foi cu grosimea de 1/2000 mm).
Aliajul argint cu 3% cupru, cunoscut sun denumirea de argint dur, are duritate foarte
mare si conductivitate electrica si termica apropiate de cele ale argintului pur. Acest
aliaj, precum si aliajele argint-cadmiu, argint-aur, argint-platina si argint-paladiu sunt
utilizate ca materiale pentru contacte electrice. Argintul este un component in aliaje de
metale pretioase folosite pentru realizarea reostatelor de precizie si etalon.
Aurul (Au)
Caracteristicile aurului sunt:
-densitatea, = 19,32 ;
-temperature de topire, = 1063 C ;
-conductivitatea electrica, = 45,4 (la 20 C)
-rezistivitatea electrica, = 0,022 (la 20 C)
-conductivitatea termica, = 0,7
Aurul este cel mai ductile si maleabil dintre metale. Din aur se pot obtine foite cu
grosimea se 1/10000 mm. El nu oxideaza la nici o temperature. Aurul pur fiind foarte
moale se aliaza cu alte metale (platina, argint, nichel, cobalt, cupru). Titlul aurului intr-
un aliaj de aur este exprimat in carate: 24 carate= 100% pur
Platina (Pt)
Caracteristicile platinei sunt :
-densitatea, = 21,45 ;
-temperature de topire, = 1770 C ;
-conductivitatea electrica, = 10,2 (la 20 C)
-rezistivitatea electrica, = 0,098 (la 20 C)
-conductivitatea termica, = 0,167
Platina este cel mai stabil metal din punct de vedere chimic
Se utilizeaza la realizarea contactelor electrice, fiind in acest caz aliata cu diferite
elemente ca : iridium, ruteniu, wolfram, nichel. Din platina se executa electrozii pentru
termocupluri, rezistente pentru cuptoare electrice si are o larga utilizare in industria
chimica, datorita stabilitatii sale chimice.
Nichelul (Ni)
Caracteristicile nichelului sunt:
-densitatea, = 8,9 ;
-temperature de topire, = 1,455 C ;
-rezistivitatea electrica, = 0,068 (la 20 C)
In stare pura nichelul se utilizeaza la fabricarea anozilor bailor galvanice si nichelarea
metalelor pentru protectia impotriva coroziunii. Nichelul este component intr-o mare
varietate de aliaje de inalta rezistivitate, precum si in aliaje magnetice.

MATERIALE SEMICONDUCTOARE
Materialele semiconductoare sunt materiale care, din punct de vedere al conductivitatii
electrice, ocupa o pozitie intermediara intre materiale conductoare si materiale
electroizolante.
Semiconductoarele alcatuiesc o clasa de substante numeroase si raspandite in natura.
Practic, oxizii de metale, sufurile, seleniurile, telurile etc., presume si o serie de
elemente simple, cum sunt carbonul (sub forma de grafit), telurul, borul, fosforul,
arseniul, seleniul, cesiul, germaniul, siliciul, sunt materiale semiconductoare.
Elemente semiconductoare:
1. Germaniul este un element tetravalent si se gaseste in natura sub forma de minereu de
germanium, numit germanita, care contine 3-10% germanium.
Germaniul are numarul atomic Z= 32, densitatea 5,33 kg/, temperature de topire 970 C,
este de culoare alb-argintie, foarte dur si casant si se lucreaza extreme de greu.
Caracteristicile electrice sunt influentate de concentratia si felul impuritatilor continute
in el.
2. Siliciul este un element tetravalent, deosebit de raspandit in natura sub forma de
silicate si bioxid de siliciu (cuart) Siliciul are numarul atomic Z=14, densitatea 2,33 kg/
si temperature de topire 1400 C.
In combinatie cu hidrogenul da silani, care sunt folositi in tehnica dispozitivelor
semiconductoare (diode, redresoare, cellule fotoelectrice, circuite integrate etc.)
Siliciul prezinta avantajul ca isi mentine caracteristicile si la temperature ridicate (150-
200 C)
3. Seleniul face parte din grupa a VI-a a sistemului periodic si spre deosebire de
germaniu si siliciu, care sunt elemente cristaline, el poate fi atat cristalin cat si amorf.
Seleniul are numarul atomic Z= 34, densitatea in stare cristalina 4,46 kg/ si temperature
de topire 170 C. Este unul dintre primele semiconductoare folosite la realizarea
redresoarelor si celiulelor fotoelectrice. Seleniul este foarte sensibil in aer si nu
reactioneaza cu apa, in schimb reactioneaza usor cu clorul si fluorul, iar la cald
reactioneaza cu oxigenul. Cu metalele formeaza seleniuri.
COMPUSI SEMICONDUCTORI
Pe langa elemente semiconductoare, in tehnica sunt folosite si combinatii
semiconductoare ca: sulfura de zinc, sulfura de cadmiu, carbora de siliciu,
cuproxidul,amestecuri de oxizi etc.
Sulfurile sunt substante fluorescente, adica prezinta proprietatea de a emite o
radiatie luminoasa un anumit timp dup ace au primit o radiatie de excitatie (razeX,
ultraviolet, catodice, fascicule de particule nucleare etc.). Datorita acestei proprietati
materialele fluorescente sunt utilizate in iluminatul modern prin descarcari in gaze,
pentru fabricarea ecranelor osciloscoapelor, televizoarelor etc.
Carbura de siliciu isi micsoreaza mult rezistivitatea cu cresterea tensiunii.
Carbura de siliciu este folosita pentru realizarea varistoarelor folosite pentru protectia
liniilor electrice impotriva supratensiunilor.
Oxizii isi micsoreaza rezistivitatea cu cresterea temperaturii si sunt folositi la
fabricarea termistoarelor, utilizate la masurari de temperaturi, limitarea curentului intr-
un circuit electric, ca de exemplu limitarea curentului la pornirea motoarelor electrice.

MATERIALE ELECTROIZOLANTE
Materialele electroizolante numite si dielectrice sunt caracterizate de o
rezistivitate electrica deosebit de mare. Ele servesc pe de o parte la izolarea electrica
intre elementele conductoare de current electric, care se gasesc la potentiale electrice
diferite, si a elemetelor conductoare fata de pamant, iar de alta parte ca dielectric in
condensatoarele elctrice.
I.MATERIALE ELECTROIZOLANTE GAZOASE
Principalele gaze electroizolante sunt: aerul, azotul, hidrogenul, neonul,
argonul, criptonul si gazele electronegative.
a. Aerul la presiune normala este prezent in toate dispozitivele si instalatiile
electrotehnice, iar in unele dintre acestea si la presiuni ridicate sau foarte scazute.
Rigiditatea dielectrica a aerului in camp uniform si in conditii normale de temperatura si
presiune este de 32 kV/cm.
b. Azotul are aproximativ aceleasi caracteristici ca si aerul, insa fara sa
favorizeze oxidarea uleiurilor si a materialelor electroizolante. El se utilizeaza impreuna
cu un gaz inert la umplerea baloanelor lampilor cu incandescent, ca dielectric in
condensatoarele de inalta tensiune, precum si la transformatoare cu ulei .
c. Hidrogenul este cel mai usor gaz.Conductivitatea termica a hidrogenului
este aproximativ sapte ori mai mare decat cea a aerului si capacitatea de racire de 1,5 ori
mai mare; rigiditatea dielectrica este 0,6-0,7 din cea a aerului. Hidrogenul se utilizeaza
ca mediu de racire in special la masinile electrice cu turatie mare (la turbogeneratoare).
d. Gazele electronegative se numesc astfel datorita tendintei lor de a absorbi
electronii liberi cu care vin in contact, micsorand astfel sansele de formare a arcului
electric dintre 2 electrozi sau ajutand la stingerea sa, daca s-a format. Exempe de gaze
electronegative: hexaflorura de sulf, perfluorocarbonil, Frigen 12, Genetron 12.
Materiale electroizolante gazoase
a. Uleiul de transformator serveste ca izolant in transformator si racirea
transformatorului. El izoleaza infasurarile (intre ele si fata de miezul ferromagnetic) si
evacueaza pierderile din transformator in timpul functionarii, contribuind la racirea lui.
b. Uleiul de cablu se utilizeaza fie pentru impregnarea hartiei la cablurile izolante cu
hartie, fie la cabluri cu circulatie de ulei. Uleiul folosit pentru impregnarea hartiei este
vascos la temperature de exploatare (1060 C) si fluid la temperatura de 130 C.
c. Uleiul de condensator se utilizeaza pentru impregnarea hartiei de izolatie a
condensatoarelor. Acest ului, avand permitivitatea relative mica, condensatoarele in care
se folosesc ca dielectric au dimensiuni mari, motiv pentru care ele este inlocuit cu
uleiuri sintetice.
d. Uleiuri vegetale numite si uleiuri sicatie sunt utilizate la fabricarea lacurilor
electroizolante.
e. Uleiuri sintetice clorurate prezinta mai multe avantaje fata de uleiurile minerale: nu
sunt inflamabile, nu se oxideaza sub actiunea arcului electric, nu dau gaze inflamabile.
In schimb dezavantajele: conductibilitate termica mai mica si actiune corosiva mai
puternica asupra materialelor electroizolante cu care vin in contact, este mai scump
decat uleiurile minerale.
II. MATERIALE ELECTROIZOLANTE SOLIDE, ORGANICE
1. Rasini
A. Rasini naturale
a. Selacul este substanta termorigida. Se dizolva in alcol, acid acetic, acid formic, etc.
Are bune proprietati de incleiere. Se utilizeaza in special la fabricarea lacurilor de lipit,
de impregnare si ca liant la fabricarea materialelor plastic.
b. Colofoniul (sacazul) se obtine din rasina unor conifer.
c. Copalurile sunt rasini fosile, sunt foarte nehigroscopice si se utilizeaza la fabricarea
unor lacuri care dau pelicule dure nehigroscopice.
B. Rasini sintetice
a. Polistirenul este o rasina transparent, termoplasta si nepolara. El are proprietati
electrice foarte bune, este nehigroscopic are temperature de inmuiere sczuta si rezilienta
mica, este inflamabil. Polistirenul se utilizeaza in special in domaneiul frecventelor
inalte sub forma de piese, placi tuburi, folii, fire, precum si ca baza in lacurile
electroizolante. Din polistiren se realizeaza carcase de bobine, socluri du tuburi
electronice, capace, bacuri de acumulare si inlocuieste chilimbarul in aparatele de
masurat.
b. Polietilena polietilena este nepolara, nehigroscopica, cu foarte bune proprietati
electice, dar este ca si polistirenul, inflamabila. Polietilena se utilizeaza pentru izolarea
cablurilor submarine, a cablurilor telefonice si a cablurilor utilizate in medii chimice
agresive, ca izolatie a conductoarelor de bobinaj pentru motoarele electrice care
functioneaza sub apa si pentru cabluri de inalta frecventa, izolatia realizandu-se prin
extrudare.
c. Policlorura de vinil este un material polar, cu proprietati electrice mult mai slabe
decat ale polistirenului si polietilenei, poprietati care se inrautatesc si mai mult daca
contin plastifiant.
2. Materiale pe baza de celuloza
a. Hartia pentru cabluri electrice- are grosime intre 0,08 si 0,12 mm, densitate mica
pentru a fi usor impregnata, rigiditate dielectrica mare, tangent unghiului de pierderi
mica si rezistenta mare la sfasiere.
b. Hartia pentru condensatoare- servind ca dielectric in condensator, trebuie sa fie foarte
subtire (0,06-0,034 mm), sa aiba permitivitatea relative mare (4-5), sa aiba rigiditate
dielectrica mare (2000- 3000 kV/cm) si tangenta unghiului de pierderi mica (25x)
c. Hartia de impregnare si rulare- serveste la fabricarea stratificatelor sub forma de placi
(hartia de impregnare) si a tuburilor si cilindrilor bachelizati (hartia de rulare).
d. Hartia de tole- serveste la izolarea tolelor, miezurilor magnetice si are densitate
redusa si grosimi de 0,03 mm.
e. Hartia de telefonie- serveste la izolarea cablurilor telefonice si a conductoarelor de
bobinaj, are grosimea de 0,05 mm si mare rezistenta la rasucire.
f. Hartia support pentru produse de mica are grosimi cuprinse intre 0,0025 si 0,03 mm.
Este deosebit de poroasa pentru a permite evaporarea solventului din lacul cu care se
lipesc foitele de mica pe hartia support.
g. Prespanul este format din numeroase straturi de hartie fina, presate in stare umeda,
rezultand grosimi intre 0,25 si 7 mm. Prespanul se utilizeaza in constructia masinilor
electrice, transformatoarelor si condensatoarelor.
3. Lacuri electroizolante
a.Lacurile de impregnare sunt folosite la impregnarea infasurarilor si la impregnarea
tesaturilor si hartiilor.
b. Lacurile de acoperire au rolul de a proteja suplimentar infasurarile impregnate,
impotriva umezelii si agentilor chimici.
c. Lacurile de lipire sunt utilizate in special pentru fabricarea produselor pe baza de
mica. Ele au ca baza rasini natural (selacul) sau rasini sintetice (epoxidice, gliptalice,
siliconice).
d. Lacurile de emailare servesc la izolarea conductoarelor de cupru obtinandu-se o
izolatie mult mai subtire (0,5-5 m), fata de izolatia de bumbac, matase sau hartie.
III. MATERIALE ELECTROIZOLANTE SOLIDE, ANORGANICE
1. Sticla
Sticla este material termoplast, transparent, casant, nehigroscopic, nu este atacata de
baze si acizi, cu exceptia acidului fluorhidric. Densitatea sticlelor variaza intre 2 si 8,1
kg/, cea mai mare corespunde cristalului, care are in compozitia sa oxid de plumb.
In functie de domeniul de utilizare se deosebesc sticla pentru condensatoare, izolatoare,
lampi electrice si tuburi electronice, sticla pentru emailare, sticla de umplutura, sticla
pentru fibre, hartia de sticla, fibre de sticla pentru comunicatii.
a. Sticla pentru condensatoare- se realizeaza sub forma unor pelicule cu grosimi de
0,025 mm, cu tangent unghiului de pierderi mica, cu rigiditate dielectrica mare si
permitivitate dielectrica ridicata.
b. Sticla pentru izolatoare are, pe langa proprietati electroizolante bune, higroscopicitate
foarte redusa, stabilitate la actiunea agentilor chimici si o mare rezistenta la vibratii
bruste de temperature. Ea este folosita pentru izolatoarele instalatiilor de
telecomunicatii, izolatoare pentru linii electrice de inalta tensiune.
c. Sticla pentru lampile electrice si tuburile electronice- trebuie sa suporte temperaturi
ridicate, sa fie transparent la radiatii ultraviolet, rezistenta la actiunea vaporilor metalici
sis a aiba coefficient de dilatare cat mai apropiat de cel al metalului cu care se imbina in
lampas au tubul electronic.
d. Sticla pentru emailare- este usor fuzibila si, macinata fin, se aplica in strat subtire pe
suprafetele de protejat, topindu-se apoi in cuptoare la temperature de 700-800 C. In
acest fel, suprafetele de protejat se acopera cu un strat subtire izolant si protector
impotriva coroziunii.
e. Sticla pentru fibre serveste la fabricarea fibrelor de sticla cu diameter foarte mici de
ordinul 0,005- 0,007 mm. Fibrele de sticla trebuie sa fie foarte flexibile, fiind utilizate la
izolarea conductoarelor si la realizarea teasturilor din sticla.
f. Hartia de sticla de fabrica din fibre scurte sau din fulgi de sticla, impregnate cu un
liant.
g. Fibrele de sticla pentru comunicatii sunt de mare puritate si servesc drept ghid de
unda in comunicatii electrice pe frecvente optice.
2. Mica
Mica este material electroizolant natural. In electrotehnica sunt utilizate doua varietati
de mica: muscovit si flogopit.
a. Muscovitul este incolor sau cu nuante de roz sau verde. El se utilizeaza in special ca
dielectric in condensatoare si ca izolatie in inalta frecventa, avand tangent unghiului de
pierderi redusa.
b. Flogopitul este colorat in brun, aproape negru, in galben sau verde. El se utilizeaza in
masinile si aparatele de inalta tensiune, datorita rigiditatii sale dielectrice ridicate.
Flogopitul se foloseste ca izolatie intre lamelele colectorului la masinile electrice,
deoarece are rezistenta mare la temperatura si rezistenta la uzura apropiata de cea a
cuprului din care sunt realizate lamelele.
3. Mica sintetica
Mica sintetica este un amestec de oxizi de aluminiu, de siliciu, fluprura de potasiu si
siliciu, feldspat. Mica sintetica are proprietati asemanatoare cu mica naturala, pe care o
poate inlocui.
4. Azbestul