Sunteți pe pagina 1din 2

Analiza Mediului Montan din Muntii Carpati

1.Pozitia geografica:
Sunt cuprinși între Bazinul Vienei și culoarul Timocului, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în
longitudine.
Munții se întind pe teritoriul a opt state: Austria, Cehia,Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia.
2.Climatul
Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând nuanțe diferite,
ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine.
Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o scădere a temperaturii și
o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește. Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la
poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și
2000 mm. La altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.
În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre Câmpia
Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene.
3.Relieful
Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi cristaline, roci
vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare).
Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros,
forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat.
Diferitele faze ale procesului de cutare şi înălţare a Carpaţilor, au contribuit la o fragmentare accentuată a spaţiului
carpatic, pusă în evidenţă prin mulţimea depresiunilor intramontane, mai cu seamă în Carpaţii Orientali şi în cei
Occidentali. Se remarcă în această privinţă ariile de discontinuitate Bârgău-Dorna-Câmpulung şi Depresiunea Braşov-
Pasul Oituz-Valea Trotuşului din Carpaţii Orientali, precum şi culoarele Timiş-Cerna şi Bistra-Strei de la limita Carpaţilor
Meridionali cu Carpaţii Occidentali. Spre deosebire de Alpi, Carpaţii au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se
prezintă sub forma unor suprafeţe întinse, acoperite cu pajişti.
Relieful glaciar
În urmă cu aproximativ 2 milioane de ani (prima jumătate a Cuaternarului), Carpaţii au suferit o ridicare în bloc, cu
aproximativ 1000 metri, procesul fiind caracteristic mai ales Carpaţilor Meridionali. Această înălţare a fost însoţită de o
răcire evidentă a climei aşa încât, la altitudini de peste 1800-2000 metri, a apărut situaţia de prezenţă a zăpezilor
permanente. În asemenea condiţii a avut loc acumularea unei mari cantităţi de zăpadă şi transformarea treptată a
acesteia în gheaţă. Încălzirea ulterioară a condus la o modificare marcantă a climatului, cu consecinţe în topirea
gheţarilor din spaţiul montan înalt. A rezultat un relief glaciar alcătuit din creste şi strungi glaciare, circuri, văi, morene
şi praguri glaciare, grohotişuri etc.
4.Retea hidrografica
Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu afluenții
săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt,Argeș, Ialomița, Siret (cu afluenții săi Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu
Sărat și Buzău), Prut și Nistru.
Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc numeroase lacuri glaciare. La
acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri lacuri de acumulare utilizate în scopuri energetice.
- lacuri glaciare : Lala, Buhaescu (mtii. Rodnei) ;
- un lac de baraj natural : Lacul Rosu (între mtii. Hasmas si mtii. Giurgeu);
- un lac vulcanic (de crater) : lacul Sf. Ana (muntele Ciomatu) ;
- lacuri hidroenergetice : pe Bistrita - L. Izvorul Muntelui.
- lacuri carstice : Ighiel, Varasoaia
5.Vegetatia 6.Fauna 7.Solurile
În ansamblu, învelişul vegetal actual al Carpaţilor se distribuie în două etaje (forestier şi alpin) condiţionate climatic.
Etajul forestier este cel mai dezvoltat, atât sub aspectul biodiversităţii, cât şi sub cel al extinderii spaţiale. Se
suprapune peste un spaţiu vast ce începe din Defileul Dunării (sub 100 metri altitudine) şi merge până la valori situate
în jurul a 1800 metri, în acest teritoriu fiind prezente în jur de 60% din pădurile României.
În cadrul etajului forestier se individualizează mai multe subetaje. Astfel, la altitudini mici, în medie sub 500 metri, se
întinde subetajul stejarului, alcătuit, la partea inferioară, din specii de stejar termofile /iubitoare de caldura(cerul şi
gârniţa), din stejar pedunculat, iar la partea superioară, din gorun. Se adaugă şi alte specii de foioase precum ulmul,
teiul, carpenul etc. Subetajul fagului urcă din Subcarpaţi şi dealurile mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii
mai scunzi din Banat, Munţii Apuseni, ajungând până la 1200 metri. Subetajul coniferelor, cuprinzând bradul, molidul,
pinul şi, pe alocuri, zada, urcă până la limita superioară a pădurii. Cele trei subetaje se interferează în zone de tranziţie,
şi, pe alocuri, prin văi reci şi umbrite, se produc chiar inversări între subetajele de vegetaţie, esenţele termofile urcând
pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece coborând pe văile umbrite.
Fauna este reprezentată, în principal de: cerb, urs, mistreţ, râs, cocoş de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul.
Solurile corespunzătoare etajului forestier sunt cele podzolice şi brune feriiluviale (pe suprafeţe mai plane), precum şi
cele brune acide (pe versanţii înclinaţi).
Etajul alpin corespunde, în ansamblu, teritoriilor ce au altitudini de peste 1700-1800 metri şi este structurat în două
subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800 metri şi 2000-2200 metri, reprezentat printr-o
vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn şi ienupăr, şi etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini
care depăşesc 2000-2200 metri, unde vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină.
Condiţiile restrictive din acest etaj s-au impus şi în ceea ce priveşte fauna, acesta fiind domeniul caprei negre şi a
acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine oxigenate (inclusiv unele dintre lacurile glaciare) este prezent păstrăvul.
Soluri:În etajul alpin predomină umbrisolurile, reprezentate prin soluri humico-silicatice care se formează în condiţiile
unei pedogeneze foarte lente, cu descompunerea numai incipientă a materiei organice.

8.Resurse resurse : cupru (mtii. Maramuresului ), plumb, aur, argint(mtii. Gutâi), mangan (Obcina Mes-tecanis mtii
Sureanu), sulf (mtii. Calimani), carbuni (lignit si turba) carbuni-huila (dprs. Petrosani), roci de constructie (cariere de
andezit si caolin în mtii. Harghitei marmura -Ruschita, talc, azbest, calcare), izvoare carbogazoase (Borsec, Borsa,
Sângeorz Bai). minereuri feroase si neferoase (mtii. Metaliferi), carbuni superiori (Anina, Doman),izvoare minerale,
paduri de foioase , antracit (Schela),
9.Populatia si activitatile umane
Prin caracteristicile lor de bază, precum altitudinile mijlocii, fragmenatrea accentuată, existenţa pasurilor de culme şi a
trecătorilor situate la înălţimi accesibile, Carpaţii Româneşti au constituit un teritoriu dintre cele mai favorabile atât
pentru constituirea unor aşezări, dar mai ales pentru diferitele activităţi desfăşurate în spaţiile respective.
În anul 2002, Carpaţii Româneşti se caracterizau printr-un grad ridicat de locuire umană, numărul aşezărilor urbane
fiind de 61, cu o populaţie de circa 1 400 000 locuitori. În cadrul oraşelor carpatice se remarcă : Braşov (aproximativ
280 000 locuitori în anul 2010), Reşiţa (aproximativ 110 000 locuitori), Deva şi Hunedoara(în jur de 70 000 locuitori
fiecare), Sfântu Gheorghe (circa 60 000 locuitori), Sighetu Marmaţiei, Miercurea Ciuc şi Petroşani (fiecare cu peste 40
000 locuitori).
Numărul aşezărilor rurale din Carpaţi este mult mai ridicat, în jur de 2500, dimensiunea acestora mergând de la
prezenţa satelor foarte mari (peste 5000 locuitori) până la unele ce coboară sub 100 de locuitori. Între acestea se
înscrie şi localitatea situată la altitudinea cea mai ridicată de pe teritoriul României, respectiv Petreasa, în Munţii
Bihorului, cu ultimele gospodării la 1400 metri.
Activitati:defrisari,exploatarea resurselor,activitati turistice,vanatoare,cresterea animalelor.

S-ar putea să vă placă și